Cqrina Sporea-B

■ '''

W3îfr,J®^* *
CRONICA
ÎNVÂTĂMÂNTULIJI
r.^--f î**'■ a
le'' •' 4^.';
• -^ W ,. ■ •' -» i-Tfc
'fc-ţ.' V «c

'jf 4 v' ■ ?>■■■■ ,16

DIN VAMA BUZĂULIA ■-■m :,

#
 CORINA SPOREA BÂRÂGAN

CRONICA învăţământului DIN VAMA BUZAULU

biblioteca
Centrului Ecleziastic de Documentare
„Mitropolit Nicolae Colan”
Nr. înrep. ^
 CORINA SPOREA BĂRĂGAN

W /V

CRONICA învăţământului
DIN
VAMA BUZĂULUI

EDITURA SCRISUL PRAHOVEAN - CERAŞU

2012
 Concepţia grafică a copertei: Mircea Haas
Tehnoredactare: Mircea Haas
Corectură de autor

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale

SPOREA BĂRĂGAN, CORINA
Cronica învăţământului din Vama Buzăului
Corina Sporea Bărăgan. - Ceraşu:
Scrisul Prahovean, 2012

Bibliogr.

ISBN 978-973-8218-61-1

37 (498 Vama Buzăului)

© CORINA SPOREA BĂRĂGAN

Lucrare editată în regim de antrepriză

IMPRIMAT ÎN ROMÂNIA 2012

CUPRINS

Dr. loan Lăcătuşu, Argument.............................................................................7

Cuvântul autoarei............................................................................................. lo

CAPITOLUL I - învăţământul confesional în Vama Buzăului

până la Marea Unire..........................................................................13
- Despre începuturile învăţământului românesc în Transilvania......................13
- Şcolile româneşti confesionale greco-orientale în Transilvania......................15
- învăţământul confesional greco-oriental în Vama Buzăului...........................17
- Sumar istoric al zonei şi înfiinţarea şcolii confesionale...................17
- Evidenţele şcolare în documentele Protopresbiteriatului
Trei Scaune.......................................................................................23
-Administrarea şcolilor confesionale de către
autorităţile eclesiastice..................................................................... 29
- Preoţii-învăţători din Vama Buzăului împlinind misiunea
istorică ce o aveau.........................................................................................36

CAPITOLUL II - învăţământul de stat după 1918 la Vama Buzăului.......................... 44

Şcoala primară de stat nr.i între anii 1918-1948.......................................................... 45
- Clădirile şcolii................................................................................................ 47
- Populaţia şcolară........................................................................................... 54
- Personalul didactic.........................................................................................59
- Activitatea şcolară şi extraşcolară la Şcoala Nr. 1, în perioada interbelică.....65
-Aspecte din activitatea la catedră.................................................... 66
- Serbări şcolare..................................................................................73
- Cantina şcolară................................................................................ 76
- Inspecţii şcolare................................................................................ 79
-Activităţi social-obsteşti................................................................... 80
- Şcoala în timpul războiului şi după, până la Reforma învăţământului
din 1948......................................................................................................... 81
învăţământul din Vama Buzăului între anii 1948-1989...............................................89
- Internatul şcolii............................................................................................ 90
- Alfabetizarea................................................................................................. 93
- Excesele ideologiei staliniste aplicate în şcoală............................................. 94
- Excesele ideologice staliniste........................................................... 94
-Abuzurile asupra şcolii şi slujitorilor ei, impuse de noul regim......98
- Pionieria...................................................................................................... 100
- Factorii care au ajutat şcoala în împlinirea misiunii ei
în timpul regimului comunist...................................................................... 105
Şcoala din Vama Buzăului după 1989......................................................................... 110

CAPITOLUL III - Şcoala primară de stat nr.2 din Vama de Sus............................... 128
- Prezentarea şcolii........................................................................................ 128
- Corpul didactic al şcolii................................................................................132
- Activitatea şcolară........................................................................................135
- Activităţi comune cu şcoala din centru........................................................ 142
- Serbările şcolare..................................... 145
- Şcoala nr. 2 din Vama de Sus după anul 1948..............................................148
CAPITOLUL IV - Şcoala de 4 ani din Buzăiel........................................................... 156

CAPITOLITL V - înrâţământul din satul Acriş......................................................... 163

-Şcoala confesională în satul Acriş până la 1918............................................163
-In\*ăţământul de stat la Acriş după anul 1918............................................... 166
-Activitatea şcolară......................................................................... 168
- Cantina şcoZii................................................................................. 174
- Câteva însemnări despre cadrele didactice de la
şcoala din Acriş..............................................................................176
- învăţământul la Acriş după 1948................................................................. 182
- Şcoala din Acriş după 1989..........................................................................186
 Argument

în climatul de libertate postdecembrist românesc, este unanim

împărtăşită aprecierea conform căreia, odată cu diversificarea şi aprofun­
darea cercetărilor referitoare la istoria şi cultura naţională, sunt de o mare
importanţă şi cele privind istoria, cultura, spiritualitatea şi civilizaţia
comunităţilor locale. In acest context, apariţia monografiilor unor localităţi,
instituţii şi personalităţi reprezintă izbânzi nu numai ale autorilor acestora,
dar şi ale cercetării româneşti de specialitate.
O asemenea realizare, deopotrivă a autoarei, profesoara Corina
Bărăgan Sporea, dar şi a istoriografiei din Arcul Intracarpatic, o reprezintă
monografia şcolii din Vama Buzăului, volum dedicat unei instituţii identi-
tare fundamentale - alături de biserică, de unităţile şi asociaţiile culturale
locale. Fiică a localităţii Vama Buzăului, dar şi cercetătoare avizată, profe­
soara Corina Bărăgan Sporea este o foarte bună cunoscătoare a istoriei
locale, ceea ce i-a permis să redacteze o lucrare cuprinzătoare, documen­
tată, bazată pe valorificarea ştiinţifică a unor surse arhivistice, majoritatea
inedite. La fel de valoroase sunt şi amintirile foştilor elevi despre învăţătorii
şi profesorii lor şi despre participarea la activitatea culturală, economică şi
comunitară din localitate.
în lucrare sunt puse în evidenţă principalele coordonate istorice şi
demografice ale comunei Vama Buzăului, implicaţiile şi consecinţele mari­
lor evenimente ale istoriei naţionale (primul şi al doilea război mondial.
Marea Unire de la i decembrie 1918, pierderile teritoriale ale României din
anul 1940, instaurarea regimului comunist, evenimentele din decembrie
1989 ş.a.) asupra istoriei locale, în general, şi asupra învăţământului din
localitate, în mod special. De asemenea sunt evidenţiate multiplele şi traini­
cele legături ale locuitorilor comunei Vama Buzăului, cu românii din
celelalte localităţi ale Buzăului Ardelean şi cu cei de peste Carpaţi, dar şi
rolul şi influenţa benefică a Braşovului asupra istoriei românilor din Buzăul
Ardelean.
Cunoaşterea detaliată a evoluţiei îvăţământului din Vama Buzăului
este facilitată de integrarea istoriei şcolii din localitatea menţionată, în con­
textul general al învăţământului confesional ortodox din Transilvania şi,
apoi, al învăţământului de stat românesc, cât şi în istoria comunităţii locale.
Pe baza unei mimci de documentare îndelungate şi migăloase,
autoarea monografiei reuşeşte să redea principalele momente ale funcţionă­
rii învăţământului confesional şi de stat, din comuna Vama Buzăului, infor-
maţii privind construirea, dezvoltarea şi întreţinerea localurilor şcolare,
date despre învăţătorii şi profesorii care au predat în decursul ultimelor
două secole, despre programa şcolară, activităţile extraşcolare, numărul
elevilor şi performanţele acestora ş.a. Sunt surprinse şi redate concis şi
nuanţat relaţiile dintre Biserică şi Şcoală - în mod deosebit în perioada de
funcţionare a învăţământului confesional, între Şcoală şi autorităţile publice
locale şi regionale, laice şi bisericeşti, între Şcoală şi părinţii elevilor ş.a.
Este pusă în evidenţă importanţa activităţilor extraşcolare, a educaţiei
pentru muncă şi viaţă a elevilor, a cultivării patriotismului luminat şi a
valorilor morale autentice, general umane şi a celor româneşti, cât şi a celor
specifice ţăranului român de la munte.
Sunt descrise marile greutăţi cu care s-a confruntat şcoala din
localitate - mai ales cele din perioada dualismului austro/ungar, dar şi
modul cum acestea au fost depăşite, prin eforturile conjugate ale fruntaşilor
locali şi a majorităţii locuitorilor comunei. Nu sunt ocolite realităţile din
timpul regimului comunist, excesele ideologiei staliniste, imitarea fără
discernământ a învăţământului sovietic, abuzurile comise asupra şcolii şi a
slujitorilor ei, fiind în acelaşi timp evidenţiate lucrurile temeinice realizate
în această perioadă- construirea unor noi localuri de şcoală, amenajarea
internatului şi a cantinei şcolare, asigurarea gratuită a manualelor etc. în
lucrare sunt menţionate evoluţiile postdecembriste, cu luminile şi umbrele
lor, preocuparea conducerii şcolii şi a cadrelor didactice de a ţine pasul cu
cerinţele timpului, prin implementarea unor proiecte naţionale cu finanţare
naţională şi europeană, implicarea administraţiei publice locale, a
consiliului local şi a primăriei în modernizarea localurilor şi stimularea
performanţei şcolare, prin premierea elevilor care au obţinut rezultate
foarte bune la învăţătură şi a părinţilor acestora.
Pentru istoria locală sunt deosebit de importante informaţiile
privind participarea fiilor comunei la marile evenimente ale istoriei naţio­
nale - Marea Unire, cele două războaie mondiale ş.a, precum şi cele referi­
toare la intelectualii care au absolvit şcolilele din comună, având profesii
dintre cele mai diverse - profesori, ingineri, economişti, medici, militari
etc, şi binecuvântate rosturi în societatea românească.
Potrivit conţinutului şi mesajului său, prezenta lucrare reprezintă o
mărturie grăitoare a dragostei faţă de locurile natale a unei fiice a satului, a
statorniciei legăturilor acesteia cu meleagurile mioritice de la poalele mun­
ţilor Ciucaş. Profesoara Corina Bărăgan Sporea este un dascăl cu o în­
delungată şi rodnică carieră didactică (1963-2008), începută şi finalizată în
şcolile de pe meleagurile natale (Brădet şi Vama Buzăului) şi desfăşurată în
cea mai mare parte în Cetatea Braşovului (Săcele, Şcoala Tehnică Sanitară
şi Universitatea “Transilvania”).
Prin întreaga sa activitate, la catedră şi cea extraşcolară, profesoara
Corina Bărăgan Sporea face parte din categoria intelectualilor inplicaţi în
viaţa cetăţii, continuatori ai bunelor tradiţii ale profesorilor români conşti­
enţi de menirea lor şi dăruiţi cu har în îndeplinirea nobilei lor misiunii.
Printr-o fericită îmbinare a calităţilor specifice profesorului de istorie, cu
cele ale cercetătorului avizat şi pasionat, Corina Bărăgan Sporea a participat
la mai multe sesiuni de comunicări ştiinţifice, simpozioane şi dezbateri
organizate, pe ambele versante ale Carpaţilor de Curbură, a publicat nume­
roase articole şi studii referitoare la principalele repere ale istoriei comunei
Vama Buzăului şi a celorlalte aşezări din Depresiunea Buzăului Ardelean. în
acelaşi timp, împreună şi cu sprijinul autorităţilor locale, s-a preocupat de
reluarea iniţiativelor interbelice de marcare a unor evenimente importante
din viaţa zonei, şi de cinstire a înaintaşilor, prin amplasarea în spaţiul pu­
blic al comunei a unor plăci comemorative.
Monografia şcolii din Vama Buzăului constituie un gest de recuno­
ştinţă faţă de foştii săi dascăli, cărora profesoara Corina Bărăgan Sporea le
datorează devenirea sa umană şi profesională, dar şi un dar nepreţuit făcut
generaţiilor prezente şi viitoare din comuna Vama Buzăului. Volumul
reprezintă un important capitol din viitoarea monografie a comunei, lucrare
de mare importanţă şi de strigentă necesitate, aşteptată cu real interes
deopotrivă, de locuitorii comunei, de cercetătorii sud-estului Transilvaniei,
şi de toţi iubitorii acestor frumoase meleaguri încărcate de istorie şi hărăzite
de Providenţă vrednicilor români care prin profilul lor uman, cultural şi
spiritual întruchipează atât de armonios trăsăturile românului ardelean, a
celui muntean şi a celui moldovean, călite de încercările istoriei şi trainice
precum culmile Ciucaşului.

Dr. loan Lăcătuşu

 Cuvântul autoarei

La 150 de ani de la înfiinţarea ASTREI, aduc Cronica învăţământului,

din comuna Vama Buzăului Ardelean de la poalele Ciucaşului, ca pe o mică
ofrandă la temelia Asociaţiunii pentru Cultura şi Literatura Poporului Român,
care un veac şi jumătate a ţinut aprinsă făclia de luminare a neamului prin
cultură şi spirit naţional.
Cum şcoala este prima uşă deschisă spre cultură şi emancipare a
poporului român şi la Vama Buzăului s-a deschis această uşă încă din secolul al
XlX-lea, aşa cum ceruse marele Arhiereu, Mitropolitul Andrei Şaguna,
SFÂNTUL ANDREI ŞAGUNA, iniţiatorul Astrei „să nu fie biserică fără
şcoală”.
Lucrarea de faţă urmăreşte să aducă la lumină această binefăcătoare
lucrare a înaintaşilor a „luminătorilor satului” preoţi şi învăţători, care cu
trudă şi multă iubire de neam, au făcut învăţământ la Vama Buzăului.
învăţătura pornită din „tinda bisericii” la Vama Buzăului, are vârsta
Astrei, coincidenţă de care suntem mândrii.
Şcoala noastră gârbovită de greutăţile vremurilor, a supravieţuit, s-a
revigorat şi afirmat datorită marilor dascăli dăruiţi ei, în cei peste 150 de ani de
existenţă a şcolii.
Materialele prezente în lucrare, au scopul de a şterge colbul de praf, al
timpului, aşezat peste această adevărată avere a locului - şcoala.
Cronica învăţământului la Vama Buzăului, urmăreşte cunoaşterea şi
preţuirea valorilor din învăţământul local, o componentă a patrimoniului
cultural naţional. Prin prestaţia vrednicilor dascăli, generaţii şi generaţii de
elevi au pornit pe drumul mai lung sau mai scurt al învăţăturii.
Cronica a urmărit prezentarea cât mai fidelă a realităţilor şcolii în toate
etapele, neocolind agresiunile anumitor perioade. Chiar numai documentele
din arhive şi informaţiile veridice au stat la baza afirmaţiilor din cuprinsul
lucrării.
Am prezentat activitatea şcolilor din comună, în viziunea misiunii ce o
avea şcoala şi integrarea ei în comunitate şi nu ca o imagine a elitelor de la
catedră sau din bancă. Dacă au ieşit în evidenţa unele nume înseamnă că
situaţia a impus-o, şcoala mai mult ca orice alt edificiu fiind o lucrare cu
oameni şi pentru oameni, pentru prezent şi viitor.
Sper ca, prin dezvelirea imaginii şcolii de până acum din comuna
noastră, să se spargă crusta de nepăsare, dată de necunoaşterea privind
patrimoniul cultural local, care reprezintă un firicel de apă vie al patrimoniului
naţional.
Pentru realizarea acestei lucrări mulţumesc tuturor colaboratorilor care
m-au sprijinit în acest şantier de cercetare. în primul rând Direcţiunii Şcolii din
Vama Buzăului care mi-a pus la dispoziţie pentru cercetare arhiva de la cele
patru şcoli. Arhivelor Naţionale D.J. Covasna şi în special Domnului Dr. loan
Lăcătuşu, care m-a ajutat la cercetarea fondului Arhivelor Naţionale Covasna,
ca şi a fondului de la Centrul Eclesiastic de Documentare Mitropolit Nicolae

10
Colan Sfântu Gheorghe, Primăriei din localitate, colegilor din învăţământ, ca şi
sătenilor care mi-au dat informaţii despre temă şi în special mulţumesc foştilor
elevi care cu multă cădură şi nostalgie după şcoala lor, mi-au furnizat
informaţii.
Mulţumesc, Doamnei Ana Grama, cercetător istoric, care a adus la
lumină un volum mare de informaţii despre bisericile şi şcolile din tractul
Treiscaune, care mi-au fost de mare folos în documentare.
O mulţumire plină de recunoştinţă aduc Domnului Traian Tr. Cepoiu,
cercetător istoric care, m-a sfătuit şi încurajat în cercetarea acestui tărâm.
Multă dăruire şi pasiune, din respect pentru instituţia şcolară şi
slujitorii ei a dovedit colegul Mircea Haas, care a contribuit la sprijinul meu în
realizarea acestei lucrări.
Menţionez că majoritatea colaboratorilor localnici, au fost elevii ai
şcolilor din localitate şi se cuvine să aducem împreună un Omagiu vrednicilor
dascăli care ne-au şcolit. Ei au aprins în sufletul liieu flacără nestinsă a
învăţăturii.
înţelegere şi ajutor am primit de la familia mea, de la copiii mei, cărora
le mulţumesc.

Autoarea.

11
 CAPITOLUL I

INVAŢAMANTUL CONFESIONAL
ÎN VAMA BUZĂULUI PÂNĂ LA MAREA UNIRE

,jŞcoala ocrotită de biserică a putut să-şi

păstreze caracterul ei naţional şi să exercite o
influenţă binefăcătoare dezvoltării poporului
român din Ardeal”.

Mitropolit Andrei Şaguna

Despre începuturile învăţământului

românesc în Transilvania

învăţătura, şcoala românească au rădăcini în biserică, acolo unde se

păstra averea cea mai valoroasă a neamului „rânduiala lui Dumnezeu” expri­
mată prin credinţă şi norme religioase, care a generat şi rânduiala oamenilor,
prin cutume şi apoi legi. Biserica noastră a ridicat deopotrivă flamura credinţei
şi a culturii, care a devenit scut în luptă pentru supra-vieţuire.
Biserica a fost instituţia care uneori a ţinut şi sceptru ocârmuirii. Aşa a
rezistat, naţia română din Transilvania în jurul sfintelor altare, slujite de mari
Preoţi, din toate treptele eclesiastice, iar şcoala şi-a păstrat „caracterul ei naţ­
ional ocrotită de biserică” cum afirma Mitropolitul Andrei Şaguna.
Preoţii de rând şi ierarhii ortodocşi din Ardeal au fost în fruntea obştii
pentru toate revendicările românilor când situaţia a cerut-o, mai ales în vremea
modernă pentru afirmarea naţiei române şi dobândirea libertăţilor naţionale.
Pentru acest ideal s-a angajat vrednicul Mitropolit Andrei Şaguna să ridice
poporul român la lumina învăţăturii.
Istoricul loan Lăcătuşu evocând implicare Mitropolitului Andrei Şagu­
na, în destinul românilor ardeleni, când biserica se suprapunea organelor sta­
tului împlinind şi misiunea lor, ca o constantă a istoriei noastre, în dăinuirea
neamului, citează pe Nicolae lorga, care spunea: „în locul voievodului a răsărit
vlădica, în locul cneazului sau judelui, protopopul, în locul ostaşului preotul.”1
La jumătatea secolului al XlX-lea era nevoie de un asemenea „vlădică”.
Marele Arhiereu, Sf. Andrei Şaguna, Episcop şi apoi Mitropolit al Ardealului, a
fost un adevărat dar divin pentru ortodoxia din Transilvania şi pentru poporul
român prin prestaţia sa în slujba bisericii. A fost omul providenţial pentru
românii ardeleni la timpul său, ca şi pentru vremurile viitoare. Mitropolitul
Andrei Şaguna cu multă dibăcie şi perseverenţă, a folosit posibilităţile date de

13
rangul său ecleziastic, în dezvoltarea învăţământului, pentru a slujii cauzei ro­
mâneşti, de a ridica naţia pe treptele meritate, în marele edificiu al timpului.
Fiind un spirit strălucit a ştiut să îmbine credinţa şi cultura nea-mului,
pentru a crea o temelie puternică, în construcţia naţională pentru dezvoltarea
învăţămâtului, prin biserică.
Biserica avea sarcina să lumineze poporul, prin învăţătură. Luminarea
poporului, emanciparea culturală a unei naţiuni se face printr-un sistem de
învăţământ organizat. De aceea era necesar să se deschidă şcoli în toate satele,
lucru ce se putea înfăptui în Ardeal pentru românii ortodocşi, doar sub oblădu­
irea bisericilor ortodoxe, ideal pentru care a trudit marele ierarh.
Preocupări pentru învăţătură au avut românii încă din evul mediu, dar
în vremurile moderne, necesitatea dezvoltării învăţământului a fost esenţială.
Vitregia istoriei noastre a împărţit poporul român în ţări separate care au ajuns
sub diferite dominaţii străine în existenţa sa.
Pentru românii din interiorul arcului carpatic povara istoriei a fost mult
mai grea. Pentru ei, jugul străin nu era departe la Ţarigrad, ci chiar în vara lor,
sub stăpâni străini de limbă şi de neam.
Românii erau dispreţuiţi şi umiliţi, consideraţi „valahi toleraţi” în pro­
pria lor ţară, de către pribegii vremurilor care s-au căptuşit cu privilegii de
stăpânire peste români şi cu titluri nobiliare de glorii, nelegiuite.
Dacă în Principatele Române, Moldova şi Ţara Românească, românii nu
aveau oprelişti la religia lor, la folosirea limbii române şi la învăţătură, în Tran­
silvania, Banat, Crişana „schismaticii ortodocşi,” românii, aflaţi sub stăpânire
străină erau supuşi presiunilor de deznaţionalizare.
Privilegiul de a avea şcoli, în Transilvania era doar pentru „religiile
recepte” de sub conducerea Romei, nu şi pentru „românii toleraţi’, socotiţi a fi
buni numai să le fie lor slugi.
în lupta cu tendinţele de deznaţionalizare şi catolicizare forţată, ro­
mânii transilvăneni, aveau ca scut şi sceptru biserica creştin ortodoxă stră­
moşească care îşi luase sarcina să educe şi să pregătească poporul, prin şcoală,
pentru timpurile viitoare.
în Transilvania încă din evul mediu s-au înfiinţat şcoli sub îndru-marea
bisericii ortodoxe şi pentru „umilita naţie română”.
Este cunoscută Prima Şcoală Românească din Şcheii Braşovului, susţi­
nută de puternica comunitate de negustori români ce se opunea atât stăpânirii
străine cât şi catolicizării, factor activ al deznaţionalizării.
Menţionată în documentele sec. al XlV-lea2 dar existentă anterior,
conform cu Scrisoarea Papei Bonifaciu al IX-lea de la 1399. Şcoala din Şchei de
pe lângă biserica Sf. Nicolae, a fost un centru de învăţătură pentru tinerii din
tot spaţiul românesc.
Tiparniţa românească a lui Coresi din sec. al XVl-lea, din Şcheii Bra­
şovului era un simbol al unităţii culturale şi religioase române. Din Şcheii
Braşovului plecau cărţi pe toate coordonatele româneşti. Aici se pregăteau şi
plecau preoţi şi cărturari la curţile voievodale româneşti, care contribuiau cu
danii la întreţinerea şcolii şi bisericii. Această şcoală a fost un adevărat centru
de luminare care a pregătit preoţi şi dascăli pentru satele româneşti ameninţate
cu pierderea identităţii naţionale.

14
 Toate opreliştile stăpânirii străine în Transilvania nu au putut stăvili
setea de învăţătură a românilor. Acesta este unul din motivele pentru care
românii au acceptat religia Unită, greco-catolică, în veacul al XVTII-lea, care le
dădea dreptul să-şi deschidă şcoli. Ca urmare la finele sec al XVIII-lea şi înce­
putul sec. al XlX-lea, sub Inspectoratul lui Gheorghe Şincai au apărut peste 300
de şcoli în Ardeal.
în satele rămase ortodoxe, sub purtarea de grijă a bisericii au luat fiinţă
şcoli confesionale, greco-ori^ntale. Aceste şcoli româneşti din parohiile orto­
doxe au fost admise chiar de către curtea imperială de la Viena. Preoţii orto­
docşi având şi ei un statut precar, se străduiesc să deschidă şcoli pe lângă
biserici, pentru copiii românilor până în cele mai mici şi izolate sate. Prin
Edictul de Toleranţă de la 1781 al împăratului losef al Il-lea, românii din
Imperiul Habsburgic capătă slobozenie să-şi ridice biserici şi şcoli din zid,
indiferent de „religiune”. Despotul „luminaf, losef al Il-lea, fiind adept al Ilu­
minismului occidental face mai multe reforme în interesul popoarelor din Im­
periul Habsburgic. Concepţia iluministă de emancipare a popoarelor, impusă
de împărat, sparge zidul conservatorismului medieval, ce va aduce şi românilor
„slobozenie” pentru învăţătură.
Se introduce obligativitatea învăţământului sub autoritatea guvernului
Transilvaniei şi oblăduirea bisericească, după reformele losefine.
Radu Tempea, directorul şcolilor ortodoxe, în anul 1808 „solicită spriji­
nul autorităţilor jurisdicţionale pentru construirea clădirilor necesare şcoli-
lor”3 şi pentru procurarea mijloacelor subzistenţei dascălilor. Autorităţile tran­
silvane se aratau preocupate de deschiderea şcolilor româneşti în fiecare paro­
hie. în anul 1810, secretarul consistoriului ortodox Aron Budai, cerea „înfi­
inţarea în fiecare parohie a unei şcoli sub îndrumarea protopopilor.”4 Proiect­
ul era susţinut încă de la 1811 de Episcopul Vasile Moga.
Deosebite strădanii în problema şcolară a depus Petru Maior, ajuns in
funcţia de „crăiesc revizor şcolar” în Transilvania (1785-1809) prin publicarea
unor predici educative „în spiritul vremii” şi a unor manuale şcolare. La 1829,
Episcopul Vasile Moga, prin circulară transmite „decretul gubernalicesc” nu­
mărul 9088 către protopopiate în care se „porunceşte ca toţi copii de la 5 ani
până la 13 ani să meargă la şcoală.”^
Toate măsurile încurajatoare ale autorităţilor administrative şi bise­
riceşti nu au fost suficiente pentru dezvoltarea învăţământului românesc în
Transilvania. Din lipsa de mijloace materiale sau din piedicile puse de
autorităţile locale (neromâneşti) cu greu s-a ajuns la un învăţământ de masa
generalizat, mai ales în zonele mărginaşe.

Şcolile româneşti confesionale greco-orientale în Transilvania

în Tara Bârsei şi în ţinutul Trei Scaune, interesul pentru învăţământ al

românilor şi al bisericilor este evident prin existenţa multor şcoli româneşti; la
1429 este menţionată Şcoala la Hăghig; la 1540 în Zagon; la 1700 la Araci; la

15
Covasna în 1790; la Breţcu în 1793; Valea Mare la 1795» întorsura Buzăului la
18206 şi la Vanaa Buzăului la 1824.7
Preoţii conştienţi de misiunea lor de a lumina poporul şi de a-1 pregăti
pentru viitoarele bătălii, pentru libertate şi unitate cheamă poporul la învăţă­
tură. Astfel Protopopul Petru Pop, din Breţcu, în anul 1850, vedea viitoarele
bătălii, de obţinere a libertăţilor naţionale şi cu arme intelectuale şi cerea cre­
dincioşilor săi să-şi dea fii şi fiicele la învăţătură, cu speranţa că „...doară se va
lumina vremea şi pentru noi românii, şi când se va desprimăvăra să fim gata
cu plugul, cu sămânţa a semăna, că apoi e târziu, până vom găti cu învăţă­
tura, trece vremea semănatului.'’8
Deci preoţii sperau în şansa pe care o putea da istoria românilor, iar
atunci aceştia ar trebui să fie capabili să înfrunte evenimentele, pentru a împli­
ni marile idealuri ale naţiei române.
Şcolile confesionale erau cele mai eficiente mijloace de formare şi infor­
mare a tinerilor, cărturarii ardeleni vedeau în şcoala confesională garanţia,
ridicării culturale a românilor, cum aprecia la 1875, revista Şcoala română, de
la Sibiu; „Unpopor se înalţă sau decade în măsura culturii de care dispune”.
La 1861 Protopopul loan Petricu al Protopopiatului Trei Scaune, apre­
ciind rolul şcolilor confesionale, spunea că este: „una din solicitudinile prin­
cipale, cerută de duhul timpului, reprezentând cea mai grea răspundere
înaintea lui Dumnezeu şi a posterităţii, a cărei neîndeplinire ar atrage ura
celor simţitori şi blestemul urmaşilor”9, de aceea a sprijinit construcţia de
biserici şi şcoli în Protopopiatul său.
în aşezarea şcolii româneşti pe un fundament solid, un rol deosebit l-a
avut viitorul mitropolit. Episcopul Andrei Şaguna. La 10 august 1854 - dă o
hotărâre de reorganizare a „şcolilor poporale" de 3 clase, ce va dăinui până la
sfârşitul sec. al XlX-lea.
Pentru stabilizarea (legarea de locul prestaţiei) a preoţilor şi a învă­
ţătorilor (adesea fiind aceeaşi persoană), marele ierarh Andrei Şaguna, prin
intervenţii repetate la guvern, în anul 1854 obţine dreptul de a se „...da şi
preoţilor şi învăţătorilor poţiuni cannice (posesiuni) spre întrebuinţarea
personală şi parohială”10, recunoscut abia din anul 1862. Atât preoţii cât şi
învăţătorii erau foarte săraci, iar sătenii, foşti iobagi sau jeleri, nu aveau
mijloacele trebuincioase pentru plata lor şi erau necesare posesiunile primite
de la guvern.
Prin demersurile la guvern. Andrei Şaguna, obţine „din partea autori­
tăţilor scutirea de stagiul militar pentru învăţătorii de care nu se poate dis­
pensa’’11 Acest demers este deosebit de folositor învăţământului, într-o epocă în
care numai bărbaţii prestau funcţiuni publice, iar serviciul militar era de lungă
durată. Şcolile rămâneau fără învăţători, dacă aceştia plecau la cătănie, iar prin,
neparticiparea la serviciul militar a tuturor tinerilor învăţători, lipsea armata
imperială de numeroşi oşteni.
Pentru a se ştii numărul învăţătorilor scutiţi de cătănie, în anul 1865, la
3 august „şedinţa Guberniului Regesc al ţării Transilvaniei ţinută la Sibiu”12,
printr-o circulară, a dispus un recensământ riguros al tuturor şcolilor „prin­
cipale şi poporale” româneşti şi a tuturor învăţătorilor ce erau scutiţi de
armată. Recensământul înregistra toate şcolile şi era întocmit pe confesiuni.

16
Anexa II a recensământului, cuprindea şcolile româneşti greco-orientale (orto­
doxe) şi anexa III -pe cele greco-catolice (unite).
Circulara avea ca scop înregistrarea şi evidenţa situaţiei cadrelor dida­
ctice din învăţământul elementar şi un început al oficializării încadrării lor.
Autorităţile urmăreau să înlăture posibilitatea eschivării tinerilor de la
serviciul militar prin angajarea lor temporară în învăţământ.
Guvernul c. r. al Transilvaniei emisese la 5 ianuarie 1859 decretul nr.
30561 privind scutirea învăţătorilor de serviciul militar şi atenţionează asupra
abuzurilor săvârşite în numele legii, urmând ca „ordinariatele” (organe locale)
să comunice anual în luna octombrie situaţia concretă a încadrării şcolilor atât
la comitat cât şi la Guvern. Listele cu învăţătorii erau întocmite de autoritatea
politică administrativă, dublate si de protopopiate, pentru a fi exacte şi corecte.
Autorităţile acordă scutire numai acelor învăţători trecuţi nominal pe liste.
Scutirea învăţătorilor de cătănie arată importanţa dată învăţământului
Decretul (Ordonanţa) prevedea: „Toţi învăţătorii primari şi
secundari precum şi adjuncţii sunt scutiţi de miliţie daca, a) vor
produce decret de la Ordinariatul sau Consistoriul respectiv, ca de
la suprema diacezană, în care se va arăta că concemintele
(recrutul) este aşezat stabil la o şcoală sistematizată ca învăţător,
subînvăţător sau adjunct. Contractele încheiate cu comunele nu
sunt de lipsă, nici nu se cer. b) concemintele are să arate cu
testimonii legale că a absolvit cu succes bun patru clase normale
într-o şcoală capitală. Aceste măsuri au valoare numai până la
finitul anului 1861, până când adică au să intre în viaţă
pretutindeni institutele preparandiale, când apoi, nimeni nu va
mai fi scutit, care nu va absolva obiectele prescrise pentru
pregătirea învăţătorilor.”13
Aplicarea decretului de mai sus proteja şi instituţia şcolară de instabili­
tate ce ducea la slaba calitate a învăţământului. „Scutiţi de cătănie” erau doar
cadrele didactice stabile, şi adjuncţii, cu numiri de la organul de stat. Contracte
cu comunele sau Cosistoriu şi aveau pregătire corespunzătoare.
în tabloul general al Transilvaniei se găsea şi Vama Buzăului, localitate
la graniţa cu Ţara Românească, locuită din vechime numai de români.

învăţământul confesional greco-oriental

în Vama Buzăului

Sumar istoric al zonei şi înfiinţarea şcolii confesionale

Vama Buzăului este o veche vatră românească, la izvoarele Buzăului, la

poalele Ciucaşului, în cotul interior al Carpaţilor, pe una din cele mai vechi
trecători transcarpatice, pasul montan, pe la Tabla Buţii, care era circulată,
după cum preciza Vasile Pârvan, încă din perioada predacică. Din centru de
ţară în antichitate, în evul mediu a ajuns margine de ţară, la graniţa dintre

17
Transilvania şi Ţara Românească. Locuitorii acestor plaiuri, bogate în istorie,
aşezaţi la hotar, au avut de înfruntat numeroase năvăliri şi ostilităţi militare. La
constituirea marilor domenii feudale din Ţara Bârsei în sec al XlV-lea, terito­
riul a intrat în stăpânirea familiilor nobiliare Beldi din Budila.
Destinul locuitorilor a fost vitreg sub regimul feudal, fiind iobagi şi je-
leri, călcaţi mereu de armate duşmane sau prădaţi de hoţi, care treceau graniţa,
fiind doar la 15 km de punctul vamal dintre ţări.
După înglobarea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic la 1699, statul
austriac a coborât oficiul vamal de pe graniţă de la Tabla Buţii, la intrarea in
localitate, care se va numi apoi. Vama Buzăului. Aici va funcţiona Oficiul Vamal
Austriac între anii 1700-1839 până când a fost mutat în aval pe Buzău la Siriu,
pe şoseaua transfrontalieră nou deschisă ce lega Braşovul de oraşul Buzău din
Ţara Românească.
Toponimia localităţii este legată de râul Buzău, menţionat în istorio­
grafie la anul 372, d. Hr. prin martiriul misionarului creştin Sava Gotul, înecat
în Buzău (în zona de câmpie).
De la izvoare până în zona de câmpie, pe tot cursul său, localităţile au
diverse denumiri legate de existenţa sa. Zona de la izvoare este pomenită din
evul mediu timpuriu, sub diferite derivate ale Buzăului sau asocieri cu el. Frec­
vent apare în cancelaria maghiară de la Budapesta şi în documentele medievale
Transilvane, numele locului, ca arteră de circulaţie, ca punct vamal şi localitate,
sub forma: „Boza 1533, Bozza 1690, Bodza 1721 (după Szekely okl. V 52,VI 321,
417, VIII 303), Bodza 1854, Bodzau, Buzău.”J4 în documentele sec. al XVIII-
XlX-lea apare sub forma Bodzavam, Vama Buzăului, Vama de pe Buzău.
Zona este cunoscută în ultimele două secole şi sub denumirea de Buzăul
Ardelean pentru a se diferenţia de Buzăul din Regat şi se referă la toată depre­
siunea întorsura Buzăului.
Prima menţiune documentară a localităţii cu numele Vama Buzăului la
1784 o găsim în lucrarea ,JR.oînânii din secuime”15 a istoricului loan Ranca, cu
referire la văcarul Man, din Vama Buzăului, care primise puşcă de la nobilul
Beldi din Budila stăpânul feudal al localităţii şi acesta cerea autorităţilor din
Braşov să nu-i ridice puşca, pe care o primise de la curtea sa. (în vremea răs­
coalei lui Horea, la 1784 se ridicau armele de la popor). Deducem că locuitorii
erau numeroşi cu turme bogate, dacă aveau nevoie de apărare armată, fiind
zonă de graniţă şi hoţi de vite erau mai mulţi.
Cuprinderea zonei în Imperiul Austriac aproape de graniţă şi existenţa
a punctului vamal, a însemnat o supraveghere militară permanentă, dar care a
dat o oarecare protecţie şi siguranţă locuitorilor risipiţi pe văi, printre dealuri şi
prin luminişurile pădurilor, la fereală, din calea năvălirilor. Locuitorii au acum
curajul să se aşeze la drumul mare pe lunca Buzăului, să constituie sate com­
pacte. în cel mai sudic punct lângă oficiul vamal, în jurul drumului circulat se
stabilesc pâlcuri de aşezări, dar au continuat să dăinuiască şi vechile cătune,
ascunse pe văi: Dălghiu, Buzăiel, Stăvăreşti, Toneşti şi Acriş.
Locuirea zonei are rădăcini în negura vremurilor, cu urme de locuire
din neolitic (un toporaş neolitic din valea Fetii), cu continuitate până azi (acea­
stă temă face obiectul altei lucrări). Arhivele de la Budapesta şi din Viena deţin
materiale numeroase despre trecutul nostru, care aşteaptă cercetarea lor.

18
 Asupra vechimii constituirii comunei, sunt mai multe opinii, dar au
aceleaşi argumente care şi decid asupra unor date, apropiate când localitatea a
devenit comună.
Istoricul maghiar din sec. XIX. Berecz Gyula, scrie că „în anul 1820
aşezările care alcătuiau un sat s-au despărţit în trei părţi, luând naştere cele
trei Buzae.”16 Este vorba de întorsura, Sita şi Vama Buzăului (Barcani fiind
unită cu satul Zagon).
Preotul Gheorghe Neagovici Negoescu, în lucrarea „Cronica comunelor
Buzae în general şi în special a comunei bisericeşti şi politice întorsura
Buzăului”, scrie că „prin anii 1830 sporindu-se locuitorii Buzăului, s-au îm­
părţit în trei comune comune mici avândfiecare biserica sa.”17
Cercetând protocoalele bisericeşti din zonă istoricul Emil Micu, scrie că
„nici anul 1820, nici anul 1830 nu corespund cu data reală a întemeierii celor
trei comune şi că această dată trebuie coborâtă în timp.”18
Afirmaţia Preotului Gheorghe Neagovi Negoescu din întorsura Buzău­
lui, că fiecare comună avea biserică sa, este de mare valoare, deci pentru Vama
Buzăului este credibilă informaţia dată de Berecz Gyula, în lucrarea citată, „că
la 1824 era deja şcoală şi biserică” în Vama Buzăului.
Istoricul Emil Micu, în aceeaşi lucrare citează din arhiva bisericii comu­
nei Teliu documentul ,JProtocol al celor ce se botează” înregistrând botezurile
dintre anii 1795-1811, Protocol în care comunele „Vama Buzăului şi întorsura
Buzăului sunt menţionate, încă din anul 1795”. Deci se argumentează docu­
mentar existenţa acestor comune, din sec al XVIII- lea, dar Emil Micu crede că
„ele existau cu mult mai înaite de această dată.”Acelaşi istoric are convingerea
că „dintre toate comunele Buzae, probabil, că cea mai veche este Vama
Buzăului”. Argumentul esenţial al covingerii că Vama Buzăului este mai veche
decât celelalte, este aşezarea ei pe artera de circulaţie transfrontaliară şi a
oficiului vamal.
Importanţa geografică dar mai ales strategică a locului creşte în timpul
stăpânirii austriece, ce va face ca localitatea să nu fie izolată şi în umbra altora
mai mari. După anul 1700, vine administraţia austriacă, ordinea nemţească şi
localitatea intră în hora întregului Ardeal cu legislaţie şi instituţii.
Din epoca modernă redăm câteva date despre locuitorii din comuna
Vama Buzăului, din recensămintele vremii prezente la: Centrul Eclesiastic de
Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” Sfântu Gheorghe.
Tabelele arată evoluţia în timp a numărului populaţie şi a locuinţelor,
dar cele de după anul 1867, cînd s-a constituit Dualismul Austro-Ungar, nu
mai urmăresc structura etnică şi cer informaţii despre animale şi terenuri.
Sumara prezentare a datelor din recensăminte, dau nota interesului pe
care-1 aveau autorităţile de a masca procentajul majoritar românesc al
locuitorilor.
Vama Buzăului, fiind în vecinătatea românilor de peste munţi, din
Principatele extracarpatice, a ţinut legături permanente cu fraţii de aceeaşi
limba şi neam. Aceste legături i-au ajutat să-şi păstreze nealterată zestrea
naţională: portul, limba, tradiţiile şi religia ortodoxă. Legăturile au fost
permanente şi de multe feluri: comerciale (deseori de contrabandă, pe cărări
doar de ei ştiute), de prietenie şi de multe ori, pecetluite prin căsătorii. Oierii

19
transhumanţi adesea îşi aduceau soţii din Regat, dar şi regăţenii veneau şi se
căsătoreau cu femei din zonă, situaţii întâlnite în Vama Buzăului.

Locuinţe / Naţionalitate /
An Case Populaţie Religie
Gospodării Limba
Români - 583
Ortodoxă - 629
Maghiari - 55
1850 130 137 685 Catolici-41
Saşi -1
Evanglelişti - 15
Ţigani - 46
Ortodoxă - 752
Catolici - 57
1857 152 144 829 -
Reformaţi — 15
Luterani - 5
Ortodoxă - 1028
Catolici - 46
1880 218 - 1121 -
Evanghelişti - 43
Altele - 4
(Nu s-a făcut recensământul populaţiei)
1895 284
Pomi fructiferi - 684 Animale - 215
Română -1432
Ortodoxă -1434
1552 Maghiară - 48
Catolici - 24
1900 310 suprafaţă 1513 Germană - 25
Reformaţi - 27
iugăre Slovacă -1
Evanghelişti - 28
Alta-7
Români - 2334
Maghiari -19
1941 491 530 2378 -
Saşi - 23
Altele-2

în epoca modernă, legăturile sunt consemnate şi prin documente. Nu

întâmplător, Nicolae lorga şi-a stabilit tiparniţa şi centrul de cultura istorică la
Vălenii de Munte (pe una din cele mai circulate trecători spre românimea din
Transilvania).
Cărţile lui Nicolae lorga, prohibite în Ardeal, treceau graniţa clandestin
în căruţele cu marfă ale negustorilor şi în desagii oierilor.
Istoricul Traian Tr. Cepoiu, mărturiseşte că, bunicul său. Constantin
Drăgan Cepoiu din corn. Ceraşu, jud. Prahova, ducea cărţile lui Nicolae lorga
(după înfiinţarea Universităţii Populare „N. lorga” din Vălenii de Munte la
1907) prin Vama Buzăului în Ţara Bârsei şi Braşov.1^ Graniţă era doar în
cancelariile regale şi pe hărţi, nu şi în sufletele românilor.
Legăturile frăţeşti erau frecvente între preoţii şi bisericile din Buzăul
Ardelean şi cei de la sud de Carpaţi. Este bine cunoscut faptul că spre sfârşitul
sec al XlX-lea, pe la 1890, preotul David Coman şi biserica din Vama Buzăului,
primea adesea vizita preotului - învăţător Ştefan VasUescu (poză anexe) din
Slon, jud. Prahova, cu familia, dovadă a legăturilor existente bine statornicite.
Contactele buzăienilor ardeleni cu cei din Regat, nu au fost numai parti­
culare ci şi instituţionale, care contribuiau la cimentarea sentimentelor unităţii
de simţire românească. Societatea Astra, la activităţile desfăşurate în Ţara
Bârsei, cuprindea şi pe românii din Buzăul Ardelean, la întorsura Buzăului

20
fiind o filială a Despărţământului ASTRA. Astfel la 1896, serbările Astrei se ţin
la Sita Buzăului şi sunt invitaţi să participe şi românii de peste graniţă, din
Regat, de pe valea Buzăului.
Profesorul Constantin Sporea, originar din Vama Buzăului, satul Acriş,
participant la această serbare, descrie în Memorii, un moment semnificativ de
apropiere frăţească între români buzăienii ardeleni şi românii din Regat.
Memorialistul arată efervescenţa din satele buzăiene la acest eveni­
ment, descriind entuziasmul general spune „...am strâns la noi vreo 20 de
studenţi de prin satele vecine. Am invitat la serbare pe preoţii şi învăţătorii
din împrejurimi. Am încunoştiinţat pe cei din Regat de pe valea Buzăului,
despre ţinerea adunării generale, rugându-i să participe.”20
Desfăşurarea serbării este o puternică manifestare naţională cu specific
românesc. Preşedintele Despărţământului ASTRA Braşov, Prof. Nicolaie Bog­
dan de la Gimnaziul Andrei Şaguna a fost întâmpinat la Brădet, cu mare alai şi
s-au deplasat la biserica din Sita Buzăului, „...cu un convoi de vreo 20 de care
lungi, cu câte patru cai [...] înţesate de feciori şi fete în port de sărbătoare, de
căruţe încărcate cu preoţi şi învăţători de prin satele vecine.”21
întreg alaiul a fost întâmpinat la biserica din Sita Buzăului, de mulţime
de popor şi de preoţii în odăjdi, iar după serviciul religios a urmat o masă
câmpenească care a întărit legăturile şi sentimentele de solidaritate după cum
relatează autorul „...masa festiva s-a ţinut la Crasna, la graniţă, unde au
participat şi fraţii noştri din Regat, care ne-au adus salutul cald al României
libere.”22
Asemenea momente au contribuit la cimentarea sentimentelor de frăţie
şi de unitate de neam, dar şi de încurajare a ardelenilor, în lupta lor de elibe­
rare şi unire cu Ţara.
Cu siguranţă la manifestările Astrei au participat activ şi locuitorii din
Vama Buzăului, alături de tânărul Constantin Sporea, în frunte cu învăţătorul
satului şi cu preotul David Coman.
Comunitatea din Vama Buzăului era bine ancorată în solidaritatea
românească din Ţara Bârsei, deoarece preotul David Coman din Vama Buzău­
lui, trimitea anual o sumă de bani, din contribuţia localnicilor, la Gimnaziul
Românesc Andrei Şaguna din Braşov, pentru susţinerea materială a şcolii.
Implicarea naţională în cadrul mişcării culturale româneşti, patriotice
dusă de Astra, arată gradul de emancipare şi maturizare patriotică a românilor
din zonă, situaţie care se putea afla doar prin o bună educare a poporului făcută
de biserica şi şcoală, în Vama Buzăului.
Biserica şi şcoala ţinea comunitatea la curent cu toate evenimentele
luptei românilor din Transilvania, după cum relata Gazeta de Transilvania în
anul 1894, în timpul procesului Memorandumului de la Cluj.
în luna mai 1894, autorităţile erau cu ochii pe români şi orice mişcare le
producea spaimă. Astfel la 5 iunie 1894, Gazeta de Transilnavia din Trei-
scaune, a primit un articol ,J)enunţări şi uneltiri, semnată cu iniţiala U”23 în
care se vede frica ce o aveau vitejii stăpâni, de o eventuală revoltă a românilor,
care clocoteau în zilele procesului.
Această stare de spirit incandescentă din comuna Vama Buzăului, care
arată unitatea şi demnitatea românilor, este exploatată de uneltitori şi trădători

21
pentru a atrage represalii asupra românilor Denunţătorul a raportat o altercaţie
la dans în sat între funcţionarii ungurii ai garnizoanei şi feciorii din sat pentru
fete, ca pe o revoltă a românilor, antimaghiară. Urgent au sosit în comună or­
gane de cercetare, cu jandarmi. în urma cercetării chiar ungurii au spus
adevărul, că au ,fostfugăriţi”, fiind doar o încăierare la cârciumă pentru fete.
Situaţia arată sentimentele antiromâneşti şi ura ungurilor asupra româ­
nilor că „vameşul ungur” a denunţat faptul că românii ţin „sub conducerea
preotului adunări secrete din incidentul procesului Memorandului” şi că
„rebeliunea a izbucnit pe faţă (românii) bătând pe finanţii de la vama între
cântecul Deşteaptă-te române, şi că întreaga ţară e în pericol.”34 Evident că,
preotul David Coman ţinea comunitatea la curent cu Procesul Memoran-
diştilor, desigur cu unele întruniri secrete, motiv adevărat să fie reclamat, doar
că nu făcuse nici o violenţă, sau revoltă naţională, după cum s-a constatat la
cercetare.
Este ruşinos că denunţătorul şi trădătorul, a fost însuşi învăţătorul
Ludovic Pop, un „român renegat", căsătorit cu o săcuiană, care „a intrat în
conflict cu comunitatea locală şi cu superiorii ei confesionali, care l-au
anchetat pentru abuz în serviciu.”2^ Atunci a fost şi incidentul de la cârciumă şi
din răzbunare a fugit la Sfântul Gheorghe cu minciuna, a fost crezut şi i s-a
promis post la viitoarea şcoală de stat ce o vor înfiinţa (nu s-a înfiinţat nici o
şcoală de stat). Descoperită minciuna dar mai ales trădarea lui, a primit apoi ce
a meritat. După anul 1894, nu mai este în documente numele învăţătorului
Ludovic Pop iar postul de învăţător la Vama Buzăului apare liber la concurs, ce
înseamnă că acesta pierdut postul.
Se vede din presa vremii, ca şi din documentele din arhive, că Vama
Buzăului deşi era o localitate izolată la margine de ţară, ţinea pulsul vremii;
tocmai poziţia ei geografică de arteră de circulaţie transfrontalieră o ancora în
evenimentele vremii. A fost implicată în frământările din anul 1848. Pe
teritoriul ei s-au purtat lupte, la Dălghiu în 23 noiembrie 1848, între insurgenţii
unguri şi români, iar locuitorii comunei, biserica şi preotul român Dimitrie
Dogariu, au suferit represaliile revoluţionarilor ungurilor „în revoluţiunea
trecută”26, cum mărturiseau vămăşenii la 17 septembrie 1851, în Memoriul
adresat de locuitorii din Vama Buzăului Guvernatorului Transilvaniei Pr. Karol
de Schwazenberg.^7
După anul 1848, vămăşenii, îndrumaţi şi ajutaţi de preotul Dimitrie
Dogariu şi dascălul Hristofor Dogariu, duc o luptă ,J>etiţionară” cu foştii stă­
pâni feudali, pentru desfiinţarea iobăgiei, până la sfârşitul veacului, prin
Memorii25 şi Petiţii2® Ia Guberniul Transilvaniei şi până la Curtea de la Viena.
Memoriile sunt redactate şi semnate de cei doi lideri ai satului, dascălul
Hristofor Dogariu şi preotul Dimitrie Dogariu care semnează şi pune Pecetea
bisericii^0 ceea ce înseamnă că cei doi sunt cu adevărat buni păstori în slujba
misiunii dată de statutul lor, pe drumul emancipării naţionale.
Situaţiile expuse mai sus dovedesc rodnicia muncii bisericii şi şcolii din
localitate, existente din primele decenii ale secolului, de la 1824, cum prezintă
istoricul Berecz Gyula.
în timpul Protopopului loan Petric, la Protopopiatul Trei Scaune (1854-
1873), s-au construit biserici dar şi şcoli la: Covasna, întorsura Buzăului,

22
Zagon, Vama Buzăului, etc. Informaţia din Arhiva Mitropoliei Ardealului,
atestă că la Vama Buzăului şcoala s-a construit în deceniile 6-7 ale sec. al XIX-
lea, (vezi poza mai jos), dar ea deja exista „in tinda bisericii."

Evidenţele şcolare în documentele

Protopresbiteriatului Trei Scaune

Existenţa şcolii în Vama Buzăului este menţionată în documente, după

ce în zonă s-au conturat cele trei unităţi teritoriale întorsura Buzăului, Sita
Buzăului şi Vama Buzăului.
Comuna Vama Buzăului, ca unitate administrativă independentă da­
tează cel puţin de la începutul sec. al XIX lea, cum am văzut mai sus din anul
1820. Vama Buzăului a fost despărţită de cele două din aval de pe Buzău, în­
torsura Buzăului şi Sita Buzăului, ca apoi la 1893 să revină administrativ la
întorsura Buzăului până în anul 192531, când s-au constituit organele adminis­
trative, în urma decretului din anul 1923 de înfiinţare a comunei.
Vama Buzăului nu avea organe administrative proprii, fiind legată de
stăpânii feudali din Budila şi Teliu, singura autoritate care se remarcă în nu­
mele comunei era Judele satului şi biserica prin preoţii.
Biserica din Vama Buzăului a făcut parte de la început din Protoprez-
biteriatele din Treiscaune, alături de celelalte biserici din zonă, la fel şi şcoala
confesională deschisă de biserică, a fost sub autoritatea Protopresbiteriatului
Treiscaune de la Breţcu.
Istoricul maghiar Berecz Gyula, un bun cunoscător al istoriei zonei,
scrie „Şcoala confesională, greacă orientală. S-a înfiinţat în anul 1824, după 4
ani după ce s-a înfiinţat comuna. Atunci s-a construit biserica şi s-a adus
preotul.”32 Cu siguranţă are dreptate Berecz Gyula, deoarece dociunentele din
Arhiva Mitropoliei Ardealului prezentate mai jos arată că la 1837 era casă
parohială, în localitate ce înseamnă că era biserică şi preot. Preotul ortodox era
obligat să ţină şi şcoală confesională, după cum am arătat mai sus.
Istoricul maghiar spune că s-a construit biserică, dar alte documente şi
Pisania bisericii dau anul 1848, an al construirii edificiului actual. Este posibil
să se fi ridicat la început un lăcaş provizoriu, înainte de cel actual, iar cel actual
la 1848 era funcţional.
în aceiaşi lucrare Berecz Gyula (fost inspector şcolar) dă şi numele
învăţătorilor de la primul şi până la 1891. După nume sunt români, dar cu
nume maghiarizate: Szasz Oprea, născut în Tatrang, el a fost învăţător numai
un an, apoi au fost: Dogariu Gyorgy, Vaszu Şandor, Dogariu Mikloş, Solomon
Mikloş, apoi Dogariu Mikloş din nou, care şi-a continuat activitatea până la
1879, din 1879-1881 David Coman, care din 1880 devine preot la Vama
Buzăului.”33 Sunt credibile datele de mai sus, deoarece un Protocol al şcoalelor,
din Noiembrie 1859, consemnează ca director (cum era regulamentul) pe
preotul Dimitrie Dogariu, iar învăţător pe loan Solomon (este o eroare de

23
prenume) înainte de Dogariu Nicolae, care este consemnat la 1865 în
recensământul Gubernial, este un Solomon loan sau Mikloş. După 1880 au
urmat „Csontea Constantin, Borbat Vasul, Kebelean Mihaly, Kiss, Agoston şi
Pop Lajoş”34 (trădătorul din anul 1894). După nume sunt români, dar scrişi cu
nume maghiarizate.

/â «Sffr»-K -.J I» f y <-r-^ ri/* •> iik

** ^ i ^ 4 , M7 ‘ ■>-

V# rt-vi «/’« ■** n f*t‘ <#♦>» .»« .,^<l V/V>»4-rV.-

Vt» * .,v,,, . >..4 Ji *» •. » Ai »m ^ , vrI ^ -

/ i • * y * ^ ^ vil-,'v *«' ii T * ,'/î - . '• ■ %'

-PUL-
-► i- ’ ■• .•'f ► îî *■,■»■ '.' *" / -'jy t

*ir<,
^ , ■/.
/ -i -■ * ;-5
ir5 - .
* >
> ^ V-
,/#7 , 4 ^7* « «t r rsr» * y a *

V'.. , .V
- ,- ■■’ ■ /-.% -r - _ .., • -> -: : “ -jH?;'* ■„.

' :lX* .y
^ .. ;v . V y

’ • , -■!

*
«l, ,
>-

Frri,gm«'rit_4hî petiţia s^tyîui Vama Buaây 34r\1*4*4 cHet’-îi 3a Sibiu,

Doc. nr. i
Şcoala confesională din Vama Buzăului este înregistrată în Recensă­
mântul de la 1865, al „Guberniului Transilvaniei” care consemnează existenţa
şcolii confesionale greco-orientale la Vama Buzăului, fiind menţionat învăţăto­
rul Nicolae Dogar.33
în documentele din Vama Buzăului, din anii 1851-1853 şi 1864, prezen­
tate mai sus, sunt semnate de preotul Dimitrie Dogariu şi fratele preotului
Hristofor Dogariu, dascăl. Dascăl însemnând la acea vreme şi învăţător şi
cantor la biserică, ca în Documentul nr. 1. în Petiţiunea de la 1864 a satului,
locuitorii spun că: „vin cu păstorul lor spiritual în frunte la înalta Dietă”, de
unde reiese implicarea preotului în problemele lor. în document se poate
observa semnătura preotului Dimitrie Dogariu şi pecetea bisericii.36
în Recensământul din anul 1865 este trecut ,JDogar Nic. învăţător.”
Este posibil ca să fie greşit numele prin confuzia lui H cu N (acelaşi în scrierea
chirilică), sau erau doi învăţători, Hristofor şi Nicolae Dogariu, deşi istoricul
Berecz Gyula nu pomeneşte de Hristofor Dogariu, care a existat mulţi ani în
Vama Buzăului, semnând acte de la 1851 la 1864.

24
Este posibil ca al doilea sau primul Dogariu Miklos din cronică să fi fost
Dogariu Hristofor.
în Arhiva Mitropoliei Ardealului, este consemnată „casa parohială dirt
i83y.”37 Parohia cu slujirea preotului s-a înfiinţat mult înainte de ridicarea
bisericii. Desigur că parohul Dimitrie Dogariu, un bun slujitor al intereselor
româneşti, a fost
‘:'r 'Vv;'- >.ve^hîisl«BSâ«v^-- preocupat de eman­
i^S^MSlSş ciparea şi învăţătura
poporului şi a des­
chis şcoala de la
venirea lui în sat, la
1824 cum arată Be-
recz Gyula.38
Cercetătoare
a Ana Grama pre­
zentând Jnventare-
le bisericilor orto­
doxe” din Protopo­
piatul Treiscaune la
Prima Şcoala din Vama Buzăului 1868, citând Rapor­
tul preotului către Protopopiat, descrie starea şcolii: ,,a) şcoala cu doue
incaperi este în lung de 5 stinsini, în largu 3 stinsini şi sta pe un loc
proprietarescu al rep Domnului BeldiAlbert din Budila”39 pentru care Preotul
platea arendă în toţi anii.
Din acelaşi document aflăm şi „Simbria cantoricească şi înveţetoriasca
de la câte una familie: fiind familiile împărţite în 3 dosuri asa. Clasa la
pleteste 1 fl.v.a. / clasa 2, 60 xr. / clasa 3,40 xr. Familii sunt peste tot 118.”
Din document aflăm descrierea şcolii cu două încăperi, dimensiunile şi
proprietarul terenului Albert Beldi, stăpânul feudal „agresorul bisericii şi al
localnicilor în revoluţiunea de la 1848.”
Documentul ne prezintă şi „Simbria” învăţătorului, adunată de la po­
por, după clasele de venit al familiilor, de la 1 Florin valoare curentă (v.a.) în jos
la 60 şi la 3,40 crăiţari, fiind în total 118 familii.
Altă informaţie despre şcoala din Vama Buzăului după anul 1868 ne dă
Constantin Sporea în Memorii relatând că după şcoala din Acriş „a mers la
şcoala la Vama unde era învăţător calificat”^0 cam în anii 1883-1884, data
este în concordanţă cu informaţia lui Berecz Gyula „că după anul 1880 au fost
învăţători calificaţi la Vama Buzăului.”
Memoriile lui Costantin Sporea sunt în concordanţă cu documentele
din arhiva Protopresbiteriatului Treiscaunelor din Breţcu, care atestă existenţa
unor învăţători calificaţi, ca de Exemplu Ludovic Pop 1894, Dumitru Ivan 1900
şi loan Modroiu 1909. Posturile se ocupau prin concurs anunţat din timp, ca şi
condiţiile de participare de către Cosistoriu arhidiecesan de la Sibiu prin
„Cerculariu” prin care se anunţau şi ,facerea esamenului de calificaţiune
învăţătoresc.”/f1 Conform legii din anul 1868 autorităţile eclesiastice erau
preocupate de promovarea personalului didactic, datorită lipsei de dascăli,
dând posibilitatea calificării şi celor care nu absolviseră o şcoală teologică sau

25
pedagogică şi se pregătiseră pe cont propriu. Nu ştim dacă la şcoală era un post
de învăţător sau mai multe. Poate lucra ca învăţător şi preotul care era
directorul şcolii, prin regulament deoarece sunt elevi mulţi înscrişi în
documentele raportate de şcoală la Protopresbiteriat. Se dădeau rapoarte
periodice, „Conspecte” lunare cu frecvenţa, iar cele anuale cu toate problemele

.4 ŞtXjSC

6? TIŢT^ “1
. (
irţtt ■\ i
JJ N

'14 14V;
'« î i^Vn,4
• ^1 (^âcC'f-i’ÂAp .

ii • *'• \if:

//M. y^/\ /r xf.

>''^,4
I j )■■■:LX

■SM
_______________:_______ Doc.nr.2^ 2.
şcolii, pe formulare tipizate de la Consistoriul archidiecesan - Sibiu. (Vezi doc.
nr. 4 şi nr. 5)
Se ţinea o evidenţă destul de severă a frecvenţei, raportată la autorităţile
eclesiastice lunar iar absentările nemotivate se pedepseau şi cu amendă cum
reiese din rapoarte. „Conspectu sumaricu, pe luna februarie 1892, despre ab-
senţiile nelegitimate la şcolele gr. or. din Vama Buzăului”'^2, din Documentul nr.
2 se vede numărul mare de copii, după cum urmează:
Total copii - 212 obligaţi să meargă la şcoală, dar nu erau toţi în­
matriculaţi, din care:
- între 6-12 ani - 175, din care înmatriculaţi -107
- intre 12-15 ani - 37, din care înmatriculaţi - 6
Este notat numărul absenţelor respectiv 29, în luna ferbuarie şi expli­
caţia lor „din cauza boalei.” Raportarea este dată de director Preotul David
Coman şi cu semnătura învăţătorului Ludovic Pop. Tabelul are rubrici pentru
amendă în florini şi coroane, ce arată seriozitatea şcolii.
Şi în anul următor 1893 în luna februarie, raportarea şcolii este la fel de
fermă cu absenţele nelegitimate43 şi cu amenzi, ca pedeapsă dar se menţionează
la observaţii că nu sunt încasate, ce ne face să credem că dascălii erau
înţelegători cu părinţii care aveau o situaţie materială precară, fiind încă sub
obligaţii feudale. Comparativ cu anul 1892 în anul 1893 erau înmatriculaţi mai
mulţi elevi 230. (vezi Doc. nr. 2 şi nr. 3)
Prezentăm şi o situaţie statistică mai cuprinzătoare, care include patru
capitole: despre situaţia copiilor, despre inventarul şcolii, despre starea edifi-

26
ciului şcolii şi despre situaţia învăţătorului, pe anul şcolar 1893/1894 „Con­
spect pre anul scolastic 1894.”44 (Doc. nr. 4)
Raportarea şcolii este completă, cu situaţia frecvenţei, a învăţării, a
naţionalităţii a posesiei de cărţi şi prezentării la examen. Toate tabelele nume­
rice sunt pe categorii de vârstă 6-12 ani şi 12-15 ani şi pe sexe copii şi copile sau
prunci şi prunce, la fel şi cel anunţat mai sus:

Copii obligaţi la şcoală:

- Intre 6-12 ani -195 copii, din care umblători -122
- Intre 12-15 ani - 53 copii, din care umblători - 53 (care
frecventau şcoala)
Frecvenţa:
- curgătoriu (an curent, după 1 ianuarie) - 248 total
- trecut (până la 1 ianuarie) - 230 total

i i ■'f

I ■ I

Doc, nr. 3

Progrese şcolare:
- distinşi 25
- buni 68
- debili 90
Naţionalitatea: sunt numai români
Prestaţie cu cărţi: 175 (posibil să fi fost şi cărţile şcolii la acest număr
mare)
Timpul învăţării: (durata anului şcolar) 1 septembrie 1893 - 24 mai
1894
Prezenţi la examen:
- pe semestrul I -192
- semestrul II - 75
La toate rapoartele se constată, numărul mai mic al copiilor în semestru II.

27
Conspectul are patru capitole:
Capitolul I: situaţia elevilor, redată mai sus
Capitolul II ; Despre starea edificiului şcoalei şi adjustarea ei (inven­
tarul)
Capitolul III: Despre averea nemişcătoare şi mişcătoare a şcoalei (eva­
luată la 1000 FI.)
Capitolul IV : Despre învăţătorii aplicaţi la şcoală, Ludovic Pop, 26 ani
şi 8 luni căsătorit, vechime 3 ani, în localitate şi 3 ani în altă parte, salariu 250
fi de la popor, 50 de la Consistoriu şi alte facilităţi (lemne de foc) până la 361
florini (vezi Doc. nr.4).

Analizăm şi o statistică a Protopresbiteriatului Treiscaune în care este şi

raportarea şcolii din Vama Buzăului „Conspectu pre anul scolastic 1897/
1898”45 (Doc. nr.5) unde avem:

tAiţf-.vq

•" > . V ^ t- » 1

................. .. .
■ . V. 9^^ ^—.. *. • ,i. - — f w'i ... .» ; '■'4^^ , I ■ >' r • ’t f.-~J.il

^-------T '

^4^

tfoc.nr.41

Elevi înscrişi:
- între 6-12 ani - 193
- între 12-15 ani - 137
Total umblători la şcoală
- în semestrul I -129
- în semestrul II -106
Pe an curgătoriu (după 1 ianuarie) - 129
Pe an trecut (înainte de 1 ianuarie) - 165
Total umblători 169
Clasificaţi 129: cu bine 50 şi debili 79.

28
 Provediţi cu cărţi scolastice (posibil cărţile şcolii) în trei categorii:
40,42, şi 47.
Cu examen în semestru 160, în semestrul II48.
Durata anului şcolar de la 1 septembrie 1897 până la 17 mai 1898

Aceaste situaţii sunt o oglindă amplă a şcolii la sfârşitul sec al XIX lea.
în arhiva Protopresbiteriatului Trei Scaune, se găsesc şi raportări anu-
Conspect pre anul scolastic 'iSig/gţ ' W
rf?»pr.’ dsicîn 14-laMvn la rr.inientsiw WflU'tf.r toiiiiinc ffr"r—

L 0«tpn' fraentrţwiprwigiE^i^’r-'r '

5 ■ î * ,j.

----- —v>-J,-virT-rvi-.->“^Mlvv-t - — .-- -

■ -k. ■ r ^^^e-sx,<^L>.r/y.^------
■ ^ f-y s/yr,f .V-, A f\ . -• -•: »;-i#;ViîPr>tW .’<•
f3\
-î
Uf ir. fy\t }'■ - Jf i.i. n . lA»3fy ' V
yn jttr. y/sHBHf if.i/st 7'. 4i\ 6i <5
M2f WJ* ,
A ..!*•>/ ri \ >r /t'
v/r|.r/!//!
{■f\a:3.
ys\ i n
Â-f\l ' î.’
t'r.i- ■ /
s'j! >
4k;.v. ..7f'n -y n H\M4}i I
o in /f » ■

r I . .-i'-j.-,
■A)
/ ţ ţMţy '■,?.••-i*' /CJ\ £ ■ ■
A • ■ 1
m\î9 7t\ U iS^'i'iîlSte-^'j^Sssştsai!^
. ijtCM £f
1 r .• ■
. I •
sil n t imfâ. /r!n «
}if\z >;' ifXn.n. 'iji/i tt i 2. S'i-'Jy Si\l¥' it\ tt a r ft$cf JflLt - -«'i J
r?•' <%. fi;
■ frJtriJ. nji si-
//jjrvi: S5\fi il \* .f sini-i, •. M ^ '
m- My f .‘S e \3si(‘ 7/Hyi 'i* " <'J,‘ ■ "'—
j? I iff- -tv ,vr. t' // *;u. S •
fiyUi' u .//r/ii fg Siiî- fp /fi;\39jr> iff-7 Jf 7J*/âr m •

*/ ii ii .* '* // ii/3^ . ^.k

J/S»39 Tf.,:

trl e'V^ sr-}4 !*

.i, at

Ale, ale preotului David Coman privind „Catechisaţiunea,” (educaţie religioasă)

pentru cei care nu umblau la şcoală, ca şi aceştia să capete puţină educaţie
religioasă şi morală'»6 (Anexa nr.1.1). Biserica şi şcoală conlucrau la ridicarea
poporului. loan Matei dascăl la Sibiu denumea şcoala „temelia vieţii noastre
româneşti”.

Administrarea şcolilor confesionale

de către autorităţile eclesiastice

Şcolile confesionale aveau ca program de studiu în clasele începătore în

principal religia, după cum se vede din Circulara arhidiecesană^7 (Doc. nr. 6).
Autorităţile eclesiastice erau preocupate de programele şcolare, publicate în
presă şi prin circulare, cu teme concrete de studiu. „Programa şcolară începă­
toare - religie: I - rugăciunile: Sfinte Dumnezeule, Născătoare de Dumnezeu,
legile catehismului; II - cele 10 porunci Dumnezeieşti (Decalogul) si cele 9

29
porunci bisericeşti, Istoria biblică până la Proorocul Moise; III - scrierea de
pe tablă şi dictando; Cu cei din despărţământul I-iu (clasa I); cunoaşterea
literelor şi a numerelor, cititul; Cartea I până la V2 -apoi din religie
rugăciunile de mai sus şi poruncile Dumnezeieşti şi bisericeşti; 7 păcate de
moarte, 7faceri de bine şi cântări bisericeşti cu ambe despărţămintele. ”48
Şcolile confesionale erau sub îndrumarea aceloraşi autorităţi bisericeşti
şi în ceea ce priveşte folosirea manualelor, admise şi de conducerea Astrei.
Periodic se făceau reglementări privind manualele folosite, exemplu circulara
din 30 aprilie 1892 de la Sibiu se prezintă lista cărţilor „aprobate de
autoritatea bisericească” fiind obligatorii, iar pentru cei care încălcau
„dispoziţiunile îi ameninţă grele pedepse...”49
Toate raportările de mai sus menţionează existenţa cărţilor, ca şi
Memoriile prof. Constantin Sporea, care atestă faptul că la şcoala din Vama
Buzăului ca şi la cea din Acriş, copiii aveau cărţi. Nu ştim titluri, ediţii sau
autori. Cu siguranţă ca s-au folosit după anul 1891, manualele învăţătorului
Gheorghe Zaharia de la întorsura Buzăului, aprobate de Budapesta (vezi anexe
Capitolul V).
Consistoriul arhidiecesan preocupat de toate problemele şcolilor
confesionale, organiza concursurile pentru ocuparea posturilor în şcoli, dădeau
numiri în învăţământ, organizau cursuri şi examene de „calificaţiune” pentru
învăţători şi profesori.

'îîr. «12â SisoT.

U
'V
i vm

Gereulăriu
câtră tdte oficiile protopresbiteraJe şi parochiale, cătrâ
direcţiimile scdlelor medii şi comerciale confesionale din'
archidiecesă şi cătră catecheţii şcolarilor de religiîmea
iJg? gxeco-orientală în archidiecesă.

i 'iV1' sinodul arcWdifcesftii voiind a regula iiistrnc(.innc.<i rctigiunei tn scdle de joă

jtSnS sus., diipft un plan uniform, prin condusul seu diir 7 Muiu 1888 Nr. protocol. 86, a
acceptat un plan nou de Imfiţiimfiit pentru sliidral rnligiunei in scdlde ndstre coufeşioiiaie şi
pentru tinerimea de coiifcsinnea urtatri din alte scdie de pe teritoriul archidiecesei TransiWanfc
După acest plan are a se pruda studiul religiunei In modal nrmătorin:
[. în scotele poporale;
1. în amil Anî'tiu: Islo>’iC>re marah. rugăciuni si cânturi, biscricesci corcspund&c^g
2. în anul al doilea; Istoria biblicâ a testamenlnlni uechiu.
.8. în anul al treilea: Istoria, bibHcâ a teslamenhilui nou.
4. în anul al 4-lea şi al 5-lea: Catecliismul mu.
5. în anul al 6-lea: Iston.a biserlcâscă pe scurt. DoC, ni*, 6

Protopopiatele în „tractul” lor ţineau concursuri de ocuparea posturilor

la şcoli anunţând prin Circulare locurile libere, salariile şi alte facilităţi. Circu­
larele Protopresbiteriatului din Breţcu anunţau Concurs “pentru îndeplinirea
posturilor înueţătoresci de la şcolele confesionale gr. or.”5o pentru anii: 1884,
1891, 1892, 1895, 1897, 1908 (sunt selectaţi anii în care apare post liber la

30
Vama Buzăului), (Anexa nr. 1.2). Parohul David Coman, se implica în aducerea
în şcoală a unor învăţători cunoscuţi, ca o garanţie a calităţii lor, cum s-a
întâmplat în anul 1894 când l-a recomandat la Protopresbiteriat, pe tânărul din
comună ,Alexe lagăr, care a fost un an voluntar şi a depus şi examen
oficial.”51 Posibil să fi fost cerut pentru şcoala din Acriş, acesta locuind în Acriş.

Doc, nr.y

31
 Pentru convingerea autorităţilor trimite şi o copie a „Testimoniului”52
tânărului Alexe lagăr (document şcolar cu note). Faptul că se repetau anun­
ţurile de ocuparea unui post de învăţător la Vama Buzăului, denotă că era
fluctuaţie de învăţători sau erau mai multe posturi. în documentele emise de
parohie este menţionat de mai multe ori munele învăţătorului Dumitru Ivan,
motiv pentru care credem că era stabil în localitate
La 1900 două documente, din 30 ianuarie şi din 4 iunie, emise de Sino­
dul Parohial al Bisericii din Vama Buzăului dovedesc imphcarea Oficiului ecle-
siastic Trei Scaune din Breţcu în organizarea concursului „învăţătoresc” (Doc.
nr. 7). în Protocolul din 30 ianuarie 1900 se menţionează numele lui Nicolae
Dogariu, cantor la biserică, ales ca delegat mirean în Sinodul Protopresbiterian
Trei Scaune. Nu se ştie dacă era şi învăţător, posibil să fi fost acelaşi sau un
urmaş al lui Nicolae Dogar, învăţător menţionat la Recensământul din 1865 şi
în documentele lui Berecz Gyula. Numele Dogariu nu este din sat, ce denotă că
erau veniţi cu funcţii. Primul preot menţionat în documente este Dimitrie
Dogariu între 1837-1880, cu siguranţă ca tot el a fost preot de la 1824, când s-a
înfiinţat biserica deoarece nu este consemnat alt preot, iar Hristofor Dogariu
(fratele lui) dascăl. Tot din acest Protocol aflăm şi numele învăţătorului. Dumi­
tru Ivan - notarul Sinodului Parohial.
Participarea învăţătorului Dumitru Ivan la sinodul parohial local şi
alegerea lui ca notar (secretar), denotă implicarea şcolii în problemele paro­
hiei, cât şi preţuirea învăţătorului, fiind menţionat şi în alte documente ale
bisericii după această dată, tot ca notar de şedinţă, învăţătorul Dumitru Ivan.
Al doilea document din 4 iunie 1900, cu o valoare documentară sporită
ne prezintă tabloul „şcoalei confesionale”53 din localitate. Printr-o înştiinţare,
adresată Protopresbiteriatului, Preotul David Coman, cere ajutor de Ia autori­
tăţile bisericeşti, care anunţase retragerea subvenţiei pentru şcoală. Acest
ajutor era vital pentru menţinerea şcolii româneşti din localitate, care este în
pericol a se pierde, din neputinţa sătenilor de a plăti salariul „învăţătoresc” în
întregime, ei fiind jeleri.
Documentul este structurat pe 4 puncte cu problemele şcolii, care arată
situaţia dificilă în care se găsea şcoala confesională, întreţinută de părinţii şi de
biserică. La ordinul primit în 21 mai 1900, de la Protopresbiteriat „pentru
deschiderea concursului de înveţători” Comitetul parohial, se conformează şi
„la însărcinarea aceasta oficioasă află cu cale a deschide concurs”5-* pentru
postul de învăţător, ca şi la datele mai sus pomenite.
Ştim din documentul anterior, că la data de 30 ianuarie 1900, era învă­
ţător Dumitru Ivan (credem statornic, fiind notarul Sinodului Parohial) şi
probabil concursul trebuia să se ţină pentru ocuparea unui al doilea post de
învăţător. Acest protocol al Comitetului parohial, în raportarea către autorităţi,
prezintă situaţia nefericita a şcolii din Vama Buzăului raportată la situaţia
socială şi materială a sătenilor, în patru puncte după cum urmează:
1. Salariu „învăţătoresc este 200 fl. v.a./400 coroane care va ieşi de la
poporeni prin repartiţie”55 Aflăm cât plăteau părinţii elevilor prin repartizarea
contribuţiei, 200 florini=400 coroane.
2. De la Consitoriul Arhidiacesan trebuia să vină un ajutor de 100 fl. v.a.
/200 coroane. Fiind avizaţi că pe viitor se va retrage acest ajutor de 100 fl

32
v.a./200 coroane, preotul spune că poporul nu va putea susţine şcoala confe­
sională, plătind şi această sumă, deoarece poporenii sunt toţijeleri... şi prin
urmă noi numai suntem răspunzători pentru perderea şcoalei noastră ”s6

Jc. iKk://

Documentul are valoare istorică deosebită, dând dimensiune oprimării

vămăşenilor, de către stăpânirea maghiară, care după jumătate de secol de la
desfiinţarea relaţiilor feudale în tot Imperiul Austro-Ungar, în Vama Buzăului

33
la 1900, se menţineau încă servituţile feudale. Din cauza acestei situaţii, sătenii
nu aveau posibilitatea să plătească în întregime salariul învăţătorilor şi
pericolul era să se închidă şcoala. în alte sate mai înstărite se plătea prin danii
în bucate sau alte produse pentru a păstra şcoala.
3. Tot din acest
document aflăm că edifi­
Conf&i^ente învătătoresti.
) i i ciul şcolii avea 2 încăperi
şi o cămară (vezi docu­
Uouvocare. mentul de mai sus). Ace­
Conform ordinului Veu. Oona. arUid. sta a fost spaţiul primei
din 17 3apt, a. 0. Nr. 5483 ŞooJ. oonvoo şcoli.
aonfereuţa mTăţAtoreaaoi din protopreabl- 4. în final docu­
iaratul Treiaoauuelor pa Dumineei din mentul spune că părinţii
1/14 şi Luni 1/15 Noemvrie a. o. iu Breţou copiilor aduceau la şcoa­
ou urm&torial: lă 10 poveri de lemne,
necesare pentru şcoală şi
Program: dascăl. Documentul este
Kauâijf'ICţtoau şV vâcovgo Olar. semnat de preotul David
Coman şi Nicolae Doga-
după priUAJ
riu, epitrop.
1. O lecţie din Aritmetică anal IV. Nu ştim cine a
dfe Nioodim Dogar, Miliail Patru şt Nioo> ocupat atunci postul, dar
fau Rusau. au continuat concursu­
2. O luorara soriptariatioă din limba rile pentru ocuparea pos­
materui pentru anul al V. şi VI. de şooală tului de învăţători la
da învăţătorii loiu Modroiu, Yiotor Zaha- Vama Buzăului până în
ria, Eramia Tiouşan şi Aron Puşoariu. anul 1908.
Sa obaarvă oă daoi vreuna din lecţii Avem anunţul
nu g'ar putea fiui la timpul fixat, sa va „nr. 839/1908 din 16
traota !u şedinţa următoare. septembrie.” Concurs
3. Stacoriraa temelor ooDferanţei din pentru ocuparea posturi­
au ui viitor. lor vacante de învăţători,
4. Eventuala propunari şi înohidarea care cuprinde şi locali­
conferenţei. tatea Vama Buzăului, cu
La aceste confereuţe se Invită şi toţi specificarea unui salariu
diraotorii şcolari precum şi toţi câţi sa in­ de 600 de coroane.57
teresează de oauza şooalei noastre confe­ Până acum toate
sionale şi înaintarea ei. anunţurile pentru postul
Breţou, 22 Ootomvrie 1909. din Vama Buzăului până
acum ofereau numai 200
Gonsianiin Dimian sau 300 corone şi spe­
Doc, nr. 9 pro top., eomU. consist. cificau şi activităţi de
cantor.
Cel de acum nu specifică şi obligaţii de cantor dar cere pe lângă alte acte
diploma de învăţător, aspect care arată atât calitatea la care se ridica atunci
învăţământul confesional cât şi pregătirea tinerilor şi calificarea lor pentru
învăţământ. Cu siguranţă la acest concurs a ocupat postul de învăţător şi preot

34
capelan loan Modroiu, fost elev al Gimnaziului Andrei Şaguna din Braşov,
absolvent al Insitutului Andrean de la Sibiu, care în anul 1909, la Conferinţa
învăţătorilor din Protopresbiteriatul Trei Scaune luni 1/15 Noemvrie, prezintă
„0 lucrare scripturistică din limba maternă pentru anul al V şi VI de şcoală de
învăţători”5s (Doc. nr.9). După această dată loan Modroiu este prezent în toate
documentele şcolare şi bisericeşti din Vama Buzăului, până în anul 1943.
Despre gradul de pregătire al învăţătorilor, fostul inspector şcolar din
Sfântu Gheorghe, istoricul Berecz Gyula scrie că până la anul 1881, învăţătorii
nu erau calificaţi, dar aceştia se pregăteau şi apoi mulţi deveneau preoţi şi
plecau din sat.
Tot istoricul Berecz G}aila, în lucrarea citată ne informează că „în
Bodzavam/Vama Buzăului până la 1888 a existat şi o şcoală confesională
Romano-catolică, care a fost condusă de Borta Boldizsar, învăţător şi preot.
După ce nu a mai îndeplinit funcţia de vamă şi autorităţile s-au mutat, şcoala
a fost desfiinţată.”59 Este posibil să fi fost şi şcoală pentru slujbaşii vamali,
deoarece a fost şi o mică biserică catolică/reformată azi ruinată, pentru că după
mutarea oficiului vamal la 1839 din localitate, românii ortodocşi nu au căutat
biserica catolică/reformată. Cert este că anul 1888, nu poate fi corect şi pro­
babil este 1838 sau 1839, (citirea greşită a documentului) data plecării vămii,
după care şcoala nu a mai avut pentru cine să existe.
învăţământul românesc a primit o lovitură puternică prin legile de
maghiarizare în urma dualismului Austro Ungar în anul 1867.
Vincenţiu Babeş, în anul 1870, chiar „în Parlamentul de la Budapesta,
acuză guvernul că nu sprijină şcolile româneşti.”60
Am văzut mai sus ca la nivelul Protopopiatului se ţineau Conferinţe ale
învăţătorilor, ce denotă cooperare şi interes pentru perfecţionarea muncii din
şcoli. Şcoala din Ardeal era în centrul preocupărilor culturale, de aceea se
constituiseră asociaţii ale cadrelor didactice. Menţionăm Reuniunea învăţăto­
rilor, care dezbătea problemele de organizare ca şi de conţinutul programelor,
desigur, sub egida Astrei şi a organelor bisericeşti. De aceste probleme s-au
ocupat personalităţi culturale şi spirituale cunoscute ca: George Bariţiu, V.
Roman, Elie Măcelariu, Onisifor Ghibu etc.
De ajutor muncii din şcoală au fost şi o serie de reviste editate ca
,Amicul Şcoalelor sau Gazeta învăţătorilor”.
Este cunoscută "Reuniunea învăţătorilor din tractul Treiscaunelor”,
care între anii 1885-1914 a avut preşedinte pe înv. Gheorghe Zaharia din întor-
sura Buzăului. Din anul 1886, Reuniunea avea propria revistă „Şcoala şi
familia”, la care au abonat pe toţi membrii reuniunii. Desigur, şi învăţătorii din
Vama Buzăului au făcut parte din Reuniune, si au fost abonaţi la revistă. La
sfârşitul secolului al XIX lea învăţământul din Ardeal devenise o forţă, care
trebuia să ţină piept asaltului de maghiarizare a autorităţilor.
Lovitură primesc şcolile româneşti, prin legea Trefort, care introducea
limba maghiară ca obligatorie în toate şcolile (şi în cele confesionale), iar în
anul 1907, legile Appony impun desfiinţarea şcolilor confesionale.
Toate presiunile făcute de autorităţi asupra şcolHor confesionale, nu au
dus la închiderea lor. Românii ţineau cu tenacitate de şcoli, care erau sursa lor
de cultură şi nucleu de emancipare naţională.

35
 în anul 1905 „în fostul judeţ Trei Scaune funcţionau 18 şcoli confes­
ionale din care 15, în localităţi din actualuljud. Covasna şi 3 înjud. Braşov (la
Teliu, Budila şi Vama Buzăului).”61
Statisticile Protopopiatului Trei Scaune din anul 1907 si 1918, consem­
nează numărul sufletelor, înregistrate la parohie, numele preotului şi al învăţă­
torilor din sate.
în anul 1918 sunt la: „Vama Buzeu - 1653 de suflete - capelan şi învă­
ţător loan Coman, în igi8 David Coman paroh, loan Modroiu capelan şi
învăţător.”62 Aceste informaţii, dovedesc numărul mare de locuitori, ca şi
continuitatea şcolii româneşti neîntreruptă la Vama Buzăului. în localitate erau
doi preoţii capelani în afară de preotul David Coman, iar cei doi capelani erau
şi învăţători. Este posibil ca unul din aceşti preoţi capelani să fi slujit ca preot şi
învăţător în satul Acriş unde ştim că era şcoală şi capelă, în casa lui Nicolae
Sporea, a părinţilor prof. Constantin Sporea, unde se ţineau slujbe prin rotaţie,
de către preoţii din Vama, înainte de 1900 şi până în anul 1942, când s-a
construit biserica din Brădet, la care s-au afiliat o parte a locuitorilor din Acriş.
Nicolae Gh. Baba născut în anul 1903 în Vama Buzăului, mărturisea că
a învăţat primele clase la şcoala parohială (1910-1914), învăţător fiind prt. loan
Modroiu, care îi învăţa şi româneşte şi ungureşte.

Preoţii-învăţători din Vama Buzăului

împlinind misiunea istorica ce o aveau

învăţământul confesional din satele buzăiene a fost de bună calitate,

deoarece din şcolile populare de aici au plecat tineri care au urmat cursuri
gimnaziale şi universitare la Braşov, Sibiu, Cluj sau peste graniţă la Buzău şi
Bucureşti. Exemplificăm cu tinerii: Gheorghe Ghe. Baba, loan Buzea, C.
Burcuş, Ghe. Drăgan, Ion Pătrânjel, Romulus Popica. Din familia Sporea din
Acriş la începutul sec al XX-lea, erau trei fraţi licenţiaţi: loan Sporea, a absolvit
Institutul Andrean de la Sibiu în anul 1901. Fratele lui. Constantin Sporea în
1904 iar sora lor, Valeria Sporea în 1909, licenţiaţi ai Universităţii Bucureşti.
Majoritatea soldaţilor din armata austro-ungară recrutaţi din Vama
Buzăului ştiau carte învăţată la şcoala din sat.
Nicolae Drăgan (casier), din Vama Buzăului născut la 1893, dezertează
din armata austro-ungară în anul 1915 şi reuşeşte să treacă în România. Ajuns
în Buzău a fost angajat băiat de prăvălie pentru că ştia carte bună.6^
Calitatea învăţământului din Vama Buzăului este apreciată atât pentru
cunoştinţele transmise cât şi pentru educaţia patriotică naţională românească.
La exemplul preoţilor şi învăţătorilor de aici, David Coman şi loan Modroiu,
care au avut tăria să înfrunte represaliile şi temniţele maghiare, pentru
drepturile românilor, unii tineri vămăşeni, soldaţi în armata imperială, au avut
curajul să înfrunte şi ei pericolele şi chiar ştreangul, să dezerteze (Ion Stelea,
losif Buzea, Nicolae Cornea, Patru Sporea, conduşi de caporalul Nicolae
Drăgan) şi să treacă în România în anul 1915 şi apoi să se înroleze voluntari în
armata română pentru dezrobirea Ardealului.
Preoţii şi învăţătorii din Vama Buzăului, erau integraţi în mişcarea
naţională din Ţara Bârsei şi fâceau legătura cu fraţii din Regatul României de
unde aşteptau ajutor militar pentru eliberarea lor, nu erau străini de Liga
pentru unitatea culturală a poporului român, care apoi s-a transformat în Liga
pentru unitatea politică a poporului român. Aceştia au dovedit curaj şi spirit de
jertfă intrând în reţeaua de spionaj din Ţara Bârsei, organizată de învăţătorul
David Pop din Hărman, au acţionat cu scopul de a înlesni intrarea armatei
române eliberatoare, în Transilvania prin
trecătorile Carpaţilor de Curbură. Reţeaua
spiona întăriturile de la graniţă şi mişcările
armatei maghiare.
Acţiunea a fost însă o înscenare a
autorităţilor maghiare care urmăreau com­
promiterea şi anihilarea acţiunilor româneşti,
din zonă, iar la momentul potrivit, toţi parti­
cipanţii din reţea au fost arestaţi la 22
octombrie 1915 pentru trădare de ţară.
Din dorinţa fierbinte de a ajuta armata
română, să pătrundă peste Carpaţi în Ţara
Bârsei, în cazul atacării graniţei cu Ardealul,
de către România, preoţii dm satele buzăiene
au intrat fără şovăire în reţeaua de spionaj.
Ştiind că vor fi acuzaţi de trădare de
Preot Iftitn Hfodroiti ţară şi ajung în ştreang, dacă vor fi desco­
iSSo«1^60 periţi, au cutezat totuşi să spioneze, înţele­
gând misiunea lor de păstori ai neamului,
gata de jertfă, pentru câştigarea libertăţii.
Toţi „spionii” au fost arestaţi la 22 octombrie 1915 şi condamnaţi pentru
înaltă trădare de Tribunalul Militar Cluj6''; nouă sunt condamnaţi la ştreang şi
şapte la temniţă grea. Alături de ceilalţi preoţi din Ţara Bârsei, preoţii buzăieni,
Gheorghe Neagoviciu Negoescu din întorsura Buzăului, loan Coman din Sita
Buzăului şi loan Modroiu din Vama Buzăului, au fost şi ei arestaţi pentru
spionaj. Abia în martie 1918, împăratul le-a schimbat pedeapsa în temniţă grea
la al doilea recurs. După trei ani, în octombrie 1918 ,foştii spioni”, la prăbuşirea
imperiului Austro-Ungar sunt eliberaţi şi se întorc acasă. Atunci se întoarce în
Vama Buzăului şi Prt. loan Modroiu, după 3 ani de temniţă grea.
învăţământul la Vama Buzăului a suferit în timpul războiului (1914-
1918) din mai multe motive: din cauza represaliilor autorităţilor asupra
românilor, recrutarea bărbaţilor la război, fapt ce a lipsit familiile de sprijin
material şi protecţie. Femeile, copiii şi bătrânii erau duşi zilnic la diferite
corvezi de către armata de ocupaţie, spre a întării linia de rezistenţă la graniţa
cu România. Pe teritoriul comunei s-au desfăşurat şi ostilităţi militare la:
Strâmbu, Valea Fetii, Tătaru. Din aceste motive copiii nu frecventau cu regu­
laritate şcoala chiar dacă aceasta funcţiona.

37
 Preotul David Coman a fost nevoit să plece în refugiu în România, la
Buzău, cu armata română la retragerea acesteia din Ardeal în octombrie 1916.
în februarie 1917 este arestat la Buzău, adus şi închis la Braşov, Cluj şi apoi
internat la Şopron6®, până în octombrie 1918, când s-a întors acasă.
Este posibil ca în perioada de refugiu şi de detenţie a preotului David
Coman, şi a întemniţării ginerelui său preotul loan Modroiu, învăţământul la
Vamă să fi fost susţinut de preotul capelan-învăţător loan Coman, menţionat în
documentele Protopresbiteriatului Trei Scaune la 1918.
Preotul-învăţător loan Modroiu,
martirul temniţelor ungureşti, întors din
temniţă se implică activ în efervescenţa
românească de eliberare şi unire a
Ardealului cu Ţara. îndrumă şi participă
la formarea noilor organe civile şi mili­
tare, Comitetul Naţional Local şi Garda
Naţională. Ca semn de preţuire şi recuno­
ştinţă pentru acţiunile curajoase şi jertfa
lui din temniţă, preotul loan Modroiu66
este ales în adunarea cercului electoral de
la întorsura Buzăului la 12/25 noiembrie
1918, delegatul comunei Vama Buzăului la
Adunarea Naţională de la Alba lulia (Doc.
nr. 10). însoţit de o delegaţie, condusă de
tânărul Gheorghe Gh. Baba.
Preotul învăţător loan Modroiu,
Preot David Coman prin acţiunile lui de înflăcărat luptător
pentru libertatea şi Unirea Transilvaniei
1880 -1935 cu România, pentru suferinţele îndurate
şi pentru reprezentarea comunei la Actul
Unirii de la 1 Decembrie, a intrat în galeria marilor personalităţi ale bisericii şi
şcolii româneşti, în Cartea de Aur a neamului.
După 1 Decembrie 1918, preotul-învăţător loan Modroiu, îşi face dato­
ria, atât la altar cât şi la şcoală, continuând să îndrume şi să lumineze copiii
satului. în 6 august 1923 prin ordinul Ministerului de Interne, zona Buzăul
Ardelean s-a împărţit în patru comune, întorsura Buzăului, Sita Buzăului,
Barcani şi Vama Buzăului; Vama Buzăului devenind comună cu organe admi­
nistrative proprii. Activitatea şcolară a preotului loan Modroiu, este încunu­
nată de bucuria deschiderii şcolii de stat în Vama Buzăului. în comună după
Marea Unire, au funcţionat trei şcoli de stat: în satul Acriş, în Vama Centru şi
una în centrul istoric Vama de Sus.
Considerăm că, prin argumentarea documentară a temei, locuitorii din
Vama Buzăului stau cu fruntea sus în faţa istoriei neamului.
Satele Buzăului Ardelean au dăinuit furişate pe văi şi la umbra codrilor
dar au năzuit spre lumina învăţăturii şi chiar au reuşit prin oblăduirea
binecuvântată a slujitorilor bisericii noastre strămoşeşti.

38
 1918, noi-' .nhrie 12/[25], întorstir. Buz. cancul electoral Siintu
Gheorf’^a

Credenţlonai

Subsemnaţii-adeverim, că in cercul electoral al [Sfinţii Gheorghe] [3]

din comitatul Trei scaune s-au ales aii ca delegaţi ai acestui cerc electoral
dnii; loan Modrore, preot. Sn Vama Buzău. George Ccrbu, otcox în înto;
Etoiti, Nicolae Cristea ta. Sita Buzău, Gcorge Nîstof în Teîiu, ^ Xer
Comţa în îdarcoş cu unanimitate.
Drept-ce susnutniţii delegaţi sunt prin aceasta, autorizaţi a lua pari
vot decisiv îa. Marca Adunare K aţjonalâ Română ce se va convoca prin Con.-
Central Naţional Român. în ntnnele teriuror Rcatiâailor din acest cerc eled
la alte Mari Adtmărî Naţionale Române, cari eventual o si mai fie convo
sn decursul anului acestuia, ori in- anul Următor ţi a contribui ca votul îc
deciderea asupra îorţii vitoare a -uestmuiui românesc din Transih-ania, Lrng
ţi Bănatul Ttmişan,
Dat din colegial electoral al cercului doctoral Slintn Gieorgiie ţinut;
jsiaa dc 12 Koeznvrie 15lS.
Georsn Ista^-ricin î>cyoe«re Afcesfi 2 ba
pte*Weflt losW &
ac
R«Kge Hmtîdean. VasîJc Q!a, barSarp-dc incrdlere din ccantute.
Sigiliu
Doc. nr. lo

învăţători/preoţi identificaţi de la începuturile şcolii:

Szasz Oprea-1824
Dogariu Gyorgy
Vaszu Şandor
Dogariu Mikloş
Solomon Mikloş/Ioan-1859
Dogariu Nicolae-1865
David Coman-1881
Csontea Constantin
Borbat Vasul
Kebelean Mihaly
Kiss Agoston
Alexe Iagăr-1893
Pop Lajoş 1891-1894
Dumitru Ivan-1900
loan Modroiu 1908-1943
loan Coman-1918
Note bibliografice

1. loan Lăcătuşu - Nicolae lorga despre Mitropolitul Andrei Şaguna, Editura Angvstia
Sf. Gheorghe, 2009 pag. 89.
2. Vasile Oltean - Şcoala Românească din Şcheii Braşovului, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti 1989, pag. 11.
3. Maria Băilă - Biserică şi şcoală în Trei Scaune (1750-1850), Angvstia, anul 5/2000,
pag. 16.
4. Idem.
5. Idem.
6. Idem.
7. Berecz Gyula, - Haromszek-Varmegye, Nepoktatasi intezeteinek tortenete Brasso,
1893, pag. 80.
8. loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrânjel - Românii din Covasna şi
Harghita. Istoria. Biserică. Şcoală. Cultură, Ed. Grai Românesc, Miercurea Ciuc,
2003, pag. 98.
9. Idem.
10. Vasile Oltean - Mitropolitul Andrei Şaguna în documentele din Şcheii Braşovului,
în Gazeta de Transilvania nr. 5549/25-26 octombrie, 2008.
11. Idem.
12. Şerban Polverejan - Contribuţii statistice privind şcolile româneşti din
Transilvania în a doua jumătate a sec. al XIX, Cumidava nr.2/1968, pag. 162.
13. Idem.
14. Coriolan Suciu - Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania voi. II O-Z,
Editura Academiei RSR, 1966, pag. 236.
15. loan Ranca - Romanii din Secuime, pag. 184-185.
16. Berecz Gyula - op cit. pag. 80.
17. Emil Micu - Depresiunea întorsurii Buzăului, Tipografia „Cartea Ardeleană”
Braşov, 1947, pag. 33.
18. Ibidem, pag. 34.
19. Traian T. Cepoiu - Mărturii
20. Constantin Sporea - Memorii, Editura Timpul, Iaşi, 2001, pag. 46
21. Idem.
22. Idem.
23. Vasile Lechinţan, Octavian G. Zegrean - Corespondenţa de la românii din secuime,
în Gazeta de Transilvania din 1894, Ed. Carpaţii Răsăriteni Sf. Gheorghe, 2000,
Angvistia nr. 5, pag. 85-97.
24. Idem.
25. Idem.
26. Corina Sporea - Documente inedite care reflectă activitatea lui George Bariţtiu
pusă în slujba ţărănimii din Ţara Bârsei şi împrejurimi între anii 1850-1855,
precum şi lupta lor antifeudală, Cumidava, nr. 6, Braşov 1973, pag. 111.
27. Idem.
28. Idem.
29. Simion Retegan - Conştiinţă şi acţiune naţională în satul romînesc din
Transilvania la mijlocul sec. XIX 1860-1867, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, pag. 201-204.
30. Corina Sporea - op. cit. pag. 109-119

40
31. Crişan Cristian - Un chestionar cu valoare monografică, din anul 1937, referitor la
localităţile din Plasa Buzăul Ardelean, Ed. Angvstia Sf. Gheorghe, 2006, pag. 153.
32. Berecz Gyula - op. cit. pag. 82.
33. Idem.
34. Idem.
35. Şerban Polverejan - op. cit. pag. 181
36. Constantin Sporea - op. cit. pag. 29.
37. Ana Grama - Inventare cu bunuri ale comunităţilor româneşti ortodoxe din
spaţiul Arcului Intracarpatic în a doua jumătate al sec al XlX-lea, Angvstia, nr. 4,
pag. 237.
38. Berecz Gyula - op. cit. pag. 82
39. Ana Grama - op. cit. pag. 227
40. Constantin Sporea - op. cit. pag. 29
41. Cerculariu, dispoziţii de la Consistorial arhidieeesan. Sibiu, 13 mai 1893, Centrul
Eclesiastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Fond Protopopiatul Trei
Saune, Dosar 245, pag. 22.
42. Conspect sumaricu, pe lima februarie 1892, Centrul Eclesiastic de Documentare
„Mitropolit Nicolae Colan” Fond Protopopiatul Trei Scaune, Dosar 228, pag. 32.
43. Ibidem, Dosar 239, pag. 29.
44. Ibidem, Conspect pre anul scolastic 1894, Dosar 260.
45. Ibidem, Conspect pre anul scolastic 1897/1898, Dosar 281.
46. Ibidem, Dosar 252, 254, pag. 27.
47. Ibidem, Dosar 245 pag. 68.
48. Cristian loan Anghel - Aspecte privind situaţia unor şcoli confesionale româneşti
în Trei Scaune, Sec. XIX, Edit. Angvstia, Sf. Gheorghe 2004 Angvstia, nr. 8 pag. 113
49. Idem.
50. Anunţuri Concurs pentru ocuparea posturilor înveţetoreşti 1892, Centrul Ecle­
siastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” Fond Protopopiatul Trei Scaune
51. Ibidem, Dosar 262, pag. 73.
52. Ibidem, Dosar 254, pag. 50-51.
53. Ibidem, Dosar 301, pag. 47.
54. Ibidem, Dosar 300, pag. 32.
55- Idem.
56. Idem.
57. Anunţuri Concurs pentru ocuparea posturilor înveţetoreşti 1892, Centrul Ecle­
siastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” Fond Protopopiatul Trei Scaune
58. Idem.
59. Berecz Gyula - op. cit. pag. 82.
60. Victor Popeangă - Şcoala românească din Transilvania în perioada 1867-1918, şi
lupta sa pentru unire. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1974, pag. 15.
61. loan Lăcătuşu, Vasiale Lechinţan şi Violeta Pătrunjel - op. cit. pag. 98.
62. Nicoleta Ploşnea - Bisericile române din Protopopiatele Trei Scaune, Odorhei,
Ciuc-Giurgeu, Reghin (1850-1914), Angvstia, nr. 13/2009, pag. 116.
63. Nicolae Drăgan - Mărturiile unui dezertor.
64. loan Vlad - Braşovul şi Marea Unire, Editura Dacia, Europa Nova 1996, pag. 55.
65. Ibidem, pag. 101,132.
66. Documentele Marii Uniri - Arhiha Naţională Alba lulia. Voi. IX, Tom III pag. 864,
866, 868, 870, facsimil, 2008, Şedinţa Cercului Electoral Sfântu Gheorghe - Intorsura
Buzăului 12/25 noiembrie 1918

41
 Anexa nr, i.i

42

Nr. 8B0/1908. [284] 1"^
Concurs.
IŞenunţând deîa posturile lor aleşii
învăWtori diu Marcoş şi Arini, esră cel
dinAama Buzău permufcându-se eirea, se
■ de^cliide nou nou oonoara peatru
1. Marcoş.
2. Vaaja-Buzâu şi
3. Arini cu termin de 10 zile dela
publicare în .Telegraful Roman."
Bmolamentele împreunate cu aceste
posturi sunt pentru:
I. Marcoş:
a) salar în bani dela biserică 300
cor. îu cari 40 sunt oomputate ca jumă­
tate venit cantorat.
h) pănă la finalizarea ou întregirea
salarului la suma prescrisă de noua lege
şcolară, va avea dela stat 300 cor.
c) dreptul de pomărit şi păşunat cel
puţiin 15 cor.
d) grădina şcolară de circa 400D'’
e) bani de cuartir 50 cor. eventual
cuartir natural
f) ştiind să formeze şi conducă cor,
nu i-se vor oomputa celea 40 cor. ca
cantor.
II. Vama-Buzău;
învăţătorul va primi salar 600 cor.
III. Arini;
Salarul legal ou sjutoare dela V.
Consistor şi putânda-se esopera şi pjntor
dela stat.
In comunele Marcoş şi Arini învăţă­
torii vor avea a fi cantori, având apoi diu
toate trei comunele.' a instrua şcoala de
repetiţie şi şcoala de adulţi.
Concursele provăzuto cu documentele
rederute din cari să nu lipsească diploma
de învăţător, sunt a se adresa la oficiu!
protopresbiteral rom. gr.-or. al Treisoaune-
îor în Bereozk.
Breţvou, 16 Septemvrie 1908.
C.'o]isi<:uiliu JDiminii
_____________________ protopreabiter.________
43
Anexa nr. 1.2
Nr. JOii. [UB| 2-3
l'eutni iiulfcpliiiii'iiu posturilor îu-
văţăto^sci ia aoolele poporale diu mai
jos numitele couiuiib aparţinătore trac-
tului protopresbiteral al Treiscamielor
escrie concurs cu termin pănă la
26 August a. c.
1_jJ r ej^cjV pentru postai de al
3-lea invăţăturiu dirigent ou salar de
250 11., relut da cuartir şi lemne tra-
buinciosa pentru îucălijit. Alesu} îii-
văţătoriu va ave a ţine rândul de can­
tor in lie-care a treia săptămână.
Dintre concurenţi să vor preferi cei
cu cunoscinţă in riiusica vocală.
2- - Chezdi-M,^r.£iUruş, salar
anual 212 iL, diu repartiţiă incussândă
prin opitropia parocliială, cuartir li­
ber în edificiul scolei şi 2 org. lemne
pentru îucăUjit. Învăţătorul, care va
provedea inveţămcntul şi în lilia Oş-
dnla în câte doue dile pe săptămăii.ă,
va ave de acolo adaos la salar 81 tt.,
.şi cuartir în edificiul scolei.
3. jQ fc^r 11 a t u 1 iji.fjixi-or, .salar
anual 200 fll 75 cr., şi cuartir. Dela
concurenţi sa cere vorbirea limbai
magiare.
4 -Zăbala, salar 200 fi, cuartir
liber in edificiul scolei şi lemnele tre
buiuciose pentru îucăldit
5. Ljjj.uA u. Halurln 1 56 fi., cuartir
liber în noul edificiu şcolar şi lemne, j
6. I u t o r 3 u r a - B u 2 e u, postul i
de al doilea învăţător, cu salar anual ;
de 200 fl., pe lângă prospecta de j
ameliorare, cuartir liber şi lemne.
7. Vama-Jiuzău, salar 200 ii.,
«uurtir liber in edificiul scolei, con-
statător din 2 odăi şi una cameră, şi
10 poveri lemne.
8. Z-a-gi)_n,_ salar 2G0 fl., în care
e computat .şi cuartirul şi lemnele !n
sumă de 20 fi.
Fiind tote aceste posturi impre-
tnate cu cantoratui, dela reflectanţi
e cere desteritata în eântări şi tipicul
llisericesc. Cererile concursuale, ins­
truite in sensul legilor diu vigdre, se
vpr aşterne in termin descUis sub
stiumatului oficiu protopresbiteral.
S. Sân-Georgiu, 18 luliu, 1892.
Oficiul protopresbiteral gr. orient al
tnkctuliii Treiscaunelor, în conţelegere
cu respectivele comitete parocbiale.
Dimitrie Coltofcaiiii,
protopop.
 CAPITOLUL II

INVAŢAMANTUL DE STAT DUPĂ 1918

LA VAMA BUZĂULUI

„Cum arată astăzi şcoala

aşa va arăta mâine ţara”
Spini Haret 1895

Acest motto, l-a călăuzit pe „marele ministru,” cum îl numea Nicolae

lorga, pe Spiru Haret ministru reformator al învăţământului românesc de la
începutul sec. al XX-lea. Spiru Haret a aplicat metodele progresiste din Europa
la condiţiile României.
Istoricul academician Nichita Adăniloaie pentru a sublinia rolul şcolii în
formarea conştiinţei naţionale a unui popor, fl citează pe ilustrul ministru
reformator care spunea: „...Şcoala are chemarea, are datoria de a forma con­
ştiinţa naţională a poporului, „...trebuie să creeze simţul de solidaritate
naţională, fără de care un stat nu poate exista şi care dă unei naţiuni tărie şi
încredere”. La împlinirea acestui scop trebuie să contribuie întregul învăţă­
mânt, dar în prima linie, studiul istoriei. „Cea dintâi datorie a şcoalei este de a
forma huni cetăţeni.”
Ministrul Spiru Haret vedea în şcoală piatra de temelie a societăţi vii­
toare, iar şcoala o instituţie de prim rang.
întregul sistem de învăţământ, are misiunea de a lumina şi îndruma
minţile tinerilor, de a înnobila sufletele şi caracterele şi de a turna în tiparele
prezentului, viitorul. Tineretul trebuie să cunoască trecutul, pentru a înţelege
prezentul pe care să clădească viitorul, spre a rezista în arena istoriei şi a
împlini marile deziderate ale poporului.
Şcoala românească era temeinic aşezată pe principiile democratice ale
vremii, statuate la începutul secolului XX de marele reformator Spiru Haret.
Reformele făcute de Spiru Haret, au dus învăţământul din România pe drumul
croit după crezul său: „Cum arată astăzi şcoala va arăta mâine ţara”.
Constituţia democratică a României din anul 1923 asigura drepturile şi
libertăţile cetăţeneşti tuturor fiilor ţării. Pentru ardeleni, cele mai valoroase
drepturi câştigate erau cele prin care îşi exprimau identitatea naţională, limba,
cultura.
Schimbările epocale aduse de Marea Unire, au cuprins şi Vama Buzău­
lui aducând deplină libertate învăţământului, care este gratuit şi obligatoriu,
sub oblăduirea statului.
Localitatea Vama Buzăului, veche vatră românească, împovărată de
moştenirea istorică şi de greutăţile lăsate de război, se luptă cu optimism şi

44
perseverenţă sa se integreze în societatea românească pe principii noi, demo­
cratice, în toate domeniile.
Deosebite merite în organizarea şi deschiderea şcolii de stat la Vama
Buzăului după 1918 l-au avut preoţii-învăţători David Coman şi loan Modroiu,
în nou înfiinţată comună Vama Buzăului.Şcoala a avut greutăţi deosebit de
mari, o situaţie materială precară, cu mulţi orfani, cu lipsă de învăţători şi cu
spaţiu şcolar redus pentru numărul mare de copii şi altele.
Titulatura şcolii din Vama Buzăului după 1918 era: Şcoală Primară de
Stat, pentru a se diferenţia de vechiul învăţământ românesc confesional şi de
şcolile particulare din acea vreme.
Şcoala de Stat a funcţionat la Vama Buzăului, după Mare Unire, în
continuarea celei confesionale, dinainte de anul 1918. în anul 1923 (de când
avem primele Documente şcolare) erau elevi înscrişi în toate clasele de la I-a la
a V-a. Existenţa claselor de la a Il-V-a dovedeşte că şcoala a existat şi în anii
anteriori.
Dovada certă că învăţământul la Vama Buzăului a existat neîntrerupt
din secolul trecut, este şi existenţa celor două localuri de şcoală anterioare
anului 1918, ambele în curtea bisericii şi în proprietatea ei.

Şcoala Primară de Stat nr. 1 între anii 1918-1948

Şcoala din centrul comunei Vama Buzăului, s-a numit Şcoala Primară
de Stat, iar din anul 1926, se va numi Şcoala Primară de Stat nr. 1, deoarece se
deschide încă una la Vama de Sus, satul din jurul fostului oficiu vamal.
X rv'- -7X Documentel
QiLÎUUl UTUUIi $1 U. CULtEUB
e din arhiva şcolii
ca şi cele din arhiva
>RATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN
;.:r. 1944 ■ Preturii Plăşii, Bu-
BRAŞOV Onor. zăul Ardelean, (din
Ate... 7492/1944 Coffiitetal 9 o o 1 a r care făcea parte
.,.21..S«ptemTrl« jga...4 Tana Btazăttlal
comuna) relevă fap­
Â.TeiB onoare a TA trlailte.p alAtnrat, reeaplaa 0s~ tul că învăţământul
sel de Depuneri şi ConeAsnaţluil £b raXoare de era organizat după
Lei 869» eofflA oe represlntă raţlneraa din aslariu D-nel Hod-
rolu Taleria» drept amendă îa foloanl aoelni Conitet.-
regulamentele vre­
TA rog Sa confirmaţi primirea mii, căci în comună
ineze ; 1.- exista un Comitet
i^peptor şcolar Indaţean Şcolar, for coordo­
T-c^ntea
_ GontaLllA nator, care lua
.Car decizii în numele
şcolilor din locali­
Doc, nr. i
tate, fiind în peri­
oada interbelică trei şcoli. Existenţa acestui Comitet Şcolar, dovedeşte modul
democratic de funcţionare a instituţiei şcolare.

45
 Coordonarea managementului şcolar de către acest Comitet duce la
buna gospodărire a şcolilor, prin repartiţia fondurilor alocate din bugetul local,
şi a altor surselor materiale.
Preşedintele
î : acestui Comitet era,
millSTEIIUL CULTURII RtîllUiliLE SI AL CULTELOR

t f Vc-
?2SEP,1S<344 ,,J''
li. după regulament,
directorul şcolii de
INSPF.CTOliATUI. ŞCOLAR [UDEfEAN
nR AS O V la centru, fiind men­
Onor
No 7/93/1944 - COIIITRTDIr ftOOT.ftR
ţionaţi loan Modro-
Sl.Şep*....... m 4
iu sau Gheorghe I.
7aaa Bqîs^u
Chivereanu, între
; Avea ono^.Tg a T8- trimite, alăturat, rsoepiss Ca- anii 1923-1945. Din
; aei Dftnuneti ai Conaeinziaviani Kr.?6A3/l94i în valoare de Lei
j 1365. saa?. oe reprezinte reţinerea din salariu Chlverea-
Comitet mai făceau
na Gheorghe, drept amendă în folosul aoelul coasit«t. parte primarul co­
Vă rugăm conflrinaţi prinlrea.- munei şi 3-4 părinţi
' p.Inepectnr aoolar 3u':îsţsaii
mai serioşi. Comite­
■4 . T.Satett tul Şcolar era expo­
.
J
OontetillS
A.Caranan
nentul instituţiei
şcolare, în relaţia cu
organismele statu­
Doc. nr. 2 lui, chiar şi cu cele
finaciare, era admi-
nistratorul surselor materiale, ca şi beneficiarul tuturor amenzilor date părinţi­
lor, pentru reţinerea copiilor de la şcoală. Dar şi reţinerile din salariile cadrelor
didactice, se vărsau tot în contul Comitetului Şcolar, cofirmare dată de
documentele prezentate în lucrare.
ideţui -fJir. ’ .^Jf: WPT:
Adresa nr.
:oak pricnard diu. : Comt(it(l'lovil{5(<v
7492 din 21 sept.
.riter ţt rvJeţ/âfta
- Cornftctnful ţeokir. 1944, a Inspectora-
'' (preşc'iDolc şl-
«ecretar
- an. iis;
j tului Şcolar, prin
/ (%■ <4S«Mc^ intermediul organe­
IIS
e .jilincnzile aplicate părinţilor, tutorilor saa stăpânilor pentru netrimitarea (a şcoală a copiilor lor financiare livrea­
puşi sub idgfjjirca lor, aprobate de Consiliul îDrăţătorîIor şl Delegaţia Comitetului şcolar.
In ptrterta. art. II3 ţi urmîlura dlo legea (/liiiţjma.-Mcial ptlmcr^^oc^aj,-pîrinlli Uignfitorl «an «tSpâjiii ctaî fot
ta(f, luni ame/idali peatroci /in ţtw TrEwls cop» La Iu luna /V r ‘f%«al , «ju peotrarS
ză reţinerea din
I noiiva t Upmrite If.r.
AccsstS ifal «te exccatoatc ât Crtpt fS:i «lt4 auioi-iiare
mu
,f
orrilo din pan» Ac'ir. fmocclare ian. (2tX
.AmmTîl* nA QCdîâfe în w.'mcnul prtvîitui do legea «le jp'nfirire numai pi/t Ti urmărite Sar frter.-.iJoroJ «rjîpatfi d*
salariul învăţătoarei
r
;lI|cn|S va im o soni egaîîl cu aceea oclncamia J«Io rcprcitnlantii voivabin/ii cop>Q«.r ;i in caz de rcctdivă ni L T<^ ! 4 «cnici.
îh ii
__ 5irn( LOtolvjbIll nmoal acei părinţi. «Joaru, r-io. L~ari_potfl declnraSt fatolvahjil ti •peotra dările dSirc rtirf. IiiiTetMiiroui. Valeria Modroiu în
i: Nuroele pârinîîfor.
' “i ^
ş ;1
1
1 sumă de 889 lei,
loculuta-iorî 1 Numele t^pulor ; ■S-l "Eli direct Comitetului
::3 Ingriiitorilor, aan ;‘coBuma ş: satul,
sîu i pentru Câţi suni
t;! slăpinilor strada şl Nb. eaai |j amendaţi 1 c 1 s îS.J L Şcolar „drept amen­
i ZS

r dă în folosul acelui
I
^ '/ea! Comitet”1, recuno­
\ jf 1 j —■ scut ca instituţie de
I \/ee I coordonare manage­
ţ [' -V - rială şi gospodărire
U/* ■/ ~i!nu V» r~ i~ Jd/oct^ financiară a şcolilor
(Doc. nr. 1). La fel şi adresa nr. 7493/1944. din 21 septembrie 1944. a Inspec­
toratului Şcolar Judeţean Braşov anunţă trimiterea cu „...recipisa Casei
Depuneri şi Con-semnaţiuni Nr. 2463/1944 in va-loare de lei 1365, sumă ce

46
 reprezintă reţinerea din salariul, înv. Chivereanu Gheorghe drept amendă în
folosul acelui comitef’2, acesta fiind directorul şcolii (Doc. nr. 2). Cei doi
dascăli au fost amendaţi la un control al inspectorului I Bratu, de la M.C.N şi N.
Buzea de la Inspectoratul Şcolar Braşov, deoarece nu au îndeplinit, după
cerinţe „muncile de război”, impuse de organele statului (prezentate mai jos).
Pe lângă acest for coordonator al şcolilor din comună, se afla şi
Consiliul învăţătorilor, format numai din cadrele didactice, ce hotărau în
problemele legate de activitatea şcolară. Documentul nr. 3 relevă, acţiunea
coordonată a celor două autorităţi şcolare Consiliul învăţătorilor şi Comitetul
Şcolar, în interesul copiilor satului, pentru a asigura frecventarea şcolii. în
acest scop cadrele didactice, se deplasau la domiciliu elevilor şi întocmeau
tabele cu semnăturile părinţilor3.
Cei care nu trimiteau copiu la şcoală nici după aceste insistenţe ale
dascălilor. Consiliul învăţătorilor şi Comitetul Şcolar, apelau la organele
statului într-o bună conlucrare, pentru amendarea părinţior îndărătnici, cum
se vede în document, un fragment din tabelul cu cei 122 părinţi amendaţi,
vedem rigoarea cu care se implicau organele statului în aplicarea legilor
învăţământului.

Clădirile şcolii

Localuri pentru şcoală în centru comunei erau două. Unul menţionat în

Protocolul de la 1900, (Capitolul I) care era mult prea mic şi încă unul tot în
proprietatea bisericii, construit se pare la începutul sec. XX, situat în curtea ei,
menţionat în Raportul şcolii din anul 1944 ca fiind construit în anul 1912. (Doc.
nr. 4)
Datorită
numărului ma­
re de elevi cele
două clădiri nu
ofereau spaţiu
suficient, fiind
nevoie sa se
închirieze spa­
ţii particulare,
în anumiţi ani
cu efective mai
mari, cum a
fost temporar
folosită o încă­
pere de la fa­
milia Ring, la 1
km distanţă de

47
biserică, între anii 1940-1944, (după cum îşi amintesc foştii elevi. Ionel
Drăghici, Milian Chirilaş, Maria Baba).4
Informaţii preţioase despre cele două clădiri ale şcolii, găsim în
Raportul Statistic al şcolii din 24 noiembrie 1944. intitulat „Date informative”^,
ca răspuns la cererea Consiliului de Miniştrii, Serviciul Statistic. Reproducem
Raportul cu răspunsurile
la chestionarul sistema­
tizat pe probleme (Doc. nr.
5 - fata şi verso).
jrrmtm
FAŢĂ:
1. Felul şcolii: Şcoală pri­
4 KTg'^ţl
‘:V'-
mară mixtă de Stat
Wi .'7-.;
- •'•jş* rp'i 2. Nr. corpuri clădiri:
>W f '^i ŞiCi iR»^;^'(ţjs«a^r ’V
fpir r >'Al-iî k). fîffi;‘31': ;>■ ayirtiii"'
Două
Ss£;‘
i 3. Localul: închiriat de la
Biserica Ortodoxă Română
jiiîSIie ““
ifc 4. Date cronologice referi­
toare la şcoală:
- Data înfiinţării: 1868 (ca
instituţie).
nw. Este greşită dată în­
fiinţării la 1868, deoarece
Recensământul Gubernial
din anul 1865, menţionea­
ză existenţa şcolii la Vama
Buzălui, ce denotă că
exista înainte de 1865 (Ex­
plicaţie detaliată în Capi­
tolul I).
dtrecbvuhri - Data când s-a început
construirea localului: 1880,
1912.
Primul local cre­
dem că este mai vechi
Doc. nr. 5fata decât anul 1880, deoarece
în timpul Protopopului
loan Petricu 1854-1873, la Protopopiatul Breţcu, de care aparţinea şi Vama
Buzăului, s-au construit mai multe şcoli, fiind menţionată şi cea din Vama
Buzăului (vezi cap. I); deci pînă la anul 1873 s-a construit şcoala din localitate.
Asupra celei de a doua clădiri nu facem obiecţii, deoarece este posibil să se fi
construit în anul 1912, cum spune Raportul, cea din imaginea de mai sus, fiind
din cărămidă şi mai solidă (Doc. nr. 4).
5. Cine a construit localul: construit de biserica ortodoxă
6. Fondurile:
- donaţii - da
- din bugetul bisericii -da

48
 7. Materialul de cons­
trucţie:
- cărămidă
8. Acoperişul:
- una cu şindrilă, cea
veche (poză în cap. I)
p
WbWPâr ^ ' ■
- una cu ţiglă
, . ?J^. W ^bâSS^^S*1*.;- w«* 9. Pardoseala:
> -18 Ta'ikwî 4-r5Sr7"..-^ J-* -___ . /
- scândură - da
’^i&bc-'i-j- aia5î^^%2«r T4^~
A^r pKger:3> .:-wi ~ 3 _ 10. încălzitul:
Orwrffeie ,■1,
ftrtitotCBi'
Roickrt
r^l'îc-er^
?;iw»j—e"
- cu lemne - da - 2
w- Saoftnil volum!** j, •.
Şi al pcir;u(CC£jtic.
'iRV'"'”? sobe
abortHW PtZ pâţln /
un azL 1
; T'ii'£-'.,A'’ 11. Luminatul:
’iyi
^sirfaţi totalu - lămpi cu petrol - da
şa
Curuf 'frjrtt-a .ic- teţ'jT-.-;!? ' i ţ
Witea'.-fe -Zt^t '.■^'
f^iiniicu da OTJiMţ
■ 12. Distribuirea apei:
■JWHBfi
’FtTnrj
Off/y. 4. v£ ' ■
■" - găleata - da
;.icr.;rîţ' >
13. Săli de clasă: 2
ţ^.T.i* riiSura;
Suprafaţa totală:
/f-LIÎj;. i;ii ^ WjjţUfti-
6om2 + 3om2 - gom2
■MţiM'i'i Y^V','irr
Cubaj total: 24om3 +
gom3 = 33om3
14. Alte încăperi cu-
bajul, altele:
«Ttiert
.'i¥‘Ti?;iîit - 24m3 cămară
■' "
+ 48m3 antreu
ItiWirM
+ o odaie cantină
6om3
15. Starea localului:
- mijlocie: -da

VERSO;
16. Dependinţe:
- Bucătărie da
pentru cantină.
- Closet - da separat
17. Mobilier:
- Catedră - da
- Bănci, pupitre, scaune - 36 bănci cu pupitre, 3 scaune
- Table - două
-Altele - un bazin lavoar, lighean, dulap
18. Material didactic:
- Tablouri - şase
- Muzee cu material didactic - tabl. Şt. naturale cartonate
-Alt material didactic - globul, metru, dm3, echer, raportor, etc.
19. Biblioteci:
- Române
- Originale -172 volume

49
- Traduceri - 25
-Reviste-8
20. Curte:
curte de recreaţie
- i8om2+ 40m2= 22om2
21. Instituţiuni şi organizaţiuni şcolare:
- cor - da
-post igienă -da
-farmacie da
- cantină - da
- cooperativă - da
Aceste instituţii sunt evidenţiate în raport precum se vede.
22. Bugetul:
Venituri:
- Proprii - 4000
- Subvenţii - Din bugetul Comunii:
- 70. 000
Cheltuieli:
- Personal administrativ -14.000
- întreţinerea localului
- 49.500
- Bibliotecă - 2.000
- Mobilier şi material didactic - 3.000
-Ajutoare elevi - 5.500
La final se ara­
<w tă faptul că, cheltuie­
lile administrative ale
!9U ţjAn şcolilor se fac din
,fonduri de la bugetul
local” chiar şi acum în
vreme de război, în
4A.AA.- .W .
j
sumă de 70.000 lei,
ptrwMAfJif.
/ io;. pentru ambele şcoli;
dar şcolile aveau şi
r^0WUL- venituri proprii, în
ililO mio — suma de 4.000 lei în
acel an.
Suma alocată
, Io. ii- W-/SU ^ de la bugetul local era
folosită, după cum se
vede din Document,
pentru cheltuielile de
întreţinerea şcolilor în
—Doc. nr. 6 cote necesare: pentru
personalul administrativ (nu şi pentru cel didactic), pentru întreţinerea
localului, pentru bibliotecă, material didactic şi pentru ajutorarea elevilor. Se

50
face precizarea că sumele „se folosesc la ambele şcoli după nevoie” (şcoala nr. i
şi nr. 2, nu se face nici o referire la şcoala din Acriş).
După anul 1918 şcolile au beneficiat de subvenţii de la bugetul statului,
sumele fiind alocate din fondurile locale ale primăriilor, la fel şi la Vama
Buzăului. Suma alocată şcoliilor de 70.000 lei din Raport, (Doc. nr. 5 verso)
pentru anul 1944, este mult mai mare decât cea din anul 1928, de 12.320 lei
(Doc. nr. 6) probabil trebuie calculate şi variabilitaţile valorii leului în anul
1944. Reliefam suma alocată şcolilor din comună în anul 1928, de către
Primăria Vama Buzăului şi achitată Comitetului Şcolar6 (Doc. nr. 6).
Actul era înaintat la Pretura Plăşii Buzăul Ardelean, spre aprobare, ce
garanta şi achitarea sumei direct Comitetului Şcolar de către primar (Doc. nr.
7): „Tablou, Despre
situaţia subvenţii­
lor şcoalelor care
urmează să fie achi­
tate de Primarii din
această Plasă direct
Comitetelor şcola-
re”7, suma fiind cea
propusă de pri­
măria Vama Buzău­
I lui de 12.320 lei
1
(sigiliile documen­
/Z3io. /ZMl. telor dau garanţia
autenticităţii lor).
Considerăm
că sumele alocate de
Primărie erau deri­
executat zorii pentru şcoli,
fiind doar pentru
AîlKiV'.lOR N*T!e;
Doc. nr. 7 cheltuieli minore,
de întreţinere, căci
şcoala din centru avea nevoie de o investiţie majoră, de construirea unui nou
local, după cum se vede şi din Rapoartele din anul 1944 şi 1945.
Toată grija din perioada imediată, după 1918, pentru dezvoltarea
învăţămăntului şi a bazei materiale a şcolilor din comuna Vama Buzăului, s-a
canalizat, în amenajarea şcolii din Vama de Sus, în anul 1926 şi a construirii
şcolii din satul Acriş (1926-1928).
Şcoala din centru a rămas în continuare deficitară la capitolul spaţiu
şcolar. Foştii elevi (Elena Pavel, Maria Baba, Margareta Mirică, Maria Piri, Ion
Baba şi alţii) din deceniile 4-5 ale sec. XX îşi amintesc în ce clase aglomerate
erau nevoiţi să înveţe.
Un document al şcolilor din Vama Buzăului, care reflectă starea lor, este
şi adresa nr. 295 din 10 Iulie 1945, Către Inspectoratul Şcolar Jud. Braşov, ca
răspuns ,JLa ordinul Dvs. No. 5055-ig45, mai jos avem onoarea a vă înainta
răspunsurile la chestionarul statistic.”8 Raportarea şcolilor este înregistrată la
Inspectoratul Şcolar al Jud. Braşov în 16 Iulie 1945 Şi certificarea datelor a fost

51
făcută de Subinspectorul şcolar al zonei Gheorghe Russu, la 14 iulie 1945 (Doc.
nr. 8). Raportul prezintă ambele şcoli în paralel. Datele nu diferă mult de cele
din Raportul anului anterior, prezentat mai sus, referitor la starea localurilor,
însă dă în plus informaţii despre corpul didactic şi populaţia şcolară (Doc. nr.
8). Se vede în imagine Documentul prezentat şi analizat fragmentat pe
probleme (Sunt analizate situaţiile de la Şcoala nr. 1 din centru, căci cele de la
Şcoala nr. 2 Vama de Sus, sunt analizate în capitolul III).

I. Localul
La şcoala nr. 1 sunt „două săli închiriate de la biserica ortodoxă din
loco - neîncăpătoare pentru numărul elevilor, între care o sală f. rea şi
nehigienică”.9
II. Corpul didactic
37^ /^s~ „La şcoala nr. 1
'pnSţlMfl mixtă deSi sunt cinci posturi buge­
(•racljîai j [nj ^u£,
A" tare - prezente fiind do­
.. .luiU. uă învăţăroare”.10 Faţă
de situaţia existentă,
lut, !p<£i ■ - directorul şcolii, propu­
^0^ f'oST'/9yj7 ^ A, ne încadrarea de perso­
nal didactic necesar
J. ^ -j£s^V C4< .
pentru anul şcolar 1945/
1946 „în cele trei posturi
vacante învăţători”.
ţi 6-Yrrc^y Se vede starea
î m -yitJ C . _ c» vitregă a învăţământului
agravată de război prin
lipsa personalului di­
/?V io*••'-&-
dactic.
III. Populaţia şcola­
ră;
^ CyU ctryyi, L l '7 ZL
Răspunsul este
un tabel cu efectivele de
copii de la 0-21 de ani,
■f însumate, de la ambele
■*y*ML şcoli. De vârstă şcolară
-.4&_ ţ!
între 7-15 ani, sunt 334
_____ .. ^ ■r'V*- de copii. La şcoala din
Vama de Sus erau 64 de
elevi, deci la Centru erau
Doc. nr. 8
270, după cum reiese şi
din matricolele pentru anul şcolar 1944/1945, număr corespunzător pentru cele
5 posturi din schemă.11
Statistica cuprinde şi pe cei cu vârsta mai mare, decât cea de şcoală,
precum şi pe cei cu ciclul de şcoală neterminat şi pe neştiutorii de carte.
Se precizează şi situaţia materială a părinţilor, ca fiind mijlocie.

52
IV. întreţinerea şcoalelor primare
„administraţia locală”12 avea în sarcină această obligaţie.
V. Grădini şi loturi şcolare
După cum se precizeză în Docmnentul de mai sus „Şcoala nr. i, a
primit, prin Refor­
ma Agrară din
anul 1945, 1/4 jug.
= 1426 mp pământ
arabil la 1 km
ditanţă”.13
Astăzi nu se
mai ştie nimic des­
pre situaţia acestui
teren, nici chiar un­
de a fost amplasat.
Documente în arhiva primăriei, de la reforma agrară, nu sunt.
Credem că terenul a fost primit din proprietatea familiei Ring sau Lang,
aceştia având teren, cam la 1 km distanţă de şcoală (cele câteva famihi de saşi
din comună au fost expropriate în anul 1945). Terenul a fost folosit pentru
trebuinţele cantinei, după cum se arată în unele documente.
VI. învăţământul preşcolar
Se consemnează un număr mare de copii cu vârste între 3 şi 7 ani, 140
la ambele şcoli, din totalul de 257 copii între 0-7 ani.14 Faţă de numărul mare
de copii, directorul Gheorghe I. Chivereanu, cere deschiderea învăţământului
preşcolar, necesar formării
elevilor, ca primă treaptă de
instruire, mai ales în acest
mediu rural izolat. La numă­
rul mare de copii spaţiul de
şcolarizare era total insufici­
ent şi neadecvat.
Necesitatea unui spa­
ţiu de şcoală igienic şi cores­
punzător, este evidenţiată şi
de inspecţiile medicale pre­
zentate mai jos. Cele două
documente reflectă consta­
tările medicului în toamna
anului 1944, primul din 21
octombrie1^ (Doc. nr. 9) şi al
doilea din 29 noiembrie16
(Doc. nr. 10).
Ambele documente Doc. nr. 10
arată că o sală de clasă este
neigienică şi recomandă un alt local de şcoală. Problema spaţiului pentru
Şcoala Nr. 1 din centrul comunei se va rezolva abia în anul 1949 prin
construirea localului actual de şcoală, corespunzător necesităţilor.

53
 Populaţia şcolară

învăţământul la Vama Buzăului, după integrarea Transilvaniei în statul

român, în anul 1918, a funcţionat după structura celui românesc, durata
ciclului de învăţământ primar fiind de 6 clase, până în anul 1927, când se mai
adaugă o clasă şi învăţământul primar va fi de 7 clase, ciclul primar inferior, cl.
I-IV şi ciclul primar superior, cl. V-VII.
Precizăm că, existenţa clasei a Vll-a era la dispoziţia şcolii, atunci când
erau solicitări ale elevilor pentru constituirea clasei a Vll-a. Erau elevi puţini în
cursul primar superior, iar clasa a Vll-a, chiar lipsea în anumiţi ani, efectivele
cele mai mari de elevi fiind în clasele I-IV.
în primii ani după război, şcoala a întâmpinat greutăţi deosebit de mari.
A trebuit organizat învăţământul în lipsă de cadre didactice, în spaţii mici, cu
efective mari de copii, care nu urmaseră şcoala din cauza războiului şi care
trebuiau identificaţi şi recenzaţi. Erau mulţi copii orfani de război, care aveau
nevoie de protecţie şi susţinere materială pentru existenţă.
Situaţia vitregă a învăţământului cu moştenirea trecutului, se vede şi
din faptul că sunt copii la şcoală, cu vârsta mult depăşită de cea a clasei
corespunzătoare. Prezentăm câteva exemple de acest fel. Desigur că au fost mai
mulţi, căci la unii nu este trecut anul naşterii, din necunoaştere sau pentru a nu
fi refuzaţi, că au depăşit vârsta.
Tabelul ne arată elevi cu vârste mai mari, decât cele corespunzătoare
clasei.

Nr. Anul Anul de Clasa şi Registru Nr.

Nume şi prenume
crt. naşterii studii vârsta Imatricol Matr.
1 Domnica Cordoş 1911 1923-1924 1-12 ani. Nr. 1 4
2 Victor Borcea 1911 1923-1924 I-12 ani Nr. 1 46
3 Gheorghe Ioana Rob 1912 1923-1924 I-l 1 ani Nr. 1 54
4 Valeria Burcuş 1913 1923-1924 I-IO ani Nr. I 1
5 Sofia Mariş 1913 1923-1924 I-IO ani Nr. 1 12
6 loan Zaharia - Acriş 1909 1923-1924 II-Mani Nr. 1 72
7 Elena Boş 1910 1923-1924 II-13ani Nr. I 28
OlimpiaComăniţă -
8 1910 1923-1924 II-13ani Nr. 1 60
Acriş
9 Cristofon Z. Buzea 1910 1923-1924 II-Dani Nr. 1 145
10 Vasile Buzea 1911 1923-1924 II-Dani Nr. 1 19
11 Nicolae Barb 1911 1923-1924 II-12ani Nr. 1 55
12 Gheorghe Maria Rob 1912 1923-1924 II-11 ani Nr. 1 34
13 Ioana Buzea 1913 1923-1924 Il-lOani Nr. I 26
14 Maria Buzs 1913 1923-1924 Il-lOani Nr. 1 30
15 Constantin Buzea 1909 1923-1924 III-Mani Nr. 1 126
16 Maria Chirilaş 1910 1923-1924 III-13ani Nr. 1 133
17 Ion Mtrică 1910 1923-1924 III-13ani Nr. 1 118

54
 în continuare, prezentăm un mozaic al vârstelor în aceeaşi clasă.
Registrul Matricol nr.i din anul şcolar 1923/1924 arată elevi din clasa I-a şi a
Il-a, născuţi în anii: 1909, 1910, 1911, 1912, 1913 sunt în aceeaşi clasă cu cei
născuţi în anii 1915,1916,1917. Prezentarea acestor cazuri, se face cu precizarea
paginii din registrul matricol.

Clasa I
Nume si prenume Anul naşterii - Nume si prenume Anul naşterii - pag.
pag. reg. matricol reg. matricol
Domnica Cordoş 1911 - pag. 4 Maria M. lonescu 1916-pag. 5
Victor Borcea 1911 - pag. 46 Sofron N. Mirică 1915 - pag. 13
Valeria Burcuş 1913-pag. 1 Nicolae Mirică 1917-pag. 14
Gheorghe Ioana Rob 1912-pag. 54 Maria I. Drăgan 1917-pag. 6
Clasa II
Nume si prenume Anul naşterii - pag. Nume si prenume Anul naşterii - pag.
reg. matricol reg. matricol
Zaharia Ion 1909 - pag. 72 Victor Chirilaş 1916-pag. 16
Olimpia Comăniţă 1910 — pag. 60 Oagă Gheorghe 1915 - pag. 40
Cristofon Z. Buzea 1910-pag. 145 Paraschiva Dima 1915-pag. 32
Vasile Buzea 1911 - pag. 19 Alexe Buzea 1915-pag. 20

Exemplele de mai sus, nu sunt singurele cu mozaicul vârstelor şi vedem

mai jos matricolele a doi elevi din aceeaşi clasă, cu o diferenţă de vârstă, de 4
ani, Vasile Buzea17 şi Alexe Buzea.18
Cei doi elevi cu note maxime, dovedesc că nu contează diferenţa de
vârstă, de patru ani, ci dotarea intelectuală şi interesul pentru învăţătură.
Numele părinţilor arată că nu sunt din aceeaşi familie. Sunt numeroase
exemple de elevi cu note mari în toate clasele. (Doc. nr. 11 şi nr. 12)
u contuiira pn6«( Ki
P«lej

MATRICULA No. -*dr£.—

hi!}, matekaisr___ ____ ^ .
eitf- Muu. _ fa eouiaal . .....................
/„ea ____ OAHl iSlf-
de nuficMy
aid__________________
. .csBt. w ____ j de najlona-
UtaU —.; di rtligie .OrT,-___
-A0H;— ;dtnligie . /Ir7„: .. vc.eeinct— /a .. . . luna___ ______avui____ însc-a~- lâfctf _JlrfTS^.,' de reJigk . _ . vaccaat ic . laae ... . _ anul . &Bopif _
■toteaaiHla.^.. iuJta., . pe ixiza _________ ___________ UsseeaMla.^ . iuaa . OJiuJ pe baza
Clasa -.Jft------ (irs titirt ■ Clasa _ ..ar...._ (in
Anal ţat/ar — JO.Af.. Anul ţcolar — /P^i.

Obiectele de studia
TRiaiCsri’i.'L

>d,/p ]ie
II
lO
îfi |i
3s
/ipRctfM (tiiiimittjit Obrtcldt (tc

i-if..:-»
Aţfnr» tttisiîlTia^

i
,VafV- r}p 10
L ry VA!}&

1
Ubwi itprjlicirr. '.

....
ip

ifit'Âii,
,4«ţ(p .\C
le
lO

Ip.
:!
( r o:>«V4i -
/Cr.
loio /a *0
-ia_
fO-iR
1 i$‘it tv.. ffl
<fW :i« h . ie
10 _! 1
zU Aqjo 1
1 ŞLisit BBtco-saunU.
j
1 Cil

t\(olo
mo jfe 10

4 dfP0
CBUpitla..........................
10
iâi/O.Uo ip aa iswntl i'au ta
.v
i IBL.1. =unu«f M iUV)
(0 -Ui
—'—1
- Ui-.ia de Mii- t:i Wtt
--I.i- z
—. ;.IP_ 10. ...l-ii..,
1-
J»mciiu<u. .... .10. -ii. 1^
Siliieiianea la finele iUtulul şfolnr ^ cimnen hi/icelg anului ţnicf
.Clasificai: inire .^._____ eU\'i.promevatL d/ust:____ lu/ee_______ eUtl promova.

I>oc,nr. 11 DB^ruc Doc. nr. 12

55
 Se constată din documente, că nu toţi elevii înscrişi frecventau şcoala,
chiar şi cei din clasele mici, după cum se vede în tabelul de mai jos.19

___ ______

îtf M ft' h fC
&
h\'4l'3k f- ţ'4 1=? ■^; S 4 /fi'- ii:
'. { i • \ ' t *
fv
*3

tC

..„.1—...i'. jQt

â ■V
(«
f4^ ..■
J,
■ V6
ivj- lî i <?r
i iei ifi ;;;
iţii-it
I (SÎ-; «ij . Ifî Doc. nr. 13

Studiind tabelul se vede că în clasa. I. au fost înscrişi 69 de elevi şi au

frecventat doar 39, iar în cl.a II a din 32 înscrişi au frecventat numai 14,
abandonul şcolar fiind masiv
Situaţia materială grea a locuitorilor, mulţi ţărani săraci, a făcut ca des­
tui copilaşi să nu meargă la şcoală din cauza lipsurilor materiale. Nu aveau
îmbrăcăminte, hrană, nu aveau bani de cărţi, erau puşi la muncă pentru câştig­
area traiului zilnic sau trimişi să slujască, la cei mai avuţi.
Cei cu vârsta depăşită
au fost trecuţi la cursul de
adulţi, după cum reiese din
documente „cataloage pentru
adulţi”, ce denotă seriozitatea
acestor forme de şcolarizare,
cu cataloage şi examene.
Documentul nr. 14 arată un
asemenea catalog, păstrat la
şcoala din Acriş.
Registrul matricol nr.
13 din anul şcolar 1937-1938,
din Vama Buzăului consemn­
ează scoaterea din evidenţă a
unor şcolari cu vârsta de 16
ani, ca Ofiliţa Gal născută în
anul 1922 şi trecerea ei la
Doc. nr.
Cursul de adulţi.20
 Numărul elevilor era destul de mare dacă ţinem cont că, în comună mai
erau două şcoli cu 7 clase, cea din Acriş şi cea din Vama de Sus. Se explică acest
aspect, prin faptul că a crescut natalitatea după război, prin reîntregirea
familiilor şi întemeierea altora noi.
Redăm efectivele şcolii, pe ani şi clase după evidentele din registrele
matricole.
Număr Număr
An şcolar Observaţii
elevi clase
1923/1924 149 elevi 5 Din care 59 erau din Acriş
1924/1925 165 elevi 5 Din care 67 erau din Acriş
1925/1926 164 elevi 6 Fara acrişeni, care aveau acum şcoală
1926/1927 131 elevi 6 Fără cei din Vama de Sus, unde s-a deschis şcoala
1927/1928 122 elevi 7 A intrat şi cl. a Vll-a
1928/1929 122 elevi 7
1929/1930 128 elevi 7
1930/1931 141 elevi 7
1931/1932 149 elevi 7
1932/1933 164 elevi 7
1933/1934 156 elevi 7
1934/1935 168 elevi 7
1935/1936 173 elevi 7
1936/1937 180 elevi 7
1937/1938 185 elevi 7
1938/1939 185 elevi 7

După anul 1930, numărul copiiilor este variabil, între 140-190 şi peste
200 după 1939. Deducem că, în deceniile 4 si 5 din perioada interbelică, fiind şi
o oarecare bunăstare, a crescut natalitatea, ilustrată în numărul mai mare de
copii.
în anul 1938/1939 au fost 185 elevi, numărul existent în registrul
matricol fiind acelaşi cu cel din tabelul intitulat „Situaţia Generală a şcoalei
primare de Stat din comuna Vama Buzăului, fără cătunul Acriş, pe anul
şcolar 1938-1939”21. (Doc. nr. 15)

„ , . SihicrUa Geiserald
ştckilei pii-rsaxe de, sieti <îm. i&m.■Vba5&ec>ţBaîirallli,feâ eaJ. fieri?.
anal şcolar igsg-igsş-
jSifialv' Ti-

6 Im ■50. 3^ hf ’i i- g
31 ftii 8S . ;.4 Z ' g
3 %
1ft ti. îâ
■SI -: 65 . 3
r- 1S.‘ ■ tb 5
y 61? n.. M -z . '
«:
a 1 m. . fi' î't 15 . : i ' i
I- *1

Doc. nr. 15

57
 Din tabel reiese numărul descrescător al elevilor din clasele ciclului
primar superior, clasele V-VII. Cei mai mulţi elevi sunt în clasele I-IV. în cl. a I-
a sunt 50 elevi, iar în cl. a Vll-a doar 4 elevi din numărul de 40 care începuseră
clasa I-a în anul 1932.
După cl. a rV-a mulţi părinţi opreau copiii de la şcoală folosindu-i la
muncile gospodăreşti. în anii următori efectivul de şcolari este în creştere până
în anul 1947, când datorită rănilor provocate de război şi ocupaţiei militare
sovietice, numărul şcolarilor scade.

An şcolar Număr Număr Observaţii

elevi clase
1939/1940 208 elevi 7
1940/1941 198 elevi 7
1941/1942 234 elevi 7
1942/1943 211 elevi 7
1943/1944 208 elevi 7
1944/1945 210 elevi 7 Din 210 înscrişi au frecventat 101
1945/1946 237 elevi 7
1946/1947 210 elevi 7 Din anul 1947, numărul elevilor scade
1947/1948 129 elevi 7
1948/1949 107 elevi 6
1949/1950 145 elevi 7

De exemplu în anul şcolar 1944/1945 din numărul de 210 înscrişi

frecventau doar 101 elevi (Reg. matricol).
Abandonul şcolar după 1945 avea cauze multiple. Mulţi bărbaţi nu s-au
mai întors din război, alţii erau încă în lagărele de prizonieri, în „infernul roşu
din Uniunea Sovietică” iar familiile rămase acasă, gemeau sub povara cotelor şi
a altor corvezi, impuse de noul regim, sub ocupaţia stalinistă. Pentru multe
familii, micuţii şcolari erau un sprijin de preţ în gospodării, după anul 1944.
Condicile de activitate din anii 1946, 1947 şi chiar 1948, arată că până
toamna târziu, mergeau cadrele didactice în sat şi lămureau părinţii să-şi
trimită copiii la şcoală, în special pe cei din cl. V-VII. La finele clasei a Vll-a în
anul 1946, din 14 absolvenţi 10 nu s-au prezentat la examenul de absolvire.
în anul şcolar 1948/1949, fiind puţini elevi în clasa a Vll-a aceasta nu s-
a format, au fost doar 6 clase. Situaţia socială a părinţilor era de mijloc, în mare
parte, dar erau şi săraci destui. Pentru cei mai săraci, învăţătorii aveau grijă să
îi ajute. învăţătoarea Valeria Modroiu, notează la începutul anului şcolar
1943/1944, pe 22 septembrie că a „distribuit cărţi vechi la elevii săraci,
urmând ca cei mai avuţi să cumpere cărţi noi”22
Naţionalitatea elevilor era română, aproape în totalitate şi toţi de religie
ortodoxă toţi. în deceniul trei, între anii 1920-1930, mai erau şi câteva familii
de locuitori cu nume de maghiari, dar toţi erau românizaţi, aşezaţi în localitate
de mai multe generaţii, dinainte de 1918. Exemplificăm acest aspect cu
familiile: Bordaş, Gal, Dovăţ, Fazacaş, Horvat, Marton, Postoş, Sas, Noaghi.
Românizarea se vede şi din înscrierea numelor, cu ortografie românească, ca şi
prenumele lor, care erau din calendarul ortodox. Erau şi câteva famili de saşi:
Lesches, Zerbes şi Ring (austriac-şvab venit cu afaceri).
58
 Personalul didactic.

Potrivit sistemului de învăţământ românesc, şcoala primară era de 7

clase, ciclul inferior cl. I-IV şi cel superior cl. V-VII, la care predau aceiaşi
învăţători. Pentru dascălii vremii era destul de greu, deoarece un învăţător
lucra în două schimburi, de la ora 8 a.m. la ora 18 p.m, adesea cu clase
simultane, de la cl. a I-a la a Vll-a. Un învăţător din mediu rural, prin
programul de şcoală şi cel extraşcolar, era tot timpul ocupat în comunitate.
învăţătorul şi preotul, erau liderii satelor, păstorii spirituali şi culturali,
adesea fiind aceiaşi persoană. Această situaţie este prezentă şi la Vama
Buzăului, preotul loan Modroiu fiind şi învăţătorul şi directorul şcolii, din
centru. La şcolile din Vama de Sus şi din Acriş, au fost numai învăţători, cadre
didactice.
Un adevărat ctitor al şcolii din Vama Buzăului, a fost preotul-învăţător
loan Modroiu, care a deschis Şcoala Primară de Stat, din comună, în
continuarea celei confesionale.
Personalitate remarcabilă, preotul loan Modroiu, a fost atât păstorul
sufletelor la altar, liderul luptei naţionale pentru libertate, cât şi luminătorul
minţilor la şcoală, fiind prezent în toate documentele şcolare între anii 1923-
1943) ca învăţător şi director, doar în anii 1938/1939 şi în ultimul an de servire
a şcolii 1942/1943 doar ca învăţător, nu şi director.
Bătrânii satului îl ştiau ca învăţător şi preot încă din anii 1909, 1910.
Nicolae Baba mărturisea că în anul 1910, în clasa a I-a, îl învăţa la şcoala din
Vama Centru, preotul loan Modroiu. loan Modroiu este menţionat ca învăţător
din anul 1909, în arhiva Protopopiatului Treiscaunelor din Breţcu. Este
menţionat ca învăţător şi preot capelan şi în anul 1918 şi în Arhiva Mitropoiliei
Ardealului, Sibiu (vezi Capitolul I).
în tot timpul, alături de directorul şcolii, loan Modroiu, au funcţionat şi
alte cadre, ştiute sau nu. Acum, din lipsa unei arhive complete, mulţi dascăli
sunt cunoscuţi doar din amintirile foştilor elevi, bătrânii satului.
Pentru identificarea cadrelor didactice de la Şcoala nr. 1 din Vama
Buzăului, este destul de dificil, din cauză că arhiva şcolii s-a pierdut în mare
parte, atât din lipsa unui spaţiu adecvat pentru păstrarea documentelor, cât şi
din neglijenţă, iar după anul 1945, în mare parte a fost distrusă. S-au păstrat
câteva condici de prezenţă şi registre matricole. Nu sunt cataloage, manuale
sau alte documente.
Din grija şi respectul pentru şcoală şi pentru patrimoniul cultural al
comunei preotul-învăţător, directorul şcolii loan Modroiu, a păstrat arhiva
şcolii, în perioada interbalică, depozitată şi în locuinţa sa.
Când Părintele loan Modroiu a fost prigonit de regimul comunist după
1945, ca toţi făuritorii României Mari, casa a fost adesea percheziţionată de
organele de securitate, care i-au obligat să ardă biblioteca şi documentele
rămase în casă, iar o parte a fost ridicată de securitate. în aceste situaţii s-a
pierdut, sau a ars şi o parte a arhivei şcolare. Puţinele documente care au
supravieţuit, au fost luate de şcoală la deschiderea noului local, în anul 1949.
Din registrele matricole şi condicele, semnate de învăţătorul şi directorul loan

59
Modroiu, reiese, respectul pentru documentele şcolii, prin modul corect,
complet şi îngrijit de lucru, conform cu matricolele existente prin evidenţele
clare, corecte şi cu motivaţii acolo unde era cazul.23 (Anexa nr. 2.1).
între anii 1919-1925, a lucrat la şcoala din Vama Buzăului învăţătoarea
din Tărlungeni, Hortenzia Manole, după relatările nepoatei sale, învăţătoarea
Viorica Coltofean, fapt ce corespunde cu Registrul Matricol nr.i din anul
1923/1924, unde la pagina 15 se poate vedea semnătura învăţătoarei Manole.
Tot în Registrul Matricol nr. 1 la pag. 191, se găseşte o însemnare, cu
semnătura unui învăţător, ce se poate citi Murea (fără prenume). Tabelul
statistic al elevilor, din anul 1925-1926 prezentat mai sus poartă semnătura M.
Teacă, deci învăţător sau învăţătoare, în acel an.
Dascălii, lucrau alături de preotul- învăţător loan Modroiu, directorul
şcolii, nelipsit de la biserică şi şcoală ca şi de la toate activităţile din comună, fie
ele politice, sociale sau culturale.
între anii 1931-1945 la şcolile din Vama Buzăului (Centru şi Vama de
Sus) a fost învăţător, Gheorghe I. Chivereanu. învăţătorul Gheorghe I. Chive-
reanu a funcţionat la Şcoala Nr. 1, din centru, între anii 1931-1936. între 1936-
1940, a fost învăţător la şcoala din Vama de Sus şi apoi a revenit la Vama
Centru în anul şcolar 1940-1941, iar din anul 1941-1945 a funcţionat, din nou,
la şcoala din Vama de Sus, în acelaşi timp, fiind şi director la Şcoala nr. 1 (1942-
1945)- în anul 1934 documentele de arhivă ale Preturii Plăşii Buzăul Ardelean,
consemnează prezenţa învăţătorului Gheorghe I. Chivereanu şi a preotului loan
Modroiu, ca fiind consilieri comunali în Consiliul Local al Primăriei Vama
Buzăului.
SCOiXA S£ 7 Constatăm din
BtJZlli-UI HAIOBU.. STii-IN 4îri£' documente că, în cei
St.223 âtB 23.VIII/I955
14 ani de învăţământ,
Gheorghe I. Chiver­
sFiiruî. ţ'Oî'iu.Aa jo. Ruotoui .kDbgbh . eanu, a desfăşurat o
Secţiunea de lavitautht
activitate rodnică, pe
adrese Dve.t'rdin august
privisd ^deveşitfţa de i'uâcţlop^re a ţ.ov«CJJU.UUl(XlSAt
linia instructiv-educa-
născutS Scea’a uihiîes,t:i î-fusce’’ 7îeg#I’iteyî>; . tivă, social-comunita-
rapertha cA. arhiva Scea’ei-de ? ani V^aa ?usau*ui r.u existfi
nici-un act dlr c*.re sâ r*ciaeă ci. toVvUI>j LUelxaijcăscută-
ră, şi în condiţiile des­
4.<i,MSAiVUT«i funcţionata aceaatf Ccoâ'c-ds^a ’ S(?j;tea.crie tul de vitrege, din
fîafci n« firele anu'ui^-
in IsforBaţi âu*eee de^a cetfiteoil din coEUjiâ reiee«
timpul războiului din
C8 iatradevâr tev.Oinu Durltr*va'fUrcţlonat ^9 acesstA Eoo«',A* anii 1941-1945. Poza
Dacă e adeverinţă iber'rt^ pe basA de .tartori este de mai jos, din faţa
va^abl'8 -Vi rugăa^fp&^craaaiceţl şl e vcm elibera.
şcohi vechi (Doc. nr.
17) prezintă o clasă de
__________________________________________ Doc. nr. l6 elevi împreună cu
învăţătorul lor, Gheorghe I. Chivereanu din anul 1941, la Şcoala Nr.i. Poza este
păstrată de fostul elev Ghiţă losif Păcurar, prin bunăvoinţa căruia am intrat şi
noi în posesia ei.
în anul şcolar 1934-1935 la şcoala din Vama Buzăului a lucrat învăţă­
toarea Dumitra Dinu, născută Munteanu, după cum reise din cererea către
şcoală, pentru adeverinţă de funcţionare2^. Cererea poartă aprobarea director­
ului Gheorghe I. Chivereanu din 1 octombrie 1944 (care o ştia, au fost colegi).

60
pentru eliberarea adeverinţei de funcţionare. Se vede că nu a primit adeverinţa
şi a revenit cu alte cereri. Adeverinţa este cerută de câteva ori până în anul
1955, când directorul şcolii, Adalbert Haas prin adresa numărul 223/23- VIII
1955 precizează că şcoala nu are arhivă şi doar din „informaţii culese de la
cetăţenii din comună”, reiese că „tov. DINU DUMITRA, născută MUNTEANU,
a funcţionat la această şcoală de la 1 Septembrie 1934, şi până la finele
anului.”25 Această informaţie, directorul şcolii o transmite Secţiunii de
învăţămân a Raionului Muscel (Doc. nr. 16). Condicile de prezenţă ne mai dau
mărturii vagi despre unele nume de dascăli. în condica nr. 10 a Şcolii nr 2,
notează înv. Gheorghe I. Chivereanu, că a lipsit în zilele de 17,18 Martie 1939 şi
„...am fost suplinit de colegul Ilie Coandă” director la şcoala din centru26.
între anii
1940-1944, conf­
orm semnăturilor
din condici, a lu­
crat la şcoală cu
intermitenţă şi pre­
otul Mircea Mo-
droiu, care semn­
ează ca preot, ca
învăţător la clasă
sau ca, participant
la diverse activi­
tăţi extraşcolare.
în anul 1940 în
zilele de 23 şi 24
mai preotul Mir­
cea Modroiu notează în Registrul de prezenţă, că a suplinit pe învăţătorul
Bucur Savu27 care era concentrat, deci aflăm şi numele altui dascăl.
în anul 1937 a venit la şcoala învăţătoarea Valeria Modroiu, căsătorită
cu preotul Mircea Modroiu, care a rămas la şcoala din Vama Buzăului până la
pensionare.
Din anul şcolar 1939 apare în condică semnătura învăţătoarei Georgeta
Chioralia, care a rămas la şcolile din Vama Buzăului până în anul 1954- A lucrat
la Şcoala nr. 1 din Centru, la Acriş şi iar la Centru din 1943, până în anul 1949
unde a fost şi directoare între anii 1945-1949. între 1949-1954 a avut catedra la
şcoala nouă din Buzăiel, unde a fost şi directoare, între anii 1949-1954- învăţă­
mântul din Vama Buzăului, este lovit de război în anul 1941, prin plecarea
învăţătorilor pe front, ca şi prin toată gama de suferinţe provocate de situaţie.
în anul 1940 vine la şcolile din Vama Buzăului, primul val de învăţători
refugiaţi din teritoriile cotropite şi ocupate: Basarabia, Ţinutul Herţa, Bucovina
de Nord şi Ardealul de Nord. Atunci a venit familia Erdeş Alexandra şi Victor la
şcoala din Vama de Sus, iar la şcoala din centru învăţătorul Bulat. Aceştia s-au
întors în Basarabia, după eliberare în anul 1941 şi nu s-a mai ştiut în sat nimic
de ei. O adresă a şcolii, de răspuns către autorităţile şcolare, din 15 august 1944,
arată că nu erau învăţători refugiaţi din Basarabia, Bucovina de Nord sau din
Nordul Transilvaniei la şcolile din Vama Buzăului,28 deci cei veniţi în anul

61
1940, plecaseră după eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de către armata româ­
nă, în anul 1941. Victor Erdeş, pare să fie după nume ardelean, poate refugiat
din Ardealul de Nord, căsătorit cu basarabeanca Alexandra, refugiată de la
Chişinău. Despre această familie de învăţători la şcoala din Vama de Sus,
localnicii ştiu că s-a întors acasă la Chişinău, (mărturiseşte fosta elevă,
educatoarea Elena Baba Tohănean) însă dascălul Victor Erdeş se pare că a fost
mobilizat după intrarea României în război în anul 1941 şi s-a jertfit pentru
libertatea gliei neamului, după cum reiese din documentele din arhivă.
Adresa nr.5311/1943 a Inspectoratului Şcolar Jud. Braşov, către şcoala
din Vama Buzăului cere răspuns, la mai multe probleme şcolare, iar la punctul
8, unde trebuie precizat dacă sunt „...învăţători căzuţi sau dispăruţi pe front”,
directorul şcolii face direct pe adresă următoarea însemnare: „serg. TR 71,
Victor Erdeş ctg. 29 Reg. 10 V.M”29.
După notarea
ţc-»OTOt»a Va*lsr
directorului, înseam­
A., OxiOar • 7 AUfi :„;!: r;>r nă că sergentul Victor
U45
_iT!£aili*i, Erdeş, contingentul
29, Regimentul 10
1 Vânători de Munte
este în categoria celor
aiiae-ls. Inviti/î’^47,. Xff. căzuţi sau dispăruţi
ee-ţo r.oMltî.it, /“SispS
îa oaujîS ax* »4 »»
pe front. Sigur că la
plecarea din Vama
Buzăului, a fost mo­
bilizat pentru front,
numărându-se prin­
tre martirii neamului.
Un erou a dat
r; V- şi şcoala din Acriş.
£.• x=vi^
Este ştiut ca Vasile
Atanasiu Pătraşcu, învăţător la şcoala din Acriş, a fost mobilizat pentru front şi
a murit după o lună de război, la 19 iulie 1941 pe malurile Nistrului.
Au fost mobilizaţi şi localnici, mulţi dintre ei căzând pe front, 145
victime din comună, ceea ce a dus la apariţia orfanilor de război, în rândul
elevilor. Din Vama Buzăului, au mai fost şi alţi tineri învăţătorii plecaţi pe
front, cum ne arată unele Documente din arhiva şcolii. Adresa Inspectoratului
Şcolar Judeţean Braşov, nr. 9612 din 18 noiembrie 1944. aprobă cererea
„...pentru concediu de studii învăţătorului Ghiţu Grigore pe anul şcolar
1944/1945”30.
Apoi, posibil a fost mobilizat pe front, deoarece o altă Adresă a
Inspectoratului Şcolar Jud. Braşov din 7 August 1945: „Onor Familiei Ghiţu
Grigore Şcoala primară Vama Buzăului jud. Braşov” (desigur acelaşi cu
Ghiţu), cere „a face cerere de transferare în numele învăţ. Ghiţu Grigore din
comuna Vama Buzăului, care este mobilizat, / dispărut pe front..."s1 după cum
sună adresa (Doc. nr. 18). 0 altă adresă identică cu cea prezentată, este tot din
7 august 1945, a Inspectoratului Şcolar Judeţean Braşov, către familia înv.
Diaconescu loan, de la şcoala din Vama Buzăului, cere acesteia să opteze

62
 pentru un post, dacă doresc în numele lui, „care este mobilizat, / dispărut pe
front.”32 (Doc. nr. ig).
Ambele adrese, prezente relevă faptul că cei doi dascăli au fost numiţi,
la şcoala din Vama Buzăului, dar au fost mobilizaţi şi nu credem că s-au
prezentat la post. în evidenţele Inspectoratului Şcolar Jud. Braşov cei doi
figurau la şcoala din Vama Buzăului, de aceea puteau cere transfer la alte
posturi, cum sunt infor-
, r
maţi de autoritatea şco­
if.r1" !'v. -'iiţ/,
#r.A
/Auai945iij,-i,. lară. Nu se ştie nimic
despre ei, căci nu erau
localnici şi nu s-au întors
■fo în localitate nici după
război, chiar dacă trăiau.
Toate rapoartele directo­
^ tSl >}•.-, . , isr.î «fiţJ^ţa, r.CT ,S>.-
;‘,SH«,v ar.: . .Z.C i a.îlc.1! yib * "'jjrt a,'»™ Vj,-
rului Chivereanu I. Ghe.
,-.C - din anii 1944 şi 1945,
»#t« sf.. ;14î-;5SSţîţ ţp '_•«,*:/ 4* S*» îk menţionează că erau la
«yt tr«*i£ iJî îî"-“r-s*a J.u.îia#*»
şcoală doar două învăţă­
toare Georgeta Chioralia
şi Valeria Modroiu.
Anterior, între
anii 1941-1943, pe lângă
•b6<' is#r"-a&3 cele doua, semnează în
condici şi cei doi preoţi
Mircea Modroiu, loan Modroiu şi Ana lonescu Râtan în anul 1942.

f A 3 L 0 IJ 1
şcolnră /elevi, personal didcotio/ pe anal şeolar 1945--;4.

1^1 ui Şi'taftţl8' "S®”1, ' ______________ _______ __

pulaţj.ei Şoc'~îif^ul învg.ţitori—l îîxni no ailor 'in—
.şpogr- laro pe lor cg caro a. văţătcri rofâgi-
194.3-4,4, lest încadrată ati
rt ‘ţ din
rî Noră-
^ to M rv V4 _

[loi ■' T^cGor.la în 1943- Eâtul Tării c-ro

llh». ■FTCO-i v 1944. au foot roparti--
I sorişi vonţij an ţi aQ I.n sp .
PG t jap al vci':v
Prozeaţi fiobin*, îreiîsnţi!
i Id? t

-icj i 1
Doc. nr. 20
în adresa „Tabloul nr. 1” (Doc. nr. 20) trimis şcolii de către Inspectora­
tul Şcolar Judeţean Braşov în data de 15 aug. 1944 şi completat de şcoală, se
arată că era un învăţător mobilizat, fără a se preciza numele; desigur unul din
cei de mai sus, sau poate Victor Erdeş, de la şcoala din Vama de Sus, menţionat
anterior. 33 Lipsa cadrelor didactice din timpul războiului ca şi spaţiul şcolar

63
nemcâpător, de Ia Vama BuzâuM, reiese şi dirt consemnarea ni Condică. Ia
Inspecţia din 20 ianuarie 1944, a situaţiei găsite în şcoală (Doc. nr. 21)..
Inspectorul şcolar F. Cuca şi Sufamspectorul Cin. Rassa notează în
condica de zi situaţia găsită Ia inspecţie pe data de 2® ianuarie 1944^ „...D-na
Valeria Madraiu cil 69 eleoi, prezenţi din clasele E, M, IM şi W. în aceste rTnfsf
frecventează, de obicei 109 şi sunt înscrişi 145, ” Că acest efectiv mare de elevi,
învăţătoarea lucra în două schimburi, dimineaţă şi după amia7:S1 mm menţi­
onează documentuL fix altă sală
ANDE ŞOTlaAfl:194. ./ t9f~
suplinea ,^f. S. Pr. M.. Madraiu,
CIL sg elevi din cursul superior,
CLAaA VIRi,
a H: S -R-r A ftî in care frecventează jx şi sunt
nraeftiuM
înscrişi 65, în total 21Q elevi,
cam se vede din document,
r-:- Ă- fiind acelaşi număr ca cei din
matricolă.34 Cn toata Mpsa de
|qs.: f-dt V-tiiCI
4 spaţbi inspectorii consenmează
că este curat cald şi potrivit
W V '■'»
ornat spaţiul de şcoală.
eTrt Numărul mare de şco­
lari şi numărul mic de urvâţâ-
tori, consemnat de controalele
.^.
S:r autorităţii şcolare ca şt Ia con­
troalele .sanitare, reflectă condi­
ţiile grele de muncă ale corpului
didactic din Vama Buzăului. Fra
imperios necesar să se trimită
cadre didactice şi să se constru­
yVDo-ypif
iască un nou local de şcoala în
comună.
în anul 1945, la 1 noiem­
brie, pleacă prin transfer dm
Vama Buzăului în judeţul său
natal, Muscel, învăţătorul Gbe.
pf - L Cbivereana După anul 1944
salvarea învăţământului vine (te
Ia învăţătorii basarabeni şi bu­
covineni refugiaţi în România,
4i > fit, fţ care au luat locui cadrelor di­
exwirwi. mtteea. rodii (jBnitcri'. ^Mare ele
sb UHs- a sucravegblto elevii;
dactice dispărute în război sau
L/oc. nr; ai în lagărele de prizonieri, unde
încă mai erau mulţi români.
Al doilea val de refugiaţi basarabeni şi bucovineni, care au venit în vara
anului i944r fugiţi de spaima întoarcerii ocupaţiei bolşevice, ajmig. şi în Vama
Buzăului unde vor rămâne câţiva ani, sau definitiv în ţară şi care au lucrat cu
vrednicie pe ogorul şcolii. Amintim pe: M. Chivulescu, Eugenia Martin, Ana şi
Victor Buşniţă la Acriş, Violeta Budală, Vladimir Cabnic, Ecaterina Leonte şi

64
Gane Policarp. în urma cercetării am identificat o mare parte a dascălilor care
au slujit la Şcoala nr. i din Vama Buzăului între 1918-1948;

-1918-1943 - loan Modroiu

-1925 - Hotenzia Manole
-1925/1926 - M. Teacă
-1926 - Murea
-1931-1945 - Gheorghe I. Cliivereanu
-1934-1935 - Dumitra Dinu
-1937 - Valeria Modroiu
-1938-1939 - Ilie Coandă
-1939-1940 - Bucur Savu
-1939-1954 - Georgeta Chioralia
-1939-1943 - Preot Mircea Modroiu (cu întreruperi)
-1940-1941 - Bulat (venit din Basarabia)
-1941-1942 - Ana lonescu Râtan
-1945-1948 - Valeria Modoiu şi Georgeta Chioralia
care au asigurat funcţionare şcolii până la
referma din anul 1948, când şcoala a intrat
în alt sistem şi numărul cadrelor didactie
va spori.

Activitatea şcolară şi extraşcolară la Şcoala Nr. 1,

în perioada interbelică.

Rolul şcolii a fost întotdeauna de a lumina minţile şi de a forma carac­

tere, de a înnobila sufletele. în Transilvania sarcina şcolii era mai încărcată de
mesaje, pentru a oţeli voinţa şi caracterul tinerilor, de a cultiva curajul şi
demnitatea, pentru împlinirea idealurilor naţionale.
După câştigarea libertăţii şi unităţii naţionale, încă erau probleme de
convieţuire şi comunicare cu minorităţile etnice. De aceea dascălii, în Ardeal,
aveau probleme mai dificile în misiunea lor. La Vama Buzăului populaţia era
numai românească, ortodoxă şi dascălii erau privilegiaţi de situaţie, nefiind
probleme etnice. Aceştia s-au integrat bine în comunitate, au putut să fie cu
adevărat mentori şi luminători ai satului.
Prezentarea de mai sus a efectivelor de elevi şi a localului de şcoală a
arătat condiţiile, nu tocmai roz, din învăşământul vămăşan, cu spaţii mici de
şcoală, în clădiri insalubre, cu efective numeroase de elevi, cu posturi
neocupate, încât se lucra cu clase numeroase, mult peste normă.
Aceste condiţii grele erau compensate de un mediu natural generos,
pitoresc, ca şi de o armonie rar de găsit, în comunitate. Locuitorii din Vama
Buzăului, erau oameni vrednici, credincioşi, maleabili, sănătoşi la trup şi
minte, frumoşi fizic şi psihic. Vamăşenii, majoritatea se ocupau cu „munca la
pădure” şi cu „creşterea animalelor”, pământ de cultură fiind puţin.

65
 Apropierea de animalele cuminţi şi nepervertite, a creat în comporta­
mentul oamenilor o notă de armonie, de toleranţă, de muncă serioasă, fără
înşelăciuni sau violenţe; aşa era satul vămăşan. Aceste motive i-a determinat pe
unii dascăli să rămână mulţi ani în sat, ori chiar pentru totdeauna.
Condiţiile de trai în aceste zone montane, erau mai aspre, iar părinţii
antrenau copiii de mici la munci casnice, mai ales la păscutul vitelor, activitate
pe măsura puterii lor, ce contribuia la sădirea în sufletul copiilor a unor
trebuinţe şi responsabilităţi. Şcoala era şi ea o responsabilitate şi o datorie
pentru ei, dascălii fiind călăuzele şi modelele lor. Din nostalgia şi respectul pe
care îl au veteranii satului pentru învăţătorii lor, vedem că aceştia cu prisosinţă
şi-au făcut datoria de „luminători ai satului'.
Instituţia şcolară din Vama Buzăului ca şi din celelalte sate buzăiene, se
bucura de mare respect şi datorită vrednicilor învăţători care slujeau aici. Vama
Buzăului beneficia de prezenţa în fruntea şcolii a „eroului naţional” al luptei
pentru libertatea şi unirea Transilvaniei cu România, preotul-învăţător loan
Modroiu, ales să ducă la Alba lulia mesajul de Unire al vămăşenilor, cel trecut
în CARTEA DE AUR A NEAMULUI, spre veşnica cinstire a posterităţii (evocare
făcută în Capitolul I).

Aspecte din activitatea la catedră

Şcoala care de la începuturi a fost sub oblăduirea bisericii, până la 1918,

va continua şi după aceea, să cultive principiile moral-creştine şi civic-patri-
otice, în educaţie, alături de instruirea riguros ştiinţifică conform programelor
şcolare. Munca la catedră a dascălilor de la Vama Buzăului, era animată de
frumoasele idealuri ale şcolii româneşti. Pentru împlinirea sarcinilor şcolii,
dascălii desfăşurau o gamă variată de activităţi, metodice, cultural-educative,
extraşcolare şi sociale.
Activitatea pedagogică de la catedră a corpului didactic, era conform
programei şcolare, făcută cu responsabilitate şi competenţă, fiind conştienţi de
misiunea scolii, pentru viitorul naţiei, precum crezuse „marele ministru” Spiru
Haret că şcoala este factorul esenţial, de prefigurare a viitorului când a spus:
„Cum arată astăzi şcoala aşa va arăta mâine ţara”.
Despre activitatea învăţătorilor de la şcoală, ne vorbesc puţinele
documente existente, dar spun faptele care au rămas peste decenii, precum şi
foştii elevi, bine pregătiţi şi bine educaţi. în toată perioada interbelică, până la
1942, la Şcoala nr. 1 din centru a fost director prt. loan Modroiu. Faptul că nu a
renunţat să fie învăţătorul, îndrumătorul şi formatorul celor mai mititei,
dovedeşte marea lui dăruire pentru neamul său, pe care l-a slujit cu devota­
ment la altar, la catedră, ca şi în rezolvarea multor probleme din comunitate.
A lucrat alături de alţi învăţători, pe care nu întotdeauna îi putem
identifica, după semnăturile lor din documente, unele sunt indescifrabile, ei
fiind cunoscuţi doar din aducerile aminte ale localnicilor sau ale foştilor elevi.
Este nelipsită semnătura directorului loan Modroiu, din documente, de care se

66
îngrijea cu responsabilitate şi coretitudine. Seriozitatea cu care lucra l-a ţinut
peste trei decenii în fruntea şcolii, timp în care şcoala a fost cercetată frecvent
de organele de control după
cum reise din documente,
chiar de la finele primului an
şcolar, evidenţiat în documen­
te 1923/1924, la 8 iulie 1924.35
în şcolile din Vama
Buzăului, dascălii desfăşurau
activitatea metodico-didactică
la nivel local dar şi pe zonă, la
întorsura Buzăului, centru
Plăşii Buzăul Ardelean, din
care făceau parte toate comu­
nele buzăiene. La nivel de
Plasă participau la Cercurile
Culturale (cercuri pedagogi­
ce), împreună cu celelalte
şcoli. Erau abonaţi la reviste de specialitate, făceau parte din Asociaţia Gene­
rală a învăţătorilor etc.
Calitatea muncii cadrelor didactice de la această şcoală, este măsurată
de rezultatele la învăţătură, ale unor elevi interesaţi să înveţe mai departe şi
care se confruntau cu cei de la alte şcoli. Elevii din Vama Buzăului participau la
finele clasei a Vll-a la examenul de
absolvire - de capacitate - organizat
pe Plasa Buzăul Ardelean, la întor­ MAŢEIGULA
sura Buzăului. Din documentele Wa. m^tziOLiaf •• ^ .

şcolare reiese că elevii de la Vama idltnjta.1________-----------------—,—,

lUintf
j, jwUd /fl /Baa JCp'fL —.
vateltu)
aeiţj^fe..; ga
--
ar mito-

Buzăului, care se prezentau la

examene, erau bine pregătiţi şi
adesea se clasificau pe locuri frun­ {nRUi’b sMh
taşe, ca de exemplu, eleva Baba Scitte fi atrereOLB
antt3
Maria. După cum vedem în docu­
mentele nr. 22 şi nr. 23, la examen Eicrotn dc coajpoatrt
Eli.'ctţU ile iojo^fc

în anul 1932, avea notele cele mai

Sî
mari, comparativ cu colegii din cele­
lalte sate buzăiene.36
Media de 8,88 din notiţă, cu .Bma-oAuale

ItB&dtlnk
semnătura învăţătorului Gheorghe I.
l4tti icacnl
Chivereanu la aceeaşi dată cu cea BMRUii arponlf ilMcBl
Clie iofrri Va^Hcit

din matricolă, la 6 iunie 1932, este

diferită de cea din registrul matricol iaaw aofllei Mrtea)»

de la şcoală de 8,41. usa dc adu nt h^j

Cu oricare din medii, cea de

8,88 sau cea de 8,41 este deasupra
dpaikbr T?_^_ tairt
celorlalţi colegi de examen, cum se
vede din documente. Nu înţelegem Doc. nr. 23

67
îngrijea cu responsabilitate şi coretitudine. Seriozitatea cu care lucra l-a ţinut
peste trei decenii în fruntea şcolii, timp în care şcoala a fost cercetată frecvent
de organele de control după
cum reise din documente,
chiar de la finele primului an
şcolar, evidenţiat în documen­
te 1923/1924, la 8 iulie 1924.35
în şcolile din Vama
rv:- • Buzăului, dascălii desfăşurau
activitatea metodico-didactică
Hpp@ la nivel local dar şi pe zonă, la
întorsura Buzăului, centru
wmrn^i4'. Plăşii Buzăul Ardelean, din
|ş care făceau parte toate comu­
;p- -j- nele buzăiene. La nivel de
Wu .:-y •; *'■ -■>;
Plasă participau la Cercurile
Îîp«iii Culturale (cercuri pedagogi­
ce), împreună cu celelalte
şcoli. Erau abonaţi la reviste de specialitate, făceau parte din Asociaţia Gene­
rală a învăţătorilor etc.
Calitatea muncii cadrelor didactice de la această şcoală, este măsurată
de rezultatele la învăţătură, ale unor elevi interesaţi să înveţe mai departe şi
care se confruntau cu cei de la alte şcoli. Elevii din Vama Buzăului participau la
finele clasei a Vll-a la examenul de
absolvire - de capacitate - organizat
pe Plasa Buzăul Ardelean, la întor­ MATJRtCULA
sura Buzăului. Din documentele hln mtairfninr ■ ■ ■ '■ ^ ^ -^JQ
anal-Z.V

şcolare reiese că elevii de la Vama ydltanal_______ J__________rnm'/lC

iUtatr d* vatebut _ - (90a
__,___ _
sa4^<—r—
- seeald la /}^ - -• aaaX^iC, pa
Buzăului, care se prezentau la Anal scoinr
(in UUrt..~
- isit/. M.idti !
examene, erau bine pregătiţi şi
adesea se clasificau pe locuri frun­ niitUi'h iMii
taşe, ca de exemplu, eleva Baba Salac u

Maria. După cum vedem în docu­ cxcre^Ti de nfaurif ^

mentele nr. 22 şi nr. 23, la examen EXi.-dfli -de buoHIc .

în anul 1932, avea notele cele mai

mari, comparativ cu colegii din cele­ ¥
lalte sate buzăiene.36 Tatăbl atttnliler

Media de 8,88 din notiţă, cu şunsle. atRe-afiante

semnătura învăţătorului Gheorghe I. csutunz

Deje»;
TaU ieşeni
Chivereanu la aceeaşi dată cu cea Cfanji
fc>atltn aponte |i]onil
CUt amu)

din matricolă, la 6 iunie 1932, este ucni uni (U bieţi)

camd assM

diferită de cea din registrul matricol IbbU podloe i|ilea)«

de la şcoală de 8,41. [it kţeJ

Cu oricare din medii, cea de

8,88 sau cea de 8,41 este deasupra a jbuu 09
ht/rt
celorlalţi colegi de examen, cum se
vede din documente. Nu înţelegem Doc. nr. 23

67
de ce în foaia matricolă, sub semnătura directorului şcolii, loan Modroiu şi cea
a delegatului ministerului Ghe. I. Russu este clasificată a treia, având totuşi cea
mai mare medie.
în registrele matricole ale şcolii sunt şi alte exemple de elevi fruntaşi, ca
Hermeneanu Gh. Gheorghe37 care la examenul de absolvire din anul 1936 a
obţinut media 8,95 la centrul de examinare de la întorsura Buzăului.
în perioada interbelică, de la introducerea examenului de capacitate, la
absolvirea clasei a Vll-a îl găsim preşedinte al Comisiei de Centru şi ca repre­
zentant al Revizoratului Şcolar Judeţean, sau chiar al ministerului, pe învăţăto­
rul, Gheorghe I. Russu de la Sita Buzăului, cu funcţia de Subrevizor şcolar. în
calitate de Subrevizor şcolar, semnează atât documentele de examen, de la
primul, din anul 1928, până la cel din 1946, cât şi alte documente, cu ocazia
mai multor inspecţii făcute la şcoală. în anul 1936 Preşedintele comisiei de
examinare a fost directorul şcolii din Vama Buzăului, loan Modroiu, nu ca de
obicei, Gheorghe I. Russu, dovadă a prestanţei directorului loan Modroiu.
Personalitatea părintelui loan Modroiu era bine cunoscută şi peste
Carpaţi. Preotul era prezent, în fruntea vămăşenilor, în fiecare an la 6 August,
la festivităţile de comemorare a eroismului ostaşilor din Armata Română, care
s-au jertfit la Tabla Buţii pentru eliberarea localităţii Vama Buzăului. în anul
1939 la Tabla Buţii, alături de mari personalităţi ale vremii; Rădulescu Motru,
Nicolae lorga. Constantin C. Giurescu, Pamfil Şeicaru, preotul loan Ştefan
Vasilescu, din Slon, jud. Prahova, cel care a amenajat cimitirul eroilor „cuvânta
cu înflăcărare şi Preotul loan Modroiu”^8, după cum relatează istoricul Traian
Tr. Cepoiu în lucrarea „Campaniile militare din Tabla Buţii la 1916. Cap.
Cimitirele şi monumentele eroilor din Ceraşu.”
Cu referire la acelaşi eveniment. Alexandru Barbu şi Valeriu Neamţu,
studiind presa vremii, relatează în lucrarea Hrisovul pădurilor de brad, că
„...s-au evocat în cuvinte înflăcărate evenimentele anului 1916, de către preoţii
loan Şt. Vasilescu şi Modroiu din Vama Buzăului”^9.
Legăturile dintre preotul David Coman din Vama Buzăului şi preotul-
învăţătorul Ştefan Vasilescu, deschizătorul şcolii din Slon Prahova sunt conti­
nuate şi de urmaşii lor preotul loan Modroiu şi preotul loan Ştefan Vasilescu -
Întemeietorul cimitirului eroilor din Tabla Buţii.
Despre frumoasa tradiţie de la 6 August, când vămăşenii mergeau cu
părintele loan Modroiu, în procesiune, cu mic cu mare, sub faldurile Tricolo­
rului şi a Praporilor de la biserică, la Tabla Buţii, la Cimitirul Eroilor se
vorbeşte şi azi cu emoţie şi respect de către participanţii de atunci, veteranii
satului. Mulţi vârstnici sfidează anii şi cu emoţiile şi respectul sădit în sufletele
lor pentru eroi încă din copilărie, de către preotul şi învăţătorul lor, urcă şi
acum la festivităţile de la Tabla Buţii.
Păcat că azi nu mai au aceste evenimente acelaşi ecou în sufletele
localnicilor, tradiţia este pe cale de dispăriţie, neglijată în perioada comunistă,
tinerii nu mai au preţuire pentru eroii neamului, care le-au adus lor libertate,
cei ce şi-au pus sub glie tinereţea, visurile, iubirile şi s-au cununat cu moartea.
Seniorii satului, elevii de atunci, au frumoase amintiri din timpul şcolii.
Ei povestesc cu nostalgie şi entuziasm despre anii de şcoală, despre serbările
lor de la sfârşitul anului, sau de cele mai emoţionante festivităţi dedicate zilei

68
eroilor, la care dascălii lor luceau să vibreze cele mai sensibile simţăminte
patriotice. Aceste calde amintiri le evoca la festivitatea de i decembrie din anul
2008 inginerul Eugen Ciobanu despre şcoală şi despre învăţătorul lor, preotul
loan Modroiu, de la care: „am deprins tainele matematicii şi în acelaşi timp
ne-a înnobilat sufletul şi caracterul cu sacra preţuire şi recunoştinţă pentru
eroii neamului.40
Economistul Ionel Drăghici din Braşov îşi amintea cu respect şi preţuire
despre acei ani de şcoală, „....în care pe lângă învăţătura căpătată la clasă
eram iniţiaţi şi în tainele
•JV.
Afewii oaHMt r • ■tiaitarn partid^; S<%
naturii, prin multiple plim­
ti mtfr!»ta K« _„

MATRICULA No.. bări în împrejurimi, cu

£Ui*u£.J
observaţii despre mediul
No. n&tilcular....................- m
aUscat__la~
, j
lutta^a^^S:^_________ —___ aftuii^J
^

îc cătunui . înconjurător, pe care trebu­

:.L.----------------- (o'm. itiiSiţMd---------- *
e4tiia(e Juliiit«».9t de rillfittifXil..____ _ vaccuM/,— /<•— luna___ -
fr
c^ai.—_ Inscfit—
tn ţeoolă la .fjL. luni __ _
iau să-l preţuim şi să-l
, ___ ar.ul'i.S.iSpe

Clesa tiC
Anul şcolar
(In
-■ 75
protejăm.”41
Neobositul dascăl îi
Obiectele de rtudiu
ducea frecvent şi în excursii
Sertero d «xerc. cnun, montane, ca de exemplu,
Ex^ra'^i de ictmofieţi
liber» repEoduceee .
cea din 7 iunie 1943 când în
Exerciţii de tncuitie
condica de activitate este
Supâa_______
Proftaiana____

(uritraedcc ţl ţ^eam:
menţionată ,JLxcursie la
reapoaieai

ReUcU
Ciucaş cu elevii, făcută de
Uonleiliu]

Gee jralie .
Domnul părinte loan Mo­
ToMol aaunfiti
Şdinieleu2icn-Tunin;e
’ tilstes» droiu,”42 deşi avea 63 de
Culcjrx XOcUli ţ !BV
civic........................ ani, ultimul an în care mai
itoaviie
rfemuayale . ..
Coioerx ţl ecmpcxbiiîL

Coligreiu
semnează în condică la
VmeAd

Tocai generai
Detenol
Clctu!.
şcoală. Mulţi foşti elevi ai
CftKxnruiB'an apHf»t

Ectocajia {îzici
Lucru (le Uitti
şcolii de atunci, au aceleaşi
tn «unul

Icdrlctniccri practice plăcute amintiri, despre

Lucra ietnAnCpgat
podin» (Is fete)
calităţile dascălilor. Din
SI Purtarea amintiri nelipsind şi nota de
Freecer.

SUaatia la finele amrlat feolcr

severitate, considerată ca
Clasificai: —- M/e ___ tUi-'t piomova',i benefică în educarea şi for­
1)2rc«tor,
marea caracterului elevilor.
Doc, nr. 24
Şcoala punea accent pe seri­
ozitate, muncă cinstită şi onorabilă şi se făcea o apreciere corectă a rezultatelor
elevilor, dar când greşeau erau sancţionaţi, după faptele lor, imparţial pentru ai
îndrepta. Situaţia o exemplificăm prin documentul nr. 24 care ilustrează aba­
terea gravă a unui elev. în ziua de 13 iunie 1936 acesta şi-a falsificat unele note
din foaia matricolă, obţinute pe trim. II şi III „în mod fraudulos”, după
notificarea de la rublica observaţii, din foaia matricolă. Fiind descoperită fapta
elevului, acesta este pedepsit, de către „Corpul profesoral”, care decide
sancţiunea menţionată în matricolă: „...în baza procesului verbal, luat în
Conferinţa înv. ţinută la 14 Iunie, i-s’a stricat moralitatea şi s’a declarat
repetent.”43
Decizia fiind luată în Conferinţa învăţătorilor, măsura era regulament­
ară şi în deplină legalitate. Elevul a fost aspru pedepsit, pentru a stârpi din

69
sufletul copiilor dorinţa de furt şi înşelăciune, servind ca exemplu pentru alţii.
Copiii trebuiau să năzuiască la note bune, urmare a muncii cinstite şi corect
apreciată. Rezultatele la învăţătură se vedeau în urma examenelor date cu
asistenţă publică.
Spre exemplu în ziua de 30 mai 1943, s-a desfăşurat examinarea în faţa
unei asistenţe numeroase, cu „sala plină până la refuz”44 Acest sistem de
apreciere cu totală transparenţă dădea note atât elevilor cât şi dascălilor,
asupra rezultatelor muncii şi moralităţii lor. Copiilor li se sădea în suflet
dorinţa de a învinge greutăţile unui examen în mod corect, ştiind că este public,
fără posibilităţi de fraudă. Aceste metode contribuiau la formarea caracterului
elevilor, la educaţia morală a lor şi la ridicarea prestigiului şcolii.
La finele clasei a IV-a examenul consta din o probă scrisă la limba
română şi una scrisă la aritmetică şi apoi o examinare orală, (vezi Capitolul
III). Examenul de absohâre a clasei a VII era mai amplu, la mai multe obiecte:
Matematică, Limba Română, Religie, Istorie, Geografie, Ştiinţe Naturale,
Cultură Socială, Higiena şi Cântul.
Caracterul formativ al învăţământului se aşeza pe un fundament real,
ştiinţific, atât în orele de curs cât şi prin activităţile extraşcolare. Conţinutul
riguros ştiinţific, adesea abstract, din programele şcolare era explicat prin
exemple concrete, practice, pe înţelesul elevilor, cum vedem din condicile de
activitate, la unele obiecte.
Matematica cu toate necunoscutele ei, nu rămânea o disciplină abs­
tractă, ci devenea un instrument util în existenţa reală. La clasele V-VII, preotul
loan Modroiu, la orele de aritmetică sau geometrie, aplica formulele mate­
matice, la unele exemple concrete. Elevii erau ajutaţi să înţeleagă calculele
matematice, cu aplicaţii practice, utile, precum „Calcularea dobânzii” în
diferite situaţii.45
O temă de mare interes, notată în Documete este „Calcularea costului
unei mese la cantina şcolară” pe 22 Martie 1943, iar pe 26 Martie 1943, la toate
clasele V-VII, la orele de matematică, învăţătorul notează în condică
„Calcularea costului mâncării în o zi la cantina şcolară”46.
; Aşa erau atraşi
A elevii să înveţe „dificila
/ matematică”, fiind con­
........ ..... vinşi de necesitatea şi
utilitatea ei. Aceste teme
7 . dau şi nota de corectitu­
K/iT%uyiimA /lUrctui-C- ■ dine a şcolii prin trans­
parenţa legată de activi­
f I Doc. nr. 25 tatea cantinei, sporind şi
încrederea părinţilor în
şcoală. Din acelaşi spirit practic şi de bim pedagog, preotul-învăţător loan
Modroiu, îi învaţă pe şcolari să facă calcule aritmetice cu aplicare practică,
absolut necesare şi în gospodăriile ţărăneşti, precum calculul: „Volumul
diferitelor produse agricole în kilograme”4^ notat în condică, la 22 aprilie 1942
(Doc. nr. 25), iar pe 24 aprilie 1942, se notează în condică, la ora de matematică
tema „Cubajuri agricole”, cu un calcul concret „Calcularea volumului unei clăi

70
 de fân...”‘i8 deosebit de necesar în gospodăriile din Vama Buzăului unde fiecare
familie avea multe clăi de fân (Doc. nr. 26).
Transformarea materiilor abstracte în cunoştinţe practice folosind
exemple concrete pentru ai atrage şi învăţa pe micuţii discipoli, arată o mare
iubire pentru copiii satului şi o bună calitate a dascălilor. Copiii erau pregătiţi
la şcoala din Vama Buzăului, în spirit formativ gospodăresc pentru viaţa la ţară,
cum era tradiţia
DEM:LUNĂ.sfefe;- kmiMM
C I A, S A V “C c 1. A Ş.*4- V3 C l A S A VII
Anul şcolar 194
ardelenească, pro­
pagată în şcoli, încă
OBSERVAŢIUWLe , .
BHECIOSntUI şa-AiC: din secolul al XIX-
Q^isctul si 'sobl*eUi leeţţilfiii [i,. Obiectul ţi tubieetul lecH'toîi ^ Obiectai c (ublccful itoţiunil - lea la indicarea As-
trei pentru ridica­
r- ___J Ci..
rea satului româ­
nesc. La 1868,
OU'
George Bariţiu, re­
comanda ca fiecare
________________ P^<K.'
I -
.
şcoală să facă prac­
CtA. ■vbt't/JviV'VÎ ^.£• .
tică agricolă, preci­
Cc.'? f Ae, etitot.
C-£a: zând că grădina
Doc. nr. s6
şcolii este mai
aproape de elev şi de lotul familiei. De aceea elevii satelor trebuiau pregătiţi nu
numai la carte dar şi la munci practice: „...întru care ţăranul pe lângă cealaltă
cultură a inimei şi a minţii, care trebuie să i se dea, să înveţe şi agronomia”49.
Cu siguranţă marele pedagog cărturar George Bariţiu, se referea la practici
agricole mai performante, în locul modului arhaic şi neproductiv al lucrării
pământului la noi, în scopul ridicării nivelului satelor.
Cunoştinţele teoretice de Ştiinţe ale naturii, deveneau adesea lecţii
practice, în grădina şcolii. La orele de Ştiinţele Naturii preotul loan Modroiu îi
învăţa pe elevi şi practici mai puţin cunoscute, ca altoitul pomilor, acţiune de
care şi acmn foştii elevi sunt mândri cu deprinderile căpătate de la învăţătorul
lor. Elevii era iniţiaţi şi în tainele albinăritului, o noutate pentru ei, zona
nefiind una propice apiculturii, dar copiii erau pregătiţi şi pentru alte medii de
viaţă. Preotul I. Modroiu, stăpânind bune deprinderi de agronomie, îi învăţa pe
elevi lucrările agricole adaptate la condiţiile naturale ale zonei. începând din
luna martie se pregăteau răsadniţele, cu mraniţă adusă din pădure, pentru
obţinerea răsadurilor, necesare plantării în grădina şolii, care întreţinea can­
tina.50 Terenul se lucra cu elevii şi cu sprijinul părinţilor: (gunoitul, aratul,
semănatul, săpătul) şi toată întreţinerea culturilor până la recoltat şi depozitat
pentru iarnă, în magazia şi beciul şcolii, toate în beneficiul cantinei. Culturile
cele mai frecvente erau cele de cartofi, legume şi zarzavaturi, pentru cantină
„conform planului întocmit şi aflător în registru”51 după necesităţi, planificat,
nu la întâmplare.
în şcoală copiii îşi formau deprinderi practice, la orele de Lucru Manual
unde băieţii confecţionau mături, ştergătoare, coşuri, capre de tăiat lemne şi
altele iar fetele făceau împletituri, cusături cu specific naţional sau învăţau
practice culinare şi de bună gospodărire. Interesul pentru calitatea lucrărilor se
vede din însemnarea în Registrul de activităţi nr. 14 din anul şcolar 1942/1943

71
făcută de înv. Valeria Modroiu, la 5 iunie 1943: „—am fost cu lucrurile de mână
la Braşov la expoziţie.”52 Deci şcoala din Vama Buzăului era prinsă în circuitul
acti\7ităţilor judeţene, participa la competiţiile şcolare din domeniu. După
închiderea expoziţiei judeţene se expuneau şi în comună lucrările reuşite, ca
exemplu pe 11 iunie 1943, pentru ai stimula pe cei merituoşi şi ai provoca pe cei
delăsători, acţiune cu mare efect educativ.
Analiza condicilor de activitate, ne dă măsura muncii, a procesului
instructive-educativ, la această şcoală, prin temele deosebite menţionate, la
toate obiectele. Subiectele din programa şcolară, erau adesea ancorate în teme
ample, menite să lumineze minţile şcolarilor, să le educe caracterele şi să
înnobileze sufletele, mai ales la disciplinele umaniste exemplificate în continu­
are prin câteva teme covingătoare în acest fel.
La orele de citire-scriere şi compunere sau de lecturi, erau prelucrate
teme de cultură naţională, ca: „Cele dintâi şcoli româneşti în Moldova”53 în
data de 9 feb. 1943 sau „Starea românilor la venirea la Bucureşti a lui Gheor-
ghe Lazăr”5^ la 18 ianuarie 1943. Asemenea teme, lărgeau orizontul copiilor dar
făceau şi o temeinică educare a simţului naţional de unitate şi mândrie cu
faptele înaintaşilor. Se cultiva sentimentul de preţuire a valorilor culturale din
Ardeal, a cărturarilor ardeleni, care au organizat învăţământul în limba română
din Principatele Române.
Subiecte precum. Cântecul unui soldat la Oituz, sau Crăciun fără
tăticu, lecturate din revista Graiul copiilor, dădeau profunde trăiri afective. Se
punea accent şi pe cunoaşterea însenmelor naţionale şi semnificaţia lor, discu­
tate la ore, ca cele despre Drapel, Apărarea Steagului, şi despre semnificaţia
decoraţiei Virtutea Militară.55
Cu scopul de a-i îmbărbăta şi oţeli pe copii, în suferinţele date de pier­
derea în război a celor dragi şi pentru a înţelege rostul jertfei bărbaţior neamu­
lui pentru libertate şi păstrarea gliei întregi în hotarele fireşti ale ţării se discu­
tau şi alte subiecte, precum; „Din pământul şi suflet românesc”, „Cântecul
Bucovinei” sau ordinul generalului Antonescu „Vă ordon treceţi Prutul!”
Acţiunile şcolii de educaţie patriotică, erau susţinute şi de biserică prin
cuvântări, rostite de Părintele loan Modroiu, de la altar, ca „Basarabia acum
25 de ani” la 27 martie 1943, cuvântări cu mari valenţe emoţionale, atunci când
bra\ii noştrii ostaşi sângerau pe pământul Basarabiei şi Bucovinei pentru
dezrobirea acestora.s6
Abia trecuseră 20 de ani de la făurirea României Mari, că ţara era
sfârtecată de colţii fiarelor războiului, iar românii dădeau noi jertfe pentru
dezrobirea teritoriilor pierdute. Era mare nevoie de îmbărbătarea celor care
plecau la război şi de mângâierea familiilor rămase acasă, şcoala permanet
ţinând treaz spiritul de datorie către patrie şi de consolare a celor care dădeau
jertfă pe fii lor.
Şcoala din Vama Buzăului nu era izolată, era ancorată în realităţile
\Temii prin prestaţia dascălilor, pecum acţiunea directorului loan Modroiu, la
28 Septembrie 1942, când a organizat audiţie la radio a Conferinţei despre
începutul anului şcolar, (Registrul de prezenţă nr. 13), la aparatul propriu. Apoi
a prezentat copiilor sarcinile şcolii şi explicat starea ţării, în vreme de război.

