Sunteți pe pagina 1din 16

14.

INTERNET

14.1. INTRODUCERE

Internetui, și în mod special WWW (World Wide Web), a creat o lume


nouă, o societate informatică al cărei potențial este departe de a fi utilizat în
întregime.
Internetui (Internetworking) este o rețea globală formată prin
interconectarea calculatoarelor și a rețelelor de calculatoare de pe tot cuprinsul
globului, care comunică între ele prin protocolul TCP/IP (Transmission Control
Protocol/lnternet Protocol) și utilizează o structură de adresare comună definită
prin DNS (Domain Name System).
Intre 1970-1980 au fost dezvoltate protocoalele de comunicații Internet,
care stau la baza creerii unei rețele dinamice și robuste, care poate funcționa
chiar dacă un număr de noduri sunt distruse. Inițial rețeaua Internet a fost
văzută ca bază pentru comunicații militare și între universități. Ea a devenit în
prezent o rețea comercială, o rețea deschisă pentru oricine.
Dezvoltarea rețelei Internet este influențată de următoarele aspecte:
- dezvoltarea extraordinară a serviciilor Internet,
- introducerea telefoniei și a serviciilor multimedia pe Internet,
- dezvoltarea serviciilor cu valoare adăugată, care face ca numărul de
furnizori de servicii (service providers) să fie mult mai mare decât în
oricare altă rețea.
- dezvoltarea tehnologiei calculatoarelor poate conduce la cerințe de
lărgimi de bandă foarte mari. Luând în considerare și creșterea
numărului de calculatoare conectate la rețea, se estimează o creștere
mare a volumului de trafic.
- Comunicațiile Internet au dezvoltat un nou concept de publicitate
pentru afaceri, ceea ce sporește veniturile societăților,
- Numărul de operatori este mult mai mare fată de PSTN, ISDN,
PLMN.

Servicii Internei Protocoa le


Internet
Lărgime de bandă
cresc ută

Volum mai mare de servicii


E- mail Teleworking isocro ne. v ideo/a ud io.
Transfer fișiere educație la distanța Telefonic în timp real
timp
Fig.14.1. Evoluția serviciilor Internet

Accesibilitatea la rețeaua Internet poate fi realizată prin:


- folosirea de gateway pentru acces la servicii furnizate de alte rețele.
- acces radio de mare capacitate,
- acces Internet prin rețaua TV sau rețeaua de distribuție a energiei
electrice,
Remove Watermark P Wondershare
■ PDFelement

- acces prin sistemele cu sateliți cu acces fix sau mobil, în special


pentru zone izolate.

Scenariile cele mai probabile de dezvoltare a Internetului sunt


următoarele:
- Sunt dezvoltate metode de rutare a traficului IP printr-o rețele ATM.
Internet se adaptează ușor la alte tehnologii, în principal la ATM.
Planul general de dezvoltare al rețelei pentru comutația și transportul
traficului poate fi orientat spre mod circuit sau mod celule.
- Este estimată o fuziune între tehnologia Internet și tehnologia ATM.
- Se va realiza o diferențiere a serviciilor Internet în clase, care să
difere prin rata de transfer asigurată și prin calitatea serviciilor (QoS)
garantată.

14.2. SERVICII DE UTILIZATOR Șl TERMINALE

Servicii de utilizator

Serviciile de utilizator oferite de Internet sunt numeroase și cu implicații


directe și imediate în toate domeniile de activitate (social, cultural, educațional,
politic, etc.)
Primele servicii oferite de Internet au fost:
- e-mail-ul - permite transferul de mesaje scurte constând în texte,
fișiere document, fișiere imagine, clipuri video între utilizatori care au
adrese de e-mail pe Internet. Scrisorile electronice sunt transmise
aproape instantaneu. Ele pot fi păstrate în cutia poștală electronică și
sunt citite la cererea destinatarului. Serviciul de e-mail are la bază
protocoalele SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) și POP (Post
Office Protocol),
- transferul de fișiere prin folosirea protocolului FTP (File Transfer
Protocol), asigură transferul de fișiere între două calculatoare
conectate la rețeaua Internet.
- logarea distantă - permite utilizatorilor conectarea la alte
calculatoare și utilizarea resurselor acestora, folosind în acest scop
protocolul TELNET.
- Chat - permite comunicarea imediată între utilizatori, printr-o interfață
bazată pe text, printr-o rețea de servere interconectate. Protocolul
care controlează această comunicare în timp real este numit IRC
(Internet Relay Chat)
In ultimii ani, traficul în Internet a crescut datorită creșterii numărului de
utilizatori și de aplicații. Aplicațiile noi, cum ar fi telefonia, radiodifuziune și
televiziunea prin Internet, videoconferința, impun rezolvarea de noi probleme
pentru rețeaua Internet pentru asigurarea calității serviciilor (QoS = Quality of
Service).
Aplicațiile oferite de un operator INTERNET pot fi clasificate după
domeniul în care sunt utilizate: comunicații, tranzacții, informații și publicitate,
educație și recreere, administrare (tabelul 14.1).

