See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/325766508

Forturile din centura de fortificații a Municipiului București. Considerente

generale.

Preprint · June 2018

DOI: 10.13140/RG.2.2.21356.46720

CITATIONS READS
0 173

2 authors:

Coman Ella Marina-Aurelia Antonescu

University of Bucharest University of Bucharest
10 PUBLICATIONS   0 CITATIONS    7 PUBLICATIONS   4 CITATIONS   

SEE PROFILE SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

COMPORTAMENT DEMOGRAFIC, STRUCTURI FAMILIALE SI GEN, STUDIU DE CAZ: ARGENTINA View project

Particularitati ale dinamicii spatiului industrial in Municipiul Sighetul Marmatiei View project

All content following this page was uploaded by Coman Ella on 14 June 2018.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 Forturile din centura de fortificații a Municipiului
București. Considerente generale.
Coman Mihaela
Masterat, anul II, Geodemografie și vulnerabilități socio-teritoriale
Antonescu Marina Aurelia
Masterat, anul I, Climatologie și resurse de apă

Abstract: Centura de fortificații a Municipiului București a fost construită la finele secolului al

XIX-lea. Deși este foarte puțin cunoscut acest fapt, de-a lungul Centurii București există 18
forturi de apărare și 18 baterii intermediare. Abandonate chiar de la finalizarea lucrărilor (în
1895), acestea au fost uitate atât de armată, cât și de autoritățile responsabile de conservarea lor.
În zielele noastre, din cele 36 de construcții, mai există 31 (17 forturi și 14 baterii), restul
autodistrugându-se. Nu a fost utilizată niciodată în scopul în care fusese proiectată, însă, pentru
câteva forturi, au fost găsite alte modalități de funcționare.
Scopul acestui studiu este acela de a scoate la iveală o parte mai puțin cunoscută a Municipiului
București și a trecutului său.

Cuvinte cheie: Centura București, forturi, baterii, secolul al XIX-lea, Carol I.

