Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. NOŢIUNI TEORETICE
Definiție: Fluidele care curg sub acţiunea unei forţe exterioare opun o rezistenţă la
curgere datorită frecării straturilor moleculare în mişcare. Mărimea rezistenţei este cu atât
mai mare cu cât lichidul este mai vâscos.
Vâscozitatea reprezintă o caracteristică a fiecărui lichid. Ea este de mai multe
feluri şi anume:
- vâscozitatea dinamică (η) a cărei unitate de măsură este Poise (P).
ML-1T1
În practică se utilizează frecvent un submultiplu numit contopise:
1cP=102P, care reprezintă vâscozitatea apei distilate la 20,2˚C.
- vâscoziatea cinematică (ν) se defineşte ca fiind vâscozitatea lichidului în
raport cu densitatea acestuia pentru aceeaşi temperatură:
[ν] = L2T-1.
- vâscozitatea convenţională sau relativă se defineşte ca fiind vâscozitatea
lichidului de analizat în raport cu vâscozitatea lichidului de referinţă, care de obicei este a
apei: η = η/ηr.
Fiind un raport a aceloraşi mărimi, vâscozitatea relativă nu are dimensiuni. Practic
determinarea vâscozităţii relative se reduce la măsurarea timpului de curgere într-un
aparat în condiţii convenţionale alese, a fluidului de cercetat şi respectiv a celui de
referinţă.
Aparatura:
Vâscozimetrul Hoppler (fig.1), aparat de mare precizie se compune din:
- cilidru de sticla în care se află montată o eprubetă calibrată şi înclinată la
10˚
fata de verticală;
- un set de bile bine calibrate;
- termometru pentru măsurarea temperaturii;
- ultratermostatul pentru menţinerea constantă a temperaturii.
Modul de lucru:
Fluidul de analizat se introduce în cilindrul de sticlă 1 care a fost bine curăţat în
prealabil. Tubul se închide cu ajutorul dopului 2 şi a căpăcelelor 3, 4, 5.
În interiorul cilindrului se află şi bila 6 corespunzător aleasă din setul de bile.
Verificarea temperaturii din mantaua de încălzire 7 se face cu termometru 8.
Lichidul de încălzire sosit de la termostat intră în mantaua de încăzire prin
lentilele de legătură 9.
Practic, la determiarea după o termostatare de 15 minute şi stabilirea temperaturii
de lucru de 20˚C, se trage şurubul de fixare 10 se răstoarnă rapid partea mobilă a
aparatului care se roteşte în jurul şurubului 11 şi se măsoară timpul de cădere a bilei prin
lichid între cele două repere a şi b de pe cilindrul ce conţine fluidul de cercetat.
Operațiunea se repetă de 3 ori şi se ia media aritmetică a determinărilor.
Vâscozitatea dinamică se calculează conform formulei:
η = K·t(ρb – ρe), unde:
K – constanta bilei;
ρb – densitatea relativa a bilei;
ρe – densitatea relativă a lichidului de cercetat, determinat cu balanţa Mohr –
Westphal;
t – timpul de cădere a bilei între cele două repere în secunde.
Constanta K şi ρb diferă de la aparat la aparat şi sunt date în certificatul acestuia.
5
Fig. 2. Reo-viscozimetrul
Soluţia obţinută (de fapt o pastă) se introduce într-o eprubetă 1 a aparatului (se
umple numai partea subţire a eprubetei) şi se termostatează timp de 15 minute la
25˚C.
Duă termostatare se pune pe platanul 5 o greutate determinantă şi cu ajutorul
dispozitivului de deblocare 3 se pune reo – vâscoziometrul în funcţiune,
cronometrând timpul parcurs de bila 2 pe distanţa de 30 mm (spaţiul parcurs între cele
două repere roşii pe scara 4). Se fac trei măsurători şi se media aritmetică a acestora.
Valoarea vâscozităţii dinamice se calculează după formula:
η = p·K·t (în CP),
unde:
p este masa aflată pe platan, în g;
K – constanta eprubetei;
T – timpul parcurs de bilă pe distanţa de 30 mm, în secunde.
Constanta K a eprubetelor este dată în certificatul aparatului.
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate