-——i(Biw--------

a ăoMÂNIi* '

IP SI TRĂZNEA
ATROCITĂŢI MAGHIARE
ŞI ACŢIUNE DIPLOMATICĂ
1^----- Petre Tur/ea
 Petre Ţurlea
IP ŞI TRĂZNEA
ATROCITĂŢI MAGHIARE ŞI ACŢIUNE
DIPLOMATICĂ ROMĂNEASCĂ

IOCa laCisVŢ/^(
io4 a"
 Edi(alcu spijinul Ministerului Cercetării şi Tehnologiei
Colegiul Consultativ pentru Cercetare Ştiin|inca şi Dezvoltare Tehnologică
 PETRE ŢURLEA

IP ŞI TRAZNEA
ATROCITĂŢI MAGHIARE ŞI ACŢIUNE
DIPLOMATICĂ ROMĂNEASCĂ

- STUDIU ŞI DOCUMENTE -

EDITURA ENCICLOPEDICA
Bucureşti, 1996
r
 Redactor: Maria STANCIU

Coperta; Simona DUMITRESCU

ISBN: 973 -45 -018l-x

STUDIU INTRODUCTIV
I Acţiunea antiromâncască din nordul Transilvaniei —
scptcmbrie-decembrie 1940 ................................. 9
II Din activitatea diplomatică a României vizând
situaţia din nordul Transilvaniei .......................... 44
III Procesul ............................................................116
IV în loc de încheiere..............................................138
ANEXE
Lista documentelor...................................................143
Documente ............................................................. 154
Indice de nume ........................................................593
STUDIU INTRODUCTIV
 I

ACŢIUNEA ANTIROMANEASCA DIN

. NORDUL TRANSILVANIEI
SEPTEMBRIE-DECEMBRIE 1940

în legătură cu problematica stăpânirii ungaro-horthyste a

nordului Transilvaniei există o literatură istorică destul de bogată.
O privire de ansamblu asupra momentelor apariţiei acesteia este
oportună.
în anii celui de-al doilea război mondial, în mod normal, au
apărut doar articole generale, prezentări fără suport arhivistic asupra
evenimentelor din nordul Transilvaniei. Două sunt motivele pentru
slaba popularizare în România a acţiunilor ocupanţilor horthyşti. în
primul rând, intervenţia Germaniei şi Italiei, care obligau
autorităţile româneşti să nu accepte prezentarea publică a unor
asemenea materiale, pentru a nu incita şi mai mult poporul român
împotriva Ungariei. Cele două mari puteri se constituiseră drept
garante — prin Dictatul de la Viena — pentru evoluţia situaţiei din
Transilvania cedată şi dezvăluirea atrocităţilor maghiare ar fi dus,
implicit, la condamnarea celor care nu şi-au respectat angajamentele
luate. Apoi, o acutizare a relaţiilor româno-ungarc, cu posibilitatea
unui conflict armat, ar fi blocat în zonă trupo italo-geimane necesare
pe alte fronturi, mai ales în perspectiva atacului contra U.R.S.S. din
vara lui 1941. Pe aceeaşi linie, se cunoaşte intenţia Germaniei de
a-şi ralia în războiul antisovictic atât armata română, cât şi pe cca
ungară, or, un conflict între România şi Ungaria ar fi făcut
imposibilă acţiunea acestor ţări pe frontul din Rusia. Pentni acelaşi
scop, al desfăşurării războiului conform planurilor germane.
România trebuia să fie menţinută ca sursă principală de petrol,ceea
CC impunea Germanici o acţiune în direcţia păstrării stabilităţii
interne a acestei ţări (vezi susţinerea lui Ion Antonescu în timpul
rebeliunii legionare din ianuarie 1941) şi neantrcnarca într-un
conflict deschis cu Ungaria. în al doilea rând. slaba prezentare în
România, în anii războiului mondial, a situaţiei din nordul
Transilvaniei se datorează posibilităţilor minime de infornuirc ale
celor care ar fi dorit să publice materiale pe această temă.
Trebuie remarcat faptul că, în toată perioada războiului,
autorităţile centrale de la Bucureşti şi-au făcut datoria să strângă
informaţii despre tot ce se întâmpla în teritoriul răpit. Scopul era
dublu. Pe de o parte, se aveau în vedere intervenţii imediate pe
lângă autorităţile maghiare sau pc lângă cele germane şi italiene,
pentru a stopa atrocităţile la care erau supuşi românii, pentru
salvarea populaţiei româneşti rămase sub ocupaţie, pentru ajuto­
rarea acesteia. Deşi nu mai stăpânea nordul Transilvaniei, Guver­
nul de la Bucureşti se considera în continuare responsabil pentru
soarta românilor părăsiţi momentan. Pc de altă parte, strângerea
acestor documente se făcea în perspectiva sfârşitului războiului,
a Conferinţei de Pace, autorităţile de la Bucureşti fiind încredin­
ţate că problema apartenenţei nordului Transilvaniei va fi repusă
în discuţie cu acest prilej; materialele dezvăluind felul în care au
înţeles maghiarii să administreze regiunea ar fi reprezentat un
motiv în plus pentru retrocedarea acesteia României.
Prima menţionare a intenţiei unui organism central român
de a realiza o documetare amănunţită asupra atrocităţilor la
care administraţia horthystă îi supunea pe români datează din

10
20 seplembrie 1940: o adrcsS a Ministerului Afacerilor Străine de la
Bucureşti,către Consulatul Regal român din Oradea,solicitând „date
pentru alcătuirea urgentă a unei lucrări relative la atrocităţile
săvârşite de unguri în Transilvania de Nord"1. Adresa era urmarea
ordinului dat de Ion Antonescu, la 18 septembrie, prin rezoluţia pusă
pe un raport al Marelui Stat Major. „[...] Ţineţi la zi atrocităţile şi
încălcările de angajamente făcute de unguri în teritoriile ocupate."2
Paralel, şi alte ministere — MinistemI Justiţiei, Ministerul de Război,
Ministerul de Interne — şi Preşedinţia Consiliului de Miniştri încep
a-şi alcătui arhive speciale pe această problemă. Foarte active au fost
organismele subordonate Ministerului de Interne, cărora, la 4 decem­
brie 1940, conducerea Ministerului le cerca, printr-un ordin circular,
statistici exacte, lunare, pentru refugiaţii şi expulzaţii din nordul
Transilvaniei.3 De menţionat faptul că foarte multe documente au
fost acumulate de Serviciul Special de Informaţii. De asemenea, f)c
această linie un rol deosebit de important l-a avut Comisariatul
General al Refugiaţilor din nordul Transilvaniei, organism înfiinţat
printr-un Dccret-lege semnat de Ion Antonescu la 14 septem­
brie 1940.4
Cel mai activ pe linia strângerii de documente privind situaţia
din nordul Transilvaniei a fost Ministerul Afacerilor Străine, care,
de altfel, avea şi sarcini speciale în această direcţie de la Preşe­
dinţia Consiliului de Miniştri, dar şi surse multiple de informare
(în primul rând, consulatele româneşti de la Cluj şi Oradea). Sub

1 Arh. M.A.E., fond Transilviinia 1920-1944, dosar 133, f. 114.

2 Mjrcxiiltil Ion Antonescu. Secreteleguvernlni. Edil. RoniSnul, Bucureşti,
1992,p.13.
3 Arhivele Nulionalc Isioricc Centrale (A.N.I.C.), fond Inspectoratul
General al Jandamierici,dosar 70/1940, ff. 1-3 — ordinul 1616 M; Ministerul
de Interne transmitea ordinul Inspectoratului General al Jandarmeriei, iar acesta,
la 5 decembrie 1940, emite ordinul circular 38 096, către toate inspectoratele
judc|cnc. tn acelaşi .sens a ac|ionat şi Dircc|ia Generala a Poli|ici.
4 „Monitorul Oficial" iir. 215,din 16 septembrie 1940.

11
patronajul Ministerului Afacerilor Străine au fost alcătuite, anual,
volume documentare masive, de sinteză a tuturor informaţiilor
privind problema respectivă. Realizarea primului volum era
hotărâtă la 23 august 1941, într-o întrunire la care au participat
secretarul general al ministerului partronalor, Davidescu,
delegatul Ministerului Propagandei, Corneliu Codarcea,
reprezentanţii Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, Petre
Moldovan şi Petre Patrinca. Titlul documentarului urma a fi t/n
an de dominaţie maghiară în Ardealul cedat. Urma să aibă trei
capitole distincte; I. Actele legislative şi de autoritate ale guver­
nului maghiar îndreptate împotriva şcoalei, bisericei şi economiei
româneşti, sub toate înfăţişările ei, din Ardealul cedat: 2. Măsurile
de ordin administrativ ale aceluiaşi Guvern, menite a întări
măsurile de ordin legislativ şi având ca scop de a lovi şi a şicana
clementul românesc din provincia robită; 3. Actele de violenţă
împotriva vieţii şi libertăţii populaţiei româneşti. Se constată că
materialul documentar există, „în bună măsură'1, la Ministerul
Afacerilor Străine, Preşedinţia Consiliului de Miniştri (Serviciul
Central de Informaţii) şi la Comisia de negocieri cu Ungaria.5
Acţiunea începută, astfel, în august 1941, va fi finalizată în
toamna aceluiaşi an.6 Apoi, câte un volum de acest fel va fi
alcătuit în fiecare an; vor fi puse la dispoziţia organismelor
centrale româneşti interesate, dar nu vor fi publicate (în afara unor
broşuri selective de uz intern).

5 Sc constata c3 Ministerul Propagandei „nu dispune de nici un fel de

material în aceasta chestiune", dar poate pune la dispoziţie extrase din presa
romanească privitoare la atrocităţile maghiare. — Arh. M.A.E.,fondTransilvania
1920-1944, dosar 361 bis, ff. 36-57. Se hotăra ca, pentru completarea
documentaţiei, să fie chemat, de la Consulatul din Cluj, Ion Chinezu şi. de la
Lxgaliadin Budapesta, dr. Negu.ş.
6 Idem. ff. 58-110 şi Idem, dosar 361. ff. 59-95.

12
Mihail Roller, editurile Tiind tot în mâna unor minoritari inter­
naţionalişti cu stadii vechi în Comintern, ca Valtcr Roman
(Nculander). Astfel se explică tăcerea aproape deplină a istoricilor
români, în această problemă, până la începutul anilor ’70.
După 1970,în contextul comunismului cu tentă naţională înte­
meiat de Nicolac Ccauşcscu, istoricii au putut să pătrundă în unele
arhive inaccesibile până atunci şi să publice o serie de articole,
studii şi chiar volume masive privitoare la situaţia din nordul
Transilvaniei în timpul ocupaţiei ungaro-horthystc. Astfel au
apărut, printre altele: Gh. Zaharia, L. Vajda, Gh. I. Bodca, P. Bunta,
M. Covaci, L. Fodor, A. .Simon,Gh.Ţuţui, Rezîstoifa antifascism
în partea de nord a Transilvaniei (septembrie 1940-octomhric
1944), Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1974; Gh. I. Bodca, Vasile T.
Suciu, Mo/sc/, Târgu Mureş, 1982; 1. Ardcicanu, Gh. Bodca. Mihai
Fătu, O. Lustig, M. Muşat. L. Vajda, Teroarea horthysto-fascistă
in nord-vestul României. Septembrie 1940-octombric 1944.
Bucureşti, 1985; M. Fătu, Biserica românească din nord-vcsttil ţării
.sub ocupaţia horthystă. 1940-1944, Edit. Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. 1985; Nicolae Comeanu,
Biserica românească din nord-vestul ţării în timpul prigoanei
horthyste, Edit. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, 1986; Gh. I. Bodea, Vasile T. Suciu, Ilic 1.
Puşcaş, Administraţia militară horthystă în nord-vestul Românei.
Scptcmhric-noicmhric 1940, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1988. De
asemenea, capitole întregi din alte volume sunt consacrate situaţiei
din Transilvania ocupată. Mai multe articole de ziar şi studii
istorice sunt consacrate, în aceeaşi perioadă, temei respective;
dintre acestea menţionăm pe cele ale lui Comei Grad din „Crisia“,
1983,13 şi „Acta Musci Porolissensis", Muzeul de istoric şi artă
Zalău. W80.4.
în perioada scursă de la Revoluţia din 1989, cel mai important
volum privind problematica Transilvaniei ocupate este cel carc-1 arc
ca autor pe Vasile Puşcaş: Al doilea război mondial. Transilvania şi

14
aranjamentele europene (1940-1944), Fundaţia Culturală Română,
Cluj-Napoca, 1995. La apariţia acestui volum, manuscrisul cărţii de
faţă era Finalizat şi îndreptat către tipografic; în mod normal, am oprit
procesul, pentru a analiza oportunitatea editării sale — în condiţiile
existenţei lucrării lui Vasilc Puşcaş. Cu toate că erau destul de multe
interferenţe între cele două cărţi, totuşi, cea needitată încă aducea la
lumină foarte multe documente noi, ncconscmnatc până acum în
literatura de specialitate şi, de aceea, am crezut oportună apariţia ci;
bineînţeles, cu operarea unor modificări şi eliminări, pentru a reduce
la minimum repetiţiile şi pentru a marca întâietatea istoricului
clujean în prezentarea unor documente. Rămâne meritul lui Vasile
Puşcaş de a fi primul care şi-a cantonat insistent atenţia spre
rezonanţa în diplomaţie a situaţiei din nordul Transilvaniei, aflat sub
stăpânire liorthystă.
Pentru suferinţele evreilor din nordul Transilvaniei, cel mai
documentat este volumul lui Vasilc Ciubăncan ş.a.. Drumul
Holocaustului. Cluj-Napoca, 1995.
Asupra unora dintre evenimentele petrecute în regiunea
ocupată în pdrioada 1940-1944, găsim informaţii şi în unele
capitole ale altor lucrări. Printre acestea, volumul Monumente non
grata. Falşi martiri maghiari pe pământul românesc, de Petre
Ţurica, Edit. Bravo Press, Bucureşti, 1996.
Dintre lucrările apărute în străinătate care abordează această
problemă, menţionăm şi Zenobius Pâciişanu, Hungary’sstruggie to
annihilate ist naţional minoritics. Based on secret hungarian docu-
ments. Romanian historian studics, Miami Bcach, Florida, 1985.
Ca urmare, astăzi problematica nordului Transilvaniei în
perioada 1940-1944 este cunoscută. S-ar părea că s-a spus totul
despre acest subiect. Nu este aşa. Foarte multe surse documentare
au rămas ncfolosite încă, accesul la ele fiind înlesnit mai ales după
1989. Cele mai importante sunt, evident, sursele de epocă, cele
din 1940-1946, care în cea mai mare parte nu au fost exploatate
până acum. Ele există în mai multe arhive. Cea mai interesantă —
şi pentru că era inaccesibilă până în 1989, dar şi pentru că păstrea­
ză documente primare foarte importante — este arhiva fostei
Securităţi, unde se găsesc documente din arhiva fostei Siguranţe
Naţionale, din arhivele unor instituţii dizolvate în perioada
comunistă, din arhivele unor tribunale ctc.; toate au fost preluate
azi de Arhiva Serviciului Român de Informaţii. Apoi este Arhiva
Ministerului Afacerilor Externe — şi ca parţial închisă până în
1989 —, Arhiva Ministerului Apărării Naţionale şi diverse fon­
duri speciale păstrate la Arhivele Naţionale Istorice Centrale.
Astfel, astăzi pol fi aduse la lumina tiparului foarte multe
documente care întregesc informaţia deja existentă în lucrările
publicate sau argumentează în plus idei deja expuse. Printre
direcţiile noi de cercetare ce apar datorită acestor documente ce
sunt astăzi acccsiblc este şi aceea a activităţii diplomaţiei româ­
neşti în legătură cu situaţia românilor aflaţi sub ocupaţie horthystă.
Dr. Vasilc Puşcaş este cel care a iniţiat exploatarea sistematică a
acestui plan, prin valoroasa sa lucrare menţionată deja. Cu toată
existenţa acesteia, în continuare, tocmai acest plan al activităţii
diplomatice păstrează posibilităţi mai mari decât celelalte pentru
noi investigaţii, pentru completarea sau nuanţarea a ceea ce deja
s-a spus. Datorită acestui fapt, volumul de faţă se apleacă mai ales
asupra activităţii diplomatice.
Şi trebuie menţionată existenţa a 41 de dosare, cuprinzând
întreaga activitate a comisiilor italo-gcrmane de anchetă în
Transilvania (1940-1944). Acestea nu au fost cercetate de nici un
român. Deci, şi în viifor istoricii vor mai avea de lucru. (Din
păcate, această nouă sursă documentară valoroasă pe care am
descoperit-o nu am putut-o exploata pentru volumul de faţă.)
Ca urmare a existenţei unor documentate lucrări istorice privind
situaţia românilor din nordul Transilvaniei aflat sub ocupaţie,
capitolul privind această problemă, din volumul de faţă, va evita
descrierile amănunţite, care există deja, limitându-sc la fixarea
cadrului general şi la aducerea în discuţie a unor documente noi.
Prezentarea aceasta este necesară pentru a crea baza de înţelegere a
activităţii diplomatice, concentrată în capitolul al doilea al lucrării.

Din literatura de specialitate, se cunoaşte bine Telul în care

România a ajuns să accepte Dictatul de la Viena din 30 august
1940. în funcţie de interesul politic de moment, asupra vinovăţiei
pentru acest act s-au susţinut teze diferite. în septembrie 1940,
acceptarea Dictatului de către România a fost folosită de forţele
extremiste de dreapta pentru a acapara puterea politică, înlăturân-
du-l pe Carol al 11-lea, considerat răspunzător pentru pierderile
teritoriale. Având în vedere contextul european şi forţele care l-au
înlăturat pe Carol al Il-lea, apare normală absenţa — din atitudinea
noilor oficialităţi de la Bucureşti — a oricăror acuze la adresa
Germaniei şi Italici. Aceeaşi poziţie s-a menţinut tot timpul
războiului, autorităţile româneşti exprimând, însă, celor două
puteri fasciste, în mod constant ideea că nu consideră încheiată
definitiv problema Transilvaniei; Guvernul Ion Antoncscu nu s-a
arătat niciodată dezinteresat de dezideratul naţional al redobândirii
regiunilor pierdute în 1940. După război, responsabilitatea
Dictatului de la Viena a fost atribuită atât conducerii politice a
României,cât şi factorului internaţional.8
Sc pune, bineînţeles, întrebarea: putea România să nu accepte
Dictatul de la Viena? O privire obiectivă, la rece, ne conduce la
un răspuns negativ. în cazul neacceptării, ţara ar fi fost invadată

8 Elcmcnicic interne responsabile — înlr-o anumită măsură — pentru

Dictatul de la Viena sunt mai multe. Trebuie consemnate aici grc.sclilc politice
din timpul lui Carol al ll-lca,alc lui şi ale partidelor politice, lipsa de solidaritate
naţională a forţelor politice româneşti şi acţiunea distructivă a minorităţii
naţionale maghiare din România. Pentru acest ultim factor vezi volumul Iu
Ncagn Cosma. Diclalul dc Iu Vicnu (30 august 1940). consecinţJ a i
organizate statal de ciltre Ungaria şi a colaboraţionismului unor unguri din
RomSnia. Edit. Bravo Press, Bucureşti, 1996.

17
dc trupele Germaniei şi Ungariei. existând un plan în acest sens; în
răsărit, şi U .R .S .S. îşi arătase dorinţa dc a nu fi lăsată în afara noii
împărţiri dc teritorii. Dezastrul ar fi fost total.însăşi existenţa unui
stat român fiind pusă sub semnul întrebării. Desigur, aveam nişte
garanţii ale Franţei şi Angliei, dar în vara lui 1940 Franţa fusese
ocupată, iar Anglia abia rezista războiului aerian.
Aşadar, indiferent de situaţia politică internă sau dc atitudinea
forţelor ce s-ar fi aflat în fruntea României, acesteia tot i s-ar fi
impus hotărârea Germaniei şi Italici, pentru că interesul celor două
puteri mergea în acest sens. Dictatul face parte din evoluţia
generală a războiului, fără de care nu ar fi existat; în condiţii dc
pace europeană, o hotărâre ca cea de la Vienadin 30 august 1940
nu ar fi fost posibilă.
Dictatul de la Vicna a făcut ca România să cedeze Ungariei un
teritoriu cuprinzând 2 604 000 de locuitori; din aceştia 1 305 000
erau români (50,1%) şi 968 000 unguri şi secui (372%); restul era
format din alte naţionalităţi .9 Aşadar, nu numai din punct de vedere
istoric partea dc nord a Transilvaniei era românească — fiind parte
integrantă a spaţiului dc etnogeneză românesc, spaţiu pe care doar
acest popor a trăit continuu din momentul formării sale, toate
celelalte gntpuri etnice venind sau fiind aduse din alte părţi —, ci şi
din punct dc vedere demografic ca aparţinea dc drept României.

9 Dr. Sabin Măniiilă. Ui curie cihnogruphiqtic dc In Roiimnnic. Bucarest.

1940. Primul Diclai dc la Vicna. 2 noiembrie I93X. a consfinţit destrămarea
Cehoslovaciei. Ungaria primind cu acest prilej sudul Slovaciei .şi o parte din
Ucraina Subcarpatică (în total 12 4tXI km2), cu o populaţie dc I KXKKXJ locuitori;
după ce a provocat grave incidente la graniţă (la MiinkaCcvo şi Uzhorod). la
14 martie 1939, Ungaria va ocupa toată Ucraina Subcarpatică la 15-17 martie
1939. La 30 august 1940, prin al doilea Dictat dc la Vicna, Ungaria va primi
43 000 km2 din Romănia. Asird, în septembrie 1940, Ungaria ajunge la o
suprafaţă dc 162 (XX) km2, dar era ncmulţtimilă pcntni că aceasta reprezenta doar
jumătate din ce avusese înainte dc Trianon. — Vezi Arh. M.Ap.N., fond
micronimc, rola F.ll.l. 544,cadnil 821. în aprilie 1941 ti urmat octiparea dc către
Ungaria a unor părţi din Iugoslavia.

18
 Ocuparea regiunii asupra căreia Ungaria nu avea decât preten­
ţii, nu şi drepturi, s-a făcut printr-o demonstraţie de forţă, deşi
exista o înţelegere între cele două state ca retragerea armatei româ­
ne să se facă fără nici o opoziţie. Cu toate acestea, acţiunea prin
care trebuia preluată, fără lupte, partea de nord a Transilvaniei
fiind considerată de către autorităţile maghiare ca o răzbunare a
Ungariei pentru umilinţa acceptării Tratatului de la Trianon, a
antrenat o forţă militară cu totul disproporţionată: 309 932 mili­
tari, la care .se adăugau 7 300 membri ai administraţiei militare,
2 268 subofiţeri, 56 ofiţeri şi trei detaşamente de urmărire ale
poliţiei, 1 200 subofiţeri, 107 ofiţeri şi trupa aferentă aparţinând
jandarmeriei.
Cu mândrie, ziarele budapestane anunţau etapele pătrunderii
acestei amiate invadatoare în nordul Transilvaniei. După intrarea în
Cluj, se anunţa că din oraş au dispărut „Piaţa Unirii", strada
„I.G. Duca", inscripţia „Matei Corvin“ de pe statuie, fiind înlocuite
cu denumiri maghiare: „De acum pe caldarâmul oraşului răsună
bocancul honvezilor, copitele cailor maghiari, tancurile şi trupele
maghiare care vor veghea la noua reînviere a oraşului de altădată".10
Ocupând nordul Transilvaniei fără luptă, mulţumirea Ungariei
s-a revărsat asupra puterilor Axei, carc-i făcuseră acest cadou. La
1 septembrie, la Budapesta, au avut loc mari manifestaţii în faţa
ambasadelor Ital ici şi Germanici. Cu acest prilej, ministrul Germa­
nici declara manifestanţilor: „Mă bucur că foarte mulţi unguri s-au
reîntors la patria lor, fără nici o picătură de sânge [vărsată] şi că
drapelul maghiar fâlfâie pe crestele Carpaţilor." Iar ministrul Italici
SC arăta dc-a dreptul entuziasmat: „Aţi obţinut cele mai frumoase
teritorii fără sânge: mă bucur împreună cu voi. Trăiască Ungaria!"11
Acţiunea violentă a armatei ungare, ajutată de o parte a
localnicilor maghiari, împotriva românilor şi evreilor în timpul

la F. II. 1.545,cadnil 217.

 războiului mondial, a cunoscut mai multe etape: septembric-
decembrie 1940; ianuarie 1941-martie 1944; martie-august 1944;
august-octombrie 1944; noiembrie 1944-martic 1945. Acţiunea
antiromânească având consecinţele cele mai grave s-a desfăşurat
în perioada septembrie-decembrie 1940, iar acţiunea anti-
cvreiască cea mai intensă a fost în intervalul marlic-august 1944.
într-un material de sinteză alcătuit de Biroul Contrainformaţii
al Secţiei a Il-a a Marelui Stat Major român în 1945, sub titlul
Studiu documentar asupra atrocităţilor comise de unguri faţă de
populaţia română din Ardeal în timpul de la 1940-1945, se
apreciază că în toată perioada ocupaţiei părţii dc nord a
Transilvaniei „toate manifestările ungurilor, faţă de populaţia
românească din acest teritoriu, au fost animate numai de dorinţa
de a răzbuna o pretinsă nedreptate istorică ce li s-ar fi cauzat prin
Tratatul de la Trianon şi de ură implacabilă împotriva a tot ce este
românesc, întreţinută şi transmisă timp de veacuri printr-o intensă
propagandă şovină. Ungurii, revizionişti, şovini, iredentişti,
răzbunători şi provocatori din fire, nu au cunoscut nici limită şi
nici scrupule în calea realizării ideii înfăptuirii «Ungariei
milenare», la care să se încorporeze întreaga Transilvanie,
curăţată, dacă este posibil, complet, de elementul românesc
existent pe acest teritoriu. Aceştia sunt oamenii, sentimentele şi
ideile a căror manifestare, influenţată de diferite evenimente
politico-militare, s-a concretizat prin fapte odioase."12
Ca forme de manifestare violentă împotriva românilor s-au
înregistrat: asasinatele individuale şi în masă; maltratările indivi-

12 Idem, rola F. II. 1. S3S,cadrul 576. In acelaşi documcnl — cadnil 577

— acţiunea anciromăneasca a ungurilor, Tn cadrul celui dc-al doilea război
mondial, e.stc împărţilă în patru clape: 1. Pe timpul evacuării nordului
Transilvaniei (1940); II. Pe timpul ocupaţiei (1941-1944); III. Pe timpul
retragerii armatelor gcrmano-ungarc din toamna anului 1944; IV. După
retragerea trupelor germano-ungare.