Introducere Dintre cele încă existente, un singur fort

Rețeaua de fortificații (Fig.1) din jurul
Bucureștiului este adiacentă Centurii
București, fiind construită la finele secolului
al XIX-lea, între anii 1884 și 1903, în timpul
domniei lui Carol I și sub atenta
supraveghere a generalului Belgian Henri
Alexis Brialmont. În aceeași perioadă a fost
construită și Șoseaua de Centură a
Bucureștiului, pentru a facilita deplasarea
între forturi. Aceasta are aproximativ 70 km,
asemenea liniei de cale ferată adiacente.
Dintre cele 36 de fortificații (18 forturi și 18
baterii), s-au păstrat 17 forturi întregi și 14
baterii intermediare complete.
este electrificat și valorificat, în privat, în
scop turistic. Cele mai multe, însă, au fost
abandonate, unele explodând din neatenție și
lăsate în paragină, altele uitate de către
autoritățile competente.
Primele construite au fost forturile Otopeni,
Jilava, Mogoșoaia și Chitila. Mogoșoaia și
Chitila nu au fost construite ca cele din
nordul Bucureștiului datorită reducerilor
bugetare din acei ani. În fond, importantă
era funcția de apărare, ci nu cea estetică.
Inițial se estima că lucrarea avea să coste
circa 85 milioane lei, însă în final a costat
111 milioane lei. Sume foarte mari s-au
plătit pentru expropierea terenurilor pe care
s-au construit aceste forturi.
 Forturile sunt unite între ele prin
tuneluri.
În 1916, atunci când România a
intrat în Primul Război mondial, acestea
erau golite de armament, în loc intrând circa
100 de soldați, având acces la tunuri. Din
păcate, în momentul în care armata germană
a intrat în București, așteptându-se să fie o
operațiune grea, nemții s-au convins că, de
fapt, era una extrem de simplă, fortificația
nefacandu-și simțită prezența.
În anul 2004, la inițiativa
Ministerului Culturii, s-a propus clasificarea
acestor fortificații. În anul 2011 s-a întocmit
înștiințarea de clasare a clădirilor, acestora
conferindu-și-le stattul de monument istoric
pe o perioadă de un an. După acest timp,
numai Fortul Jilava, care este și amenajat, a
rămas la acest statut.
Fig. 1. Centura de fortificatii a Municipiului Bucuresti
Sursa: Prelucrare GIS
Cetatea București în context istoric
Construire fortificațiilor a început în
anul 1884, la ordinele regelul Carol I, militar
de profesie. Ridicarea Cetății București a
costat, la finele secolului al XIX-lea cât
construire Casei Poporului, 100 de ani mai
târziu, mai exact 85 de milioane de lei.
2
Regele Carol I i-a cerut în anul 1882
generalului Gheorghe Manu să întocmească
proiectul de fortificare a țării. Acesta a
propus Ministerului de Război un memoriu.
Pentru construire efectivă a centurii
de fortificații, Carol I apelează la generalul
Henri Brialmont. Acesta devenise celebru
pentru construirea centurilor de fortificații
din jurul orașelor Anvers și Liege.
Construcțiile au început în anul
1884, fiind oprite doi ani mai târziu, atunci
când în Europa apăruse un nou obuz minier,
distrugător în comparative cu cele existente.
Astfel, un singur fort a fost finalizat după
planurile actuale, Fortul I Chitila, celelalte
fiind modificate pe parcurs. Fortul I Chitila
are un plan pentagonal, la fel ca și Fortul III
Otopeni, lungimea contraescarpei având 463
de metri, frontal anterior, 310 metri, iar
fețele 110 metri. Reduitul central, în formă
de inimă, este flancat de două șanțuri adânci,
care se inundă în perioadele umede, făcând
imposibil accesul prin intrarea principală.
După refacerea planurilor,
construcțiile au durat până în anul 1895.
Astfel, au fost construite 18 foturi și 18
baterii intermediare, fiind numerotate în
sensul acelor de ceas și denumite după
numele celei mai apropiate localități.Centura
de Fortificații a Bucureștiului se întinde pe o
distanță de 76 de kilometri, forturile fiind
distribuite din 4 în 4 km unul față de celălalt.
Simultan cu Cetatea București au fost
construite și Centura București și linia ferată
aferentă (historia.ro, 2016)
Capitala României fusese denumită
“Micul Paris”, construindu-se simultan
Universitatea, Palatul Poștei și Banca
Națională.
 România devenea din ce în ce mai
puternică, în 1883 aderând în secret la
alianța Puterilor Centrale. În acest mod,
singurul imperiu ce mai putea amenința era