72
 Serbări şcolare

Serbările şcolare din Vama Buzăului menţineau treaz Cultul Eroilor

Neamului, prin comemorări de slăvire a martirilor din diferite momente ale
istoriei, în ocazii festive şi la sărbători naţionale: 24 Ianuarie, 10 Mai, Ziua
Eroilor, 1 Decembrie, cu participarea întregii comunităţi.
Serbările se ţineau după un anume tipic. Festivităţile începeau cu parti­
ciparea elevilor cu învăţătorii la slujba de la biserică, unde „elevii dădeau
răspunsuri la TeDeum-ul oficiat”57, iar Părintele loan Modroiu le ţinea şi o
înflăcărată cuvântare şi apoi se depla­
sau la mormântul eroului, din Primul
Război Mondial, Velea Ştefan, pentru
parastas şi comemorarea eroilor, cu
care ocazie, se depuneau lumânări şi
coroane de flori.
Velea Ştefan este primul erou,
căzut pe teritoriul localităţii, la 15
august 1916, din Regimentul 8 Buzău.
Venit în cercetare, dinspre graniţă în
localitate, cu un ofiţer, viteazul soldat
a schimbat uniforma cu ofiţerul, pen­
tru protejarea respectivului dar fiind
descoperiţi de santinela nemţească, a
căzut victimă cel în uniformă de ofiţer
adică, Velea Ştefan.
Localnicii au cinstit cum se
cuvine jertfa acestui erou, care a ales
să moară în locul superiorului său,
pentru eliberarea vămăşenilor. L-au
înmormântat creştineşte pe locul un­
de a căzut, în gospodăria locuitorului
Gheorghe Neagoe, iar după război
sub egida Cultului Eroilor s-a ridicat
Monumentul din imagine (Doc. nr.
27) pe care este scris:
,Aci se odihneşte SOLDATUL VELEA ŞTEFAN, PRIMUL MORT PENTRU
PATRIE, DIN REGIMENTUL BUZĂU No. 8 ÎN LUPTA DIN 15 AUGUST 1916
DATĂ ÎN ACEST SAT CONTRA BAT. 83 LANDWEHR FĂCUT ÎNTREG
PRIZONIER.”
„Prin anul 1930, a venit un colonel cu Garda de Onoare a unităţii
militare din Buzău, la mormântul eroului Velea Ştefan. Colonelul, era chiar
fostul locotenent salvat de eroul Velea Ştefan, în 15 August 1916, au dezgropat
şi luat osemintele şi le-au dus într-un cimitir militar”, povesteşte domnul
Neagoe Gheorghe jr., în localitate rămânând monumentul, care este cinstit ca
simbol al jertfei bravului soldat. Aici se desfăşurau festivităţile cinstirii eroilor
neamului.

73
 Lângă monument se făcea o slujbă de pomenirea eroilor în prezenţa
localnicilor şi a autorităţilor chdle şi militare. Sub Pavilionul naţional se ţineau
cuvântări înflăcărate cu evocarea faptelor de vitejie ale înaintaşilor, cu poezii şi
cântece patriotice; susţinute de ambele şcoli, din centru şi din Vama de Sus
(Doc. nr. 28 la 10 Mai i94o).5s
■;: i
Cât de vibran­ a ■
■
»•
.v, 1,

tei :e- : te erau aceste serbări,

se înţelege, deoarece
. .:• 1
'■ r;y -1*' 8&
VU CUc L >J A c o ii â
participau totdeauna
■

W;m: jl şi veteranii din Pri­

mul Război Mondial
cyjici^ €-* A /Q i^crnĂiÂA O; »*/i5
i k m şi aceştia, adesea evo­ ■■

' ^ iL cau faptele de arme,

1
; _ •. ;i
«f/-'-L' - ,
trăite de ei. Elevii pu­
■: V i" '6L. i Otu- teau pricepe ce în­
(a.aMar.
d«
ymaa-4
'
semna războiul, şi ca­
SI" ’^ÂffyvEer

^âZrrtSţ
re era preţul libertă­
■ ■fuL/Amui
:
ţii, având în faţa lor
vi;'yr invalizi, părinţi îndo­
■ - "l - ;: XnuiXuJt/ţ ,Jt .Cfg <
- liaţi şi orfani de răz­
Jtiai}. 5»' .'

;fât — _o->J>'l<rţ\nA
(f
uţt- tl ^ •i!1 ’ct/" -Zt^yh- "5 '«■«.jr
boi. Programul artis­
£■
tic era cu conţinut
evocator patriotic,
din patrimonial cultural naţional. Prezentăm mai jos programul unei asemenea
serbări, cea din 3 Iunie 1943, de Ziua Eroilor^?, care se ţinea în fiecare an la
sărbătoarea înălţării Mântuitorului. (Doc. nr. 29)
A-J tcf-'ir 19^) iiV ACTIVITATEA ŞCOLARA DIN ZIU DE2 lIWA. __ S?^s»« . „ ANUL Aid Mclir l9iJ! }P£>

OBSERVATTJNILB

Jtttxtul fl nbBcnil le Cbl«nU «I «jWactuS ia OMKftitlwailtia'aeţlaaU

<mZr<fCrl X,, ^ ^ t ^ ^ fUi

piixwttutL ‘«U'iH "UZa-r^ iZf

/. C Ama ^Cta,
i. ^ a
j- /Â • !pt- W
T- X (f3ic^na: C. gi dCat
<(2-x£. om
T^lSZsZ^'ţCn, trtu> E^r-rUyt *-y.
»*g- <*rr-trLfev<U4i - : /y
^OmU ■ -r— I M.-T^ •'-r-TM' ^ /»W

■J--^ţseckrr- ^ -m^iasiSxt A'CgM

Ua-C c<c. -CtA
A >__'.17. .

Ţj ÂZ J/UÂHacC ; ' '•4wcfa^./yA<^

’ /t (tPît--
iCEfj* */: ^ jj ; yijfdjft,
!t c^' fii” : -Z/AHI-M-

'/ ..^rrW ■ '^U^i

îfMstas INSPECTIUKt: tnrititoral dt wnfdu

X>oc. nr. 29. □

74
 Spiritul de cinstire şi preţU'
m4o ANUL Jf'i^
tLA^A . VI' ■ cţASA'/ri':
ire a eroilor se întreţinea
’oeşaiyxŢWNii^' permanent de către şcoală,
iwibki^ limnaiţt
OMccext''^ (oUcRoi bciŞair în toate situaţiile, preocu­
pările părintelui loan Mo-
,jff f -tllAj i>n. ki IC.. >W - ■
ac icv
droiu erau permanente, ca
iuj-e as.ă/^vj i-Ji' data-- elevii să capete pasiune
(n villiorlloc. pentru cunoaşterea trecutu­
^ fiX.' K El . -
lui şi cinstirea eroilor.
în scopul cunoaşterii
şi preţuirii jertfelor date de
înaitaşi, cunoştinţele elevi­
-:Doc:nr.3o ... ;-ia^^tqraf 'âp'KDyiiiţ''
lor trebuiau dobândite ca
rezultat al cercetării personale, întreprinse de ei, spre „...stabilirea locului unde
au căzut şi data. - Fapte de vitejie săvârşite de ei.-”60 (Doc. nr. 30), cum este
menţionat în con-
DE.#LtlNA ...... -kWmm.. yeotof
dică, cu semnătura
! - -• - CLASA' -"y.
.• ••••
,:VJ i CLASA'yţ CLASA VII
: tov3}Stor: pBSatVAŢIUNai
loan Modroiu din
'' . Siniştg^id ţn«W':'
3 şi 10 aprilie 1943,
OâljMţu] ObLM&l fi’ Btibl«ciul Iqjtţgllţ dând copiilor răgaz
de cercetare, ca
trfirr~ apoi să prezinte
rezultatele cercetă­
a : k
• f■ r ■ rilor proprii, în­
C ţi'
Ci JUrţ
semnate în caiete,
Obi-ervratiuiiile
tnv&t&toxiiox . cum se vede în
condică la 15 mai
194361 (Doc nr. 31).
__ Prin informaţiile
-iuy\L . ;s , ■ r:'r.. ;;r. y -:f din familiile eroi­
lor şi la veteranii
războiului, copiii
yiJL. ■
K '.y 0 ■ ajungeau să cunoa­
/ ■

scă „eroi din co­

,
------ — A "’LK ! '! -i'k' _J1___
t
mună şi faptele lor
de vitejie” şi apoi
' . - . : .'.r
să facă însemnarea
în carnete, a „date­
1 .hs-hctiun! Doc.nr.3i iQvâţjînnU de servlciu lor biografice a
fiecărui erou din
comună şi a faptelor lor de vitejie” pentru temeinica păstrare a informaţiilor.
Prin prestaţia şcolii, a bisericii, a autorităţilor locale şi a întregii
comunităţi. Cultul Eroilor Neamului, era o componentă esenţială a fiinţei
naţionale, o garanţie a angajării în viitor pentru Ţară, cum au dovedit-o apoi
jertfele din al doilea război mondial. Cultul Eroilor, în localitate era o trăire vie
colectivă, întreţinută şi cultivată de Reuniunea Femeilor Ortodoxe Române din

75
Vama Buzăului, (reuniune ctitorită tot de Cuv. Sa. Pr. loan Modroiu). Reuni­
unea a ridicat o Troiţă (Doc. nr. 32) în cimitirul de jos cu inscripţia:
„RIDICATU-SA ACEASTĂ SF. CRUCE
H ÎN ANUL DOMNULUI 1939 DE
CĂTRE REUNIUNEA FEMEILOR
ORT. ROM. DIN VAMA BUZĂULUI
SPRE VEŞNICA AMINTIRE A
EROILOR FII AI ACESTEI COMUNE
CĂZUT! ÎN RĂZBOIUL PENTRU
ÎNTREGIREA NEAMULUI.”
Cu pios omagiu ne plecăm în
faţa eroilor dar şi cu respect şi recunoş­
tinţă, pentru cei care cu evlavie şi dem­
nitate au dăltuit în memoria istoriei
jertfa martirilor din Vama Buzăului.
Profunda moralitate a educaţiei
se vede şi din grija ce o purta şcoala
pentru cimitirele din localitate, pe care
le îngrijea. Condicele de activitate din
toţi anii, consemnează acţiuni de plan­
tat brazi în jurul cimitirelor, de plivit,
săpat şi aranjat mormintele.
Argumentăm cu acţiunile din
consemnate în registrul de activităţi din
primăvara anului 1943: pe 19, 24 şi 25 mai62 s-au făcut lucrări de îngrijire a
cimitirelor din comună. Educaţia era sănătoasă, realistă, de respect faţă de
cimitire şi pentru cei din morminte, care deşi nu au fost eroi, dar au fost
oamenii, care cu strădanii şi cu dăruire au creat patrimoniul material si cultural
al comunei.
Pentru educarea morală corectă şi formarea unui civism sănătos, activ,
exista în planul de învăţământ, ca disciplină de studiu. Drepturile Omului şi
Cetăţeanului, unde se făcea educaţie civică, formându-i pe elevi cu o atitudine
corectă în convieţuirea socială. Erau învăţaţi să acţioneze corect în relaţiile cu
autorităţile, prin tratarea unor teme ca: ,J)atoriile nostre către Ţară şi Tron”,
„Datoriile Ţării către noi”, „Datoria către proprietate” sau „Datoria unuia
către celălalt” etc. subiecte frecvente în condicile de activitate, ca şi prelucrarea
unor teme pentru situaţii speciale, ca cererea „Către Crucea Roşie” prin care
copiii îşi cunoşteau drepturile şi învăţau căile de urmat în ocazii deosebite.

Cantina şcolară

Preotul-învaţător loan Modroiu nu a fost doar un mare dascăl şi un bun

gospodar, dar a dat dovadă şi de o mare capacitate caritabilă. Deşi şcoala avea
spaţiu mic, directorul a amenajat o cantină, aşa cum ceruse, la începutul sec.
XX, ministrul Spiru Haret, înfiinţarea de cantine şcolare la sate.

76
 La şcoala din Vama Buzăului cantina este menţionată în documente în
anul 1939 dar cu siguranţă era mai veche, deoarece documentul vorbeşte
despre existenţa cantinei, nu de înfiinţarea ei.
Imaginea de mai jos ilustrează mai multe acţiuni destinate cantinei: de
recoltare a zarzavaturilor, din grădina şcolară, cutăţarea şi probabil depozitarea
lor, pentru iarnă63 (Doc. nr. 33).
Pagina de con­
- ' rt-' Qk'a.,. dică poartă semnătura
r iii fie învăţătoarei Georgeta
Chioralia şi a directo­
îjh - '‘S?’ a|» QU . ^ j a
rului loan Modroiu. Pe
aceeaşi pagină, se men­
ţionează sub semnătu­
(kenami:
ÎTtr ra învăţătoarei George­
VAl'î-rvWi
-
tt
- - \ ^
S

■re^'P
'A-î;
'j.
ta Chioralia, o acţiune
caritabilă, pentru o
familie din sat, căreia-i
lipseau braţele de mun­
•Wr.
că, bărbatul fiind plecat
la concentrare şi anu­
i':-: Doc. Mr. me „am ajutat la cule­
1 ■: Jtivilfitarv coM rv^t^atttnâain<Cl .■ <...... • -
sul porumbului lui Ion
Gh. Baba care este concentrat”64. Asemenea acţiuni de ajutorare, aveau un
mare potenţial educativ pentru elevi.
La începerea războiului în anul 1941 directorul loan Modroiu, a abonat
la cantină pe toţi copiii care aveau taţii plecaţi pe front.
Copiii mâncau gratuit. Cantina fiind în spaţiul mic al şcolii, bucătăria
era şi sală de mese. Pentru copii, era o masă binevenită, deşi modestă.
Bucătăreasă era Ana Fazacas, dar adesea le gătea chiar învăţătoarea lor „d-na
preoteasă Valeria Modroiu, după cum mărturiseşte fostul elev Costică Mirică
'sanitarul)”.

'Ateii 5-^re

şooj.arSt

r j j BTuaS-r:-'.!
i w ' ovi:‘. î perscija-no,
. ; t' o ; lor care
■ \ 1 j1] I £ i .vau Etasa
S q A' >■':
■ , o ■ -S ‘ ~
5 r-< t ^ : 'It: *«-i } ‘ I
’S' ^^ ■ *5 «î o
4» jiOf-i: o Jh5 ,-4
I s AQ
.•zi
•O 5 o ‘ (C5 C-; « f -■ fQ
■i - cî ; Es jQ to
i c.
■i r--t:
K âo
Doc, nr. ^4. 1 ; ]

Raportarea arată că elevii, 30 la număr63 (Doc. nr. 34) serveau o masă

caldă, număr menţionat în mai multe Documente din acel an, unde s-a păstrat
şi un tabel cu 20 elevi63 din cei 30. Pentru buna gospodărire a cantinei, coordo-

77
 narea, muncii o feceati învăţătoarele, care se schimbau fanar cu menţiune în
condica de prezenţă, cum este cea din amil 1942 aprilie, când răspunde Ana
lonescu Râtan, iar în luna mai răspunde Geargeta Chioralia6^.
Elevele mai mari făceau cu schimbul, echipe ie servicm!rlsL bucătărie şi
gospodăria anexă. Pentru fete era foIositDare activitatea de Ia bucătărie,, unde
erau iniţiate în practicile culinare. Cu mare plăcere îşi aminteau fostele eleve
Baba Maria, Favel Maria, Baba Livia şi altele, despre cunoştinţele căpătate
atunci la cantinâ, de mare folos mai tîrziu. Cantina a continuat să existe şt după
anul 1942, când director nu mai era preotul loan Modroiu, iar succesorul hii,
Gheorghe l. Chivereanu îi continuă activitatea.
Cantina, biblioteca şi cooperativa şccdari sunt menţionate în mat multe
rapoarte dtu anul 1,944. Documentul nr. 34 este o ogimdă a şcolii, din. anul 1944
din care aflâm- că, şcoala avea o bibliotecă, cu un fond de carte, al bibliotecii
populare, de 6o volume,, plus un fond particular al elevilor şi mvaţătorilor.'53
Şcoala avea şi o Cooperativă şcolarâ0yv cu 40 membrii, dispunând un capital de
1325: lei (n.n), care asigura, credem, antagospadărirea acesteia.
în documentul menţionat: şcoala raporta şt farmacie70 probabil un fond
de medicamente, pentru primul ajutor, neclar elevrlar. Se raporta existenţa
unui muzeu şcolar, despre care nu se mai ştie şi un cămin cultural, probabil pe
lângă una din sălile de dans şi de petreceri, din comună. (Ia Miţă Baba, la

Interesant este. ,JSugetal şcoa/ei'”"' trecut îu raport, în valoare de

105;06E lei. Această raportare dă măsura de bună gospodărire a şcolii, cu o
situaţie economică proprie, administrată de director, desigur îndrumat şi
monitorizat de Comitetul Şcolar; ca fior coordonator al iuvăţămăntuLui din
comună. Serviciul la cantină a fost mereu infectat de organele de control ale
autorităţilor, mai ales în timpul războiului. Se vede în Documentul mimărul 35
că la iB martie 1943, pretorul plăşii Buzăul Ardelean a inspectat şcolile din
Vama Buzăului şi cantina şcolară.72 (Doc. nr. 35).
Dl vara anu­
N.s PECII i;.N l: « . Ij3v4{4ît>ntL eemcbt lui 1944, când răz­
boiul a ajuns la. noi,
a. cantina s-a închis
pentru câteva luni
dar se va redeschide
la 13 nov. i9447-3.
Şcolile din comună,
aveau personalitate
Duc. nr. :js juridică, încbeiau
bilanţ contabil şi
raportau la Inspectoratul Şcolar-Judeţean Braşov situaţia financiară, după cum
reiese din Documentele de arhivă, conform cu „ordinul nr. 2fj864S~945: dat de
Ministerul Educ. Naţionale privind situţia financiară a Comitetelor Şcolare”.
Comitetului Şcolar-din Vama Buzăului, Inspectoratul Şcolar Jud. Braşov îi cere:
prin: adresa: nr: 6630-i945; Ia 31 august 1945; să raporteze situaţia financiară,
iar directorul şcolii: face notarea „da: rezolvat””4.
 Inspecţii şcolare

în perioada interbelică şcoala a fost permanent în vizorul organelor de

control ale Ministerului Culturii Naţionale (învăţământului), după cum reiese
din documente, atât pe linie de instruire şi educaţie cât şi pe latura economică.
Controalele le făceau organele Ministerului, ale Inspectoratului Şcolar Jude­
ţean şi Revizorul şcolar de zonă, ca şi alte organe ale autorităţii de stat, sanita­
re, financiare, administrative etc. Redăm mai jos o listă a mai multor inspecţii
efectuate la şcolile din localitate:
- 1924 - 8 iulie - matricola nr. 1, semnătura indescifrabilă a unui
inspector şcolar
-1929 -10 decembrie - inspecţie făcută de Insp. Şc. Gheorghe Fătuleţ
- 1935 -17 Mai -inspecţie făcută de Subrev. Şc. Gheorghe Russu
-1939 - 16 Mai - inspecţie făcută de Rev. Şc. I. Radocea şi Subrev. Gh.
Russu.
-1942 - 28 Martie - inspecţie făcută de Subrev. Şc. Gheorghe Russu,
-17 Aprilie - inspecţie făcută de Insp. Şc. I. Radocea
- 20 Octombrie - inspecţie făcută de Subrev. Şc. Gheorghe Russu
- 1943 - 18 Martie - inspecţie făcută de Pretorul plăşii Buzăul Ardelean,
la şcoală şi cantină.
- 27 Martie şi 29 Mai - inspecţie făcută de Subrev. Şc. Gheorghe Russu
- 1 Iunie - inspecţie făcută de Insp. Şc. D. Vicol,
- 26 August - inspecţie făcută de Subrev. Şc. Gheorghe Russu.
în 6 luni şcoala a fost inspectată de 4 ori, chiar şi în vacanţa de vară de
două ori.
Situaţia deosebită creată de războiul ajuns la noi, în anul 1944, a pus
şcolile în centru atenţiei, prin care se ţinea sub control populaţia locală. în
acest scop, şcolile din comună au fost inspectate de 12 ori, în acest an de către
autorităţi împreună cu Subrevizorul Şcolar al zonei, Gheorghe Russu la datele:
- 1944 - în 20 Ianuarie, 5 Martie, 30 Aprilie, 7 Mai, 11 Iunie, 18 Iunie, 5
August, 26 August 5 Septembrie, 5 Octombrie, 25 Noiembrie, 20 Decembrie;
- 1945 - în 12 Martie şi 27 Martie, şcolile fiind controlate de Sub­
revizorul Şc. Gheorghe Russu doar de 2 ori, fapt ce denotă o detensionare a
situaţiei din şcoli, la sfârşitul războiului.
S-au păstrat puţine constatări ale inspecţiilor, adesea doar consemnarea
controalelor, cu sumare aprecieri şi mici neajunsuri, fără abateri serioase de la
sarcinile şcolii, de unde deducem că activitatea la şcolile din Vama Buzăului,
controlate deodată toate, era în limite normale.
Doar în timpul războilui, s-au dat sancţiuni, cadrelor didactice, pentru
neconformarea cu sarcinile speciale numite „munci de război”. învăţătoarea
Valeria Modroiu şi directorul Gheorghe I. Chivereanu, au fost pedepsiţi cu
reţineri din salariu, în urma unui control de la minister şi inspectorat în data de
7 mai 1944, când încă nu era lucrată grădina şcolii. Este posibil ca din cauza
climei reci, să fi întârziat lucrarea grădinii, aspect neluat în seamă de control.75
Vedem cât de severă era situaţia din vremea războiului.

79
 x\ctîvităţi social-obşteşti

învăţâmântTjl Ia Vama Buzăului era integrat organic în toată existenţa

comunităţii, participând activ la Ia viaţa economică şi sociaL-obşteaseâ. Şcolile
participau în mod curent la gospodărirea, întreţinerea şt igienizarea unor
obiective din comună. S-a exemplificat mai sus, amenajarea şi întreţinerea
|- W3 Fi! cri 1 N-I: ■■ ■■■- ^
cimitirelor. Condicile de
activitate nr 13, 14, 15,
consemnează aceste acţi­
-c j- awiBiTi aaiUBiBiJ
uni ca şi spălarea şi cură­
1 r mm' I ţarea trisericii, săparea şi
1.-- ' ■ curăţarea şanţului din
faţa bisericii, a şcolii şi a
primăriei.76 ELem erau nelipsiţi, de la campania agricolă a satulm, pe care o
sprijineau şi autorităţile statului, acordând în fiecare toamnă o „vacanţă
regională^ în luna octombrie, pentru ca ei să-şi ajute părinţii la recoltat, ca
exemplu în anul 1943 au avut zece zile de vacanţă, între 16 şi 26 octombrie.77'
(Doc. nr. 36). bolile erau nelipsite şi de la campanile de plantat pomi fructiferi.
0 asemenea acţiune la nivelul comuna: este consemnată în arhiva şcolii
dîrt Vama de Sus, cu menţiunea: „Potrivit adresei din 24 oct. a CamitEtuIid se.
Din V. Buzău şc. No 1
semnată de Pr. Modro-
iu, am mers cu. copiii
mai mari pentru pune­
rea unei porţiuni de
teren cu ghinda de
stejar”^ între 25-27'
octombrie 19-34 (Doc.
nr. 37), sub coordona­
rea organelor silvice, în
susul râului Dălghiu.
cum notează direetoml
Şcolii nr. 2, Constantin
Moldovan (vezi Capito­
lul III). Lucrările de
împădurire nu se fă­
ceau la întâmplare, ci
cu îndrumarea organe­
lor silvice, aşa cum
rezulta din precizarea
din condica de activităţi
de la 15 mai 1940 „Conform adresei ocolului silvie întorsura Buzăulid:/i940
azi s-a ţinut serbarea sădirii arborilor împreună cu organizaţia Subcentrul
F.P. la care au luat parte 35 premilitari şt 43 elevi străjeri plantându-se pe
malul Peldiplaiului visavi de moara Păcurar- 3000 puieţi molid şi 600 buc.
puieţi de stejar’79 (semnează Şeful ocolului silvic şi înv. Georgeta Chioralia).

8Q
 Consemnarea dovedeşte o acţiune amplă cu participarea organizaţiilor
de tineret, premilitarii şi elevii străjeri, cu mare volum de muncă 3600 de
puieţi plantaţi. .Activitatea s-a finalizat după tradiţie cu Serbarea sădirii
arborilor” Seriozitatea lucrării este dată şi de notarea în condică a prezenţei
elevilor pe clase, în total 100.
Lucrările de împădurire cu copiii se făceau în apropierea localităţii, la
marginea satului precum cele din dreapta Buzăului pe dealul Beldi Plai. După
cum arată şi documentul nr. 38 „s-au plantat 200 puieţi de brazi în Dumbrava
Eroilor” la data de 19 mai 1943, situată la Gura Buzăielului.So
Se chema .Dum­
brava Eroilor” terenul
S' «ut de la Gura Buzăielului,
poate în cinstea eroilor
din războiul Reîntregirii
1..: Neamului, fiind şi în
apropierea Troiţei eroi­
r. , -Ir
lor (acum nu se mai nu­
Doc.nr.38.,
meşte aşa). Foştii elevi
de atunci, Ionel Dră-
ghici. Eugen Ciobanu, Ghiţă Păcurar, Costică Mirică şi alţii îşi amintesc cu
plăcere de acţiunile de plantat brazi, la poalele dealului Beldi Plai, de la Gura
Buzăielului în sus până spre Titilă, pe care îi numesc brazii lui Modroiu (fiind
plantaţi cu Modroiu). Acţiunile de plantat arbori, se făceau în fiecare an şi era
tradiţie ca la sfârşitul campaniei să se facă „Serbarea săditului pomilor”
evidenţiată în capitolul III, Şcoala nr. 2 Vama de Sus.
Aceste lucrări se făceau în fiecare an, fapt ce denotă atât grija pentru
buna gospodărire a fondului silvic cât şi cultivarea spiritului de ocrotire a
naturii. Campania de plantat arbori avea un deosebit rol educativ asupra
elevilor. Erau antrenaţi la munca fizică ordonată, temeinică, cu responsabilitate
şi grijă faţă de „puii de pom” care, apoi să fie îngrijiţi şi protejaţi. Copiii căpătau
cunoştinţe despre diverse specii de arbori şi învăţau să păstreze fondul silvic,
mediul natural, curat, sănătos şi să preţuiască binefacerile şi frumuseţile
naturii.

Şcoala în timpul războiului şi după, până la Reforma

învăţământului din 1948

Războiul a venit cu toată gama de suferinţe, care s-au simţit intens şi în

învăţământ. O etapă deosebit de grea au traversat şcolile din Vama Buzăului,
între anii 1941-1945, în timpul războiului, ca şi în anii imediat după, supuse
unui regim aproape militarizat, cu o legislaţie specială, pe timp de război.
Cadrele didactice, care nu au fost mobilizate, trebuiau să fie prezente
permanent, la şcoală şi în timpul vacanţelor prin rotaţie, pentru a desfăşura
diverse activităţi de utilitate economică, social-obştească sau cultural-educa-

81
tivă, cu elevii şcolii, la care erau angrenaţi obligatoriu toţi tinerii din comună.
Aceste acţiuni se făceau atât din necesitate practică, cât şi pentru a orienta şi
supraveghea tineretul spre ordine şi linişte civică. Tineretul trebuia monitorizat
dar şi pregătit ca la nevoie să primească mai uşor instrucţia militară, la
chemarea ţării. Aceste sarcini de vacanţă, cădeau în obligaţiile şcolii ca să facă
„Educaţie Extraşcolară -E.E. şi Pregătire Premilitară -P.P.”
Pentru organizarea activităţilor diverse din vacanţă şi de premilitărie,
conform „Ordinului nr. 6907/1944 a onor, M.CIT81 şcolile au primit materiale
propogandistice, precum broşurile „Chemarea bărbăţiei” şi J^apte de arme”,
ca lecturi obligatorii, cuprinzând instrucţiunile şi conţinutul muncii, norme ce
se găseau şi în Broşura
nr. 1115/1944 a M.C.N.
privind muncile de răz-
boi.52 La Vama Buzăului
a funcţionat Subcentru de
./VLţi Pr. /a. Educaţie Extraşcolară şi
de Pregătire Premilitară,
a cărui activitate trebuia
făcută cu responsabilitate,
comandanţii de subcentre
fiind nominalizaţi şi ra­
portaţi la autoritatea su­
perioară şcolară. Activi­
tatea P.P. (Pregătire Pre­
militară) era condusă de
Doc. nr. 39 comandantul Gheorghe I.
Chivereanu, la grupa de băieţi, iar la grupa de fete de învăţătoarea Georgeta
Chioralia (Doc. nr. 39), după cum reiese din documentul următor, care spe­
cifică la final că supraveghea şi „...subcentrele E.E. băieţi neşcolari”83 (tineri
care au depăşit vârsta de şcoală şi erau sub 20 de ani).
Comandanţii de grupe ţineau evidenţe clare asupra prezenţei şi aveau o
documentaţie specifică, disponibilă tuturor controalelor. Exemplificăm mai jos
cu unele documente semnificative.
Tabelul numeric al înscrişilor cuprinde tineri cu vârste de la 12 la 20 de
ani, care făceau pregătire educaţională şi premilitară51' (Doc. nr. 40) .
Ta /Uphc iic jj/- '
A *» i ff h
^ ^ -î .^. /•H»
yii.
yii . r1/3 d- x r
'EiŞj fL

/5. » O

i>oc. nr. 40
Subcentru E.E de la Vama Buzăului, cu o paletă largă de activităţi
cultural educative, ca şi practice, a fost înfiinţat la 19 septembrie 1943. Ia care

82
activau învăţătoarele Valeria Modroiu şi Georgeta Chioralia. Prezentăm în
anexa nr 2.3 programul unei zile de activitate E.E. Centrele de pregătire P.P şi
E.E. erau des controlate de autorităţi şi inspectorii şcolari iar din consemnarea
lor, reiese aprecierea pozitivă asupra activităţii, ţinutei, frecvenţei şi a ordinei,
precum la inspecţia din 30 aprilie 1944 făcută de Subinspectorului şcolar
Gheorghe I. Russu.55
Acesta notează în procesul-verbal de inspecţie, înfiinţarea centrului la
19 Septembrie 1944. Desigur este greşit scris anul înfiinţării, căci el inspectează
acest subcentru pe 30 aprilie 1944, ce înseamnă că era înfiinţat din 19
septembrie 1943 (Anexa nr. 2.2).
Remarcăm, precizarea inspectorului că ,jSubcen1ru posedă manualele şi
broşurile trimise,”86 deci pregătirea se făcea ca la carte.
în acelaşi scop de ocupare controlată a tineretului şi a cadrelor didac­
tice, în vremurile tulburi de război, s-a dispus ocuparea acestora şi cu diverse
activităţi utile, practice necesare, numitele „munci de război”, care suplineau şi
lipsa mâinii de lucru din localitate.
Acestea erau reglementate prin Ordine şi Dispoziţii date de autorităţile
statului, prin Ministerul Culturii Naţionale şi Inspectoratul Şcolar Jud. Braşov.
Conform Ordinului Inspectoratului Şcolar Jud. Braşov, nr. 5202/1943,
primit la şcoala din Vama Buzăului la 23 iunie 1943, se transmit sarcinile
referitoare la muncile obligatorii din timpul verii:
a) supravegherea şi îndrumarea elevilor;
b) munca pripriu zisă.87
Cadrele didactice trebuiau să presteze, diverse lucrări „munci de război
... în serviciul ţării pe timpul vacanţei de vară.”88 Juridic aceste sarcini sunt
reglementate de Ordinul M.C.N. nr 1461 şi 118.216/1943.
Acelaşi Document precizează că „vacanţa de vară se supendă în
principiu şi pentru învăţători şi pentru elevi”89 şi se precizează conţinutul
activităţilor. Cadrele didactice sunt obligate să asigure lucrările agricole de pe
lotul şcolii, reparaţiile şi întreţinerea localului, colectarea unor deşeuri şi
strângerea de plante medicinale, precum şi diverse activităţi social-culturale.
Scutiţi de aceste munci erau doar cei bolnavi în spital, cu certificate
medicale, cu aprobarea Inspectoratului Şcolar Regional Bucureşti (având
atribuţii de minister), cei invalizi sau învăţătoarele cu copii sub 12 ani, dacă
cereau aprobare de la inspectoratele şcolare judeţene. Activităţile se puteau
efectua şi în alte localităţi, cu aprobarea Inspectoratului Şcolar Regional, pe
baza avizului Inspectoratului Şcolar Judeţean.
Elevii „şcoalelor secundare” erau obligaţi să presteze activităţi în
localităţile de domiciliu, de unde primeau adeverinţe, necesare toamna la
înscrierea în anul următor. Şi la şcolile din Vama Buzăului au activat şi elevi de
la şcolile secundare, fiind menţionaţi în condica de prezenţă a activităţilor din
vacanţă®0 (Anexa nr. 2.3).
Situaţia continuă şi în anul 1944, normele de lucru fiind date de Bro­
şura 1115/1944, publicată de Ministerul Culturii Naţionale. în acest scop
Inspectoratul Şcolar Jud. Braşov, (mutat la Ţânţari Jud. Braşov din cauza
atacurilor aeriene), dă noi dispoziţiuni în acest an, prin Ordinul nr.5012/1944

83
din 24 iunie privind efectuarea muncilor de război cu avertismentul sancţiuni­
lor, pentru cei care nu se conformează ordinelor.
Documentul prezintă organizarea tineretului pe timpul vacanţei şi face
cunoscute dispoziţiunile specificate la pagina 19 din broşură, că;„... nu vom
mai achita salariul nici unui membru al corpului didactic din judeţul nostru,
care nujustificâ activitatea lunară, desfăşurată începând cu 1 Mai 1944."91
(Doc. nr. 41)

- a -
â,Tgâiilîicx:^a şi M.'jrlisţitetî po •fclmpul raorocţol, BXţsm
Ta a- a VS, p.daoo Io o« în oonrbnnitato oa 41 spoziţlunil
oifloato la pagina 19 din aooastă ’brb'şurăina vok mnl achita sala.
nlol anul nir‘ia'br«. al cit>T pulul iîiaptlo din Jadcţal aj stra., o ar; ee
Justlfloa aativltatpa l’uaarSl doafasurat?i înoopând pg l Hai ,1944.
In aaoat scop diap.TjiiQ!B nxaiStoor'.;l3 ;
P.l Pjcearo iat;mlrn ai
To şl maoştrli) va î^ţo_aml_£uţ_^for!nâ_â£_xiaui£jL.£_S&r3_do_fi2aDiă-.£;
sggarnd. Pe .£l.i-.Qf?ra_l2£a £n pa^tc. ei în&opând ou 1 Hai a.o. cam
ouprisflt^ţQ acaxt ae-Trltatoa ziMxrA pe luna raep.-oti^a -------
Doc, nr. 41______ __________ ___________ 1---------------------------£----- •-------------------

Represaliile expuse mai sus asupra corpului didactic, făcea necesară o

evidenţă clară a muncii fiecăruia ce „va întocmi sub formă de raport o dare de
seamă făcută separat pefiecare lună în parte şi începând cu l Mai a.c. care va
cuprinde pe scurt activitatea zilnică pe luna respectivă.”92
Delegatul autori­
«Mutttt cmtEin tăţilor, la plata salariului,
# pretindea programul fie­
. $c:OLA« JHlltîVIAN iţi cărui cadru didactic, cu
v i« riaţsrt '^ tabele zilnice justificati­
A». .; - Dir,
ve, cu certificarea înde­
plinirii pentru a-şi primi
retribuţia. Neîndeplini-
o-Jr^lE Tal»riâ st-t ^.iat *
-pv. uMvei-ţî.sna rea acestora ducea la
fia rijbgiix, .'t'sactiYlt.'î't* ^.7 .-y'-n sancţiuni şi la reţineri
I^T^Ulor
instincte 7G;Ϋ5_ *
care erau sever controla­
:ut£,l4..-octv
te şi fără păsuire de către
fâ joi* organele de control. Am
prezentat mai sus sancţi­
onarea drastică a di­
rectorului şcolii, Gh. Chi-
vereanu şi a învăţătoarei
Modroiu Valeria cu reţineri din salariu pentru neprestarea muncii de război^3
(Doc. nr. 42). Altă povară la care trebuia să facă faţă corpul didactic era
„impozitul statistic” din timpul războiului. Conform „dispoziţiunii legii Nr. 237
din 23 Aprilie 1944, neachitarea impozitului statistic fixat la suma de 1000

84
Lei, pentru fiecare persoană fizică între 21-60 ani, până la 30 iunie 1944,
termen care a fost prelungit până la 31 Iulie 1944 trage drept consecinţă
dublul sumei datorate.”94 Circulara mai prevede şi sancţiuni, pentru cei care nu
achită acest impozit „prevede dreptul autorităţilor care nu vor mai elibera nici
un act celor care nu vorface dovada achitării impozitului stastic.”95
Anul 1944, a creat o situaţie specială şi în învăţământ, datorită apropie­
rii frontului de noi.
La 6 Aprilie 1944 când au început bombardamentele asupra Braşovului,
prin ordinul autorităţilor şcolare, unităţile de învăţământ şi-au întrerupt
activitatea normală şi vor lucra sporadic. După 6 aprilie, 1944 programul era
combinat, cu ore de învăţă­
ANUL tură şi ore de activităţi
CLASA. V-a CLASA xa-a • 1 CLASA VE-a
extraşcolare. Pagina alătura­
tă din condica de activităţi
pe luna mai 1944, relevă
Obiectai şl suhîectullecţiuul! Obiectul şl subiectul lac^onU Obiectul 4 wblectpbLectlmfll C
această situaţie care s-a
"(pCfţuX. cuc ÎAtud \B 4.
perpetuat toată vara96 (Doc.
£iU<A, f JuuA'tpyăÂcAM nr. 43). învăţătorii urmă­
tt.fi tfd i7.3. IM reau să recupereze lecţiile
1 3 rJ 1 '
Upt/tM luiVliu, restante, după 6 aprilie, în
feeiA *inŢeâk. urma întreruperii cursurilor
"tfc MC 'ijOaiX
din cauza războiului.
'*■ 'Colupf,Si,,
Atât elevii cât şi ca­
ccv. iăn. drele didactice, au fost mo­
OjduMOA*- ^
bilizaţi, continuu, fiecare
OtZdtM /p t dascăl trebuind să dea soco­
tii. ■Ot teală de activitatea lui,
Cjcc având dreptul doar la o lună
de concediu,97 dacă avea cine
■ai epic a ' să-l schimbe, conform Adre­
(• sei nr. 5510/11 Iulie 1944 a
Inspectoratului Şcolar Jud.
rt y/mciisq* Braşov. Dascălii din comună
■V/ăţiicxtctc ,jf Ui- tccJl- V laŢic'-'
’ r '
au urmărit ca, din multele
. kviyi/ fi. Vid (2S/ntii*
sarcini la care erau solicitaţi,
MMfCeccpt, 'jifjeăÂ/uC 1?
1 " 'r y S> ’ să se ocupe mai ales de
şcoală, făcând vizite la domi­
■0\ ( ^ cIzbimUic. ciliul elevilor să-i lămurea­
scă pe părinţi să-şi trimită
copiii la şcoală. Pentru a da
o notă de severitate frec­
ventării cursurilor şcolare,
Doc. nr. 43
învăţătorii iau semnături de
la părinţi, pe tabele nomi­
nale, întocmite de cele două învăţătoare Georgeta Chioralia şi Valeria Modroiu,
înainte de începerea anului şcolar 1944/1945. Pe baza semnăturilor luate
părinţilor, aceştia puteau fi constrânşi de autorităţi să trimită copiii la şcoală.

85
 în luna noiembrie din acelaşi an, dir. Gh, Chivereanu înaintează la
Inspectoratul Şcolar Judeţean Braşov, un tabel?8 (Doc. nr. 3) cu 112 părinţi, ce
trebuiau amendaţi, pentru că nu-şi trimiteau copiii la şcoală.
O altă problemă grea pe timp de război, era aprovizionarea şcolii cu cele
trebuincioase, mai ales cu lemne de foc, pentru care directorul a făcut multe
demersuri, la organele administrative.
Situaţia grea cauzată de război trebuia uşurată prin acţiuni sociale
caritabile şi în învăţământ.
în acest scop pentru copiii orfani de război şi pentru cei săraci,
Ministeml Culturii Naţionale hotărăşte înfiinţarea de cantine şcolare. Conform
Ordinului nr. 43.4g4/ig44 a Insp. Şc. Jud. Braşov şi a adresei nr.2i2s/ig44 a
Ligii Operelor Sociale" se hotărăşte înfiinţarea cantinelor şcolare.
La Vama Buzăului cantina şcolară existentă dinainte de război a conti­
nuat prin autofinanţare până în vara anului 1944, în special pentru copiii celor
plecaţi pe front. Trecerea războiului pe aici, în vara lui 1944 a dus la închiderea
temporară a cantinei, dar la 15 noiembrie 1944 s-a redeschis şi aici mâncau 30
de elevi,J0° conform menţiunilor documentelor din arhivă, cantina fiind men­
ţionată şi în Raportul statistic din 22 noiembrie ig44 (vezi Doc. nr. 5,34 şi 35).
Aprovizionarea cantinei era dificilă, se făcea prin autogospodărirea
şcolii şi din diverse donaţii şi fonduri caritabile, nu de la stat.
Şcolile din comună participau la acţiuni caritabile naţionale, după
puterile lor. Vedem din Raportarea nr. I2i/ig43, şcolii pentru anul şcolar
1942/1943 către Inspectoratul Şcolar Jud. Braşov, privind Ordinul nr. 31.840/
1943, cil Inspectoratului Şcolar Regional Bucureşti (în numele ministerului),
care cere răspuns la mai multe probleme, la punctul 8 se cere „să se raporteze
contribuţia totală a elevilor din acest an şcolar separat pentru Darul
Ostaşului” şi Palatul Invalizilor.”101 Directorul şcolii notează în cerneală pe
Document, sumele date: la Darul Ostaşului 2200 lei şi la Palatul invalizilor
700 lei. în anul următor 1944, şcolile noastre răspund unei noi chemări de
caritate şi solidaritate pentru ficaţii atinşi de nenorocirile istoriei, din Ardeal şi
Moldova. în urma Ordinului Nr. I7385g/ig44 al M.CN., care a hotărât ca
„...şcoala Ţării să participe cu întreaga ei putere la campania de ajutorare a
Ardealului şi Moldovei, iniţiată de Crucea Roşie, Apărarea Patriotică, Liga
Operelor Sociale şi altele.”102 Directorul însemnează pe document cu cerneală,
„se vor face colecte pe clase” Io. data de 19 decembrie 1944. în arhivă se găseşte,
în ciornă, un discurs al directorului Gh. I. Chivereanu, de la serbarea de
Crăciun din anul 1944, prin care solicită ajutoare materiale pentru fraţii
ardeleni şi moldoveni.
Ocupaţia militară sovietică a României după 23 august 1944, impune
brutal noile structuri pohtice de coloratură stalinistă ce au dus la „crucificarea
României”.
Pentru a implementa ideologia comunistă în societatea românească,
noii stăpâni au mizat pe spiritul de bună credinţă, de onestitate şi loialitate al
românilor. Speculând aceste caracteristici au căutat să atragă poporul prin
păstorii lor, adică prin cadrele didactice, pe care au început să-i manipuleze şi
să-i timoreze prin legătura unui jurământ de fidelitate. Toate cadrele didactice,
sunt obligate să depună. .Jurământul de credinţă” faţă de noua putere.

86
 Inspectoratul Şcolar Judeţean Braşov transmite instrucţiuni de înde­
plinire a acestei datorii prin Nota nr.9837/944 din 24 nov. 1944-103 Cadrele
didactice din Vama Buzăului depuneau jurământul la centru de Plasă, la
întorsura Buzăului, în faţa Subinspectorului şcolar Gheorghe Russu. Prin
această metodă de înşelare şi speculare a simţului civic onest al dascălilor, se
urmărea atragerea lor în sfera noii ideologii.
Criza de cadre didactice din învăţământul românesc, se reduce prin
venirea învăţătorilor basarabeni şi bucovineni, refugiaţi în România, din calea
ocupaţiei sovietice. Cei mai mulţi vin în anul 1944, când au fugit ca să scape
din infernul roşu, de lagărele sovietice, de exterminarea din Siberia, care-i
ameninţa. Statul român, le-a acordat azil, au fost încadraţi în posturi, după
pregătire şi grade didactice, au fost primiţi şi ajutaţi ca fraţii. Au primit şi
sprijin material, 1-2 salarii la încadrare plus chiria, conform Ordinului M.C N-.-
nr. 145521/1944 din 3 decembrie104 pentru refugiaţii din Basarabia, Moldova
de Nord, (Bucovina) şi din Ţinutul Herţa. Unii se vor stabili în comună, pentru
mai mulţi ani şi vor lucra cu vrednicie în învăţământ.
După aplicarea Reformei învăţământului din anul 1948, când a fost
obligatorie limba rusă în toate şcolile, basarabenii au fost şi mai utili, fiind cei
care predau limba rusă. Acest argument a fost folosit de statul român pentru a-i
salva pe basarabeni şi bucovineni, când sovieticii îi vânau, să-i ducă înapoi. Pe
mulţi îi ameninţa deportarea în lagărele de exterminare din Siberia. Scoaterea
basarabenilor din învăţământ şi trimiterea lor înapoi, ar fi însemnat atât lipsă
de cadre didactice cât şi nepredarea limbii ruse, motiv capital de acceptare de
către organele staliniste de ocupaţie, să renunţe la vânarea basarabenilor, să-i
lase în România pentru predarea limbii ruse.
La 6 martie 1945, prin instaurarea la conducere a Guvernului Petru
Groza, România este îngenunchiată noilor stăpâni, care în mod agresiv trec la
implementarea ideologiei staliniste. Pentru reuşita acestui scop, începe un atac
dur asupra moralei sănătoase, a culturii şi a patriotismului viu românesc,
începe denigrarea şi batjocurirea şcolii, care era un avanpost al românismului,
spre a nu fi o piedică în calea sovietizării, a instalării „Dictaturii proletare”.
La 16 martie 1945 Guvernul Petru Groza, prin Ministerul Educaţiei
Naţionale, lansează „Chemarea către învăţătorii Ţării”, în care referindu-se la
şcoală spunea: „Vremurile, cu mentalităţile lor, care ne-au impus forme de
vieaţă arbitrară şi care făcuseră din şcoală o instituţie de sclavie şi mecani­
zare s-au prăbuşit.”105
în aceşti termeni de batjocură la adresa şcolii româneşti, se prezintă
programul unei noi şcoli, a poporului, care este prezentată în mod demagogic
„O noua şcoală” cu o nouă ideologie, un instrument al dictaturii proletare. Se
lansează lozinci atractive, derutante pentru naivi, un atac direct la cultura
temeinică tradiţională, obţinută prin şcoală, de a fi înlocuită cu latura practică,
de creare a Omului Nou, multilateral pregătit, după cum spune documentul sa
fie: „o şcoală fără a pregăti profesionişti, orientează sănătos pe copii spre una
din cele mai integrale profesiuni, - bun la toate -, o şcoală care-şi trage seva
din inima realităţilor noastre entice.”
Se anunţa, noua concepţie că omul nou este bun şi priceput la toate,
încurajând dezinteresul fată de cultură şi pregătire profesională temeinica.

87
concepţie care a dominat toată epoca comunistă. Noua propagandă era pe
placul unor speculanţi, a unor lichele care găsesc teren de lansare fără muncă
temeinică, fără pregătire, doar fluturând lozinci proletare, susţinuţi de ideologii
ocupaţiei străine.
în comună apar noile organe politice după 6 martie 1945, ale regimului
de dictatură stalinistă, al ocupaţiei militare sovietice. Se instalează o atmosferă
de teamă, de nesiguranţă şi de agresiune asupra unor localnici mai cu stare.
Mulţi locuitori sunt urmăriţi şi asupra lor se fac represalii, sunt denigraţi, ca
duşmani ai regimului, sunt hărţuiţi şi chiar arestaţi.
Asemenea agresiuni se petrec şi în familiilor unor elevilor. Mulţi erau
orfani de război, iar taţii multora erau aşteptaţi să vină din numeroasele lagăre
de prizonieri din imensa Uniune Sovietică. Familiile copiilor suferă diverse
vexaţiuni politice şi economice, sunt impuse la cote şi impozite mari, ce slăbeau
starea economică a fiecărei gospodării.
Noii primari din această perioadă sunt impuşi politic, supuşi fideli ai
noului regim, care nu respectă valorile satului, nici cele materiale, nici cele
culturale, spre paguba comunei, unii dintre ei abia ştiau scrie şi citi, sau chiar
nu ştiau carte.
în acest timp, din ordinul organelor de partid arhiva comunei, (o parte
şi a şcolii) a fost dusă în curtea primăriei şi arsă, pentru a şterge memoria isto­
riei şi a legitimităţii noastre, a ne despărţi de trecutul burghez putred. Astfel au
dispărut multe izvoare istorice şi de patrimoniu cultural.
în perioada interbelică puţini tineri din Vama Buzăului, au reuşit să ac-
ceadă la studii mai înalte, din cauza stării materiale modeste sau a vremurilor.
Multe familii se luptau cu greutăţi materiale, nu aveau mijloace de a-şi susţine
copiii la şcoală mai departe. Până la al doilea război (1939-1945), studii supe­
rioare au urmat fii Preotului loan Modroiu: Marius Modroiu studii juridice.
Sabin Modroiu studii de medicină şi farmacie iar Mircea Modroiu studii
teologice şi Ionel Gh. Baba studii economice administrative.
In deceniul al cincelea de la şcoala din Vama Centru şi Vama de Sus,
pleacă mai mulţi tineri la diferite şcoli din Braşov, din familiile mai înstărite şi
mai deschise spre învăţătură. în special fetele au urmat şcoli industriale de
menaj ca: Maria Chirilaş şi Livia Buzea; iar şcoli cu profil pedagogic: Păcurar I.
Maria (învăţătoare). Baba N. Elena (educatoare) şi Păcurar Gh. Elena (edu­
catoare). Băieţii s-au orientat spre studii tehnice şi administrative, cum sunt
menţionaţi unii chiar în condica de activităţi din vara anului 1943: Alexandru I.
Baba şi Gheorghe Ghe. Baba la comerţ, Valeriu Păcurar la Şaguna. Spre cariere
militare s-au îndreptat tinerii: Niţică Baba, Constantin Ardelean şi Ghorghe
Drăghici. După anul 1950 de la şcoala din Vama Buzăului pleacă mai mulţi
tineri la şcoli secundare şi studii universitare, ca: Eugen Ciobanu inginer. Ionel
Drăghici economist. Ionel D. Mirică economist, Gheorghe Buzea prof. de
educaţie fizică, Virgil Mariş, studii de silvicultură.
Apreciem a fi meritul şcolii că i-a pregătit şi a aprins în sufletele acestor
tineri făclia dorinţei de învăţătură şi de emancipare, fiind fii de ţărani.

88
 învăţământul la din Vama Buzăului între anii 1948-1989

Anul 1948, este anul instaurării oficiale a regimului de dictatură prole­

tară în România, cu toată gama de schimbări în strucrurile ecomomice, poli­
tice, sociale şi culturale.
Noile structuri politice se vor impune şi în învăţământ, fiind instituţia
cu impactul cel mai puternic în educarea maselor pe drumul implementării
ideologiei comuniste şi a economiei socialiste. Atingerea acestui scop se putea
realiza doar prin reformarea din temelie a învăţământului românesc, în
viziunea noii ideologii, în luptă cu trecutul „retrograd.”
Reforma învăţământului din anul 1948, prevedea: învăţământ general
de stat, gratuit, laic şi obligatoriu doar pentru 4 clase primare. Ca urmare multe
şcoli rămân doar şcoli primare de 4 ani, cu ciclul I, clasele I-IV. Şcolile cu ciclul
II, cu clase de la I-VII, vor fi doar în oraşe şi în centrele de comună. Această
situaţie va fi foarte păgubitoare pentru copii, deoarece distanţele mari şi starea
materială precară, a locuitorilor de la sate, împiedică pe mulţi copii dotaţi, să
urmeze şcoala rămâ­
nând doar cu 4 cla­
se. Mulţi copii din
sate, mai izolate, nu
vor putea merge mai
departe de casă să
urmeze cursurile ci­
clului II şi datorită
represiunilor comu­
niste. Familiile lor
gemeau sub povara
cotelor; adesea nu le
rămâneau nici pro­
dusele agricole ne­
rtT. 44 cesare întreţinerii
lor. Mulţi bărbaţi lipseau din gospodărie, fiind arestaţi, socotiţi duşmanii noii
orânduiri şi copiii trebuiau să muncească în locul părinţilor sau fraţilor mai
mari aflaţi la închisoare. Au fost şi situaţii în care copiii „chiaburilor” şi a „duş­
manilor noii orânduiri” nu mai erau primiţi la şcoală după 4 clase. în Vama
Buzăului asemenea situţie a fost în familia preotului Mircea Modroiu, ai cărui
fii au suferit aceste nedreptăţi.
Se intezice predarea religiei în şcoală şi orice tangenţă cu biserica. Noile
programe de învăţământ ca şi manualele, sunt pătrunse de ideologia comu-
nisto-stalinistă, cu mari pagube în educaţia morală.
Şcoala din Vama Centru devine Şcoală Elementară de 7 ani, singura din
comună, iar cele din Acriş, Vama de Sus şi Buzăiel au rămas şcoli primare de 4
ani, subordonate şcolii de la centru.
Elevii de la şcolile primare erau nevoiţi să urmeze cursurile ciclului II,
clasele V-VII, la şcoala din Vama Centru, la distanţă mare, de 3-8 km şi ca
urmare mulţi copii vor rămâne doar cu 4 clase.

89
 învăţământul la Vama Buzăului suferise mult din lipsa unui spaţiu
adecvat, dar acum se împlineşte visul întârziat de război, de a avea un spaţiu de
şcoală propriu şi funcţional. în anul 1949 s-a deschis şcoala în noul local: o
clădire solidă, cu 6 săli mari de clasă luminoase, expuse la soare, cu un etaj, cu
locuinţă pentru director, sală de festivităţi, internat cu cantină şi a oferit
posibilitatea deschiderii învăţământului preşcolar la Vama Buzăului.
Noul local corespundea cerinţelor de atunci pentru învăţământ, iar în
anul 1949 se deschide o şcoala, nou construită, în satul Buzăiel, fapt ce va
contribui la micşorarea efectivului de elevi din centru (Doc. nr. 44).

Internatul şcolii

De mare folos învăţământului din Vamă Buzăului este noua clădire şi

prin faptul că spaţiul a permis funcţionarea unui internat cu cantină în incinta
şcolii, fapt realizat în toamna anului 1949.
în condiţiile geo­
grafice din Vama Buză­
ului era necesar inter­
natul, fiind distanţe mari
emoaă-9 otuâtat.si
din satele aparţinătoare
.* «Iflwa lo»ino»t« ca 'imiîotfr până la şcoala din cen­
In 'î'oy. Gristsg Ibsc liljc.
Bi- goapod«r«st« şcoala la coaâitiuai;. Xbttrt* ■■ tru, pentru elevii care
S aprabiat si Iubit d» cateni,. cO 'obI'w
Tia^şasa eolaboxâirc pantiu ridicaras cociuntl respeAtiTer' i frecventau ciclului II.
; in tlBţml liber s« coaps -foafte noii: ca
jA'pirdfi^ogloa al ideologica • Pentru realizarea
■;vA • 4m gaait la datorie pe toti invatatorli eH
/eooalel . internatului s-a străduit
j>§ şcoala aa găsit stoarsa populatiA
pe lângă alţi factori,
Clasa I I nsori si P." fre 1 2c
directorul loan Cristea,
Clasa TI -■'r OondTd# Hă „pentru care depune o
Clasa ni 2-5 " “ neobosită muncă”106 aşa
Gl^aaa... i? " "_yi
Clasa 7 ’v uUrlg. ssâţintt ) cum a fost apreciat la 7
Clasa VI 15 • . Vi tll-MMj- noiembrie 1949> la con­
Clasa Vil Io ■«, ' ii a DM
trolul făcut de către Ins­
vr cripta» loan iUreotorul iotaetlaat
pectorul Şcolar (Doc. nr.
Djăai internat ou iiS
u'>:şitâ aijoea., ...
pentru
.
deouiaa b
¥ 45). Acelaşi control men­
>4.ivl: , a UT. ural. d e .i r .1. Li vui. n .u loo.tfut. iac*
iSJ-'W-*»**!»'o «I * ia 4*
ţionează starea şcolii:
:S****fT «wjwi *• In M«Bt imo* , ptui-'-iu 6. Bi ut luat
^**^UI* 4« an» Pi tlrgkiiinat].« a* liiua ţpatro „Localul de şcoală curat
«du. 1, şi foarte bine îngrijit [...]
iti"ricvtjoxiu coneani M
' lioapii»'«« iPM*
Tov. Cristea loan Dir.
şcoalei administrează şi
gospodăreşte şcoala în
condiţiuni foarte bu­
ne.”107 Este lăudabilă
situaţia găsită la şcoală ştiind că era clădire nouă, care cerea multe eforturi de
gospodărire. Directorul, se spune în document, era „apreciat şi iubit de săteni,

90
 cu care lucrează în strânsă colaborare.”108 Se consemnează de către control că
a „găsit la datorie pe toţi învăţătorii şi profesorii şcoalei,”109 ceea ce arată
seriozitatea corpului didactic.
Procesul Verbal din 7 noiembrie 1949, ne dă şi efectivele de elevi pe
clase, cu conducătorii claselor. Se constată că din 192 elevi înscrişi frecventau
doar 148 de elevi.110
Cu multe eforturi
......^mmSK^rn., şcoala a reuşit să deschi­
aşss®si®^3lpi®?^îi^:^ dă în anul 1949, interna­
r_s___ tul şi cantina. Dotarea
'^0'^:CJ’. - k .fer1 ~'^- -iiffff. rv---Â^ ■■V ‘■.■•vJi’ internatului cu mobilier,
e~:,
■ r!^'pu'

-iii ea’!
’ '''■■'''s>^,'-«■ -■?. : veselă şi altele s-a făcut
cu ajutorul părinţilor, a
unor unităţi economice şi
BÎSP2Î!-'- ./’z-jJ/?-, din diverse alte surse.
KfSPSsSfife'. '•^'t
Criteriile de recrutarea a
elevilor pentru internat
erau cele sociale şi cele
legate de distanţa până la
şcoală, cu precădere pen­
tru cei din satele apar­
y.ii^.-.^fe?:. - ■^e ’ .-g^ t>£ut «»<.ţr^f^>- ţinătoare. Prioritate aveau
1
rr._
..-.■RCU-a.h
,. ,_r?.. ____
C“„ ,'><t^=-.'
^■U

'£.-f'£-3(S.
elevii bursieri, deşi era
' ■■ ~ -'r
^ [Z puţini. în anul 1949 au
;i5
. 7^
.r-r. fost 5 burse (în valoare
- ■ '-A
,n/„
-Ji/ j
totală de 14.803 lei), în
anul 1950 au fost 5, în
anul 1951 au fost 10
'.--ife/ît. C? •'/J ..-Ai1
burse, deşi Toma Iliescu,
locţiitorul directorului, a
cerut 58, ca fiind nece­
At<(iU sare111. în anul 1952 însă
erau 70 de burselia (desi­
gur cu concursul primă­
riei din bugetul local), ca
expresie a politicii populiste, demagogice a statului socialist, deoarece în anul
următor 1953, numărul burselor se reduce semnificativ.
Bursa unui elev nu acoperea cheltuielile şi se făcea apel şi la contribuţia
părinţilor, cu alimente: „100 kg cartofi, 40 ouă, ikg slănină, 1 kg untură, 5 kg
fasole, 5 kg făină”113 etc, pentru un elev. Cei cu vite de transport trebuiai să
care alimente de la întorsură la Vama Buzăului.
Şcoala avea gospodărie anexă în care se creşteau porci, iepuri şi păsări,
pentru cantină „din resurse locale” după cum specifică Procesul-verbal din 26
septembrie, 1952.
Toată administrarea activităţii se facea sub coordonarea Sfatului Popu­
lar din comună şi a organizaţiei locale a P.M.R. după cum rezultă din procesele-
verbale din 26 şi 30 septembrie 1952, unde se văd semnăturile reprezentanţilor

91
acestora (Doc. nr. 46). Elevii erau repatizaţi în internat, de către o comisie
formată din direcţiunea şcolii şi autorităţile locale, conform cu Procesul Verbal
din 30 Septembrie 1952, care stabilesc ele\di interni, pe clase."4
Condiţiile pentru internat le îndeplineau 78 de copii, dar bursieri erau
doar 70, ceUalţi 8 fiind săraci şi fără bursă „...se vor întreţine numai cu masa
din economii”11^ fără
^^1 cazare, căci locuiau mai
aproape de şcoală.
Ji»*,4ij^'^cl'tt Jf* Existenţa inter­
natului şi a cantinei a
avut un rol benefic asu­
pra şcolarilor interni
j£c t-a^or/aif ca ^ ş'coaât. <^r /ani tii>-a-
Mr S-a a^uea'/j» «>>*i»<ar/^^«/,a’4.. .’
atât material cât şi
^j»/ ey^<3 r^s^ct^ ytgaW*jU' j-*' educativ. Elevii au fost
«,' ff/</ a^ttt c» â'jtrf»/^ A na^t/f-eCr —
m yaa'f^r^ , Jfa^a'V' ca*ft€^^l scutiţi de parcurgerea
. , distanţelor mari până
‘«
j im «"44 yirAr^/’**a -
Ta yo a^^/cc s^ f'eyt&^ys'jfr ■€»- ^ T»TM^a^'A ‘r<r la şcoală (3-8 km). Au
avut o masă, adesea
'f€fttt'r*rf^t&m
mai bună decât acasă,
f au fost scutiţi de mun­
cile din gospodărie, au
n/a.'’ caar'
—^■7/ rt >re‘7/^/^
^/fSSb,
atâ‘iw4»r/r beneficiat de compania
y?^A aui colegilor, pe care nu o
^ A, CJ4***y
aveau cei care plecau
: după ore acasă.
./Hj/t /a%’>rcaj a.f/e/-sut^ ' Viaţa în colec­
yj’^-
A f e/t-.^zrr tiv, sub îndrumarea
y// - CU v m 'O
competentă a cadrelor
şcolii, a contribuit atât
yae//ut,€M
la buna educare a spi­
ritului colectiv şi a grijii
pentru avutul obştesc,
cât şi la îmbunătăţirea
Z-r
y." ci *’ C învăţăturii, datorită ore­
lor de meditaţie, orga­
Doc, nr. 47 nizate în şcoală. Foştii
interni evocă amintiri plăcute, din acei ani. Spun că au servit la cantina şcolii
„cele mai bune mâncăruri”, după mărturia unei foste eleve, care îşi aminteşte
cu plăcere de mesele de la cantină „unde a mâncat cea mai bună ciorbă şi cel
mai bun ceai”, deşi acasă, poate avea ceva mai bun.
Grija statului socialist a încetat în anul 1953, prin reducerea numărului
de burse şi a cuantumului lor, ce va lovi în copii, prin desfiinţarea internatului,
căci părinţii nu erau capabili să-i întreţină integral pe cheltuiala lor. Reducerea
a fost făcută prin H.C.M. care stabileşte criterii mai restrictive de acordare a
burselor. Secretarul Sfatului Popular, luând cuvântul la 19 martie 1954, în
şedinţa de acordare a burselor, la şcoală, încearcă să motiveze situaţia şi
„...arată că Hotărârea C. M. a fost dată just deoarece mulţi elevi nu au meri-

92
tot bursele”1^^, ca urmare comisia a stabilit, pentru anul 1954 doar cinci bur-
se."7 Pentru continuarea internatului, până la sfârşitul anului, în 22 martie
1954 directorul şcolii, Adalbert Haas, face apel la părinţi, cu acceptul organelor
locale, în Adunarea Generală, pentru susţinerea internatului cu bani şi
alimente pentru că, spunea directorul „internatul trebuie să funcţioneze. ”n8 Cu
sprijinul părinţilor, internatul şi cantina au mai funcţionat până la sfârşitul
anului şcolar i953/i954 şi apoi a fost desfiinţat.
în adresa către Inspectoratul Şcolar Jud. Braşov, din 10 noiembrie
1954, direcţiunea şcolii anunţă nedeschiderea internatului şi oferă alimentele
rămase în magazie, altui internat"? (Doc. nr. 47).
Oferta de alimente rămase, către alte internate, dă valoarea morală a
corpului didactic şi administrativ de la şcoala din Vama Buzăului, care au
păstrat şi oferit alimentele.
Desfiinţarea internatului a fost o lovitură dată copiilor din comună, care
nu puteau frecventa şcoala de la distanţele mari, ale satelor aparţinătoare,
închiderea internatului a afectat şi personalul auxiliar, care a pierdut locul de
muncă: contabilă, magazionier, administrator, 2 pedagogi, 2 bucătărese, soră
medicală, spălătoreasă, paznic etc.
Simultan cu problemele internatului şcoala avea şi multe solicitări şi
obligaţii sociale şi cultural-educative în comună.