20
duale şi colective; arestările samavolnice; represiunea economică;
desfiinţarea şcolilor româneşti; ofensiva împotriva bisericii româ­
neşti şi trecerea forţată a românilor la confesiunile maghiare;
deznaţionalizarea prin cultură, armată etc.; expulzările şi constrân­
gerea la refugiere. De remarcat concentrarea efortului distructiv ai
ocupantului asupra intelectualităţii româneşti — învăţători, fune-
ţioniui —, categoria socială în jurul căreia se strângeau comunităţile
româneşti şi fără de care acestea puteau fi cu uşurinţă deznaţiona­
lizate. Şi această caracteristică a represiunii demonsuează existenţa
unui plan de înfăptuire metodică a purificării etnice.
Opinia publică românească a fost cel mai mult şocată de
asasinatele din nordul Transilvaniei. Corelând mai multe docu­
mente, consemnăm — într-o enumerare ce nu se consideră com­
pletă — doar asasinatele din zona care a avut cel mai mult de suferit
din toată regiunea ocupată: la 4 septembrie 1940, în comuna Baţa,
Judeţul Someş, a fost omorât un român de către civilii maghiari: în
aceeaşi zi, la Diosig, judeţul Bihor, şase români au fost omorâţi de
către soldaţi din armata ungară; la S septembrie, la Agrişteu, judeţul
Târnava Mică, un român a fost omorât de către civili maghiari; între
5-30 septembrie, la Cluj au fost omorâţi 21 români de către civili
maghiari; la 6 septembrie, la Medeşeul, judeţul Satu Mare, un
român a fost ucis de către soldaţi din armata ungară; la 7 septembrie,
la Nuşfalău, judeţul Sălaj, 10 români, locuitori ai comunei Almaşul
Mare, judeţul Bihor, aflaţi în trecere prin localitate, au fost omorâţi
de soldaţi din armata ungară în colaborare cu unii locuitori maghiari
din Nuşfalău; la 8 septembrie, la Dobra, judeţul Satu Mare, un
român a fost omorât de către soldaţi unguri; tot la 8 septembrie, în
Almaşul Mare, judeţul Bihor, 13 români au fost ucişi de către civili
maghiari şi militari unguri; la 9 septembrie, la Stâna,judeţul Sălaj,
doi români au fost ucişi de către soldaţi unguri; tot la 9 septembrie,
la Trăznea, judeţul Sălaj, 86 locuitori (între care şi câţiva evrei) au
fost ucişi de armata ungară la îndemnul şi cu concursul unor
maghiari localnici; în aceeaşi zi, la Zalău şi în împrejurimi au fost
ucişi opt români dc către soldaţii unguri, instigaţi de unii locuitori
maghiari, iar la Ciumârna, alţi 11 români sunt ucişi dc militari
unguri; la 10 septembrie la Salonta, judeţul Bihor, este omorât un
român dc către soldaţi unguri, la Huedin, judeţul Cluj. doi români
sunt ucişi dc către civili maghiari, ajutaţi dc militari unguri, iar la
Hida 11 români sunt ucişi dc către soldaţi unguri; în noaptea de
10/11 septembrie, la Sântion,Judeţul Bihor, sunt omorâţi doi români
de către militari unguri; la 11 septembrie, la Sânmihaiu Almaşului,
10 români au fost ucişi de către armata ungară; la 12-13 septembrie,
la Valea Drăganului, 12 români au fost ucişi dc către soldaţi unguri,
iar un român la Ditrău; în perioada 12-30 septembrie, la Oradea au
fost ucişi nouă români de către civili maghiari; la 13 septembrie,
soldaţi unguri a ucis câte un român în comunele Pocni şi Coasta,
Judeţul Cluj; în noaptea dc 13/14 septembrie, la Ip, Judeţul Sălaj, au
fost omorâţi 157 români de către armata ungară, ajutată dc civilii
maghiari; în ţicrioada 15-16 septembrie, au fost asasinaţi patru
români în comuna Cerişa, patru în comuna Camăr, unu în Aghireş,
şase români, doi evrei, trei slovaci în Marca, toate localităţi din
Judeţul Sălaj, dc către armata ungară şi civili maghiari; în intervalul
16-18 septembrie, la Cosniciul dc Sus au fost omorâţi 12 români, la
Hălmăjd 11, la Nuşfalău-Plopiş unu, la Sântion doi.de către armata
ungară şi civili maghiari; la 22 septembrie, doi români şi doi evrei
au fost ucişi la Sucutard dc către militari şi civili maghiari; la
23 septembrie, la Mureşenii dc Câmpie, 11 români au fost omorâţi
dc soldaţi unguri la instigarea unor civili maghiari; tot în luna
septembrie au mai fost ucişi câte un român în comunele Căpicni,
Sălaj, Corpadea, Cluj, Someşeni şi în zona Curtuiuşeni şi Petreşti,
Judeţul Satu Mare şi 13 în comunele Zăuani şi Nuşfalău, autorii
crimelor fiind soldaţi unguri.
Din documentele vremii rezultă barbaria comportamentului
ocupantului şi încadrarea faptelor criminale înlr-un plan general
dc purificare etnică. Pentru exemplificare am ales câteva descrieri
sumare, aşa cum apar ele într-o sinteză întocmită sub patronajul
Ministerului Afacerilor Străine din toamna lui 1941. „I. Trăznea.
în ziua de 9 scptcnibric 1940, trupele maghiare, îndată după intra­
rea lor în sat, au deschis focul cu arme, mitraliere, tunuri şi grena­
de. După încetarea primelor salve, soldaţii alergau din casă în
casă, incendiind gospodăriile şi împuşcând pe cine întâlneau. în
acel măcel au pierit peste 100 de români, dintre cari, după declara­
ţia unui colonel ungur făcută protopopului Simion Haţieganu,
23 de copii sub 12 ani şi 34 femei. Preotul Traian Costea a fost îm­
puşcat în cap; târât apoi în pridvorul casei, a ars cu casă cu tot.
învăţătorul 1. Costea şi soţia lui, scăpaţi din prăpăd, au fost
împuşcaţi după o săptămână între comunele Bodia şi Agriş, de
jandarmi, sub pretextul cu au «încercat să fugă de sub escortă».
(...| Ip. în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, echipe de sol­
daţi unguri, conduse de «ncmzctdr»-i (străjeri ai neamului), au
dezlănţuit un măcel tot atât de sângeros ca cel de la Trăznea. Au
fost ucişi cu o sălbăticie fără frâu, 155 de români (bărbaţi, femei,
copii), iar casele lor jefuite. Cadavrele victimelor au fost îngropate
într-o groapă comună, fără preot. (...] Zalău. în 9 septembrie 1940,
soldaţi unguri nu executat, la marginea oraşului, familiile Vicas
Grigore şi Prunca Gheorghe (în total cinci persoane). Soţia lui
Pmnea Gheorghe era însărcinată, iar soldaţii unguri i-au scos copi­
lul din pântece cu baionetele,apoi l-au ciopârţit. (...) Mureşeniide
Câmpie. în scara zilei de 23 .septembrie 1940, armata maghiară a
adunat în casa preotului şi apoi. pe la orele 10. a măcelărit pe
următorii; preot Andrei Bujor şi soţia sa Lucreţia, copiii lor Lucia
Bujor, licenţiată în litere. Marioara Bujor, studentă [...], Victor
Bujor, elev (...), pe soţia învăţătorului [...), pe fiica şi pe mama
acesteia (Rodica Petrea de patru ani!), pe cantorul Ion Gurzău şi
soţia acestuia, pe servitoarea preotului Bujor. Victimele au fost
aruncate într-o groapă comună. Exhumate după trei zile, s-a văzut
că Marioarei Bujor i-a fost zdrobită ţeasta, iar pieptul lui Victor
Bujor străpuns cu baioneta şi hainele tuturor sfârtecate. După
omor, casa a fost devastată. (...) Huedin. La 10 septembrie 1940,

23
 a doua zi după intrarea trupelor maghiare în Huedin, a fost omorât,
cu o ferocitate ce întrece orice închipuire, protopopul ortodox
român din acel oraş. Aurel Muntcanu. Luat de pe stradă de un
ofiţer ungur, în timp ce se ducea ia o înmormântare, părintele pro­
topop Munteanu a fost schingiuit timp de patru orc în chip fioros:
bătut cu pumnii şi ciomegele până ce a căzut la pământ; i s-a smuls
părul şi barba cu came cu tot, i-au fost frânte oasele şi răsucite
mâinile, iar unul din asasini — Budai loan Gyepii — i-a înfipt de
mai multe ori un baston în gură, până i-a ieşit prin ceafă. [...]
Aghireş. La 16 septembrie 1940 a fost arestat Boc Gheorghe, dus
la şcoală şi schingiuit.până la moarte de soldaţi unguri. După
câteva zile, cadavrul lui a fost scurmat din pământ de porci în
hotarul comunei, purtând urmele unor mutilări groaznice. (...]
Agrişteu (Târnava Mică). în 5 septembrie 1940, opt flăcăi unguri
au prins pe tânărul Costea Emanoil, l-au ciopârtit cu cuţitele şi l-au
zdrobit cu ciomegele. Crezându-1 mort, l-au dus lângă linia ferată
pentru a-1 îngropa într-un şanţ. Aici asasinii au încercat, cu o
lumânare sau cu chibrituri ţinute în faţa gurei, dacă Emanoil
Costea mai respiră. Victima revenindu-şi a început să ţipe. Călăii
i-au ars ochii şi i-au smuls limba din gură, apoi l-au înjunghiat.
[...) Ditrău(Ciuc). în 12 septembrie 1940, Ţepeş llie, pădurar din
comuna Bicazul Ardelenesc, chemat la Comandamentul militar
maghiar din Ditrău, care era instalat în localul Primăriei, a fost
zdrobit în bătăi, ciopârţit cu cuţitul, apoi în stare muribundă a fost
aruncat pe fereastră în stradă de la etaj. Cadavrul său a fost lăsat
două zile pe stradă în vederea publicului.(...]“13
Dacă documentele şi sintezele elaborate de către organisme
centrale ale Statului român prezentau în felul menţionat atrocităţile
comise de maghiari, mărturiile celor direct implicaţi erau mult mai
emoţionante. Din miile de astfel de mărturii, redăm un fragment

13 Arh.M.A.E.,rondTransilviinia 1920-1944,dosar 361 bis,ff.61-80.

 din declaraţia preotului Pavel Pordea, pentru că sc referă la cel mai
mare masacru — acela.de la Ip —, pentru că a fost văzută de
conducerea României dc atunci, care a trimis-o spre ştiinţă şi
guvernelor Germaniei şi Italiei şi pentru că a fost unul din
documentele aflate în cercetarea Comisiei germano-italiene din
1940. Preotul Pavel Pordea era fiu al comunei Ip, unde avea
„părinţi, surori, alte neamuri, casă şi pământ". Preotul nota: „In
noaptea de 13-14 septembrie, pe la ora 12-1, familia mea a fost
conturbată dc soldaţii unguri. L-au scos din casă pe tatăl meu
vitreg, Cosma Gheorghe şi l-au bătut până l-au scăldat în sânge. în
uşa casei au fost aşezate posturi înarmate, aşa că nici cei din casă,
nici cci din afară nu au avut nici o posibilitate de scăpare. Tatăl meu
a fost dus în casă de către mama şi cinci surori, aşezat pc pat. S-a
întâmplat apoi că, pe la 2-3, familia mea a fost conturbată de a
doua echipă a armatei ungare şi a fost somată să iasă din locuinţă.
(...] Ieşiţi din locuinţă în curte, li s-a dat comanda de către ofiţeri;
«Staţi în şir», iar soldaţilor: «Trageţi!» Aşa s-a întâmplat că mi-au
împuşcat pe loc tata, Cosma Gheorghe, dc 52 ani; mama. Ana (...)
de 51 de ani, Suzana, 20 de ani, Dorruiica, 16 ani, luliana, 14 ani,
surori. Sora Suzana avea o fetiţă de două săptămâni, pe care nu a
dus-o afară; armata ungară a intrat în casă şi în leagăn au împuşcat
şi pc nepoata Steluţa, în vârstă de două săptămâni. Ca prin minune,
a scăpat cu viaţă şi deplină sănătate sora Eugenia, în vârstă de
12 ani. în felul următor: a stat între tata şi mama; când l-au îm-
pu.şcat pc tatăl meu, sora a leşinat şi a căzut la pământ, deodată cu
tatăl meu. Ungurii au crezut că şi pc ea au împuşcat-o şi au plecat
la casa vecină. Peste puţină vreme, sora şi-a revenit şi a trecut cu
mare atenţiune la sora Maria, de 28 ani, măritată cu loan Sârbu.
Acolo i-a văzut ca morţi pe sora Maria, cumnatul Ioan.de 36 ani,
şi tatăl cumnatului, Vasile Sârbu, de 60 ani. Cu şi mai mare
atenţiune a trecut la sora Leontina. Acolo asemenea i-a găsit morţi
pc Leontina, 24 de ani, cumnatul Nicolae Medieşan, de 30 ani, ne-
ţx>ata Victoria, de doi ani, şi fratele cumnatului, loan. Văzându-i

25
 pe to|i morţi din familia noaslră, plină dc groază şi frică, s-a refu­
giat în comuna vecină, Cosniciul dc Jos, unde a stal patru zile. | ...|
în comună sunt în general 155 persoane moarte, bărbaţi femei şi
copii. în felul acesta şi-au găsit sfârşitul şi celelalte familii. |...]“14
Aceleaşi scene, ale atrocităţilor dc la Ip, sunt descrise cu
indiferenţă şi fără nici un fel dc remuşcarc dc către civilii maghiari
care i-au ajutat pe soldaţii unguri asasini. La 9 decembrie 1945,
Băres K. Lăszid declara: „ (...) Când am ajuns la prima casă locuită
de români, în care locuia Crişan Ghcorglic senior, am spus solda­
ţilor; «Aici locuieşte un român». Soldaţii imediat au forţat poarta
de la curte şi au strigat la geam ca locuitorii să vină afară că vor să
caute arme. Alunei au ieşit din casă Crişan Gheorghe senior şi soţia
şi doi copii, unul în vârstă dc aproximativ opt ani, iar al doilea în
vârstă de aproximativ 15 ani. Când toţi au ieşit afară, s-au înşirai
unul lângă celălalt şi soldaţii, fără să caute amic. i-au întrebat doar:
«Câţi sunteţi?» Crişan Ion a spus: «Suntem patru». La răspunsul
acesta, soldaţii fără nici o altă întrebare au tras în cei patru, atât cu
armele cât şi cu puşca mitralieră pe care o aveau cu ci. (...) După
CC au împuşcat această familie, soldaţii au ieşit în stradă şi mi-au
cerut să le arăt a doua casă locuită dc români. (...) Le-am arătat şi
această casă. Soldaţii au procedat la fel şi la această casă. (...) La
fel şi pe aceştia i-au aşezat unul lângă altul şi după aceeaşi metodă,
atât cu amicle cât şi cu arma automată, au tras focuri ucigând şi pe
aceasta familie. (...) în casa următoare (...) în acelaşi fel au procedat
şi la acest locuitor, după cc le-am spus că este român.)...) şi din
această casă au ieşit doi bătrâni, o femeie şi un bărbat in vârstă dc
aproximativ 60 dc ani, Bocian Vasilc, Hui acestor bătrâni, soţia
acestuia şi doi copii mici, cel mai marc în vârstă dc 3 (trei) ani. La
fel i-au înşiruit şi i-au împuşcat. (...) Chiar dacă careva dintre
români ar fi voit să fugă, nu puteau, căci pe stradă păzeau soldaţi.

14 Idem,dosar 172. rr. 60-63.

[...] Dupil CC soldaţii au ieşit din casa lui Bocian, le-am arătat casa
următoare, locuită de Sârbuţ Floare. Aceeaşi metodă, în toate
amănuntele. [...] Casa următoare fiind locuită de unguri.am trecut
mai departe. [...] în casa următoare locuia la Tel un român [...] Am
spus că acolo locuieşte un român şi atunci soldaţii, tot în aceiaşi fel
ca şi până atunci [...], i-au înşiruit şi împuşcat la fel ca şi pe ceilalţi."
Şi povestirea urmează monotonă. Bdres K. Lăszlb era atât de
doritor ca nu cumva să scape vreun român, încât s-a oferit să-l
înlocuiască pe Osz Endre, alt ghid al soldaţilor unguri, care nu
cunoştea prea bine casele româneşti; şi, în 1945 declara cu
mândrie: „Şi pe această casă tot cu am arătat-p soldaţilor".15
Cele mai multe asasinate — 919 — au fost făcute în primul an
de stăpânire maghiară a nordului Transilvaniei, dacă ne referim
doar la victimele de naţionalitate română. în total, până la
I septembrie 1944, numărul celor omorâţi (în afara celor peste
132 000 de evrei) a fost de 991. Pe judeţe, statistica consemnează:
Bihor — 162, Ciuc — 8. Cluj — 177, Maramureş — .32, Mureş
— 36, Năsăud — 8,Odorhci — 3,Saiu Marc — 29, Sălaj — 495,
Someş — 16, Trei Scaune — 25.16 La toate atrocităţile
aiitiromâncşti, armata ungară, principala vinovată, a colaborat fră­
ţeşte cu o parte a populaţiei maghiare din nordul Traşiivaniei.
Civilii au avut de multe ori iniţiativa, i.Tr în unele cazuri, rolul prin­
cipal. Este şi concluzia la care a ajuns Marele Stat Major român,
în 1945: ..Chiar înainte ca armatele ungare să păşească pe pămân­
tul Transilvaniei, populaţia maghiară existentă pe acest teritoriu a
ţinut să dezlănţuie întreg uraganul de ură şi răzbunare în contra
armatei, autorităţilor şi cictncntului românesc. Agresivi împotriva
autorităţilor de stat. ungurii localnici nu s-au sfiit a trage cu anna
asupra trupelor româneşti în retragere şi au început masacrul
 populaţiei româneşti, spre a o sili să părăsească cât mai curând
pământul strămoşesc. Insinuând că ar fl fost oprimaţi şi persecutaţi
în timpul stăpânirii române, au instigat armata maghiară la jafuri,
distrugeri şi asasinate în masă, săvârşite împotriva românilor.
Armata şi autorităţile maghiare instigate se dedau la cele mai
inimaginabile atrocităţi, cu concursul efectiv al populaţiei ungu­
reşti locale [subl. n.J, pentru a intimida şi sili populaţia româneas­
că să părăsească Ardealul."17
Reacţia opiniei publice din România şi a Guvernului român faţă
de asasinatele din nordul Transilvaniei nu a impresionat Guvernul
Ungariei. Dar aceşta a inventat, totuşi, un pretext al asasinatelor,
pentru a contracara posibilele atenţionări din partea Germaniei
şi Italici: acţiunea armată a locuitorilor români din regiunea
ocupată. Pretextul a fost lansat mai întâi la postul de radio
Budapesta şi în ziarele budapestane, fiind reluat apoi în cadrul
acţiunilor diplomatice.
La 12 septembrie 1940, întreaga presă din Ungaria publica
versiunea oficială asupra evenimentelor sângeroase de la Trăznea:
un grup de gărzi maniste ar fi atacat un batalion de grăniceri
unguri, rănind grav patru soldaţi; trupele ungare, pentru a se apăra,
au încercuit localitatea „chiar cu ajutorul populaţiei româneşti" şi
„atacatorii au fost dezarmaţi"; în cursul luptei au fost ucişi
16 „manişti"18. Acelaşi text a fost difuzat, în repetate rânduri, la
Radio Budapesta, având şi scopul evident de a consolida senti­
mentele antiromâneşti ale populaţiei maghiare, care nu se putea
informa din alte surse.
într-o depoziţie din 30 noiembrie 1945, chiar preşedintele Orga­
nizaţiei judeţene Sălaj a Uniunii Populare Maghiare, dr. Aloizius
Nemdcz, spunea; „Despre cazul de la Trăznea am auzit prima dată
la Radio Budapesta, care a prezentat chestiunea în felul următor: în
timpul când trupele intrau în comună, au fost atacate cu focuri de
armă din tumul bisericci şi din casele particulare, în urma cănii fapt
armata a deschis focul, omorând 16 oameni. Iar honvezii au avut
patru morţi. Mai târziu, cam peste un an, am călătorit cu autobuzul
împreună cu doamna unui notar din comuna Buciumi, anume Nagy
Adalbcrt, pe care am întrebat-o câţi morţi au fost în comuna Trăznea.
Dânsa mi-a spus că soţul ci a înregistrat 68 sau 86 morţi, neputând
astăzi să-mi aduc aminte cifra exactă pe care mi-a spus-o această
doamnă. Eu, însă, am reţinut că cifra era cu mult mai marc decât
aceea pe care o comunicase Radio Budapesta. Am mai întrebat-o pe
doamnă dacă au fost morţi şi unguri, şi mi-a spus că nu a fost nici
unul." [subl. n.J19
Minciuna cu franctirorii români din Trăznea a fost montată
chiar în localitatea respectivă. Martori oculari afirmă că, pentru a
justifica atacul şi masacrul, soldaţi unguri şi unii civili maghiari
localnici au pretextat că au fost atacaţi din tumul bisericii de către
fiica preotului Costea, care trăgea cu mitraliera. Pentru ca afirma­
ţia să fie plauzibilă, au prins pe fiica evreului Berkovitz Mendel,
au fotografiat-o lângă biserică, după care au împuşcat-o. Publicată
în presă, fotografia a fost larg popularizată, mai ales în rândul
armatei. în realitate, fiica preotului Costea a reuşit să fugă din
comună — ulterior dând autorităţilor româneşti o declaraţie pri­
vind crimele de la Trăznea.-0 Chiar unii locuitori maghiari ai
comuci Trăznea infirmă teza autorităţilor maghiare. Căli Erzsdbet
declara: „[...] este o mare minciună că măcelul de la Trăznea a
avut loc pentru că fiica preotului, Otilia Costea, ar fi deschis focul
cu o mitralieră asupra trupelor horthyste. [...] Aceasta este numai

