Istoria unitatilor de cazare

De când există călători, există şi nevoia de a-i găzdui. Pe vremea când oamenii erau mai puţini, mai
ospitalieri şi mai încrezători unii în alţii, exista „opţiunea” înnoptării în locuinţa cuiva, dar, treptat, a
cîştigat teren o variantă alternativă: găzduirea într-o construcţie special destinată acestui scop – o
„structură de cazare”, cum am spune azi – iar adăpostirea şi hrănirea călătorilor au devenit o
afacere.Chiar şi pe vremea când turismul în sensul de azi al termenului - încă nu fusese inventat, când
oamenii călătoreau puţin, când cei mai mulţi dintre ei nu vedeau, în cursul vieţii, altceva decât satul lor
şi, cel mult, oraşul cel mai apropiat, existau totuşi categorii de persoane care întreprindeau drumuri
lungi şi/sau dese, de pildă negustorii şi pelerinii.
Ei şi călătoriile lor au impulsionat dezvoltarea locurilor de popas. Marco Polo pomenea, pe la 1200,
despre existenţa în China a unei reţele de hanuri, menite să asigure găzduirea neguţătorilor. Dar şi
Europa avea, încă de atunci, hanurile ei; unele sunt amintite în documente medievale, altele au fost
datate de către specialişti în urma analizării structurii lor - tehnicile şi materialele de construcţie folosite.
Unele au început prin a fi altceva - clădirile respective aveau o altă destinaţie, fiind ulterior transformate
în hanuri; altele au fost gândite de la bun început ca locuri de popas, fiind construite şi amenjate în
consecinţă.
Vechile hanuri erau exact ceea ce sunt azi hotelurile: asigurau cazare - în camere mai bune ori mai
sărăcăcioase - şi masă - mai simplă ori mai îmbelşugată - şi adăposteau bunurile celor ce poposeau în
ele. Unele aveau grajduri pentru cai şi şoproane pentru trăsuri ori căruţe, aşa cum hotelurile moderne
au parcări pentru maşini. S-au schimbat mult standardele privind igiena şi confortul, turismul hotelier a
devenit mai complicat ca urmare a regulilor tot mai numeroase, dar bazele afacerii sunt, în fond,
aceleaşi.
Oare mai există - v-aţi putea întreba - urme materiale ale acestor hanuri, strămoaşele hotelurilor de azi?
Mai rezistă vreunul în clădirea în care a fost înfiinţat? Da, mai sut câteva, pe ici-pe colo; prin Europa şi
Asia există, încă, hanuri/hoteluri foarte vechi: destul de multe care au o jumătate de secol de viaţă în
urma lor şi câteva încă şi mai vechi -unele cu vârsta de peste un mileniu!
Dintre cele mai vechi şi mai cunoscute, iată câteva care au rezistat eroic şi impresionant trecerii
timpului, ba chiar s-au reinventat în chipul cel mai avantajos, iar astăzi îmbină tradiţia şi farmecul
vechimii cu modernismul în dotări, servicii şi management.

Cel mai vechi şi mai vechi, decanul de vîrstă al tuturor hotelurilor din lume, este, conform celei mai
autorizate surse de care dispunem - Guinness World Records -Hoshi un han tradiţional din Japonia,
vechi de aproape 1300 de ani. Legenda - fiecare loc vechi are cel puţin una, nu-i aşa? - spune că, în anul
717, un călugăr budist, Taicho Daishi, petrecând o noapte pe muntele sfânt Hakusan, a avut un vis în
care o zeitate a muntelui i-a vorbit despre un izvor cu ape vindecătoare, încă necunoscut, şi l-a îndemnat
să facă din acest izvor un loc de tămăduire pentru oamenii din ţinut. În anul 718, Garyo Houshi,
discipolul lui Taicho Daishi, a ridicat aici, din porunca maestrului său, un han pentru găzduirea celor
veniţi să-şi caute sănătatea la izvorul miraculos.
Poate cea mai impresionantă trăsătură a sa e continuitatea: de aproape 1.300 de ani, hanul Hoshi este o
afacere de familie, conducerea fiind deţinută, de 47 de generaţii, de descendenţii lui Garyo Houshi.

Hanul La Ursul Roşu,

din vechiul oraş german Freiburg, e unul dintre cele mai vechi din Europa: casa de oaspeţi datează din
1311, fiind pomenită cu numele actual în 1387 (clădirea în care e adăpostită e încă şi mai veche - un fost
conac, din anul 1120). Printr-un noroc fantastic, construcţia n-a suferit nici o stricăciune în timpul celui
de-al doilea război mondial (când mii de clădiri istorice ale Germaniei au fost avariate, unele distruse
complet). Modernizată treptat, pentru a ţine pasul cu vremurile, având azi televiziune prin cablu,
internet wireless, saună etc., casa de oaspeţi amestecă totuşi, printre aceste note actuale, ceva din
farmecul vremurilor trecute - Evul Mediu european.