Cristian Negrea: MOSKVA.

Ucrainenii nu au fost singuri

Subiectul momentului, scufundarea crucișătorului rusesc Moskva. Acesta a fost

lovit, conform surselor ucrainene, de două rachete antinavă Neptun, de fabricație
ucraineană. Rușii nu au recunoscut asta, este normal din partea lor, au spus că a
izbucnit un incendiu la bordul navei și că acesta a ajuns la compartimentul
muniției și că echipajul a fost evacuat. A doua zi, în timp ce crucișătorul Moskva
era remorcat spre Sevastopol, din cauza vremii nefavorabile s-a scufundat. Acestea
sunt datele, dar acestea vor trebui analizate, și concluziile sunt departe de a fi
clarificate.

De ce insist aici asupra acestor chestiuni? Voi dezvolta puțin mai amplu, dar cred
că este necesar. Ucrainenii spun că au lovit crucișătorul Moskva cu două rachete
Neptun de producție proprie, ucraineană, care au intrat în dotarea armatei
ucrainene în martie 2021, și este realizat pe baza sistemului sovietic anti-navă
Kh-35. Mie îmi pare greu de crezut că ucrainenii au reușit în atât de scurt timp să
proiecteze și să realizeze astfel de rachete performante, care nici măcar nu au
fost testate și să aibă succes de la prima testare în condiții de luptă, tocmai
împotriva celui mai pregătit adversar, nava amiral a Flotei Ruse din Marea Neagră.
Cel puțin nu au fost singuri. O lovitură la 130 km distanță, over the horizon, de
fapt nu una, ci chiar două. Sunt colective de înalți specialiști mult mai
calificați, cu mai multă experiență, care lucrează mult mai mult, pe etape, cu
testări și corectări ale designului inițial pentru a obține un produs performant.

Bine, merge chestia asta cu diversiunea cu drona, dar sistemul radar al

crucișătorului Moskva poate urmări 100 de ținte simultan și poate dirija 12 rachete
antiaeriene concomitent. Dar mai erau și sistemele de protecție apropiată, inclusiv
tunurile și mitralierele antiaeriene acre trebuiau să țeasă o pânză de foc pentru
protecția navei. Încă ceva, crucișătorul Moskva nu era singur, era împreună cu o
flotă a cărei navă amiral este, și niciuna din navele din flotă, unele cu
capabilități AAW (Anti Air Warfare), adică asta este specialitatea lor principală,
nu le-au observat, ci toți au stat cu ochii (radarele) pe drona aia ce făcea
acrobații, deși numai sistemul radar de pe Moskva putea urmări 100 de ținte
simultan, fără să vorbim și de celelalte nave de escortă. Desigur, și drona era un
potențial pericol, dar nu putea face nimic împotriva unei nave ca și Moskva, în
sensul că o dronă nu are un proiectil cu suficientă încărcătură încât să scufunde
un crucișător. Spre exemplu, MQ-9 Reaper poate duce 14 rachete AGM-114 Hellfire,
dar acestea pot distruge tancuri, vehicule blindate etc, și nu pot scoate din luptă
o fregată, cu atât mai puțin un crucișător, ci să îi provoace în cel mai fericit
caz câteva avarii sau incendii. E normal, are 1,6 m lungime, 0,33 în diametru și 49
kg, deci socotiți cât ar fi încărcătura explozivă. Spre deosebire, o rachetă anti-
navă, care poate avaria grav sau scufunda o astfel de navă are 870 kg din care
focosul 150 kg (racheta Neptun).

Sau, poate le-au detectat, dar nu a funcționat achiziția țintelor ce veneau spre
ei. Sau a fost prea târziu. Sau nu a mers angajarea țintelor (rachetelor) și de
aici dezastrul pentru ruși. Dar, după sistemele avute la dispoziție, nu numai pe
crucișătorul Moskva sau în flota Mării Negre, ci și în Crimeea, în portul
Sevastopol și alte locații militare cu radare performante, plus sateliții ruși,
rachetele acelea trebuiau detectate încă înainte de lansare, sau cel târziu în
momentul lansării.

În concluzie, fie că rușii au fost incredibil de proști, fie mai e ceva. Nu îi acuz
pe ruși de exces de inteligență, dar nici chiar așa. De aceea cred că mai e ceva ce
încă ne scapă. Este sigur că de partea ucraineană au jucat și alții, ca și până
acum în acest război. Întrebarea e până unde? Până în careu, sau au înscris pentru
echipa ucraineană? Și normal, golul a fost trecut în contul echipei ucrainene,
fiindcă nici alții, nici ucrainenii, nu vor să se știe că sub tricoul ucrainean era
un alt tricou. Am făcut o analogie fotbalistică, dar voi detalia.
Sunt absolut sigur, prima parte a operațiunii, respectiv detectarea și stabilirea
exactă a coordonatelor țintei, a fost făcută de alții, ucrainenii nu prea au avut
cum, cu infrastructura lor militară de acest gen serios afectată. În schimb,
sateliții NATO și radarele Gap Filler de pe teritoriul Dobrogei și din nordul
Moldovei au putut să o facă cu precizie. Achiziția țintei de către ucraineni a fost
făcută apoi cu ușurință, pe baza coordonatelor și informațiilor complete furnizate
de alții.