19 Arh. S.R.I., Bucureşti, fond P.do.sar 40022. voi. V, partea a Il-a,f. 139.
20 Arh. M.A.E., fond Transilvania 1920-1944,dosar 133, ff. 171-173.
 o înscenare, pentru ca acei cSIăi horthyşti s3 aibă un motiv pcntni
a împuşca oameni
La fel ca şi în celelalte localităţi, şi la Trăznea masacrul a itvut
un caracter premeditat, înscriindu-se în planul general de intimi­
dare a populaţiei româneşti. S-a adăugat cererea moşierului Baji
Francisc, cerere făcută autorităţilor militare maghiare în timpul
manifestaţiilor de la Zalău, în cinstea ocupantului, din 8 septem­
brie, de represiune antiromâneaseă: moşierul dorea să Tic răzbunat
pentru că o parte a pământului său intrase sub incidenţa Reformei
agrare din 1921, fiind împărţit ţăranilor. Premeditarea era amă­
nunţit demonstrată în Hotărârea Tribunalului Poporului din Cluj,
din 13 martie 1946.22 De altfel, chiar în 1941 vinovăţia armatei
ungare pentru înfăptuirea masacrului şi incendierea satului era
afirmată în documente oficiale emise în regiunea ocupată a
Transilvaniei. într-o adresă a Consulatului General al României
la Cluj, din 23 ianuarie 1941, se menţiona: „Pentru modul cum
autorităţile maghiare caută să denatureze sau să subtilizeze cerce­
tările în cauzele cele mai grave privind pe români, este deosebit
de semnificativ proecsul-vcrbal făcut de Societatea de asigurare
«Prima Ardeleană», în cazul caselor parohiale şi dependinţelor
din Trăznea, distruse de foc în împrejurările cunoscute. îr. baza
declaraţiei la proccsul-verbal al Notariatului din Trăznea, So6s
Gdza, agentul de asigurare, a pus următoarea rezoluţie cu privire
la daunele evaluate în sumă de 75 918 Ici. Conform art. 2 din

-1 Pc larg. declaraţii ale unor siipravic|iii(ori privind prelcMul masacmiui de

la Trăznea în voi. Adniinislruliu mililur.l horthyslă .... op. cit., pp. 205-2(16; (ot
aici csle mcn|iona( şi procesul in(cn(a( Olilici Cosiea la Tribunalul Maghiar
Regal din Cluj.în 1941 — dupăce.în 1940. (o( aulonă|ilc maghiare declaraseră
că au cxccula(-o la Trăznea —. proces soldai cu condamnarea, celei deja
cxcciilatc. la moarte. Chiar existenta procesului neagă, aşadar, versiunea oficială

22 Al I.S.R.I.. Bucureşti, fond P.dosar 40022. voi. III. rr. 20-22.

 condiţiile de asigurare, deoarece ordinul de incendiere s-a dat de
comandatul militar, urinează a se respinge cererea de daune."23
Şi în legătură cu împuşcarea mai multor români în Zalău şi
împrejurimi s-a lansai aceeaşi versiune a reprimării unor
franctirori, care ar li omorât mai mulţi soldaţi unguri. Pe lângă
depoziţiile martorilor, această teorie este infirmată de registrul
deceselor din zonă, din luna septembrie 1940. Autorităţile ungare
au afirmat că execuţia celor cinci români (familiile Vicas şi
Prunea) s-a datorat faptului că din casele lor s-ar fi tras în armata
ungară, fiind omorâţi 12 soldaţi. Dar registrul Stării Civile din
Zalău nu consemnează decât moartea a doi soldaţi la 29
septembrie I940.24
Certincatele de deces ale românilor asasinaţi la Zalău (cu toate
numele maghiarizate) euprind elementele de Justincare pentru
autori. Astfel,în certiricatul de deces al lui Pop Nicolae, agricultor,
ortodox, din Trăznea, împuşcat la 9 septembrie 1940, „la capătul
străzii Regele Fcrdinand" din Zalău, se menţionează: „A fostîmpu-
.şcat cu ocazia ocupaţiei, în urma unui atac prin surprindere."
Acelaşi motiv al împuşcării — atacul prin surprindere asupra arma­
tei ungare — îl găsim în certificatele de deces ale lui Vicas Grigorc
(Gcrgcly în certificat), al soţiei lui Vicas Grigorc, Vicas Alexandru
(Sândor în act) şi Prunca Gheorglie (Gyorgyniî în certificat).25 O
formulă asemănătoare şi într-iin raport al poliţiei Zalău despre o
crimă din afara oraşului. Poliţia oraşului Zalău, sub nr. 38/2.1940,
raportează: „cu ocazia atacului prin surprindere (subl. n.ţ la Vârful
Mcscşului, comis la ora 22, în ziua de 9 septembrie 1940. s-a
împuşcat un bărbat (...] Descrierea mai exactă n-a fost cu putinţă
din cauză că, cadavrul intrase în putrefacţie." Sunt trei rapoarte cu

23 Arh. M.A.E.. fond Transilvania 1920-1944, dosar 133.f.202

24 fapt consemnat şi în HolărArca Tribiinalnliii Poporului din Cluj, 13
ic 1946.- Arh.S.R.I..Uucurcşli.rondP.dosar41X122,vol.llt.fr. 18-19.
25 Idem, dosar 40022. voi. X. ff. 40,43.45.47.49.
srrtnrsnrsriiîp-îssî»
12 soldaţi unguri. însă. aşa cum s-a menţionat, nu cx.stă d^atdou
certificate de deces ale unor soldaţi unguri la Oficiul Stării CiviUî
din Zalău, pentru toată perioada septembric-decembric 1
Acestea sunt al lui Grieger Istvân -sergent, din Budapesta, care
„S-a sinucis cu baioneta", şi al lui Valădi Imre din Hajdubăndrmey,
mort în urma unui „accident cu grenadă".27 Aşadar, „atacul prin
surprindere" făcut de români şi omorârea a 12 soldaţi ungun la
Zalău sunt minciuni ale autorităţilor ungare.
La Ip, pretextul l-a constituit o pretinsă acţiune criminală a
românilor, care ar fi provexat explozia unei bombe într-o căruţă a
armatei ungare, în urma căreia au murit doi soldaţi (la 7 septem­
brie 1940). în realitate, explodase o grenadă prost ambalată de către
cei care transportau muniţia. Cercetarea cazului s-a făcut la Şimleul
Silvanici.cei cinci români arestaţi fiind eliberaţi după câteva săptă­
mâni, cu constatarea că nu avusese loc nici un atentat. Cu toate
acestea, unul din pretextele pentru masacrul din 13/14 septembrie a
fost şi acest presupus atentat, deşi cercetarea nu se încheiase. De
asemenea, românii au fost învinuiţi că deţin arme. în legătură cu
pretextul masacrului, de reţinut şi un fragment din declaraţia preotu­
lui Pavcl Pordea: „Românii din Ip au fost denunţaţi armatei ungare,
de către ungurii din acea comună, că deţin arme clandestine româ­
neşti, au otrăvii mâncăruri, băuturi şi fântâni. Notez, de la început,
că nici una din aceste acuze nu s-a verificat, deoarece nu s-a înre­
gistrat nici măcar moartea unui singur om din armata ungară.
Românilor acuzaţi de cele de mai sus Ii s-a făcut cel mai sever

1940 6 ,dem’ff'51 •53 ■DaIa înregistrării tuturor deceselor era 25 septembrie

rrJ1 'dCm- d°sar 40022- vo>- XI- f- 57. 59 - copiile autentificate ale
ccmficatclor de deces cerute de Tribunalul Popomiui din Cluj, în 1945.
control general din partea soldaţilor unguri. Rezultatul pereheziţiilor
a fost în favorul românilor."28
în timpul anchetei hotărâtă de către Tribunalul Poporului din
Cluj, după război .chiar unul dintre civilii maghiari care contribuiseră
la asasinarea românilor din Ip, Bir6 Emerie senior, afirma — într-o
declaraţie din 7 noiembrie 1945 — că cei asasinaţi nu avuseseră nici
o vină: „întotdeauna, înainte şi după Arbitrajul de la Viena, ungurii
şi românii din comuna Ip au trăit în bună pace şi armonie. Precizez
că, după ce s-a auzit în sat la noi despre cedarea Ardealului de Nord,
românii au păstrat aceeaşi atitudine liniştită, fără nici o manifesta-
ţiune contra populaţiei maghiare. Trupele române în retragere au
trecut şi prin comuna noastră, în ordine şi fără nici un incident. Nu
am auzit nici un locuitor ungur să se plângă că i s-ar fi făcut vreo
neplăcere de către soldaţii români în retragere."29
La Mureşenii de Câmpie, unde au fost asasinaţi 11 români, între
care un copil de patru ani, pretextul a fost tot acţiunea antimaghiară
a românilor. Conform registrului Stării Civile pentru morţi pe 1940,
asasinarea celor 11 români din Mureşenii de Câmpie, judeţul Cluj,
este motivată cu fraza: „în timpul ocupaţiei militare, a căzut în
23 septembrie 1940, cu ocaziunca rebeliunii provocată dc Bujor
Andrei şi consorţii (subl. n.]“. în toate certificatele, declarantul morţii
este „Comandamentul militar al Plăşii din Cluj, ordinul
nr. 1454/1940".30 Printre cei ce participaseră la .jebcliunc", conform
certificatului dc deces, se afla şi fetiţa Rodica Petrea, de patru ani!

28 Arh. M.A.E.. fond Transilvania 1920-1944.dosar 172. ff. 60-63; Idem.

dosar 24 l.ff. 31-32.
29 Arh. S.R.I.. Bucureşti, fond P.dosar4(X)22, voi. IV.ff. 1-14.
30 idem.dosar 40022. voi. XI. ff. 96-106. Un proces a avut loc.în timpul
r.tzboiuliii.şi pcntni asasinatele dc la Mureşenii dc Campic. Intr-un document al
Ministerului Afacerilor Străine dc la Bucureşti (1941) se consemna: „Cinism
caracteristic. Dosarul nr. 1296/1941 al Judecătoriei Cluj cuprinde următoarea
încheiere: «Familia numitului preot | Bujori a atentat cu arma împotriva armatei
maghiare regale, ceea ce a atras după sine dispo7.i|ii militare.»" — în Arh.
M.A.E.. fond Transilvania 1920-1944. dosar 361 bis.f.66.

33
 în marca majoritate a celorlalte localităţi, crimele au fost moti­
vate prin descoperirea de arme ascunse dc români.
în câteva cazuri, autorităţile nu au Justiricat faptele criminale
prin rezistenţa armată a românilor şi nici prin posesiunea dc arme.
Este vorba despre cazuri în care armata ungară era implicată mai
puţin, acolo unde rolul determinant îl avuseseră civilii maghiari.
Cazul cel mai interesant, din această categoric, îl reprezintă
crimele dc la Huedin. Unora dintre asasini li s-a intentat un proces
la Tribunalul Regal Maghiar din Cluj, proces în care s-a con­
semnat vina celor acuzaţi. Pedepsele, însă, au fost o adevărată
batjocură la adresa memoriei victimelor. Din cele 21 dc persoane
identificate ca fiind implicate în crimele dc la Huedin, doar şase
au fost pedepsite cu câte două luni închisoare, iar o persoană cu
trei luni; toţi cei implicaţi au beneficiat, însă, de suspendarea
execuţiei pedepsei. Alţi 14 autori cunoscuţi au rămas ncjudccaţi
şi nepedepsiţi.31

31 Idem, fond Conferinţa de Paee de la Paris. 1946. dosar 108, f. 185.

Seniinia Tribunalului Maghiar Regal din Cluj — nr. 4239/1941 — în cazul
crimelor dc la Huedin, în Arh. S.R.I., Bucureşti, fond P, dosar 40022, voi. III,
ff. 6- M; 101 acolo şi cclclallc acte ale procesului din 1941. La procesul din 1946,
în fa|a Tribunalului Poporului din Cluj, dc reţinui declaraţiile unor locuitori
maghiari din Huedin, care lăudau compor(amcn(ul protopopului Aurel
Miinlcanu. Ercsci Franci.se, pantofar, unitarian, dc 51 ani, la 5
declara: „Protopopul Miinlcanu a fost omorât a doua zi după in :a tnipcior
maghiare. |...| Am cunoscut personal pc victimă, încă din unul
:ună în limba maghiară.
Nu ştiu .să fi făcut rău nimănuia. ba din contră. |. — Idem, f. 106. Kudor
Ştefan Hanzi, plugar, rcformat.de 41 ani: „Am ci tciit personal pc ambele
victime, care au fost oameni dc treabă, despre i nu ştiu să n făcut rău
nimănuia în Huedin. Protopopul avea prieteni ţ ungurii din oraş; dc
asemenea, cu preotul nostru trăia în bune relaţii şi se întâlnea aproape zilnic cu
el. Nu am cunoştinţă ca victimele să fi batjocorit sau ameninţat pc unguri. ba din
contră. |...| Stătea dc vorbă şi se întreţinea amical cu ungurii. N-am auzit
niciodată să n tinut discursuri contra noastră." — idem.f. 109. tn acelaşi loc, şi
toate actele procesului din 1946 privind asasinatele dc la Huedin.

.34
 Cu toate că poziţia oficială a Statului ungar a Tost aceea a
susţinerii vinovăţiei românilor, care ar fi provocat represiunea,
autorii masacrelor ncasumându-şi nici o responsabilitate, totuşi
conştiinţa vinovăţiei sc făcea simţită — mai ales în legătură cu
posibilitatea judecării faptelor petrecute; în timpul războiului,
principalii vinovaţi au fost în permanenţă bântuiţi de teama
revenirii administraţiei româneşti. Serviciul Special de Informaţii
român — care avea o reţea foarte puternică în nordul Transilvaniei
— transmitea, la 21 iulie 1941, că de teama unei răsturnări a
situaţiei, care ar face ca România să reintre în posesia regiunii
răpite în urma Dictatului de la Vicna, mai mulţi reprezentaţi ai
autorităţilor administrative maghiare din Sălaj „de la începerea
războiului stau gata împachetaţi pentru a sc putea retrage în orice
moment spre interiorul Ungariei. în acelaşi sens sc semnalează
cazul locuitorului Baji din comuna Trăznea, judeţul Sălaj, care
împreună cu fiul său par să fie autorii morali ai atrocităţilor comise
faţă de românii din acea comună, şi care a cerul baronului Jdzsika
loan, prefectul judeţului Sălaj, arme pentru a sc putea apăra de
răzbunarea românilor şi să poată fugi în Ungaria."32 Aceeaşi
teamă, că vor trebui să răspundă pentru crimele comise, este înre­
gistrată în rândurile populaţiei maghiare din nordul Transilvaniei
— de către Serviciul Contrainformaţii al Marelui Stat Major al
Armatei române — după 23 august 1944: „Acţiunea de eliberare
a teritoriului Ardealului de Nord de către armatele sovicto-românc
a produs panică şi consternare în masa populaţiei maghiare, care
SC ştia culpabilă de atrocităţile săvârşite împotriva românilor
localnici în timpul ocupaţiei de tristă memorie a ţinuturilor
transilvane. Pe de o parte, populaţia maghiară, care dorea să scape
de toţi cei care au avut de suferit pe timpul ocupaţiei şi care se vor
transforma în acuzatori, pe de altă parte armata şi autorităţile
maghiare în retragere de pe teritoriul Ardealului, din ură, răutate
şi răzbunare feroce, au dezlănţuit un nou potop de masacre,
asasinate, deportări, jafuri şi devastări."33
După război, majoritatea celor ce se ştiau vinovaţi de crime a
fugit. Astfel, din cei 63 acuzaţi în cadrul procesului dc la Tribu-
33 Arh. M.Ap.N.. fond micronimc, rola F.II.I. 535. cadrul 582.
OocumentanjI Biroului ConUainromia|ii al Marelui Stat Major romăn consemna
şi multe fapte concrete; „Comandantul Jandarmeriei maghiare din judelui Dej.
în luna septembrie 1944. înainte dc retragerea trupelor ungare a lansat un ordin
către întreaga forţă publica maghiara din judc|.ca «toii romănii să fic suprima|i.
rară judecată oriunde se vor găsi», tn ziua dc 5 septembrie 1944. un număr dc
129 romani şi evrei au fost masacra|i în comuna Sărmaşul. judelui Cluj.
Gospodăriile şi locuin|clc romănilor au fost incendiate. Se nKn|ioncază că numai
în judelui Turda. în localilă|ilc Ocicni şi lara.au fost incendiate pc.stc I50dc
gospodării romaneşti. Jafurile şi devastările completau această operă dc pustiire
a teritoriului fără nici o cru|arc. Românii care scăpau dc masacru erau arcsta|i şi
ulterior dcporta|i în Ungaria şi Germania, tn ziua încheierii armisti|iultii dintre
România şi Alia|i. au fost intcma|i şi maltrata|i în închisoarea din Dej 5IX) dc
romăni din localitate. Din comuna Rediu-Cluj. au fost ridica|i şi dcporta|i o dată
cu trupele ungare 250. iar din judelui Turda 300 români, tn întreg Ardealul dc
Nord. în cursul lunii .septembrie 1944. înainte dc a începe retragerea tmpcior
ungureşti. autorită|ilc maghiare au ridicat cu for|a români între 15-60 ani.
dcportândii-i în Ungaria. Numai în judelui Năsăud. au fost ridica|i 2 IHX) dc
români, tn tot timpul dcpla.sării.dcporta|ii erau supuşi celui mai barbar tratament;
bolnavii erau lăsa|i în părăsire în plin câmp. iar cei ce încercau să evadeze erau
împuşca|i sau spânzuraţi dc stâlpi dc telegraf. Dc asemenea, au fost deportate şi
fete între 17 şi 22 ani. Populaţia civilă maghiară. înarmată, se opunea cu for|a
introducerii administra|iei româneşti pe teritoriul dezrobit, dând naştere la
nenumărate incidente sângc.-oasc. Ungurii. constittii|i în bande dc partizani,
cooperând cu clemente ale armatei germane rămase pe teritoriu, terorizau
populaţia, atacau posturile dc jandarmi. uutorită|ilc administrative româneşti
instalate şi chiar unit.ă|i militare sovietice şi româneşti cu efectiv mai redus
întâlnite izolat. In speranţa realizării unei ofesive germane, cu care ocazie să
poată reintra în stăpânirea întregului Ardeal. populaţia maghiară, stăpânită încă
de propaganda şovină iredentistă şi revizionistă condusă dc la Budapesta, a
început organizarea dc depozite clandestine dc armament şi muni|iuni spre a
putea la momentul oportun să rcac|ionczc. eventual chiar în spatele armatelor dc
operaţie româno-soviclicc. tn acelaşi .scop. au căutat să ascundă şi să mcn|ină
relaţii cu partizanii germani rămaşi pe teritoriu." — Idem. cadrele 582-584.
Pentru acţiunea panizanilor maghiari.civili.în spatele frontului româno-sovictic.
în toamna lui 1944. mai ales activităţile aniiromâneşti din judc|clc Covasna şi
Harghita, vezi Petre Ţurlca, op. c/Y..pp. 11-78,103-203.
naiul Poporului din Cluj, martie 1946, doar 26 au putut Ti arestaţi
— dintre cei cu vinovăţie mai redusă. între cei fugiţi se aflau Baji
Franeisc — autorul moral al masacrului de la Trăznea —,
locotencntul-coloncl Akosi — comandantul unităţii care a săvârşit
masacrul de la Trăznea —, locotenentul Vasvâry Zoltăn —
comandantul soldaţilor care au săvârşit masacrul de la Ip ş.a.34

Deşi puţine la număr, se înregistrează din partea unor persona­

lităţi maghiare şi chiar din partea unor autorităţi ale Statului ungar,
în epocă, recunoaşteri ale vinovăţiei armatei ungare şi a civililor
maghiari în asasinatele comise în nordul Transilvaniei. Coform
unui raport din 3 octombrie 1940, al ministrului român la
Budapesta, Crutzescu, contele Gh. Bcthlem, înapoiat din
Transilvania, a declarat că persecuţiile contra românilor „sunt
înnorătoarc" şi că „autorităţile militare taie şi spânzură, nevoind
să asculte de ordinele moderatoare date de Guvernul ungar".3S
într-un alt document diplomatic — o notă din 28 octombrie 1940
asupra situaţiei din nordul Transilvaniei — se afirmă că în cadml
unor cercuri responsabile maghiare măsurile antiromâneşti sunt
considerate „excesive" şi că „se datoresc exclusiv generalului
Rajnay din Oradea şi colonelului Beck din Cluj, care au exagerat
ordinele primite de la Budapesta"; regetul Horthy şi primul-
ministru Tcicki ar fi fost surprinşi de duritatea represiunii. Se mai
con.scmna — în acelaşi document — faptul că „populaţia
ungurească din Oradea este revoltată de tratamentul neuman
aplicat românilor; o delegaţie de intelectuali unguri, în frunte cu
dr. Şt. So6s (preşedintele Organzaţiei locale a Partidului Maghiar)

34 Cr. Holărârii Tribunalului Poponilui Cluj, 13 manie 1946.— Arh. S.R.I..

fond P.dosar40022.voi. III.IT.57-61 .Cei mai mul(i dinlre asasini s-au refugiat
în Ui^aria; unii.ca Vasvăry Zollăn.s-au stabilit în S.U.A.
35 Arh. M.A.E.. fond Transilvania 1920-1944. do.sar I72.f.56.
s-a prezentat în audienţă generalului Rajnay, cerând să revină
asupra expulzărilor. Generalul a refuzat, afirmând că delegaţii
«sunt plătiţi de valahi»“. O dezaprobare „energică" a atrocităţilor
săvârşte de unguri o făcea şi generalul de divizie Emeric Cstcsi-
Nagy, originar din Oradea.36
Dintre oamenii de cultură maghiari care au recunoscut şi
condamnat atrocităţile comise de autorităţile horthystc, unii s-au
manifestat pe această linie chiar în timpul războiului. Astfel,
Gybrgy Ferenezy publica, în 1941, la Arad, volumul Golgotă în
Transilvania. Mai multe cărţi având autori maghiari şi prezentând
regimul samavolnic din timpul ocupaţiei părţii de nord a
Transilvaniei au apărut după război37, când reacţii în acelaşi sens
înregistrăm şi din partea unor oameni politici reprezentativi din
rândul populaţiei maghiare din Transilvania. în aprilie 1945,
preşedintele Organizaţiei Uniunii Populare Maghiare din Judeţul
Sălaj, Nemdcz Aloizius, cerca „cercetarea acestor fapte
inumane".3t(
Reacţii ostile represiunii sau încercări de a-i salva pe români s-au
înregistrat chiar în timpul masacrelor, în comunele care au avut mai
mult de pătimit. La Trăznea, un ofiţer superior ungur a oprit
împuşearea unui lot de 200 de ţărani români, la 9 septembrie 1940.39
Tot în aeceaşi localitate, mai mulţi români au fost salvaţi de eătre
vecinii lor maghiari. între cei salvaţi .se numără şi fiica preotului

36 Idem, ff. 90-91.

37 Vezi şi Mdiiiisz Jozscf, Sors i.v jclkdp (Souni şi simbol). Cluj. 1946;
despre romSnii expulza(i din nordul Transilvaniei. M.J. scria: ..înghesuiţi In
vagoane de marni,|inu|i unul pe.ste altul,în modul cel mai barbar.înfometali.cu
buzele crăpate de sete, bolnavi de febră, au trecut grani|a la Arad." — p.l2l.
Prezentări mai mult sau mai pu|in exacte şi la Kelemen Săndor, Az crddlyi
helyzcl (Situa|ia din Ardeal), Budapesta, 1946 şi Szenezei Lăszld, Magynr-
romăn Jcdrdd.s (Chestiunea româno-maghiară). Budapesta, 1946.
38 Arh. S.R.I., Bucureşti, fond P,dosar 40022, voi. IV, f. 324.
39 Administrafia miUtarShorthystî.... op. cit., pp. 202-203.

38
Costea, Otilia Costea; a fost ascunsă de familia Gâll. Faptul este
consemnat atât în mărturia lui Găll Erzsdbet, din 198S40, cât şi în
declaraţia Otilici Costea,din 23 septembrie 1940.41 Soţia preotului
Costea s-a salvat ascunzându-se în casa maghiarului Varga
Alexandru.42 Cele două fete ale familiei Gâll au intervenit pentru
salvarea familiei Puşcaş.43 Uneori, soarta aceluiaşi român era
influenţată, în direcţii contrare, de diverşi vecini maghiari. Sur
Augusiin din Zalău a fost reclamat de doi vecini maghiari că ar fi
împuşcat soldaţi unguri; ca urmare, era pe punctul de a fi omorât; la
intervenţia altui maghiar, este salvat, pentru ca să fie din nou
reclamat de cei doi vecini, arestat şi iar salvat de un alt maghiar.44
Chiar şi în timpul masacrului de la Ip, unii locuitori maghiari au
încercat şi chiar au reuşit $ă-i salveze pe unii români. Din declaraţia
lui Cscpci Sigismund din lOdccembrie 1945, aflăm că uneia dintre
echipele de soldaţi asasini i s-a alăturat Fazekas B. Paul, care „în timp
ce mergea, vorbea tot timpul cu soldaţii ca să nu mai împuşte pe
nimeni"; şi, astfel, a salvat două familii.45 Dacă nu puteau să ajute,
unii maghiari îşi arătau măcar compasiunea. învăţătoarea Cornelia
Zancu declara, la 28 octombrie 1940, că o unguroaică i-a confirmat
atrocităţile de la Ip şi că „plângea în hohote când mi-a spus".46

Planul autorităţilor budapestane viza maghiarizarea întregii

populaţii din nordul Transilvaniei. Pentru aceasta,însă,era nevoie
să fie îndepărtaţi intelectualii români — preoţi, învăţători.

41 Arh. M.A.E.,fondTransilvania 1920-1944.dosar 133.ff. 171-173.

42 ibidem.
43 Adniinistraliu militarăhorthyslU..., op. cit., pp. 206-207.
44 Arh. S.R.I.. Diicurcşli, fond P.dosar40022. voi. X. ff. 33-36.
45 Idem. dosar 40022, voi. IV. ff. 48-51.
46 Arh. M.A.E., fond Transilvania 1920-1944,dosar 241. ff. 4-5.
funcţionari. De aceea, tocmai asupra acestei categorii s-a orientat
cu predilecţie prigoana maghiară, unii fiind expulzaţi iar altora
creându-li-se condiţii atât de grele de trai, încât au fost constrânşi
să se refugieze în România.
Autorităţile româneşti şi-au dat seama foarte repede de existenţa
planului de purificare etnică. Comandantul Regimetului 9 Jandarmi
Timişoara — care controla o parte din noua graniţă — transmitea
Inspectoratului General al Jandarmeriei, la 15 octombrie 1940,
raportul nr. 2502, sub titlul Dare de seamă asupra incidentelor
ocazionate de evacuarea teritoriilor cedate Ungariei, propaganda
maghiară din interior .şi starea de spirit a populaţiei româneşti.
Printre altele, se menţiona: „Din informaţiunile primite, rezultă că
încă de la începutul ocupaţiei Ardealului de Nord autorităţile ungare
au procedat după un plan dinainte conceput, ca prin încercări de tot
felul, şicane, maltratări, chiar acte teroriste executate de clemente
venite din interiorul Ungariei şi localnicii instigaţi dc oficialităţile de
ocupaţie să determine populaţia românească a trece în România,
părăsindu-şi avutul şi gospodăriile,în beneficiul ocupanţilor.“47
în ultima marc sinteză asupra situaţiei din nordul Transilvaniei,
realizată de Ministerul Afacerilor Străine de la Bucureşti în 1944 —
Patru ani de stăpânire maghiară — se prezentau metodele prin care
statul ungar a încercat să schimbe raportul demografic intcrctnic din
regiunea românească pe care o ocupase: 1. Expulzări şi refugieri:
2. distrugerea capitalului biologic românesc, urmărită prin: a) omo­
ruri, b) violenţe şi maltratări, c) arestări şi internări, d) tratament
brutal şi maltratări în armată, companii de muncă şi unităţi para­
militare, e) înfometare; 3. deportări în Germania, prin rechiziţionări
pentru muncă forţată; 4. acţiunea dc maghiarizare. Toate aceste
metode au provocat în perioada septembrie 1940-1 septembrie

Tond Inspccforatiil General al Jandarm

1944,217 942 refugiaţi din nordul Transilvaniei48, dintre care doar
49 961 erau ţărani şi muncitori. în total, 16,6% din românii regiunii
cotropite au fost constrânşi să o părăsească.
Astfel, principalul scop al opresiunii la care erau supuşi românii
— scăderea masivă a ponderii lor în ansamblul populaţiei — a fost
atins. în aceste condiţii, autorităţile maghiare au organizat recensă­
mântul populaţiei din ianuarie 1941, care urma să infirme teoria
românească a apartenenţei de drept, şi din punct de vedere etnic, a
regiunii respective la România. Conform lucrării lui Sabin Mănuilă,
din ianuarie 194049, în nordul Transilvaniei erau: total locuitori
2 604 000,din care - 1 305 000 români (50,1%),968 000 maghiari
(inclusiv secui) (372%), 72 (XX) germani (2,8%), 28 (XX) ucraineni
(1,1%), 149 000 evrei (5,7%), 82 000 alţii (3,1%). în aceeaşi regiune,
rccensămâtul maghiar din 1941 a consemnat la 31 ianuarie: total
2 577 000, din care — 1 029 000 români (39,9%), 1 381 000 maghiari
şi secui (53,6%), 45 000 germani (1,7%), 20 000 ucraineni (0,8%),
47 000 evrei (1,8%), 55 000 alţii (22%).50 Este evident faptul că
scăderea numărului românilor se datora expulzărilor şi refugierilor,
iar creşterea numărului maghiarilor se datora în special faptului că
mulţi evrei, ucraineni, ţigani şi chiar români, în urma intensei
campanii de intimidare, s-au declarat maghiari. Speranţa că astfel de
declaraţii îi vor scăpa de persecuţii nu s-a materializat. Dovada cea
mai elocventă, asasinarea în masă a evreilor în 1944 (aproximativ
132 000). Pe de altă parte, aşa cum aprecia Sabin Mănuilă în 1944,
metodele de înregistrare a populaţiei, în cadrul Recensământului din
1941, nu au fost corecte, rezultatul fiind viciat.51

86423. 1941 - 35432; 1942 - 69414; 1943 - 25 407: 1944 - 5 266. Dintre
aceştia,60% erau b3rba|i.
49 Dr. Sabin Mănuilă, La carie cthnographiquc de la Rounmnie. 1940.
5® Fogarsi Zoităn dr., A ndpcsscg anyanylvi. ncnzetisâgi is vailăsi
mcgaszlixa tdrvdnyhatosigonkint 1941—ban. Magyar Stati.sztikoi Szemle,
XXII (1944). 1-3.p. 4.
51 Arh. M.A.E., fond Conferinţa de Pace de la Paris, 1946,dosar 98, f. 452.
 Pentru a grăbi schimbarea raportului demografic, s-a desfă­
şurat o intensă acţiune de pauperizare a românilor. Printre metode­
le folosite se număra şi devastarea proprietăţilor româneşti. S-a
practicat şi metoda alungării totale sau parţiale a românilor, fără a
se invoca nici un motiv, situaţie înregistrată în peste 20 de comu­
ne; în judeţul Sălaj, metoda a fost practicată în comunele Simian,
lanculcşti, Horia, Mama Nouă, Ghenci, Pişcolţ, Scărişoara Nouă,
Sighetul Silvanici, Lucăceni, Tiream. Averile celor alungaţi au
fost date ţăranilor şi coloniştilor maghiari aduşi din alte părţi, ori
redate foştilor moşieri unguri.52 Din declaraţiile unor martori,
chiar de la Ip, se ajunge la concluzia că represiunea avea drept

52 Un caz tipic de expulzare în masă a locuitorilor români este cel din

comuna lanculcşti, judeţul Sălaj — 610 bărbat!. femei şi copii. trcctili graniţa în
Romănia la 25 octombrie 1940. „tn prezenta autorităţilor maghiare au fost ataca|i
şi jefuiţi in două rânduri de bande civile maghiare, cu atâta violcn|ă. încât to|i
locuitorii comunei lanculcşti au fost ncvoi|i să se refugieze în comuna Vezeni. La
.somatiunea autorităţilor maghiare, locuitorii comunei lanculcşti s-au întors la
casele lor, fiind asiguraţi,ca şi în primele zile ale dominaţiei maghiare,că la
adăpostul legilor viata şi avutul lor vor fi asigurate, iar pentru pagubele pricinuite
de către populaţia civilă maghiară, vor fi despăgubiţi. | ...1 tn ziua de 21 octombrie
1940, li s-a pus în vedere tuturor locuitorilor acestei comune că pentru ora 14 a
aceleiaşi zile este fixat termenul pentru îmbarcarea lor în statia Carcii Mari. In
fapt,înziuadc2l octombrie la ora l4,toti locuitorii comunei lanculcşti au fost
îmbarcaţi în statia Caieii Mari în 13 vagoane de marfă. | ...| bărbaţii au fost somaţi
să coboare din vagoane şi un domn general, în prezenta a doi prco|i şi altor civili,
le-a pus următoarea întrebare: «Aşa este că de bunăvoie voiţi să plecaţi în
România?» Neputând da alt răspuns, aceştia au spus: «Da.» Au fost duşi apoi să
semneze o declaraţie în acest sens. după care li s-a pretins şi încasat plata
călătoriei |...|" — A.N.I.C., fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, dosar
525/1940, ff. 28-30. Acelaşi tipdc acţiune — expulzare şi confiscarea averii -
s-a practicai în toată partea de nord a Transilvaniei, tn cealaltă cxiremilalc a
regiunii, un caz asemănător s-a petrecut în comuna Valea Marc, judeţul Trei
Scaune. De aici, tot în toamna lui 1940, au fost expulzate, de către aulorilă|ilc
maghiare, un număr de 26 familii de români. „numai cu ce au apucat pe ci, lăsând
toată averea la unguri; în urmă s-a format o comisie maghiară şi Ic-a vândut
vitele, cerealele şi toate obiectele gospodăreşti, la cetăţenii maghiari de prin
comunele din jur,cctătcnii români neavând voie acumpăra, vânzarea făcându-.sc
pe un preţ derizoriu." — Arh. S.R.I.. Bucureşti, fond D,dosar 1800. ff. 124-125;
document publicat de Petre Ţurica, în op. ciL.pp. 104-107.

42
ţintă în primul rând pe românii înstăriţi. Aceeaşi acţiune se
întreprinde şi asupra elementului românesc din oraşe, căruia i s-au
retras brevetele de vânzare a produselor monopolizate, i s-au
retras autorizaţiile de comerţ şi industrie, prăvăliile fiind preluate
de unguri. Comercianţii români au fost alungaţi din oraşe. Tot în
vederea pauperizării românilor, au fost confiscate averile
bisericilor ortodoxe şi greco-catolice provenite din Reforma
agrară din 1921 sau chiar, unele, acumulate înainte de 1918. în
acelaşi timp, de la bisericile ungureşti, împroprietărite tot în 1921,
nu s-aluat nimic.53

53 Arh. M.A.E., fond Conferinţa de Pace de la Paris. 1946, dosar 108,

ff. 106-207. Pentru suferinţele bisericilor româneşti, ale clerului român şi
credincioşilor români — vezi Miliai Fâtu, Biserica rdmSncascS Tn nord-veslul
firii sub ocupafia honhysiH. 1940-1944.1985 şi Nicolae Corneanu, Biserica
romSncască din nord-veslul firii in timpul prigoanei horthysle. 1986.

43
 II

DIN ACTIVITATEA DIPLOMATICĂ

A ROMÂNIEI
VIZÂND SITUAŢIA DIN
NORDUL TRANSILVANIEI

Prevăzând, parcă, cc se va întâmpla cu românii rămaşi în

teritoriile cotropite de către Ungaria, încă în Comunicatul nr. 16,
publicat în 7 septembrie 1940, Ion Antonescu — abia ajuns în
fruntea ţării — cerea ca, a doua zi, să se facă slujbe religioase în
toate bisericile: „Să cerem iertare nefericiţilor noştri fraţi, cari,
prin vitregia vremurilor şi din propria noastră vină, au fost rupţi
din trupul nostru îndurerat; să aruncăm blestemul nostru asupra
marilor vinovaţi [...], să ne luăm solemn angajamentul că de azi
ne unim în muncă,în frăţie, în gândire şi în simţire [...], ca prin
muncă să ne întărim, să prosperăm şi să fim gata."1 Era, în acest
comunicat, şi hotărârea de a se reface România Mare, hotărâre cc
va fi o constantă a întregii guvernări a lui Ion Antonescu.
Informat prin mai multe canale despre atrocităţile comise de
maghiari asupra românilor din nordul Transilvaniei, Guvernul de

1 A.N.I.C.,fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, dosar 166/1940, f. 14.

la Bucureşti a organizat — încă din septembrie 1940 — o acţiune
susţinută, intensă, pe lângă Germania şi Italia, pentru a stopa
fărădelegile. Paralel, s-a dus o activitate de strângere a cât mai
multor date, pentru a putea argumenta, în faţa guvernelor de la
Berlin şi Roma, cererea de intervenţie imediată. Hotărârea în acest
sens aparţinea chiar lui Ion Antonescu; pe un raport al Marelui
Stat Major privind situaţia din nordul Transilvaniei, primul-
ministru nota: „[...] 2. Ţineţi la zi atrocităţile şi încălcările de
angajamente făcute de unguri în teritoriile ocupate".2
Realizarea unei documentări cât mai exacte era cu atât mai
necesară, cu cât autorităţile ungare făceau o intensă propagandă
în jurul versiunii proprii asupra cauzelor ce determinaseră
represiunea. în această propagandă erau folosite presa, radioul şi
diplomaţia, ultima având un rol ofensiv chiar pe lângă reprezen­
tanţii României la Budapesta. La 16 septembrie 1940, ministrul
României în capitala Ungariei, Crutzcscu, telegrafia Ia Bucureşti,
anunţând că avusese o întrevedere cu subsecretarul de Stat Ia
Ministerul Afacerilor Străine ungar, acesta declarându-i că
vinovăţia pentru evenimentele de la Trăznea o poartă franctirorii
români: adăuga că o casă a fost incendiată de o grenadă şi soldaţii
unguri n-au putut stinge focul decât după ce a ars o treime din sat.3
O dată cu înmulţirea ştirilor privind proporţiile atrocităţilor de
la Trăznea şi Ip, autorităţile ungare au fost constrânse să renunţe
a mai susţine numărul foarte mic al morţilor, prezentat iniţial.
Ministrul de Externe, contele Csâky,îi declara lui Vaier Pop —
preşedintele Delegaţiei române pentru tratative cu Ungaria, ce îşi
desfăşura activitatea la Budapesta — la 21 septembrie că la
Trăznea şi Ip s-a tras de către armată în populaţia românească.

2 “Mareşalul Ion Antonescu. Secretele guvernării. Rezoluţii ale

Conducaioniliii Stalului (septembrie 1940-aiigusi 1944), Edit. Romflnul,
Bucureşti. 1992.p. 13.
3 Arh.M.A.E.,fondTran.silvan;a 1920-1944, dosar 133,f. 169.
„omorând la Trăznea aproape toţi bărbaţii"; la Ip urma să se docu­
menteze asupra proporţiilor. Ministrul rămânea, însă, pe poziţia
iniţială, oficială, privind cauzele acestor atrocităţi: românii au
atacat cu focuri de armă armata şi aceasta „i-a tratat în consecinţă
ca franctirori". Mai mult, indica şi alte localităţi unde românii i-ar
fi atacat pe soldaţii unguri: Zalău, Cluj; peste tot, atacatorii au fost
„încurajaţi de rezistenţa armată şi acţiunea dlui Maniu".4
Dacă în relaţia cu partea română diplomaţia ungară susţinea în
continuare teza provocării armatei de către locuitorii români ai
regiunii ocupate, în convorbirile cu guvernele italian şi german se
adopta o poziţie mai nuanţată. In timpul discuţiei dintre ministrul
Ungariei la Roma şi contele Ciano, la 24 septembrie 1940, repre­
zentantul ungar „a recunoscui implicit nelegiuirile comise", dar
, je-a atribuit elementelor extremiste" din rândul populaţiei ungare.
Ciano i-a răspuns: „Contele Teleki are destulă armată şi poliţie în
Transilvania ca să aresteze imediat şi să arunce în închisoare pe
aceşti extremişti, căci în orice caz Italia şi Germania au luat asupra
lor traiul liniştit al românilor din Ungaria şi se vor ţine de cuvânt."5
încă de la începutul convorbirilor dintre Delegaţia română şi
cea ungară de la Budapesta, în cadrul Comisiei mixte ce urma să
reglementeze in amănunt relaţiile dintre cele două state, partea
română a pus pe prim-plan rezolvarea situaţiei conaţionalilor
rămaşi în teritoriul ocupat. Partea ungară a refuzat constant di.scu-
ţia pe această temă, considerând-o ca pe un amestec în treburile
interne ale Ungariei. Mai mult. Guvernul dc la Budapesta a

4 Idem, dosar 172, ((. S4-SS. Istoriografia maghiara, tn majorilalca ci, a

preluat idcca provocării acţiunilor represive ale armatei ungare dc către civilii
romăni; printre altele, vezi AdaUkok it Horihy — hudscrcg szcrvc/.ctdnck £s
hăbonis levâkcnysdgânek lunulnidnyozdsahoz (I93H-I945). 1962, lucrare
menţionată şi dc Gheorghe I. Bodea, Vasilc T. Suciu, Ilie I. Puşcaş. în voi.
Administrafia militară horthystă tn nord-vestul României. Edit. Dacia. Cltij-
Napoca, 1988,pp. 203-204.
5 Arh.M.A.E..fondTransilvania 1920-1944,dosar l23.ff.4-6.

46
interzis presei să scrie că printre problemele care s-ar putea
dezbate ar Fi şi aceea a minorităţilor — aşa cum informa, la 12 sep­
tembrie 1940, ministrul României, Crutzescu 6 Vaier Pop raporta,
la 14 septembrie, asupra primei întruniri a Comisiei mixte româ-
no-ungare şi asupra unei convorbiri prealabile avute cu preşe­
dintele Delegaţiei ungare. Vornic, consemnând încercarea
acestuia de a ocoli problema stabilirii regimului juridic al români­
lor din nordul Transilvaniei; dorea doar negocierea problemelor
tehnice. La insistenţa delegatului român, s-a admis că „problema
fundamentală şi principală [subl. n.] este aceea a celor două
minorităţi, română şi maghiară"; celelalte erau „probleme de
imediată urgenţă": delimitarea frontierelor, paritatea dintre pengo
şi leu, întoarcerea imediată la domiciliu a refugiaţilor şi expul­
zaţilor, admistia generală pentru faptele din trecut, reluarea
traficului feroviar şi poştal, înlesnirea trecerii frontierei pentru
optanţi ctc. Toate acestea urmau a fi tratate „de urgenţă şi paralel
cu problema principală", prin subcomisii speciale. Tot în această
primă întrunire a Comisiei mixte de la Budapesta, apare şi un
clement de constanţă în raporturile româno-ungarc de după
30 august 1940, în întreaga activitate diplomatică a României în
timpul guvernării Ion Antoncscu: răspunzând unui discurs-
program al lui Vbrnle, Vaier Pop a precizat că România regretă
faptul că „Ungaria a stăruit şi s-a ajuns la o soluţie teritorială între
cele două ţări, soluţie care nu este potrivită de a curma tensiunea
dintre ele",în locul soluţiei schimbului dc populaţie, care ar fi dus
la o „imediată colaborare prietenească".7 Aşadar, România nu

6 Idem,dosar 46, f. 105.

7 Idem. ff. 130-133. Delegaţiile romănH ţi maghiară din cadrul Comisiei
mixte aveau câte 18 membri, reprezentând Consiliul dc Miniştri, Ministerul
Afacerilor Străine. Minisicnil dc Interne, Ministerul dc Finan|c, Ministerul
Apărării Naţionale, Marele Stat Major. Ministerul Agriculturii, Ministerul
Comerţului. Ministcnil Industriei, MinistemI Cultelor şi lnstnic|iunii Publice,
MinistemI dc Jusli|ic. Banca Naţională. Vezi componenta Delegaţiei maghiare.
- idem.r. 128.
recunoştea justeţea Dictatului de la Viena, sublinia previzibilele
lui consecinţe negative, situaţia de instabilitate ce o crea şi faptul
că trasarea unei noi graniţe făcea imposibilă o colaborare priete­
nească Intre cele două ţări.
Paralel cu aruncarea vinii pentru masacrarea populaţiei
româneşti chiar asupra acesteia, autorităţile de la Budapesta au
lansat şi ideea unor acţiuni antimaghiarc ale autorităţilor
româneşti din sudul Transilvaniei. Pe această temă s-a desfăşurat
o campanie intensă şi bine coordonată a presei şi posturilor dc
radio ungare, încă de la începutul lui septembrie 1940. Se dorea
motivarea, prin presupusele acţiuni represive ale autorităţilor
româneşti, a politicii de forţă din nordul Transilvaniei. Pentru a
incita opinia publică, la 9 septembrie, ora 15,30, postul de radio
Budapesta anunţa alarmat; „România concediază în masă
muncitorii maghiari din fabrici, fără a Ic acorda nici o com­
pensaţie. Deci, aceştia se văd siliţi să se expatrieze. în Ardeal şi
România, în taberele de muncă maghiarii sunt supuşi la cel mai
neomenos tratament."8 Ştirea va fi reluată cu insistenţă în zilele
următoare.9 După anunţarea repetată a presupuselor acţiuni
antimaghiarc din teritoriul transilvănean rămas în cadrul Statului
român, considerându-se că era deja format un curent de opinie
publică ostil părţii române şi că se manifesta deja dorinţa dc
răzbunare, presa şi radioul au început ameninţările. Ofereau,
astfel,Guvernului dc la Budapesta suportul propagandistic pentru
acţiunile antiromâneşti din nordul Transilvaniei. Ziarul „Eşti
Lap“, din 10 septembrie, se ocupa dc soarta presupusă tragică a
maghiarilor din România, concluzionând: „Nimeni nu poate să se
îndoiască dc faptul că Ungaria va trata minoritatea română din
sânul ci cum vor fi trataţi maghiarii din România şi că actuala

8 Arh. M.Ap.N.,fond micronime, rola F.ll.l. S4S.cadnil 130.

9 La 10 septembrie 1940,ora 2225 — text identic celui din 9 .septembrie
— idem,cadrul 171.
atitudine a României va avea consecinţele meritate." Această
campanie se adresa şi conducerilor Germaniei şi Italiei — cărora
li s-au trimis şi adrese oficiale ale Guvernului ungar — pentru a
le influenţa în defavoarea României, dar şi pentru a contracara
eventualele plângeri ale României cu privire la tratamentul la care
erau supuşi românii din regiunea cotropită. Se pare că ţinta a fost
atinsă, cel puţin în cazul Germaniei, ambasadorului acesteia la
Bucureşti, W. Fabricius, cerându-i-se să verifice plângerile
ungare. într-o convorbire pe care ambasadorul o va avea, la 18
septembrie, cu Mihail Sturdza, ministrul de Externe al României,
pe marginea acestei probleme, trimisul german menţiona
concluziile la care ajunsese: constatase o situaţie grea a românilor
din nordul Transilvaniei, situaţie creată de către autorităţile
maghiare în pofida angajamentelor luate la Viena de Ungaria; în
schimb, plângerile ungureşti, privind concedierile în rândul
maghiarilor din sudul Transilvaniei, „a constatat că erau false".10
Campania iniţiată de Budapesta va continua. Subsecretarul de
Stat la Ministerul Afacerilor Străine al Ungariei îi vorbea minis­
trului român Crutzescu, la 5 octombrie 1940, despre „persecuţiile
continue ale elementului maghiar" din România.11 Acelaşi oficial
ungur, în urma unui protest energic al Legaţiei României,
dezvolta, la 7 octombrie, ideea acţiunilor antimaghiare ale autori­
tăţilor româneşti: „1. Guvernul ungar a fost silit, cu durere, să
procedeze la măsuri de represalii, deoarece actualmente sunt
adăpostiţi în Ungaria peste 50 000 de unguri goniţi din România
în condiţiuni sfâşietoare. 2. Astăzi chiar, autorităţile de la Curtici