38?
O clasificare a aplicațiilor în funcție de părțile participante la realizarea
acestora este prezentată în tabelul 14.2

Tabelul 14.1 Clasificarea aplicațiilor INTERNET.


Utilizare Aplicații
Comunicații Poșta electronică
Lucru la distanță
Transfer de fișiere
Videoconferință
Video-telefonie
Voce peste IP
Rețele private
Tranzacții Operații bancare și asigurări în timp real
Bursa
Cumpărături în timp real
Informații și Navigare WEB
publicitate Publicare și informare în timp real
Educație la distanță
Educație, recreere Ascultare în timp real
Jocuri în timp real
Radio în timp real
Transfer video-fotografii
Video la cerere
Administrație Agendă
Director

Tabelul 14 2. Clasificarea aplicațiilor în funcție de actorii participant


Server Client
Server Poșta electronică Cumpărături în timp real
Transfer de fișiere Navigare WEB
Educație la distanță
Video la cerere
Radio în timp real
Client Bursa Videoconferință
Operații bancare și asigurări în timp real Videotelefonie
Jocuri Voce prin rețea IP
Agendă

In continuare vor fi prezentate cele mai semnificative servicii Internet.

WWW (World Wide Web) este un serviciu care asigură retransmisia de


informații prin Internet. Există în prezent o cantitate enormă de informații, sub
formă de pagini WEB, pe un număr foarte mare de servere. Transferul
informației este facilitat de posibilitatea localizării informației dorite prin căutarea
realizată de Browser Web, program care interpretează și afișează paginile
WEB. O pagină WEB poate conține texte, imagini, animații, clipuri video,
legături la alte pagini web sau în cadrul aceleiași pagini, sunete, tabele, poate
oferi utilizatorilor posibilitatea de a trimite mesaje sau de a completa anumite
formulare cu date proprii.

384
Remove Watermark M Wondershare
■ PDFelement

Comerțul electronic (e-comerce) este cea mai interesantă aplicație a


Internetului pentru viitor. Aceasta presupune actualizarea continuă a
cataloagelor de produse și servicii. Clientul are acces la informațiile necesare,
poate face direct comanda fără intermediari, poate face plata prin cartela de
credit sau cont bancar, deci poate obține produsele sau serviciile de calitatea
dorită, mai repede, la prețuri mai mici.
Telefonia prin Internet este unul din cele mai recente servicii, cu
posiblitatea de a oferi acest serviciu prin Internet la prețuri foarte convenabile.
Serviciile multimedia sunt servicii care implică utilizarea mai multor
tipuri de conexiuni și servicii (voce, date, video). Internetul este soluția practică
pentru aceste servicii datorită volumului mare de trafic de transportat. In aceiași
categorie pot fi incluse serviciile de videoconferință sau transmisiuni video (de
la o sursă la mai mulți utilizatori).
Intranet-ul este o rețea a unei societăți bazată pe tehnologie Internet,
care permite accesul salariaților la resursele comune de software, baze de date,
pagini Web. Această rețea asigură protecția la accesul neautorizat.

Terminale.

Terminalele rețelei Internet au avut un rol determinant asupra


dezvoltării rapide a Internetului. Prețul acestor terminale este în continuă
scădere, în timp ce caracteristicile funcționale sporesc continuu. Caracteristicile
care devin importante în prezent sunt asigurarea mobilității, recunoașterea
vorbirii, programe de colectare a informațiilor în concordanță cu preferințele
utilizatorului.
Terminalele rețelei Internet sunt calculatoarele personale (PC =Personal
Computer), "WS = workstation", TV și rețelele locale de calculatoare (LAN =
Local Area Network).
In prezent, PC este terminalul cel mai folosit pentru accesul la Internet.
Pentru realizarea conexiunii la Internet este necesară utilizarea:
- unei plăci de rețea sau a unui modem,
- software-ul care să asigure comunicația TCP/IP (Transmission
Control Protocol/lntemet Protocol) cu rețeaua Internet.

