Centura de fortificații a Municipiului București

Coman Mihaela1

Abstract. Centura de Fortificatii a Municipiului Bucuresti a fost construita intre anii 1884 si
1903, scopul acesteia fiind de a apara capital de eventuale atacuri provenite, in mod
special, din partea nord-estica a acesteia. Astfel, construirea acesteia a durat aproape 20 de
ani, cu mici intreruperi provocate de schimbarea schitelor si a planurilor initiale.
In ciuda eforturilor si a “maretiei” acesteia, centura de fortificatii a fost dezarmata apoi
abandonata, nefiind folosita vreodata in scopul in care a fost construita.

Cuvinte cheie: forturi, Carol I, Bucuresti, aparare.

Introducere

Municipiul Bucuresti a fost dintotdeauna o tinta sigura pentru popoarele vecine,

fiind la confluenta tuturor atacurilor ce au avut ca subiect cucerirea tarii.
In acest scop, s-a dorit construirea unei cetati de aparare, asemenea celor de la
Liege si Anvers. Scopul initial a fost acela de a proteja capitala in cazul izbucnirii unui
razboi.
Desi razboiul a inceput, Cetatea Bucuresti nu a fost utilizata niciodata, fiind
dezarmata cu putin timp inainte, munitia alimentand astfel zidurile de aparare de la
Turtucaia.
Carol I a dorit apararea Bucurestiului cu orice pret, insa lipsa unor trupe de
geniu ce ar fi putut face fata acestei “provocari” a dus la declararea capitalei drept “oras
deschis”.

I. Caracterizarea generala a centurii de fortificatii a Bucurestiului

Reteaua de fortificatii (Fig.1) din jurul Bucurestiului este adiacenta Centurii

Bucuresti, fiind construita la finele secolului al XIX-lea, intre anii 1884 si 1903, in timpul
domniei lui Carol I si sub atenta supraveghere a generalului Belgian Henri Alexis
Brialmont. In aceeasi perioada a fost construita si Soseaua de Centura a Bucurestiului,

1
Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Geografie, Master, anul II, Planificare Teritoriala si managementul
localitatilor urbane si rurale, Bd. Nicolae Balcescu, nr. 1, Bucurest, contact@ellacoman.com
pentru a facilita deplasarea intre forturi. Aceasta are aproximativ 70 km, impreuna cu
linia ferata adiacenta.
Dintre cele 36 de fortificatii (18 forturi si 18 baterii), s-au pastrat 17 forturi intregi si
14 baterii intermediare complete.

Fig. 1. Forturile ce formeaza centura de fortificatii

Sursa: prelucrare QGis

Dintre cele inca existente, un singur fort este electrificat si valorificat, in privat, in
scop turistic. Cele mai multe, insa, au fost abandonate, unele explodand din neatentie si
lasate in paragina, altele uitate de catre autoritatile competente.
Primele construite au fost forturile Otopeni, Jilava, Mogosoaia si Chitila. Mogosoaia
si Chitila nu au fost construite ca cele din nordul Bucurestiului datorita reducerilor
bugetare din acei ani. In fond, importanta era functia de aparare, ci nu cea estetica.
Initial se estima ca lucrarea avea sa coste circa 85 milioane lei, insa in final a costat 111
milioane lei. Sume foarte mari s-au platit pentru expropierea terenurilor pe care s-au
construit aceste forturi.
Forturile sunt unite intre ele prin tuneluri.
In anul 1916, atunci cand Romania a intrat in Primul Razboi mondial, acestea
erau golite de armament, in loc intrand circa 100 de soldati, avand acces la tunuri. Din
pacate, in momentul in care armata germana a intrat in Bucuresti, asteptandu-se sa fie o
operatiune grea, nemtii s-au convins ca, de fapt, era una extrem de simpla, fortificatia
nefacandu-si prezenta.
 In anul 2004, la initiativa Ministerului Culturii, s-a propus clasificarea acestor
fortificatii. In anul 2011 s-a intocmit instiintarea de clasare a cladirilor, acestora
conferindu-si-le stattul de monument istoric pe o perioada de un an. Dupa acest timp,
numai Fortul Jilava, care este si amenajat, a ramas la acest statut.