I ^ Mjrcfjliil Ion Antoncscti. Secretele guvernării, op. c/r.p. 13; document

mcn|ionat ţi in voi. A! doilea război mondial. Transilvania şi aranjamentele
europene (1940-1944), ediţie. .<;(udiu introductiv, note de dr. Vasilc Puşcaş,
Fundaţia Culturală Română. Cluj-Napoca, 1995, pp. XXIII-XXIV.
A.E., fond Transilvania 1920-1944, dosar 123. f. 22; Idem,
f. 352.
l-au avertizat de un nou transport de 62 vagoane cu familiile celor
izgoniţi anterior; printre ele se afla o femeie care ar fi înnebunit în
tren. 3. Faţă de cele 50 000 de persoane izgonite dc noi Iromânii],
dacă Ungaria expulzează două sau trei mii, proporţia rămâne infi­
nit favorabilă nouă“. Reprezentantul Guvernului dc la Budapesta
afirma că arc cunoştinţă şi dc arestări în masă, dc lagăre dc
concentrare, de luare de ostatcci.12
Opinia publică din Ungaria, dar şi cca din Gemiania şi Italia,
erau bombardate permanent cu ştiri fanteziste despre „samavolni­
ciile" autorităţilor româneşti din sudul Transilvaniei, cărora, firesc.
Guvernul ungar era îndreptăţit să Ic răspundă, deşi nu agrea aseme­
nea răspunsuri. La 6 octombrie 1940, ora 20, postul dc radio Buda­
pesta comenta — în limba germană: „Ca un popor de cultură, con-
.ştient dc civilizaţia sa, poporul maghiar va şti să răspundă cu priso­
sinţă la măsurile pe care le iau românii contra populaţiei maghiare
din România, aplicând aceleaşi măsuri, însă cu mult mai umane."13
Pe lângă campania diplomatică şi dc presă, au fost organizate
şi manifestaţii dc stradă, în capitala Ungariei; .scopul era acelaşi,
consolidarea poziţiei proungarc a puterilor Axei. La 11 octombrie
1940, pentru a condamna autorităţile româneşti, a căror politică
ar fi generat un număr mare dc refugiaţi, aveau loc o demonstraţie
şi un marş studenţesc la Budapesta. Erau purtate tăbliţe cu
inscripţii ameninţătoare: „România să înceteze cu maltratarea
ungurilor"; „Studenţimea şi tinerimea maghiară au terminal
răbdarea lor".14
Guvernul român a încercai să contracareze campania propagan­
distică a Budapestei. Ion Antoncscu,la 18 septembrie 1940, ordona
Marelui Stat Major „(...) 3. Discutaţi prin presa străină acuzaţiile pe

I2lIdem.ff. 33-34.
13 Arh. M.Ap.N., fond microniiiv .rola F.II. 1.546,CI
14 Idem, cadrul 187.
care ni le aduce oficialitatea ungară de aiei şi din Ungaria, în presa
lor, de modul cum ne purtăm cu ungurii rămaşi la noi. [...]
Atmosfera europeană trebuie întreţinută pentru a crea curentul
defavorabil Ungariei."15 De asemenea, şi postul de Radio Bucureşti
a prezentat versiunea românească asupra situaţiei din Transilvania,
acţiune la care Radio Budapesta a răspuns imediat. După emisiunea
de la Radio Bucure.şti, din 23 septembrie, în aceeaşi seară, la ora
22,20, Radio Budapesta, în limba italiană, contraataca: „Radio
Bucureşti continuă lupta sa contra Ungariei. Chiar în această seară
a anunţat că românii sunt terorizaţi. România vrea să atragă atenţia
întregii lumi şi să o inducă în eroare spunând că românii sunt
terorizaţi. Noi nu căutăni să răspundem acestei provocări. România
vrea, în special, să atragă atenţia Axei. Dar Germania şi Italia nu
dau nici o importanţă acestui fapt."16
în condiţiile atrocităţilor săvârşite de către armata ungară
împreună cu o parte a civililor maghiari din nordul Transilvaniei
împotriva românilor, diplomaţia românească a avut rolul cel mai
activ în strângerea de date, dc documente privind faptele petrecute
şi, pe de altă parte, în declanşarea unei acţiuni internaţionale care să
oblige Guvernul de la Budapesta să înceteze teroarea şi să-i
pedepsească pe vinovaţi.
Prima acţiune, aceea a strângerii de date, era cu atât mai
necesară cu cât autorităţile dc ocupaţie negau faptele sau le
răstălmăceau. La strângerea de date au contribuit mai ales consula­
tele româneşti de la Cluj şi Oradea. Se adăugau rapoartele strânse
la Ministerul de Interne din judeţele unde soseau refugiaţii şi
expulzaţii şi cele concentrate la Ministerul de Război. Toate erau,
apoi, centralizate la Ministerul Afacerilor Străine, unde se formase
o Comisie pentru Transilvania17, servind drept suport intervenţiilor
pe lângă Germania, Italia şi Ungaria.
Orientarea activităţii diplomatice a României, pentm salvarea
românilor din nordul Transilvaniei, doar înspre Germania şi Italia se
datora situaţiei politico-militarc din Europa acelui moment. în
toamna lui 1940, Franţa nu mai exista decât sub forma statului de
la Vichy subordonat Germaniei; Anglia abia se apăra pe sine;
U.R.S.S. era aliată cu Germania; S.U.A. îşi păstrau încă neutra­
litatea. Singurele puteri care dictau în Europa erau Germania şi
Italia; singurele ce puteau să impună Ungariei o altă politică faţă de
români şi singurele care aveau inters să nu izbucnească un război
între România şi Ungaria. Deci, solicitările Bucurc.ştului de inter­
venţie a celor două puteri ale Axei erau singurele posibile, în acel
moment, chiar dacă Guvernul Ion Antonescu ar fi avut o orientare
prooccidentală. De remarcat, însă, faptul că Guvernul României nu
excludea, în viitor, prezentarea situaţiei din nordul Transilvaniei şi
altor puteri, chiar ostile Axei. în acest sens, este edificatoare
telegrama trimisă de Mihail Sturdza, la sfârşitul lui octombrie 1940,
ministrului român la Londra; după ce i se prezentau atrocităţile
patronate de unguri în regiunea cotropită, i se făcea precizarea:
„Cele de mai sus vă sunt comunicate pentru moment spre ştiinţa
domniei voastrepersonaiă". (subl. n.)18 De remarcat şi faptul că
încă de la început materialele adunate cu grijă la Ministerul
Afacerilor Străine de la Bucureşti erau destinate şi viitoarei
conferinţe de pace, deci nu doar puterilor Axei, diplomaţia română
admiţând şi altă posibilitate, în afara victoriei germane.

17 O notă a Comisiei IV pentru Transilvania.din 20 septembrie 1940,către

Consulatul român din Oradea, menţiona, pentru prima dată, intenţia Ministerului
Afacerilor Străine de a aleătui urgent o lucrare documentară relativă la
atrocităţile maghiare din nordul Transilvaniei. — Arh. M .A.E., fond Transilvania
1920-1944, dosar 133, f. 114.
18 Idem, dosar 172, ff. 185-186.
 Concentrarea materialelor doveditoare ale comportamentului
antiromânesc al administraţiei horthyste la Ministerul Afacerilor
Străine era dirijată, încă de la jumătatea lunii septembrie 1940, de
către Conducătorul Statului. La rândul său, acest minister trebuia
să furnizeze informaţii legaţiilor româneşti din străinătate, mai
ales celor din Berlin, Roma şi Budapesta. La 14 septembrie, pe
Buletinul de informaţii al Marelui Stat Major român nr. 18359/B
din 13 septembrie — prezentând situaţia din nordul Transilvaniei
— generalul Ion Antonescu punea rezoluţia: „Se va comunica,
prin Ministerul de Externe, dlui Vaier Pop (...] Foarte urgent.
Astăxi. Se va comunica şi Icgaţiunilor germană şi italiană, astăzi,
prin Ministerul de Externe."19 Buletinul Marelui Stat Major şi
rezoluţia pusă de Ion Antonescu pe acesta sunt primele reacţii ale
Guvernului român faţă de acţiunile ocupantului; deci, chiar înainte
de masacrul de la Ip.20

19 Prinlrc altele.în Buletinul de informalii al Marelui Stat Major se menţiona:

„Este de observat că în ultimele zile populaţia maghiară din teritoriile cedate
Ungariei, ajutată dc solda|i din unităţile armatei, a început prigoana ţi terorizarea
populaţiei româneşti. Numeroşi români sunt .schingiuiţi şi omorâţi.sau arestaţi
pentru pretexte imaginare. încercările dc a .se opune acestor acte dc teroare sunt
reprimate cu cruzime |...|“ Se menţionează cazurile din regiunea Salonta. Cluj.
Mănfctur.Crinţcni.Cojocna.Trăznca. — idem.dosar 172.ff. 167-168.
-11 Reacţia Guvernului României a fost. aşadar, promptă. De aceea, apare
drept curioasă formula cu aparentă dc reproş folosită de Vasile Puşcaş, op. cit..
p. XXIII: ..Abia la o săptămână după masacrul dc la Ip. Guvernul român a
reacţionat prin informarea publicului despre tratamentul românilor din Tran­
silvania dc Nord dc către armata ungară." Mai importantă decât informarea
publicului prin presă era adoptarea unor măsuri adecvate dc contracarare a
politicii Guvernului maghiar — ceea ce Guvernul român a făcut. Insistând pe
această linie — a acreditării ideii că Ion Antonc.scu nu ar fi acţionat. în problema
atrocităţilor maghiare din nordul Transilvaniei,cu promptitudinea şi fermitatea
nccc.sarc unei asemenea situaţii. — Vasile Puşcaş, în op. cit., p. XXIX,
menţionează: ..ia o luni după preluarea responsabilităţilor în Guvernul şi Statul
român. Generalul Antonescu apare mult mai decis (subl. n.| în abordarea
chestiunilor legate de consecinţele aplicării Dictatului de la Viena." în realitate.
Ion Antone.scu a fost de la început foarte „decis"; rezoluţia sa din 13 septembrie
1940 era imperativă, cerând o intervenţie fermă pe lângă Germania şi Italia; Ion
Antonescu .scria: „Foarte urgent. A.srJzi."

53
 într-0 primă fază. Guvernul român a încercat, prin Ministerul
Afacerilor Străine, să-i salveze pe românii transilvăneni, printr-o
acţiune energică pe lângă Guvernul de la Budapesta. Primele
demersuri pe această linie au fost întreprinse la 16 septembrie:
răspunsul primit a constat în aruncarea întregii vini pentru
masacrele săvârşite asupra populaţiei Fomâne.şti.21 într-oaltă inter­
venţie, de la 23 septembrie, contele Csâky îşi va păstra aceeaşi
poziţie.22 Aceeaşi rigiditate va fi înregistrată şi în timpul convorbi­
rilor din cadrul Comisiei mixte româno-ungare.
în condiţile poziţiei inflexisibile adoptată de Guvernul de la
Budapesta, Guvernul de la Bucureşti s-a adresat celor două puteri
ale Axei. Acestea dăduseră asigurări României — la Viena — că
vor supraveghea atitudinea administraţiei maghiare faţă de români.
Pornind tocmai de la aceste asigurări, ministrul României la Roma,
Raoul Bossy, întreba pe Mihail Sturdza, la 20 septembrie 1940,
„dacă nu este cazul, faţă de veştile despre pcrsecuţiunilc la cari este
supusă popi.l.iţia românească din teritoriile cedate Ungariei, să
reamintest Guvernului italian declaraţia făcută de contele Ciano şi
von Ribbentrop după Arbitrajul de la Viena delegaţilor noştri, în
prezenţa delegaţilor maghiari, că orice atingere a libertăţilor şi
drepturilor naţionaltăţii române din Ungaria priveşte direct Italia
şi Germania."23 Demersul propus ar fi fost cu atât mai eficace, cu
cât chiar în acel moment cei doi miniştri de Externe ai Axei se

21 Arh. M.A.E., fond Transilvania 1920-1944. dosar 133. f. 169.

22 Idem, dosar 172. ff. 54-55.
23 Idcm,do.sar 123, f. 2. Document menţionai de Raoul Bossy în Amintiri
din vial3 diplomatica(I9IS-I940), Edil. Humanitas, Bucureşti. 1993. voi. II.
p. 296. La 11 septembrie 1940. R. Bossy anunla o întâlnire, pe aceeaşi problemă,
cu Ciano.consemnând în jurnal: ..Trebuie să fac un cfortpsihologic ca să dau cu
ochii de unul din cei doi călăi siniştri şi cinici care au sfărSmal trupul |ării melc;
Ciano i-a declarat: ..Acum,că ne-am plătit datoria fală de unguri şi că le-am
obţinui ceea CC Ic făgăduisem, nimic, nici direct, nici indirect, nu mai .stă în calea
apropierii dintre noi." — p. 286.

54
aflau la Roma. Ministrul Afacerilor Străine ele la Bucureşti aproba
intervenţia propusă şi-i trimitea lui R. Bossy date noi despre ceea
ee se întâmpla în nordul Transilvaniei.24 Speranţa diplomatului
român de a-i vedea concomitent pe Ciano şi Ribbentrop — fapt
care i-ar Ti obligat pe aceştia să dea un răspuns rapid demersului
românesc — nu s-a îndeplinit. Constrâns de faptul că cei doi
miniştri erau inabordabili în aeel moment, Bossy s-a văzut nevoit
să transmită — prin intermediul direetorului Departamentului
politic din Ministerul Afacerilor Străine italian, Buti —
rugămintea de a se obţine de la Guvernul ungar încetarea
persecuţiilor la adresa românilor.25
Paralel cu încercarea lui Bossy, este făcut acelaşi demers şi
prin intermediul Legaţiei României de la Berlin şi al legaţiilor
Italiei şi Germaniei din Bucureşti. Primul ecou, la Budapesta, a
fost intervenţia ministrului Germaniei pe lângă ministrul de

24 Prin telegramele S8674 şi S8737. în urma cărora Bossy înainicaztl

Ministerului Afacerilor Străine de la Roma rugămintea de a interveni pentru
stoparea alrocităplor din nordul Transilvaniei. — Arh. M.A.E., fond Transilvania
1920-1944. dosar 123, f. 3. Vezi şi Vasilc Puşcaş, op. cif..pp. XXV-XXVl.
Cererea lui Raoul Bossy, din 20 septembrie 1940. a fost in aceeaşi zi aprobată
de către Mini.stenil Afacerilor Străine de la Bucureşti, prin Mihail Sturdza
(telegrama 58674); concomitent, i se transmiteau lui Raoul Bossy (telegrama
58737) date noi privind atrocităplc maghiare din nordul Transilvaniei. Avănd în
vedere aceste lucmri. apare ca nefondată acuzaţia lui Raoul Bossy la adresa lui
Mihail Sturdza; „tn sfSrşit — .scrie diplomatul — cu neexplicabiU inlirzierc
l.subl. n.| primesc autorizaţia Mini.stcnilui de a protc.sta şi cu la Palazzo Chigi".
— Raoul Bossy, op. cil., voi. II, p. 297. Mihail Sturdza rccomadasc ministrului
Romănici la Roma să facă o intervenţie „în mod eu totul amical".
25 Raoul Bossy menţiona: „Directorul politic,care părea adănc impresionat
de amănuntele ee i-am dat". — Arh. M.A.E., fond Transilvania 1920-1944,
dosar 123, f. 3. tn plus faţă de raportul pe carc-l făcuse către Ministerul Afacerilor
Străine, Bossy,în op. cit..p. 297, menţionează şi reacţia primă a directorului
Buti: „Buti a început prin a-mi face strania şi neomenoa.sa observaţie că este bine
ca, în primele zile, ungurii «să-şi ver.se focul», şi apoi lucrurile se voi lini.şti."

55
Externe ungar, Csăky, cu cererea de a lua măsuri ca pe viitor actele
de violenţă să nu se mai repete.26
în Capitala italiană, abia la 24 septembrie R. Bossy obţinea
întrevederea cu Ciano, după plecarea lui Ribbentrop. Dc.şi
reprezentatul României nu fusese primit dc cei doi mini.ştri dc
Externe, mesajul său fusese discutat dc aceştia; confomi unnnaţici
lui Ciano, se ajunsese la concluzia necesităţii unui dublu
avertisment dat Budapestei.27
R. Rossy a prezentat ministrului italian, pe larg, evenimentele
U-agice din nordul Transilvaniei, „adânca tulburare sufletească" pe
care acestea o provoacă în România, indignarea românilor faţă de
tratamentul neomenos la care sunt supuşi cei 1 300 000 dc fraţi ai
lor rămaşi sub stăpânire străină. Ciano a dat dovadă dc înţelegere
— sau cel puţin aşa a lăsat să se creadă —, afiimând că deja
discutase această problemă cu Ribbentrop. în ceea cc-1 priveşte,
Ciano afuma că vorbise, chiar pe 24 septembrie, foarte aspru
ministrului Ungariei la Roma, declarându-i că puterile Axei se simt
„direct şi personal responsabile dc bunul tratament rezervat
naţionalităţilor din Ungaria şi că nu vor tolera în nici un chip
persecuţiile." Ca o primă acţiune, Ciano a însărcinat pe ministrul
Italici la Budapesta să vorbească hotărât Guvernului ungar, iar pe
ministrul Italiei la Bucureşti l-a însărcinat să trimită delegaţi în
nordul Transilvaniei, pentra a constata faptele la faţa locului.
Lărgind sfera discuţiei, Ciano a vrut să spulbere orice teamă a
Bucurcştiului faţă deo eventuală acţiune ostilă a U.R.S.S.. afirmând
că Axa consideră că România „face parte acum definitiv din zona ci
de interese şi că orice atingere ce i s-ar aduce ar fi o atingere adusă
Axei". în mod evident, întâlnirea dintre Bossy şi Ciano era pozitivă
pentru România; de aceea, exclamaţia finală din rapomil ministrului
român era dc înţeles; „Dcclaraţiunilc pe care mi le-a făcut astăzi

26 Arh.M.A.E.,fondTransilvania I920-I944.do.sar 123,f. I

27 Raoul Bossy,op. cir.,voi. II,p.297.
ministrul Afacerilor Străine al Italiei cu privire la România sunt,
fără îndoială, cele mai cordiale pe care mi le-a făcut vreodată în cele
zece luni de când sunt acreditat aici."28 Erau, însă, doar formule
diplomatice pentru a linişti România. în practică, reprezentanţii
Italici se vor iu'ăta constant favorabili Ungariei.
La 28 septembrie 1940, în urma informaţiilor primite de la
Bucureşti, privitoare la noile atrocităţi maghiare, Bossy se va duce
din nou la ministrul Afacerilor Străine al Italiei. Ciano fiind plecat
într-o vizită în Germania, a vorbit cu înlocuitorul acestuia, Anfuso,
lăsându-i şi un aidc-mâmoirc: se consemna „prigoana sălbatecă"
împotriva românilor, care continua şi după demersurile guvernelor
Axei la Budapesta. Anfu.so afirma că Guvernul Italici cunoaşte
situaţia şi că-l va informa, chiar în acea zi, pe Mussolini.29
Concomitent cu intervenţia lui R. Bossy la Roma, din 24 sep­
tembrie. Guvernul român transmitea celui italian un memoriu asupra
situaţiei din nordul Transilvaniei,prin intermediul ministrului Italiei
la Bucureşti, Pcllcgrino Ghigi. Iniţiativa era chiar a lui Ion
Antoncscu. Se consemnau „masacrele masive", „situaţia extrem de
gravă pentru populaţia românea.scă" şi „foarte defavorabilă pentru
menţinerea unor bune relaţii între România şi Ungaria". Era
exprimarea unei poziţii foarte ferme a României, o adevărată
ameninţare cu declanşarea războiului contra Ungariei, ameninţare
care, având în vedere ştiutele interese din acel moment ale puterilor
Axei, sc considera că va avea efect. Se compara atitudinea trupelor
române în momentul retragerii, trupe care nu au făcut nici un act de
represalii împotriva civililor maghiari, cu aceea a trupelor ungare.
Guvernul României solicita Italiei şi Germaniei o anchetă asupra
faptelor semnalate, mai ales la Trăznea şi Ip, unde „aproape
totalitatea populaţiei masculine a fost masacrată". în încheierea

M.A.E.. fond Transilvania 1920-1944.dosar 123. ff. 4-6; raport

largdc Raoul Bossy, op. cif.. voi. II.p. 297.
M.A.E., fond Transilvania 1920-1944.dosar 123. f. 17.
 memoriului, se arăta că Guvernul român, pentru a demonstra spiritul
său de conciliere şi importanta decisivă pe care o acorda intervenţiei
cerute Italici şi Germaniei,până la producerea acesteia, a luat măsuri
pentru a sista orice campanie de presă privind atrocităţile magliiarc
dinTransilvania.3*’
în urma demersului României pe lângă Italia — repetat şi la
Berlin — la 30 septembrie şi 1 octombrie 1940 miniştrii italian şi
german la Budapesta intervin pe lângă Guvernul ungar (traducând
în practică instrucţiunile primite de la guvernele lor). Efectul, însă,
a fost negativ; în locul unei îmbunătăţiri a situaţiei, poziţia
Ungariei a devenit şi mai „rigidă şi respingătoare, iar starea de
lucruri din teritoriul cedat s-a înrăutăţit considerabil" — opina
Vaier Pop.31
La iniţiativa Românei, a apărut ideca unei comisii mixte
româno-ungarc, având drept unic scop cercetarea faptelor din
nordul Transilvaniei.32 Propunerea a fost transmisă prin
intermediul Delegaţiei române la tratativele cu Ungaria. Vornic,
preşedintele Delegaţiei maghiare, la 28 septembrie, respingea
ideea constituirii comisiei, „pentru a nu irita spiritele". în replică.
Vaier Pop constata că „acest refuz generalizat în sine poate fi
socotit de noi ca o confirmare că vinovăţia este dc partea
ungurilor în toate cazurile"; o anchetă mixtă nu numai că nu ar
irita spiritele, ci ar produce o destindere. Totodată, Vaier Pop
anunţa partea ungară că România este hotărâtă să apeleze la
puterile Axei, pentru a întreprinde acestea o anchetă. La această
ameninţare, Vomie a afirmat buna-credinţă a Ungariei şi hotărârea
sa dc a respecta angajamentele luate la Vicna dc „a reglementa
larg situaţia dc drept a românilor din Ungaria". Erau, însă, doar
vorbe. în acelaşi raport din 28 septembrie. Vaier Pop constata, pc
baza informaţiilor primite de la Consulatul României din Oradea,
precum şi din alte surse româneşti din Transilvania ocupată, că

JU Idem, ff. 7-9.