Televizorul (TV) poate fi folosit ca terminal Internet pentru servicii de


căutare WWW și e-mail. In acest scop se vor folosi controlul distant, o tastatură
și "a set-top box". Pentru început, comunicația de la utilizator la rețea se va
realiza prin rețeaua publică cu comutație de circuite PSTN/ISDN/PLMN. Prin
modemul de cablu TV se poate obține acces la serviciul telefonic și acces la
Internet prin operatorul de cablu TV.

Rețelele de calculatoare conectate la rețeaua Internet contribuie


substanțial la creșterea comunicației de date în rețea. Pot fi folosite terminale
de rețea speciale cu un minim de hardware, care funcționează prin conectare la
o rețea. Acestea pot fi administrate de administratorul de rețea care asigură cu
ușurință actualizarea software-ului.

385
14.3 STANDARDE. PROTOCOALE INTERNET.

înaintea standardizării unei soluții tehnice este necesară implementarea


și testarea unui număr de sisteme diferite. Standardele pentru Internet trebuie
să fie larg acceptate în lumea Internet.
Organismele implicate în standardizarea Internet sunt: ISOC (Internet
Society), IAB (Internet Architecture Board), IESG (Internet Engineering Steering
Group), IANA (Internet Assigned Numbers Agency), IRSG (Internet Research
Steering Group), IETF (Internet Engineering Task Force), IRTF (Internet
Research Task Force) și W3C (World Wide Web Consortium).
Obiectivele ISOC sunt următoarele:
- dezvoltarea de standarde Internet cu o documentație clară, ușor de înțeles,
- dezvoltarea arhitecturii Internet,
- dezvoltarea procesului de administrare pentru operarea Internet,
- promovarea dezvoltării accesibilității la Internet.
IAB (Internet Architecture Board), urmărește strategia de dezvoltare și
cooperarea internațională.
IESG (Internet Engineering Steering Group) este responsabil pentru
controlul tehnic al activităților IETF și al tuturor activităților de standardizare
Internet.
IETF (Internet Engineering Task Force) are ca obiective:
- identificarea și recomandarea de soluții tehnice la problemele de operare
tehnică care apar în Internet,
- dezvoltarea și utilizarea de protocoale și arhitecturi,
- asigurarea unui forum pentru schimbul de informații între producători,
utilizatori, cercetători și operatori de rețea.
IANA (Internet Assigned Numbers Agency), este responsabil cu
publicarea parametrilor conținuți în specificațiile de protocol (ex. numere de
porturi, coduri de erori, etc).
IRSG (Internet Research Steering Group) funcționează ca un grup de
decizie pentru IRTF.
IRTF (Internet Research Task Force) investighează subiecte
considerate incerte, avansate sau insuficient studiate, cu efecte asupra
dezvoltării Internetului.
W3C (World Wide Web Consortium) promovează dezvoltarea \I\I\NW prin
dezvoltarea de specificații și produse.

W3C

Fig.14.2. Organisme de standardizare Internet

386
Remove Watermark M Wondershare
■ PDFelement

TCP/IP operează în concordanță cu principiul comunicației stratificate,


similar modelului OSI. (Open System Interconnection).

OSI TCP/IP

Aplicație
Aplicație
Prezentare
Sesiune TCP
Transport
Rețea IP
Link de date
Nivel fizic Acces rețea

Fig.14.3. Comparație între modelul OSI și TCP/IP

Nivelele specifice Internetului includ:


- un nivel de rețea numit protocol Internet (IP = Internet Protocol);
- un nivel de transport, care este realizat cu un protocol de control al
transmisiei numit TCP (Transmission Control Protocol) sau cu
protocolul UDP (User Datagram Protocol),
- un număr de protocoale specifice aplicațiilor Internet;.
- nivelul Internet Protocol are și funcții de nivel 2, care includ
discriminarea, segmentarea, verificarea erorilor etichetelor IP.