cel țarist. În acest scop, cele mai puternice
fortificații au fost construite pe părțile de
nord și est.
În 1914, în pragul Primului Război
Mondial, România avea deja două lucrări
ample de fortificații: Cetatea București și
linia Focșani-Nămoloasă-Galați, precum și
două întăriri în constructive: Capul de pod
Cernavodă și Capul de pod Turtucaia.
După izbucnirea războiului,
fortificațiile de la Anvers și Liege au cedat
sub noile obuze miniere. Linia de luptă
punea în pericol și fabricile și uzinele
proaspăt construite lângă București. O parte
din armament a fost mutat la Podul
Cernavodă și la Turtucaia, multe forturi
rămânând descoperite. Lipsa trupelor de
geniu și a armanentului au dus la
dezactivarea Centurii în 1914, și la
dezarmarea ei puțin timp mai târziu.
Până în 1916, România era neutră,
intrând ulterior în război. Tunurile Cetății
București au fost puse pe afeuri construite la
atelierele Grivița și au fost create astfel 3
regimente de artilerie (Digi24, 2017).
Armata germană a învins armata
română în bătăliile din noiembrie-decembrie
1916, purtate pe râurile Neajlov și Argeș,
următorul punct vizat fiind Bucureștiul. Fără
fortificații active, capitala a fost declarată
oraș deschis, iar trupele nemțești au intrat
fără luptă.. Cetatea București a căzut astfel,
fără a fi vreodată folosită în scopul pentru
care fusese creată inițial (Digi24, 2017).
După război, forturile au rămas în
administrarea Armatei, însă câteva au sărit
3
în aer din cauza autoaprinderii muniției
depozitate în interior.
Tipuri de forturi
Există cinci tipuri de forturi, tipurile 4 și 5
fiind adaptări ale tipului 2.
Fortul de tip 1 a fost construit după
planurile inițiale, fiind caracterizat prin
prezența a șase turele, dispuse relative
simetric în cadrul fortului. Astfel, două
turele erau proiectate pentru tunuri de
mărimea 57, fiind dispuse pe flancul estic al
structurii, în aceeași zonă se situa și o cupolă
cu un obuzier de 210, în partea centrală se
află o cupolă pentru două tunuri de mărime
210 și încă o cupolă pentru tunuri de
mărimea 57, iar în partea nordică, o cupolă
cu un obuzier de mărimea 210.
Pe partea vestică există o caponieră,
proiectată pentru a surprinde soldații inamici
în momentul în care aceștia aveau să
pătrundă peste zidurile fortului (Digi 24,
2017).
Din partea nordică începea și capitală,
ajungând până la reduit. În partea sudică se
termină cu o poternă.
Fig. 2. Structura fortului de tip 1
Sursa: Locotenent Colonel D.I . Vasiliu, Fortificatia Permanenta
Contemporana, 1933, Tipografia “Revista Geniului”, Cotroceni VI,
Bucuresti
 Tot pe flancul vestic se mai aflau și două
cupole pentru adăpostirea muniției, legate de
capital prin tuneluri secundare.
Zidul principal avea o grosime de
aproximativ 4 metri pe toate laturile sale, iar
șanțul de apărare se afla pe exterior, la o
distanță aproximativă de 10 metri față de
construcția propriu-zisă.
În acest stil au fost construite forturile
Chitila și Otopeni.
Fortul de tip 2 (Fig.3) este ușor
asemănător fortului de tip 1, având reduitul
amplasat în centru. Pe lângă acesta, în centru
său fost plasate și o cupolă pentru un tun de
mărimea 150, respectiv o turelă pentru un
obuzier de mărimea 57. Pe flancul estic sunt
amplasate,
la nord și sud, două turele pentru tunuri de
mărimea 57, iar în partea nord-estică, o
cupolă pentru două tunuri de 150.
În partea nord-estică se află și o
semicaponiera, o caponieră în partea nord-
vestică, iar în partea sudică extremă,
poternă. Zidurile erau puțin mai subțiri,
având cca 3,5 metri. Galeriile făceau
legătură între cupolele de adăpostire a
muniției, o altă ducând către caponieră.
Fig.3. Structura fortului de tip 2
Sursa: Locotenent Colonel D.I . Vasiliu, Fortificatia
Permanenta Contemporana, 1933, Tipografia
“Revista Geniului”, Cotroceni VI, Bucuresti
4
Șanțul de apărare nu acoperă
întreaga suprafață din jurul fortului, lipsind
pe latura de sud.
Sub acest tip au fost construite
forturile Mogoșoaia și Jilava.
Caracteristicile fortului de tip 3
(Fig.4) sunt asemănatoare celor anterioare.
Astfel, în acest tip de forturi, flancarea
șanțurilor anterioare și laterale se realizează
prin prezența a două cazemate de
contraescarpă, cu două etaje, ambele fiind