31 Idem,dosar 47, ff. 33-40.
32 Idem, dosar 46, ff. 288-291.
„atrocităţile propriu-zise în comunele urbane par a se fi rărit
considerabil, totuşi acţiunea generală de terorizare a elementului
românesc nu numai că nu a încetat, ci se accentuează până la
generalizare; în special preoţii şi învăţătorii sunt arestaţi şi, sub
presiunea arestării, sunt siliţi să semneze declaraţii de optarc
pentru cetăţenia română şi să plece în România; mulţi fruntaşi
intelectuali au fost internaţi caostateci [...],coloniştii sunt alungaţi
prin ameninţări, bătăi şi alte acte de violenţă [...]“ Având în vedere
situaţia din ce în ce mai gravă pentru românii din Transilvania
ocupată şi refuzul Ungariei de a accepta o comisie mixtă româno-
ungară de anchetă. Vaier Pop propunea Ministcnilui Afacerilor
Străine de la Bucureşti să intensifice acţiunea diplomatică de la
Berlin şi Roma, pentru crearea unei comisii mixte italo-germane
şi p>cntru trimiterea cât mai multor observatori italieni şi germani
în teritoriul ocupat.33
Ultima încercare, imperativă, a Guvernului României de a se
înţelege direct cu Guvernul Ungariei, a fost făcută prin Vaier Pop, la
4 octombrie 1940, la cererea lui Mihail Sturdza. Guvernul român
solicita „cu insistenţă o înţelegere cât mai grabnică asupra formării
unei comisii mixte româno-ungare de anchetă", fiind de acord ca
această comisie să-şi poată extinde investigaţiile şi în teritoriul
controlat dc Statul român, pentru a verifica plângerile maghiare.34
însă, sigură de sine. Ungaria va respinge şi această propunere
românească, principalul motiv invocat fiind presupusa „situaţie
intolerabilă ce s-a creat minorităţii maghiare din România". în acest
context al discuţiilor sc va ajunge la ccl mai încordat moment, când
se admite — dc către delegatul Ungariei — posibilitatea izbucnirii
unui război între cclc două ţări. „La întrebarea mea — scrie Vaier
Pop la 5 octombrie — că unde crede Ungaria că sc va ajunge cu
această atitudine, mi-a răspuns că Ungaria nu a dorit şi nu doreşte
războiul cu România, că dacă starea de lucruri actuală va continua şi

331Idem,dosar I 1-16; document prezentat pe larg de Vasile Piişeaş.

i(..pp. 27-28.
Arh. M. A .E.. fond Trans 1920-1944. dosar 47. r. 50.
mai ales se va accentua, războiul între cele două ţări este inevitabil
l...]“35. întrebat de ministrul Germanici la Budapesta — Ermanndorf
— asupra posibilităţilor pe care le vede pentm a ieşi din impas. Vaier
Pop indica formarea unei comisii mixte italo-gcrmane de anchetă,
sancţionarea actelor de violenţă, observatori permanenţi italieni şi
germani în nordul Transilvaniei. Ca urmare a atitudinii rigide
maghiare. Vaier Pop hotăra să rupă tratativele şi să plece la
Bucureşti. Alarmaţi, miniştrii Italiei şi Gcmianiei — ţări ce aveau
imperios nevoie de linişte în zonă — se prezintă, pe 3 şi 4 octombrie,
ministrului de Externe al Ungariei. în urma acestor întrevederi.
Csâky îl va invita pe Vaier Pop la el. pe 4 octombrie. înainte ca acesta
să plece la Bucureşti. Acum, în comparaţic cu ameninţările cu
războiul făcute de Vomle, Csăky a lăcut o expunere „quasiamicală
şi foarte atenuată", înlăturând categoric perspectiva unui război între
cele două ţări, dar fără a accepta o anchetă internaţională asupra
faptelor din teritoriul ocupat.36

33 Idem,rr. 33^.
36 Ibidem. întâlnirea dintre Csdky şi Vaier Pop şi la Vasile Puşcaş, op. cil..
p. XXX. Pentru analiza profundă şi realistă a situa(iei create între România şi
Ungaria, remarcabil raportul ministnilui român la Budapesta. G. Cnitzcscu —
4 oetombric 1940 —. reluând unele idei pe care le exprimase şi cu o lună în urmă
— la S .septembrie. Cosidera improbabil ca Ungaria să accepte un statut al
minorităţilor; nu credea nici în izbânda unui apel la puterile Axei: deşi Germania
doreşte pacea în zonă, ,.Nu va voi să recunoască în fata lumii că Arbitrajul de la
Viena a creat o situa|ie mai grea decât cea precedentă" şi. de aceea, va
minimaliz.a plângerile românilor; cealaltă putere. Italia, era bântuită de
sentimente niomaghiare cunoscute. Ungaria, ştiind aceste lucruri. nu va rcnun|a
la politica ci antiromăncască în nordul Transilvaniei. Ca urmare. G. Cmizcscu
propunea intcnsiricarca presiunilor economice la adresa Ungariei; organizarea
rezistentei românilor din teritoriile pierdute, coordonată de către un organism
central subordonat Guvernului de la Bucureşti. Se propuneau principalele planuri
ale viitoarei acţiuni: şcolar, cultural, bisericesc, economic, al funcţionarilor,
politic. Tot acc.st organism central trebuia .să |ină o evidentă clară şi generală
asupra tuturor actelor antiromâneşti din nordul Transilvaniei. — Arh. M.A.E..
fond Transilvania 1920-1944.do.sar 47, ff. 43-49.

60
 Ministrul Afacerilor Străine, Mihail Sturdza, la S octom­
brie 1940 transmitea miniştrilor României la Roma şi Berlin ordinul
dc a se prezenta urgent lui Ciano şi Ribbentrop (telegrama
nr. 62538). „Le veţi aminti,din partea mea — se spunea în telegramă
— în termenii cei mai măsuraţi, dar cei mai prccişi, angajamentele
luate la Viena faţă de noi privitor la minoritatea românească din
Ardeal, aceasta nu numai în textul sentinţei de arbitraj, dar prin
fermele şi solemnele declaraţii ce au fost lăcute reprezentanţilor
noştri faţă de cei maghiari de miniştrii Afacerilor Străine german şi
italian". Atrocităţile maghiare din nordul Transilvaniei „au întrecut
tot ce se putea teme. Sute de intelectuali români, sate întregi cu femei
şi copii au fost măcelărite"; urgia continuă, fiind tot mai temeinică.
„Această soartă este în dramatică contrazicere cu asigurările care
ne-au fost date". Amintindu-se că până la acea dată guvcrul român a
răspuns doar prin proteste grave, dar calme, se afirma că „limita
răbdării a fost trecută". Se cerca, ultimativ. Guvernului Ungariei
constituirea unei comisii mixte româno-ungare dc anchetă. Pentru a
SC infirma teza maghiară a unor acţiuni antiungureşti în sudul
Transilvaniei, Guvernul de la Bucureşti propunea ca această comisie
să-şi desfăşoare ancheta şi în teritoriile dc sub administraţie
românească: propunerea demonstra buna-credinţă a Guvernului
României. Mihail Sturdza afimia că ncacccptarca ci dc către
Guvernul Ungariei îi va obliga pe români să treacă la aplicarea unor
măsuri dc apărare „cc-i sunt imperativ dictate dc nespusele suferinţe
ale conaţionalilor lor. Nu vom proceda, bineînţeles, ca Guvernul din
Budapesta, căci aceasta nu este în firea neamului (...)" Miniştrii
României trebuiau să ceară o urgentă intervenţie la Budapesta a
Germanici şi Italici.37

37 idem.do.sur 123. ff. 20-21.

 în aceeaşi zi, 5 octombrie 1940. la o nouă intervenţie a
ministrului României la Budapesta, Crutzcscu, Guvernul ungar
respinge din nou ideea unei comisii mixte româno-ungarc
(propunerea fusese înaintată şi prin intermediul ministrului
Ungariei la Bucureşti). Csăky „respingea categoric" propunerea,
„în urma atitudinii neînţelegătoare a Guvernului român şi a
persecu|iunilor continue ale clemctului maghiar"; se aFirma că
Budapesta va recurge la „alte căi", dc aceea nu poate da urmare
propunerii.38
în urma acestei „respingeri categorice", Mihail Sturdza, la
6 octombrie, trimitea o nouă telegramă Icgatiunilor României dc
la Roma şi Berlin (nr. 62888). Refcrindu-sc la ameninţarea
Budapestei cu folosirea „altor căi", ministrul român punea pe
reprezentanţii ţării în capitalele Axei la curent cu ultimele
atrocităţi maghiare: cele dc la Mureşenii dc Câmpie: alungarea a
283 de intelectuali români, în frunte cu episcopul Pof>ovici,din
Oradea; expulzarea a 300 dc familii româneşti din Cluj ş.a. Faţă
dc încercarea ungurilor dc a legitima excesele printr-o campanie
dc calomnii la adresa României privind tratamentul minorităţii
maghiare, Mihail Sturdza afirma; „Acceptăm orice control în
această privinţă, fie un control mixt şi reciproc româno-ungar, fie
un control germano-italian. Aşteptăm dc la unguri exact aceeaşi
atitudine." Se reafirma intenţia României dc a recurge ia „masive
măsuri dc represalii. (...) Nu vor avea întru nimic caracterul

38 Idem. r. 22 tnir-o convorbire, din 5 octombrie, cu Vornic, ministrul

Crutzcscu al13 şi care vor Ti aceste „alte c3i“. Vbmic acuza Dclcga|ia româna dc
„sabotaj" .şi anun|a că „în caz că ritmul lucrărilor va rămâne acelaşi va cerc lui
Vaier Pop să fixeze o şcdin|ă plenară, care să constate eşuarea negocierilor";
Ungaria va cerc apoi Axei un „arbitraj pentru executarea actului dc la Vicna" —
dosar 47, f. 61. Cnitzcscu presupunea cxistcn|a speranţei unora dintre factorii dc
putere dc la Budapesta că un asemenea nou „arbitraj" va aduce Ungariei noi
teritorii in Transilvania.
exceselor maghiare. PânS astăzi populaţia maghiară nu arc a se
plânge de nimic".39 Astfel, ideea unei comisii mixte italo-ger-
manc care să ancheteze situaţia din nordul Transilvaniei a ajuns
pe masa guvernelor Axei.
Poziţia fermă adoptată de Mihail Sturdza nu reprezenta doar o
atitudine personală, ci poziţia întregului Guvern Ion Antoncscu
urmărea îndeaproape situaţia din nordul Transilvaniei, primind
uneori rapoarte, chiar peste capul şePilor ierarhiei. Astfel, mai multe
rapoarte ale lui Vaier Pop erau adresate direct Generalului, ele
ajungând în copie — şi adnotate de acesta — la Ministerul
Afacerilor Străine. Copia unui astfel de raport,din 2 octombrie,era
trimisă lui Mihail Sturdza abia la 6 octombrie. în adresa ce însoţea
copia, generalul I. Ştcflea consemna măsurile hotărâte la 4 octom­
brie, măsuri pe care Ministerul Afacerilor Străine urma să le pună în
practică; erau, evident, măsuri hotărâte de Ion Antoncscu.40
în lipsa lui Ribbcntrop, ministrul României la Berlin a fost
primit, la 7 octombrie, de subsecretarul de Stat la Ministerul
Afacerilor Străine, Wocrmann, şi de Wciszackcr, cărora le-a remis
un aidc-mâmoire în sensul celor cerute de Mihail Sturdza,
insistând pe ideea unei comisii mixte italo-gcrmanc. Se primeşte
asigurarea că Guvernul Germanici va lua imediat legătura cu cel
al Italici pentru a fixa o decizie comună.41

39 Idem.dosar I23.fr. 31-32. Mihail Sturdza primise nişte martori oeulari

ai ma.sacriilui de la Mureşenii de Câmpie: „Povestirile lor erau atât de
impresionante şi de dramatice, încât — serie Sturdza — am trimis imediat aceşti
martori de o veracitate incontestabila la Lcgaţiunca germana şi italiana, care ele
ieri au fost puse în măsura de a informa complet şi autentie guvernele lor asupra
acestui <Sazde indicibile orori." So(ia ministrului Germaniei. Fabricius. facu.se o
seurta călătorie în nordul Transilvaniei, „de unde s-a întors cu impresii care
confirma cu totul silua|ia cxa.spcrjta în care .se găsesc minorităţile noastre". Vezi
si Vasile Puşcaş.op. c/f..p. XXXI.
40 Arh. M.A.E., fond Transilvania l920-l944,dosar47.ff.63-64.
41 Idem,dosar 123,f. 3S2.

63
 Aidc-mdmoirc-u\ înaintat lui Ribbcntrop şi lui Ciano
(8 octombrie) este unul dintre cele mai clare documente emise de
diplomaţia românească în timpul acestei campanii de salvare a
românilor din regiunea ocupată a Transilvaniei. Pentru a amplasa
întreaga discuţie în lumina angajamentelor luate, .se menţiona, la
început, paragraful 5 din decizia de la Vicna; „Guvernul Regal
ungar îşi asumă obligaţiunea solemnă de a considera în lotul egali
celorlalţi cetăţeni unguri persoanele cari, în baza prezentei decizii
arbitrate, dobândesc cetăţenia ungară, dar sunt de rasă română.
Guvernul Regal român îşi asumă în mod solemn aceeaşi
obligaţiune pentru cetăţenii români de rasă ungară cari rămân în
teritoriul Stalului român." Iar paragraful 7 stabilea modalitatea de
rezolvare a unor eventuale diferende: „în cazul când în executarea
prezentului arbitraj ar surveni dificultăţi sau îndoieli. Guvernul
Regal român şi Guvernul Regal ungar se vor înţelege în mod
direct. în cazul când nu ar reuşi să cadă de acord asupra vreunei
chestiuni oarecare, cele două guverne vor supune chestiunea
guvernelor italian şi german, care vor lua în această privinţă o
deciziunc definitivă." Aşadar, România urmase litera
documentului semnat la Viena: încercase o înţelegere bilaterală;
ncacccptarca acesteia impunea constituirea unei comisii italo-
germane. în aide-mdmoire se aminteau şi declaraţiile solemne
făcute, tot la Viena, de Ciano şi Ribbentrop, prin care Guvernul
român primise asigurări liniştitoare. Experienţa celor câteva
săptămâni de stăpânire maghiară în nordul Transilvaniei a
demonstrat justeţea temerilor româneşti; „Sunt acte dc violenţă
nemaipomenite, sunt omoruri în masă, pcrsccuţiuni intenţionate
şi măsuri de distrugere" împotriva românilor. Dc aceea. România
a făcut Ungariei propuneri de cercetare a faptelor, printr-o comisie
mixtă, dar a fost refuzată. Ca urmare, în baza articolului 7 al
deciziei de la Viena, România cerea celor două puteri ale Axei să
ia măsuri pentru a asigura populaţia românească din nordul
Transilvaniei „până la stabilirea unui statut al minorităţilor în
spiritul şi conform cuprinsului deciziunei arbitrale de la Vicna, ca

64
cel puţin să trăiască într-o siguranţă omeneşte suportabilă."
Aceasta ar fi implicat o cercetare obiectivă a faptelor incriminate
şi pedepsirea vinovaţilor. Guvernul român cerea: 1. Delegaţii
germani şi italieni să facă o cercetare la faţa locului pentru a
examina faptele menţionate; 2. Vinovaţii să fie pedepsiţi şi
pedepsele să fie aduse la cunoştinţa Comisiei mixte; 3. Spre a se
evita în viitor asemenea crime, să se însărcineze organe italiene şi
germane în comitatele ungare locuite de români; comisia să
supravegheze tratamentul aplicat românilor. Guvernul român
accepta, totodată, aceeaşi supraveghere şi control în ceea ce
priveşte tratamentul maghiarilor din România.42
In aceeaşi zi cu demersul de la Berlin şi Roma, 8 octombrie, se
înainta un nou protest energic Guvernului de la Budapesta faţă de
ceea ce se întâmpla în nordul Transilvaniei. Guvernul ungar
răspunde prin negarea faptelor şi prin noi aeuzaţii la adresa
României. De asemenea, se afirma eă Ungaria a refuzat
eonstituirea unei comisii mixte româno-ungare, „nu pentru că ar
avea ceva dc ascuns, ci pentru că în urma propagandei
antimaghiare, făcută dc noi la Berlin şi Roma, chestiunea a ieşit
din domeniul relaţiilor româno-ungare, pentru a trece pe plan
mondial. Pentru acest motiv. Guvernul maghiar a fost nevoit să
ceară o anchetă germano-italiană, care ipso facto face inutilă
desemnarea Comisiunii ungaro-române."43
Astfel, şi Ungaria a recurs, în final, la idcca unei comisii italo-
gcrmanc. Era la mijloc şi convingerea — pe care o exprimase într-un
raport şi ministrul român la Budapesta, Crutzescu — că reprezen­
tanţii celor care au dictat la Vicna ciuntirea României nu au interesul
să condamne ferm acţiunile maghiare din nordul Transilvaniei,
pentru că, dacă ar face acest lucru, ar demonstra opiniei publice că

42 Idem, ff. 3H-41. Pc larg despre momcnliil prczcntSrii memoriului lui

Ciano.la Raoiil Bossy, op. cil..vo\. II.pp. 299-302.
43 Arh. M.A.E.. fond Transilvania 1920-1944. dosar 123, ff. 33-34;
doeiinient men|iona( .şi de Vasile Piişeaş. op. cil.,p. XXXII.
 cele două puteri ale Axei sc înşelaseră asupra capacităţii Ungariei de
a se comporta ca un stat civilizat.
Chiar în aceste condiţii, ale situării Ungariei pe aceeaşi poziţie
cu România în problema Comisiei mixte italo-germanc, tonul
agresiv al guvernanţilor unguri nu a dispărut. La 9 octombrie,
răspunzând în Parlament la o interpelare privind „atitudinea
incalificabilă a României privind executarea Arbitrajului de la
Viena“, primul-ministru Teleki a acuzat autorităţile române că au
silit „prin ameninţări cu bătăi“ pe maghiari să părăsească
România, că Guvernul român a organizat o campanie împotriva
actului de Ia Vicna; măsurile luate de Guvernul ungar nu erau
îndreptate contra românilor, ci vizau Guvernul de la Bucureşti.44
Autorităţile de la Budapesta — silite să ceară şi ele o anchetă
internaţională, deşi nu o doreau, numai pentru ca România să nu
fie doar ea autoarea iniţiativei, şi în momentul când au constatat
că puterile Axei nu se mai puteau eschiva de la îndeplinirea
angajamentelor luate la Viena — arătau, faţă de România, o tot
mai puternică enervare, manifestată chiar şi prin gesturi
inadmisibile în diplomaţie. încununarea enervării Budapestei s-a
produs la 10 octombrie, atunci când Vaier Pop i-a prezentat lui
Vomle o copie a memoriului pe care reprezentantul României îl
înaintase Germaniei'(alt exemplar fiind înaintat Italiei). „La
pasajul unde arătam omorurile în masă — raporta la Bucureşti
Vaier Pop — [Vomle] m-a întrerupt bătând cu pumnul în masă
[subl. n.j şi spunând că sunt afirmaţiuni mincinoase. La aceasta,
am bătut şi cu cu pumnul în masă şi i-am replicat că, cum îşi poate
permite această ieşire când arăt purul adevăr, care poate fi verificat
şi controlat." După replica lui Vaier Pop, discuţia a putut continua

44 Arh. M.A.E., fond Transilvania 1920-1944, dosar 47, f. 70. în aceeaşi

zi,9 oelombric 1940, Mihail Slurdza adresa lui Ciano şi Ribbenlrop o scrisoare
prin care eerea aceelerarea constituirii Comisiei italo-gerinanc de anchetă şi
instituirea unor misiuni permanente de supraveghere şi eontrol. Idem, dosar 123,
ff. 144-155.
pc un ton acceptabil.43 Iată că bătutul cu pumnul în masă,ca argu­
ment pentru a convinge autorităţile româneşti, nu datează doar din
1945 — când reprezentatul U.R.S.S., Vîşinski,a făcut acest gest
faţă de Regele Mihai —, ci din 1940. Numai că, în 1940, Vaier
Pop a găsit antidotul şi l-a aplicat cu succes, pe când în 1945
Regele Mihai a uitat că reprezintă o ţară, totuşi, suverană.
La 11 octombrie 1940, printr-un memoriu. Guvernul Ungariei
răspundea celui român. Se aprecia că memoriul român se baza pe
neadevăruri; Guvernul ungar s-a străduit să îmbunătăţească raportu­
rile dintre cele două ţări şi „este regretabil că străduinţa aceasta n-a
găsit înţelegerea dc care ar fi fost nevoie pentru a da un curs fericit
soartci acestor două popoare." Delegaţia română condusă dc Vaier
Pop era acuzată de sabotaj, deoarece în loc dc a executa sentinţa de
la Viena a urmărit,în primul rând,încheierea unui acord cu privire la
minorităţi. Guvernul Ungariei „a arătat toată bunăvoinţa", luând
măsuri privind şcolile, bisericile, salariile şi pensiile etc. în docu­
ment, exprimarea cea mai violentă şi în totală contradicţie cu realita­
tea era la punctul 3: „Acuzaţiunca infamă [subl. n.| adusă armatei
ungare, administraţiei militare, poliţiei şi autorităţilor de Jandarmerie,
precum şi populaţiei ungare din nordul Transilvaniei, se respinge cu
hotărâre." Se recunoştea existenţa numai a 850 dc români
expulzaţi.46
Concomitent, prin presă Guvernul de la Budapesta a încercat să
prezinte evoluţia tratativelor cu România într-o viziune proprie,
depărtată dc adevăr. într-un comunicat din 15 octombrie. Ungaria
anunţa că a rupt negocierile; ncavând încredere într-o eventuală
comisie mixtă româno-ungară, a apelat ca singură la puterile Axei.47
Astfel, se nega iniţiativa românească privind formarea Comisiei
italo-gcrmane.

45 Idem,dosar47.ff.73-74.
46 idem.ff. 107-110.
47 Idem. r. 140.
 în dorinţa dc a accelera constituirea Comisiei mixte italo-
germane. Ministerul Afacerilor Străine de la Bucureşti transmitea
celor două puteri ale Axei documentele cele mai edificatoare
privind comportamentul ungurilor în regiunea ocupată. Printre
aceste documente s-a aflat şi memoriul înaintat, la 26 septembrie
1940, de către preotul Pavel Pordea Generalului Ion Antonescu.48
Aşa cum indică ştampila dc pe memoriul preotului, documentul a
ajus la Preşedinţia Consiliului dc Miniştri: după ce a fost văzut dc
Ion Antonescu, a fost trimis la Ministerul Afacerilor Străine,
carc-1 va trimite la Budapesta, Berlin şi Roma. în acest sens. al
transmiterii în cele trei capitale, erau indicaţiile ministrului Mihail
Sturdza: „Dlui Pop, urgent şi extrem de interesant. Rog a interveni
prin dl Pop,prin avion. St[urdza].“; Lcg(aţiunca] Berlin, pentru
dl Pop.“; „Lcgţaţiuncal Roma, pentru dl Manoilcscu.";
,,Lcg[aţiunea) Budapesta — intervenţie. 12.X.1940".49 Printr-o
adresă cu menţiunea „Foarte urgent. Prin avion", Mihail Sturdza
transmitea, prin Raoul Bossy, lui Mihail Manoiicseu la Roma
rugămintea de a căuta prilejul pentru a aduce la cunoştinţă lui
Ciano plângerea preotului Pavel Pordea, ca pe o completare la
lista atrocităţilor ungureşti.30
Un moment important în procesul constituirii Comisiei mixte
italo-gcrmane l-a reprezentat audienţa comună a lui Mihail
Manoiicseu şi Raoul Bossy la contele Ciano, din 13 octombrie 1940.
Manoile.scu, semnatarul român al Dictatului dc la Vicna, spunea lui
Ciano că nu se adresează ministrului dc Externe al Italiei, ci arbitrului
de la Viena, datoria arbitrilor rămânând permanentă pentru aplicarea
actului. Ciano a confurnat această interpretare, anunţând că tocmai
dc aceea în câteva zile ministrul plenipotenţiar italian, Roggeri,

48 Idcm.do.sar l72.ff.60-63.
49 Idem,dosar I33,f.59.
30 Idem, f. 74.
împreună cu cel german, Altenburg, vor pleca în Transilvania pentru
anchetarea situaţiei. România cerea,însă, mai mult: comisii perma­
nente italo-gcrmanc în fiecare judeţ cu minoritari şi adoptarea în
Ungaria a unei legi privind regimul minorităţilor. Ciano s-a arătat
foarte înţelegător şi doritor de a ajuta România, pentru a îndrepta
imaginea negativă pe care românii o au despre el: „El ştie că este azi
ncpopular în România — raporta Manoilescu — şi o regretă, dar
vom vedea la cel dintâi prilej că el va da satisfacţiuni concrete
României (aluziunea a fost evidentă la eventuale câştiguri teritoriale
în alte direcţiuni). (...) Contele Ciano a insistat mult că Italia a făcut
continuu Ungariei nenumărate servicii, fără nici o contrapartidă. De
aici înainte. Italia rămânând în raţx>rturi intime cu Ungaria, doreşte
nu mai puţin legături de strânsă prietenie şi colaborare cu
România."51

5* Ciano sublinia. în cadrul întrevederii, moliviil susţinerii Ungariei la

Viena: Italia datora Ungariei recunoştinţă pentru neparticiparea acesteia la
sancţiunile dictate de Societatea Naţiunilor, cu ocazia războiului din Etiopia,
„chestiune în cate România a fost net duşmănoasă". Vorbind despre rolul ingrat
pe care Manoilescu l-a avut la Viena, Ciano i-a amintit faptul că şi Cavour a
trebuit să cedeze Nisa şi a fost tratat drept trădător de Garibaldi; dar după 7U de
ani. Italia condusă de Mussolini a reluat Nisa. Spusele lui Ciano puteau H
interpretate ea o promisiune de .sprijin în viitor pentru reluarea nordului
Transilvaniei, fn realitate, erau doar o nouă dovadă de duplicitate a Axei. care
prefera să ţină Ungaria şi România într-o permanentă nesiguranţă, pentru a
obţine de la amândouă maximum de .supunere. S-a văzut, foarte curând, că
reprezentantul Italici în Comisia mixtă era favorabil Ungariei. — Idem,dosar
123, ff. S6-S8; vezi şi Vasilc Puşcaş, op. cit., p. XXXIV. Vizita lui Mihail
Manoilescu la Roma. ..aproape pe neaşteptate", este prezentată şi de Raoul
Bossy. op. cir., voi. II, p. 305. La 27 .septembrie 1940, R. Bossy fusese anunţat de
Mihail Sturdza că este transferat la Berna — motivul fiind necesitatea ca în
capitalele Axei să funcţioneze ca reprezetanţi ai României oameni apropiaţi
mişcării de dreapta atunci la putere; R.B. va gira. totuşi, postul de la Roma încă
o lună; la Roma va fi numit V. Vojen, iar la Berlin C. Grccianu.
 Misiunea lui Mihail Manoilescu la Roma (13-21 octombrie
1940)52 era făcută conform hotărârii lui Ion Antoncscu, fostul
ministru fiind şi purtătorul unei scrisori personale a lui Mihail
Sturdza către Ciano. Emisarul român a avut un program foarte
încărcat, întâlnindu-sc cu multe oficialităli italiene: ministrul
Corporaţiilor, Ricei, al Culturii şi Propagandei, Pavolini (care s-a
arătat „impresionat de ororile ungureşti"), ministrul Educaţiei
Naţionale, Bottai, cu mareşalul Badoglio ş.a. Cea mai importantă
a fost întrevederea cu Mussolini, la 18 octombrie, în prezenţa lui
Ciano. în raportul său, Manoilescu arăta că în legătură cu
atrocităţile ungureşti din nordul Transilvaniei, „Ducele a fost
afectat", invocând, în context, obligaţiile morale de protecţie a
românilor pe care le arc după Dictatul de la Vicna. Manoilescu a
mers mai departe şi — raportează el — i-a demonstrat ducelui
„absurditatea soluţiei de la Viena". Mussolini a răspuns că aprobă
trimiterea de experţi italieni în Transilvania şi constituirea de
comisii mixte ilalo-germanc în Ticcarc judeţ, că reîntoarcerea
imediată a românilor alungaţi „este de la sine înţeleasă".
Şi în timpul audienţei la Papă, Mihail Manoilescu a găsit aceeaşi
înţelegere: „Papa a condamnat faptele ungurilor şi a promis că după
primirea de relaţii de la Nunţiatura din Budapesta va cere măsuri
pentru încetarea acestor acţiuni. S-a interesat şi de harta etnografică
cu noua graniţă şi avea aerul că o consideră absurdă."53
Vaier Pop era informat, la Berlin, despre demersul lui Mihail
Manoilescu de la Roma, cu care era rugat de la Bucureşti să se

52 Prelungita vizita a lui Mihail Manoilc.scu la Roma a provocat o anumita

îngrijorare la Budapesta, cu ecouri în presa. Zianil ..8 orai ujag" scria, la 19
octombrie 1940. că discu|iile „s-au învârtit mai mult în jurul dircrcndului
româno-ungar, care acum sc consideră lichidat, depăşind polemica de până acum
dintre ccic două lări". ţsubl. n.| Interpretarea dată nu corespundea adcvaniliii.
53 A.N.I.C.. fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, dosar 332/1940,
ff. 53-55. în timpul vizitei la Roma, Mihail Manoilescu a avtit şi o întrevedere cu
ambasadonil Germanici în Italia, von Mackcnscn.care i-a promis sprijin pe lângă
autorităţile de la Berlin.