14.3.1. IP (Internet Protocol)

Comunicația între două terminale implică o conexiune Internet realizată


prin routere IP. Acest serviciu de conectare de terminale este de tip serviciu
fără conexiune (connectionless) și utilizează protocoale TCP/IP.
Nivelul fizic are rolul de a transporta datele prin LAN, MAN sau WAN.
Nivelul fizic utilizează o gamă largă de protocoale pentru conectarea la rețea:
Ethernet, linii închiriate, Token ring pentru LAN, X.25 și Frame Realy pentru
conectarea la distanță, FDDI (Fiber Distributed Data Interface) pentru LAN,
MAN, ATM. Adaptarea IP la această varietate mare de rețele este unul din
motivele dezvoltării deosebite a Internetului.
Nivelul rețea include protocolul IP care face posibilă comunicația între
rețele Acesta include funcții de rutare și adresare.
IP furnizează un serviciu de transfer de unități de date - datagrame -
între "host computer" și routere sau între routere. Sursa și destinația sunt
identificate prin adrese IP de lungime fixă. Protocolul IP este de asemenea
responsabil cu segmentarea și recombinarea datagramelor. La acest nivel nu
se realizează controlul transmisiei corecte, dar se realizează o verificare a
headerului pentru a detecta datagramele transmise eronat. Datagramele
transmise eronat se pierd.

3&7
Fig.14.4. O conexiune Internet

Protocolul IP trebuie să fie implementat în fiecare "host computer" care


comunică cu Internetul precum și în fiecare gateway sau router care
interconectează diferite rețele.
Antetul (header) IP se adaugă la pachetul de date transmis de nivelul
superior (TCP/UDP) și conține informațiile prezentate în tabelul 14.3 a și 13.b,
care sunt folosite de protocolul IPv4 și respectiv IPv6.

IPv4 (Internet Protocol - version 4)

Tabelul 14.3.a. Structura headerului IP pentru IPv4.


18 16 24
32
1234567812345678123456781234567
8
Version | IHL | Service type Total length
Identication Flags | Fragment offset
Time-to-live | Protocol Header checksum
Source address
Destination address
Options | Padding
User data (fragment)

Tipul serviciului indică prioritatea datagramei.


Lungimea totală indică numărul de octeți ai datagramei (max. 65.535
octeți)

388
Identificatorul este necesar pentru a putea realiza reasamblarea la
recepție a pachetului de date transmis fragmentat.
Flagurile indică fragmentarea datagramei.
"Fragment offset" indică poziția din datagramă unde începe un fragment.
Timpul de viață indică timpul de păstrarea a unei datagrame în rețea.
Protocolul precizează tipul utilizatorului IP (ex. TCP).
"Header checksum" este folosit pentru verificarea transmisiei corecte a
headerului IP.
Adresa sursei indică adresa IP a sursei care transmite datagrama, iar
adresa destinatarului este adresa IP a receptorului datagramei. Opțiunile pot
indica parametri suplimentari (ex. calea de îndrumare a datagramei).
"Padding" este folosit pentru completarea headerului atunci când acesta
nu conține un număr întreg de cuvinte de 32 biți.
Protocolul INTERNET (IP) operează în felul următor:
1. Procesul IP care transmite realizează următoarele acțiuni:
- sunt recepționate date, adresa destinatarului, alți parametri de la nivelul
superior (ex. TCP),
- este creat headerul datagramei care este plasat înaintea datei care a fost
recepționată; se definește adresa următorului nod cu acces la adresa
destinatarului;
- transmite datagrama către nivelul inferior, care are acces la rețea.
2. Procesul care rutează:
- recepționează datagramele, calculează și compară "checksum" pentru
detecția erorilor, și citește adresa IP,
- determină următoarea adresă de rutare în rețea,
- transmite datagrama la adresa de îndrumare prin rețea.
3. Procesul care recepționează:
- recepționează datagrama, calculează și compară "checksum"
- îndepărtează headerul IP,
- transmite datele utilizatorului către nivelul utilizatorului specificat în câmpul
"protocol" (TCPsauUDP)

Nivelul "host to host".

Nivelul "host to host" asigură comunicația între procesele plasate în


hosturi diferite. Protocoalele folosite depind de tipul serviciului cerut. Cele mai
folosite protocoale sunt TCP și UDP.