duble (în cazul forturilor Tunari, Cernica și
Chiajna) sau cu o cazemată dublă și una
simplă (la restul forturilor).
Fig.4. Structura fortului de tip 3
Sursa: Locotenent Colonel D.I . Vasiliu, Fortificatia
Permanenta Contemporana, 1933, Tipografia “Revista
Geniului”, Cotroceni VI, Bucuresti
Frontul posterior este flancat de către
cazemate pe care flancurile
semibastioanelor, în afară de Leurdeni și
Popești (unde flancarea se făcea prin cele
două turele de 57 mm instalate la capetele
curtinei și care serveau și pentru apărarea
intervalelor).
După cum se poate observa, capitala
se intersecta cu o cazemată simplă, apoi
continuându-se până în partea posterioară a
construcției, unde se dilata, formând o mare
încăpere. De aici pornea tunelul spre
cazemata amintită ulterior, din partea
anterioară a fortului.
Și în acest caz, poterna se afla în
marginea extremă sudică.
Acest fort se deosebea prin faptul că
avea o formă relativ plată, lipsind caponiera
întâlnită în cazul celor două tipuri de forturi
anterioare.
Există și două tipuri unice: Tip
Aquatic (Ștefănești) și Afumați. Aceastea
derivă din tipul 2, fiind adaptări mai noi,
după apariția obuzului-mină.
Fortul de tip Aquatic (Fig.5) se
caracterizează prin forma sinuoasă, dar și
prin cele două rânduri de ziduri ce întăresc
apărarea efectivă față de atacurile exterioare.
De asemenea, santul de apărare este unul
mult mai lat și mai adânc, cu un lac artificial
permanent, în comparație cu cele ale altor
forturi, de aici primind și denumirea de
“aquatic”.
Are șapte turele, majoritatea expuse
pe latura estică, proiectate în acest mod în
scop strategic, așteptându-se atacuri în
special din partea estică și nord-estică a
teritoriului.
Fig.5. Structura fortului de tip Aquatic
Sursa: Locotenent Colonel D.I . Vasiliu, Fortificatia Permanenta
Contemporana, 1933, Tipografia “Revista Geniului”, Cotroceni VI,
Bucuresti
5
Foarte asemanator cu fortul V
Ștefănești este și Fortul VI Afumați. Fortul
VI Afumați reprezintă una dintre cele mai
complexe lucrări. Este un tip unic (5), o
adaptare a tipului 2, caruia i-a fost exclus
reduitul. Fiind proiectat înaintea apariției
obuzului mină, planurile au fost modificate
pe parcurs, iar construcția a fost una aparte.
Fortul Afumați are 9 turele, față de
fortul de tip 2, care avea 8 turele, tipul 3 cu
7 turele, tipul 1 cu 6 turele, tipurile 3 și 4 cu
5 turele și tipul mixt cu 3 turele. Prin
urmare, Fortul Afumați avea și cele mai
multe galerii.
Acestui fort i s-a construită și o
poternă, pe capitalul lui, legând localele de
caponieră. Din această poternă pleacă
galeriile și poternele ce duc la locale, cupole
și semicaponiere.
În ceea ce privește armamentul,
fortul Afumați, acesta deține 3 cupole a câte
2 tunuri de 150 mm, instalate astfel: una pe
capitala fortului și câte una la dreapta și la
stânga capitalei; două cupole pentru câte un
obuzier de 210 mm, așezate pe frontul
posterior, aproximativ în locul în care
trebuia amplasat reduitul.
Fig.6. Structura fortului unic Afumati
Sursa: Locotenent Colonel D.I . Vasiliu, Fortificatia
Permanenta Contemporana, 1933, Tipografia “Revista
Geniului”, Cotroceni VI, Bucuresti
 De asemenea, pentru luptă apropiată
și flancarea șanturilor existau și 4 turele,
destinate câte unui tun de 75 mm. Camerele
garnizoanei au fost modificate prin
construirea de bazinete, semn al utilizării lui
ca depozit.
În comparație cu Fortul VI Afumați,
Fortul I Chitila are reduitul prezent în partea
centrală, componentă la care s-a renunțat în
construirea fortului de la Afumați.

Bibliografie

• Locotenent Colonel D.I . Vasiliu,

Fortificația Permanentă
Contemporană, 1933, Tipografia
“Revista Geniului”, Cotroceni VI,
București

• Historia, Centura de fortificații.

Istoria cele mai negre zile a
Bucureștiului -
https://www.historia.ro/sectiune/gene
ral/articol/centura-de-fortificatii-din-
jurul-capitalei-istoria-celei-mai-
negre-zile-a-bucurestiului – accesat
pe data de 5 februarie 2018

• Digi 24, Istoria celor 18 forturi care

înconjoară Bucureștiul -
https://www.digi24.ro/stiri/actualitat
e/social/povestea-celor-18-forturi-
care-inconjoara-bucurestiul-668637 -
accesat pe data de 4 februarie 2018

View publication stats