Alfabetizarea

O moştenirea grea a istoriei noastre este şi analfabetismul, o plagă

culturală şi socială, care trebuia înlăturată. Ca şi după primul război, şcoala
este chemată să rezolve problema neştiinţei de carte pentru adulţi. în acest
scop se duce o campanie susţinută în şcolile noastre mai bine de un deceniu.
Şcolile din Vama Buzăului, au organizat munca de lichidare a analfabetismului
sub îndrumarea autorităţilor şcolare imediat după reforma din anul 1948. La 9
Noiembrie 1949, (Doc. nr. 45) inspectorul şcolar atestă implicarea şcolii, în
această muncă, făcând menţiunea că: „...s-au făcut pregătirile necesare în
vederea deschiderii acestor cursuri. în acest scop propun să se i-a legătura cu
organizaţiile de masă şi orgazaţia de Partid, pentru mobilizarea analfabe­
ţilor”130 notează inspectorul în Procesul Verbal.
Munca de alfabetizare a fost una din cele mai dificile dusă timp de peste
10 ani, până la lichidarea acestei plăgi sociale.
Recensămintele făcute arată un număr mare de localnici care trebuiau
să urmeze cursuri de alfabetizare. Sunt recenzaţi atât neştiutorii de carte cât şi
cei care ştiu scrie şi citi, dar care, nu au absolvit un ciclul integral.
Sunt trecuţi la cursuri speciale chiar şi pentru terminarea ciclului II,
clasele V-VII.J2J Acţiunea a început în anul 1948 şi va continua până la sfârşitul
deceniului următor, cu multă seriozitate, de către toate cadrele didactice din
comună.

93
 în septembrie 1951 a fost recenzată toată populaţia comunei, cu speci­
ficarea ultimelor clase absolvite.122
Evidenţele, se raportau periodic la Inspectoratul Şcolar Judeţean Bra­
şov, cum reiese din arhiva şcoliiJ23 (Doc. nr. 48).
A^fohl! <U CCETM (fc
sVfOd//» fctrcamSinppa de recenxtimdnfj^^.:.__\ ar 've' a1 K. P. R,
. 1 «I Nt'. ^ l?î3.
V6r»|Ul)
(«frîdji Nr-1 - SITUAŢIA Jir. ofcjtrâvuâfcr ‘U «5-U . ' l“ î“’ j
........... r t ----- -

■ ,j,c c-î :-,rlr!i» d-:

.V
aajv
;Ţnnr^trr “
",r'',T':tnu *■. ctrs :iAa!C>C« :*-î'4al
<u AcâvirrS: fr.r^ i“i m*-'.;*
■ L^-:j .-1 Ua-W »-.l.ceu
-(- i - j-V ; i
% ■7 1 & ^
«ace.

4'
< 5 1 [ v' ; '
z i = 1 3 j S
î
?
* 1 5? 5
f ^-5

.«i2'-S
. lifj’ ? 1
3 Vtl;«
B'' It'. i s 1
sf^ 1 4 1 |3
-3 S = : i ? 1 i 1
7 A - <3 îi " 13 t.' ■
■«^ ifîî: s
; I» • XC 17 1<> "îi ■ X, » 1 i;

Ui j\A 4 n ? - - -î -i? - -• *• /I â ■ - \ 3

JSn/eîet u _r '/ f
■-

!î rr
. - ~ \ ' \k n -. - /. i’f

s
■-

ii ■';: ^ ‘'/ n W - iij - Â" ' —

9 p—ţ—^
/ 1 li- .40 //
■
- _ - y s ^ - 1 r
7e-^y Şi ;'Vî;55i/f k. ii if # —4 .LL.AI ei it i. \‘,e
î
-- --- :--- ! i' ■ • ■ '
■

Doc. nr.j 48

Cursurile s-au organizat pe şcoli, pe grupe, seara sau duminica, în

funcţie de domiciliu şi de locul de muncă, cursanţii aveau cataloage de note şi
e\ddenţe clare ale fecvenţei, pe ani de studiu12-» (Doc. nr. 49).
Documentele cuprind tabele şi cu cei care ţin cursuri, din şcoală sau din
afara şcolii12^ atât la şcoala din centru cât şi la celelalte.
Prin seriozitatea muncii corpului didactic, în câţiva ani în comună nu au
mai fost neştiutori de carte şi unii au absolvit chiar şi ciclul II.

' '' ./IZ

Excesele ideologiei staliniste
M:'- — aplicate în şcoală

Excesele ideologice staliniste

ff?,-?-r.A,'i_[
Cercetând arhiva avem oglin­
f'?. Ţ.j '•-{ r- -,^11 da muncii în şcoală şi a ideologizării
staliniste, din acei ani. Toată activi­
tatea şcolii trebuia îmbrăcată în noua
ideologie roşie, în spiritul luptei de
clasă, al ataşamentului faţă de noua
structură economică şi social-politică
. ••iii»wrîriv.. p »(,•■.. pk.urOig»ati . 'iii a ţării. Dascălii au fost primii, dintre
ma.'-.n .i-|r«fegr.wig cei obligaţi, să participe la munca de
propagandă şi popularizare a docu­
•%1 mentelor de partid, ca să fie înţelese,
l după linia noii ideologii, din docu­
] V.'^^L *■ ţaw'a-- ■ -T .«^r, ■■■*«
mentele P.M.R. (Plenare, Congrese,
H.C.M. etc).

94
 Cadrele didactice în toate ocaziile trebuiau să popularizeze, „metodele
stahanoviste sovietice”, pentru a fi exemplu de urmat.
Se ducea campania împotriva gândacului de colorado sau a cărăbuşilor,
s-au înfiinţat cercuri agrotehnice în comună, deşi erau numai gospodării
individuale. Acestea se fă­
ceau în scopul înfiinţării sec­
torului socialist în agricul­
tura din Vama Buzăului,
unde au fost încercări de
formare a unei întovărăşiri
agricole, dar au eşuat prin
rezistenţa oamenilor şi a
condiţiilor pedo-climatice şi
de relief. Amprenta stângis­
mului roşu, este prezentă în
/m majoritatea activităţilor din
şcoală. Consiliul profesoral
cu tematică metodică, este
yio^. /Va numit Cercul Roşu, deşi erau
teme metodice, fără nici o
problemă politică, ilustrată
prin şedinţele Cercului roşu
din: 22 noiembrie, 12 şi 19
decembrie 1950 şi în 1951, în
23 şi 30 ianuarie şi 13 februarie. Documentul nr. 50 prezintă tema Cercului
roşu din 22 Noiembrie 1950: „Prelucrarea Metodicii Citirii”.126 (lecţie de citire
cu caracter practic şi literar). Se dezbăteau probleme de metodologie didactică,
ce»r a după cum arată documen­
Iul saţlir
tele, nu erau actmtăţi poli­
tice, doar prin denumire, se
dădea o coloratură de ideo­
logie comunistă.
« IwJWii'M Jwtslii .*jBă i*l
Paradoxal activitatea
. g* ocrt « ititnji gtntra «nitttraU atrţi; Cercului roşu, nu era de
Miag. I» , politizare, în timp ce în toate
e(iuc«ţte jogaahlor I» ■i'IP . acţiunile şcolii se promova
OmaitMraa il glmi/iim-at *e»a. ta
- _ natal uX' ■
noua ideologie proletară,
M.IJ.
1b .041 di KtMOiitarit srjia Btalul eritn vaH răsar ta stalinistă.
Literatura pedagogi­
-3/ OM birou, că şi metodică din şcoală
trebuia să fie sovietică, mili­
^^>00. r
tantă, pentru glorificarea
succeselor măreţe din Uniuna Sovietică. în acest scop, de indoctrinare ideo­
logică, şcoala era obligată să cumpere materiale documentare trimise de
Inspectoratul Şcolar (Doc. nr. 51):
- „Pedag. în U.R.S.S.
- Educaţia popoarelor în U.R.S.S.

95
 - Conducerea şi planificarea econ. în U. R. S. S.”127
Metodicile şi literatura pedagogică tradiţională au fost înlocuite cu cele
din metodologia pedagogică sovietică. în educaţie era evocat permanent
Makarenco, fără a se cunoaşte concret activitatea şi metodele.
Imitarea sistemului de învăţământ sovietic, a dus la adoptarea unor
schimbări, în învăţământul românesc, ca: notarea de la 1-5, structura şcolii de
patru pătrare şi durata
'■r^^A liceului, la 3 ani. Inefici-
cKs Q.r^ ^ J^..n n Alsx^. A
■^■^'-Y^- enţa acestui sistem al
‘'A>^i>. /iTli'^l'D--f<<-^
imitaţiei şi al imposturii,
duce la înlocuirea lui în
anul 1957, cu vechiul sis­
tem tradiţional românesc.
~i ’' ' c.r.v'-r ,0^'ji1. Toate şedinţele
■ 7 A’: •- --t'
corpului didactic, atât cele
>■

>: /r- •
• /.

' ■

—__ profesionale didactice, cât

..S'. .* ' ' r j

TiK-cr-rrv.i .ii.-
- 1

şi cele administrative sau

sindicale, erau un mijloc
de politizare al persona­
lului didactic.
în şedinţa grupei
A’’'1-''/A' '.'i '■ sindicale a şcolii, din 8
•... . 7-
februarie 1951, (Doc. nr.
; J . ^ >•- •

J-y-V,, r: w ,VVvV
--

.
52) nu se discută nici o
^ -

problemă de sindicat. La
Doc. nr. fxz punctul i-se face apelul, la
punctul 2 - Referat asupra „Partidului lui Lenin şi Stalin’’ prezentat de tov.
Haas Maria. La punctul 3 al şedinţei, după ce s-a discutat asupra referatului,
şedinţa a luat sfârşit.-'^5
Ridicarea nivelului ideologic al cadrelor didactice se făcea sistematic
prin învăţământ politic, cursuri de ideologizare la centrele de zonă, sau prin aşa
zisele cursuri de perfecţionare I.C.D, sau C.C.D, care erau îmbrăcate tot în
pregătire politico-ideologică.
în consiliile pedagogice pe lângă problemele profesionale se fac
informări politice, pentru „ridicarea nivelului politic”. Consiliile profesorale
încep cu citirea unor materiale propagandistice din Scânteia, sau alte docu­
mente ale P.M.R-ului. Exemplificăm cu Consiliul Pedagogic din 27 iunie 1952
(nu se mai numea Cerc Roşu), în care directorul prelucrează documentele de
partid, care arată devierea tovarăşilor din C.C. al P.M.R. Vasile Luca, Teohari
Georgescu şi Ana Pauker de la linia poUtică a Partidului.
Directorul discutând în legătură cu aceste devieri „arată şi lipsurile din
şcoală”129 şi apreciază că una din lipsurile esenţiale ale cadrelor didactice, este
aceea că nu s-a aplicat „critica şi autocritica”, principiul de bază al ideologiei
noi. Pentru recuperarea şi valorificarea spiritului critic, din spirit muncitoresc,
proletar, directorul critică pe „tovarăşii licenţiaţi” (care erau puţini, majori­
tatea nu aveau studii superioare), că nu se coboară la nivelul copiilor. Tot în
acest consiliu pedagogic se face „seminarizare la cuvântarea tov. Gheorghe

96
Gheorghiu Dej la Congresul învăţătorilor”1^0 în lumina căreia se stabilesc şi
sarcini de îndeplinit, pe linia instruirii şi educării, consiliu tipic etapei respec­
tive. La alte consilii pedagogice se remarcă spiritul critic şi autocritic destul de
stângist, al unor cadre didactice. De exemplu, la consiliul pedagogic din 17
noiembrie 1952, este criticată direcţiunea că nu a pedepsit un cadru didactic
licenţiat, valoros ca prestaţie la catedră şi ca moralitate, şi nu a informat Secţia
de învăţământ pentru abateri (minore, în accepţiunea noastră; întârzieri sau
nesupravegherea pauzei).
Acelaşi comba­
tant pe frontul ideolo­
rr^-----------
giei staliniste, urmărea
cum se ţin orele de
^‘iAei Afi. y'7 •' </ ''^ j^<--‘-iŞ
limba rusă şi câte nu s-
____ _____ au ţinut (Consiliu peda­
_£ j&^âCaânJk S-u'-yj^i. .<?.<y»»» .'irU -<;
gogic din 27 octombrie
_ ____ ____ si cel din 17 noiembrie
_ Jr' •' /..ţ Sd^C''^'''~ ',i~'A
^'t' ei’t '^^-u^' , '--^ ^'-£ -•-<.^w'i' ____
-1—V
1952).J3J Limba rusă era
^4 _..--v-r''V7*f-;*a. !l^ytir Aiji __ predată de refugiaţii din
, - /
Basarabia, învăţători
sau profesori cunoscă­
_,4_ _ tori ai limbii ruse, până
în anul 1954, când şi cei
localnici au învăţat lim­
■■

7-r^C.: , '■-A
ba rusă. în atmosfera de
___ ________ '.!cc -><4
supraveghere şi urmă­
rire a modului cum se
instruiesc copiii cu noile
■--jr-
teorii, timoraţi, chiar
-iZ:* ’f< : terorizaţi de regim, unii
profesori manifestă ex­
ces de zel; de exemplu
un profesor propune ca
'<<'1 limba română şi limba
rusa să se predea „în
/.'Caj. ;ŞÂ^. - .-iîSjli:
lumina învăţăturilor
tov. Stalin despre ling­
Doc. nr. 53
vistică”132
Şcoala trebuia să fie în linia întâi şi pe frontul educării sătenilor cu noua
ideologie, în orice ocazie.
în 16 martie 1952, la Adunarea generală cu părinţii, pe lângă proble­
mele şcolii „...tov. directoare vorbind despre legătura familiei cu şcoala,
discută şi despre: campania agricolă de însămânţări de primăvară,
alfabetizare şi lupta pentru pace, în continuare cere demascarea svoniştilor şi
colportorilor de glume proaste, arătându-le şi consecinţele acestor
colportări”133 (Doc. nr. 53)
Cadrele didactice devotate regimului, remarcate ca valoroase pe linie
politică, erau înregimentate în organizaţiile politice corespunzătoare vârstei, în

97
U.T.M (Uniunea Tineretului Muncitoresc), sau P.M.R. (Partidul Muncitoresc
Român), la nivelul comunei, unde trebuia să fie exemplu de conduită şi de
activitate. Dascălii erau solicitaţi în diverse activităţi, ca cele de la căminul
cultural, cu conferinţe şi dezbateri tematice pentru culturalizarea sătenilor, sau
la diferite recensăminte umane şi de animale, în campanii electorale şi la
lichidarea analfabetsmului etc.

Abuzurile asupra şcolii şi slujbaşilor ei,

impuse de noul regim

Contrar cerinţelor multiple, impuse cadrelor didactice, noul regim, vine

pentru învăţământ cu unele privaţiuni destul de păguboase. S-a desfiinţat
Banca Populară a învăţătorilor, s-a desfiinţat Asociaţia Generală a învăţăto­
rilor, instituţii care prin existenţa lor asigurau unele facilităţi personalului din
învăţământ.
Instituţia şcolară este lovită şi prin desfiinţarea Comitetelor Şcolare,
care asigurau oarecare autonomie administrativă şcolilor, având personalitate
juridică^ dar de acum rămân la dispoziţia organelor locale.
în anul 1949 „Conf. cu Ordinul 94.704/14 Aprilie” dat de Minister, se
anunţă că începând cu „30 aprilie ora 24 se suspendă legitimaţiile de călătorie
cu reducere pe C.F.R.”134 Până la această dată cadrele didactice beneficiau de
50% reducere pentru ei şi membrii de familie.
Slujitorii şcolii din Vama Buzăului merg sub umbrela ideologică a
noului regim, fiind bine supravegheaţi de organele de securitate, să fie devotaţi
regimului de dictatură proletară.
Represaliile asupra intelectualilor şi mai ales împotriva celor cunoscuţi
ca mentori, ai culturii şi patriotismului românesc, au început din primii ani ai
regimului, cum a fost cazul preotului loan Modroiu, cunoscut ca înflăcărat
luptător pentru libertatea Ardealului, ctitor al învăţământului de stat şi al
Cultului Eroilor, în comună. Fiind hărţuit de organele de represiune, a fost
nevoit să se ascundă cinci ani (1947-1952) pentru a nu fi arestat, la vârsta de
aproape 70 de ani.
Vigilenţa organelor de represiune a statului comunist era trează şi sunt
îndepărtaţi şi chiar arestaţi cei „consideraţi cu păcate mai vechi”, ori
„demascaţi” că nu sunt credincioşi comunismului.
învăţătoarea Manoilescu Constanţa venită la şcoala din Acriş, în anul
1952, este îndepărtată după câteva luni, nu ştim dacă a rămas liberă, fiind
urmărită, pentru că avea în familie deţinuţi politici.
Prof. Liviu Bobeş trebuie să plece din şcoală fiind urmărit de securitate.
învăţătorul losif Georgescu directorul şcolii între 1950-1952, este supus
unor represalii şi arestat între: 26. 06 1952 până la 13.05.19541 ca fost legionar,
cum arată Dovada de la Ministerul Justiţiei'35 (Doc. nr. 54). Ieşit din închi­
soare, este nevoit să lucreze la pădure ca muncitor forestier timp de cinci ani.

98
 cât a avut decădere din drepturi, până a revenit în învăţământ. învăţătorul loan
Popica, de la şcoala din Buzăiel, acuzat de legionarism, este arestat şi trimis în
lagărul, de la Canalul Dunăre - Marea Neagră între anii 1952-1954. Eliberat de
MINISTERUL JUSTIŢIEI la Canal în m anul 1954,
JIRECTIA GENERALA A PENITENCIARELOR
SERl/ICIUL RELAŢII CU PUBLICUL. PRESA va fi primit abia după 3
51 SECBETARIAI , ,,
Hr. Bln .t1' ■ ' mB ani în şcoală la Acriş, în
C â t f e, ,
pragul pensionării.
în locul cadrelor
<V:,i didactice calificate, cu
. Urmare csjr^rli. dumrigavoastrâ. adresata t-CTj <trV bune rezultate la cate­
a :rcUi i v _ vS comunicăm: v VCiU- ri ^ ^,
.CI Cit A- .ir.. dră, pe posturile vacan­
' .•:. ••• . wo te, au fost încadraţi
-.7 fTZl -i . .
tineri, cei mai mulţi su­
plinitori necalificaţi.
Mulţi dintre ei abia tre­
ŞEFUL SERVICIULUI,
cuţi de vârsta adoles­
cenţei, având alături
'y Doc. nr. 54
exemplul şi ajutorul
celor vârstnici, au activat cu pasiune şi străduinţă pentru a devenii buni
profesionişti. Colectivul didactic, s-a străduit să ducă şcoala mai departe în
vremea apăsătoarei ideologiei roşii, care urmărea anihilarea rezistenţei
culturale romăneşti, pentru a impune formarea omului nou, incult, obedient,
devotat dictaturii proletare şi construirii socialismului.
Dascălii au lucrat în aceşti ani supravegheaţi, cum s-a văzut mai sus, de
către organele de represiune, sub îndrumarea şi controlul activiştilor P.C.R,
care adesea aveau doar o şcoala de pregătire politică de câteva luni, îndoctrinaţi
cu ideologia marxis - leninistă pe care nu o înţelegeau, dar manifestau exces de
zel în munca politică. Toate problemele şcolii bune sau rele erau raportate la
organele de Partid.
După moartea lui Stalin în anul 1953, a mai slăbit teroarea bolşe-
\dsmului şi în şcoli, fiind înlocuit de ideologia materialismului ştiinţific trâm­
biţat de P.C.R, care devine la fel de agresivă, după câţiva ani.
După anul 1970, când România înainta vertiginos pe drumul construirii
„Socialismului multilateral dezvoltat” era nevoie de devotament necondiţionat
al tuturor cetăţenilor, pentru realizarea „măreţei opere.”
Sarcina importantă în formarea conştiinţelor noi, prin cimentarea noii
ideologii, revenea şcolii. Cadrele didactice trebuiau să cunoască şi să aplice
directivele de Partid, elaborate la Plenarele C.C, la Conferinţele Naţionale şi
Congresele P.C.R.-lui. Prevederile Planurilor Cincinale erau dezbătute, popu­
larizate şi realizate (sau măcar raportate) şi de către şcoli.
Pentru accentuarea îndoctrinării, învăţământul politic şi toată propa­
ganda ideologică sunt puse în tipare noi la Plenara C.C. al P.C.R. din 3-5
noiembrie 1971. Pentru intensificarea muncii şi eficientizarea ei la această
Plenară în urma „indicaţiilor date de tov. N. Ceauşescu” în şcoli au fost înfiin­
ţate Cabinetele de Ştiinţe Sociale, ca sedii de documentare, bibhoteci ideo­
logice, adevărate loboratoare de implementare a ideologiei totalitare, a comu­
nismului.

99
 Şcoala din Vama Buzăului, a fost nevoită să răspundă acestei directive a
conducerii P.C.R., să amenajeze Cabinetul de Ştiinţe Sociale locul unde se des­
făşurau toate activităţile politice, militante, unde profesorul de istorie ţinea
învăţământul politic cu cadrele didactice şi lecţiile de istorie.
Toate temele de istoria românilor erau tratate prin prisma discursurilor
celui mai ,Jubit erou al namului, Nicolae Ceauşescu”. în acest scop Cabinetele
erau dotate cu materiale propagandistice şi mijloace audio-vizuale cu asemenea
conţinut.
Amenajarea cabinetului a fost sarcina directa a prefesoarei de istorie
Viorica Ciorogaru, cu respectarea metodologiei impuse, care a realizat-o cu
implicarea directoarei Maria Vaşlaban, care în cei cinci ani 1970-1975, cât a fost
directoare a reuşit să asigure dotarea şcolii cu materiale didactice ilustrative şi
la alte obiecte.
Directoarea Maria Vaşlaban fiind profesoară de geografie a făcut cerce­
tare geomorfologocă a zonei, a elaborat hărţi pentru localitate cu profil geogra­
fic, topometrie, sociologic, economic şi demografic.
Directoarea Maria Vaşlaban s-a implicat activ în munca de culturalizare
a comunei, fiind şi directoare a căminului cultural la care a antrenat tot colec­
tivul didactic şi tineretul din localitate. Pentru performanţa acestor activităţi a
fost promovată ca inspector la Comitetul de Cultură Judeţean Braşov.

Pionieria

Activitatea educativă a elevilor îmbrăcată în haina ideologiei noi trebuia

să formeze conştiiţele comuniste ale tineretului, în organizaţia de pionieri, să
pregătească omul nou devotat partidului comunist.
Anul 1949 adusese noi sarcini şcolii, cu un dominant conţinut politic,
prin înfiinţarea organizaţiei de pionieri, o pepinieră de formare a tinerilor
U.T.C.-şti (copie a Comsomolului sovietic) şi viitori membrii P.C.R. Activitatea
pionierească însemna multă muncă, şi răspundere politică, pentru toţi slujitorii
şcolii. în principal se organizau acţiuni de pregătirea politică a copiilor, pentru
cunoaşterea politicii P.C.R -lui şi îndoctrinarea lor cu ideologia comunistă. Prin
toate programele se aplicau tiparele sovietice, care trebuia să rupă cu modelul
tradiţional al educaţiei româneşti în familie şi şcoală, să taie legăturile perene
ale neamului, ca să se implementeze doctrina internaţionalismului proletar.
în acest fel se crea o generaţie de tineri fără sentimente afective faţă de
tradiţii, ţară şi neam, fără religie, deci uşor de dirijat, obiective, stabilite concret
de către conducerea P.C.R-lui, conform principiului că „PARTIDUL E ÎN
TOATE”.
Folosind alte modele, pionieria avea o anumită structură organizatorică
(grupe, detaşamente, unităţi) si un anumit ceremonial, al activităţilor, cu
uniformă, cu cravată roşie tivită cu tricolor şi cu alte însemne, care atrăgeau
copiii, prin festivismul lor (Doc. nr. 55). în şcoală era un spaţiu destinat
pionieriei, o cameră, un colţ al pionierului, amenajat corespunzător.

100
 în primii ani au fost instructori de pionieri în şcoli, degrevaţi de ore, dar
din anul 1957 s-au desfiinţat posturile de instructori, şi toată munca cu pio­
nierii o făceau învăţătorii şi diriginţii claselor, ca activitate extraşcolară obli­
gatorie neplătită.
Pe seama pionieriei in cei 40 de ani (1949- 1989), de existenţă se
însumează şi multe activităţi eficiente, sportive sau cultural-folclorice, unde se
depistau talentele lo­
cale. Barometrul mun­
cii pioniereşti din
şcoală reiese şi din
rezultatele de la com­
petiţiile sportive şi de
la festivalurile cultu­
rale sau la olimpiade­
le şcolare.
Comandanţii
de pionieri - instruc­
torii - au canalizat
talentele şi energia
pionierilor pregătind
multe activităţi deose­
bite ca valoare edu­
cativă. Profesoara Viorica Ciorogaru, comandantă a Organizaţiei de Pionieri pe
şcoală mai mulţi ani, s-a remarcat ca o bună organizatoare şi animatoare a
acţiunilor pionereşti.
S-au remarcat mulţi comandanţi de pionieri sufletişti şi talentaţi, ca
profesoara Elena Ardeleanu care a pregătit formaţia de Montaj literar-muzical,
cu care a obţinut pre­
mii la concursuri pio­
niereşti judeţene şi
naţionale. învăţătoa­
rea Georgeta Mirică,
instructorul echipei
de dansuri populare,
se întorcea de la con­
cursurile judeţene şi
naţionale cu multe
premii, precum în
anul 1989, când for­
maţia de dansuri po­
pulare a obţinut locul
I, la faza naţională
Cântarea României.
Spiritul competitiv manifestat la învăţătură, prin olimpiadele şcolare,
este considerat ca succes pionieresc, când s-au obţinut premii fruntaşe, chiar şi
locul I pe ţară la olimpiada de limba rusă. Şcoala din centru coordona şi
activitatea pionierească de la şcolile subordonate din Vama de Sus, Buzăiel şi

101
Acriş. Fiind un mare număr de pionieri, s-a constituit un Consiliu Comunal,
pentru îndrumarea şi cooperarea, într-un sistem unitar.
Preşedintele Consiliului Comunal al organizaţiei de pionieri, de la
constiuirea acestui organism, din anul 1974 şi până în anul 1984 a fost
profesorul de matematică Alexandru Constantin lonescu. în acest timp, activi­
tăţile pioniereşti au adus şcolii cele mai multe premii, obţinute prin efortul
întregului colectiv profesoral cu con­
cursul directorilor şcolii şi participa­
rea directă a Preşedintelui Consiliului
Comunal al Organizaţiei de Pionieri
(Doc. nr. 56).
Fiind un pasionat turist a cul­
tivat turismul pionieresc şi sportul. A
fâcut numeroase expediţii pioniereşti,
pe munţii din zonă, în tabere de
efectuare a marcajelor pe traseele
montane, în masivul Ciucaş, cu cazare
în corturi de 7-10 zile, acţiuni utile,
practice, deosebit de eficiente, în
modelarea caracterelor, a voinţei, că-
lire fizică, educaţie ecologică a copii­
lor. în aceste expediţii educaţia se
făcea la cote înalte, copiii trebuiau să
se descurce în situaţii dificile în
mijlocul naturii, să iubească şi să
protejeze mediul natural, să desluşea­
scă semnele naturii, să-şi lărgească
orizontul geografic (Doc. nr. 57).
Multe activităţi considerate pioniereşti aveau mare valoare educativă
patriotică, cum a fost participarea la sărbătorirea Centenariului Independenţei.
La sărbătorirea a 100 de ani de la câştigarea Independenţei de Stat a
României, la 9 Mai 1977 profesorul. Alexandru lonescu, a fost implicat în orga­
nizarea festhităţillor şi a fost prezent cu un echipaj de pionieri al şcolii la Tabla
Buţii, festivitate cu mare valoare patriotică, prin temă cât şi prin modul de
organizare şi desfăşurare.
Prof. Alexandru lonescu fiind director educativ, a organizat primirea şi
cazarea echipajelor pioniereşti din tot judeţul Braşov şi Covasna, pe 8 mai la
Vama Buzăului, iar a doua zi i-a călăuzit să urce la pasul Tabla Buţii, (pe vechea
graniţă între Transilvania şi Muntenia), locul unde s-au desfăşurat festivităţile.
Acolo pe platoul de lângă cimitirul eroilor, căzuţi în anul 1916 pentru
dezrobirea Ardealului, s-a desfăşurat ceremonialul înălţător al armatei române,
de evocare a gloriei străbune, cu participarea unui mare număr de pionieri din
cele 4 judeţe limitrofe: Buzău, Prahova, Covasna şi Braşov. Mulţimea a vibrat
de profunde trăiri patriotice, pe plaiul din faţa cimitirului eroilor. La sunetul
goarnei unui ostaş, roşiorii cu Tricolorul în vânt (soldaţii călare), au pornit în
goană în sunetele a zeci de trompete şi tobe pioniereşti, spre platoul din faţa
cimitirului unde au prezentat Onorul Militar.

102
 însorita zi de 9 Mai 1977> a rămas de neuitat, în amintirea celor preze­
nţi, care au trăit momente unice, de puternice sentimente patriotice şi de mân­
drie naţională, fiind cea mai reuşită lecţie de istorie pentru participanţi, care în
majoritate erau elevi şi pionieri.
Se mai pot raporta multe activităţi reuşite din perioada pionieriei, cul­
turale şi sportive. în anul 1979, cu prilejul sărbătoriri a 30 de ani de la constru­
irea şcolii şi a înfiinţării primelor detaşamente de pionieri, s-a organizat o

Doc. nr. 58
serbare de mare amploare. Au participat pionieri ai primei generaţii din şcoală
şi din toate şcolile satelor buzăiene. La festivităţi au participat şi reprezentanţi
ai Comisiilor Culturale de la toate Consiliile Judeţene Pioniereşti din ţară.
Apreciat pentru rezultatele avute în munca pionierească. Preşedintele
Cons. Comunal Vama Buzăului, Alexandru-Titel lonescu, a fost numit Preşe­
dinte al Comisiei de Sport-Turism a Comitetului Judeţean al Organizaţiei de
Pionieri Braşov (participant la un Forum Naţional).
Pionieria era doar cadrul în care se desfăşurau multe acţiuni lăudabile
din şcoală. în anul 1974 la Vama Buzăului, se ţine campionatul naţional de
lupte libere şi elevii: Balcu Nicolae şi Dumitru Mirică obţin locul întâi, pregătiţi
de antrenorul Gigi Comăniţă din Acriş Vama Buzăului.
Tot acum echipajul de Schi aplicativ s-a clasificat pe locul întâi, la faza
judeţeană şi locul IV pe ţară sub pregătirea profesorului de sport, Werner
Schmit (Doc. nr. 58).
Citarea exemplelor de mai sus, arată doar faţa plăcută a lucrurilor, dato­
rată muncii şi talentului, de buni pedagogi, a dascălilor, care au reuşit să facă
utile şi plăcute, chiar şi sarcinile străine de spiritul educaţiei, cele impuse poli­
tic, să le întoarcă în interesul şcolii.
în realitate munca cu pionierii nu a fost deloc idilică nici pentru cadrele
didactice nici pentru elevi. Toate programele de activităţi trebuiau să fie făcute

103
după directivele Partidului, cu încărcătura ideologică, trasată în documentele
de partid. Povara stângismului stalinist, în munca educativă a fost mai usoră
după 1960, până în anul 1971, când ideologia Partidului, face o cotitură serioasă
spre stânga.
Politizarea excesivă a educaţiei în şcoală a atins cote maxime prin
crearea organizaţiei ,Şoimii patriei' la grădiniţă. Prichindei de la 3 anişori,
cîntau cântece de slavă „partidului şi părinţilor ţării Elena şi Nicolae Ceau-
şescu." Şoimii trebuiau îndoctrinaţi cu politica Partidului Comunist Român, să
cunoască măreţele realizări ale socialismului. Pentru a crea cadrul emoţional
favorabil şi şoimii aveau uniformă.
Plenara C.C. al P.C.R. din 3-5 Noiembrie 1971, a impus un program de
măsuri severe, de promovare a ideologiei comuniste. Şcoala era obligată să
implementeze excesele ideologice ale Partidului şi ale „Conducătorilor iubiţi”,
prin toate mijloacele. Toate cântecele pioniereşti erau „Imnuri de slavă pentru
Partid şi cel mai mare Erou al neamului”, promovând un cult deşănţat al per-
sonaliţăţii pentru familia Ceauşescu.
întreg învăţământul trebuie să cultive permanent principiile marxism-
leninismului şi internaţionalismului proletar, în învăţământul general prin
organizaţia de pionieri, şoimii patriei şi U.T.C. Pentru o temeinică cunoaştere a
noilor sarcini ideologice, ca şi a politicii economice, a directivelor Partidului, se
impun noi căi de studiu a documentelor, prin punctele de documentare.
Cabinetele de Ştiinţe Sociale din fiecare şcoală, adevărate biblioteci politice,
prin întâlniri cu activişti ai Partidului, sau prin \dzite la unităţi economice
socialiste. Pentru exprimarea ataşamentului către societatea socialistă
multilateral dezvoltată, pionierii trebuiau să contribuie cu „elan” la fondul
economic, prin strângerea de: sticle borcane, maculatură, fier vechi, deşeuri
textile etc. şi predarea lor gratuită, la şcoală. Cei care nu puteau preda aceste
produse, puteau da echivalentul în bani.
Altă formă de expolatare a pionierilor, era munca patriotică. Se făceau
diverse lucrări dar cele mai grele erau cele din agricultură. Elevii şi profesorii
munceau gratuit la întreţinerea culturilor şi toamna la recoltat, câte o lună-
două. Cei din Vama Buzăului erau favorizaţi de faptul că nu era C.A.P în
comună şi toamna erau solicitaţi la strâns de plante medicinale, ghindă. Jir,
măceşe etc. Pionieria a devenit o haină grea de dus datorită cor\'ezilor la care
erau solicitaţi copii şi a impunerii forţate a ideologiei „ceauşiste." Pionieria
după 1971 era intoxicată cu Cultul Personalităţii „Celui mai iubit fiu al
poporului,” căruia i se datora evoluţia României pe culmile socialismului.
Sloganurile fluturate la şcoală despre ,Măreţele realizări ale socialism­
ului victorios” erau în flagrantă contradicţie cu realitatea, pe care o trăiau
copiii. Laudele şi osanalele adresate familiei Ceauşuscu, pentru bunăstarea şi
fericirea poporului, se vedeau a fi doar fals şi minciună, chiar de către copii. în
locul bunăstării şi fericirii copiii nu aveau alimente, cărţi, lumină (îşi făceau
lecţiile la lumânare) căldură, nu aveau libertatea de a spune ce gândesc şi de a
călătorii etc.
Această realitate a însoţit pionieria până la falimentul ei total, la
prăbuşirea comunismului în anul 1989.

104
 Factorii care au ajutat şcoala în împlinirea
misiunii ei în timpul regimului comunist

Dificila misiune a şcolii a fost ajutată de mai mulţi factori ca: mediul
natural şi social al localităţii fără probleme, majoritatea locuitorilor de condiţie
materială medie, români, coeziunea locuitorilor bazată pe principii morale şi
tradiţii sănătoase. Aceste elemente au contribuit la însumarea forţelor şcolii şi
comunităţii pentru a duce greul perioadei de dictatură comunistă, până la
prăbuşirea ei. Un factor benefic care a ajutat şcoala, a fost păstrarea sectorului
privat în agricultură, care a menţinut nealterată moralitatea satului, spiritul
gospodăresc şi interesul pentru muncă în familie, copiii având exemplul adul­
ţilor şi interes să muncească.
Acest mediu a fost preferat de mulţi dascăli, care au avut continuitate şi
stabilitate la catedră, pe mulţi ani, ceea ce a făcut să cunoască bine localitatea
cu problemele ei şi să se integreze în comunitate. Dascăli cu vechime şi stabili­
tate au fost atât localnici cât şi străini veniţi în sat, unde şi-au desfăşurat activi­
tatea mulţi ani sau chiar toată cariera, devenind şi ei localnici. Exemplificăm cu
cei care au avut vechime mai mare.
în anul 1937, a venit la Vama Buzăului învăţătoarea Valeria Modroiu şi
a rămas pentru totdeauna, fiind învăţătoarea şi proteasa satului, statut care i-a
provocat multe necazuri sub regimul comunist.
La şcoala din Vama de Sus vine în anul 1945 familia Adalbert şi Maria
Haas, care după 8 ani, în anul 1953, \nn la şcoala din centru, unde lucrează
până la pensionare şi se stabilesc definitiv în localitate.
Adalbert Haas, a fost profesor de matematică şi 15 ani director, la şcoala
din centru, după cei 8 ani la Vama de Sus şi Maria Haas, învăţătoare la ambele
şcoli. Severul profesor de matematică Adalbert Haas, a ştiut să-i apropie pe
copii de şcoală şi multe generaţii de foşti elevi mărturisesc că au învăţat atunci
bazele matematicii, formând temelia pregătirii lor viitoare.
Se apreciază şi munca de director, prin buna administrare şi gospodă­
rire ca şi cea de coordonare a întregii activităţi didactice, a şcolii de la centru şi
a celor subordonate din Acriş, Buzăiel şi Vama de Sus.
Blânda şi distinsa învăţătoare, Marioara Haas a deschis spre lumina
cărţii minţile multor generaţii de copilaşi, timp de peste trei decenii, cărora le-a
modelat sufletele şi caracterul către valorile morale ale neamului.
Legătura acestei familii de dascăli cu localitatea, se apreciază şi după
faptul că ambii fii, Puiu şi Mircea Haas sunt acum cadre didactice în comună,
continuând tradiţia familiei.
în anul 1950 la şcola din Vama Buzăului vine familia învăţătorilor Roza-
lia şi losif Georgescu care au rămas până la pensionare.
între 1950-1952 losif Georgescu este directorul şcolii, în momente
destul de dificile, cu internat, cu şolarizare, cu alfabetizare şi cu teroarea ideo­
logiei staliniste care apăsa greu munca şcolii, ca şi pe unii dascăli, care erau
urmăriţi şi persecutaţi de organele de securitate ale regimului. La începutul
anului 1952 losif Georgescu fiind urmărit de organele de represiune ale
statului, este scos din funcţia de director şi apoi arestat, în 26 06.1952, iar soţia

105
Rozalia Georgescu este nevoită să ducă şi munca de director, câteva luni, până
la sfrşitul anului şcolar, la numirea altui director în 25 iulie 1952, într-o
atmosferă total neprielnică, fiind soţia unui deţinut politic.
în tot timpul Rozalia Georgescu a predat limba română cu multă efici­
enţă, încât pentru toţi elevii a rămas simbolul profesore! care le-a sădit în
vorbire limba corectă, şi-n suflet nestematele literaturii româneşti, căutând ca
prin mijloace didactice proprii, să-i instruiască. îi chema acasă la dânsa, le
dădea cărţile de lectură pe care şcoala nu le avea, şi le organiza audiţii literare,
atunci când şcolile nu aveau mijloace audio-vizuale, nici măcar un aparat de
radio. Foştii discipoli, nu au uitat-o nici pe buna dirigintă Rozica Georgescu,
care a fost un mentor deosebit, cu căldură maternă, i-a călăuzit pe cărările
preadolescenţei, spre zările la care visau.
Perioada grea a existenţei şcolii din acel timp a fost depăşită datorită
calităţii şi spiritului dascălilor. Colectivul didactic a beneficiat de prezenţa unor
mari personalităţi deosebite ca pregătire, cultură şi nobleţe de caracter.
Toma Iliescu, doctor în ştiinţele matematicii Ga Sorbona-Franţa) urmă­
rit de regimul comunist, izolat la Vama Buzăului, a predat disciplinele reale, a
fost şi directorul şcolii în anul şcolar 1952-1953, iar Adela Iliescu, soţia, era
contabila şcolii, admişi să lucreze doar din lipsă de cadre.
Sabin Modroiu, doctor în farmacie şi ştiinţe medicale, prigonit de
regimul comunist, retras acasă în Vama Buzălui, a fost încadrat la şcoală ca
profesor de fizică, chimie, ştiinţele naturii, între 1 octombrie 1949 şi până la 4
august 1952, când Sabin Modroiu este îndepărtat din şcoală ca element
necorespunzător, (pentru că era fiul preotului loan Modroiu, prigonit de regim)
şi nevoit să lucreze ca muncitor necalificat la drumuri o perioadă până când i s-
a permis să-şi practice profesia de farmacist.
Valoarea dascălului Sabin Modroiu o arată şi promoţia de absolvenţi ai
cl. a VlI-a din anul 1952, care prin memoriu, a cerut Consiliului Local al
Primăriei, în anul 2011, ca fostul lor profesor-diriginte. Sabin Modroiu, să fie
nominalizat ca Cetăţean de Onoare al comunei. Acordarea titlului a fost
motivată atât de activitatea de la şcoală, cât şi de prestaţia sa neobosită în
comună, în lipsa unui medic, fiind doctorul şi asistentul, în orice situaţie şi ca
farmacist peste 30 de ani, la întorsura Buzăului.
Au fost vremuri de apostolat în învăţământ la Vama Buzăului. Corpul
didactic, era antrenat permanent în diverse acţiuni, pentru a nu avea timp liber
să cugete la starea lor. După orele de şcoală erau pe teren la şcolarizare, la
alfabetizare, la diverse colectări de: plante medicinale, jir, deşeuri diverse,
haine pentru orfanii ţării ca şi pentru cei din Coreea, cursuri agrotehnice, ori
seara la muncă culturală la căminul cultural.
Cât de ocupaţi erau dascălii se vede şi din circulara Inspectoratului Şco­
lar Jud. care cerea consilii pedagogice bilunare. în arhiva şcohi, sunt documen­
te care arată câte şedinţe se ţineau. De exemplu în luna ianuarie 1951 se ţin
şedinţe în zilele: 18, 23, 25, 30, iar în anul şcolar următor în septembrie în
zilele de: 17, 23, 26, 30, la fel şi în lunile următoare.
Şi anii următori au fost destul de grei pentru slujitorii şcolii. Era dificil
de asigurat şcolarizarea la clasele ciclului II, fiind multe familiile sărace, fără
mijloace de întreţinere a copiilor la şcoală, mai ales iarna, cei de la distanţe

106
mari, nu aveau haine groase şi încălţăminte pentru frecventarea şcolii. în aces­
te situaţii corpul profesoral trebuia să găsească căi optime de a asigura pregă­
tirea copiilor care nu puteau ajunge la şcoală. în anii 1962-1964, iarna tot colec­
tivul de prefesori (dir. Ghiţă Buzea, Adalbert Haas, Elena Şelaru, Georgescu
Rozalia, Corina Sporea, Maria Buzea, luliu Bordoş) se deplasa la Buzăiel în 2
zile pe săptămână şi făcea şcolarizare la domiciliul elevilor.
Alături de profeşionişti ai catedrelor, s-au format cadrele tinere, ajun­
gând şi ei buni pedagogi, foştii lor elevi, care s-au întors la şcoala care i-a
luminat, acum în vremea tulbure de după reforma învăţământului. Menţionăm
pe Marioara Păcurar, învăţătoare. Elena Baba - Tohanean, învăţătoare si apoi
educatoare, peste 30 de ani.
Şi fosta elevă Elena Drăgan-Păcurar, rămâne aproape de şcoală, înca­
drată secretară, unde, va lucra cu pasiune şi seriozitate până la pensie, peste 30
de ani, înconjurată de afecţiune şi preţuire. Din aceeaşi promoţie a fost ingi­
nerul Ion Burlacu şi Valentina Vlad, cadru medical de nădejde în Braşov.
Mulţi foşti elevi urmează diferite cariere, afimându-se pe alte coordo­
nate din ţară sau chiar peste hotare. Şcoala şi comunitatea s-au mândrit cu
aceşti fii ai săi, care nu au uitat de Vama Buzăului, au fâcut cinste şcolii care i-a
pregătit şi satului care i-a crescut. Departe de vatra natală, ei vor întoarce celor
rămaşi în sat, dragostea lor, dăruind ce le sta în putinţă, sprijin material, moral,
sau cel puţin motive ca vămăşenii să fie mândrii cu ei.
Unii tineri plecaţi din şcoală, înainte de reforma din anul 1948, se
dedică şi carierei militare, servind cu devotament armata română, dobândind
grade înalte de ofiţeri la diferite arme. Menţionăm pe Gheorghe Drăghici ofiţer
de grăniceri şi pe aviatorii. Constantin Ardelean, şi lon-Niţică Baba, care prin
pasiune şi strădanii au ajuns aviatori de elită, mari maeştrii ai zborului aviatic.
Au fost mândria comunei, printre cei mai de seamă piloţi ai României.
Niţică Baba, având şi calităţi de bun manager după orele maxime admi­
se de zbor a fost pentru mulţi ani, comandantul aeroportului militar Craiova.
Generaţia anilor 50 a fost pătrunsă de dorinţa de învăţătură şi reuşesc să facă
diferite cariere spre mândria şcolii şi a satului, pe care nu l-au uitat. Amintim
rolul de binefăcător, al comunei, timp de peste 20 de ani, a econo-mistului
Ionel Drăghici. Fiind în conducerea uzinei Tractorul, mulţi tineri au fost
îndrumaţi şi ajutaţi să se califice şi să se angajeze în uzină.
Nu a uitat de comuna natală nici când a ajuns primar al Braşovului şi în
conducerea Consiliului Judeţean Braşov, când datorită poziţiei oficiale pe care
o avea. Ionel Drăghici împreună cu Ion Bordaş, au putut să susţină ca Vama
Buzăului, să rămână în perimetrul administrativ al judeţului Braşov, sau spriji­
nul acordat comunei pentru introducerea reţelei de apă şi asfaltarea drumului
comunal. Şcoala se mândreşte cu fostul elev. Eugen Ciobanu, inginer în uzina
Tractorul Braşov, peste trei decenii, care a sprijinit şi îndrumat mulţi tineri din
Vama Buzăului în uzină, iar acum la pensie s-a întors în cuibul natal.
Vămăşanul Buzea Gheorghe profesor de educaţie fizică pe plaiuri pra­
hovene, ca şi în comuna natală, a instruit şi educat generaţii de copii, spre o
viaţă sănătoasă fizică şi psihică.
Corina Sporea profesoară de istorie la Vama Buzăului şi la Braşov nu a
uitat vatra natală, iar la sfârşitul carierei s-a întors la şcoala din comună şi cu

107
pasiune a sădit în sufletele tinerilor, dragoste şi respect faţă de istoria locului şi
a neamului, la a cărei clădire au contribuit din plin vămăşenii. Prin cercetările
şi studiile publicate despre istoria locală, profesoara, a contribuit la cunoaş­
terea şi preţuirea trecutului, pe aceste meleaguri încărcate de istorie.
Tinerii din comună au fost atraşi şi de mediul silvic, cum este cazul lui
Constantin Ardeleanu şi Valeriu Buzea care au urmat studii de specialitate,
ajungând ingineri silvici.
Ataşamentul şi sprijinul pe diferite căi dat comunei, de către fii ei, este
expresia legăturii cu vatra natală, ca şi meritul şcolii care i-a format şi educat.
Nivelul de instruire, la şcoala din Vama Buzăului creşte după 1966 prin
generalizarea învăţământului de 8 ani, şi apoi din 1968 prin generalizarea
învăţământului la 10 clase. Existând condiţii şi o încadrare potrivită la şcoală
au fost 10 clase cu profil agro-industrial, până în anul 1986, solicitând corpul
didactic la sarcini noi, pentru nivelul primei trepte de liceu.
După Reforma învăţământului din 1948 se organizează învăţământul
preşcolar, o etapă pregătitoare a învăţământului primar. Timp de peste 3 dece­
nii a lucrat cu pasiune şi competenţă educatoarea Elena Tohăneanu prezentă în
poza din anexă. Corpul profesoral din Vama Buzăului, a păstrat amprenta
caracteristică unei şcolii rurale idealizate de pedagogie şi anume stabilitate şi
vechime pe mulţi ani, sau chiar toată cariera, a unor familii, de învăţători şi
profesori, cele descrise mai sus, ce se înscriu în aceste tipare, ca: fam. Adalbert
şi Maria Haas, apoi şi fii lor Puiu şi Mircea, fam. Rozalia şi losif Georgescu,
urmate şi de cei care vin după ei, foştii lor elevi,în ultimele trei decenii ale sec.
al XX-lea, fam. Alexandru-Titel şi Lila lonescu şi fiica lor Alexandra lonaşcu,
care continuă tradiţia familiei, fam. Rădiţa şi Dorel Drăgan, fam. Alexandru şi
Feloteia Vlad, Dana şi Tănăsică Stoica şi Gizela şi Gheorghe Hass. învăţămân­
tul rural românesc, este legat de familii de învăţători şi profesori care au fost cu
adevărat luminătorii satelor.
în ultimele trei decemii ale sec. XX, la şcoala au venit unii din cei arataţi
mai sus , ca şi alte cadre care şi-au întemeiat familii aici şi au rămas, dăruindu-
se comunei noastre, cinstind-o prin împământenirea lor, aceştia fiind: Aurica
lonescu, Rădiţa Drăgan, Feloteia Vlad, Elena Milu, Mioara Neagovici, Vasile
Caplan. Mare eficienţă pentru munca din şcoală a avut stabilitatea directorilor,
care fiind mai mulţi ani în funcţie, au cunoscut problemele, au putut coopera cu
comunitatea şi urmării activitatea unitar pe parioade mai mari. Au fost
directori, care au făcut istorie în învăţământul vămăşan, ca preotul loan
Modroiu, care a fost în fruntea şcolii înainte de Marea Unire din 1918, şi până
în anul 1942. în documentele şcolare apare ca director din 1923, de când
deţinem arhivă. Din anul 1923 pînă în prezent, au fost doar 15 directori.
Prezentarea de mai sus a şcolii, justifică numărul destul de mare de
elevi care au manifestat interes spre trepte de învăţământ superioare celui din
localitate, în toată existenţa şcolii.
După 1960 mai mulţi tineri din sat, vor accede la diferite forme de
învăţământ, pentru a se specializa în diferite profesii, cei mai mulţi orientându-
se spre învăţământ:
Corina Sporea............................ Prof. Istorie
Vlad Alexandru.......................... Prof. de Matematică la Vama Buzăului

108
 Ionel Drăgan.................................... Prof. de Istorie la Nadeş jud. Mureş
Virginia Drăgan...............................Prof. de Istorie
Alexandru Constantin lonescu.........Prof. de Metematică
Popica Gheorghe.............................. Prof. de Şt. Politice
Drăgan liuliana................................ Prof. Istorie şi Jurist
Drăgan Dorel....................................învăţător
Haas Gheorghe.................................Prof. de Matematică
Haas Mircea.................................... Designer
Dragan Paul.....................................Jurist
Vita Florin........................................Inginer
Dan Bordaş...................................... Medic
Mariana Burcuş................................ Medic
Hermeneanu Ion............................. Medic
Hermenean Mirela.......................... Medic
Ion Nicolae Vrânceanu.................... Jurist
Georgeta Bulgar Mirica..................... învăţătore
Melania Buzea................................... învăţătore
Tohănean Petruţa Daniela................ Prof. de Filozofie
Camelia Mariş................................... Institutoare
Păcurar Maria................................... Ingineră
Cocârţă Adrian................................. Preot
Drăgan Maria.................................... Prof. de Biologie
Baba Petruţa......................................Ingineră
Mormoloc Viorel............................... Inginer

Numărul destul de mare de tineri care au preţuit cartea şi au urmat

studii universitare în plina epoca comunistă, de propagarea a inculturii şi
neştiinţei, dovedeşte calitatea locuitorilor, interesaţi de luminarea lor culturală,
de împlinirea unor vise şi pasiuni, ca şi valoarea şcolii care le-a deschis apetitul
pentru carte şi preţuirea învăţăturii.
După căderea comunismului, năzuinţa tinerilor către anumite cariere
devine mai frecventă, iar după anul 1989, işi împlinesc aceste vise:
Alexandra Raluca lonescu.............Profesoară Ib.franceză
Daniel Drăgan.................................Jurist
Tiberiu Gyorgy................................Inginer silvic
Tiberiu Chirilaş...............................Inginer silvic
Tiberiu Nicolae Chirilaş..................Inginer informatician
Adrian Haas....................................Farmacist
Monica Haas...................................Cercetător
Lavinia Bulgar................................ Profesoară Ib. română
Horaţiu Butufei.............................. Economist
lonescu Dragoş...............................Inginer topometrist
Elena Chirilaş................................ Inginer silvic
Luminiţa Roşea............................. Jurist
Emanuela Cătălina Milu.................Inginer
Elena Loredana Milu.....................Profesoară
Ioana Alexandra Milu....................Traducător

109
 Ramona Neagovici.........................Jurist
Cosmin Borcea............................... Inginer ecologist
Nicoleta Florea............................... Economist
Calitatea prestaţiei instructiv educative, a cadrele didactice din din
Vama Buzăului este dată şi de nivelul temeinic de pregătire asociat cu interesul
pentru perfecţionare şi grade didactice, au urmat cursuri de perfecţionare, sau
chiar policalificări. Unele cadre de la şcoala au fost recrutaţi inspectori cum ar
fi: Dragomir Nicolae la Inspectoratul Şcolar Judeţean Braşov, Maria Vaşlaban
şi Călin Eugen la Comitetul de Cultură Judeţean Braşov.
Plecând din învăţământul vămăşan, unii profesori au lucrat în licee şi
instituţii de învăţământ superior ca: Nicolae Dragomir, Corina Sporea Bărăgan,
Locovei Ion, Bondy Andrei, aspect ce denotă seriozitatea şi nivelul pregătirii lor.

Nr. Nr.
Nume si prenume Perioada Observaţii
crt ani
1923-1938 15 ani în Arhiva Mitropoliei
Ardeiului este menţionat
1 loan Modroiu învăţător la 1918, iar
1939-1942 3ani
localnicii îl ştiu învăţător
de la 1910
2 Ilie Coanda 1938-1939 1 an
3 Gheorghe I. Chivereanu 1942-1945 3 ani
4 Georgeta Chioralia 1945-1949 4 an
5 loan Cristea 1945-1950 1 an
6 losif Georgescu 1950-1952 2 ani
7 Rozalia Georgescu 1952-1952 5 luni
8 Toma Iliescu 1952-1953 1 an
1953-1963 10 ani
9 Adalbert Haas
1965-1970 5 ani
10 Gheorghe Buzea 1963-1965 2 ani
11 Maria Vaşlaban 1970-1975 5 ani
12 Vasile Caplan 1975-1984 9 ani
13 Alexandru C-tin lonescu 1984-1998 14 ani
14 Tanasica Stoica 1998-2003 5 ani
15 AlexandraRaluca lonaşcu 2003-prezent

Şcoala din Vama Buzăului după 1989

După evenimentele din anul 1989, şcoala din România a intrat pe făga­
şul ei normal, firesc, dezbrăcată de haina ideologică a comunismului.
Timpul de învăţătură s-a extins, prin dispariţia orelor de pregătire
politică, a activităţilor pionereşti, ce consumau timp şi energie pentru copii şi
pentru dascăli, şi propaga false valori în învăţământ.
Valorile morale sunt aşezate la locul lor, în procesul de instruire şi
educaţie, fără demagogie, fără evocarea falselor valori din patrimoniul cultural
şi ştiinţific naţional.

110
 Reintroducerea Religiei in învăţământ, a contribuit la educarea morală
a copiilor, şi chiar a comunităţii, deoarece practicile relegioase nu mai sunt
prohibite şi copiii nu mai sunt expuşi unor situaţii de fals şi minciună. Se
schimbau programele la multe obiecte, mai ales la disciplinele socio-umane.
Reducerea săptămânii de lucru la 5 zile, permite organizarea unor
acţiuni extra şcolare, mai eficiente, în cele două zile nelucrătoare. Corpul
didactic din comună ancorat în noile condiţii va onora numele şcolii cu
activităţi pe măsură.
Prestanţa Şcolii din Vama Buzăului era dată de rezultatele elevilor şi
cadrelor didactice la examene. Pe aceste criterii Inspectoratul Şcolar Judeţean
Braşov, a ales şcoala din Vama Buzăului să fie un centru pilot, pentru desfăşu­
rarea activităţilor metodice, pentru schimbul de experienţă a directorilor din

judeţul Braşov, între anii 1984-1998. Şcoala a făcut cinste acestei activităţi, prin
managementul instructiv-educativ, metodic şi administrativ, coordonată de
directorul Alexandru lonescu şi a fost adesea sediul unde se desfăşurau
schimburile de experienţă ale directorilor din judeţ.
După 40 de ani de existenţă şcoala avea nevoie de o reparaţie generală,
pe care o realizează directorul Alexandru lonescu, care fiind localnic are avan­
tajul că ştie ce pârghii să folosească pentru coptarea organelor locale şi a comu­
nităţii în jurul şcoii.
Cu ajutorul părinţilor, directorul Alexandru-Titel-Ionescu face lambri-
sarea întregului interior al şcolii şi realizează gardul metalic care împrejmuieşte
incinta şcolii (Doc. nr. 59). Directorul Alexandru lonescu s-a străduit să obţină
fonduri pentru construirea unei şcoli la Buzăiel II, la 7-8 km (azi părăsită),
unde funcţiona o şcoala de 4 ani, cu un singur post, în casa unui ţăran. Cu pasi­
unea pentru sport a directorului, Alexandru lonescu, s-a dezvoltat baza spor­
tivă a şcolii, cu: teren de fotbal, de handbal, de volei, de baschet, pistă pentru

111
ski aplicativ. Directorul Tănăsică Stoica, între anii 1998-2003 pe lângă îndru­
marea activităţii instructiv - educative şi metodice a continuat activitatea ante­
rioară de reparaţii la acoperişul şcolii, a pus scocuri la straşină şi alte lucrării de
întreţinere. în acest timp cu sprijinul organelor locale, a primarului Milian
Chirilaş şi Inspectoratul Şcolar Judeţean s-a obţinut aprobarea unui Proiect de
la Banca Mondială şi cu bani de la buget, pentru construirea unei şcoli noi la
Acriş, între 2000-2002, în locul celei vechi degradate.
Buna gospodărire şi interesul crescut pentru şcoală, este evident după
2004. Directoarea şcolii Alexandra lonaşcu, sprijinită de organele locale, în
special de primarul comunei Tiberiu Nicolae Chirilaş, fiu al satului şi al şcolii,
au Scut multe îmbunătăţiri şi dotări. S-au Scut înbunătăţiri şi dotări: geamuri
termopane, încălzire centrală.
Lucrări de reparaţii şi amenajări s-au Scut şi la alte şcoli din comună.
S-au montat geamuri termopane, s-au instalat sisteme de încălzire centrală si
reţele de apă curentă. S-a renovat şcoala din Buzăiel şi s-a îmbunătăţit clădirea
şcolii din Acriş care deşi era nouă avea multe deficienţe de construcţie.
O măsură salutară este ceea din anul 2002, când şcoala a primit un
microbuz pentru transportul copiilor din satele Acriş, Buzăiel şi Vama de Sus,
la centru. Administrativ şi instructiv-edcativ, la şcolile din comună au fost
multe fapte lăudabile după anul 1989, deşi schimbările produse de tranziţie, au
şi efecte negative.
Trecerea de la totalitarism a produs multă derută şi pagubă. Tranziţia
nu a dus la adevărata democraţie. Libertatea de exprimare în multe situaţii a
dus la libertinaj. începe o interminabilă „reformă” caracterizată de incompe­
tenţă, incoerenţă, neştiinţifică, susţinută de o legislaţie nerealistă, subordonată
intereselor politice.
Reforma aduce pagube atât în plan organizatoric şi disciplinar cât şi la
învăţătură. S-a schimbat mereu structura anului şcolar, ce a produs derută atât
părinţilor cât şi elevilor. Renunţarea la uniformă, a lipsit şcoala de un element
esenţial al disciplinei, ordinii şi a moralităţii.
Efectul introducerii manualelor alternative, nu a fost cel dorit, adesea
fiind acceptate sau impuse şi unele destul de ineficiente. Cel mai mult a suferit
obiectul Istorie. Manualele de Istorie, au fost golite de conţinutul istoric real,
marile evenimente, tratate superficial sau chiar excluse. Şi programele şcolare
ale ministerului, au fost emise în concordanţă, pentru a diminua educaţia
patriotică, ce duce la necunoaşterea patrimoniului istoric naţional, la ştergerea
trecutului, din conştiinţa tineretului, la deznaţionalizare, la dezrădăcinarea
poporului român. In contra acestor anomalii, ale epocii actuale aduse de
tranziţie, la şcoala din Vama Buzăului, a reînviat propagarea istoriei reale, fără
exagerările şi deformările ,JEpocii de Aur” prin învăţărea corectă a trecutului şi
preţuirea lui. Misiunea culturală, educativă a şcolii continuă vechile tradiţii, din
perioada interbelică de preţuire a slujitorilor şcolii, a personalităţilor locale şi a
eroilor locali, acţiune dusă de preotul-învăţător loan Modroiu. Pe această linie,
în toamna anului 2005, la propunerea şi documentarea profesoarei de istorie
Corina Bărăgan, se pun plăci comemorative la şcolile din Acriş şi Vama
Buăzului, cu preocuparea intensă şi a directoarei Alexandra lonaşcu şi cu
sprijinul primarului Tiberiu Nicolae Chirilaş.

112
 Pe şcoala din Vama Buzăului, s-a pus o placă comemorativă şi preoţilor
David Coman şi loan Modroiu, prigoniţi şi întemniţaţi în Primul Război
Mondial, luptători pentru făurirea României Mari şi slujitori ai şcolii mai multe
decenii. Din anul 2004, Şcoala a reluat tradiţia Cxiltului Eroilor şi a deplasării
la Tabla Buţii, la 6
August, la festivită­
ţile de evocare a
eroismului româ­
nilor din anul 1916.
Elevi, profesori şi
săteni mobilizaţi
de profesoara de
istorie, sunt nelip­
siţi anual de la fes­
tivităţi împreună
cu primarului co­
munei Tiberiu Nic.
Chirilaş şi a altor
reprezentanţi ai or­
ganelor locale, un­
Tabla Butn - 2008
de se evocă eveni­
mentele şi se depun coroane de flori. Acţiunile de cinstire a personalităţilor
comunei, au continuat prin acordarea de către Consiliul Local al comunei, a
titlului de Cetăţean de Onoare unor fii ai satului şi ai şcolii, care s-au remarcat
în diverse domenii: ştiinţifice, spirituale, cultură, învăţământ, atât în comună
cât şi la nivel naţio­
nal: Preot Mircea
Modroiu pentru
prestaţia deosebita
la altar, la şcoală şi
în comunîtate.
Profesor Adalbert
Haas, pentru pres­
taţia în învăţămân­
tul din comuna
timp de 4 decenii.
Profesor Constan­
tin Sporea, pentru
prestaţia în învăţă­
mântul românesc:
1904-1919 profesor
de limba latină şi
germană la liceul
Ştefan cel Mare din Iaşi. 1919-1920 organizează şi deschide prima Şcoală Nor­
mală pentru învăţători români din Transilvania la Deva. 1920-1938 directorul
Şcolii Nornale din Deva, prima şcoală de învăţători români. Preşedinte al
Despărţământului Astra din Deva. Scriitor, memorialist şi autor de multe studii

113
de pedagogie si didactică. Aviator Ion Baba pentru prestaţia în aviaţia
românească (fost elev al şcolii). Farmacist Sabin Traian Modroiu, pentru
prestaţia ca farmacist in Bucureşti şi pe front. Profesor la şcoala din Vama
Buzăului; Activitate caritabilă de îngrijire a
bolnavilor în lipsa unui doctor în comună, farmacist
3 decenii la întorsura Buzăului.
O notă deosebită a activităţii colectivului
didactic din comună este aceea de a păstra legătura
cu absolvenţii generaţiilor anterioare ca element de
legătură cu localitatea şi şcoala. în acest scop la
şcoală s-a creat tradiţia întâlnirilor periodice, pre­
cum cea de la 30 de ani de la construirea şcolii în
anul 1979 şi apoi în 2009, 60 de ani de la constru­
irea şcolii.
Acţiunea din anul 2009 a fost de mare am­
ploare, fiind imitate cele 58 generaţii de absolvenţi
Mircea Modroiu (în anii 1956 şi 1967 nu a fost clasa a Vll-a), atât
localnici cât şi cei de pe alte meleaguri. A fost un
bun prilej de realizare a contactelor între generaţii,
ce a dus la armonizarea relaţiilor în comunitate şi cu
efecte pozitive asupra actualilor elevi.
Foştii ele\'i au vizitat şcoala, impresionaţi de
dotările actuale, s-au întreţinut cu profesorii şi ele­
vii şi au vizionat programul artistic pregătit în cin­
stea lor ca şi expoziţia de fotografii a celor 60 de
generaţii (redată parţial în anexe).
La acest eveniment s-a deschis un program
de evidenţe a elitelor şi anume "Clubul de 10 (zece)”,
pentru cei care au avut cel puţin un an media gene­
rală 10 (zece), constatând că au fost 22 de ele\d. Cu
media generală peste 9 (nouă) au fost 273. Aceştia
Adalbert Hass au primit o diplomă ca şi cei 9 (nouă) părinţii care

Constantin Sporno. sabin Traian Modroiu Ion Baba

114
au avut la şcoală 3 copii premianţi. în semn de respect şi apreciere pentru per­
formanţa şcolii din localitate, Consiliul local, al Primăriei în anul 2011, hotă­
răşte acordarea titlului de FII ai SATULUI pentru învăţătorii şi profesorii care
au lucrat în comună mai mult de 25 ani, chiar dacă nu erau localnici, ci pentru
aportul lor la luminarea satului.

Lista cu cadrele didactice ce au peste 25 de ani în învăţământul vămăşan

“FII SATULUI “

1. loneşcu Alexandru 10. lonescu Aurica

Constantin 11. Cazacu Virginia
2. Butufei Marilena 12. Cazacu Alexandru
3. Haas Gheorghe 13. CaplanVasile
4. Stoica Tănăsică lonaş 14. Haas Maria
Daniel 15. Stoica Marioara
5. Mirica Georgeta 16. Modroiu Valeria
6. Milu Elena 17. Neagovici Mioara
7. Drăgan Sorin 18. Tohăneanu Elena
8. Drăgan Rădiţa 19. Modroiu Sabin Traian •
9. Vlad Feloteia “cetăţean de onoare”

Pentru continuarea tradiţiei, de a fi şcoală de frunte, integrată în

tiparele timpului, după anul 2005, directoare Alexandra lonaşcu, împreună cu
un colectiv inimos, au demarat mai multe proiecte europene, cu implicarea
şcolii, cu participarea cadrelor didactice şi a elevilor atât local cât şi în multe
ţări din Europa. Activitatea proiectelor s-a desfăşurat la şcoala din comună cu
implicarea Primăriei, dar şi în alte ţări, cu participarea profesorilor şi elevilor
în: Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Polonia, Spania. Implicaţi în aces­
te proiecte sub coordonarea directoarei Alexandra Raluca lonaşcu au fost: Beţi
Vasiaşi, Alexandru lonescu, Mircea Haas, Maria Tonie, Ionela Luca, Gheorghe
Haas, Olivia Lorinţ, Monica Hermenean.
Implicarea în aceste proiecte europene, a contribuit atât la câştigarea
unor experienţe noi cât şi la deschidrea elevilor şi dascălilor spre alte orizon­
turi, informaţionale şi educaţionale.
Şcoala a derulat mai multe proiecte în anii:
-2005 a desfăşurat proiectul „O fereastră deschisă spre un colţ de rai”
acţiunile fiind făcute cu scopul popularizării imaginii comunei, a tradiţiilor şi
obiceiurilor, a mediului natural sănătos şi pitoresc şi de promovare a
turismului rural.
-2006 şcoala a derulat proiectul „Şcoala de lângă şcoală” un proiect
care a avut scopul de iniţiere tineretului, în meşteşugurile tradiţionale, pentru
care a amenajat câteva ateliere corespunzătoare: atelier tehnic, de artă
decorativă şi de gastronomie.
-2007 s-a derulat proiectul „Comenius” acţiune de ecologizare a râului
Buzău şi zona limitrofă.
-2009-2010 şcoala în colaborare cu parteneri europeni a desfăşurat
proiectul „Să fi cetăţean european.”