IPv6 (Intenet Protocol version 6)

IPv6 (RFC 1883) este o nouă versiune a protocolului IPv4 (RFC 791).

IPv6 aduce îmbunătățiri din următoarele puncte de vedere:


• Capabilități de adresare extinsă, prin creșterea zonei de adresare de la
32 biți la 128 biți
• Simplificarea formatului headerului
• Suport îmbunătățit pentru extensii și opțiuni
• Posibilitatea etichetării fluxului prin care transmițătorul poate cere control
special pentru asigurarea QoS (Quality of Services)

389
• Capabilități de autentificare, integritate a datelor și confiențialitate a
datelor.

Formatul headerului IPv6


Tabelul 14.3.b. Structura headerului IP pentru IPv6.

|Version] Prio. | Flow Label

Payload Length | Next Header | Hop Limit

I
+
I
Destination Address +
I
+
I
Brșefio ițj Bi oafeb
Version Versiunea protocolului IP = 6.

Prio. Valoarea priorității permite sursei să specifice prioritatea


pachetelor emise. Se folosesc valorile 0..7 pentru traficul
pentru care sursa asigură controlul congestiei, sau valorile
8.. 15 pentru trafic de timp real transmis cu rată constantă.

Flow Label eticheta fluxului de 24-bit folosită de o sursă pentru etichetarea


acelor pachete care cer un control special privind calitatea
serviciului (QoS) sau al serviciilor de timp real.

Payload Length Lungimea payload-ului exprimat în număr de octeți

Next Header Identifică tipul de header care urmează imediat după headerul
IPv6. Poate exista un număr mic de antetel IPv6 care pot
conține informații adiționale la nivel IP. Aceste headere sunt
identificate prin intermediul valorii Next Header inclus în
headerul anterior.

Exemplu de folosire pentru Next Header.


IPv6 header | Routing header | TCP header + data

| Next Header = | Next Header = |


Routing j TCP

390
Remove Watermark F ^menT

Intr-o implementare completă a IPv6, acesta poate include următoarele


headere de extensii:
• Hop-by-Hop Options
• Routing (Type 0)
• Fragment
• Destination Options
• Authentication
• Encapsulating Security Payload

Hop Limit Limitează numărul de hop-uri prin care trece pachetul.


Numărul înregistrat în acest câmp este decrementat cu 1 în
fiecare nod prin care trece. Pachetul este pierdut dacă Hop
Limit ajunge la valoarea 0.

Source Address Adresa sursei pachetului (128-biți)

Destination Address Adresa destinatarului(128-biți)

14.3.2. TCP (Transmission Control Protocol)

TCP este un protocol de comunicație între procese și este orientat pe


conexiune logică între procesele rețelei.
Funcțiile de bază asigurate de TCP sunt următoarele:
- transferul datelor de bază sub formă de șir continuu de biți, în ambele
direcții, obținut prin împachetarea unui număr de octeți în segmente
care pot fi furnizate nivelelor inferioare;
- adresarea și multiplexarea; TCP poate fi folosit simultan de mai multe
procese, care utilizează numere de porturi (care identifică utilizatorul)
și adrese IP diferite;
- TCP atribuie numere de secvențe la fiecare datagramă, astfel că TCP
poate tolera pierderea sau duplicarea datagramelor. Numărul de
secvență permite corecția erorilor și împachetarea datagramelor.
Receptorul va transmite către transmițător confirmări ale recepțiilor
corecte. Lipsa confirmării indică transmițătorului că trebuie realizată o
retransmisie.
- Controlul fluxului este realizat prin confirmările recepționate, care sunt
însoțite de numărul de octeți pe care transmițătorul le poate transmite
înaintea recepției următoarei confirmări.
- Nivelul transport realizează conexiunea între procesele care
comunică, care rămâne realizată până la terminarea comunicației.
- Procesele care utilizează TCP pot specifica prioritatea și securitatea
asociate conexiunii.

391
Host A

Fig.14.5. Adresarea și multiplexarea prin TCP

TCP poate fi folosit pentru numeroase protocoale de aplicații, ca SMTP


(Simple Mail Transfer Protocol), FTP (File Transfer Protocol).