II. Cetatea Bucuresti in context istoric

Construirea fortificatiilor a inceput in anul 1884, la ordinele regelul Carol I, militar

de profesie. Ridicarea Cetatii Bucuresti a costat, la finele secolului al XIX-lea cat
construire Casei Poporului, 100 de ani mai tarziu, mai exact 85 de milioane de lei.
Regele Carol I i-a cerut in anul 1882 generalului Gheorghe Manu sa intocmeasca
proiectul de fortificare a tarii. Acesta a propus Ministerului de Razboi un memoriu.
Pentru construire efectiva a centurii de fortificatii, Carol I apeleaza la generalul Henri
Brialmont. Acesta devenise celebru pentru construirea centurilor de fortificatii din jurul
oraselor Anvers si Liege.
Constructiile au inceput in anul 1884, fiind oprite doi ani mai tarziu, atunci cand
in Europa aparuse un nou obuz minier, distrugator in comparative cu cele existente.
Astfel, un singur fort a fost finalizat dupa planurile actuale, Fortul I Chitila, celelalte
fiind modificate pe parcurs. Fortul I Chitila are un plan pentagonal, la fel ca si Fortul III
Otopeni, lungimea contraescarpei avand 463 de metri, frontal anterior, 310 metri, iar
fetele 110 metri. Reduitul central, in forma de inima, este flancat de doua santuri adanci,
care se inunda in perioadele umede, facand imposibil accesul prin intrarea principala.
Dupa refacerea planurilor, constructiile au durat pana in anul 1895. Astfel, au fost
construite 18 foturi si 18 baterii intermediare, fiind numerotate in sensul acelor de ceas
si denumite dupa numele celei mai apropiate localitati.Centura de Fortificatii a
Bucurestiului se intinde pe o distanta de 76 de kilometri, forturile fiind distribuite din 4
in 4 km unul fata de celalalt. Simultan cu Cetatea Bucuresti au fost construite si Centura
Bucuresti si linia ferata aferenta.
Capitala Romaniei fusese denumita “Micul Paris”, construindu-se simultan
Universitatea, Palatul Postei si Banca Nationala.
Romania devenea din ce in ce mai puternica, in 1883 aderand in secret la alianta
Puterilor Centrale. In acest mod, singurul imperiu ce mai putea ameninta era cel tarist.
In acest scop, cele mai puternice fortificatii au fost construite pe partile de nord si est.
In 1914, in pragul Primului Razboi Mondial, Romania avea deja doua lucrari ample de
fortificatii: Cetatea Bucuresti si linia Focsani-Namoloasa-Galati, precum si doua intariri
in constructive: Capul de pod Cernavoda si Capul de pod Turtucaia.
Dupa izbucnirea razboiului, fortificatiile de la Anvers si Liege au cedat sub noile
obuze miniere. Linia de lupta punea in pericol si fabricile si uzinele proaspat construite
langa Bucuresti. O parte din armament a fost mutat la Podul Cernavoda si la Turtucaia,
multe forturi ramanand descoperite. Lipsa trupelor de geniu si a armanentului au dus
la dezactivarea Centurii in 1914, si la dezarmarea ei putin timp mai tarziu.
Pana in 1916, Romania era neutra, intrand ulterior in razboi. Tunurile Cetatii Bucuresti
au fost puse pe afeuri construite la atelierele Grivita si au fost create astfel 3 regimente
de artilerie.
Armata germana a invins armata romana in bataliile din noiembrie-decembrie
1916, purtate pe raurile Neajlov si Arges, urmatorul punct vizat fiind Bucurestiul. Fara
fortificatii active, capitala a fost declarata oras deschis, iar trupele nemtesti au intrat fara
lupta.. Cetatea Bucuresti a cazut astfel, fara a fi vreodata folosita in scopul pentru care
fusese creata initial.
Dupa razboi, forturile au ramas in administrarea Armatei, insa cateva au sarit in
aer din cauza autoaprinderii munitiei depozitate in interior.