70
armonizeze.54 Concomitent, cei doi reprezentanţi ai României
erau puşi la curent de Mihail Sturdza cu feptul că este de acord cu
interpretarea pe care Manoilescu o dădea Comisiei
Roggeri-Altenburg: aceasta nu putea Ti socotită decât ca o prefaţă
la instituirea unor comisii permanente în fiecare judeţ.55
Problemele legate de înfiinţarea Comisiei Roggeri-Altenburg
erau de maximă importanţă pentru România. De aceea — ca şi în
alte cazuri similare — Vaier Pop raportează asupra lor (la 13octom-
bric) mai întâi Generalului Ion Antonescu şi apoi trimite o copie a
raportului şi lui Mihail Sturdza. Vaier Pop menţiona întâlnirea —
prealabilă plecării spre Budapesta şi Bucureşti — a reprezentantului
Germaniei în Comisie, Altenburg, cu trimisul României la Berlin,
de faţă fiind şi secretarul de Stat la Ministerul de Externe german
Woermann. Aceştia dăduseră o mare atenţie documentelor
româneşti, ceea ce crea imaginea dorinţei ca nota de obiectivitate
să domine în lucrările Comisiei. Din raportul lui Vaier Pop reiese
faptul că misiunea sa la Berlin era mai complexă; lui Ribbentrop
trebuia să-i transmită şi dorinţa Guvernului român de colaborare
strânsă în plan economic şi politic, pentru acelaşi lucru cerând şi
audienţă la Hitler.56 Deşi neanunţată direct, legătura dintre cele
două scopuri ale misiunii lui Vaier Pop la Berlin — urgentarea
formării Comisiei mixte şi anunţarea dorinţei României de
apropiere strânsă de Germania — era evidentă. Interesul german
constând în crearea cu România a unor legături care să depăşească
spaţiul economic, era normal ca autorităţile de la Bucureşti să
încerce să exploateze acest interes şi să-l lege de dorinţa Guvernului
român ca lucrările Comisiei mixte să dezvăluie adevărul asupra
situaţiei din nordul Transilvaniei. Faptul că din nou un raport al său

54 Arh. M.A.E.. fond Transilvania 1920-1944.dosar 123. f. 75. Iniţial, Ion

Anlonc.scu dorise sil o IriinitJ la Berlin pe Veluria Goga.
55 Idem, f. 62; despre vizitele lui Mihail Manoilescu la Roma şi Vaier Pop
la Bcrhn,si la Vasilc Puşcaş, op. c/f., pp. XXXIII-XXXV.
56 Arh. M.A.E.. fond Transilvania 1920-1944, dosar 47, ff. 123-126. La
16 octombrie. Vaier Popcraînsiircinal oficial de Mini.stcnil Afacerilor Streine să
inainteze cererea României de aderare la Pactul Tripartit.
 era trimis de Vaier Pop mai întâi lui Ion Antonescu şi apoi lui Mihail
Snirdza (va ajunge la Sturdza abia pe 19 octombrie, când pro­
blemele ridicate nu mai erau actuale) nu presupunea preluarea unor
prerogative ale Ministerului Afacerilor Străine de către Preşedinţia
Consiliului de Miniştri, ci mai degrabă aeordarea de către General
a unei maxime importanţe rezolvării favorabile a problemei salvării
românilor din nordul Transilvaniei.
începutul activităţii Comisiei mixte italo-germane este
prezentat într-un documentai Ministerului Afacerilor Străine, din
16 octombrie 1940, semnat de Mihail Sturdza. Avusese loe o
întrunire, la Bucureşti, de faţă fiind ministrul român de Externe,
Fabricius şi Ghigi. Itinerarul proiectat trecea prin Braşov, Sibiu,
Turda, Cluj, Ip, Trăznea, Mureşenii de Câmpie, Huedin, Oradea,
Arad, Timişoara. în Comisie au fost acceptaţi câte un delegat
român şi unul ungur. Urmau a fi cercetate atât plângerile
românilor, cât şi cele ale ungurilor, toate fiind obiectul unei
inventarieri în timpul întrunirii. Mihail Sturdza, în urma acestui
contaet eu Comisia, se arăta optimist: „Notez că, cu această
ocaziune, ministrul Germaniei s-a arătat specialmente efieace şi
elocvent în ceea ce priveşte susţinerea tezei româneşti"57.

57 Idem, dosar 123. ff. 69-74. La solicitarea lui Roggeri şi Altenburg. Mihail
Stufdza a avui o întrevedere separată cu aceştia; doreau sS afle părerea ministrului
Afacerilor Străine al RomSniei asupra rezolvării finale a probleriKi romSnilordin
nordul Transilvaniei; deşi dădeau un caracter neoficial discu|iei. probabil aveau sarcină
de la Roma şi Berlin să o poarte. Sturdza le-a spus că Guvernul său a ajuns la concluzia
că politica aniiromânească a Ungariei în Transilvania este calculată, deci confomiă
unui plan. că „masacrele, teroarea, fugărirea etc. popula|iei româneşti erau datorate
unei porniri înnăscute a popula|iei maghiare; aceasta era partea cea tnai dramatică a
situajiei." La auzul acestei idei, Roggeri a exclamat: „Mais. alors il n'y a pas de
solution!" Vezi şi Vasile Puşcaş, op. cil., p. XXXVII. La 14 CKtombrie venise
confirmarea oftcială. din partea Germanici şi Italici, a formării Comisiei mixte de
anchetă. Ministrul Germaniei la Bucureşti, Fabricius, scria lui Mihail Sturdza.
consemnând acceptarea cererilor în acest sens venite de la Budapesta şi Bucureşti;
solicita, pentru Comisie, drcpnrl de liberă mişcare în teritoriu, dreptul de a interoga
populaţia.dea consulta arhivele,de a convoca func|ionari şi militari. — Arh.M .A.E.,
fond Transilvania, 1920-1944,dosar 123, f. 66. Despre Comisia Roggcri-Alicnburg
şi în voi. Teroarea hnnhyslo-faxcislă în nonl-veslul RomSniei (septembrie
1940-octombric 1944). Bucureşti, 1985.pp.83-84.

72
 La 17 octombrie Comisia mixtă va pleca în Transilvania. Era
alcătuită din: ministrul Roggcri şi ministrul Altenburg, consilierul
de legaţie Wol ff, maiorul Dchmel, căpitanul Miihlbach, secretarul
de legaţie Pignatti şi patru stenodactilografe; din partea română,
G. Davidcscu, iar din cea ungară, consilierul Ujvâry.
între timp, demersul diplomatic românesc la Roma şi Berlin
a continuat. Mihail Manoilescu a avut o întrevedere cu mareşalul
Badoglio, care, se pare, era cel mai sincer în raporturile cu
reprezentanţii României dintre oamenii politici italieni. De la
Bucureşti, lui Vaier Pop, la Berlin, i se cerea să-şi armonizeze
demersul cu al lui Manoilescu, pentru a obţine acceptul puterilor
Axei pentru ideea ca activitatea Comisiei Roggeri-Altenburg să
nu însemne decât începutul unui control permanent în nordul
Transilvaniei, prin comisii judeţene stabile italo-germane.58
în vederea rinalizării activităţii Comsiei mixte, la 25 octom­
brie 1940, Mihail Sturdza dădea instrucţiuni miniştrilor României
la Roma şi Berlin să expună în faţa guvernelor respective poziţia
Guvernului de la Bucureşti. Se aprecia că activitatea Comisiei
mixte a fost contracarată de teroarea exercitată de autorităţile
maghiare, care au încercat să împiedice mărturiile românilor; cei
care au făcut însă declaraţii vor avea de suferit. De aceea, se cerea
crearea unor subcomisii locale în toată partea de nord a
Transilvaniei. Pentru satisfacerea acestei cereri, Mussolini deja îşi
dăduse acordul; mai mult, Ducele condiţiona încetarea activităţii
acestor subcomisii de rezolvarea a trei probleme; 1. un statut pen­
tru românii din nordul Transilvaniei, care să Tie adoptat şi aplicat;
2. o destindere reală între România şi Ungaria; 3. sfârşitul
războiului mondial. Rămânea să fie convinsă şi Germania de
„importanţa covârşitoare" a acestor subcomisii permanente.59
Până la urmă, s-a obţinut şi acordul Guvernului de la Berlin.
 Dintr-un raport amănunţit al ministrului G. Davidescu, aflăm
felul cum a acţionat Comisia Roggcri-Altcnburg. Comisia mixtă
a parcurs aproximativ 3 500 km în 11 zile, audiind peste 500 de
persoane; s-a considerat că nu trebuie cercetate toate cazurile
semnalate. Cei doi reprezentanţi ai Ungariei şi României nu
participau la audieri, pentru a menţine neutralitatea Comisiei;
G. Davidescu şi Ujvâry şi-au mărginit activitatea la pregătirea
materialelor, propunerea itinerarelor, a martorilor pentru audiere,
strângerea documentaţiei scrise. Toate cazurile grave reclamate
de către partea română au fost cercetate. De asemenea. Comisia
s-a informat asupra expulzării românilor şi asupra celorlalte
abuzuri săvârşite de către maghiari. !n finalul acestui periplu.
Comisia s-a întâlnit, la Arad, cu un grup de 2 000 de români
refugiaţi, strânşi în sala festivă a Palatului Culturii. G. Davidescu
remarca faptul că „întotdeauna delegatul italian marca o atitudine
mai favorabilă tezei ungureşti, decât aceea a delegatului german.
Contele Roggeri pierdea uneori din vedere chiar şi dispoziţiunile
precise ale Arbitrajului de la Viena, pentru a da curs înclinărilor
sale rilomaghiare." Roggeri „avea aerul să califice în acelaşi
mod,“ deci să pună pe picior de egalitate faptele antiromâneşti
ale maghiarilor din nordul Transilvaniei cu cele presupuse anti-
maghiare din sudul Transilvaniei (se înregistraseră câteva furturi
de obiecte personale ale unor maghiari care doreau să se
stabilească în teritoriul stăpânit de Ungaria).60 S-a dovedit,
astfel, faptul că promisiunile lui Ciano nu au fost transpuse în
practică, cordialitatea acestuia era doar de suprafaţă, Mihail
Manoilcscu fiind încă o dată înşelat de viclenia ministrului de
Externe italian.61

60 Idem, ff. 97-101. Ilineranil amănunlil al Comisiei Roggcri-Altcnburg,

la V^ilc Puşcaş, op. c/t., p. XL.
6* tn general, rcprczcntan|ii puterilor Axei în comisiile de anchetă şi de
supraveghere din nordul Transilvaniei s-aii arătat pcmianent favorabili Ungariei.
excciănd pe această linie italienii. Dc.sprc ac|iunca niomaghiară a lui Roggeri.
 Documentele diplomatice care prezintă itinerarul Comisiei
Rogger-Altenburg arată minuţiozitatea cu care autorităţile
maghiare s-au pregătit pentru a putea influenţa concluziile în
favoarea Ungariei. Astfel, vineri 25 octombrie 1940, la Cluj
Comisia a vizitat, la cererea delegatului ungar, al doilea câmp de

vezi şi Vasilc Puşcaş, op. cit., p. XLI. Multe documente de arhiva subliniază
favorizarea pârlii ungare de către italienii din comisii, în 1941-1942. Doar un
exemplu edificator: conform notei Serviciului Special de Informaţii,
nr. 28463/16 septembrie 1941 .asupra activităţii Comisiei mixte italo-germane,
la 4 septembrie 1941. doi oHlcri şi doi civili (din cadml Comisiei) au venit în
inspcc|ic la Aiiid. pentru a cerceta plângerile maghiarilor din localitate împotriva
Statului român. Fruntaşii maghiari le-au organizai un banchet — acasă la
avocatul Eugen Milller — care a (imit toată seara, „fn timpul mesei. pe la orele
23. unul dintre cei doi civili — se mcn|iona în nota SSI — şi servitorul avocatului
Eugen MUIer au dus la automobilul Comisiunii o damigeană cu vin şi un coş cu
sticle înfundate de specialităţi .debitând, în timpul cât le încărcaţi, ironii şi vorbe
batjocoritoare la adresa autorităţilor româneşti |...| Repetatele vizite pe care
această Comisie le face la Aiud, îndco.sebi însă faptul că descinde la iredentistul
ungur Eugen Miillcr, a provocat o vădită îngrijorare în cercurile româneşti (...)
Intelectualii români din Aiud .se întreabă dacă asemenea comisiune. care se
pretează să primca.scă diferite daniri. poate rezolva obiectiv diferendele româno-
maghiare. Inlclcclualitalea românească aşteaptă ca puterile Axei să Fie sesizate
de această stare de lucruri şi să procedeze la schimbarea reprezentanţilor lor care
au intrat in legături prea familiare cu iredeniiştii unguri din România". —
A.N.I.C.,fond Inspectoratul General al Jandarmeriei.dosar57/194l.ff. 11-12.
Tot despre aceiaşi membri ai Comisiei mixte, şi despre aceeaşi localitate, Aiud,
se scria şi în nota Serviciului Special de Informaţii nr. 26273/31 iulie 1941. După
cercetarea plângerilor câtorva cclă|cni rumâni de origine maghiară din Aiud,
„Maionil italian a atras alen|ia conducătorilor români că |...) este absolută nevoie
de o destindere între unguri şi români şi .se impune o convieţuire paşnieă.
argumentând că în teritoriul cedat Fiind mai mul|i români. pentru Fiecare ungur
din Ardealul necedat pot suferi 10 români din cel cedat. Din atitudinea maiorului
italian s-a observai că |...| siis|ine din toată puterea interesele ungurilor." —
Idem.dosar SS/I94I, f. 98. Nemulţumirea românilor pentru asemenea atitudine
partizană a ajuns şi la guvernele Axei. producândii-se o reacţie. Printr-un alt
raport al SSI. cel din 3 octombrie 1941, se consemna înlocuirea delegatului
italian in Comisia mixtă, maiorul Passanini: faptul acesta produsese „consternare
în cercurile ungare din Aiud. care îl primiseră deseori pe Passanini"; „Tmfaşii
unguri speră totuşi | ...| că vor şti să atragă de partea lor şi pe succesorul lui în.
Comi.sie". — Idem, doar 57/194 l.f. 142.
„refugiaţi unguri". „A fost — se scria într-un raport — o înscenare
abilă, care s-a tcmiinat cu aclamaţii pentru fuhrerul Hitlcr şi pentru
domnul Mussolini, urmate de strigăte în cor; «Mindcnt vissza!»
(Totul înapoi!)“ De asemenea, au fost prezentate Comisiei cazuri
inventate de maltratări ale unor maghiari de către români. Cu toată
această tactică, în drumul său Comisia s-a confruntat şi cu situaţii
nedorite de către autorităţile horthyste, situaţii pe care acestea nu
le-au putut preveni. Pe 26 octombrie, la întoarcerea de la Cărei la
Oradea, Comisia a întâlnit o coloană de 160 căruţe ce transportau
700 români alungaţi; „Delegatul maghiar a avut cutezanţa — se
scria într-un raport — să afirme că aceşti români pleacă dc
bunăvoie."62 Printre cazurile inventate, prezentate dc către
autorităţile horthyste Comisiei, este menţionat şi cel dc la Târgu
Mureş: la 20 octombrie a fost audiată văduva Murvay ,carc pretin­
dea că ar n fost înjunghiată de către un soldat român; „S-a consta­
tat că acuzaţia era de domeniul fanteziei."63 Această tactică
distructivă a autorităţilor maghiare nu a putut bloca cercetarea
atrocităţilor făcute de către armata ungară şi dc către o parte a
populaţiei maghiare. Aceeaşi descriere a itinerarului consemnează
la 21 octombrie: „Comisia de anchetă a ascultat la Turda depozi­
ţiile câtorva zeci de refugiaţi români din toate părţile teritoriului
cedat. S-au obţinut dovezi sigure [subl. n.] cu privire la atrocităţile
comise la Ip, Zalău, Trăznea şi Mureşenii dc Câmpie. Marţi
22 octombrie 1940 s-au verificat la faţa /ocu/u/[subl. n.j informa-
ţiunilc referitoare la atrocităţile dc la Ip, Zalău şi Trăznea. La Ip
s-a constatat asasinarea, în scara de 13 septembrie, a 154 de
persoane, printre care 34 copii sub 16 ani (o fetiţă de două săptă­
mâni). Am văzut groapa comună în care au fost aruncaţi aceşti
nevinovaţi: o groapă lungă de vreo 20 dc metri şi lată dc 5 metri şi

A.E., fond Transilvania 1920-1944, dosar 123, ff. 88-89.

peste cari mâini pioase aruncaseră pe ascuns câteva crizanteme
albe. La Zalău, 12 ţărani asasinaţi au fost îngropaţi de către călăul
oraşului. La Trăznca au fost ucise 76 persoane; au fost incendiate
şi distruse complet 60 de gospodării .‘,64
încrederea doar parţială a Guvernului român în obiectivitatea
Comisiei italo-gcrmane de anchetă — ceea ce demonstra o
gândire realistă — s-a tradus în practică prin continuarea trimiterii
unor memorii, a unor informări detaliate despre faptele
autorităţilor horthyste, direct guvernelor de la Roma şi Berlin,
chiar în timpul când Roggeri şi Altenburg îşi desfăşurau
audierile.65 Aceeaşi idee — că stoparea atrocităţilor antiromâneşti
nu putea veni dc la Comisia mixtă — răzbate şi din felul cum a
fost pregătită călătoria lui Ion Antoncscu la Roma şi Berlin, din
noiembrie 1940. Generalul se pregătea să prezinte direct, în faţa
conducătorilor Axei, situaţia din teritoriul cotropit. în acest scop,
la 1 noiembrie. Ministerului Afacerilor Străine şi Subsecretaria­
tului de Stat pentru Presă şi Propagandă li se cereau foarte urgent:

64 Idcm,rr. «6-87. Printr-o IcIcgramJcălrc Consulatul Romanici din Cluj,

22 octombrie 1940, Mihail Slurdza cerca sS i sc .semnaleze Comisiei mixlc italo-
gcimanc maliratarca ţi omor&rca poli|işlilor români din Cluj ţi expulzarea tuturor
locuitorilor din comuna Hârja-Poiana Săratâ. — Idem, dosar 172, f. 18. In
legătura cu activitatea reprezentantului României în Comisia mixtă, Davidescu,
au existat si critici. Tăcute chiar dc către subalternul său — vezi Vasilc Puşcaş,
op.cir..pp. XLII —XLIII.
65 A.N.I.C., fond Preşedinţia Consiliului dc Miniştri, dosar 514/1940.
ff. 1-3 — raporta lui Vaier Pop către Ion Antoncscu. 29 octombrie 1940. şi copie
a memoriului pe care reprezentatul României îl înaintase, la 28 octombrie.
Ministerului ATaccrilor Străine al Germanici, prin intermediul secretarului dc
Stat Wocrmann. Trimisul României în Germania nu şi-a redus activitatea la
influenţarea autorităţilor statului german; în speranţa unui ecou la Roma, Vaier
Pop sc va întâlni cu unul dintre membrii Ambasadei Italici la Berlin; acesta
„A rămas Toane impresionat — de demonstraţia Tăcută dc Vaier Pop —,
recunoscând că nu a văzul încă o dovadă atât de strălucită a românismului
Ardealului si a dreptăţii româneşti." — Arh. M.A.E.. fond Transilvania
1920-1944.dosar48. f. I.
 statistici şi grafice privind pierderile teritoriale ale României, pe
regiuni (cu indicarea valorii culturale şi economice), pierderile de
populaţie (cu indicarea şi a numărului de şcoli, biserici, instituţii
culturale, economice, bancare), problema evacuaţilor şi expulza­
ţilor, grafice cu situaţia şcolilor şi bisericilor româneşti după
cedarea teritoriului etc. Ion Antonescu mai dorea să aibă cu el un
istoric sintetic al Dobrogei,Transilvaniei, Banatului, Basarabiei,
Bucovinei, incluzând şi hărţi.66
Foarte repede, la 31 octombrie 1940, Raportul Comisiei mixte
era gata (fiind redactat la Vicna); doar un rezumat al lui intra în
posesia Ministerului Afacerilor Străine al României, deoarece se
hotărâse ca „raportul să fie comunicai exclusiv guvernului german
şi celui italian", deci nu şi părţilor direct interesate. Datarea
Raportului Roggeri-Altenburg şi implicit a rezumatului trimis
Guvernului român este discutabilă, dacă pornim chiar şi de la
timpul extrem de scurt de la plecarea Comisiei de anchetă din
Transilvania şi până la finalizară documentului — doar câteva zile.
îndoielile nu pot fi spulberate, cu toate că sfârşitul lui octombrie
1940 este menţionat în două documente: în „rezumat" şi în Noln
verbală a Legaţiei Germaniei la Bucureşti din 3 decembrie 1940.
îndoiala este exprimată şi de Vasile Puşcaş (op. cil., p. 14), care
consideră eă la mijloc este o greşeală de daclilografie, în realitate
Raportul fiind încheiat pe 30 noiembrie 1940.
A.şa cum îşi exprimase temerea G. Davidcscu, Raportul încerca
să pună semnul egalităţii între ccca ce se întâmplase în nordul
Transilvaniei şi ceea ce .se afirma că se întâmplase în partea de sud
a Transilvaniei. Comisia afirma chiar că „dc ambele părţi s-au
comis grave maltratări asupra persoanelor". Enormitatea punerii