Plini de frustrare, după eveniment, deși nu au recunoscut cauza, rușii au insinuat

ceva despre o delegație românească aflată la Odessa la începutul lunii aprilie.
Veți crede că am rezolvat misterul, delegația românească (din care sigur o parte nu
știau românește, ci doar engleză cu accent de peste ocean) a mers acolo să îi
instruiască pe ucraineni cum să introducă datele primite de la radarele de pe
teritoriul nostru. Și apoi ucrainenii au apăsat pe buton și gata.

Nu e chiar așa simplu, dacă la asta s-ar fi redus totul, rachetele ar fi fost
interceptate înainte ca să ajungă la Moskva. În primul rând, ținta a fost aleasă cu
grijă, ținta supremă, nava amiral, cea mai sofisticată, mai protejată și mai bine
apărată. În al doilea rând, ucrainenii au avut șansa unei singure lovituri. A doua
nu mai merge după aceeași metodă, rușii acum au învățat lecția, au retras navele și
vor schimba ceva, să nu mai fie prinși așa descoperiți. Dacă loviturile ar fi ratat
ținta, rușii tot ar fi analizat să nu se mai repete, și oricum elementul surpriză
s-ar fi pierdut. De aceea zic că au avut șansa unei singure lovituri. Și dacă ai o
singură șansă împotriva celei mai de preț și mai apărate ținte, apeși pe buton și
zici Doamne ajută! Poate, poate, avem noroc?

Nici vorbă, această acțiune a fost planificată în cele mai mici amănunte. A fost
nevoie de o diversiune, și nu de orice diversiune. Ni s-a spus de către oficialii
ucraineni că rușii au fost distrași de o dronă și s-au uitat în altă parte. S-a zis
parcă ceva de o dronă Bayraktar, dar nu îmi amintesc să se spună locația de unde au
pornit rachetele Neptun.

Dar este imposibil ca o dronă să poată „distrage atenția”, respectiv nimeni să nu

vadă alte ținte pe toate radarele din flota marii Negre, din Crimeea și mai
departe. Asta dacă nu era cumva un alt tip de dronă, sau și un alt tip de dronă,
dinre cele care se află la noi la Câmpia Turzii. Este vorba de MQ-9 Reaper, care au
capacitatea de război electronic. Să o spunem pe nume, radarele rusești au fost
bruiate. Există mai multe posibilități, bruiaj activ sau pasiv, se poate bruia pe
anumite frecvențe (dacă știi frecvențele de lucru ale țintei) sau se poate bruia
prin suprasaturație cu ținte false, lansarea momelilor care să emită semnale
identice cu ale vectorilor, sunt multe posibilități, doar specialiștii împreună cu
cei care cunosc vulnerabilitățile radarelor rusești ar putea fi mai expliciți. Dar
eu sunt sigur că a fost o formă de bruiaj care a slăbit sau a indisponibilizat
radarele rusești. Și cu treaba asta s-a ocupat delegația de la Odessa.

Plus surpriza, niciun marinar rus nu și-ar fi putut închipui că ucrainenii ar putea
avea posibilitatea să lovească o navă rusească la 130 de kilometri în larg. Dar
această surpriză s-ar risipi dacă lovitura ratează, în ciuda planificării complexe.
Și atunci să riști cu o rachetă netestată încă? E un risc, care se pare că
ucrainenii și l-au asumat. Sau nu a fost o rachetă Neptun, ci una de fabricație
NATO? Încă nu știm.

O mică paranteză pentru speculații, repet, aici sunt simple speculații, nu am nicio
dovadă și nu bag mâna în foc. Puteți să spuneți că este imaginația unui scriitor de
techno-thriller. România a comandat rachetele anti-navă foarte performante NSM
(Naval Strike Missile) care ar trebui să fie livrate până în 2024. Patru platforme,
un centru de comandă etc. Este posibil ca în urma presiunii cu războiul care bătea
la ușă, să fi primit mai repede o platformă, care să fie împrumutată ucrainenilor.
Mergând pe tărâmul speculațiilor mai departe, poate că aceste rachete NSM nu au
tras din Odessa (nu se specifică locația din care s-a tras, nici unitatea etc.) ci
de pe teritoriul altui stat. România ar fi acceptat asta doar dacă a trebuit să
plătească o poliță și mesajul să ajungă la destinatar. Iar polița aceea nu putea fi
decât pierderea unui Mig-21 Lancer și a unui elicopter IAR-330 Puma Socat cu o lună
în urmă. Este doar un scenariu de tehno-thriller ca și cărțile mele, repet, sunt
doar speculații. Bănuiesc că cititorii înțeleg asta, nu va zice cineva că am spus
asta serios, din moment ce nu am nicio dovadă.

Revenind, veți spune că rușii nu ar putea să accepte ajutorul NATO față de Ucraina.
Oricum, este secretul lui Pollichinelle. Adică rușii știu că NATO îi ajută cu
armament și informații pe ucraineni, NATO știe că rușii știu. Rușii știu că NATO
știe că ei știu. Dar nu prea au ce face. Amenință NATO, amenință lumea întreagă,
dar nu prea au cu ce. Conflictul în care au intrat la 24 februarie a dovedit
capabilitățile reale ale armatei rusești, cât este adevăr și cât este propagandă.
Putin a reușit și asta, până acum două luni, Rusia era temută și prin prisma
armatei sale, acum Putin a demonstrat că temerea a fost exagerată.

Pentru cei pasionați, mai jos dau câteva pagini din articolul care are 8 pagini
despre Flota rusă a Mării Negre, articol apărut în revista Tactica și Strategia nr
6 în 2019. O puteți comanda online sau găsi în unele librării.