III. Tipuri de forturi

Exista cinci tipuri de forturi, tipurile 4 si 5 fiind adaptari ale tipului 2.

Fortul de tip 1 a fost construit dupa planurile initiale, fiind caracterizat prin
prezenta a sase turele, dispuse relative simetric in cadrul fortului. Astfel, doua turele
erau proiectate pentru tunuri de marimea 57, fiind dispuse pe flancul estic al structurii,
in aceeasi zona se situa si o cupola cu un obuzier de 210, in partea centrala se afla o
cupola pentru doua tunuri de marime 210 si inca o cupola pentru tunuri de marimea 57,
iar in partea nordica, o cupola cu un obuzier de marimea 210.
Pe partea vestica exista o caponiera, proiectata pentru a surprinde soldatii inamici in
momentul in care acestia aveau sa patrunda peste zidurile fortului.
Din partea nordica incepea si capitala, ajungand pana la reduit. In partea sudica se
termina cu o poterna.
Tot pe flancul vestic se mai aflau si doua cupole pentru adapostirea munitiei, legate
de capital prin tuneluri secundare.
Zidul principal avea o grosime de aproximativ 4 metri pe toate laturile sale, iar
santul de aparare se afla pe exterior, la o distanta aproximativa de 10 metri fata de
constructia propriu-zisa.
In acest stil au fost construite forturile Chitila si Otopeni.
 Fig. 2. Structura fortului de tip 1
Sursa: Locotenent Colonel D.I . Vasiliu, Fortificatia Permanenta Contemporana, 1933, Tipografia “Revista
Geniului”, Cotroceni VI, Bucuresti

Fortul de tip 2 este usor asemanator fortului de tip 1, avand reduitul amplasat in
centru. Pe langa acesta, in centru su fost plasate si o cupola pentru un tun de marimea
150, respectiv o turela pentru un obuzier de marimea 57. Pe flancul estic sunt amplasate,
la nord si sud, doua turele pentru tunuri de marimea 57, iar in partea nord-estica, o
cupola pentru doua tunuri de 150.
In partea nord-estica se afla si o semicaponiera, o caponiera in partea nord-
vestica, iar in partea sudica extrema, poterna. Zidurile erau putin mai subtiri, avand cca
3,5 metri. Galeriile faceau legatura intre cupolele de adapostire a munitiei, o alta ducand
catre caponiera.
Santul de aparare nu acopera intreaga suprafata din jurul fortului, lipsind pe
latura de sud.
Sub acest tip au fost construite forturile Mogosoaia si Jilava.

Fig. 3. Structura fortului de tip 2

Sursa: Locotenent Colonel D.I . Vasiliu, Fortificatia Permanenta Contemporana, 1933, Tipografia “Revista
Geniului”, Cotroceni VI, Bucuresti

Caracteristicile fortului de tip 3 sunt asemanatoare celor anterioare. Astfel, in

acest tip de forturi, flancarea santurilor anterioare si laterale se realizeaza prin prezenta
a doua casemate de contraescarpa, cu doua etaje, ambele fiind duble (in cazul forturilor
Tunari, Cernica si Chiajna) sau cu o cazemata dubla si una simpla (la restul forturilor).
Frontul posterior este flancat de catre cazemate pe care flancurile
semibastioanelor, in afara de Leurdeni si Popesti (unde flancarea se facea prin cele doua
turele de 57 mm instalate la capetele curtinei si care serveau si pentru apararea
intervalelor).
Dupa cum se poate observa, capitala se intersecta cu o cazemata simpla, apoi
continuandu-se pana in partea posterioara a constructiei, unde se dilata, formand o
mare incapere. De aici pornea tunelul spre cazemata amintita ulterior, din partea
anterioara a fortului.
Si in acest caz, poterna se afla in marginea extrema sudica.
Acest fort se deosebea prin faptul ca avea o forma relativ plata, lipsind caponiera
intalnita in cazul celor doua tipuri de forturi anterioare.