115
 în aceste proiecte şcoala a antrenat mare număr de elevi, părinţi şi
autorităţile locale.
0 caracteristică a şcolii este aceea că majoritatea cadrelor didactice în
ultimii 30 de ani, ca şi acum sunt localnici, fie seniorii şcolii amintiţi mai sus,
fie tineri cadre didactice, foşti elevi, întorşi să lucreze la şcoală, ca: directoare
Alexandra Raluca lonaşcu, (fiica profesorilor Alexandru şi Lila lonescu).
Camelia Borcea, Maria Tonie, Liliana Hermenean, Nicoleta Drăgan, Luminiţa
Hermenean, Corina Sas-Ilie, Ionela Luca şi Dana Enache.
Şi slujbaşii de la Primărie sunt tot foşti elevi: Primarul Ing. Tiberiu
Nicolae Chirilaş, viceprimar loan Popica, ec. Aldea Cosmina, jr. Monica
Chirilaş, ing. Daniel Mirică, Daniel Ardelean, Rodica Burlacu, Constantin
Chirilaş.
Prezentarea Şcolii nr. 1 din centrul localităţii de la primele informaţii
ale existenţei ei din sec. al XlX-lea dă imaginea completă a existenţei aceste
vetre româneşti din Transilvania. învăţământul la Vama Buzăului a urmat
acelaşi drum spinos ca în toată Transilvania, în vâltoarea vremurilor istorice.

116
Note bibliografice

1. Comitetul şcolar - Adresa Inspectoratului Şcolar Judeţean Braşov, Arhiva Şcolii nr.
1 Vama Buzăului, Fond Corespondenţă, Dosar nr.i. pag. 5.
2. Ibidem, pag. 9.
3. Ibidem, pag. 18-23 Şi I5i*i55-
4. Mărturii ale foştilor elev.i
5. Date Informative - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Corespondenţă, Dosar
nr. 1, pag. 119-120 (f-v).
6. Tablou, situaţia... - Arhiva Naţională D. J. Covasna, Fond 188 Pretura Plăşii Buzăul
Ardelean, Dosar nr. 103, pag. 92.
7. Ibidem, pag. 93.
8. Raportarea şcolii - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Corespondenţă, Dosar
nr. 1, pag. 371.
9. Idem.
10. Idem.
11. Idem.
12. Ibidem pag. 372.
13. Idem.
14. Idem.
15. Control medical - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare,
Registru prezenţă nr. 16 din 21 octombrie 1944.
16. Ibidem din 29 noiembrie 1944.
17. Foaie Matricolă - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare,
Registru Matricol nr. 1, pag. 19.
18. Ibidem, pag. 20.
19. Situaţia elevilor... - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare,
Registru Matricol nr. 1, pag. 98.
20. Ofîliţa Gol - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare, Registru
Matricol nr. 14.
21. Situaţia geneală - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare,
Registru Matricol nr. 14, pag. 192-193.
22. Cărţi la săraci - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare,
Registru Matricol nr. 15, pag. 22 septembrie 1943.
23. Foaie Matricolă - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare,
Registru Matricol nr. 7 pag. 141.
24. Cerere D. Dinu - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Corespondeţă, Dosar
nr.i pag. 72.
25. Adeverinţă Şcoala Vama Buzăului - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond
Corespondeţă, Dosar nr. 13, pag 306.
26. Suplinire... - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare,
Registru Matricol nr. 11, pag. 17-18 Martie 1939.
27. Suplinire înv. Bucur Savu - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente
Şcolare, Registrul prezenţă nr. 12 din 23-24 mai 1940.
28. Tablou nr.i - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Corespondenţă, Dosar nr.i,
pag. 16
29. Ibidem, pag. 64.
30. Ibidem, pag. 114.

117
31. Ibidem, pag. 397.
32. libidem, pag. 399.
33. Ibidem, pag. 16.
34. Inspecţie - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare, Registrul
prezenţă nr. 16 din 20 ianuarie 1944.
35. Inspecţie - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare, Registru
Matricol nr. 1 din 8 iulie 1924.
36. Examen Baba Maria - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente
Şcolare, Registru Matricol nr. 8 din 6 iunie 1932.
37. Examen Hermenean Gheorghe - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond
Documente Şcolare, Registru Matricol nr. 11 din 18 iunie 1936.
38. Traian Tr. Cepoiu - Campania militară de la Tabla Buţii - 1916: Cimitirele şi
monumentele eroilor din Ceraşu, Editura Scrisul Prohovean, Ceraşu 2007, pag.
64-65.
39. V. Neamţu şi Alexandru Barbu - Hrisovul Codrilor de Brad, pag. 40.
40. Eugen Ciobanu - Despre Preotul-învăţător loan Modroiu, 1 decembrie 2008.
41. Ion Drăghici - Amintiri despre Dascălii şcolii.
42. Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare, Registrul prezenţă
nr. 14 din 7 iunie 1943.
43. Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare, Registrul Matricol nr.
11 pag. 71 din 14 iunie 1936.
44. Examen - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare, Registrul
prezenţă nr. 14 din 30 mai 1943.
45. Ibidem, din 5,12,17, 24 februarie 1943.
46. Ibidem, din 22 şi 26 martie 1943-
47. Ibidem, nr. 13 din 22 aprilie 1943-
48. Ibidem, nr. 13 din 24 aprilie 1943-
49. V. Popeangă - Şcoala românească din Transilvania în perioada 1867-1918 şi lupta
sa pentru unire. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974, pag. i4-
50. Răsadniţe - Ar/ziua Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare, Registrul
prezenţă nr. 14 din 13 martie 1943-
51. Ibidem, nr. 13 din 26 mai 1942.
52. Ibidem, nr. 14 din 5 iunie 1943-
53. Ibidem, nr. 14 din 9 februarie 1943-
54. Ibidem, nr. 14 din 18 ianuarie i943-
55. Ibidem, nr. 14 din 18 martie 1943 - Lecturi din revista GRAIUL COPIILOR nr. 10-11.
56. Ibidem, nr. 14 din 27 martie 1943-
57. Ibidem, nr. 12 din 10 mai 1940.
58. Idem.
59. Ibidem, nr. 14 din 3 iunie 1943-
60. Ibidem, nr. 14 din 3 şi 10 aprilie 1943-
61. Ibidem, nr. 14 din 15 mai 1943.
62. Ibidem, nr. 14 din 19, 24 şi 25 mai 1943-
63. Ibidem, nr. 12 din 13 octombrie 1939-
64. Idem.
65. Situaţie statistică -Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Corespondenţă, Dosar
nr. 1, pag. 169.
66. Ibidem pag. 52
67. Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare, Registrul prezenţă nr.
13 aprilie-mai 1942.
68. Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Corespondenţă, Dosar nr. 1, pag. 169.
69. Idem.

118
70. Idem.
71. Idem.
7a. Inspecţie - Arhiva Şcolii nr. i Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare, Registrul
prezenţă nr. 14 din 18 martie 1943.
73. Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Corespondenţă, Dosar nr. 1, pag. 131.
74. Ibidem, pag. 421.
75. Ibidem, pag. 237.
76. Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare, Registrul prezenţă nr.
13-15-
77. Vacanţă regională - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare,
Registrul prezenţă nr.14 din 16-26 octocmbrie 1943.
78. Plantat Stejar - Arhiva Şcolii nr.2 Vama Buzăului, Registrul prezenţă nr. 6, 25-27
octombrie 1934.
79. Plantat brazi Beldiplai - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente
Şcolare, Registrul prezenţă nr. 12 din 15 mai 1940.
80. Plantat brazi Dumbrava Eroilor - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond
Documente Şcolare, Registrul prezenţă nr. 14 din 19 mai 1943.
81. Broşuri - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Corespondenţă, Dosar nr. 1
pag. 48.
82. Idem.
83. Ibidem, pag. 96.
84. Ibidem, pag. 94.
85. Inspecţie E.E. - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare,
Registrul prezenţă nr. 15 din 1944.
86. Idem
87. Ordin Inspectoratul Şcolar - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Corespon­
denţă, Dosar nr. 1 pag. 56.
88. Idem.
89. Idem.
90. Activităţi Vacanţă - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare,
Registrul prezenţă nr 13 din 1942.
91. Măsuri severe pentru cadrele didactice - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond
Corespondenţă, Dosar nr. 1 pag. 75 .
92. Idem.
93. Amenzi - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Corespondenţă, Dosar nr. 1 pag. 237
94. Ibidem, pag. 57-58.
95. Idem.
96. Program combinat - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare,
Registrul prezenţă nr. 15 mai-iulie 1944.
97. Adresa Insp Şcolar- Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Corespondenţă,
Dosar nr. 1 pag 41.
98. Ibidem, pag. 18-22 şi 151-155-
99. Ibidem, pag. 161.
100. Ibidem, pag. 131.
101. Ibidem, pag. 64.
102. Ibidem, pag. 161.
103. Ibidem, pag. 147.
104. Ibidem, pag. 15.
105. Ibidem, pag. 261.
106. Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Corespondenţă, Dosar nr. 2 pag. 240.
107. Idem.
108. Idem.

119
109- Idem.
110. Idem.
111. Ibidem, pag. 47.
112. Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare, Registru Procese
Verbale nr. 1, pag. 59.
113. Ibidem, pag. 13.
114. Ibidem, pag. 59.
115. Idem.
116. Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare, Registru Procese
Verbale nr. 2 pag. 41.
117. Ibidem, pag. 40.
118. Ibidem, pag. 44.
119. Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Corespondenţă, Dosar nr. 13, pag. 89.
120. Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Corespondenţă, Dosar nr.2, pag. 240.
121. Alfabetizare - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Corespondenţă, Dosar nr.
4, pag. 1-18.
122. Ibidem, pag. 1-14.
123. Ibidem, pag. 19.
124. Ibidem, pag. 141.
125. Idem.
126. Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare, Registru Procese
Verbale nr. 1, pag. 1-4, 6, 8.
127. Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Corespondenţă, Dosar nr. 2, pag. 153.
128. Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Documente Şcolare, Registru Procese
Verbale nr. 1, pag. 7.
129. Ibidem, pag. 23.
130. Idem.
131. Ibidem, pag. 60,68.
132. Ibidem, pag. 90.
133. Ibidem, pag. 17.
134. Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Corespondenţă, Dosar nr. 2, pag. 77.
135. Adeverinţă de arestare losif Georgescu - Ministerul Justiţiei Direcţia Generală a
Penitenciarelor, Serviciul Relaţii cu Publicul şi Secretariat nr. 3248 din
01.11.1996

120
 Pagini
Aeeastî r riiaâ este continuare» partide1 NO. _din matricula No.. ...pag.

a .MAŢRICULAR
Ele. născut—,
---- ................. la
-______ luna. anul
s-v----- ^----------------- K
/9'AC
în cătunul_______________ commmS^<M£l‘*ilăă^ad. ------- , de naţi^'-
nalitate de religk __ , vaccinat-^ la---- luna,----------
luna,. anul----- insc/‘^ /
în ţcoaă la jl,,. luna St^JtiUiry\,L£i. anulJiî^pe baza.
(în litere
Anul şcolar 193-.-. — 19§.L~ ,
Not4 «xam
TRIMESTRUL
Aplicârea
Obiectele de studiu It^
obllgativit

Scriere şi «ere. gra-

maticale
Cetirea Părinte
Exerciţii de memorie .
Exerciţii de compunere
Slăpall
Exerciţii de intuiţie
^olesţvrea
Arimetica şi geometria CorejfbndeD*^^*^-^

Religia. pomiciliul
Istoria.
Geografa.
Ştiinţele fizico natural itnfiiar
şi higiena .
Cultura soc ală Şl Inva
. ţâmăotul civic.
Cunoştinţe de comerţ Hemdfirate
şl contabilitate

Caligrafia Amendate
Desenul
Total general
cantul
Exrdţu de educaţie fizică cate amenzi s'au aplicat
Lucrul manual (Ia băieţi.
Io cursul anului
Lucrul de mănă şi gos
podăria (la fetei
îndeletniciri practice
(ci. V-VII)
Purtarea
Frecveolarei
LiberatcerujLcat. Ao.
din
Situaţia Ut fiittle anulai scalar Această partidă se conti­
nuă In matricola No.
Director, pat

Anexa nr, 2.1

121
 CLASA Ul <;LASA' Hţ . CLASAm« dLASA tV'^
ORELE

Oblectid şl gublectul lecţlnnU Ofatoctul ţt toeţliintl (aiflclat tf iBHactaUBcIjMll OMectnt» «obiectul IgcttoAl

, 3 oAf-lfy>iX<4 J ?4*f. fOyvr\

Ma K pO't'H'ţf’HOL ■ t /w«f.
_____ ______

I
Xv
C<y>%^d>ucc- HP(ClA^ /^u&-ccu^em^iu !TÎ3SEt^
■' 4t < ^»î»^ gO »U.a> I
40 r S-âe-

fl» J1 «£fc
£ 'Vyrvn^
g»v.„l . oy*i <■» * q ■

> »»c<ţ,«w< «.»»<»»> _ i,>*

. . 4 CtAi» p.....,, ._ «A •4«s*«<u-.j*ip4;
Javjfe ' - ^ * 1a ; /brti,l^T»'T»Vi ¥|A
î38?7~^ M*îţ.
«W -fvwAţ^ •fiatt^
(Uf* •*Vi»^#. /W* tfsţC;

- — «fe» fc>,» -> i ' 1 «st h1

C*^ U5^ j«b/
<Htee<4a[n^.
fi

~ -f^U'djL'
Sv» frifAt. ^
jdJi^T\A>ucA 'JŞijţcaAJi^. 7/îo t**e ^ i«/v5 /VK**t<«—,
i^.tunfMi ftnnjL flJ ■afe^ifUfc
^Oc I iy*»ăW i , >««4i y»^ ' L ^
<te- fctS'LâAukC .

":?î^
,i>*w «t4^S>|u’ i

TlC^îSfeSi^ " 'Q -e&^ ,-\

«(t et/iii*»>' C^MA-OCt '

A id*. fJi»^ A«vv-e/M 144*/-'

<f>ii ««^iţat.
«i lrWiA4u Ofin-vt^ idJiitMjti H. /fOtr» >e3f1 ,C4W»fc««t. -.<£fc. ^
~ f wvvwxv^Mvt /»* /»•' IH^i.
4ff ■<■ y .CtlrtA> ■(!> I— Hâftnia r -jj ;

'' y^«ţi tn atar» ni«lnr (ia rii«d: to «Mlat.’tn grijdlni. In lotnl jcotai. IncriM ta ţcoal* iM goniodbia lUtWWifev^
Anexa nr. 2.2

122
 clasTtvi ■i;i.ASA vii
OBSERVAŢIUNIlE
Directorului ţcoAleî

ObMetuf ft tocţt^ Obiectul şl suhiectUl Icc^unli Obiectul fl s^^actuliecţtuoli

Obset-vLeţlualle .
lavS^itorllor

. I N S P. E C.T I U N I: .., InvătStoruI de serviciu

Anexa nr. a. 3

123
 Cadre dicatice 195S

•o j....

54 ..

124
 Şcoala in prezent

Grădiniţă
Educatoarea Elena Tohănean

125
Familia prof. Georgescu

Maria Hass

126
 Prima generaţie de absolvenţi în şcoala nouă

Draghici loan Ciobanu Eugen

Preoţii Vasilescu de peste munţi din Vechiul Regat, din Slon-Prahova,

înfrăţiţi cu cei din Vama Buzăului

Ştefan Vasilescu loanSt. Vasilescu

127
 CAPITOLUL III

ŞCOALA PRIMARA DE STAT

Nr. 2 DIN VAMA DE SUS

Prezentarea şcolii

învăţământul românesc confesional, destul de greu de susţinut de bise­

rică şi de comimitate, este înlocuit după i Decembrie 1918 şi la Vama Buzăului,
cu învăţământul de stat general obligatoriu şi gratuit, garantat de Constituţia
democratică din România, din anul 1923.
Cu greu a făcut faţă în primii ani după război şcoala din Vama Buzăului
la numărul mare de copii, în spaţiul de şcoală existent care era neincăpător,
,-------------------------------------------------------------------i pentru numărul mare
de copii. Numărul
copiilor era mare şi
din cauza restanţieri-
lor din timpul răz­
boiului, când din di­
verse cauze expuse iu
capitulul II al lucră­
rii, nu urmaseră şcoa­
la. La condiţiile grele
de învăţământ Ia
Vama Buzăului se
adaugă lipsa cadrelor
calificate, dar şi dis­
tanţele mari până Ia
şcoală pentru copila­
şii mici din satele aparţinătoare. Era de mare necesitate existenţa unor spaţii
şcolare, mai ales in satele aparţinătoare comunei Vama Buzăului.
Pentru satul Vama de Sus s-a găsit o soluţie benefică. în acest sat s-a
amenajat un spaţiu de şcoală, într-o clădire rămasă de la Administraţia Vamală
Austriacă, după ce s-a mutat oficiul vamal din localitate. După anul 1699, când
Transilvania a fost înglobată iu Imperiul Habsburgic, autorităţile imperiale au
coborât oficiul vamal medieval al Transilvaniei de pe hotarul cu Ţara Româ­
nească de la Tabla Buţii, la 15 km Ia intrarea in localitate, la extrema sudică, pe
128
valea Buzăului. Stabilirea serviciului de vamă aici, va da şi numele localităţii de
Vama Buzăului.
Clădirea în care s-a amenajat şcoala este veche de peste 200 de ani, pro­
babil a fost construită imediat după 1699, la înglobarea Transilvaniei în Im­
periul Austriac şi servise ca locaţie administrativă pentru „comănduirea cailor”
după expresia localnicilor.
S-a amenajat clădirea pentru şcoală cu contribuţia localnicilor şi desi­
gur cu sprijinul noilor organe ale administraţiei locale, după înfiinţarea comu­
nei Vama Buzăului în anul 1923.
La 25 ianuarie 1926 s-a deschis şcoala la Vama de Sus1 (Doc. nr. 2) con­
semnată în condica de prezenţă nr. 1. Documentul poartă semnătura primului
învăţător Constantin Luca. Clădirea era solidă ca în epocă, construită din cără­
midă şi piatră, acope­
CUtt VB ' «wms. :
pREJ.f
i.i.
OJAii i ' ' '.qj&t tt" •V-.'ciA'sdii'.' : 0>SA IV r'cusA V rită cu ţiglă dar, fiind
veche era întunecoa­
să şi rece şi posibil cu
un grad avansat de
:\r ' Â'e*. ^ degradare, deoarece
,, dk oi directorul şcolii men­
V — ţionează în documen­
■ • l'.S
■ M
te că s-a făcut repara­
l '' !■
■ A V ţ IU- a. ţia clădirii în anul
■ ■■
1918.
Raportul di­
«< . rectorului şcolii în
■ v'"'
’ anul 1944 la 22 no­
Doc. itr 2
iembrie, intitulat „Da­
te informative”2 cerut de către autorităţile superioare ale statului, prin Pretura
Plăşii Buzăul Ardelean (de care aparţinea Vama Buzăului) prezintă starea şcolii
în ansamblu (Doc. nr. 3).
Se menţionează starea localului, clădirea, cu vechime neprecizată, cu
structura construcţiei, cu dotările pentru şcoală, curte şi terenuri aflate în
folosinţa şcolii.
Se fac referiri asupra istoricului clădirii, a proprietarului şi a patri­
moniului deţinut de şcoală. Raportul ne arată anul înfiinţării şcolii, respectiv
anul 1926, clădire în proprietate de stat, cu reparaţie din anul 1918, posibil
chiar după 1918, ţinând cont de frământările din acel an.
La punctul 5 al raportului construcţia este pusă pe seama statului ma­
ghiar ceea ce este total greşit. Cu siguranţă a fost făcută de Imperiul Austriac,
deoarece în anul 1867 la constituirea Dualismului Austro-Ungar când a devenit
stăpân statul maghiar în Transilvania, oficiul vamal era mutat de aici, la Siriu,
încă din anul 1839. Această clădire care a aparţinut complexului vamal, era
mult mai veche chiar şi decât anul 1839, la plecarea oficiului vamal din locali­
tate. Statul maghiar după anul 1867, când s-a înstăpânit în zonă, nu avea
pentru ce să mai construiască clădiri noi aici, în fostul complex vamal.
De la administraţia vamală au rămas mai multe clădiri, care au fost
folosite ulterior, de autorităţi, până la 1918, pentru deservirea pichetului de

129
frontieră de la Tabla Buţii, drept cazarmă cu toate anexele şi pentru poşta spec­
ială militară, de legătură cu graniţa. Şcoala noastră a fost sediu pentru „comăn-
duirea cailor” după cum ştiu localnicii. Raportul precizează şi materialele de
construcţie: „cărămidă şi piatră, acoperişul de ţiglă, pardoseală din scândură,
de încălzire cu lemne, aprovizionarea cu apă la găleată, iluminatul cu lămpi cu
petrol”'» şi alte amă-
CONSlLnXCI DE MiNişna
preşedinţia
IXSTTTtrrUL CZKTRAi, OS STATOnCA mmte (Doc. nr. 3 fata).
La pimctul 13 docu­
DATE INFORMATIVE mentul arată că era o
ca prixin la Inmiai jrodi priituri, jfiiiiiinriii'<ii'. (\ ir«'
Fahil |coffl sală de dasă, cu volum
cij t,
'■ corp'utUcr d
-JJn—f^~r c~r
a».-lA^,
fecfairtet
-
121,50 mc şi suprafaţă
t pata
de 40,50 mp.3 Urmă­
Du* aoBakdTB " * toarele puncte 14 şi 15
Uar*‘ ae /'*r^ T» anipt ^ pybt|f'Cfaw-
lociinhâ
"T^ , t —
-4^U'F5
bt
"PAMcacd t rti acnt ujB^- — As,r~ prezintă celelalte încă­
gwe kacam a ae coMgBcb» i
cdw

peri destinate locuin­

ţei directorului, cance­
SttbiByW
lariei şi altele, precum
şi starea localului, ca
fiind mijlocie.
MstOBalal 4a ■ mMHiwTţtţ
Pe verso docu­
mentul6 continuă pre­
Ba
zentarea şi sunt enu­
merate şi dependin­
ţele: beci cu 2 încăperi
şi closet cu 2 despăr­
ţituri. Sunt menţiona­
te şi dotările mobile:
una catedră, 18 bănci,
aaa .» 4 scaune, pat, tablă,
sobe, materiale didac­
S.D. ^ t
tice. Raportul prezintă
detaliat situţia teren­
urile din posesia şcolii;
~ « 1 Jr t *■

il - curte de re­
Doc. Tir. 3
creaţie de 1000 mp.
- grădină de flori de 40 mp,
- grădină de zarzavat de 500 mp,
- grădină lucrată cu elevii 500 mp,
- un teren dat în arendă în suprafaţă de 4500 mp, menţionat la
venituri, proprii de 4000 mp.
Suprafaţă totală a terenurilor menţionată în raport este de 6035 mp.
Este de remarcat că, o şcoală mică cu un efectiv redus de elevi avea şi o
bibliotecă (80 volume), cor, punct sanitar şi farmacie, precizare făcută în
raport. Interesant este faptul că raportează existenţa unei cooperative şcolare,
ca şi la şcoala din centru, cum ceruse încă din anul 1914 societatea ASTRA7
înfiinţarea de cooperative şcolare. Existenţa cooperativelor şcolare era o prac­
tică a vremii, pentru autogospodărire şi obţinerea de surse extrabugetare. La 18

130
mai 1931 învăţătorul Gh. Lixăndroiu notează că „a cumpărat de la Braşov 100
de ouă pentru crescătoria de păsări”, posibil că aceasta era cooperativa, men­
ţionată în anul 1944-
Se precizează la
Ţeiatofie .
Cfoltorte, Wtffrta sfârşit faptul că, buge­
MftcanlcJT
T^oifarie, iemoArte tul local suporta chel­
Altae----------------
Dependinţe tuielile administrative
care erau comune pen­
>lvâiţ£ t>oxA
Bucăttoe
Clotet
tru ambele şcoli, cea
Cotedrtt. din Vama de Sus şi cea
mirt, puplţ/e. scaune f^'KZ
ţ^nm
laQc”
f. - -t . • din Vama Centru de
Al^e
HirtiL atiaae
70.000 lei, la care se
Material didactic Taiiioiir'l
Twuzee cu meterlul wiuctic, ^
niaiwtal didactic
.... adăuga şi contribuţia
Traao^ y O
de la bugetul local
Kumfirul vuluinelar
|1 al periodicelor
Hevtâe /£>
(vezi Capitolul II).
Originale
abonate cel puţin Raportul din 22
Supratota tortia' /t-, >• ^ * =-
noiembrie 1944 este
Curte Curtea de recreaţie ~
Citadina de zjraavat
o ______________
dublat de altul al şco­
GriJdinl
Yemia
lilor din Vama Buzău­
Suryiiaţa iiicfdUl de eievV *■
auprdnTiâ gara m arenda sau oipna"
Cdinin cultural
lui, Raport nr. 295 din
TearVu ftolar
ţSiJpd sportiva
Instltuţlunl fi org:ul-
’^
^
10 iulie 1945 către In­
T^r ?colftr~ "

catiuni şcolare
Pâat Hu higiena*TTâ-
^amiaŞ________
spectoratul Şcolar Jud.
Cec •
Braşov, ca răspuns la
Jwo_
Ateileru —
_______
__
un Chestionar Statistic
Qradlni;'^^^^,'
Aude yw. asupra situaţiilor din
bin bugetul ^■munil 7c .co o
'ma bugcT»! JudepJTii - »
_ şcoli, referitor la loca­
Subvenţii _Din biigciui ătauilui —
Donaţii ~hU>~uugetul Oornunitbtii' ~~
IJoiTaţii şl an&gripţti ’
'AJuluaa 'h'tt. tAUl r
luri, încadrare cu per­
Petttonnl di^Olic
potiwniil'aaiMÎnlBlrăti1 - sonal şi la efectivele de
Inlrttţlnerea Joatliiluf
ijlblioicta '
Lfaboraioafe __ _
^
elevi. Raportarea şcolii
Jdobîiiei' ' r ’PcJT^ este răspuns la Ordinul
A’lat&riâl'diâ'i'ciicj a
At' it5jra elevi Jţ pt r»
nr. 5055/945 al Ins­
pectoratului Şcolar
Doc. nr. 3 spate Jud. Braşov (Doc. nr.
4). Credibilitatea este
întărită de avizarea Subinspectorului şcolar de zonă Gh. Russu, care îl sem­
nează pe 14 iulie 1945.8 Raportul prezintă situaţia anului 1944, ca şi necesarul
pentru anul următor 1945/1946, structurat pe probleme.
Documentul consemnează precum se vede în imagine, situaţia materi­
ală a Şcolilor nr. 1 şi nr. 2 în paralel, situaţie ce este neschimbată faţă de anul
precedent, cu dotări şi terenuri.
Raportul notează pentru Şcoala nr.2 local propriu o cazarmă: „având o
sală de clasă situată spre apus - întunecoasă şi nehigienică cu pereţi egrasioşi
fiind din piatră între care o salăf. rea şi nehigienică.”^ Se specifică ca şi în
raportul anterior, cancelarie şi locuinţă pentru învăţători, doar o cameră şi
pivniţă cu două încăperi. La punctul II al raportului „Corpul didactic” se arată
că: ,yLa şcoala Nr. 2, a funcţionat un învăţător. E nevoie sa se înfiinţeze postul
II numindu-se o învatatoare.”10

131
 La punctul III „Populaţia şcolară” datorită efectivului mare de copii, se
argumentează cererea unui post de învăţătoare, prin două tabele cu efectivele
de şcolari.11-Tabelul prezintă numărul de elevi msumaţi de Ik ambele şcoIL Din
cercetarea matricolelor reiese
eăT Ia Şcoala nr. 2 au fost 67 de
mi,* elevi în anui şcolar 1943/1944
/ ' ^l1 ti F' l.£. uliL- ic4 ...
în 5 clase iar în anul şcolar
1944/1945 au fost 64 elevi Se
raportează şi starea materială
tl... p.'osr/^ v»/7 ^ a părinţilQr, ca find mijlocie.
Punctul IV". întreţine­
rea şcoalelor primare: .,Cele
doua şcoli sunt întreţinute de

La punctai V al Rapor­
tului se arată posesiunile, în
.111 »A _
t y.. terenuri,, micf şt neproducti-
y*f a^nTJ
I; / i
ve..ia La punctul VT, se rapor­
tează învăţământul preşcolar,
prezentându-se recensămîntai
_____ 2* iVW copiilor de Ia 0-7 ani şi se sus­
-i%ţ. JŢ»*.-

-- 'V-jii» «.tit.-wiZlfc; ţine necesitatea deschiderii

*<nv-»fe 1.

învăţământului preşcolar, ca
baza formativă pentru şcoală.14
- ■ —<•

..., -
La numărul mare de
preşcolari cu vârstă între 3-7
jrTuir ţ e«4H.
ani, 14a de copii era necesar
Doc. rtr. 4; spatiu de şcoală, precum şi
1
cadre didactice.
■AnaliziT acestui document ne edifică asupra stării din învăţământul de
la Vama de Sus, la mijlocul secolului XX.
Titulatura acestei şcoli era Şcoala Primară de Stat Vama Buzăului 2, cu
individualitate proprie, cum reiese din ştampila aplicată pe documente cu
menţiunea ~z~ pe ştampilă

Corpul didactic al şcolii

De la înfiinţarea şcolii din anul 1926 şi până în amil 194a, la această

şcoală a fost doar un singur post de învăţător, pentru cele 6 dase ale ddului
primar. Din anul 1927 s-a exfins cidul primar superior la 7 dase şi, până la
Reforma învăţământului din anul 1948 şcoala a avut această structură
La deschiderea acestei şcoh, elevii care locuiau. în zonă s-au. retras de la
şcoala din centru care era departe şi supraaglomerată şi» au frecventat cursurile
şcolii din satul lor. Din anul 1926 şi până la 1940 şcoala a avut un singur post

132
de învăţător şi aceeaşi structură, după legislaţia vremii cu clase de la I-VII pe
care le pregătea un singur învăţător. Doar în anul şcolar 1940-1941 au
funcţionat doi învăţători, Alexandra şi Victor Erdeş, iar după aceea, tot un
singur învăţător până în anul şcolar 1945-1946, după care s-a creat şi al doilea
post.
Doc. nr.4/1 ///

....
0-ia^' ^ 9"- /I tS-ti
U-f'y l'f-ir
LdJ. F. /?. F- /3. F. /5, F-, 'F (y. A /î ^ p7 fi)
if Ci s±, 2-c iv ■r>_. M "fy ^ ^
Primul învăţător al acestei şcoli a fost Constantin Luca15. S-a reconsti­
tuit succesiunea cadrelor didactice, în totalitate. Unii dintre ei au lăsat doar
semnătura care nu este întotdeauna descifrabilă, fiind necesare şi unele de­
ducţii. Din documentele şcolare reise că, chiar de la deschiderea acestei şcoli.
Doc.

"/^ Q ^-

erau cadre didactice calificate, cu numiri de la Inspectoratul Şcolar Judeţean

sau cu numiri ministeriale, unele fiind consemnate în condici:
Constantin Moldovan numit în 25 sept. 193516, iar la 31 oct 1935, tot
cu Ordin Ministerial este detaşat la Predeal.
Gheorghe I. Chivereanu are notată în condică numirea la Şcoala nr.
2 în anul 193617
Numiri de la organele superioare se dădeau desigur doar cadrelor
calificate. Pentru Gheorghe I. Chivereanu se găseşte şi o menţionare a partici­
pării lui la Examenul de Definitivat la Făgăraş între 24-31 mai 193718.
Doc. nr. 4/3
____AL
:vr^.------ ______________________ Sî'—

3- S' 74

/cFfii'. zfy'-
Documentele şcolare, chiar şi cele de dinainte de Reforma învăţămân­
tului din anul 1948, au consemnat participarea şi a altor cadrelor didactice la
examenele de defintivat şi de grade didactice.
în primii ani, nu a fost stabilitate la şcoală, învăţătorii stând doar 1,2,3
ani (vezi tabelul cu cadre didactice). După anul 1936 este mai mare stabilitate,

133
învăţătorii stau mai mulţi ani la această şcoală. între anii 1936-1940; I94i-i945
pentru 8 ani, vine la şcoala din Vama de Sus, învăţătorul Gheorghe I. Chive-
reanu, de la Şcoala nr. 1 din centru.
în anul şcolar 1940-1941 a funcţionat la această şcoală familia de
învăţători basarabeni, refugiaţi în România la ocuparea Basarabiei în anul 1940
de către Uniunea Sovietică, Alexandra şi Victor Erdeş.1^
Aceştia la sfârşitul anului şcolar 1941, când a fost Basarabia eliberată de
către armata română, au plecat acasă la Chişinău şi nu s-a mai ştiut nimic de ei.
Satul, cu îngrijorare, s-a gândit la pericolele la care au fost expuşi aceşti
vrednici dascăli, mult apreciaţi de părinţi şi elevi.
în arhiva Şcolii nr. 1 din centru, în anul 1943 directorul Gheoerghe I
Chivereanu, consemnează într-o adresă a Inspectoratului Şcolar, la categoria:
„morţi/dispăruţi pe front, Serg. Victor Erdeş ctg.29, Reg
10 V. M”20, ce înseamnă că a fost mobilizat,după plecarea
din Vama Buzăului şi nu se ştia nimic despre el în anul
1943 (vezi Capitolul II) şi este posibil să fie în panteonul
martirior neamului (s-au cerut informaţii la Arhivele
Militare de la Piteşti şi aşteptăm răspuns de 2 ani).
în anul şcolar 1941-1942 revine la şcoală înv.
Doc. nr. 5 Gheorghe I. Chivereanu, care rămâne până la 1 Noiembrie
1945, când a plecat prin transfer în judeţul natal Muscel,
între anii 1942-1945, Gheorghe I Chivereanu s-a ocupat de ambele şcoli,
fiind şi director la Şcoala nr. 1, din centru. Dovada acestei situaţii cunoscută în
localitate, sunt şi documentele de arhivă, în care la Şcoala nr. 2 semnează în
condica de prezenţă ca învăţător, Gh. I. Chivereanu şi în documentele Şcolii nr.
1 la centru, ca director.
în arhiva Şcolii nr. 1 este o cerere a învăţătorului Gheorghe I. Chive­
reanu, după plecarea din Vama Buzăului, pentru o adeverinţă de funcţionare,
în care specifică timpul lucrat la Vama Buzăului 1931-1945
în cei 14 ani petrecuţi la şcolile din localitate s-a remarcat, atât prin
activitatea lui şcolară, cât şi prin cea din comunitate. Cooperează cu autorităţile
locale, ca şi consilier la primărie (vezi Capitolul II) şi ca preşedinte al Comite­
tului Şcolar, din comună.
Documentele arată o prezemţă activă a înv. Gh. Chivereanu în organiza­
ţia Strajă Ţării. A condus activitatea, cum se vede din condici. Respecta progra­
mele naţoinale ale străjeriei, de organizare, disciplină şi educaţie.
La Pregătirea Premilitară pe lângă pregătirea fizică se dezbăteau şi teme
practice de apărare ca de exemplu: Salvarea de la un bombardament aerian
sau Cum să ne apărăm de un atac cu gaze (teme providenţiale înainte de Al
Doilea Război Mondial).
Sunt consemnate în registrele de prezentă activităţi sportive (gimnas­
tică, atletism, aruncare la ţintă, exerciţii M.F.O.), muncă în comunitate, pregă­
tire cu caracter patriotic, cântece şi poezii, defilări în marş sub Drapelul
Patriei21. Un exemplu concret ne oferă programul serbării de 8 Iunie 1939 (Ziua
Restauraţie, a urcării pe tron a Regelui Carol al Il-lea):
„a), ansamblu gim. desfăşurat cu străjerii şi străjerele
b). coruri şi declamări patriotice, spuse de elevi şi eleve

134
 c). ansamblu demonstrativ cu armele desfăşurat de premilitari
d). ansamblu gimnastic Jară arme
e). defilarea stăjerilor şi premilitarilor”
Pregătirea teoretică ca şi cea practică a avut darul de a îmbărbăta tine­
retul, de a le întări voinţa, de a se familiariza cu arma, ca la nevoie să o folo-
sescă pentru apărarea libertăţii (mulţi dintre ei au fost apoi combatanţi în Al
Doilea Război Mondial).
Aceste activităţi de pregătire a tineretului au devenit obligatorii în
timpul războiului, ca sarcină a şcolilor din localitate, dascălii făcând o instruire
tematică organizată, dirijată de la centru.
în calitate de cadru didactic, Gheorghe I. Chivereanu a fost un activ
Comandant de Subcentru de Pregătire Premilitară şi foarte activ comandant de
străjeri, cum reiese din documentele din arhiva ambelor şcoli22 (tabel din cap
II.). Posibil că, fiind foarte angrenat în multe activităţi să fi fost mai dur cu
elevii, căci amintirile foştilor elevi nu sunt prea calde.
Ca învăţător sau ca director Gheorghe I. Chivereanu este prezent cu
elevii şi cu tinerii din sat la toate festivităţile, în excursii, la instruire Premi­
litară, la biserică cu elevii în sărbători, la acţiunile de împădurire ori la săditul
pomilor. Perioada din timpul războiului, 1941-1945, a fost destul de grea pentru
munca dascălului Gheorghe I. Chivereanu (vezi Capitolul II) fiind şi director la
Şcoala nr. 1, între anii 1942-1945, s-a străduit să facă faţă greutăţilor. A fost şi
sancţionat cu reţinere din salariu pentru neîndeplnirea muncilor de război în
anul 1944 (detalii în Capitolul II).
Lăudabil este faptul că, a continuat buna tradiţie a directorului loan
Modroiu de gospodărire a şcolii şi a existenţei cantinei, binefăcătoare pentru
copiii săraci şi copiii celor plecaţi pe front. Cantina a fost închisă doar pentru
câteva luni în vara anului 1944, când a ajuns aici războiul, dar s-a redeschis „la
15Noiembrie 1944 cu 30 de elevi.”23
După programul de la Şcoala din Vama de Sus, uneori chiar şi numai în
pauza de prânz, controla activităţile de la centru, ca de exemplu în 23 noiem­
brie 1942 sau la 7 februarie 1944, cînd se menţionează în condica de prezentă
că „între orele 12-2 p.m, a asistat la servitul mesei la cantina şcolii din
centru”.2^

Activitatea şcolară

Este regretabil faptul că din motive necunoscute neglijenţă poate, la

şcoala din Vama de Sus nu s-a păstrat toată arhiva, ci doar Registre de pre­
zenţa a învăţătorilor unde se consemnau şi activităţii la clasă între 1926-1945,
unele incomplete. Numai seriozitatea şi devotamentul faţă de şcoală a unor
dascăh care au notat în condicile de clasă şi alte activităţi şi chiar prezenţa
elevilor, ne dă posibilitatea să cunoaştem adevărata activitate a şcolii, în peri­
oada interbelică. Pe lângă aceste condici mai sunt doar câteva registre matri-

135
cole, deşi de la înfiinţare şcoala nu s-a mutat, nu se explică pierderea arhivei.
Este posibil că o parte a arhivei s-a pierdut, după Reforma învăţământului din
anul 1948, deoarece nici din această etapă nu s-a păstrat arhiva întreagă.
Refacem imaginea şcolii din documentele existente şi din alte izvoare.
Studiind condicile de activitate se vede în ansamblu, seriozitatea muncii
desfăşurată de învăţători, atât la catedră cât şi la activităţile extraşcolare.
Activitatea la catedră se desfăşura după normele didactice de atunci,
într-o şcoală mică cu predare simultană. Temele din condici erau conform
programei şcolare a vremii, unele ancorate cu mult discernământ, în viaţa
culturală şi socială practică.
/ La orele de
1 aritmetică sunt te­
• / s//-j me generale, dar şi
practice, de exem­
V

>/
A JJ'
■f
V r plu: Calcularea do­
bânzii, sau Contract­
./ ul de vânzare, la cla­
- /v'
■/

sa a Vll-a, noţiuni
• t iW Yy concrete şi utile ca­
fOMABim

•rwM* - 1 re contribuiau şi la
1 educarea civică mo­
- rală a şcolarilor2^
7
(Doc. nr. 6). La ore­
le de citire sau ist­
orie, subiectele erau
•«nitoi
to
W y
js[r UU-4-1r-i-J-e-
tratate cu multă do­
cumentare şi pa­
Vatoii
t> 1 J_ ^ ■ 1 -F J D . nr. 6
qc
siune patriotică.
Sunt notate în condici teme generale de literatură, legende, povestiri
dar şi teme de cultură naţională, cum ar fi „Viitorul neamului românesc”,
„Scrisoare către fratele dus pe front”, „Localităţile istorice ale Transilvaniei” sau
despre Mitropoliţii Dosoftei, Veniamin Costache, Andrei Şaguna26 (Doc. nr. 6).
Găsim teme interesante şi pline de simţire, de exemplu la compuneri,
ca: „Sufletul animalelor” sau ,conform documentului din data de 22 martie
1933-1934 - „Rugăciunea Florilor”2^ (Doc. nr. 7).
Asemenea subiecte frământate în şcoală, modelau caracterele şi sufle­
tele copiilor şi erau garanţia unei educaţii sănătoase, formative a personalităţii
lor. Oare câţi învăţători mai fac azi cu elevii, asemenea compuneri?
Temele de istorie naţională prezente în programe erau îmbrăcate în
comentarii literare educativ-emoţionale, pentru cimentarea sentimentelor pa­
triotice. De exemplu pe 28 februarie 1935 s-a sărbătorit cu Şcoala nr. 1 din
centru „150 de ani de la moartea lui Horea, Cloşca şi Crişan”28 acţiune ce ţinea
treaz spiritul ardelenesc, de luptă şi jertfă pentru libertate.
Pentru întărirea acestor sentimente se discutau şi teme de istorie locală,
ca de exemplu ,JEroii locali, biografia lor, faptele lor de vitejie şi câştigul nos­
tru după jertfa lor” (vezi Capitolul II). Evocarea vitejiei acestora care adesea
erau din familiile lor, dintre vecinii lor, a dascălilor şi a preoţilor lor, era cea

136
mai directă cale de a ajunge la coardele sensibile ale oricărui suflet de copil, iar
pentru noi este dovada unui patriotism adevărat al învăţătorilor de atunci,
învăţându-i pe elevi să-şi cunoască şi respecte eroii care de multe ori erau
printre ei, având chip şi nume.
La festivităţi co­
Anul Acolar lîtâi- 193 ZIuo. ——
memorative erau pre­
zenţi veteranii din Răz­
boiul Reîntregirii Nea­
mului sau cei care au
înfruntat temniţele un­
gureşti şi alte represalii,
ca să le vorbească co­
piilor, să le împărtăşa-
scă din puternicele
sentimente de iubire de
neam şi glie, pentru
care au luptat ei şi s-au
jertfit camarazii lor.
Asemenea manifestări
trezeau în sufletele ele­
vilor veneraţie, dar şi
mândria că sunt urma­
şii lor. Sărbătorile na­
6uprB.vBghqaz& recrc&ţia
ţionale: 24 Ianuarie, 10
Mai, 1 Decembrie, ca şi
zilele de comemorare a eroilor începeau cu Tedeumul oficiat de preoţi şi
continuau cu evocări înălţătoare, la Monumentul Eroului Ştefan Velea (vezi
Capitolul II) în prezenţa autorităţăţilor civile şi militare şi a întregii comunităţi.
Aceste festivităţi se desfăşurau împreună cu elevii de la şcoala din centru
(prezentată detaliat serbarea de la lo Mai 1943, în capitolul II Şcoala nr.i).
Se studiau în programa şcolară „Drepturile omului şi ale cetăţeanului”,
de mare folos în formarea atitudinii civice, prin dezbaterea unor teme notate în
(condici) Registre de prezenţă, interesante şi folositoare ca „Datoriile către
ţară” sau alte teme care-i pregătea pe copii pentru existenţa lor viitoare cmn ar
fi: „Cererepentru înscrierea la un examen” sau „Cerere către autorităţi”.
Temele interesante puse în faţa şcolarilor dovedesc arta dascălilor de a-i
educa şi pregăti pe elevi să ştie carte, dar şi să fie buni cetăţeni, mândrii de
istoria şi cultura neamului.
De remarcat sunt unii învăţători mai conştincioşi, chiar maniaci, care
înscriau în registre şi pe lândă temele zilnice şi activităţile extraşcolare, serbă­
rile, muncile în grădină, excursiile şi programul de înviorare de dimineaţă, ca şi
prezenţa elevilor pe clase, fapt care ne ajută acum să cunoaştem aceste lucruri.
Pomenim în această situaţie pe: Gh. Lixăndroiu. Ol. Scutaru, II. Vulcănescu,
Gh. Chivereanu şi alţii.
Surprinzător este faptul că în unele condici găsim notată chiar starea
meteorologică, cu situaţii deosebite, când din cauza unor excese ale vremii, nu
s-a ţinut şcoală. De exemplu, pe 17 mai 1930 este notată „o ploaie mare, chiar

137
potop”29, care a împiedicat prezentarea elevilor la şcoală, iar în anul 1931, din
cauza viscolelor, copii nu s-au prezentat la cursuri pe datele de 3 şi 30 martie.30
Găsim însemnate în registrele de prezenţă şi controalele medicale ale
elevilor, cu vaccinările administrate pentru diferite maladii, iar elevii primeau
1-3 zile libere, pentru a fi îngrijiţi de părinţi acasă, ca la vaccinul din anul 1935
la 31 Mai.31
Numărul elevilor era relativ mare, pentru un singur învăţător, la toată
şcoala. De obicei erau înscrişi anual, peste 60 de elevi, în toate clasele (norma
pe învăţător fiind de 40 elevi).
Pentru dascăl era destul de grea activitarea şcolară. Ţinea cursuri
simultan la mai multe clase, în două schimburi. începeau cm-surile dimineaţa,
cu pauză de prânz şi apoi după amiază, până seara la 5-6. Chiar dacă erau elevi
puţini în clasă, lecţiile trebuiau ţinute conform progamei, cu întregul volum. La
fiecare clasă erau 4-5 obiecte zHnic, având un număr de clase, de la 4 în sus
(Doc. nr. 7), din 1934 la 22 martie, an în care nu a existat clasa a VI a. în ace­
eaşi zi după masă este notată ,Jnspecţie şcolară făcută de Subrevizor de con­
trol Gh. Russu” la cl. I şi a II a”32.
Se ştie din amintirile foştilor elevi, că învăţătorii erau bine integraţi în
comunitate şi prezenţi în viaţa satului, deşi în şcoală lucrau de dimineaţă până
seara. Şcoala se începea de regulă la 1 Octombrie. Adesea clasele V-VI-VII se
mA U yooto laafi— «93^ TIlW constituiau după
începerea anului
h
ORELE CLASA l OCASA B CLASA m CLASA IV S
CLASA V OJWSA VI cxa avi
şcolar, în luna oc­
' tombrie sau chiar
după 1 noiembrie,
1 ca în anul 1929-
1930 când cl. a V-a
' apare din 16 oc­
i WuZt~ I

• tombrie în condi­
că, iar a Vl-a din 13
r i__

iflh Zj’iOr.
noiembrie (la veni­
rea iernii), după ce
• terminau părinţii
1
«• J- muncile agricole.
Doc. nr. 8
Autorităţile permi­
teau acest lucru, acordând liber de la şcoală elevilor pentru strânsul recoltei. în
Registrul de activitate zilnică din anul 1934-1935, învăţătorul Constantin
Moldovan notează în zilele de 1, 2, 3, 4 octombrie, prezenţa slabă a elevilor,
reţinuţi de familie la muncile agricole şi cere Revizoratului Şcolar, zile libere
pentru elevii implicaţi în campania de recoltare.
Condicele din perioada interbelică, în fiecare an menţionau 3, 4, 7, 10,
zile de repaus, pentru strânsul cartofilor, a porumbului, a sfeclei etc, alături de
părinţi, numite „Vacanţe regionale sau concediu regional”(Doc. nr. 8).
Autorităţile statului, dovedeau grijă şi protecţie pentru gospodăriile
ţărăneşti modeste din aceste zone montane. Nu au fost în toţi anii la această
şcoală şi clasele V, VI, VIL Erau şi ani cu 5 sau 6 clase. Doar în anul şcolar
1933-1934 şi anul 1943-1944, a fost şi clasa a Vll-a la şcoala din Vama De Sus.

138
 Registrul Matricol înregistrează 4 elevi, în clasa a Vll-a, în anul şcolar
1933_1934 dar a frecventat doar unul, care a promovat şi examenul de absolvire
la centrul de examinare pe Plasa Buzăul Ardelean, de la întorsura Buzăului
(unde au fost doar trei absolvenţi din toate şcolile din Plasă) în 18 iunie 1934,
obţinând media 8,69 clasificat pe locul dois^.
►<_ » ^ m %

19 i S 1? 5 5

2 9 îo 9 6!I 7 ? 1 d 3 69 4 i 7 5 î 5.5 4 2 E 19 5 E E 1 *4 ÎS- 1 1 - • - • EO

'X/fa.xna-'Buz&u-ln-i, as Iunie 193g-

3jT.TCC>Or

învăţătorul II. Vulcănescu a susţinui programul clasei a Vll-a pentru un

singur elev, clasificat cu medie bună ceea ce înseamnă dăruire şi responsa­
bilitate.
în alţi ani când pentru clasele V, VI, sau VII erau puţini elevi şi nu se
putea constitui o clasă, aceştia mergeau la şcoala din centru în clasele V-VII. în
general, după clasa, a IV-a puţini copii mai urmau ciclul primar superior V-
VII, fiindcă părinţii îi opreau la muncile gospodăreşti.
Tabelul Statistic de la sfârşitul anului şcolar 1938/1939 (Doc. nr. 9)
ilustrează numărul descrescător al elevilor, spre clasele mai mari. în clasa I-a
erau 19 elevi iar în clasa a V- a doar 6 eleviss. în tabel, sunt prezentaţi elevii pe

% -—T

i
Vj iiM.
t /

‘/a
i
'<An'
ii ăA.

7a
Scamâtoim
de
Tirennffl
Notarea
4 Iri.

abteatelor
[nvititorilor
învăţătorul care supraveghează recreaţia Doc. nr. IO
clase şi pe sexe, băieţi şi fete. Graficul relevă seriozitatea şcolii, din 69 de elevi
au promovat 49, deci 70%.
Şcoala prin toate activităţile făcea instruire şi educaţie. Se lucra cu car­
tea, acest instrument minunat de luminare a minţii, pentru care erau consa­
crate acţiuni speciale de omagiere a cărţii, prin sărbătoarea intitulată ,JZiua
cărţii.”^6 Din imaginea din 16 mai 1934, vedem o serbare cu scop de cinstire a
cărţii, izvor de ştiinţă şi lumină (Doc. nr. 10). Era o modalitate de a deschide
apetitul pentru lectură în mediul sătesc unde lipseau cărţile şi nu exista nici
deprinderea de citit. Lăudabilă este modalitatea de a trezi interesul şi dragostea

139
pentru carte şi prin distribuirea de cărţi către elevi. Spre lauda şcolii de la
Vama de Sus, înainte de 1948, după 4 clase au plecat la şcoli superioare din
Braşov, câţiva elevi ca; surorile Buzea A. Maria şi Ana, Virgil Mariş, student la
Facultatea de Silvicultură, Elena N. Baba, care urmează liceul la Braşov şi se
întoarce învăţătoare în sat.
în perioada interbelică, analizând însemnările din condici, constatăm
că la şcoala din Vama de Sus s-au făcut multe inspecţii. Apreciind menţiunile
lăsate de inspectorii şcolari, atât de către cei de la judeţ cât şi de către cel de
zonă, pe Plasa Buzăul Ardelean, Gheorghe Russu, înv. la Sita Buzăului.
Remarcăm că nu se înscrie nici o critică sau sancţiune a cadrelor didactice din
şcoală, ci doar consemnări sumare ale inspecţiilor. Seria inspecţiilor este
deschisă în anul 1929 la 10 Decembrie de către Subrevizorul Şcolar, Gheorghe
Fătuleţ.
Redăm mai jos o enumerare a inspecţiilor, făcute de organele de
control;
1929 - 10 Decembrie - inspecţie făcută de Insp. Şc. Gheorghe Fătuleţ
(Doc. nr. 11 - Anexa nr. 3.2)
1934 - 22 Martie - inspecţie făcută de Subrevizorul Şc. Gheorghe Russu
(Doc. nr. 7)
1935 -17 Mai - inspecţie făcută de Subrevizorul Şc. Gheorghe Russu.
1939 - 16 Mai - inspecţie făcută de Rev. Şc. I Radocea şi Subrev. Gh.
Russu.
1942 - 28 Martie - inspecţie făcută de Subrevizorul Şc. Gheorghe
Russu.
- 17 Aprilie - inspecţie făcută de Insp. Şc. I Radocea.
- 20 Octombrie - inspecţie fâcută de Subrevizorul Şc. Gheorghe
Russu.
1943 - 27 Martie şi 29 Mai - inspecţie făcută de Subrevizorul Şc.
Gheorghe Russu,
-1 Iunie - inspecţie făcută de Insp. Şc. D. Vicol,
- 26 August - inspecţie făcută de Subrev. Şc. Gheorghe Russu, în 6
luni şcoala a fost inspectată de 4 ori, chiar şi în vacanţa de vară de
două ori.
Cele mai dese şi severe inspecţii făcute, atât de la organele şcolare
centrale cât şi de la revizorul de zonă, au fost făcute între anii 1941-1945 în
timpul războiului. Situaţia deosebită creată de răboiul ajuns la noi în anul 1944
a pus şcolile în centru atenţiei, prin care se monitoriza tineretul şi populaţia
locală. în acest scop, şcoala a fost inspectate de 10 ori în acest an de către
autorităţi împreună cu Subrevizorul Şcolar al zonei, Gheorghe Russu la datele;
- 1944 - în 21 Ianuarie, 5 Martie, 30 Aprilie, 11 Iunie, 5 August, 26 August
(la premilitărie), 5 Septembrie, 5 Octombrie, 25 Noiembrie, 20
Decembrie;
- 1945 - în 12 Martie şi 27 Martie; şcolile fiind controlate de Subrevizorul
Şc. Gheorghe Russu doar de 2 ori, fapt ceenotă o detensionare a
situaţiei.
Starea de război impunea supravegherea deosebită a populaţiei şi prin
intermediul şcolii. Controalele vizau atât activitatea de la catedră cât şi cea

140
extraşcolară, ca activitate permanentă şi în timpul vacanţelor. Se controlau cu
severitate acţiunile denumite „munci de război” (prezentate în capitolul II).
Aceste sarcini erau obligatorii în toată ţara conform cu Ordinul nr. 1461
şi nr. 118216 din 1943 al Ministerului Culturii Naţionale, care stabilea sarcinile
şi conţinutul lor, pentru toate şcolile din învăţământul primar şi secundar cu
precizarea „...contribuţia de muncă să fie o realitate aşa încât folosul practic
sa se completeze cu cel educativ, vacanţa de vară se suspendă în principiu si
pentru învăţători şi pentru elevi.
Şcoala punea pe primul plan activităţile de întreţinere şi reparaţii a
localurilor de şcoală, de lucrări pe terenurile aparţinătoare şcolilor, dar şi
lucrări cu caracter social sau economic din comunitate.
Directorul şcolii trebuia să facă planul de lucrări, antrenând tot tine­
retul şcolar, premilitari şi alte organizaţii, mod prin care se supravegheau elevii
de şcoală, dar şi tinerii in localitate care trebuia să participe alături de elevi, la
muncile de război. Cadrele didactice trebuiau să ţină evidenţa zilnică a activi­
tăţilor şi a prezenţei vizate de „Domnii Subinspectori şcolari”, în cazul Vămii
Buzăului, Gheorghe Russu la întorsura Buzăului, fără de care „...nu vom mai
achita salariul nici unui membru al corpului didactic din judeţul nostru”^8
după cum spunea Adresa nr. 5044/1944 al Inspectoratului Şcolar al Judeţului
Braşov invocând Ordinul Ministerului Culturii Naţionale din broşura nr.
1115/1944.
Severitatea situaţiei se vede din faptul că înv Gheorghe I. Chivereanu,
era în anul 1944 şi director la şcoala din centru, iar la controlul din 7 mai 1944,
făcut de inspectorul I. Bratu de la Ministerul Culturii Naţionale şi Inspectoratul
Şcolar Jud. Braşov N. Buzeas? a fost amendat pentru că nu era lucrată grădina
şcolii. Erau cerinţe grele pentru învăţătorii din comună, căci erau doar trei
cadre didactice la ambele şcoli. Nu puteau pleca în concediu decât pe rând, sau
cu aprobări, pentru urgenţe, cerinţă transmisă de Inspectoratul Şcolar Jud.
Braşov, prin Adresa Nr. 5510/944 din 11 iulie 1944. Directorul notează ca
răspuns pe adresa inspectoratului următoarele; „...La cele două şcoli din
comună, nu sunt mai multe puteri didactice ci numai câte una de fiecare.”^0
Răspunsul directorul arată că sunt doar doi învăţători Georgeta Chioralia şi
Gheorghe I. Chivereanu la cele două şcoli, Valeria Modroiu fiind în concediu de
maternitate, nu avea cine să-i înlocuiască. Un singur învăţător unea adesea
copiii de la cele două şcoli la activităţile din vacanţă, cum reiese din condicile
de activităţi.
La aceste lucrări se adăugau obligaţiile cu caracter social şi umanitar,
diverse colecte, în bani şi produse pentru front, pentru orfanii de război sau
copiii săraci. Conform Ordinului Ministerul Culturii Naţionale nr. 31.840/1943
se cereau colecte pentru fondurile administrate de Crucea Roşie.
Directorul ambelor şcoli prin Raportul nr. 121/1943 precizează că: s-au
adunat pentru „Darul Ostaşului” 2200 lei şi pentru „Palatul Invalizilor” 700 lei^1.
In anul 1944 Ministerul Culturii Naţionale prin Ordinul nr. 173859/
1944 cerea ca „...şcoala Ţării să participe la campania de ajutorare a Ardea­
lului şi Moldovei, iniţiată de Crucea Roşie, Apărarea Patriotică...etc”^2, cerinţă
la care directorul răspunde că „se vor face colecte pe clase” acţiune la care şi
elevii şcolii din Vama de Sus au fost solicitaţi. De asemenea învăţătorul era

141
obligat şi la plata Impozitului statistic naţional de looo lei, conform Legii nr
237/1944, din 23 aprilie43 (vezi Capitolul II.).

Activităţi comune cu Şcoala din centru

Ambele şcoli fiind sub aceeaşi Administraţie locală, acelaşi Comitet

Şcolar şi în unii ani şi acelaşi director sau un singur dascăl la ambele şcoli,
activităţile din afara orelor in marea lor majoritate se desfăşmrau împreună:
- Excursii şcolare şi activităţi străjereşti şi de premilitărie,
- Practică agricolă pe loturile şcolilor,
- Activităţi de curăţenie şi reparaţii,
- Acvtivităţi oşteşti în comună la biserică, săpat şanţuri în faţa bisericii şi
primăriei, îngrijit morminte şi plantat arbori în împrejurimi,
-Serbări şcolare.
Din lipsa cadrelor didactice, lucrarea cu elevii ambelor şcoli în vacanţă a
fost o constantă a şcolilor din comună în perioada interbelică, mai accentuată
în timpul războiului sub conceptul muncii de război, sau ca manifestări
îmbrăcate în haine străjereşti şi de Pregătire Premilitară.
Spre exemplu în Registrul de prezenţă nr. 10 din anul şcolar 1938/1939
este notat programul între 1-8 iunie 1939 „Săptămâna străjerilor” cu urmă­
Anut «colar 193,L —
torul program: Jn orele
---------- Luna.v4^'^-'- tn. ■g?-.

ama |l CLASK 1 cu$*n CUSA UI CUM nr cuuv

de dimineaţă elevii au
OJSA VI • CUSA.VO ttNMlal

executat M.F.O. împre­

/ una cu străjerii a şcoa-
■ .-t,

V > lei din centru:

?/
-• a) S-au curăţat şanţu­
V '' / rile din dreptul şcoalei,
/ r r
'/ ă4 bisericii şi primăriei
y '■ b) S-au plivit de buru­
/ /
r\ c {/ /J ieni morminţii din
1 cimitir şi
1—îmi -- c) S-au plivit stra­
Doc. nr. 12 turile de zarzavat”1*^
Acestea fiind obiective permanente în grija şcolilor. Din anii anteriori,
şcoala cultiva grădina cu munca copiilor socotită practică agricolă, cum se vede
în anul 1934 „Practica agricolă cu toate clasele. Formarea straturilor şi
semănatul zarzavaturilor de grădina4^ (Doc. nr. 12). Acestă lucrare este numai
în grădina şcolii din Vama de Sus. Sunt dovezi că, paralel cu lucrările din şcoala
proprie, elevii şi învăţătorii erau ancoraţi la toate acţiunile şcolii din centru ca
şi la cele ale comunităţii.
Documentul nr. 13 arată participarea comună a celor două şcoli la lu­
crările agricole de vară în grădinile şcolilor la 12 iunie 1939 „Practică agricolă.
S-au plivit şi săpat straturile de zarzavat ale şcolii primare din centru”46 în

142
 partea de jos a paginii este notat: ,JPractică agricolă. S-au plivit straturile de
flori ale şcoalei”, desigur însemnarea se referea la straturile de flori ale şcolii
din Vama de Sus.
Valenţele educative ale
Ouai ţQofar ify/ ;■ ng/»i7 Cjma ţn muncilor erau cu măiestrie fo­
ORftU ' CLASA 1' - a.ASA u, -
losite de educatori, după cum
CLASA. iH. CLASA rv CLASA V :
clasa vi
V se vede din condica anului
1939, lucratul în grădină se
-’-'r''---
J<r‘ - făcea cu veselie şi preţuire, sub
•T/rr-.
Drapelul Tricolor „cu ridicarea
■ ,
j-.j ■
•>:■■■
Pavilionul Naţional, cu cere­
. ■■ . ;-n -— monialul cuvenit”1*^ la începu­
C’ '
' :>/ . . ; 1 :J / tul lucrului, sau a activităţilor
: -f
sportive, practici ce făceau par­
te din tiparele străjeriei, cum
—
[ ■ ‘J .
:........
reiese din condici, şcoala fiind
- ■ -

l ■ ' : T‘'
ancorată în mişcarea vremii.
r^ruTili ' în timpul războiului
(1941-1944) la activităţile şcoli­
.1 lor din comună trebuia să par­
|Tt
r ticipe şi tinerii din sat în spe­
cial cei care urmau şcoli secun­
- J'1 . ■ .
dare din Braşov^8 (consemnaţi
[ în Capitolul II).
'U La activităţile E.E. -
■Ooc.nr.js Educaţie Extraşcolară - erau
cuprinşi toţi elevii, şi participau obligatoriu la: curăţatul şcolilor, chiar şi
văruitul lor, a cantinei, a bisericii şi la îngrjitul cimitirelor49. Aceste lucrări sunt
notate în condicile de activităţi nr. 13-15, dintre anii 1941-1945.
In fiecare primăvară Şcoala din Vama de Sus, singură sau împreună cu
cea din centru
Anul ţcohir I03 2 — 193 ^ 7.iu»
j participă la actm-
tăţi de plantat
pomi în jurul şco­
lilor. Plantau pomi
fructiferi lângă
şcoală sau alţi ar­
bori mai departe.
Registru de pre­
zenţă nr. 5 con­
semnează la 24
aprilie 1931: „S-au
plantat 40 de
meri daţi de ca­
mera de agricul­
tură Braşov în
grădină şi curtea şcolii”5° (Doc. nr. 14). învăţătorul Gheorghe I. Lixăndroiu

143
 care semnează pagina de condică din 24 aprilie 1931, avea calităţi de bun
gospodar, a plantat meri în jurul şcolii, avea o cooperativă şcolară, şi o cres­
cătorie de păsări. Condicile de activitate ca şi registrele matricole îl arată pe
acest învăţător a fi conştiincios şi ordonat în completarea documentelor.
Şcoală mică şi cu elevi puţini, participă şi la lucrări de împădurire, pe
dealul din apropiere. Se menţionează în Registrul de prezenţă nr. 11 din anul
1940: la 8 mai „S-au plantat puieţi de brad pe locul Calvaria”^1 pe dealul din
apropiere. îm­
Anul şcolar 193M.- — 193X-~- Luna jti
preună cu şcoala
oiiaa 11 CLASA I
CLASA n CLASA 0 CLASA IV- CLASA V CLASA VI CLASA VI IM*. din centru se de­
% plasa mai depar­
/'y ■

te pentru acţiuni
de plantat arbori,
/ tocmai la Gura
/
%
\h
f
/ 14 -V
1;
Buzăielului, pe 7
mai 1931. O alta
menţionare inte­
/ /
%
v/ Â /y y resantă este în
Registru de acti­
7,
!/V \T
j' vităţi nr. 6 din
anul 1934 oct. 27
Doc. nr. 15
'4 şi anume: Jn de-
comun acord cu organele Ocolului silvic cu participarea unui No. mare de
săteni, am dat copii ca ajutor la pus ghindă de stejar în susul răului
Dălghiu^ pieamm notează în condică înv Constantin Moldovan (Doc. nr. 15).
DocraBaniîde pnezentate dovedesc participarea Şcolii din Vama de Sus
în fiecare an, M actrâmi comone cu Şcoala din Centru şi uneori şi cu cea din
Acriş, ÎEapî«ffiiM cm sătenii şi autorităţile locale, la plantat arbori în jurul
localitătiL
îf - smrt' . i
Această acţiu­
cctLiMwiii'*'
ne dusă anual de
ORELE J î CLASA i oau^iti liiu^av OUAM V
lasa vî C CLASA Vil
şcoli dovedeşte grija
I pentru păstrarea me­
i’
diului natural sănă­
i’f: tos, folositor şi plă­
Ni i M W. irv ' «1
cut. Pentru corectitu­
: A' s- ttjf. «AA- ^
dine, acţiunile se fă­
1Iv ceau cu îndrumarea
^3 -
j # şi contolul organelor
1 î Doc. nr. i6
silvice nu la întâm­
plare sau haotic. Implicarea şcolii în aceste activităţi economice, au un efect
benefic asupra elevilor, căci participarea lor activă, le crează deprinderi de
muncă ordonată, disciplinată şi le cimentează convingerile despre necesitatea
păstrării unui mediu natural înconjurător, sănătos şi pitoresc.
Importanţa acţiunii se vede din faptul că s-a creat tradiţia Serbării
săditului pomilor în fiecare an, cu participarea tuturor şcolilor, ca cea din data
de 26 martie 1936 „S-afăcut Serbarea Sădirea pomilor în unire cu Şcoala nr. 1

144
de aici şi cu cei de la Acriş”^^ (Doc. nr. i6). Din memoria foştilor elevi şi din
documente aflăm şi despre plimbările comune. Mergeau împreună în excursii
în împrejurimi la Urlătoare, la Ciucaş, la unele stabilimente economice, spre
exemplu la linia ferată a societăţii Drajna, din 9 martie 1936.
Arhiva ne dă relaţii şi despre gospodărirea şcolii, pentru fonduri extra­
bugetare. Pe 18 mai 1931, învăţătorul Gheorghe lixăndroiu, a procurat de la
Braşov „100 de ouă pentru crescătoria de păsări de pe lângă şcoală.”Pentru
elevi antrenarea în creşterea păsărilor era benefică, în formarea deprinderilor
de de muncă responsabilă şi formarea caracterului lor.
învăţătorii, dovedesc vrednicie, bun management şi o integrare lăuda­
bilă în localitatea rurală şi un exemplu pentru elevi şi săteni.