Tabelul 14.4. Antetul TCP


18 16 24
32
1234567812345678123456781234567
8
Source port Destination port
Sequence number
Data Rezerved Control bits Window
offset
Checksum Urgent pointer
Options I Padding
Data
Antetul TCP conține adresele porturilor sursă și destinație, numărul
secvenței de date transmise, cuvinte de control (control bits și Checksum). Data
offset indică numărul de cuvinte de 32 biți din antet. Window specifică numărul
de octeți care pot fi transmiși înainte de recepția următoarei confirmări.

392
_ ... . i M Wondershare
Remove Watermark F PDFelement

14.3.3. UDP (User Datagram Protocol)

UDP oferă un serviciu de transmisie a datelor, cu posibilități minime de


control. Astfel nu se garantează sosirea corectă a mesajului la destinație și nu
este garantată evitarea duplicării. Protocolul UDP prezintă interes pentru
comunicații în timp real (voce, imagini), unde este foarte important să se reducă
întârzierea transmiterii pachetelor de date prin Internet. Pierderea sau
transmiterea cu erori a unor pachete poate fi acceptată (urechea umană poate
reconstitui cu ușurință sunetele transmise într-un context dat) dacă sunt sub
5%.

Tabelul 14.5. Antetul UDP:


1 8 16 24
32
1234567812345678123456781234567

Source port Destination port


Length Checksum

Antetul UDP conține elemente de identificare a conexiunii (Source port,


destination port), lungimea pachetului (număr de octeți) și "checksum" folosită
pentru detecția erorilor de transmisie.
UDP este folosit de SNMP (Simple Network Management Protocol) și
multe protocoale de aplicații de timp real (RTP - Real Time Transport Protocol,
RTCP - Real Time Transport Control Protocol, etc.).

14.3.4. Protocoale la nivelul aplicației.

Protocoalele frecvent folosite de aplicații sunt FTP, TFTP, TELNET,


HTTP, SNMP, H.323.
FTP (File Transfer Protocol) este un protocol folosit pentru transferul
fișierelor între calculatoare diferite. Protocolul asigură accesul utilizatorului la
fișierele altor calculatoare. Utilizatorul se va conecta (loga) pe un alt calculator,
va primi dreptul de acces la catalogul de fișiere al calculatorului distant și va
putea realiza transfer de fișiere la cerere.
TFTP (trivial FTP) este o versiune a FTP care conține funcții de control
a compresiei și a diferitelor tipuri de fișiere. TFTP folosește UDP, iar FTP
folosește TCP.
TELNET.
Protocolul TELNET asigură comunicația între terminale și execuția
proceselor de pe calculatorul "host"
TELNET are la bază conceptul de terminal virtual., care face uz de un
terminal și de un set de servicii oferite.
HTTP (Hipertext Transfer Protocol).
HTTP este un protocol dezvoltat pentru comunicații client-server.

393
Un client este un protocol de aplicație care setează o conexiune.
Serverul este un program aplicație care acceptă setarea unei conexiuni.
HTTP este cel mai folosit protocol pentru WWW.
SNMP (Simple Network Management Protocol)
SNMP este un protocol pentru transferul informațiilor de management ale
rețelei între elementele de rețea și centrul de management al rețelei.

14.4. RUTAREA

Datorită utilizării pe scară largă a Internetului, s-au introdus în rețeaua


publică comunicațiile fără conexiune. Fiecare pachet este rutat individual prin
rețea, independent de rutarea celorlalte pachete.
Rutarea individuală a pachetelor prezintă avantajul unei rețele robuste
care asigură căi alternative pentru dirijarea pachetelor. Această tehnică prezintă
însă dezavantajul întârzierii pachetelor, care nu poate fi prevenită. De
asemenea în cazul încărcării rețelei, transferul pachetelor devine dificil. Pentru
compensarea acestui dezavantaj au fost create protocoale care sunt capabile
să rezerve resurse (ex. RSVP = Resource Rezervation Protocol).
Controlul comutației a fost înlocuit cu "rutarea". Elementul de rețea numit
"router" realizează "comutația" traficului fără conexiune. Un control dinamic
permite routerelor să determine portul de ieșire la care va fi transmis un pachet
recepționat de la un port de intrare. Pentru realizarea acestei rutări, routerul ia
în considerare topologia și încărcarea rețelei. Informația de rutare este
compilată în tabele de rutare. La baza procesului de rutare stă planul de
numerotare și organizarea ierarhică a rețelei.