Fig. 4. Structura fortului de tip 3

Sursa: Locotenent Colonel D.I . Vasiliu, Fortificatia Permanenta Contemporana, 1933, Tipografia “Revista
Geniului”, Cotroceni VI, Bucuresti

Exista si doua tipuri unice: Tip Aquatic (Stefanesti) si Afumati. Aceastea deriva
din tipul 2, fiind adaptari main oi, dupa aparitia obuzului-mina.
 Fortul de tip Aquatic se caracterizeaza prin forma sinuoasa, dar si prin cele
doua randuri de ziduri ce intaresc apararea efectiva fata de atacurile exterioare. De
asemenea, santul de aparare este unul mult mail at si mai adanc in comparative cu cele
ale altor forturi, de aici primind si denumirea de “aquatic”.
Are sapte turele, majoritatea expuse pe latura estica, proiectate in acest mod in
scop strategic, asteptandu-se atacuri in special din partea estica si nord-estica a
teritoriului.

Fig. 5. Structura fortului de tip Aquatic

Sursa: Locotenent Colonel D.I . Vasiliu, Fortificatia Permanenta Contemporana, 1933, Tipografia “Revista
Geniului”, Cotroceni VI, Bucuresti

Foarte asemanator cu fortul V Stefanesti este si Fortul VI Afumati. Fortul VI

Afumati reprezinta una dintre cele mai complexe lucrari. Este un tip unic (5), o adaptare
a tipului 2, caruia i-a fost exclus reduitul. Fiind proiectat inaintea aparitiei obuzului
mina, planurile au fost modificate pe parcurs, iar constructia a fost una aparte.
Fortul Afumati are 9 turele, fata de fortul de tip 2, care avea 8 turele, tipul 3 cu 7
turele, tipul 1 cu 6 turele, tipurile 3 si 4 cu 5 turele si tipul mixt cu 3 turele. Prin urmare,
Fortul Afumati avea si cele mai multe galerii.
Acestui fort i s-a construit si o poterna, pe capitalul lui, legand localele de
caponiera. Din aceasta poterna pleaca galeriile si poternele ce duc la locale, cupole si
semicaponiere.
In ceea ce priveste armamentul, fortul Afumati, acesta detine 3 cupole a cate 2
tunuri de 150 mm, instalate astfel: una pe capital fortului si cate una la dreapta si la
stanga capitalei; doua cupole pentru cate un obuzier de 210 mm, asezate pe frontal
posterior, aproximativ in locul in care trebuia amplasat reduitul.
De asemenea, pentru lupta apropiata si flancarea santurilor existau si 4 turele,
destinate cate unui tun de 75 mm. Camerele garnizoanei au fost modificate prin
construirea de bazinete, semn al utilizarii lui ca depozit.
In comparatie cu Fortul VI Afumati, Fortul I Chitila are reduitul prezent in partea
centrala, componenta la care s-a renuntat in construirea fortului de la Afumati. De
asemenea, Fortul Chitila are numai 5 turele, pe cand Fortul Afumati are 9.

Fig. 6. Structura fortului unic Afumati

Sursa: Locotenent Colonel D.I . Vasiliu, Fortificatia Permanenta Contemporana, 1933, Tipografia “Revista
Geniului”, Cotroceni VI, Bucuresti

Bibliografie

1. Historia, Centura de fortificații. Istoria cele mai negre zile a Bucureștiului -

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/centura-de-fortificatii-din-jurul-
capitalei-istoria-celei-mai-negre-zile-a-bucurestiului
2. Digi 24, Istoria celor 18 forturi care înconjoară Bucureștiul -
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/povestea-celor-18-forturi-care-
inconjoara-bucurestiul-668637
3. Puterea.ro, Centura de foritificații a capitalei, oportunitate de afaceri și distractie -
http://www.puterea.ro/social/centura-de-fortificatii-a-capitalei-oportunitate-de-
afaceri-cultura-si-distractie-82950.html
4. Locotenent Colonel D.I . Vasiliu, Fortificația Permanentă Contemporană, 1933,
Tipografia “Revista Geniului”, Cotroceni VI, București