Serbările şcolare

La şcolile din Vama Buzăului se ţineau serbări de sfârşitul anului, după

examenele anuale, serbări la sărbători naţionale şi serbări tradiţionale, precum
cele de la săditul pomilor. Cele mai multe erau comemorative, la zile festive şi
OttLB 'OASAi 'CULSA I ClAMi CLASA IV
O Vi
-
în anumite ocazii. Se ţineau
CliSAT CLASA VI ' ua

în comun cu ambele şcoli şi

■ / Oj' .
cu participarea preoţilor de
' > O" la biserică.
De mare valoare mo­
rală pentru copii, erau activi­
; tăţile în care, împreună cu
■| t-
învăţătorul, se duceau la
. /^ ^ y

1
7

v-L yy"
V
!*• / y yy biserică „cu frontul”55 (cum
este notat în condici) deşi
biserica era la 3 km distanţă
loaran
de şcoală. Participarea co­
Vy mună cu învăţătorul la servi­
z'

■■v\ 1 ciile religioase, contribuia la

Doc, nr. 17
educarea morală a copiilor şi
la buna formare a caracterului lor.
Se impunea o anume ţinută vestimentară şi de comportament iar învă­
ţătorul urmărea însuşirea noţiunilor religioase deoarece copiii dădeau răspun­
suri la Tedeum la slujbe oficiate (vezi Capitolul II). Educaţia religioasă nu era
formală sau pasivă, ci una activă de implicare a elevilor la ceremonialul religios
(toate condicile de activităţi notează acest aspect la diferite sărbători). Partici­
parea comună a elevilor la Spovedanie şi Cuminecătură la sărbătorile Paştelui
deasemeni contribuia la modelarea sufletelor elevilor.
Şcoala din Vama de Sus ţinea serbări individuale doar la sfârşitul anului
şcolar şi câteodată la 24 Ianuarie iarna, când nu se putea deplasa la centru.
Spre exemplu la 24 ianuarie 1935, când au susţinut o serbare cu cântece şi evo-

145
cări patriotices6 (Doc. nr. 17). Activităţile comune ale celor două şcolii erau
benefice pentru că, elevii aveau sentimentul de acceptare în colectivitate şi cei
din satul Vama de Sus nu se simţeau marginalizaţi, de către cei de la centru.
Şcolile sărbătoreau împreună zilele de importanţă naţională: 24 Ianua­
rie, 10 Mai, Ziua Eroilor, 1 Decembrie, sau cele legate de anumite acţiuni sau
evenimente.
Festivităţile de la 1 Decembrie evocau cu mult entuziasm Unirea Tran­
silvaniei cu România, constituirea României Mari.
Documentul nr. 18 prezintă participarea elevilor de la şcoala din Vama
de Sus la festivitatea de la 1 Decembrie 1936. După slujba de la biserică, s-au
întors la şcoala lor unde au desfăşurat o serbare cu un bogat conţinut patriotic,
evocator al eroismului românilor57 cum reiese din programul din condică.
şcoisf i«a^ — tM 7=.;
4
anui
Ceremoniile festive se
«|V~ -A/"/•# . p.

ORELE CLASA I Oasab .--cusAva

CUSAB ţineau cu participarea
au&AiF OjlSAV OASA VI

întregii comunităţi la
Vk.- un Tedeum, oficiat de
tJ* Ut*^ a K.

7, f -
• " Â/iki '
preoţi. De multe ori
m

/M*- £ iUk. ■*** U :yiC»H»er"

după slujbă, preotul
7,
/
uit»'*. Ui
loan Modroiu, martirul Uu/.
&M

7. S. 7-c închisorilor ungureşti le 4- oiittM

-C^rv. ». C

J.
fk <r

^4* 9-
vorbea copiilor şi săte­
•rs,
7 f.
r
o^lU. Ar
Q ■■UxLlJ,.. - iz.
.sxit'
i
t At.
nilor cu multă înflăcă­ rvoisr U. 4»'

'AM
n <uj.
«0-. * ^
rare, despre eveniment­
Ă-

\ Ch. ^ AV- *r. < Sr C. M■

SfoyUis* ’i 4 ele mari din istoria
ra4:e.îT JLt.- A.
9.

y
neamului. Momentele 4- rJ-,
r>.<vt
U>- -
erau deosebit de emo­
(y,.9p< ji, ^ . /7
ţionante, având în ^ UuUlu*

r L

şcoală şi biserică, pe Doe. nr. iS

preoţii artizani ai Marii Uniri, David Coman şi loan Modroiu (vezi Capitolul I
cu rolul lor în făurirea României Mari).
în familiile multor elevi erau veterani ai Marelui Război al Reîntregirii
şi eroi care se jertfiseră pentru libertate. Se întâlneau frecvent, martori ai fapte­
lor eroice, care să povestească copiilor, preţul plătit pentru obţinerea libertăţii
şi unităţii neamului.
După serviciul religios se deplasau cu flori şi lumânări la monumentul
simbol al eroismului românesc, la mormântul eroului Velea Ştefan.
în faţa Crucii soldatului erou se ţineau cuvântări emoţionante, despre
jertfa lui şi a altora, se depuneau lumânări şi coroane de flori, în faţa sătenilor
şi a autorităţilor locale. Ceremonialul era urmat de serbare, cu ambele şcoli, cu
recitări de poezii patriotice, cântece şi piese de teatru evocatoare, cu defilarea
formaţiunilor sportive, străjereşti şi preminlitare58. Un programul tipic de ase­
menea serbare este prezentat în Capitolul II la Şcoala nr. 1 la 10 Mai 1943, săr­
bătoarea Naţională a României.
Meleagurile încărcate de istorie ale localităţii Vama Buzăului, constitu­
iau un cadru propice educaţiei patriotice făcută prin şcolile din localitate ca şi
prin alte modalităţi. Aceste sentimente de respect pentrua istoria locului, au
fost concretizate şi prin cultivarea Cultului Eroilor. Preotul loan Modroiu, prin

146
personalitatea şi trecutul lui patriotic, imprima o notă deosebită respectului
pentru eroi prin pelerinajele anuale la Cimirirul Eroilor din Tabla Buţii, prin
serbări de evocare a sacrificiu pentru neam, dar şi prin respectul faţă de
locuitorii care cu truda lor au contribuit la existenţa patrimoniului uman,
cultural şi material al comunei, unde erau incluşi chiar şi cei morţi.
Şcolile se an­
<
O U fcoAay
m - AWa . . Caaa , tu
gajau la întreţinerea
ORELE.
I5 CLASA 1 CLASA g CLASA Itl CLASA IV CLASA V CLASA V( în
CLASA VIIbune condiţii a
.
mormintelor din cimi­
iif. -ctoM* < iu i'hiuu . !__ tirele satului. Primă­
I

di, Oi
? ff
UUJ2. fiCl.
vara şcolile din sat
,W aranjau mormintele,
U'Uuhi . S i «/ dut. tflf' t 4c.
le săpau, le pliveau,
di puneau flori şi lumâ­
1''
nări deşi nu erau ale
------ - eroilor. în modul ace­
ţ sta dascălii sădeau în
wfhvx sufletele copiilor, res­
l’J pectul pentru toţi
morţii, pentru contri­
4- al, fi 71L- Su cu : -
Doc. nr.
buţia lor la binele sa­
tului, din timpul vie­
ţii. Lucrările în cimitir sunt menţionate în condicile de activitate în fiecare an şi
cităm doar cîteva; la 27 aprilie şi la 19 mai 1939, ca şi la 19 mai 1941 se săpau,
se sădeau flori, se pliveau sau se făceau alte lucrări de care era nevoie, atât la
cimitirul din Vama de Sus, cât şi la cele din centru .
Strădaniile şcolii din Vama de Sus, în luminarea şi educarea copiilor
sunt convingătoare, pentru cei de azi, înfruntând greutăţile timpului.
Măsura muncii la Vama de Sus era dată la sfârşitul anului şcolar, când
elevii şcolii dădeau examen împreună cu cei de la centru, în faţa asistenţei
publice, a părinţilor şi desigur şi a autorităţilor.
Exemplificăm cu examenul din 14 iunie 1939, ilustrat în documentul nr.
19, care specifică participarea elevilor la examenul de absolvire a cl. a IV a,
împreună cu elevii din centru59.
A doua zi pe 15 iunie s-a ţinut examenul oral, la toate disciplinele, cu
asistenţă publică. Arhiva deţine mai multe consemnări ale examenelor de la
sfârşitul anilor de învăţământ la Vama de Sus, fiind încă un aspect solid al legă­
turii celor două şcolii.
Imparţialitatea examinării elevilor de la ambele şcoli crea sentimentul
de egalitate ca şi de responsabilitate atât la elevi cât şi la cadrele didactice şi la
părinţi.

147
 Şcoala nr. 2 din Vama de Sus după anul 1948

La 1 noiembrie 1945 pleacă de la şcoala din Vama de Sus învăţătorul

Gheorghe I Chivereanu şi vine Adalbert Haas, iar prin înfiinţarea celui de al
doilea post în anul 1946 vine şi soţia Maria Haas la Şcoala nr. 2. Pentru această
şcoală, aşezarea celor doi dascăli este benefică, continuând tradiţia anterioară
de seriozitate şi de stabilitate. Familia Haas a rămas 8 ani la această şcoală
până în anul 1953 când s-au mutat la şcoala din centru.
Pentru dascălii de la această şcoală au fost vremuri destul de grele după
1945 ca în tot învăţământul românesc, cu implementarea noii ideologii comu­
niste, cu munca de culturalizare, cu alfabetizarea (vezi Capitolul II) şi toată
gama de corvezi la care erau supuşi de către noul regim.
Reforma învăţământului din anul 1948, a stabilit şcoala gimnazială de 7
ani cu ciclul I şi H, doar la centru, iar Şcoala nr. 2 de la Vama de Sus a rămăs
şcoală primară de 4 ani, coordonată de cea din centru. Această măsură a fost
nefavorabilă copiilor, pentru cei care urmau cl. V-VII, la şcoala din centru tre­
buia să se deplaseze la 3-4 km. între anii 1949-1954, unii elevi care urmau
clasele V-VII la centru au beneficiat de internat şi cantină.
0 sarcină apăsătoare pentru cadrele didactice de la Vama de Sus era
participarea la foarte multe activităţi şi şedinţe seara, la şcoala coordonatoare
din centru, unde era şi centru de administrare, deşi unul din învăţători avea
sarcini de director la Vama de Sus (Haas Adalbert).
Documentele şcolii din centru consemnează participarea lor la toate
activităţile, deşi multe nu-i priveau fiind legate de internat sau de clasele V-VII.
Toate şcolile din comună erau coordonate de la centru în toate dome­
niile instructive, educative, culturale şi pioniereşti. Activitatea pionierească era
coordonată de Consiliul Organizaţiei de Pionieri Comunal, iar la şcoală activi­
tatea o făceau învăţătorii.
După plecarea învăţătorilor Maria şi Adalbert Haas, şcoala a avut în
continuare noroc de dascăli cu calităţi deosebite, buni profesionişti şi cu merite
în integrarea lor în comunitate.
Amintim familia înv. Ana şi Nicolae Dragomir, între 1953-1957 şi 1961-
1969. Familia de învăţători Ana şi Nicolae Dragomir au actualizat prin prestaţia
lor tradiţia învăţătorilor ideali. Au fost vrednici slujitori ai catedrei, devotaţi
şcolii şi satului unde trăiau. Au pregătit generaţii de elevi care au făcut cinste
şcolii. Nicolae Dragomir a urmat studii universitare şi pentru calităţile lui peda­
gogice a fost promovat inspector şcolar la judeţ şi a lucrat apoi şi în învăţă­
mântul superior.
în anul 1956 s-a amenajat a doua sală de clasă, fiind un număr mai ma­
re de elevi şi două posturi de învăţători. în anul 1972, Şcoală nr. 2 intră iar în
graţii, prin venirea la catedră a localnicului Dorel Drăgan şi a soţiei, Rădiţa
Drăgan în anul 1973. Cei doi au adus din nou stabilitate şi interes pentru bunul
mers al şcolii (Doc. nr. 20). Ca director al şcolii, Dorel Drăgan s-a străduit să
obţină o dotare materială mai bună, să facă reparaţii şi îmbunătăţiri, a obţinut
mobilier nou pentru şcoală şi grădiniţă.

148
 în anul 1973 a obţinut aprobarea pentru înfiinţarea grădiniţei, o vic­
torie în pregătirea copiilor pentru şcoală, cum ceruse încă din anul 1945 di­
rectorul Gh. Chivereanu.
Modernizarea societăţii noastre a dus la scăderea natalităţii, iar în anul
2002 şcoala a fost desfiinţată datorită numărului mic de elevi, care au fost
aduşi la şcoala din centru, rămânând doar grădiniţa până în anul 2007, când
aceasta s-a închis.
După 80
de ani de existen­
ţă a şcolii, într­
una din cele mai
vechi vetre de lo­
cuire din perime­
trul comunei Va­
ma Buzăului se
închide lăcaşul de
luminare şi edu­
care a fiilor aces­
tui sat românesc.
Toţi cei
cărora această
şcoală le-a dat lumina minţii şi a sufletului, aduc un omagiu celor 80 de ani de
existenţă ai şcolii, de strădaniile dascălilor inimoşi care au ţinut vie flacăra
învăţăturii la Vama de Sus.
Măsura acestei şcoli, prin munca neobosită chiar de apostolat a unor
dascăli, o dă bilanţul rezultatelor. Dascălii au ştiut să ridice şi să cultive intere­
sul pentru învăţătură al copiilor dotaţi şi cu posibilităţi materiale, să urmeze
diferite trepte mai înalte de învăţătură.
Prezentăm mai jos pe cei care după 4 clase învăţate la Şcoala din Vama
de Sus, au urmat şcoli superioare pentru diverse profesii. Unii s-au întors în
localitate spre a o cinsti cu munca lor, iar alţii, fac cinste locului de origine cu
activitatea şi cu personalitatea lor pe alte meleaguri:
Vasile Buzea.............................................. inginer silvic Braşov
Virginia Drăgan.........................................prof. istorie Baia Mare
Dorel Drăgan.............................................învăţător Vama Buzăului
Corina Dragomir....................................... inginer industria lemnului
Florenţa Iliescu......................................... tehnnician Braşov
luliana Drăgan.......................................... .jurist şi prof. istorie Prejmer
Daniel Mirică.............................................inginer Vama Buzăului
Ştefan Buzea..............................................funcţionar Primărie Vama
Buzăului
Camelia Mariş Rorcea...............................profesoara
Florin Bordaş............................................ inginer silvic Braşov
Borcea Sergiu............................................ profesor Educaţie fizică
Sebastian Mirică........................................inginer
lonescu Tudor........................................... inginer
Cosmin lonescu........................................... inginer

149
 Cadrele didactice care au funcţionat
la Şcoala din Vama de Sus

Nr.
Nume şi prenume Anii Observaţii
crt.
1 Constantin Luca 1926-1927
2 Gheorghe Lixăndroiu 1927-1928,19281929
3 Ştefan Curcă 1929-1930
4 Gheorghe Lixăndroiu . 1930-1933
(în condică este doar IL.
5 11. Vulcănescu 1933-1934
prenume)
6 Constantin Moldovan 1934 25 septembrie-31 octombrie
se menţionează în condică,
7 Ol.Scutaru 1934-1935
învăţătoare Ol. Scutaru
8 Gh. Şt. Papură 1935-1936
9 Gheorghe. I. Chiverean 1936-1939,1941-1945
10 B. Sandu 1939-1940
11 Mircea Modroiu 1939-1940
12 Alexandra Erdeş 1940-1941
13 Victor Erdeş 1940-1941
14 Gheorghe I. Chivereanu 1941-1945
15 Adalbert Haas 1945-1953
16 Maria Haas 1946-1953
17 Ana Dragomir 1953-1958
18 Nicolae Dragomir 1953-1958
19 Câmpeanu Gheorghe 1958-1961 .
20 E. Munteanu 1958-1961
21 Ana Dragomir 1961-1969
22 Nicolae Dragomir 961-1969
23 Marcela Buzea 1969-1972
24 Mirela Ardelean 1969-1970
25 Vegheş Andrei 1970-1973
26 Dorin Drăgan 1972-1993
27 Mircea Haas 1972-1973
28 Rădiţa Drăgan 1973-1978,1983-2002

150
Note bibliografice

1. Document Deschiderea Şcolii nr. 2 - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului Registrul
Matricol nr. i din 1926, pag. 1.
2. Date informative - Arhiva Şcolii nr. 1 Fond Corespondenţă Dosar nr. 1, pag. 121.
3. Idem.
4. Idem.
5. Idem.
6. Ibidem pag.122.
7. V. Popeangă - Şcoala românească din Transilvania în perioada 1867-1918, şi lupta
sa pentru unire. Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1974, pag. 24.
8. Răspuns Chestionar Statistic din 10 Iulie 1945 - Arhiva Şcolii nr. 1, Fond
Corespondenţă, Dosar nr. 1, pag. 371.
9. Idem.
10. Idem.
11. Ibiddem, pag. 372
12. Idem.
13. Idem.
14. Idem.
15. Constantin Luca -Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Registrul prezenţă nr. 1, pag.
1.
16. Ordin numire C. Moldovan din 25 Septembrie şi 31 Octombrie 1934, Ordin transfer
- Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Registrul prezenţă nr. 1.
17. Detaşare Chivereanu Gheorghe - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Registrul
prezenţă nr. 8, pag. 5 din Octombrie 1936.
18. Ibidem, pag. 24 - 31 Mai 1937.
19. Semnătură Alexandra şi Victor Erdeş - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului,
Registrul prezenţă nr. 11 si nr. 12.
20. Notare V. Erdeş mort/dispărut - Arhiva Şcolii nr. 1, Fond Corespondenţă, Dosar
nr. 1, pag. 64.
21. Program străjeresc şi de pregătire premilitară - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului,
Registrul prezenţă nr. 11 din 12 iunie 1939.
22. Tabel numeric Gh. Chivereanu, Comandant Subcentru P.P. - Arhiva Şcolii nr. 1,
Fond Corespondenţă, Dosar nr. 1 pag. 96-98.
23. Redeschiderea Cantinei la Şcoala nr. 1 - Arhiva Şcolii nr. 1, Fond Corespondenţă,
Dosar nr. 1 pag. 131.
24. Gheorghe I. Chivereanu control cantină - Arhiva Şcolii nr. 1, Registrul de prezenţă
numerele 13,14, -1942,1943 şi nr. 15 în 1944-
25. Contract de vânzare - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Registrul de prezenţă nr.
6 din 12 Mai 1934.
26. Ibidem, - 22 şi 29 Mai 1934.
27. Rugăciunea Florilor - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Registrul de prezenţă nr.
6 din 22 Martie 1934.
28. 50 de ani de la martiriu lui Horia Cloşca şi Crişan Arhiva Şcolii nr. 2 Vama
Buzăului, Registrul de prezenţă nr. 7 din 28 Februarie 1935.
151
29- Potop - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Registrul de prezenţă nr. 4 din 17 Mai
1930.
30. Viscol - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Registrul de prezenţă nr. 5 din 30
Martie 1931.
31. Vaccin - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Registrul de prezenţă nr. 6 din 31 Mai
1935-
32. Inspecţie Gh. Russu - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Registrul de prezenţă nr.
6 din 22 Martie 1934.
33. Vacanţă regională în 22-27 Octombrie 1937 - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului,
Registrul de prezenţă nr. 7.
34. Foaie matricolă lacob Ştefan - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Registrul
Matricol nr. 6 1934 pag. 1.
35. Tabel Statistic 1938/1939 - Arhiva Şcolii nr. 1, Fond Documente Şcolare, Registrul
Matricol nr. 14 din 1939, pag. 192-193.
36. Ziua cărţii - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Registrul de prezenţă nr. 6 pag.
16.
37. Munci de război - Arhiva Şcolii nr. 1, Fond Corespondenţă, Dosar nr. 1, pag. 57.
38. Ibidem, pag. 75
39. Sancţiune Gh. Civereanu şi V. Modroiu - Arhiva Şcolii nr. 1, Fond Corespondenţă,
Dosar nr. 1, pag. 237.
40. Ibidem, pag. 41
41. Ibidem, pag. 64
42. Ibidem, pag. 161
43. Ibidem, pag. 60
44. Activităţi extraşcolare - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Registrul de prezenţă
nr. 11 între 1-8 Iunie 1939-
45. Practică agricolă - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Registrul de prezenţă nr. 6
din 27 Aprilie 1933-
46. Practică agricolă - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Registrul de prezenţă nr. 11
din 12 Iunie 1939.
47. Ibidem, 8 Iunie 1939.
48. Activităţi extraşcolare în vacanţă - Arhiva Şcolii nr. 1, Fond Documente Şcolare,
Registrul de prezenţă numerele 13-15, Capitolul II.
49. Idem.
50. Plantat meri - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Registrul de prezenţă nr. 4 din
24 Aprilie 1931.
51. Plantat brazi Calvaria - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Registrul de prezenţă
nr. 11 din 1940.
52. Plantat ghindă de stejar - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Registrul de
prezenţă nr. 7 din 27 Octombrie 1935.
53. Serbarea sădirii pomilor - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Registrul de
prezenţă nr. 8 din 26 Martie 1936.
54. Cumpărat 100 ouă - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Registrul de prezenţă nr. 5
din 18 Mai 1931.
55. La biserică - Arhivele ambelor şcoli
56. Serbare - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Registrul de prezenţă nr. 7 din 24
Ianuarie 1935.
57. Serbare - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Registrul de prezenţă nr. 8 din 1
Decembrie 1936.
58. Serbare 10 mai 1943 Capitolul II - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Fond
Documente Şcolare, Registrul de prezenţă nr. 14.

152
59- Examen 14-15 Iunie 1939 - Arhiva Şcolii nr. 2 Vama Buzăului, Registrul de
prezenţă nr. 11.

153
 Anexa nr. 3.1
N3X
stă por.tîdS este continuarea parodii No. 2' din «l>A<
oufftciriâ No. P«g.

MATRICULA No. X
No, raatricuîar
dC
î/tU i^ -J- iXlŞc nfisfcut ta
.» f/ turta anul /i-
atuflul coffl. . , jud. « , de na
ate .... , dc religie *< ţ-Aaccinat ... ta tona anul înscris
coals la tună anul > Pe ţasa ........

Clasa- . (în litere

Anut şcolar 10'iv — I03*-f
iŞ» Miţţ* cMn.
■B-
TRiMKTkUL
Obiectele dc Ătutltu
] i U 1 UI
II i;l
;â«
"‘ ' -^r ••
||
a a.

Scrîc şî cx<rc, grajn>- . *

jy î'
Exerciţii dc ruemprio şî li­
beră jcprcîdttccre . . -
r/
i < r Tiilo. ,
âtipân __
Exerciţii dc compuncfc .
Exerciţii dc intuiţie: ^ .
Carc*portSbitţ_
Mntcma fcci
(aritmetica şl geometria) m DooiritiUt ,. /t. fG 5' 4
Religia
Istoria
... . » . .
■- \ ^ 51
OcQgrafia
Şfiioţete fizico naturale - . >fj?\ -/r i /f
CuUora socisUi 45 inv- eîvic.
Higiena
^'\ t MetÂ'fttc ...
Nomotivate
AmeadalB
To+rt,t gcîţeffrt
Calîgrafrş
□eeenul , . âAlQ amenu ^‘«c nptiortvt
CSntui . • "I \9S Ta Mi.rwil anului
Educaţia fheică
• f

Lticrit msmtal (la băieţi) yr

luvăţâmiAt dgHvot , , ■io ^0
Indetctiiiclri practice

Lucru de mSii^ şî goSpodSfin

(U fele)

Purtarea
-fp
Frecuenterea
wUflîjtîal N*-.
uaţia ii finale anuTui şcolar
asificati. ‘iy. într^ş .4 elevi promovai!.
*CfltuMl.pai<liţă im taatfnnC i«
Dlreotor»
lOAbfMlk Xd., jiaiţ

154
 Anexa nr. 3.

CLASĂ I CLASA B CLASA y

Doc. nr. 11

155
 CAPITOLUL IV

Şcoala de 4 ani din Buzăiel

Satul Buzăiel aparţinător comunei Vama Buzăului, este o vatră de locu­

ire veche, udată de râul Buzău, afluent al Buzăului, cu orientarea de la Nord-
Vest spre Sud-Est, între dealuri, ferit de vedere din timpurile trecute, la trece­
rea nepoftiţilor. Vatra satului se întinde de-a lungul luncii înguste, dar fertile a
râului Buzău pe 5-6 km.
Satul este aşezat la poalele brâului montan spre graniţa de Sud-Est cu
Regatul României cu care avea legături permanente, pe cărările muntoase.
Datorită acestei aşezări în cadrul montan locuitorii se îndeletnicesc cu
cultivarea puţinului teren agricol existent, dar principala lor ocupaţie a fost şi
este creşterea animalelor şi munca la pădure.
Până în anul 1949 copiii satului frecventau şcoala din centrul comunei.
Datorită numărului mare de copii din acest sat şi distanţei mari pînă la şcoala
din centrul, în anul 1949 s-a construit o şcoală de 4 ani în satul Buzăiel.
Clădirea şcolii corespundea situaţiei şcolare necesare din acel timp:
două săli de clasă, locuinţe pentru învăţători şi curte cu anexe.
Cursurile se ţineau simultan la mai multe clase, sau în schimburi, după
încadrarea şcolii cu cadre didactice.
Şcoala a beneficiat de la început de dascăli calificaţi şi cu multă experi­
enţă, precum Georgeta Chioralia sau Jan Popica. Şcoala având locuinţa pentru
dascăli, era un avantaj pentru statornicirea unor cadre didactice pentru mai
mulţi ani, precum Georgeta Chioralia (1949- 1954), Nicolae Floricica (1954-
1960) sau Ecaterina Leonte (1960-1969).
Şcoala a fost subordonată celei din centru, atât administrativ-financiar
cât şi instructiv-educativ, metodic şi cultural, deşi unul din invăţători avea res­
ponsabilităţi de director local. Din acest motiv arhiva şcolii, posedă doar
cataloage, foi matricole şi condici de prezenţă. Alte documente cu conţinut
metodic, financiar sau administrativ se găsesc la şcoala coordonatoare, unde se
stabileau şi sarcinile activităţilor din afara şcolii, la nivel comunal.
De la deschidere din anul 1949, şcoala a trebuit să facă faţă situaţiilor
dificile de la instalarea comunismului; o politizare intensă la catedră ca şi în
alte activităţi din afara şcolii.
învăţătorii şcolii sunt sever supravegheaţi de organele de securitate şi
cercetaţi în trecutul lor. învăţătorul Jan Popica a fost arestat, ca fost legionar şi
între 1952-1954, este deţinut politic în lagarul de muncă de la Canalul Dimăre-
Marea Neagră.
Ieşit din detenţie, cu greu este primit în învăţământ, în pragul
pensionării, la şcoala din Buzăiel şi la şcoala din Acriş.
Se remarca o fluctuaţie de învăţători la şcoala din Buzăiel între anii
1949-1960 şi din pricina hărţuielilor politice ale organelor de securitate, în
special asupra bărbaţilor. Mulţi veneau la Buzăiel pentru a scăpa din vizorul

156
securităţii, iar după scurt timp plecau pentru a-şi pierde urma. Această insta­
bilitate era spre paguba şcolii şi a elevilor.

- h 4^ Âu%jjk Jdi3MsăăM^

mm
. .. îj '■ . ■ ‘7: ^ ' m

-J_^t,cm î //j “ (/

Pentru organizarea activităţii la deschiderea şcolii, a fost numită direc­

toare Georgeta Chioralia, care avea şi experienţa celor 4 ani (1945-1949) ca
directoare la şcoala din centru.
După efectivul de elevi au fost 2 posturi, iar cel cu responsabilităţi
manageriale locuia în şcoală. Aceştia au dus greul perioadei stângiste, cu mun-

157
ca de propagandă ideologică, de culturalizare proletară şi de alfabetizare. Acti­
vitatea de alfabetizare s-a desfăşurat peste lo ani de la înfiinţarea şcolii până
prin anul 1960.
în arhiva şcolii din centru se găsesc documentele şi pentru şcoala din
Buzăiel, pentru cursurile de alfabetizare1 (Doc. nr. 1) ce dovedesc o activitate
serioasă şi responsabilă, pentru a fi raportate Inspectoratului Şcolar Judeţean
Braşov, după cum reiese din tabelul centralizat pe comuna2 (Doc. nr. 2).
în anul 1961, se deschide o nouă şcoală în satul Buzăiel, la 4 km dis­
tanţă, Buzăiel 2, în amonte, pe valea Buzăului. Fiind un cătun cu mai mulţi
copii, datorită distanţei mari până la şcoală, s-a deschis o şcoală de 4 ani, cu un
singur post, în casa unui ţăran.
fu-eJ» ^ iJb
tM» , 2 t- .
... -- -........---------------■ '■ /f%J- <¥^4

7I1/0 - 1 ^
îi«y ' (L'tluî.J • J*Jl î ■
r-
K 1
ft- Lî: f.
iLj /a/ I^ y 3 is £ l

/hl ih . 3 r - _ - \t ^ ‘ t - -

1 --------- -------------- ^--------------

y; ; 3 & : y î : s -

-
1
q i r 1/ V

// ' ir A 2<i & f

fniSC-T^

Doc, nr. 2
Prin strădaniile şi demersurile şcoli de la centru, fiind director Alex­
andru Constantin lonescu, cu sprijinul Primăriei şi a Inspectoratului Şcolar
Judeţean Braşov în anul 1986, s-a construit un local de şcoală, cu o singura
clasă la Buzăiel 2. Aceasta a funcţionat până în anul 2001, când din cauza
scăderii natalităţii în zonă, nu a mai fost numărul de copii minim, pentru
funcţionarea şcolii, care s-a închis, copii fiind nevoiţi sa ajungă la şcoala din
Buzăiel 1, rămânând doar Grădiniţa la Buzăiel 2, care a mai funcţionat până în
anul 2003.
Documentele şcolii din Buzăiel 2, (cataloage şi condici de prezenţa) sunt
păstrate la şcoala din Buzăiel 1.
Grija pentru copii satului şi bunul mers al şcolii, s-a manifestat şi prin
organizarea învăţământului preşcolar la şcoala din Buzăiel 1. Ca urmare, în
anul 1975, s-a deschis Grădiniţa cu un singur post.
Până la 1989, şcoala a avut organizaţie de pionieri, instructori/ coman­
danţi, fiind cadrele didactice din şcoală. Activitatea s-a desfăşurat după siste­
mul naţional al organizaţiei de pionieri, fiind coordonată de şcoala din centru.

158
 După anul 1969, la pensionarea învăţătoarei Ecaterina Leonte, la şcoala
din Buzăiel a fost mare fluctuaţie, cu schimbări dese de cadre tinere, multe
necalificate, până în anul 2000, când la şcoala din Buzăiel vine învăţătorul
Dorel Drăgan, care a fost şi un bun manager al şcolii, până la pensionare în
anul 2010.

•m0

Fiind localnic, (cu domiciliu în comună) nu are nevoie de locuinţă şi

foloseşte tot spaţiul pentru şcoală şi grădiniţă, într-un singur schimb, cu două
posturi de învăţători cu clase simultane.
Şcoala având o vechime de peste 50 de ani, a necesitat o reparaţie
generală. Cu concursul directoarei de la Centru, Alexandra lonaşcu şi a Primă­
riei, se face o reabilitare a şcolii în vara anului 2007.

Ca un bun manager şi un priceput gospodar Dorel Drăgan a supra­

vegheat permanent lucrările de reparaţii şi îmbunătăţiri, astfel încât la sfârşitul
lucrărilor, şcoala era una din cele mai moderne şcoli mici de patru ani din
judeţ, cu geamuri termopane, parchet, uşi noi, încălzire centrală, apă curentă şi
grupuri sanitare interioare.^
Imaginile prezente arată starea actuală a şcolii de nivel european.

159
 Şcoala are şi acum două posturi de învăţător, se lucrează simultan şi un
post de grădiniţă.
Unii elevi bine pregătiţi, care au manifestat interes pentru carte au
urmat trepte mai înalte de învăţământ după şcoala din Buzăiel. Băieţii au fost
atraşi de meserii practice, în domeniul transporturilor (şoferi), iar unii dintre ei
s-au calificat în meserii industriale la Braşov. Fetele s-au orientat preponderent
spre învăţământ:

Aura Păcurar....................învăţătoare
luliana Păcurar.................inginer silvic
Mariana Mariş..................învăţătoare
Rodica Drăghici................învăţătoare
Petruţa Păcurar................învăţătoare

Acum elevii din satul Buzăiel beneficiază din anul 2002, de transport
gratuit cu microbuzul, la şcoala din centru pentru a urma cursurile gimnaziale.
Cadrele didactice ale şcolii din Buzăiel fac parte din colectivul şcolilor
din comuna, formând in singur corp profesoral.

învăţătorii Şcolii primare Buzăiel I

Nr.crt Perioada Nume si prenume

0 1 2
1. 1949-1950 Chioralia Georgeta
2. 1950-1956 Popica loan
3. 1951-1954 Chioralia Georgeta
Pacurar Maria
4. 1954-1955
Budusan Virginia
5. 1955-1956 Popica Jean
6. 1956-1957 Dumitru Ligia
7. 1955-1959 Munteanu Emil
8. 1957-1958 Floricică Nicolae
9. 1958-1960 Cazacu Virginia
Coman Ion
10. 1960-1961
Ghilbustean Andrei
11. 1960-1969 Leonte Ecaterina
12. 1962-1963 Sporea Corina
13. 1963-1965 Bana Georgeta
14. 1965-1968 Balaban loan
15. 1968-1970 Veghes Gheorghe
16. 1970-1971 Morariu Georgeta
17. 1971-1973 Stefanesiu Nicolae
Drăghici Rodica
18. 1973-1974
Gyorgy Melania

160
 0 1 2
19. Munteanu Rodica
1974-1990
Comanita Mariana
20. Munteanu Rodica
1990-1995
Gyorgy Melania
21. Culciun Florenţa
1995-1996
Ardelean Magda
22. Hermenean Liliana
1996-1999
Hermenean Fabian
23. . 1997-1998 Ioana Annemaria Popica
24. 1999-2006 Verigut Carmen
25. 2000-2010 Dragan Dorel
26. 2005- în prezent Bobes Crina
27. 2006-2011 Hermenean Liliana
28. 2010-2011 Borcea Camelia

învăţătorii Şcolii primare Buzăiel II

Nr.crt Perioada Nume si prenume

Bana Georgeta
Reves Eva
Nedelcu Mariana
Dragan Minodora
1. 1961-1965 Pricop Maria
Stefanasi loan
Gyorgy Melania
Lupu Li\da
Haas Gizela
Sas Corina
Ardeleanu Magdalena

161
Note bibliografice

1. Raport luna februarie... - Ahiva Şcolii nr. i, Fond Corespondenţă, Dosar nr. 4
pag. 225.
2. Situaţia... — Arhiva. Şcolii nr. 1, Fond Corespondenţă, Dosar nr. 4 pag. 22
3. Şcoala reabilitată 2007 - Imagini de arhivă

162
 CAPITOLUL V

ÎNVĂŢĂMÂNTUL DIN SATUL AGRIŞ

Şcoala confesională în satul Acriş până la 1918

Mişcarea de emancipare naţională, a românilor transilvăneni, dusă

de Astra de la înfiinţarea ei în anul 1861, nu era străină satelor buzăiene,
care cu toate opreliştile vremurilor, au deschis şcoli, confesionale sub oblă­
duirea bisericilor, instituţii de prim rang în afirmarea naţiunii române.
0 asemenea şcoală era şi în satul Acriş, aparţinător de Vama Buzău­
lui, mai ales că în jur erau şcoli confesionale în prima jumătate a sec al XIX
lea, la întorsura Buzăului din anul 1820 şi la Vama Buzăului din anul 1824.
(vezi cap. II) Nu ştim data deschiderii şcolii din Acriş, dar este posibil să fie
„începuturile ei” odată sau imediat după cea din Vama Buzăului legată fiind
de venirea unui preot în locahtate.
Recensământul Gubernial din anul 1865, nu pomeneşte de existenţa
şcolii de la Acriş, fiind probabil o „Filie a celei din Vama Buzăului.”
în sprijinul acestei ipoteze este documentul emis de Oficiul Proto-
presbiterial Gr. Or. Treiscaune Breţcu, pe teritoriul aferent pentru „Con­
curs, pentru îndeplinirea posturilor înveţătoresci mai jos numite de la
şcoalele confesionale, gr. or [...] 5. Vama Buzeu, post de înveţătoriu ad­
junct în cătunul Acriş cu salariu de 200 fl, cuartir liber, şi lemnele nece­
sarii pentru încăldit”1 datat: Breţcu 9 luliu 1984. Documentul este o dovadă
certă a existenţei şcolii confesionale în Acriş (Doc. nr. 1).
Din cuprinsul Circularei de mai sus se vede că. Şcoala Confesională
din Acriş se înscrie ca statut şi încadrare în Decretul Guberniului c. r. al
Transilvaniei din 5 ianuarie 1859, unde se admiteau şi învăţători adjuncţi,
cu scutire de cătănie.2
Alt document emis de Parohia Gr. Or. din Vama Buzăului la 16 mai
1884 sub semnătura parohului Da\id Coman, este în legătură cu acest con­
curs de ocupare a unui post de învăţător, deoarece preotul David Coman
face cunoscut autorităţii eclesiastice care patronează încadrarea şcohlor cu
învăţători prin concursuri:

„Prea On. Dle. Presbiter,

Prin aceasta vin a vă face cunoscut cumcă pentru postul nostru de

înăţător din Vama am găsit un tânăr bun, din comuna noastră anume
Alecse lagăr, care a fost un an voluntar. ”3 Coroborând datele din cele două

163
documente ne dăm seama că, Pr. David Coman recomandă pe tânărul Alexe
lagăr Protopopiatului în i6 mai, înainte de data concursului ce se va ţine
după 31 August (după mai multe documente).
Suntem îndreptăţiţi a crede că este recomandat tânărul Alexe lagăr
pentru şcoala din Acriş deoarece familia lagăr din comună, locuia în satul
Acriş. Nu ştim dacă
Nr. 818,^894. [148] 1-3 postul de învăţător
CONCURS. s-a ocupat deoarece
Circularele Of. pro-
Jenbrn îndeplinirea posturilor îitp topopial din Treisca-
Ltoresci mai jos iuimite dela 8c6-\ une anunţă post
confesionale, gr. or. din kractul liber de învăţător la
rotopresbiteral al Treiscaunelor se Vama Buzăului, în
escrie concurs cu termin de 30 4^Ie aceleaşi condiţii de
dela prima publicare. salarizare şi facilităţi
ca în anul 1894 şi în
1. Dp bAtUyîj 316 fl. anii: 1891, 1892,
fond şi repartiţie, cuartir liber în edi 1894, 1897, docu­
ficinl scolei şi lemne pentru încă}4it. mentele nu specifică
2. Into.rsu r rt Bu îsen, clasa II, la Acriş doar cel din
salariu 300 fl. din repartiţie şi relut 1894, ceea ce ar fi
de cuartir. posibil ca, celelalte
să fie pentru şcoala
3. LJsaeu, 163 fi. din fond şi din Vama Centru.
repartiţie, cuartir liber în edificiul sco­ Documente
lei şi lemnele necesari de foc. şcolare nu avem, dar
4. P o i a na S a ră, clasa II, cu siguranţă şcoala
salariu ficsîn numerariu 300 fi., cuartir funcţiona după re­
gulamentele şi pro­
liber şi 16 metrii ciibi lemne pentru gramele vremii, fi­
încă.l4itul locuinţei înveţAtoHului: ind sub patronajul
5. Vama B uz,9n. post de în- bisericii se înscria în
vgţătoriu adjunct in cătunul Acriş cu categoria „şcoalelor
salariu de 200 fi, cuartir liber şi lem­ poporale, confesio­
nale.” Prima descrie­
nele necesarii pentru Încălzit. re a „şcoalei” din sa­
_____ 6. Z ag o n. ____________ Dqc. nr. 1 tul Acriş o avem de
la prof. Constantin Sporea din lucrarea ,Memorii”. Evocând anii copilăriei
petrecuţi în satul natal şi şcoală primară, ne dă imaginea primei şcoli
săteşti, din satele Buzăului Ardelean, din a doua jumătate a sec. al XlX-lea.
Avem tabloul unei „şcoli populare primare” dintr-un sat mic cu posibilităţi
reduse, dar cu o puternică dorinţă de învăţătură.
Memorialistul este născut în anul 1876, iar 6 ani (vârsta de şcoală) o
avea în anul I882, ceea ce însemna că, atunci era deja şcoală în satul Acriş.
Desigur că, şcoala era „o Filie” a celei confesionale din Vama centru, una

164
din şcolile populare, ce se înscria în programul de atunci al şcolilor cu trei
clase, reformate de Mitropolitul Andrei Şaguna.
Din Memorii, aflăm imaginea şcolii. învăţătorul nu era calificat „...un
învăţător format dintr-un ţăran simplu, care abia ştia scrie şi citi.”4 Dacă
un ţăran din sat ştia carte, înseamnă că în sat a fost şcoală cu mulţi ani în
urmă, când acest ţăran a învăţat carte (nu ne spune memorialistul că ar fi
învăţat în altă parte). Având puţină ştiinţă de carte învăţătorul Climu, nu se
încadra în normele cerute de Decretul Gubernialicesc din anul 18595 de a fi
calificat. Acest aspect reiese şi din mărturia prof. Constantin Sporea care
spune: Jn anul următor m-a dat împreună cu soru-mea mai mare
Adreana la şcoală la Vamă, unde era învăţător calificat.”6
Probabil, după Climu se căuta învăţător calificat la Acriş, aşa cum se
vede în documentul de mai sus, în anul 1894.
Tot din Memorii aflăm că, şcoala nu avea local propriu şi era
„...instalată într-o casă ţărănească.”^ Şcoala se făcea şi a. m. şi p. m. după
cum reiese din Memorii: „mergeam la şcoala cu merindea în traistă pentru
amiaz.”8 învăţătorul îi îndruma ce merinde să aibă, pentru a nu-şi degrada
cărţile, „...să nu ne luam merinde slănină sau carne friptă, ca să nu se
ungă cărţile. Să ne luăm mălai cu nuci sau ceapă cum îşi i-a şi dânsul.”^
Din acest text avem imaginea unui dascăl sărac, cu un trai modest care se
hrănea la prânz cu mămăligă rece, cu nuci şi ceapă.
Din Memorii ştim că, elevii aveau cărţi, o informaţie deosebit de
importantă; păcat că nu s-a păstrat nici un manual de atunci. Este posibil
ca, după anul 1891 să se fi întrebuinţat manualele învăţătorului Gheorghe
Zaharia, de la întorsura Buzăului (vezi Anexele nr. 5.1 si 5.2).
Acrişul, fiind un sat mic nu putea asigura plata învăţătorului pentru
a se întreţine. Acesta era nevoit să-şi completeze veniturile cu un mărunt
negoţ, peste graniţă, în România. De aceea lipsea adesea din sat şi şcoala se
ţinea cu întreruperi. „Ţineam şcoală cu intermitenţă, căci domnul, Climu,
avea obiceiul să lipsească câte o săptămână întreagă. în acest interval
obişnuia să plece în Regat cu desagii încărcaţi cu articole industriale de
prin Ardeal, pe care le ducea pe articole alimentare din Regat: porumb,
grâu, nuci...”10.
Autorul Memoriilor ne prezintă şi starea educaţiei morale a şcola­
rilor. Dascălul i-a educat în spiritul moral creştinesc (cum cerea Programa
şcolară pentru anul I), i-a învăţăt „...toate rugăciunile de seara şi diminea­
ţa, ne-a dezbărat de înjurături şi vorbe necuviicioase, ne-a obişnuit să
respectăm pe mai marii noştri şi în special pe părinţi.”11
Educaţia morală pe care o făcea şcoala se înscrie în programa timpu­
lui pentru primii ani.12
Cu siguranţă că, şcoala confesională a mai funcţionat la Acriş şi după
aplicarea legilor Trefort, care impuneau obligatorie limba maghiară în toate
şcolile, chiar şi în cele confesionale greco-orientale. Aplicarea legilor lui
Appony din 1907, care interziceau şcolile confesionale, au adus mari
greutăţi şcolilor.

165
 La începutl sec. XX, în Acriş era o Capelă în casa lui Nicolae Sporea,
epitropul bisercii din Vama Buzăului, unde slujeau preoţii capelani din
Vamă, loan Coman şi loan Modroiu alături de preotul David Coman (vezi
capitolul I) credem că aceştia ţineau şi şcoala. Aceşti preoţi în timpul răz­
boiului au fost arestaţi (1915-1918) şi nu ar fi mai putut ţine şcoala.
Este posibil ca, în timpul războiului să se fi închis şcoala din Acriş,
din lipsa învăţătorilor plecaţi pe front, deoarece veteranii satului loan Gh.
Rohan Alexe I. Hermanean şi loan Ghe. Sporea povesteau că, în timpul
„războiului mondial au fost duşi forţat la şcoala din satul vecin Brâdet
unde învăţau numai ungureşte cu un învăţător ungur invalid, venit de pe
front” (la Brădet s-a deschis şcoală ungurească în anul 1913).
Nici după multe decenii aceşti săteni nu au uitat comportamentul
deosebit de dur şi umilitor al învăţătorului lor, faţă de copilaşii care nu
cunoştea limba maghiară.

învăţământul de stat la Acriş

după anul 1918

După Marea Unire, învăţământul în satele buzăiene, a beneficiat de

grija şi îndrumarea şi finanţarea statului, pentru toate problemele materia­
le. La fel şi la cele legate de programul de învăţământ, cât şi în cele de înca­
drarea cu personal calificat.
De primă necesitate în satul Acriş, a- fost construirea unui local de
şcoală, realizat, prin sprijinul statului, între anii 1926-1928.
Şcoala s-a construit în mijlocul satului pe un teren de aproximativ un
hectar. Terenul era luat în schimb de la Gheorghe Lexkes conform „înţele­
gerii din anul 1924, cu Notarul Comunei Vama Buzăului, ca Preşedinte al
Comitetului şcolar Acriş în suprafaţă de 2 jugăre.”J3 în anul următor, încă
nu se perfectase schimbul şi Primăria face demersuri la Direcţia Agricolă
Sfântu Gheorghe pentru acordarea terenului, după care s-a construit şcoala.
Şcoala a fost ridicată din lemn de brad acoperită cu ţiglă. Localul
avea două săli de clasă mari, două locuinţe pentru învăţători, spaţiu pentru
cantină şi sufragerie.
în jurul şcolii era o curte spaţioasă, o grădină de legume şi o livadă
de aproximativ 5000 mp. Alături, şcoala a primit la Reforma agrară din
anul 1945 şi un teren arabil în folosinţă, pentru întreţinerea cantinei şi a
dascălilor, cât şi pentru practica agricolă organizată a elevilor. Şcoala a fost

166
concepută atât ca construcţie cât şi ca dotare pentru a corespunde nevoilor
de atunci ale învăţământului românesc.
Gândirea pedagogică progresistă din sec. al XlX-lea, recomanda
practică agricolă în şcoala de la sate, ca viitorii ţărani să fie mai instruiţi la
nivelul normelor vremii. încă din anul 1866, George Bariţiu cerea o
instruire agricolă în şcoli la sate „unde elevii erau mai aproape de grădina
familiei”
Şcoala din Acriş, corespundea normelor vremii visate şi de cărturarii
ardeleni şi aplicate prin reforma lui Spini Haret şi în Regatul României de
la începutul secolului al XX-lea, cu teren agricol în jur şi cu cantină şcolară,
aşa cum reco­
mandase încă
Ni V-1-- ?
':r - ’ din anul 1898,
Spiru Haret,
care cheamă
corpul didac­
tic să înfiinţe­
ze cantine şco­
lare pentru co­
pii săraci sau
cu probleme.
Nici după Ma­
rea Unire sa­
tul Acriş nu a
fost inundat
de bogăţie.
Rănile război­
ului se vindecau greu. Pe lângă durerea orfanilor, a văduvelor şi a părinţilor
îndoliaţi, erau multe pagube materiale. Reforma agrară din anul 1921,
adusese unele foloase mai mult la nivelul colectivităţii decât personale -
păduri şi păşuni comunale. Constituirea comunei Vama Buzăului în anul
1923, ca unitate administrativă a fost de folos şi satului Acriş, sprijinit în
construcţia şcolii între anii 1926-1928.
Organele administrative locale, au sprijinit apoi şcoala cu cele nece­
sare, în special în aprovizionare cu lemne de foc, lucrări de întreţinere, în
gospodărirea cantinei, ca şi în diverse probleme oficiale.
Şcoala din Acriş a fost autonomă faţă de cea din Vama Centru. Din
documentele din arhivă se vede acest aspect, ca şi din relatările de la foştii
învăţători. în arhiva Şcolii nr.i ca şi în cea din Acriş nu este nimic referitor
la un statut de subordonare a şcolii din Acriş. Corespondenţa Şcolii nr 1, cu
autorităţile şcolare nu cuprindea şi şcoala din Acriş.
Şcoala din Acriş avea Comitet Şcolar, al cărui Preşedinte era în anul
1924, notarul comunei, cum reiese din înţelegerea Primăriei cu Gheorghe
Lexkes privind schimbul de teren pentru şcoală. Existenţa Comitetului
şcolar independent de cel comunal se vede din antetul unor acte emise de

167
şcoală ca cea din documentul nr.3.1^ Şcoala opera în numele acelui Comitet
Şcolar atât cu organele statului cât şi în raportul cu părinţii.

Activitatea şcolară

Primele documente ale şcolii din Acriş sunt anterioare construirii şi

deschiderii şcolii în localul nou în anul 1928. Primul registru matricol al
şcolii din Acriş este din anul 1925, iar primul catalog este din anul şcolar
1927-1928.
Din lipsa unui local propriu pentru şcoală, ca şi din cauza mutărilor
repetate, nu s-a păstrat arhiva şcolii dinainte de anul 1925. Nici după anul
o S« A <y.

Jf3 C4r «CIB5

N2 .

y4^i-e.lJrcuUjLeUK^

^nycu. ^ Q 'U e- -«4

- ^'
-— -

Doc. nr. 3
1925 nu s-a păstrat toată arhiva, din diferite cauze. La demolarea şcolii
vechi, în anul 2000 şi până la reconstruirea celei noi, arhiva a fost mutată la
căminul cultural din sat, unde se ţineau şi cursuri şi mare parte a acesteia,
s-a pierdut.
în primii ani după război, credem că din lipsa învăţătorilor, şcoala
nu funcţiona, căci copiii din Acriş, urmau şcoala la Vama centru la 5 km de­
părtare. în anul şcolar 1923-1924, în Registrul Matricol nr. 1 de la şcoala din
centru, erau înscrişi în clasele a I-a şi a IV -a 59 de elevi din Acriş, iar în

168
anul şcolar 1924-1925, erau înscrişi 67 elevi din Acriş în clasele I-IV, Regis­
trul Matricol nr. 2 (relatare şi în capitolul II). Acest număr mare de elevi
acrişeni, se explică şi se datorează războiului, mulţi fiind restanţieri cu vâr­
ste mai mari, decât clasa corespunzătoare, aspect evidenţiat mai jos.
în anul şcolar următor
1925-1926 pe aceiaşi elevi din
Acriş, care au urmat până atunci
cursurile la Vama Centru îi găsim
în clasele următoare, înregistraţi
la şcoala din Acriş. încă nu era
■ / ¥ •/ ţ
•

Ci"'
■<

v
• /■'■■ ■ .

construit localul şcolii, dar func­

■ •' ••

■/ ; -:k 7 ţiona după cum ştiu bătrânii

satului, în casele gospodarului
^ : : / r-' Dinică Roşea.
în anul 1928, s-a deschis
ms - /
şcoala, în noul local.
-- / Structura şcolii era cea a
sistemului de învăţământ din Ro­
Doc. nr. 4
^CC mânia. Până în anul 1927, şcoala
primară avea ciclul de 6 clase, iar
din anul 1927 s-a generalizat durata de 7 clase. La şcoala din Acriş clasa a
Vll-a a intrat în anul şcolar 1928-1929.
Registrul Matricol nr.i cu­
prinde elevii din 3 ani; 1925-1926,
1926-1927 şi 1927-1928. Următo­
rii ani au fost înregistraţi crono­
logic în registrele matricole ale
şcolii1^ (Doc. nr. 4 si nr. 5). Anali­
zând efectivul elvilor din aceşti
Ac,
—• M^ ^. -/ ani, se constată creşterea numă­
rului de şcolari, reliefat mai jos
prin creşterea natalităţii.
-^,ss/ţ~ £ s în anul şcolar 1923/1924
sunt 59 elevi din Acriş înscrişi în
Doc, nr. a___________________________________ documente la Vama Centru.
în anul şcolar 1924/1925 sunt 67 elevi din Acriş în clasele I-V la
Vama Centru (vezi cap. II).
De la 1925, sunt documente-matricole, ale şcolii din Acriş unde sunt
înscrişi elevii pe clase.
în anul şcolar 1925-1926 au funcţionat cl. I-II-III-IV, cu 53 elevi,
în anul şcolar 1926-1927 au funcţionat cl. I-II-III-IV-V cu 59 elevi,
în anul şcolar 1927-1928 au funcţionat cl. I-II-III-IV-VI cu 63 elevi,
în anul şcolar 1928-1929 au funcţionat cl. I-VII cu 65 elevi.
In anul şcolar 1929-1930 au funcţionat cl. I-VII cu 68 elevi.

169
 După anul 1930, sporul natalităţii se stabilizează, numănil elevilor
fiind aproape constant.
Din anul şcolar 1926-1927, cunoaştem şi numele învăţătorilor, din
documente, ca şi din amintirile foştilor elevi.
în anul şcolar 1927-1928 la şcoala din Acriş, datorită ntraiămltii
mare de elevi, se aprobă două posturi de învăţători, după norma oficială de
40 de elevi Ia un post de învăţător (conform cu legislaţia României).
Constatăm un mare număr de elevi cu vârstă şcolară mai mare,
depăşită, restanţieri din timpul războiului. Unii nu urmaseră deloc şcoala,
alţii au întrerupt în anii războiului, din varii motive.
Lăudabile sunt rezultatele Ia învăţătura ale acestor elevi, înregistraţi
în documente Ia şcoala din Acriş în anul şcolar 1925-1926. Din u elevi 7 au
promovat clasa a LV-a cu note peste 9.
Nr Anul
Nume şi premune Clasa / An şcolar Vârsta Media
crt naşterii
L. Roşea C. Carolina A rV-a 1925-1926 16 ani 9,45 1909
2. Comăniţă Olimpia AlV^a 1925-1926 15 ani 9,61 1910
T
ă. Popica D Ana A rV-a 1925-1926 15 ani 9,61 I9IQ
4. Hermenean Ghe. Maria AlV-a 1925-1926 14 ani 9,23 I9II
5. Filip Nicoiae AlVr-a 1925-1926 14 ani 9,Q9 I9II
6. Neagu Nicoiae AlV-a 1925-1926 13 ani 9,65 1913
7. Comăniţă Giieorşiie A IV-a 1925-1926 12 ani 9,51 1912

Aceşti elevi de vârstă şcolară depăşită au trecut prin vremea grea a

războiului, au cunoscut greutăţile mari din acei ani: muncă lipsuri, tragedii.
Aceste situaţii i-a maturizat, t-a ăcut mai responsabili, astfel încât şcoala
pentru ei a fost joacă şi
învăţătura, plăcere.
Matricolele şcola­
re au precizări, prin care
elevii care depăşesc vâr­
sta de i6 ani nu mai pot
urma cursurile şi sunt
trecuţi la şcoala de
adulţi, fiind consemnări
în cataloage şi registre
matricole ca cea „pentru
elevul Camdrdţă losif
care în anul 1926 înpli-
nea 16 ard, în amil ur-
mâtor nu mai putea
urma şcoala, ” deşi era
un elev foarte bun cu
media 9,25.. Arbiva şcolii
Doc. Ttr. © are însenmări în cata-

170
loage, despre mai mulţi elevi care, pentru depăşirea vârstei trec la Cursurile
de adulţi. învăţătorul N. Spătăroiu directorul şcolii notează în catalogul
anului 1928/1928: Jntrucât au împlinit 16 ani au fost trecuţi la cursul de
adulţi.” în arhiva şcolii vedem coperta şi unui catalog: „Catalogul cursului
Primar şi de Adulţi pe anul Şcolar 1927-28” (Doc. nr. 6).
După primul
război mondial,
s-au organizat
ROMÂNIA
cursuri de alfa­
betizare, pentru
MINISTERUL EDUCAŢIUNII NAŢIONALE săteni la „Şcoala
ŞCOALA PRIMARAiT,c/i,;4^^.?3-.....-.............. adulţilor” finali­
Comuna.fwjwt. Judeţul... zate cu însuşirea
unui volum mi­
CATALOGUL nim de cunoş-
tinţe necesare,
CLASELORVI!
care erau con­
ANUL ŞCOLAR
semnate în cata­
loage. Mulţi ti­
Doc, nr. 7 neri nu urmase-
ră şcoala sub stăpânirea maghiară, din cauza sărăciei fiind plecaţi din sat
slugi şi ciobani, sau pentm că au fugit de învăţătură ungurească, sau din
cauza războiu­
HINlSTEIUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE lui. în toate pro­
IHVAţAmANTUL primar OiH ROMÂNIA blemele şcolare,
cea din Acriş era
independentă,
Şcoala .... doar în cele le­
gate de comuni­
CATALOG DE CLASĂ tate acţiona îm­
preună cu cele­
GlaskliL’i, II ^Vf- lalte din comu­
- ' —
Anul şcolar nă, cum era la
plantatul pomi­
lor ca şi la ser­
barea de la
Doc, nr. 8 Cartea Romftneaicft — 20444
sfârşitul acestei
acţiuni. Problemele sociale din satul Acriş, cu ţărani puţin avuţi, cu un trai
greu, din sudoarea şi truda lor, sunt reflectate şi în situaţia şcolarilor. Deşi
şcoala era gratuită, copiii aveau şi o masă gratis la prânz. Unii ele\i erau
nevoiţi să întrerupă şcoala, ca alături de părinţi, ori în locul lor, să mun­
cească pentru existenţă.
Analizând frecvenţa elevilor în perioada interbelică, se constată că în
clasele mici I-IV, frecvenţa şi şcolarizarea este bună. După clasa a IV-a
mulţi copiii săraci abandonau şcoala, chiar şi cei dotaţi, fiind folosiţi la

171
 muncile gospodăreşti în
familie. Şi dintre cei care
'/iSintk, /3a
urmau 7 clase adesea lip­
\ seau mult. Absentau mai
<:^ujCZgA£. . ^'IÎaa ,Xa. ^'u^*ve£'€^u mult şi abandonau şcoala
fetele, fiind folosite la
treburile casnice, la îngri-
tL4&eL/S^£^Jt^rf^/casu^^/tvinM^&£t0ii^./1.$/u;/Z^ iirpa fratilnr mai miri
pi. AOAX.~U .vift/i c-ic f-t JcX fl£itie./e.a. /CU/r*tpindLZ frrU/lifairLgtÂ..£cJt^iJum^ __ * _ 9
CqJc '.■*<■ ant •* ? etc. Din cauza abando­
i/jir
^«Ci —,..-— i/et /ii/ nului şcolar, simt ani în
^ A<Ub • ____ ____3.^' .rff
_
7 i care la şcoala din Acriş în
clasa a Vll-a, nu mai
/w"......'fraj^'jîhr
.........^-f-Y/JŞ- bCIa. J'
JŢX ajungea nici im elev (la
13-14 ani copiii erau folo­
ii:i^i/L JMW^mA- siţi la diverse munci).
Jii-
V# Astfel în anii 1931-1932 şi
r>4.~Ph-HiAY -. 1935-1936, nu a existat
cl. a Vll-a, iar în anul
şcolar 1942-1943 a fost
! I
un singur elev absolvent
>■■'-“■
al clasei a VlI-a, Alex­
;■ t> A -/ / andru Neagu, cu examen
' - ■

<1/ r ' A> ■'

'■

de absolvire. în toată
Doc. nr. 9 perioada interbelică,
şcoala din Acriş a funcţionat
cu 7 clase, la care activau doi
învăţători, lucrând simultan (b llLan (Y/ul p /f /fjJ
la mai multe clase, fiecare
învăţător lucra cu 3 sau 4 -l.Cyi <iC . ^O-
clase16 (Doc. nr. 7 şi nr. 8).
Programul şcolii era în C^^O/tUc/ ^A2XtCti/U. t

schimburi, cu pauză de prânz,

pentru servirea mesei, de că­ . ă/v*- ^ yy pboutu, ta.rniLiY. .n*au. iU.

tre elevi şi învăţători. De / ia. f ifct', -O- Ji>\

regulă clasele mici învăţau xi ./t. ** JCC ’V.!

dimineaţa iar cele mari după . 4* /em.z/ -i-**. ^^n«£. «

masa. Şcoala din Acriş ca c(i 'Lii-tCu.U' tiu >< ■ ^rtc±fii, / at\i.

toate celelalte şcoli din satele A?

buzăiene, aparţinătoare de iei»

Plasa Buzăul Ardelean, făcea
parte din centrul de exami­
nare de la întorsura Buzăului.
Examenul de la finele
clasei a IV-a se ţineau în
şcoală, dar cel de absolvire a Doc. nr. lo

172
clasei a VII a se ţinea la centrul unic, de la întorsura Buzăului (Doc. nr. 9 şi
nr. 10, precum şi Anexele nr. 5.3 - 5.6).
Examenele de la întorsura Buzăului se desfăşurau după legislaţia
vremii, cu o comisie, compusă din cadrele didactice care au lucrat la clasă,
directorii şcolilor participante, inspectori de centru, revizorul şcolar şi
delegatul ministerului, aşa cum se vede pe unele lucrări de la examene, pe
foile matricole consemnările, cu semnăturile şi ştampile.1^
Documentele ilustrează atât notele elevilor cât şi seriozitatea exami­
nării, prin semnăturile comisiei de examene, parafate cu ştampile.
Subiectele de examen par simple, dar solicită multă logică, operaţi­
uni de calcul, dar cer şi o profundă cunoaştere a programei şcolare. Desigur
tehnologia examenelor era la nivelul tehnicii şi metodologiei desfăşurări
examenelor din epocă.
Seriozitatea comisiei de exminare de la întorsura Buzăului se dove­
deşte din faptul că peste 20 ani, în toate comisiile de examen, inspector de
centru a fost înv. Gheorghe Russu de la Sita Buzăului, ca şi în inspecţiile
şcolare. Examenele de la sfârşitul anului erau un adevărat eveniment pentru
sat. Plecau din sat căruţele, cu elevii cu domnii învăţători, cu părinţi, cu
rude, cu prietenii, un întreg alai pentru susţinerea morală a candidaţilor,
situaţii despre care,vârstnicii satului povestesc cu mult haz şi nostalgie.
Fala acrişenilor era întreţinută de rezultatele frumoase de la exame­
ne, adesea aveau cele mai bune note. Elevii care ajungeau să termine 7 clase
erau tare ambiţioşi. A rămas în memoria satului, povestea absolventului
Gheorghe V. Comăniţă, care la examenul de la întorsura Buzăului în anul
1942, pentru că-1 strângeau pantofii noi, i-a abandonat la uşa a stat desculţ
la examen, iar la comunicarea rezultatelor, cea mai mare notă pe centru a
luat-o elevul desculţ Gheorghe V. Comăniţă 8,86.18 Povestea după ani, cu
haz şi cu mândrie fosta lui învăţătoare, d-na Ana Zelesneac.
Rezultatele bune la carte, ca şi la alte acţiuni se datorau dascăhlor
care lucrau în toate compartimentele şcolii.
Arhiva cuprinde câteva documente în stil olograf, de tabele finale cu
mediile elevilor, frecvenţa acestora sau alte situaţii (Anexa nr. 5.7).
Semnificativă este rigoarea cu care urmărea şcoala frecvenţa elevilor,
iar în cazul absentărilor repetate erau somaţi părinţii să se prezinte urgent
la şcoală, altfel se va apela la autorităţi pentru „...amendare fără o altă so­
maţie”, de exemplu Adresa oficială trimisă de învăţător către un părinte, în
numele instituţiei şcolare; Comitetul Şcoalei Primare de Stat Vama Buzău,
căt. Acriş din 2 martie 1928, intitulată Provocare, Domnul Gheorghe
Hermenean...să se prezinte la Direcţiunea şcoalei în 24 de ore....”19
Adresa poartă ştampila şcolii şi semnătura directorului N. Spătăroiu,
prezentat mai sus în documentul nr. 3.
în puţina arhivă găsită în şcoală se găsesc şi motivaţii medicale chiar
şi pentru 5-6 zile de boală, ce arată disciplina aplicării regulamentului
şcolar.20

173
 Responsabilitatea slujitorilor şcolii se vede şi din faptul că cunoşteau
starea socială a şcolarilor. în anul 1926/1927 învăţătorul Jan Popica nota în
Matricola nr. 2 la nr. 78, ele\oil „X” fiind slugă la stăpânul, „Z” care era
răspunzător de situaţia acelui copil în raport cu situaţia lui şcolară. în cata­
logul din anul 1928/1929, este deasemeni notat de către învăţătorul N.
Spătăroiu, la o elevă...servitoare şi numele stăpânului.
Şcoala a fost binecuvântată cu învăţători meritoşi, atât la catedră cât
şi în munca extraşcolară. Colectivul de cadre didactice din Acriş era implicat
în toate acţiunile şcolare. Rezultatele la învăţătură ale elevilor se datorau şi
unei activităţi metodico-pedagogice de calitate, cât şi a activităţilor cultura-
le,deosebite desfăşurate de dascălii din Acriş.
în perioada intebelică majoritatea Cercurilor culturale - activităţi
metodice şi culturale, din Plasa Buzăul Ardelean se ţineau la şcoala din
Acriş, semn al prestanţei şcolii. Pentru cerinţele de atunci, aceasta era una
din şcolile bine dotate, cu posibilităţi optime, pentru schimburi de expe­
rienţă: şcoală nouă, teren experimental livadă şi cantină bine dototă şi
gospodărită.
La aceste ocazii veneau din toate satele buzăiene, căruţe pline cu
învăţători şi preoţi în asistenţă la ore, la actităţi practice şi culturale, urmate
de mese festive, la care contribuiau şi părinţii elevilor care erau foarte
mândrii cu şcoala, cu copiii şi cu dascălii lor. Pentru reuşita acestor
activităţi dascălii au reuşit să antreneze comunitatea părinţilor, care după
posibilităţi contribuiau cu daruri şi cu munca, pentru ca domnii învăţători
şi preoţi să se simtă bine în satul lor.