14.4.1. Adrese IP.

Fiecare calculator host și router Internet are asociată o adresă IP cu o


lungime de 32 biți. Adresele IP sunt plasate în pachetul IP în adresa sursei și
adresa destinației. In tabelul 14.6 sunt prezentate clasele de adrese IP.

Tabelul 14.6. Adrese IP


1 8 16 24 32
,12 3 4 5 6 7 812 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8
A 0 Network Host
B 1 0 Network Host
C 1 1 0 Network r~ Host
D 1 1 1 0 Multicast
E 1 1 1 1 0 Reserved

394
M Wondershare
Remove Watermark ■ PDFelement

Internal IP network INTERNET


0.0.0.0 130.100.0.0 ..
255.255.255.255 130.100.255.255

ROUTER
Adrese pentru uz intern Adrese Internet accesibile
(în planul de numerotare Internet)
Fig.14.6. Alocarea dinamică a adresei

14.4.2. DNS (Domain Name System).

In paralel cu adresele IP sunt definite numele domeniilor, care sunt


gestionate împreună cu adresele IP de un DNS (Domain Name System). DNS
este o bază de date ierahică distribuită pe serverele din rețeaua Internet.
Rădăcina (root) este plasată în vârful acestei ierarhii. Baza de date "root"
este implementată într-un număr limitat de servere "root", majoritatea localizate
în USA.
Domeniile inferioare sunt asociate unor țări sau unor organizații,
ierea organizațiilor este realizată astfel:
- corn - societate comercială;
- edu - instituție educațională;
- gov- agenții statale;
- mii- agenții militare;
- net - operatori suport Internet;
- org - alte organizații;
- int - organizații internaționale.

Fiecare societate care are atribuit un nume de domeniu, poate să-și


organizeze o ierarhie a domeniilor proprii în raport cu "host"-urile pe care le
administrează.
Adresele sunt memorate în serverele DNS care formează o rețea
distribuită, în care fiecare server este responsabil pentru unul sau mai multe
domenii. Dacă un server DNS nu cunoaște o adresă cerută, atunci adresa este
transmisă serverului din ierarhia imediat superioară.

395
(Root)

14.4.3. Procesul de rutare.

Pentru fiecare pachet este selectată o cale în fiecare router, pe baza


adresei IP. Această cale este determinată prin consultarea unui tabel de rutare.
Scopul procesului de rutare este găsirea unei căi optime prin Internet, fie
direct la subrețeaua terminal, fie prin una sau mai multe rețele de tranzit.

Tabelul 14. 7. Tabel de rutare


Rețea IP destinatară Următorul router
A X (rețea terminală)
B Y (tranzit)
C Z (tranzit)

396
Wondershare
Remove Watermark PDFelement

14.4.4. Protocoale de rutare

1. OSPF (Open Shortest Path First Protocol).


OSPF standardizat în 1990 realizează un număr mare de cerințe:
este un protocol dinamic, capabil să se adapteze ușor la modificarea

- algoritmul său se bazează pe alegerea rutei luând în considerare un număr


de parametri, în special distanța și tipul serviciului,
- poate distribui traficul printr-un număr de rute,
- suportă o rețea ierarhică.
Pot fi folosite mesaje speciale pentru punerea de acord cu subrețelele
vecine sau mesaje de stare a linkurilor folosite pentru găsirea celei mai scurte
căi către alte noduri.

2. ICMP (Internet Control Message Protocol).


ICMP este folosit în special între "router "și calculatorul "host".
ICMP este implementat în fiecare element de rețea echipat cu IP.
Mesajul ICMP este identificat prin aceea că are câmpul protocol din
antet (header) setat cu "1".
Erorile sau problemele care apar în comunicații pot fi detectate .Ele pot
determina pierderea datagramei IP. Transmițătorul va fi informat despre acest
efect printr-un mesaj ICMP.
Mesajele generate de ICMP sunt următoarele:
- Destination unreachable - destinație neatinsă,
- Time exceeded - timp depășit,
- Parameter problem - probleme referitoare la parametri,
- Source quench - transmițătorul trebuie să-și reducă viteza de transmisie,
- Redirect - Calculatoarele host sursă și destinație aparțin aceleiași subrețele.
Se recomandă rutarea directă a datagramei.

397

S-ar putea să vă placă și