Cantina şcolii

Existenţa cantinei şi a terenului din jurul şcolii au fost o provocare

pentru învăţători de a fi vrednici gospodari si buni administratori.
Elevii erau antrenaţi în cultivarea terenului, prin practica agricolă,
ajutaţi chiar şi de părinţi. Şcolarii, după puterile lor lucrau în grădină şi în
livadă, la semănat, plivit, cules (legume şi fructe), la sortat sau depozitat în
cămara şcolii pentru iarnă .
Pentru unele trebuinţe ale şcolii erau solicitaţi şi părinţii cu căruţele:
la arat, la căratul gunoiului şi a recoltei, la căratul şi tăiatul lemnelor,etc.
Antrenarea elevilor în munca practică şi utilă, organizată în colectiv
a avut valenţe educative deosebite. S-a creat în satul Acriş, o coeziune a
comunităţii în jurul şcolii cu sentimente de respect şi responsabilitate faţă
de şcoala lor. Aceste frumoase legături s-au materializat în timp în bune
rezultate şi la învăţătură.

174
 Cantina şcolii era administrată tot de corpul didactic. Şcoala avea
bucătăreasă, iar activităţile auxiliare le făceau elevii în mod organizat, chiar
şi servitul mesei îl asigurau fetele din clasele mai mari.
Cantina era aprovizionată din gospodăria şcolii, cu puţină susţinere
de la stat pentru copii săraci.
Vârstnicii satului povestesc cum lucrau ca şcolari în gradina şcolii şi
cum depozitau produsele pentru iarna. Fetele au învăţat la şcoală cu învăţă­
toare să facă gemuri, dulceţuri din căpşuni, zmeură şi mere precum şi alte
conserve pentru magazia cantinei.
Mare merit au avut dascălii acestei şcoli, buni cunoscători ai sufle­
tului copiilor, care i-au tratat egal pe toţi şcolarii. Din marea iubire pentru
copii, nu au făcut discriminare între ei, săraci ori bogaţi, români ori ţigani
(erau doar 3-4 familii). S-au ferit a rănii sau a provoca unele umilinţe şcola­
rilor şi au asigurat masa tuturor, ajutaţi fiind de contribuţia părinţilor mai
înstăriţi. Săraci sau nu, toţi elevii primeau la prânz o masă caldă. Cei nevo­
iaşi primeau şi dimineaţa o mică gustare.
Cantina era necesară, deoarece clasele mari V-VII, învăţau şi înainte
de prânz şi după. Cei mici rămâneau si ei după masă pentru pregătirea
lecţiilor viitoare.
„Ca nişte buni părinţi”, învăţătorii au ştiut să coaguleze comunitatea
din Acriş la contribuţia necesară, cu alimente şi diferite servicii pentru can­
tină. Bătrânii de azi îşi amintesc cu nostalgie de anii de şcoală când în joacă
lucrau la şcoală şi mâncau cea mai gustoasă mâncare (chiar dacă era un
sandviş dimineaţa si o ciorbă la prânz). Povestesc cu mult respect despre
grija dascălilor, care în aceste situaţii se transforma în grijă părintească şi
nu în postura exigentă a învăţătorului din clasă. Acesta îi îndruma în timpul
acestor activităţi la închegarea unei colectivităţi, la deprinderi de convie­
ţuire socială, cu maniere civilizate.
Hrana în colectiv îi învaţă şi să-şi lase mofturile şi pretenţiile din
familie, elimină orgoliile şi individualismul, crea o punte trainică între şco­
lari indiferent de stare materială. Bucuria şi plăcerea elevilor a rămas în
amintire ca cel mai drag moment din şcoală, care le uşura greutatea şi ne­
plăcerea învăţăturii. Cu siguranţă, acesta a fost factorul care a contribuit ca
în perioada interbelică să fie şcoala din Acriş una de frunte în satele buză-
iene. Elena Drăgan (Păcurar)21 povesteşte ca pe o caldă amintire cum o
trimitea mama la şcoală cu lapte, smântână, ouă şi o găină proaspăt tăiată
pentru cantină. Cu aceeaşi plăcere relatează că se ducea vara la plivit stra­
turile de zarzavat sau la culesul zmeurei, căpşunilor şi altele. Şi alte eleve ca
Georgeta Roşea, Margareta Gh. Rohan, Corina Gh. Sporea, Livia Stroie etc.,
împărtăşesc aceleaşi gânduri.
Unii foşti elevi deapănă şi amintiri hazlii. Ion Sporea trimis de mamă
la şcoală cu o traistă cu ouă, brânză şi slănină, a fost atacat pe drum de o
haită de câini. Copilul s-a apărat cu traista, care l-a scăpat de câinii, care i-
au şi uşurat-o. A ajuns la şcoală mort de spaimă, cu traista sfâşiată, fără
brânză şi slănină, iar ouălele făcute chisăliţă. I-a rămas întreagă doar amin-

175
tîrea acelei întâmplări pentru toată viaţă.22 Părinţii aveau încredere deplină
în învăţătorii lor, deoarece nu se cunosc situaţii neplăcute legate de funcţi­
onarea cantmei-

Câteva msemnări despre cadrele didactice

de la şcoala din Acriş,

Şcoala din Acriş a fost binecuvântată cu învăţători destoinici bine

pregătiţi şi cu dragoste de meserie, astfel că între 1925-1950 an fost numai
învăţători calfficaţi şi cn grade didactice.
în anul 1926-1927, şi în anul 1927-1928, predă Ia şcoala din Acriş,
tânărul invâţâtor Jan Popica din satul vecin, Brădet, absolvent al renumitei
şcoli normale din Deva, al cărui director era acrişanul Constantin Sporea, în
jurul căruia s-au pregătit şi format mulţi învăţători buzăteni. în anul 1929,
Ia şcoala diu Acriş vine alt absolvent al şcolii din Deva, Victor Negoţ, din
îtttorsura. Ia fel de vrednic şi inimos.

Cea mai populară şi îndrăgită mvăţătoare a satului,, a rost Ana Săm-

uţă (câs. ZeLesneac), care a funcţianat Ia şcoala din Acriş, între anii 1928-
L942 (Poza — Doc. nr. u).
Deşi foarte tânăra s-a remarcat prin seriozitate şi vrednicie. Clasele
pe care te învăţa erau bine pregătite, eterii erau bine educaţi şi: Ia examene
se remarcau prin buna pregătire (vezi Anexele nr.. 5,3 — rar. 5,6).
 Tânăra învăţătoare avea calităţi de bun gospodar, dovedită prin
conducerea şcolii şi administrarea cantinei. în cei 14 ani a fost mulţi ani şi
directorul şcolii, autoritară şi pătrunsă de responsabilitatea misionară pe
care o îndeplinea cu sârguinţă.
Neobosită şi capabilă în munca la catedră, avea şi deosebite calităţi
artistice, stăpânea arta de a comunica cu oamenii, de ai antrena în diverse
activităţi.
Cu câtă nostalgie şi mândrie pomenesc azi vârstnicii satului despre
învăţătoarea lor, care-i strângea la şezători şi clăci (cu glume, cântece,
colinde şi alte frumoase tradiţii). Vrednica învăţătoare făcea cu tinerii din
sat şi din şcoală, programe culturale la diverse ocazii şi la sărbătorile
naţionale. Pregătea cu elevii şi cu tinerii din sat piese de teatru, (din clasici),
şi activităţi tradiţionale cu care mergeau în turnee prin satele vecine, (cor de
colinde) şi dansuri populare. I-a învăţat să respecte folclorul şi tot ce este
românesc prin valorificarea patrimoniului naţional.
Pe fetele de la şcoală şi pe cele din sat, la şezători le iniţia în arta
cusăturilor şi împletiturilor populare tradiţionale şi deprinderi ale artei
culinare.
Dăruirea cu care lucra dăscăliţa lor „ca o muceniţa a neamuluT
(după cum spunea Octavian (joga), a rămas în amintirile satului.
Copiii de azi, nepoţii tinerilor de atunci ştiu că bunica sau bunicul se
duceau să colinde, sau să joace teatru, la sărbători, sau vara la examenele
din întorsura Buzăului cu domnişoara învăţătoare „cu săniuţa”; şi se miră
cum mergeau vara cu săniuţa, neştiind că Săniuţă era numele învăţătoarei.
Numele învăţătoarei Săniuţă în Acriş are conotaţie folclorică, atât de mult
era legat satul de învăţătoarea lor în toate momentele existenţei.
învăţătoarea Ana Săniuţă a fost bine integrată în comunitate. Era
prezentă la toate sărbătorile satului. Nu lipseau nici faptele caritabile ale
dăscăliţei: era prezentă în familiile sărace cu ajutoare şi daruri din puţinul
ei, iar în familiile mai cu stare era invitatul de onoare atât în Acriş cât şi în
satele vecine. Era invitatul onorabil al aristocraţiei locale, familiile: Popica,
Negoţ, Pătrunjel, Modroiu, Sporea, şi Coltofeanu care i-au fost şi naşi de
cununie.
întreaga activitate a „dăscăliţei” Ana Săniuţă-Zelesneac, a dovedit pe
lângă bima pregătire profesională, având şi gradul didactic II, pe care o
avea, dar şi o educaţie aleasă, din familia unor români ardeleni trăitori în
Italia, fapt ce i-a dat un orizont larg şi a contribuit la formarea personalităţii
ei, care apoi a făcut apostolat la Acriş un mic sat românesc.
Pentru înţelepciunea, căldura sufletească şi dăruirea ei către semeni
era implicată mereu în problemele comunităţii, chiar şi în cele personale,
ale sătenilor. Era confidenta multor fete tinere (foste eleve sau nu), care
vedeau în „domnişoara învăţătoare”, nu doar un mentor ci chiar o prie­
tenă, o soră, o mamă iubitoare.
Alături de Ana Săniuţa-Zelesneac, au fost mereu colegi bărbaţi cu
care au împărţit munca cu cele mai bune rezultate. Ana Saniuţa-Zelesneac a

177
întruchipat tipul ideal al învăţătorului de ţară, cel care locuia în şcoală,
făcând serviciu permanent. După cursuri supraveghea cantina, munca în
grădină sau livadă sau pe terenul cultivat. Majoritatea învăţătorilor colegi
locuiau cu familia în sat, deci nu erau permanent prezenţi în şcoală.
Se cuvine sa-i pomenim şi să le aducem prinosul de cinstire acestor
învăţători de elită ai neamului, care şi-au făcut datoria exemplar la catedră,
AKUL ŞCOT-AR lOi ' f m
iar la nevoie, au
ANUL.:':. fost bărbaţii de
O 6SE B V ^ BI . sacrificiu ai nea­
' , .A-':, (y? g mului, în apăra­
Cbig^al tji iRCgaaiX OblCQţul şl guhl^tfl l«-tiami*Olil^cftiI ^ [eeţl'BilI
rea gliei srămo-
ifc^ »
şeşti. Amintmm
x îh'i^
^x> pe învăţătorul
Vasile Atanasiu
22s-*L?
‘ r'-îî;
<■ Pătraşcu care du­
=4 Pr-
.;/}•, ... t'' ■ . ”5^-;
pă 4 ani de activi­
Ji- ., /-i.>/
'£’t
/
ii“î?r
tate s-a căsătorit
-1» /} d f-' f îtP^:>v'£ în sat cu Jenica
’A Y Ui
lagăr din Acriş şi
c-s^ f'O'’
după o lună de la
î .1 • căsătorie a fost
,' mobilizat pe front
în anul 1941. La 5
săptămâni de la
0- ■'/
începerea război­
,'d2 ului la 29 iulie
yt. 1941 a căzut pe
•? 1-7 V - 'X''■ ■ '•
malul Nistrului,
făcând sacrificiu
Doc,nr.i2 suprem in lupta
pentru eliberarea Basarabiei.2^
în semn de cinstire şi recunoştinţă pentru sacrificiul acestui învăţă­
tor, prof. de istorie Corina Sporea Bărăgan, fostă elevă a şcolii din Acriş
cercetând evenimentele a scos în lumină jertfa patriotică a învăţătorului
Vasile Atanasiu Pătraşcu. în anul 2005 prin grija directoarei de la şcoala
coordonatore. Alexandra lonaşcu şi a primarului comunei Tiberiu Nicolae
Chirilaş, s-a aplicat o placă comemorativă pe şcoala din Acriş în amintirea
învăţătorului Vasile Atanasiu Pătraşcu.
Adevărata recunoştinţă i-au adus-o veteranii satului, foştii lui elevi
care cu emoţie şi admiraţie au evocat figura dascălului care-i învăţase nu
numai carte şi bună purtare, dar şi anumite deprinderi practice (de tâmplă-
rie, comerţ sau de contabilitate). Evocarea călduroasă a fost făcută de foştii
elevi. Tone Ion şi Sporea Pompiliu. Lecţia de patriotism pe care o pecetluise
cu jertfa lui, a rămas în mintea şi inima oamenilor ca o legendă reală a satu­
lui (poza).

178
 începutul războiul în anul 1941, a lovit
învăţământul nu numai prin concentrarea
unui număr mare de învăţători pe front dar şi
a multor, părinţi ai elevilor care se sacrificau
în război şi lăsau familiile îndurerate, Iară
apărare şi sprijin material.
Şcoala a avut noroc că în locul lui V. A.
Pătraşcu plecat la război şi apoi a învăţătoarei
Ana Zelesneac detaşată la Braşov, în anul
1942, să vină învăţătoare calificate şi vrednice
ca Valeria Modroiu în anul 1941/1942. Geor-
geta Chioralia în anul 1943/1944 a lucrat,
singură la şcoala din Acriş, pe 2 posturi con­
form tabelului de la sfârşitul lucrării.
Greutăţile războiului asupra şcolii din
Acriş, devin mai apăsătoare şi datorită legislaţiei speciale pe timp de război.
Autorităţile civile şi militare ale statului, încercau să facă faţă lipsurilor
materiale, şi să aplaneze eventuale nemulţumiri sociale, prin intermediul
şcoliilor, ca factori de coeziune în comunitate. în acest scop, cadrele didacti­
ce erau mobilizate pe loc, nici concediu de vară nu se aproba decât în cazuri
extreme şi bine motivate (vezi cap II).
Dascălii trebuia să organizeze acţiuni de vacanţă zilnice, aşa numi­
tele „munci de război”, conform cu Ord. Inspectoratului Şcolar jud. Başov,
nr. 5202 /1943 din 23 iuniei?4 transmis tuturor şcolior, privind sarcinile de
vacanţă (prezentate detaliat în cap II).
Situaţia se menţine şi în vara anului 1944, prin noi reglementări
oficiale, ce se găseau pentru tot personalul didactic transmis de Ministerul
Culturii Naţionale, prin Broşura nr. 1115-1944, care, stabilea normele mun­
cii de război şi conţinutul acestor lucrări (vezi cap II).
Personalul didactic trebuia să presteze unele munci după necesităţile
locale, sau la şcoală, activităţi la care antrenau şi elevii şi tinerii din sat.
Trebuia să se repare interiorul şi exteriorul şcolii, a gardurilor şi anexelor,
să se asigure zugrăvitul şcolii, repararea mobilierului şi a materialului
didactic pentru anul viitor. Trebuia să se culeagă fhicte de pădure şi să se
prepare conserve pentru cantina şcolii, ca şi fructele şi legumele din grădina
şcolii. Deasemeni trebuia lucrat lotul şcolii care era destul de mare la Acriş.
Se cereau şi munci în folosul obştesc, ca: culegerea de plante medici­
nale din zonă, culegere de conuri de brad, de jir, colectarea de haine pentru
orfanii de război, etc. (vezi documentele din capitoul II).
Aceste munci de război, erau prestate de cadre didactice din şcoală,
dar pentru că puteau participa şi alţii veniţi în localitate şi luaţi în evidenţă,
cu aprobarea Inspectoratului Şcolar Judeţean, în vacanţele de vară din anii
1943, 1944 şi 1945 la Acriş a venit să desfăşoare „muncile de război”
învăţătoarea Ana Zelesneac, din Braşov. Condica de prezenţă din acel timp
dovedeşte acest lucru2^ (Doc. nr. 12).

179
 Venirea în sat a învăţătoarei Ana Zelesneac, fără să fie obligată ci
doar datorită legăturii sufleteşti cu cei lângă care a dus greutăţile unei
munci încununate de succese şi multe satisfacţii, este cea mai grăitoare
dovadă de ataşament şi de iubire pentru acrişeni. A venit să împartă cu
aceştia durerile războiului, căci mulţi din primii ei elevi din Acriş, soldaţi
acum, îşi trimiteau de pe front doar cununa de lauri a eroismului cu care
tânără lor dăscăliţă îi îmbărbătase când au fost copii.
Prezenţa ei alina multe păsuri şi consola multe suflete, mai ales că
venea în satul secătuit de război. A locuit cu ei, a muncit alături de ei, i-a
ajutat să-şi ascundă micile agoniseli din gospodării la invadarea satului de
către armata sovietică (maşina de cusut în cuptorul de pâine, păturile, pla­
puma şi pernele îngropate în lanul de porumb şi alimentele în saci prin
tufe) şi a stat în refugiu în pădurea Paieju cu sătenii, împărţind cu ei coli­
bele şi ascunzătorile, cum mărturiseşte fiica ei atunci copil56 doctoriţa din
Braşov Rodica Brebenaru. Putem afirma că lecţiile de educaţie moral-
patriotică ale învăţătoarei Ana Zelesneac nu au fost vorbe goale, ci trăiri
adevărate, alături de cei pe care îi iubea.
Lipsirea şcolilor de învăţători din cauza războiului, este în parte sal­
vată prin venirea refugiaţilor basarabeni, în anul 1944, în România, fugind
de ocupaţia sovietică. Mulţi învăţători din Basarabia, Ţinutul Herţa şi Buco­
vina de nord veniţi în ţară, au fost ajutaţi de M. C. N. să primească posturi şi
facilităţi de azilanţi (vezi capitolul II).
La 1 mai 1944 (după condica de prezenţă), vine la Acriş familia de
învăţători Ana şi Victor Buşniţă, refugiaţi din Basarabia.
învăţătorii Ana şi Victor Buşniţă au fost supuşi tuturor situaţiilor
grele cauzate de război cadrelor didactice (prezentate în capitolul II).
învăţătorul Victor Buşniţă menţionează în Registru de prezenţă,
activităţile comune cu Şcoala Nr. l şi nr 2 din comună, în special cele de
E.E. - extraşcolare şi de P.P. - premilitare, afiliaţi comandantului de la
Centru.a7
Vacanţa de vara a anului 1944 din cauza războiului care se apropia, a
început după bombardamentele din zonă, după 6 Aprilie. Toată vara elevii
şi dascălii au fost mobilizaţi la activităţi alternative de lecţii (pentru recupe­
rarea zilelor pierdute) cu cele extraşcolare.58
Prin prestaţia la catedră, a învăţătorilor Buşniţă, ca şi în activităţiile
extraşcolare şi prin buna gospodărire a şcolii, au lăsat la plecare în anul
1948, o pagină frumos scrisă pe răbojul şcolii din Acriş.
Ana Buşniţă era o bună învăţătoare, o caldă şi pricepută sfătuitoare a
celor din jur şi o pricepută administratoare a cantinei.
Victor Buşniţă era nu numai im „sever învăţător” (spun foştii disci­
poli) dar şi un priceput şi pasionat în grădinărit şi pomicultură.
învăţătorul Victor Buşniţă i-a învăţat pe săteni să cultive legume şi
căpşuni în mod agrotehnic mai avansat şi să altoiască pomii, cu soiuri mai
bune. Şi acum după 60 de ani sunt în Acriş pomi altoiţi de înv. Buşniţă de o
calitate mai bună.

180
 Pentru că basarabenii din România erau urmăriţi pentru a fi extră­
daţi şi trimişi în lagărele de exterminare din Siberia de către sovietici, ca
pedeapsă că au fugit în ţară, din calea lor, au fost nevoiţi să plece din loc în
loc pentru a li se pierde urma. Din acest motiv şi familia Buşniţă a plecat
din Acriş în anul 1948, prigoniţi de regimul comunist, ce a însemnat o pier­
dere pentru sat.
La sfârşitul războiului începând din anul 194625’ la şcoala din Acriş s-
au făcut cursuri de culturalizare şi alfabetizare pentru neştiutorii de carte
sau pentru doritorii de a se instrui în plus. Cursurile se ţineau seara cu
adulţii, activitate pe care au desfăşurat-o învăţătorii Ana şi Victor Buşniţă,
cum reiese din documentele şcolare.
Acţiunea este o continuare a iniţiativei de după Primul Război Mon­
dial, a cursurilor pentru adulţi menţionată mai sus.
Cu toate meritele şcolii din Acriş în perioada interbelică, deşi au fost
unii elevi deosebit de dotaţi intelectual, puţini au fost cei care au urmat
trepte mai înalte de învăţământ. Fetele au urmat şcoli de menaj. Elena
Popica şi Lavinia Sporea, iar băieţii şcoli de Arte şi Meserii, exemplu: Nico-
lae Neagu şi Ionel Pătrânjel, Nicolae Sporea, iar Alexandru Comăniţă,
Alexandru Neagu, loan Sporea şi Victor Comăniţă au urmat studii economi-
ce-administrative.
Interesul scăzut pentru învăţătură se explică prin condiţiile econo­
mice scăzute ale sătenilor, oameni cu situaţii materiale modeste, care abia
şi-au vindecat rănile din primul război mondial că a început al doilea, cu
toată gama de greutăţi.

ASOCIAŢIA FOŞTILOR DEŢINUŢI

POLITICI DIN ROMÂNIA

p.,,.,., ............
r Cotizaţii pe anul ■<> c
n i") V,

-- -------------

CARNET DE MEMBRU Trim. 1 Trim. 11

i
! Lei ...... . Lei ...............
.JiAiM........ Casier, Casier,
Pri n iimtlc ....... / ...... .....
■ _-'V N,
" uzJÎlL.. i
Pala
Trim. iii Trim. IV
eliberării carnetului
Lei .............. Lei ...............
Preşediniele filialei
i Casier, Casier,

I Semnătura tUulaiului i r-. /

Al. . Ar ■
Doc. nr. 13
iHeA

181
 Credem că, libertatea căpătată în anul 1918, a schimbat şi opiniile
românilor, care acum se simţeau stăpâni în propria ţară, şi nu mai ţinteau
să se ridice prin ştiinţă de carte deasupra situaţiei lor umile. Românii
înainte de anul 1918, înfruntau jignirile şi umilinţele stăpânilor doar prin
demnitatea lor morală, cu mai multă carte şi cultură pe care le aveau,
înainte de 1900, în toată Transilvania, cu sacrificii uriaşe ţăranii îşi trimi­
teau copiii la şcoli înalte, pentru a se afirma şi a fi liderii lor competenţi în
lupta pentru drepturile naţionale ale românilor.
în suma împlinirilor „şcoalei” din Acriş, se constată multe rezultate
bune mai ales pe tărâmul educaţiei. A creat un tineret fără excese şi convul­
sii morale sau sociale, bine integrat în epocă.
Dascălii au fost ghidul lor civic şi moral. Mulţi
tineri, foştii elevi s-au jertfit pe front alături de
dascălul V. A. Pătraşcu sau în lagărele de prizo­
nieri. Alţi tineri cu convingeri morale patriotice
sănătoase, inspirate de învăţătorii lor cu greu au
acceptat starea de bolşevizare a României după
1944, ori chiar s-au răzvrătit ca tânărul loan
Sporea, fost elev al şcolii atunci economist în Bra­
şov, a fost arestat în anul 1948) şi toată familia a
suferit multe abuzuri. Sora lui Valeria Paulina
Sporea a fost dată afară din şcoală de la liceul
Jan Popica „Principesa Elena” din Braşov pentru că fratele ei
era proscris politic, arestat „duşman de clasă” 30
(Doc. nr. 13). Pentru şcoala din Acriş ca pentru tot învăţământul românesc
după 1945 a început calvarul stalinismului.

învăţământul la Acriş după 1948

Prin aplicarea Reformei învăţământului din 1948, şcoala din Acriş

rămâne doar Şcoala Primară de 4 ani, şapte clase fiind la şcoala din centrul
comunei, la 5-6 km distanţă.
Reforma învăţământului din anul 1948 a adus grave prejudicii învă­
ţământului din satul Acriş.
S-a desfiinţat cantina şcolii. Regimul de dictatura proletară nu mai
hrănea copiii satului, de unde ridica cote uriaşe de produse agricole şi ali­
mente. Mulţi învăţători calificaţi muriseră pe front, alţii piereau în lagărele
de exterminare so\aetice ca prizonieri de război, sau se sfârşeau în închiso­
rile şi lagărele comuniste româneşti.

182
 o victimă a vremurilor a fost şi învăţătorul Jan Popica, (înv. la Acriş
înre 1926-1928), care a fost arestat de regimul comunist între anii 1952-
1954 şi după anii de temniţă şi canal Dunărea-Marea Neagră s-a întors cu o
infirmitate de deplasare şi cu greu a mai lucrat ca învăţător la şcoala din
Buzăiel şi Acriş între anii 1957-1959.
La şcoala din Acriş după anul 1948 a fost o mare fluctuaţie de cadre
didactice, mai mult sau mai puţin vrednici, unii chiar fără pregătire de spe­
cialitate. în anul 1949 la şcoala din Acriş vine învăţătoare basarabeancă
Leonte Ecaterina, care funcţionează până în anul 1960. A fost acceptată de
organele comuniste ca şi ceilalţi basarabeni din învăţământ, pentru că ştiau
limba rusă care se preda obligatoriu şi în clasele primare. Ecaterina Leonte
a lucrat cu multă seriozitate şi răspundere, adesea fiind singură la 4 clase.

sau alături cu tineri necalificaţi, cu urmări nu prea rodnice pentru elevi. A

locuit în şcoală tot timpul, o situaţie benefică pentru învăţământ.
Ecaterina Leonte prin prezenţa permanentă în şcoală şi prin seri­
ozitatea ei a dat o notă de stabilitate şcolii, chiar în condiţiile grele de după
reformă, în timpul implementării ideologiei staliniste în şcoli, implicată
activ în alfabetizare şi munca de culturalizare 3i(Doc. nr. 14).
După anul 1948, ideologizarea comunistă în şcoala din Acriş a fost
destul de temeinică, judecând după aspectul cataloagelor din anii 1941-
1947, care aveau pe copertă portretul Majestăţii Sale Regele Mihai I al
României şi apoi pe portret s-au lipit petice de hârtie, cum sunt găsite şi
acum în arhivă.-^3
Cu siguranţă că portretul Majestăţii Sale a fost acoperit după anul
1947. din stângism ideologic exagerat, sau din frică.

183
 Situaţia satului era destul de grea la instalarea regimului comunist,
cu mari impozite şi cote mari de produse agricole, care necesita multă mun­
că. pentru care se foloseau si copiii, ce nu mai puteau învăţa, după 4 clase.
Unii nu puteau urma şcoala mai departe, deoarece regimul comunist
excludea de la îm-ăţâtură pe fii celor înstăriţi sau ai celor consideraţi
duşmani ai regimului, cazul expus mai sus al elevei Sporea Valeria Paulina.
Din aceste cauze după anul 1950 doar 2 fete au reuşit cu multe
greutăţi să acceadă la studii superioare. Cornelia Leonte, profesor de bio­
logie şi Corina Sporea profesor de istorie şi studii medii. Elena Drăgan,
Georgeta Roşea şi Marcu Rodica.
între anii 1960-1990 şcoala din Acriş este din nou întru-un con de
lumină, prin venirea aici a familiei de învăţători calificaţi, Virginia şi
Alexandru Cazacu.

nrA ■-
.Aşezarea ia şcoala din Acriş a celor doi, învăţători, cu vocaţie de
dascăli, a înscris o nouă pagina de lumină în cartea acestei şcoli, prin pres­
taţia lor la catedră, ca şi prin activitatea culturală şi managerială. Locuind in
şcoală, învăţătorii Cazaca au fost antrenaţi şi în gospodărirea patrimoniului
şcolii. Prin generalizarea învăţământului de 7 şi de 8 clase elevii din Acriş
intră in competiţie cu cei de la şcolile vecine şi fac faţa cu cinste. Acum se
ridică un nou val de tineri care acced ia studii medii; Filip Margareta
contabilă. Neagu Silvia Învăţătoare in sat. Sporea Gheorghe, Popica îon,
Filip Ion, Sporea Elena, Filip Corina, Hermenean Ana şi cu studii supe­
rioare: Hermenean Horia. Filip Letiţia şi Cazacu Dana.
Creşterea numărului de şcolari a dus ia apariţia de noi posturi de
învăţători, al treilea in anul 1961 şi ai patrulea în 1963. în anul 1965 Ia
şcoală se deschide şi grădiniţa pentru preşcolari, cu un post şi apoi cu două.

11 gu
Extinderea volumului de şcolarizare, obliga pe directorul Alexandru Cazacu
la o răspundere mai mare, pe care a onorat-o până la pensionare în anul
1990. Alexandru Cazacu a gospodărit bine, şcoala, preocupat şi de proble­
mele materiale. La peste 50 de ani vechime şcoala avea nevoie de reparaţii.
A făcut reparaţii curente şi altele mai mari, a schimbat uşi, ferestre, ţiglă
etc. (Doc. nr. 15).
Prin eforturi s-a instalat în şcoala lumină electrică, telefon şi apă
curentă. Pentru rezolvarea acestor probleme, directorul şcolii Alexandni
Cazacu, a antrenat pe localnicii, interesaţi de binele şcolii conform tradiţiei
satului din perioada interbelică. însemnările învăţătoarei Virginia Cazacu

menţionează câţiva săteni care au ajutat şcoala în toate ocaziile continuând

tradiţia din perioada interbehcă a cooperării satului cu şcoala, precum Ţică
Popica, Pompi Sporea, Victoraş Comăniţă, Ion Filip, Nicolae Sporea, Ion
Bularca, etc. (Doc. nr. 16).
în această perioadă şcoala din Acriş a fost coordonată de şcoala din
Vama Centru, existând o bună colaborare, şi îndrumare de către directorii
de la Centru, Adalbert Haas, Vaşlaban-Taflan Maria, şi Alexandru lonescu.
Colectivul de cadre didactice din şcoala Acriş, au activat şi în plan
cultural, cu multă pasiune.
Şcoala şi în plan cultural şi educativ s-a remarcat prin perseverenţa
în activitatea al cărui suflet a fost familia Cazacu. Atât cu elevii cât şi cu
tinerii din sat au desfăşurat o muncă culturală susţinută în cadrul căminului
cultural. Cadrele didactice de la şcoala din Acriş s-a implicat în promovarea
folclorului local în campania Cântarea României cu elevii şi sătenii. Au
prezentat brigăzi artistice, dansuri locale, piese de teatru. „O scrisoare

185
pierdută” interpretată de amatori a fost premiată, ca şi dansurile populare
locale, sprijinite şi instruite de directorul căminului cultural Neluţ Filip.2^
Memoriile d-nei Virginia Cazacu evocă numele celor care s-au distins în
toată activitatea şcolii din Acriş: Bularca Valeria şi Neagu Silvia - învăţă­
toare - fiice ale satului, precum şi cei din afară ca Dana Aldea, Timaru
Viorel, Mirica Minerva, etc.
0 notă aparte a fost pasiunea pentru sport cultivată în şcoală, prin
tânărul Gigi Comăniţă, care prin talent şi perseverenţă, a ajuns în lotul
naţional, la lupte, doar o problemă serioasă de familie nu l-a lăsat să ajungă
la Olimpiada de la Montreal. Apoi, a fost antrenor la dierse cluburi sportive
din Braşov. A antrenat şi elevii din Vama Buzăului, care în anul 1974, au
obţinut locul I pe ţară (vezi capitolul II).

Şcoala din Acriş după 1989

La peste 50 de ani vechime, degradarea şcolii era destul de avansată,

încât era necesară o reparaţie serioasă. Pentru repararea clădirii, primăria
nu a găsit altă soluţie decât tăierea brâului de brazi mai bătrâni de 60 de ani
ce înconjura grădina şcolii pe trei laturi în lungime de aproximativ 300 m.
în total. Din dispoziţiile Primăriei a dispărut mândreţea de gard verde ce
simboliza locul cel mai oxigenat din sat, dar reparaţia nu s-a făcut şi şcoala
a continuat să se degradeze.
După anul 1970, a fost pusă la pământ şi livada renumită a şcolii
care îmbătrânise, şi nimeni nu se mai ocupase de regenerarea ei. în locul
gustoaselor fructe, au crescut buruieni, iar bătrânii meri au dat ultimul rod,
jar şi cenuşă. Grădina mândră de odinioară, o adevărată oază de frumuseţe
şi rod, a rămas un teren dezolant ne cultivat.
Şi, pentru ca timpul să-şi încheie opera distructivă, şcoala a fost de­
posedată şi de terenul din fosta grădină, prin legile retrocedărilor agricole
de după 1990. Terenul a fost atribuit de Primărie unor particulari, deşi tere­
nul şcolii provenea din schimb, de la familia Lexkes, pentru care statul
român a dat teren în loc. Şcoala a rămas fără grădină doar cu o curte pentru
joaca elevilor.
Terenul de cultură de lângă şcoală de asemeni, a fost luat de
primărie. Astăzi şcoala este redusă ca întindere, cu curtea ca un maidan de
cartier urban, gri, înconjurata de un gard de beton, nemaiavând nimic din
parcul veşnic verde cu pomi, fructe şi flori, primitor de odinioară. Şi şcoala
a avut aceiaşi soartă, nu a fost reparată, ci a fost dărâmată.

186
 La propunerea Inspectoratului Şcolar Judeţean Braşov şi a prima­
rului din localitate Emilian Chirilaş s-a ridicat o şcoală nouă cu fonduri de
la Banca Mondială, în anii 2000-2002.
Pentru că noua construcţie s-a ridicat pe vechea temelie, a fost
nevoie ca timp de un an, şcoala să funcţioneze în căminul cultural din sat, în
condiţii destul de nepotrivite, iar arhiva a avut de suferit, multă s-a pierdut
şi degradat din cauza mutării.
Noua clădire deşi era modernă, a avut multe carenţe de funcţionare:
săli ne expuse la soare, spaţii auxiliare mici, toaleta afară în curte.
Pentru a corecta şi îmbunătăţii starea şcolii, la strădania directorului
de la centru Alexandra lonaşcu şi a Primăriei spre binele procesului de
învăţământ, şcoala a intrat într-un program de reabilitare şi s-au făcut
îmbunătăţiri substanţiale între anii 2004-2008. S-au amenajat spaţii de
w.c. în interior, s-au pus geamuri termopane, s-a făcut încălzire centrală în
şcoală etc. Aceste îmbunătăţiri au creat la şcoala din Acriş, un mediu propi­
ce pentru actitatea didactică şi cultural educativă, cu care se poate mândri
comunitatea locală, iar vrednicul colectiv didactic este la înălţimea cerin­
ţelor actuale. Azi la şcoala din Acriş, sunt 3 sau 4 posturi de învăţători, în
funcţie de numărul de elevi anual şi unul sau două posturi de educatoare,
după numărul de copii.
Acti\dtatea instructivă şi educativă a cadrelor didactice din şcoală se
remarcă atât prin rezultatele la învăţătură cât şi prin perfomanţele
culturale. Cadrele didacice bine pregătite, cu grade didactice, II şi I ancorate
în pregătire şi perfecţionare permanentă, au adus şcoala din Acriş la nivel
european prin participarea şi aportul adus la unele proiecte şcolare
naţionale şi europene.
0 caracteristică a colecti\7ului didactic din Acriş este iarăşi stabili­
tatea, majoritatea fiind localnice, au vechime în şcoală, sunt bine integrate
şi au interes ca şi peviitor să dobândească rezultate bune. Menţionăm
numele acestora: Monica Hermeneanu, Ionela Luca, Corina Ilie, Tatiana
Sporea, Monica Banciu, Dana Filip.
După anul 1989, prin deschiderea spre europenizare, mulţi foşti
elevi ai şcolii au urmat studii superioare.
Redăm un număr de tineri plecaţi de la şcoala din Acriş, care au
urmat studii superioare după anul 1989:
Luminiţă Roşea Dumănescu.......... profesoar istorie, publicist
Monica Neagu................................ studii juridice
Sporea Fraga................................... economist
Filip loan......................................... studii teologice
Filip Maria Cristina........................ inginer ecolog
Florentina Tone............................... economist
Anca Filip Răducanu....................... administraţie publică
Adrian Enache................................. ofiţer de poliţie
Andreea Comăniţă........................... economist
Anca Hermeneanu...........................prof. limba engleză

187
 La cei cam 130 de ani de atestare a şcolii din Acriş aducem un bine
meritat omagiu celor care au slujit cu dăruire şi trudă pe acest ogor al
luminării neamului

Cadre didactice la şcoala din Acriş până în anul 1948

An şcolar Nume şi prenume Funcţia

0 1 2
1883/1884 i Climu învăţător/director |
1925/1926 Indescifrabil învăţător/director |
1926/1927 j Jan Popica învăţător/director j
N.Spătaru învăţător/director '
1928
Jan Popica învăţător
1 Ana.Săniuţă director
1928/1929
Ion Mimteanu învăţător
R-Victor Negoţ director (
1929/1930
Ana Săniuţă învăţătoare
R.Victor Negoţ director
1930/1931
Ana Săniuţă învăţătoare
Ana Săniuţă director
1931/1932
Ana Săniuţă ■ învăţătoare
Ana Săniuţă director
1932/1933 Ana Săniuţă învăţătoare
Ana Săniuţă director
1934/1935 R.Victor Negoţ învăţător
N.Enache director
1935/1936
Ana Săniuţă învăţătoare
Ana Săniuţă Zelezneac învăţătoare
1936/1937 Tiberiu Trifanov director
Ana Săniuţă Zelezneac învăţătOEire
1937/1938
V.A.Pătraşcu director
Ana Săniuţă Zelezneac învăţătoare
1938/1939 VA.Pătraşcu director
Ana Săniuţă Zelezneac învăţătoare
1939/1940 VA.Pătraşcu director

I8S
 0 1 2
Ana Săniuţă Zelezneac învăţătoare
1940/1941 V.A.Pătraşcu director
1941/1942 Valerica Modroiu director
Ana Săniuţă Zelezneac învăţătoare
1942/1943 Georgeta Chioralia director/ învăţătoare
1943/1944 Georgeta Chioralia director/ învăţătoare
1944/1945 Ana Buşniţă învăţătoare
Victor Buşniţă director
1945/1946 Ana Buşniţă învăţătoare
Victor Buşniţă director
1946/1947 Ana Buşniţă
1947/1948
1948/1949 Mirela lonescu director /învăţătoare
1948/1949 Maria Lupoi învăţătoare
1949/1950 Mirela lonescu Director
Maria Lupoi învăţătoaer
1950/1951 Ecaterina Leonte Director
Maria Lupoi învăţătoare
1951/1952 Maria Lupoi Director
Ecaterina Leonte învăţătoare
1952/1953 Ecaterina Leonte Director
Buta Dumitru învăţător
Manoilescu Constanţa învăţătoare
1953/1954 Ecaterina Leonte director
Buta Dumitru învăţător
1954/1955 Ecaterina Leonte director
Jan Popica învăţător
1955/1956 Jan Popica învăţător/ director
1956/1957 Jan Popica director
Ecaterina Leonte învăţătoare
1957/1958 Jan Popica director
Ecaterina Leonte învăţătoare
1958/1959 Ecaterina Leonte director
Jan Popica învăţător
1959/1960 Alexandru Cazacu învăţător/director
1960/1961 Virginia Cazacu învăţătoare
Alexandru Cazacu învăţător/director
1961/1962 Virginia Cazacu învăţătoare
Mămăligă Ana învăţătoare
Alexandru Cazacu învăţător/ director
1962/1963 Virginia Cazacu învăţătoare
Bordoş luliu învăţător

189
 0 1 2
Alexandra Cazaca înivăţi&OT'/diEgc£or
1963/19^4 ¥irsniia Casca învăţătoare
XErutcă învăţător
Goiîstantia Maria învăîălîQare
AJdxandm Cazaca învăţător/dnrectar
£964/1965 ţdrafmia Cazaca înviţătoare
Constantin Maria înviţâfioaEe
Balarca Letiţia învăţătoare
Alexandru Cazaca ÎEBvăîător/dîrectfflr
1965/11966 VirTLTiia Cazaca învăţătoare
Balarca Letitia învifâ&jare |
Sporea trina învăSfioare !
Grădiniţa. Turca Silvia edesatoare 1
Alexandru Cazaca învăţător/ director 1
1966/1.967 Vrrginia Cazaca învă^to^are !
Munteanu Maria învăţătoare
Bogoly IldikQ)
Grădiniţă Turca Sflvia educatoare !
Alexandru Cazaca învăţător/director I
1967/ .1968 Virginia Cazaca învââtaare i
Bogoly fldiko rnvă'-ratns're
Roşea Viorica învăţătoare i
GrâdhiM Turcu Silvia educatoare
Alexandru Cazaca învăţător/director
1968/1.969 Vrrginia Cazaca învăţămare i
Bogoiv ndiko învăţătoare j
Roşea Viorica învâăfeiare' 1
Grâtfimţă- Maria Furtuna educatoare
Alexandru Cazacă Invâătc r, ■’ directe r ;
1969/£970- Virginia Cazaca rnvâătDare
Roşea Viorica învăţătoare
Rodica Vitta învăţătoare'
Grădiniţa Maria Furtuna educatoare
Alexandru Cazaca învăţător/director j
£97Q-/£97L Vir,gmia Cazaca învăţătoare
Rodica Vitta învăţătoare
Viorica Ardeleana învăţătoare
Grădiniţă Elena Vrânceană educatoare
Alexandra Cazaca învăţător/ director
£971/1972 Virginta Cazaca învăţătoare
I Silvia Nea,gu învăţătoare
Marcela Bazea învăţătoare

19Q
 o 1 2
Alexandru Cazacu mv'ăţător/ direcţor
1972/1973 Virginia Cazacu învăţătoare
Sihia Neagu învăţătoare
Marcela Buzea învăţătoare
Grădiniţă Elena Vrânceanu educatoare
Alexandru Cazacu învăţător / director
1973/1974 Virginia Cazacu mv'âţâtoare !
Sil\ia Neagu învăţător
Marcela Buzea învăţător
Grădiniţă Indescifrabil educatoare
Alexandru Cazacu învăţător/director
1974/1975 Virginia Cazacu învăţătoare
Sil%ia Neagu învăţătoare
Grădiniţă Melania Gyorgy educatoare
Alexandru Cazacu învăţător/ director
1975/1976 Virginia Cazacu invâţătoare
Si]\ia Neagu învăţătoare
Grădiniţă Melania Gyorgy educatoare
Alexandru Cazacu învăţător/ director
1976/1977 Virginia Cazacu învăţătoare
Silvia Neagu invăţâtoare 1
Viorel Timar învăţător
Alexandru Cazacu învăţător/director
1977/1978 Virginia Cazacu învăţătoare
Sil\ia Neagu învăţătoare
\Tiorel Timar învăţător
Alexandru Cazacu învăţător/director
1978/1979 Virginia Cazacu învăţătoare
SD^ia Pavel învăţătoare
Viorel Timar învăţător
Alexandru Cazacu învăţător/director
1979/1980 Virginia Cazacu înv'ăţătoare |
Silvia Pavel învăţătoare 1
Viorel Timar învăţător
1983-2003 Niţu Daniela îm7âţâtoare
1984-1990 AJdea Dana îniuţătoare ;
1988-1994 Bularca Valeria îniuţâtoare
1990-2003 Hermenean Luminiţa educatoare i
1993-prezent Hermenean Monica învăţătoare j
1994 - prezent Sporea Tatiana învăţătoare i
1998-prezeiit Luca Ionela învăţătoare 1
2 001-prezent Ilie Corina învăţătoare i
 0 1 2
2002-prezent Banciu Calcea învăţătoare
Marinela

192
Note bibliografice

1. Circulară, Oficiul protopresbiterial gr.or.al tractului Treiscaune-Breţcu - 9 iulie

1894 în Documentarul învăţământul Confesional Treiscune, nr.318/1894.
2. Şerban Polverejan - Contribuţii statistice privind şcolile româneşti din Transil­
vania în a doua jumătate a sec.al XlX-lea, Cumidava nr. 2/1968, pag. 162
3. Circulară, Oficiul protopresbiterial gr. or. al tractului Treiscaune-Breţcu 9 iulie
1894 în Documentarul învăţământul Confesional Treiscune, nr. 318/1894.
4. Constantin Sporea - Memorii, Ed. Timpul, Iaşi, 2001, pag. 29.
5. Şerban Polverejan op. cit. pag. 162.
6. Constantin Sporea op.cit. pag. 29.
7. Idem.
8. Idem.
9. Idem.
10. Idem.
11. Idem.
12. Idem.
13. Cerere, Lexkes Gheorghe către notar Vama Buzăului, Preşedintele Comitetului
Şcolar Acriş, Arh Naţ. Covasna, Fond 188, Pretura Plăşii Buzău Ardelean, dos.
64/1925, pag. 83.
14. Provocare nr. 13/1928, Arhiva Şcolii Acriş, Fond.documente şcolare dos nr. 1.
15. Matricola nr. 1 şi Primul catalog. Arhiva Şcolii Acriş, Fond. documente şcolare.
16. Coperţi cataloage. Arhiva Şcolii Acriş, Fond. documente şcolare.
17. Foi de examene. Arhiva Şcolii Acriş, Fond. documente şcolare.
18. Tabel absolvenţi, Arhiva Şcolii Acriş, Fond. documente şcolare.
19. Idem.
20. Motivaţie medicală. Arhiva Şcolii Acriş, Fond.documente şcolare dos.i.
21. Mărturii, de la foşti elevi
22. Idem.
23. Ghe.Păşescu, Dumitru Stratanov, loan Virgil Leancu, Jertfa şi recunoştinţă,eroi si
monumentele lor din Ţara Bîrsei, ţinutul Cohalmului şi Ţara Făgăraşului, Ed.
Pastel, Braşov -2001.
24. Ordin Inspectoratul Şcolar - Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond
Corespondenţă Dosar nr. 1, pag. 56.
25. Munci de război, Arhiva Şcolii Acriş, Fond.documente, Registru prezenţă anul
1844, pag. 119-
26. Rodica Brebenaru - Mărturii din timpul războiului.
27. Arhiva Şcolii Acriş, Fond.documente, Registru prezenţă anul 1844, pag. 104.
28. Idem.
29. Activităţi alfabetizare. Arhiva Şcolii Acriş, Fond.documente, Registru prezenţă
anul 1846, pag. 303.
30. Ion Sporea, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, Filiala Braşov, Carnet
membru nr. 3397.
31. Situaţie alfabetizare. Arhiva Şcolii nr. 1 Vama Buzăului, Fond Corespondenţă
Dosar nr. 4 pag. 147.
32. Imagini de arhivă. Arhiva Şcolii Acriş, Fond. doc.. Cataloage anii 1942-1947.

193
 «Jr-TA'c .*««* u

i3W <' *
>i'

e*
\ Qi-^-°~,:j!yirydL

;rJ-X r/"'.^#i^%:iv#%l4>?n;|

^4A''ţ“ţ'
1 * ^ '-w_jr i. ti-

:&jâ''^'3h iv- r^

K I VV Mi 3 ’^f *!:
i^V

* - ^'V •^■*-2^ -
Âpţotim de aatorHifJte 'W^îefeşti-^olare „ J#a! -43‘.5-'

'■«i, ■: “=r! ■■

'>ţ3?îţ

^eţS- -ţ^ £. «• Wrl_iw„ T-rr-ry ’ U1 -ff-' -' - •5»- -•■«?-*.4î*r4s.¥.

■ - -ifjgs

-f ■‘T.J:?c^1.,pgerSi
rw>.î-..j'«^

î -' >;

* >!.t 5i-r *L

^■-'•l‘-*J.-">f \ i..
.^♦> - -/sw «^T-.-ja.'»1

■ - i-f'-c • *-, *. .'.- .fj '-k.'

s? ' -.. vV î^ ■j^stSyw:r': '..■--' 4-

^’îiîî: - EdMIuncâ'Şi tiparul Tipojcrâiiei $î Ufar4t,,il -4i^*^?^^-iMf%î;.
„Sfa-VCWA. T ■«

:^<vr ^
Anexa nr.
igfc.var>i??.Ptâ:W-'^':»V.'?J.-i»,r.» <?..->%■»>■• •' ■-■• rv ■•■'“••. •

194
■ f;%
fii Y "O "r~
X^^ft-
PENTRU

PRIMARE ROMÂNE
i '►‘■V‘. ;

.;? PRELUCRATA DUPĂ AlAÎ MULŢI AUTORI

XiE

; GEORGiU ZAHARIA,
, - T b^^r^;Ţ.■vTOP.. •
"*v. ^ ^

■Mxmxf: . oî *.' ••••■•■.i’- -Ţ;'..

;fegS|s;ssH^

Sv|:
^a.rtea.
0- pentru anal al ;5-it*a de şeoM.
.'Ar,;
. V £• <r -

•■i de jjReuniuriea îav^ţăwriler români* dîa

districtul ui X-Iea Braşov.

-4-*^
■'-■:■ Uj ■» Av .,,. '„Jv' I - - . '. ‘
, A,;^:- ^ "k'.
.'VjsV.-O'Ţ' ••■••’.V,- •'•• .-• .•

: fC - •:EDITURA
i,~- ■

‘' •Librăriei ENEIG 2EIDNER în Braşov

1601.
Anexa nr. 5.2

195
 Fn-iua -
Această panidâ este comit:î;area rnrtijp: • din matricolfl \o. paj

MATRICULA No. 4^
■ "./,. f:a^°- inatriculai J / ..... ^
£/«v-----'— <l’ \ (.! J :
născut.... luna.... ... anul
îfl cătunul......._____________
în cătunul.... __;__ CO/fl. ■ /ur/. „lirZvĂ:*. ... , de naţio-
nulitate.... de religie ...J. vaccinai.... la...... luna ........ anul ... .... înscris ..
în şcoală la luna...... pe baza

Clasa... ţ.-^...___ (In litere...

.Anul şcolar I92:f......— I92.'y..... C. K. 31':2 . - Mod. No. 2

Nota exam.
TRIMESTRUL
Obiectele de stadiu Aplitares obtiiatlvitatii llGSEtfaiiani

Scriere şi exerc, gram. £

Cetirea Părinte ikszck
Exerciţii de memorie şi
liberă reproducere Tutor •>;v“>1. r-.
^
Exerciţii de compunere Stăpân ------
Exerciţii de intuiţie. Profesiunea

Matemateci Corespondent
(aritmetica şi geometria)
bomiciliu?
Religia
istoria
Geografia
ToialiU absenţelor
Ştiinţele fîzico-naturale
şi liigiena
Cultura socială şi mv Motivate............
civic
Nemotivate
Comerţ si comptabilit
Amendate
CaUgrana
Total general
Desenul .
Cântul Câte amenzi s’au aplicat
Educaţia fîzicâ în cursul anului
Lucru manual Qa băieţi)

Indeietaicin practice .
'iLăAÂ. 4
Lucru de mână şi gos :
podăria (la fete)

Purtarea
r recuentarea

Situaţia la finele anului şcolar .....>. Lihtfal cer'.i/icolul JV

dirt
Clasificat: — intre.------ elevi' promovaţi..
/}etei!â oartidS «< conUnud Tn
Director, metr/ce/o jVc............ pag

196
 i.yjk
Pagina..;,;
Accistă pariida esle continuarea partide* N’o., din malficula No. ...pag.

IJo^ATRICULAR
i’---- născut.................................................... la......luna..... ^ anul
UI cătunul... :............ Ci ....... ..........................., de naţio
nalitate ; de religie ... , vaccinat ... la ..... luna. _ anul___înscris, .-
t.n şcoa a la <£: luna ^ anut.^^^t> pe baza.r' nnui-ilu-C-
Clasa ... If.l.............. (in litcre.
)
Anul şco ar 19^1:.. 19U.
TRIV. r.ST P-L'L
Aplicarea OSSEEViTltJi
Obiectele de studiu
î îl 111 obligativităţi

Scriere şi cxerc. gra-

maiicăie . . . . .
Cetirea........................
Îl-I-
.... Ip : (p
-J1
Zi Părinte -.yLr£c3)d<i2K
..0.....\Â....'..â. .
EAercIţîi de memorie .
Exerciţii de compunere ne./ Stăpân
Exerciţii de intuiţie
L ... I..... Prolesiunea ■âfCJ^
Arimetica şi geometria .iQ... \(c Coresponder.1

Religia.............................
Istoria.............................
I Geograiia........................
w
1... ...iZ
Domiciliul
y
Yc tC^
v'

. Ştiinţele fizico nai ural Tolalui absenţilor

I şi higiena................... >.A..
Cultura soc:aia şi lavă ■/

ţăniâ.atul civi;.. . . Mo(nj:e

Ic)
Cunoştinţe de comerţ Nemotirate
şi contabilitate . . .

Caiigratia .... t... T-. 1 i

Amendate
Desenul . . . \ .
Tou) genera
Cântul ...
Exrdţîi de educaţie hzică
\y 'f Câte fioârz

Lucru! de mână şi gos­

podăria ţla fete)
.........H.i.
! i i
f
in Je.'etnicin practice
(cl. V-Vi!)................. ..i..,.J.. . i ... \
ma:t
Purtarea................. «11
Sj Frecventarea ....
~i :.... -ii i- Liberat certificat. A’o..
,i(w_____________
Situaţia !c finele anului^^^^ ' Această partidă se comi-
Director;^ ^r\ Z ruă in matricola No.__
P“S--------
Ay
Ai
• ^ t Anexa nr, 5,4

197
 tO IXLda ^ .*** j{ ăl^ţUntO xlt /2<, ytu. ^lerJufJiiijjţf finJ
f6 h> /tf. Lai ^ eduHiiuJ ti /O ofA 4tMt£tsf djM
ffU ^Bjtefjjltrl td tU Aso tx4 Hf.

mUjîjiSM. /«'.

gâoi,î9ei)5v Xb3cSf,m%,0l3^St> /J?.

nr. 5.5

198
 ^ o^tmniA [t» Tioa ‘>ttă ■

■umIiu- mo/' 4^' omnetii^uk/

■tv'uUea. o.iini^iU/nunul <a/tid lat.

^tuneni - Cfe u>ruL7uî alt' '£. .^cOila/deJ^noiiV'i diteidi

'Â * MtaU. t,U(U diăM^kcd^Vi-Vuit ■H)l^'dM{âîi d( ttfiHiţo iapa. ■ isicJţi Să

mtetiUei j C«efe«« (m -pola/ptâti.i Sa. .ham /»mt< fht

'•fi bi 4 cauM- msŞlmiai.

Anexa nr. 5.6

199
 Situat ia nomina/ă o elevilor / <7
a ft
4>
S 1 1 u a t 1 ^ •O
N'iiinele ■şi pronumele Cuisă Clasificat Observaţiuni
(promovai -epelent) w
z £
1
. /â 7*
2 ^''^XcLtc/i tJcJ Alc^tinA ■? ^l-a ty, o i^xJi-r .y^7
3 Av-.P'linrOO <s? Pusmc "tiisi fV
T---------------
4 ^ Ă*(rtoj ?u7 K (vî/5'i^ilţvfc _ - ^ y W «*« i*î> A^2 l'i»2l
f,
■<*

K i? (!
1
(I ’
i5 ;pţ;vîcj> 'A !/
(1

7 jfteJLatxcL
CU>

1 c'
? ^UC1
.r? v9

Ki5rT><?iT£^
•/î' LiJ yihioTelhc / K
&l
PJl.
? iO >r5
. JiiiC-.'ia
'W , '/ fXpmip/îa^^ 5ii
£0 ^ioh-a/yO 7' 5&iJ

a > Ti » Jş> ■iL>

12 ^ C^tUnllL/ ‘^hiifZ6 fhp\ r> P1*5 y7l2> "r

13 ko'h4.>^iLt,>&C&J /r i'r
14 Kc ■h«/'i,> ’' f{ iyu/şry,j} •oJ:, 5^' ''■r
-7--------------
^ T ,
15 7. ! *-* ,-«k-3 f^crsi t h;
16 AAi&nkeJ:! Vt — A'f U C4a*r /TI ' hctAL Lx
> '
17
•— ' *

1 & n-i. V /
• /1' - V
K» A • ^^ ■
” VOKhC;^î£^
■
a-'
; ’

1» «21/C^'» o/iA&JJ 'if-^L I. î5 .y;i

_iy i \-^.'Xâ'iacjs.^ JorO ! iirsi^i/Ao i ’îzj
21; t-t? Ci.'tTAUiJ fl '^^^”-4,' r'" ; M icPiK'/n'^ lîia A ‘,-u
“

21 1 ___-J / X • / ■ /o â e H 2 -'’
I ■ //' '
22 1 ’
25 i
24

ia

ia

1
20 j
t
ii‘ i1 I

i /

3ireă:b^..ţ.kjj
|/
CondUu şcolar j Tir. 5-7

200
 S S M
” 1 ® 2

Tr.
3 2 p 2 *1

s 1 3 ~ E
^ %
- 5 2

m
o « Sa~
a
oc; zc
t= I
. O
s
•o
V
C
ffl
c
O
5
Bt
S
Q

5*
o
5a o
i4
■ 2

a
©
z
©
2
a
5T
Z
o
©
2
©
a <t
1 ^
< Scns-cciit
• N CetL^'ea
Ortograiia 2
-Ci ■A.
GiasTiatlca ra
>
AJc» :<ă Desvoltarea
’-o
v'orb.’rii f*Ţ

Vj5fc
2
-T* X: Manioriz. >
z
'-'îj Deprinderi >
'Cs'
higenlce

Limba Rasa

-> Aritmetica

% \ % S. şt N'alurale

■ -îl
»
Aţ»
-* 1 *'<i '-îi Geografia

V 'V.
‘aJ *1, r*v
'-O
"->5»
^h
,
Istoria

? "^■îs V.-,. v-^

v0 ţ-îi j - GiiTmasîica

■'-î
\ V N. %> N Desenul

~s
-V ’-o % Cântul

î j ^iţ. '•% p -b '-Si Lucru manual

» "'■■Ci A?!,
-:o ^ •-'n
'.jj Cui]§Ti-iiia

,:>. >v
V'.'- > 1 1
V.
;x
M
li\
Purtarea

1 A ' i' "-A >

•> »
i
h Frecventa

!
1

20]
 II SITUAŢIA ŞCOLARA
LIMBA KO .-! ANA V3 9 3
a
» 9 Jj a a S e 5 . s
"5 5
^s S 3 hi ■e ^
X
a "o
c:
« B
8
£ a 5
>3
f
»3
II
=5
“ 3
1>s
e
B
9
c e

O
11
n
c
3 <
z
vv
»
o
■o
O
_X
s
9
O
3
C
s
2
3
u
a 5
n
fT / /
/ / / / / / p / / /

fki / / / / / / / / / P /1''4’ L?

k /^
/ / /^ / / / / / / P /
.,f /
iL i_ / L £ P F z. l_ l_ £
u

.:>
<? / / {0 / / / f L / L / fo
â
A
(f
;

<? / Io / / / / (\ / i\ / j J
✓ / / $ / ,/ /’ 1 ; / /I / / /o\P{î
%
■('1^J / ^ / / ?V /I/ / / fa
C. O io\^ t\i-
/ f\n- / A 1 1
/ -k 1
/^vî T
. X' / ■ 1 ?1 -
j
-1 ■/

-1 - -1 ' 1 -i 1
uj f i / !
fi
<f
l)
■"’ 1 /I /I 7 / A/A Af 1
J=l /•5’ !/ / / 1 ;/3 /I fic 1
,•7
1
.ţ>

202
 ERATA

Capitolul I învăţământul confesional în Vama Buzăului până la Marea Unire

1) La pag. 14 rândul 16 - în loc de vara se va citi vatra

2) La pag. 19 rândul 24 - în loc de înaite se va citi înainte
3) La pag. 19 rândul 27 - în loc de transfrontaliară se va citi transfrontalieră
4) La pag. 21 rândul 6 - în loc de români buzăienii se va citi românii buzăieni
5) La pag. 21 rândul 19 - în loc de odăjdi se va citi odăjdii
6) La pag. 25 rândul 33 - în loc de la 60 se va citi Ia 2,60
7) La pag. 25 rândul 43 - în loc de Cosistoriu se va citi Consistoriu
8) La pag. 29 rândul 6-7 - în loc de anu-Ale se va citi anuale
9) La pag. 32 rândul 5 - în loc de munele se va citi numele

Capitolul II învăţământul de stat după 1918 la Vama Buzăului

1) La pag. 62 în loc de ip se va citi 29

2) La pag. 65 - in loc de 1937 se va citi 1937-1972
3) La pag. 91 - în loc de trebuiai se va citi trebuiau
4) La pag. 104 - în loc de usora se va citi uşoară
5) La pag. 107 - în loc de econo-mistului se va citi economistului
6) La pag. 114 - în loc de Adalbert Hass se va citi Adalbert Haas
7) La pag. 115 rând 16 - în loc de Drăgan Sorin se va citi Drăgan Dorin
8) La pag. 126 - în loc de Maria Hass se va citi Măria Haas

Capitolul III Şcoala Primară de Stat nr. 2 din Vama de Sus

t) La pag. 142 rândul 10 - în ioc de oşteşti se va citi obşteşti

Capitolul IV Şcoala de 4 ani din Buzăiel

1) La pag. 156 rândul 2 - în loc de râul Buzău se va citi râul Buzăiel

2) La pag. 160 tabel învăţători - nr. 2 - în loc de 1950-1956 Popica loan se va citi 195Q
1952 Popica Jan
3) La pag. 160 tabel învăţători - nr.5 - în loc de Popica Jean se va citi Popica Jan
4) La pag. 161 tabelul al doilea - în loc de 1961-1965 se va citi 1961-2001

Capitolul V învăţământul din satul Acriş

1) La pag. 163 - în ioc de capitolul II se va citi capitolul I

2) La pag. 163 - în loc de anul 1984 se va citi anul 1894
3) La pag. 173 - în loc de anul 1942 se va citi anul 1946
4) La pag. 174 - în loc de dototă se va citi dotată
5) La pag. 178 - în loc de amintmm se va citi amintim
6) La pag. 187 - în loc de profesoar se va citi profesoară
7) La pag. 189,1947/1948 în loc de........ se va citi Ana şi Victor Buşniţă, învăţători.
 *4 *f*'-

•% "" * ■ ' V

n.

'V ■> T >. '•« -.--s.

*'-% V*'

.'■

* I* - ' »r"

,fA >:

climatul-de libertate postdecembrisffofnânesc, este unanim

împărtăşită aprecierea conform căreia, odată^ cu diversificarea şi
aprofundarea cercetărilor referitoare la istoria şi-cultura naţională, sunU^
de o mare importanţă şi cele privind istoria, Cultură, spirituaStatea.şit;t
. civilizaţia comunităţilor locale, în acest context, apariţia monografiilpr
unor localităţi, instituţii şi personalităţi reprezintă izbânzi nu numaiale*
autorilor acestora, dar şi ale cercetăriiromânşştiâe specialitate.
1C>‘
O asemenea realizar^-deopotrivă^a autoarei, profesoara Corina "
Bărăgan Sporea, dar şi a istoriografiei din Arcul Intracarpatic, o .
reprezintă monografia şcolii din Vama Buzăului, volum -dedicat unei - •K < 3
-
instituţii identitare fundamentale - alături de biserică, de unităţile şi
asociaţiile culturale locale.
>' Dr. loan Lăcătuşn

*'y.

■'3' • ■

- V. • ir*'

<