66 A.N.I.C., fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, dosar 514/1940.

ff. K-9. Cererea materialelor documentare era semnata chiar dc Ion Antonescu.
Despre pregătirea materialelor documentare pcntni vizitele la Roma şi Berlin şi
idem.r. 10.
semnului dc egalitate era, însă. atât de vizibilă, încât se venea cu o
precizare: „Totuşi, la o cântărire a cazurilor, în ceea ce priveşte atât
amploarea, cât şi gradul exceselor, partea ungară este proporţional
mai încărcată." Se mai aprecia că „Numărul omorurilor individuale
puse de români în sarcina ungurilor pare să fie mai mare." Se
remarca faptul că printre victimele româneşti erau personalităţi
marcante: preoţi, învăţători, jandarmi, poliţişti. La capitolul
Omoruri în masă. Comisia nu a mai avut cu ce să încerce a echilibra
balanţa; erau prea cunoscute crimele ungurilor, iar susţinerea
vreunui masacru în masă săvârşit de români era de nedemonstrat.
Cu toate acestea, pentru a atenua vina părţii maghiare. Comisia a
acceptat, fără nici o probă doveditoare, teza Guvernului ungar
conform căreia în zona Sălajului şi a Mureşului ar fi fost descoperite
multe arme ascunse de români (2 mitraliere. 497 puşti de infanterie,
60 puşti de vânătoare, 132 pistoale, 305 baionete, 13 săbii, muniţie,
grenade). Se înregistrează ca atare, lără a fi verificată, şi informaţia
dată de către autorităţile de ocupaţie, conform căreia armata ungară
ar fi înregistrat 10 morţi şi 34 răniţi „prin atacurile făcute de
populaţie". Erau consemnate 155 victime la Ip,66laTrăznea, 11 la
Mureşenii dc Câmpie, 5 la Zalău, altele la Sfântu Gheorghe,
Dragota, Marca, Ccresin, Huedin. Se preia explicaţia dată de către
partea maghiară: omorurile au fost justificate fie de focurile trase
asupra armatei, fie de posesia ilegală de arme. Comisia nu
menţionează dacă este de acord sau nu cu aceste justificări. Totuşi,
adaugă o frază dc imputare la adresa ungurilor: „Dacă această
justificare s-a putut aplica unuia sau altuia dintre cazuri, totuşi,
aceasta nu explică asprimea cu care s-a procedat împotriva femeilor
şi copiilor." La capitolul Expulzări din partea română, se contestă
atât numărul imens de cazuri indicat de către Guvernul de la
Budapesta — 60 000 — cât şi însăşi ideea expulzării de către
autorităţile româneşti; ungurii au plecat din dorinţa dc a trăi în
Ungaria şi din raţiuni economice. Este interesantă menţiunea din
Raport; o cauză a plecării unor unguri din teritoriul controlat de
români a fost hotărârea Guvernului român ca ungurilor care vor să

79
 părăsească ţara să nu li se facă greutăţi. Dar, să învinovăţeşti
autorităţile unui stat pentru că nu au făcut greutăţi celor ce doresc
să-şi schimbe domiciliul, este cel puţin o curiozitate. în ceea ce
priveşte expulzaţii români din Ungaria, nu se indică o cifră globală,
lăsându-se impresia că sunt foarte puţini. Capitolul XIII al
Raportului este intitulat Impresie generală: Comisia constată, pe
baza cercetărilor făcute, că partea ungară poartă o vină mai mare
decât cea română; au dus la această concluzie în primul rând
omorurile în masă comise de către unguri. în Final se recomandă
reglarea, de către Guvernul Ungariei, a tuturor chestiunilor
economice şi crearea unui statut pentru populaţia românească din
Ungaria. Se exprima îndoiala asupra capacităţii României şi
Ungariei de a rezolva problemele dintre ele fără intervenţia Axei .67
în timpul vizitei lui Ion Antonescu în Italia, acesta l-a întrebat
pe Ciano dacă a citit în întregime Raportul Roggeri-Altenburg,
României Fiindu-i transmis doar un rezumat. Spre surprinderea
Delegaţiei române, Ciano a afirmat că a citit doar o parte, atât cât
i se prezentase şi lui, deşi Raportul avea mai multe părţi şi chiar
un proiect pentru un aranjament general în problema populaţiei
româneşti din nordul Transilvaniei. „Adevărul este — concludea
un raport diplomatic românesc — că Raportul a fost depus şi că
este defavorabil Ungariei, ceea ce nu a convenit contelui Ciano.
El a dat ordin delegatului italian Roggeri să-l atenueze." [subl.n.)
în acelaşi raport diplomatic, Ciano era numit „marele vinovat al
Arbitrajului de la Vicna“.68

67 Arh. M.A.E., fond Transilvania 1920-1944, dosar 123, ff. 113-123.

Comcniarii pc marginea documcniiilui la Vasilc Puşca.ş, op. cit., pp.
XLVII-XLVIII;Raportul (extras). — ldcm.pp.3-l3.La I noiembrie I940.înlr-iin
raport dc la Berlin, Vaier Pop relua impresia ej Raportul Comisiei mixte va evita
sa precizeze răspunderea unor comandan|i dc unita(i ai armatei maghiare: credea,
insa, ca in afara documentului oficial, Alienburg şi Roggeri vor informa corect
guvcgiclc lor. — Arh.M.A.E.,fondTraasilvania, 1920-1944,dosar I23.f. 135.
.N.I.C., fond Prc.şcdinlia Consiliului dc Miniştri, dosar 332/1940,
ff. I-II.
 Pregătite minuţios şi din timp, vizitele lui Ion Antonescu la
Roma şi Berlin erau provocate în special de necesitatea ca
România să fie acceptată ca aliat al puterilor Axei, în caz contrar
riscând să devină obiectul ofensivei acestora spre sud-estul
Europei. Indiferent de simpatiile marii majorităţi a românilor —
care nu se îndreptau către Germania şi Italia nici înainte de
Dictatul de la Vicna şi o făceau cu atât mai puţin după — pentru
salvarea Statului, în acel moment singura soluţie era aderarea la
alianţa puterilor fasciste.
Momentul aderării a coincis cu vizitele la Roma şi Berlin ale
Generalului Ion Antonescu, în noiembrie 1940. Ordinea aleasă
pentru aceste călătorii — mai întâi în capitala italiană — era
motivată de faptul că prima invitaţie formală venise de Ia Roma.69
Dar, conform unui document asupra acestei vizite, ordinea aleasă
s-a datorat şi faptului că în Peninsulă se manifesta o mai mare
ostilitate la adresa României, ostilitate susţinută de propaganda
neobosită de 20 de ani a ungurilor şi de legăturile de prietenie ale
contelui Ciano cu aristocraţia maghiară. în şedinţa Consiliului de
Miniştri din 18 octombrie 1940, Ion Antonescu motiva ordinea
vizitelor: „Am luat calea Roma-Berlin pentru ca să mă duc Ia
Berlin cu lucruri concrete dc la Roma“.70

69 Ordinea inviia|iiIor primite de Ion Antonescu a dat naştere unor

.speculaţii în lumea politica jntcrna|ionaia. La 3 noiembrie 1940, Radio
Budapc.sta (ora 9.05) transmitea: „După ştirile sosite din Londra, se anunfa ca
sitiia|ia din RomQnia a început s3 dea loc la invidii între conducătorii Axei.
Generalul Antonescu a (o.st invitat dc Mussolini la Roma. iar acum Hitlcr.de
frică pentru ca acesta să nu cadă în mâinile lui Mussolini, a invitai şi el pe
Generalul Anlonc.scii la Berlin." — Arh. M.Ap.N.. fond micronime. rola
F. II.I .547.ca li 29.
70 Apud Gheorghe Buzatu, Maneşjiul Antonescu. laşi, 1990. vo p. 126.
 Urmărind o schimbare de atitudine în favoarea României,
înaintea călătoriei au fost înlocuiţi titularii legaţiilor României de
la Roma şi Berlin, ca şi de la Vatican şi din Balcani; deşi erau
diplomaţi foarte buni, fiind moşteniţi de la regimul carlist, se
considera a fi loviţi de „paralizia generală de la centru în cc
priveşte interesele Statului". De asemenea, s-a adoptat o atitudine
nouă în exterior, fiind părăsită linia pro-angio-franceză, care nu
ne putuse garanta integritatea teritorială; deci, nu din cauza unei
adversităţi faţă de Anglia şi Franţa, ci din oportunităţi dc moment,
în sfârşit, diferiţi demnitari ai Statului, şi chiar Ion Antoncscu.
avuseseră convorbiri cu miniştrii Italici şi Germanici la Bucureşti
(Ghigi şi Fabricius), cu Clodius şi Ncubacher. Conducătorul
Statului îi atenţionase pe cei doi miniştri ai Axei că România „nu
poate renunţa la drepturile ei milenare"; trimiterea fiind spre
problema refacerii unităţii teritoriale, inclusiv spre Apus. Deci, .se
spunea deschis puterilor Axei că Guvernul român înţelegea să
adere la alianţă, fără a renunţa la revendicările sale legitime.
Menţinerea, şi după această precizare — ajunsă imediat la Roma
şi Berlin —, a invitaţiei adresată lui Ion Antone.scu nu poate fi
interpretată ca o acceptare, din partea viitoarelor gazde, a ţelului
pe care autorităţile dc la Bucureşti şi-l propu.scscră, ci mai degrabă
ca fiind expresia interesului deosebit cu care era privită România
— cu bogăţiile ci şi cu poziţia ei strategică; pentru Axă era
imperios necesar să aibă alături România şi era preferabil ca
pentru aceasta să nu fie nevoită a întrebuinţa forţa. De aceea, se
lăsa impresia că mai târziu, la sfârşitul războiului, graniţele vor fi
rediscutate. Concomitent, aceeaşi idee era vehiculată şi la
Budapesta, pentru a întări convingerea conducătorilor unguri că
orice şovăială în alianţa cu Germania şi Italia poate înclina balanţa
spre România.
Mihail Stuidza propune lui Ion Antoncscu un plan amănunţit dc
acţiune al Delegaţiei române şi cereri precise adresate viitorilor
interlocutori: comisii mixte italo-gcrmanc, cu caracter permanent,
în fiecare Judeţ din nordul Transilvaniei; reîntoarcerea tuturor

82
românilor expulzaţi ţi refugiaţi; crearea unui statut naţional pentru
românii din zona ocupată. In context, era reluată idcca autonomiei,
lansată de Mihail Manoilescu în convorbirea cu Mussolini din 18
octombrie (pc care acesta nu o respinsese, deşi nu o considera
posibilă în acel moment). Conform lui Mihail Sturdza, sugestiile ce
puteau n făcute cu privire ia eventualele schimbări teritoriale în
favoarea României erau mai multe: revendicarea maximală, care
presupunea revenirea la graniţa irianonică spre Ungaria; revendica­
rea medic, presupunând stabilirea unei graniţe „care ar delimita o
nouă distribuţie etnică", implicând schimbul de populaţie; o soluţie
provizorie, constând în retrocedarea către România doar a unor
regiuni, lără ca prin aceasta problema să fie închisă.
Ministrul Glugi l-a însoţit pc Ion Antoncscu la Roma, în­
cercând să-l convingă că nu ar fi oportun să pună acum, lui
Mussolini. problema reparării nedreptăţilor provocate de Dictatul
de la Vicna. Antonc.scu a refuzat, afirmând că, dacă nu ar ridica
această problemă, însăşi călătoria la Roma nu şi-ar mai avea
rostul. Aşadar, ministrul Italici nu nega caracterul nedrept al
Dictatului. Sfatul său.ca problema să nu fie ridicată, era dat chiar
la cererea lui Mussolini, acesta dorind să nu fie pus în postura
jenantă de a da un răspuns. Italia şi Germania erau gata să accepte
că ungurii s-au comportat rău în Transilvania, dar nu voiau să
recunoască greşită hotărârea lui Ciano şi Ribbentrop de la Viena.
Ajuns la Roma la 14 noiembrie 1940, pe Ion Antonescu îl
aşteptau, la Gara Termini, majoritatea conducătorilor Italiei:
Mussolini. Ciano. mai mulţi miniştri şi ambasadorul Germanici
în Italia. Pc lângă onorurile deosebite oficiale ce i s-au rezervat,
presa şi radioul i-au făcut o primire entuziastă; primul comunicat
la Radio Roma (ora 13,30) era plin de expresii mai mult decât
cordiale — „Capitala Italici salută călduros [...)“ ctc.71
Cele mai importante au fost convorbirile cu Mussolini şi
Ciano. în acest context. Ion Antonescu a lansat ideea, deseori

.N.I.C.. rond Ministerul de Interne. Diverse.dosar 1/1940. f. 171.

 reluată apoi, a contribuţiei României la lupta Axei, în funcţie de
care, la sfârşitul războiului, să aibă dreptul de a revendica refacerea
statului naţional unitar. Generalul propunea realizarea dezidera­
telor româneşti în etape. într-o primă etapă, ar fi trebuit ca Axa să
oblige Ungaria să respecte toate angajamentele luate la Vicna
privindu-i pe românii din nordul Transilvaniei, sub supravegherea
unor comisii mixte italo-germanc permanente. Acest prim
deziderat presupunea garantarea vieţii celor 1 400 000 de români
din regiunea ocupată; asigurarea libertăţii acestora, a posibilităţii
organizării lor politice, a dezvoltării lor economice şi spirituale;
reprimirea celor expulzaţi şi a refugiaţilor. Recunoscând că
„ungurii au făcut lucruri care nu era permis să le facă“ şi că Roma
şi Berlinul au răspunderi faţă de populaţia românească din nordul
Transilvaniei, Mussolini „a fost de perfect acord cu pretenţiile
minimale ale României, le-a găsit justificate şi imediat aplicabile."
Antonescu a menţionat, însă, şi a doua etapă pe care o viza:
România trebuia să-şi refacă graniţele normale. Nu ridica acum
această problemă, ci doar o anunţa, pentru că Axa avea alte
priorităţi; problema va fi reluată cu prilejul încheierii păcii.
în urma convorbirilor avute la Roma, s-au putut constata
diferenţe între Mussolini şi Ciano privind felul cum judecau
problema nordului Transilvaniei. Ion Antonescu a găsit „perfectă
înţelegere" la Mussolini şi mult mai puţină la Ciano. în general,
cercurile conducătoare italiene cunoşteau puţin situaţia din
Transilvania şi, de aceea, se menţineau într-o atitudine rezervată.72

72 Idem. fond Preşedinţia Consiliului de Minişlri,dosar 332/1940. ff. 1-9.

La Ducurc.şli.proicciaiu vizilS la Roma şi apoi cea dc la Berlin provoacă un viu
inlere.s tn cercurile diplomaţilor străini, tnlr-o notă a Mini.sicmliii dc Inlcmc.din
I noiembrie 1940. .se consemna că diplomaţii legau vizitele dc dorinţa României
dc a rcdi.scuta Dictatul dc la Vicna şi consecinţele sale; „tn acest sens, se
presupune că Generalul Ion Antonescu va urmări să obţină unele reparaţi
necesare ţxtntni redresarea opiniei publice româneşti şi întărirea regimului acu
Cercurile diplomatice nu cred că poate 11 cazul despre reparaţiuni teritoriale,
după cum s-a anunţai neoficial dc unele cercuri legionare." — Idem. fond

84
 De remarcat şi faptul că unii membri ai Delegaţiei române au
considerat ca încordate întrevederile lui Ion Antonescu cu Mussolini,
ultimul fiind stânjenit de fermitatea exprimării Conducătorului
Statului român, de sinceritatea acestuia, puţin diplomatică, dorind să

Minisicnil ele Inicrnc. Diverse, dosar 1/1940. Un alt document privind vizila lui
Ion Antonescu în Italia poartă titlul Raportul domnului ministru Sturdza asupra
întrevederii Condiicător-Duce. Sturdza-Ciano. — Idem, fond Preşedinţia
Consiliului de Miniştri,dosar 332/l940.fr.58-61 .In linii mari,cuprinde aceleaşi
date, dar este o relatare mai amănunţită asupra unor momente. De remarcat
motivaţia adusă de Mussolini pentru politica aniiromăncască de pănă atunci a
Italici. Politica Italici fa|ă de România a fost guvernată de considerentul că
România nu este o |ară amică; amintea rolul României la Geneva, la Societatea
Naţiunilor, politica lui Titulcscu de susţinere a sancţiunilor contra Italici. Pentru
Mussolini. noul regim din România face să se şteargă trecutul; declara chiar,
mărinimos, că ,.a uitat trecutul" şi că va ajuta noua conducere a României.
Aluziv. Ducele i-a spus lui Ion Antonescu: ..După război vom lua harta Europei
şi atunci vom vedea ce trebuie aranjat şi ce trebuie făcut." Suna ca o promisiune,
impresia delegaţiei române fiind aceea că Mussolini nu era mul|umit de urmările
Dictatului de la Vicna: ..La Vicna. a spus Ducele, am dorit să facem tocmai ceva
care ar fi asigurat ordinea în bazinul dunărean. A spus aceasta pe un ton din care
reieşea că scopul n-a fost atins." în acest context. Ion Antonescu a declarat că nu
va avea odihnă.. până nu va fi restituit neamul în intcgritalca şi independenta sa.
spre care scop va utiliza armatele romSne" |subl. n.|. La fel ca şi în sinteza
generală a vizitei la Roma. şi în Raportul lui Mihail Sturdza era remarcată
diferenţa dintre atitudinea Ducelui şi a lui Ciano: ..Contele Ciano a intervenit de
mai multe ori pcntni a-şi apăra, fără multă energic şi convingere, teza de la
Vicna. La un moment dat. a pus chestiunea dacă am primi idcca unui .schimb
parţial de populaţii. înlăuntrul graniţelor actuale. Ministnil de Externe al
României a protestat vehement, arătând că prinir-un astfel de schimb |...| s-ar
încuraja ac|iunca de teroare şi atrocită|i a Guvernului ungar." Idcca lui Ciano.
putând avea la bază şi o eventuală in|clcgcie. în acest sens. a Germanici şi Italiei,
acum fiind lansată pcntni a testa reacţia românească, l-a alarmat pe Mihail
Sturdza; acesta dorea blocarea definitivă a iniţiativei chiar în faza de tatonări. De
aceea, ministnil român a ccnit să se ia notă că: ..I. România nu va admite
niciodată ca o parte din populaţia românească din Ardealul de Nord să fie
transportată în partea care ne-a rămas nouă. lăsând majoritatea fra|ilor lor şi mai
slăbiţi şi fără apărare în mâinile schingiuitorilor maghiari. Schimbul de populaţie
noi îl admitem, dar în cadnil unor noi grani|c |...|; 2. Dacă principiul unor noi
graniţe şi al schimbului de populaţie este admis, regimul c.ste în măsură a lua
asupra lui întreaga rispundcrc a acestui schimb."

85
 provoace aceeaşi sinceritate din partea Ducelui. G. Barbut remarca
rigiditatea celor două personalităţi şi aprecia: „Concluzia pe care a
tras-o Conducătorul era că pe Italia nu se poate conta“; in Final .Insă,
„Conducătorul a avut impresia că Ducele fusese câştigat dc partea
cauzei româneşti".73
Vizita a cuprins şi Vaticanul, unde cercurile clericale s-au
dovedit mult mai bine informate, inclusiv asupra — conform
expresiei lor - „barbariilor ungureşti": de asemenea, s-au arătat
binevoitoare fală de români, dar urmărindu-şi propriile interese.
La 16 noiembrie Ion Antonescu este primit de Papă, ciirc promite
tot sprijinul pentru uşurarea situaţiei românilor din teritoriile
ocupate. înlr-o relatare a întrevederilor dc la Vatican se aprecia că
„chestiunea raporturilor româno-ungarc este posibil să Fie
exploatată în interesul catolicismului", fiind aduse şi argumente
pentru a demonstra această tendinţă: marchizul Pacccili a lăsat să
SC înţeleagă cu o mai marc libertate acordată catolicismului în
România ar avea ca urmare un sprijin efectiv din partea
Vaticanului: fostul nunţiu papal la Bucureşti aFuma,dc asemenea,
că poporul român, fiind latin, „nu vede dc ce s-ar menţine
separarea în biserică".74
Revenit în ţară. Ion Antonescu va face o amănunţită relatare a
vizitei sale la Roma în faţa Consiliului de Miniştri, la 18 noiembrie
1940, trăgând şi concluzii pc marginea acesteia: „Punctele discu­
tate dc mine la Roma şi aprobate şi dc contele Ciano şi mai ales de
ducele Mussolini,cu care m-am înţeles dc la ostaş Iu ostaş, au fost
următoarele: ca Ungaria să execute întocmai angajamentele luate

73 Apud Antonescu. Mareşalul Rontinici şi războaiele dc reîntregire,

Fimdu|iu Eiiropcuni DrSgun. 1991 .p. 210. Istoricul gemiun Andrcus Hiligmber.
în Hitler, Regele Caro! .şi Mareşalul Antonescu. Rclaliilc gcrniano-românc
1938-1944. Ed'it. Humanitas, Diiciircşli. 1994, p. ISO.afimiacl vizita la Roma
a fost ..fTira rezultat". ,
74 A.N.I.C.. fond Preşedinţia Consiliului dc Miniştri, dosar 332/1940.
la Vicna; am cerut ca ungurii să înceteze pcrsecuţiunilc şi
maltratările şi, ca să avem o garanţie pentru încetarea acestor
acţiuni, am cerut stabilirea unei comisiuni mixte în teritoriile
cedate". S-a mai cerut un statut pentm românii din nordul
Transilvaniei, similar cu cel impus la Viena pentru germani şi, de
asemenea, ca toţi refugiaţii şi expulzaţii să fie reprimiţi. „Toate
aceste trei puncte ducele Mussolini le-a găsit foarte judicioase şi
m-a autorizat ca, mergând la Berlin, să-i spun Fiihremlui că el n-arc
nici o obiecţie de făcut şi că este de acord.cu aceste cereri ale
României (...|“ Interesant de reţinut este faptul că maltratarea
românilor de către unguri a fost prezentată de către Ion Antonescu
ca un act de ofensă adus Axei, din acest motiv aceasta fiind obligată
să intervină. România îşi rezerva dreptul ca la pacea generală să
ridice problema reluării nordului Transilvaniei, idee în legătură cu
care Conducătorul Statului român constata cu regret: „Bineînţeles
că în această privinţă nu şi-a luat nimeni nici un angajament." Totuşi
aprecia — mult prea optimist — că „Ducele Mussolini şi-a dat
seama de situaţia ţării noastre şi doreşte ca această ţară să se
întărească şi chiar să se reconstituie." [subl.n.]75
Prima putere europeană a momentului era Germania. De
aceea, vizita la Roma avea o importanţă secundară, ca pregătind
doar pe aceea de la Berlin. G. Barbul menţiona că pe Italia nu poţi
conta, pentru că nu-şi hotăra singură politica externă; „Ea urma
orbeşte Germania".76 Deci, câştigarea Germaniei ar fi dus
automat şi la câştigarea Italici. De aceea,înseşi tratativele pentru
aderarea României la Pactul Tripartit au fost încredinţate lui Vaier
Pop, trimis la Berlin în octombrie 1940. Acesta avea şi sarcina de
a preveni prioritatea adeziunii Ungariei, ceea ce nu a reuşit.

75 Vezi Gheorghe Buzaţii. Mareşalul Antonescu. laşi, 1990, voi. 1

pp.126-133.
76 Cf. Antonescu. Mareşalul României şi războaiele de reîntregire, op. cit
Ungaria va semna aderarea la 20 noiembrie la Viena, iar România
la 23 noiembrie la Berlin. Concurenţa dintre cele două state era
întreţinută chiar de puterile Axei.
Documentele de sinteză asupra convorbirilor pe care Ion
Antonescu le-a avut la Berlin scot în evidenţă faptul că, la fel ca la
Roma, principala problemă ridicată de partea română a fost aceea
a frontierelor. Ministrul de Externe al Germaniei a încercat, ca şi
Ciano, să-l împiedice pe Antonescu să aducă în discuţie problema
nordului Transilvaniei. Cu brutalitate, chiar de la începutul
convorbirii, Ribbentrop preciza că a aflat „cu surpriză şi regret"
— de la Ciano — despre declaraţiile făcute de şeful Delegaţiei
române la Roma în legătură cu Dictatul de la Viena; „El (ministrul
de Externe) îi cere lui Antonescu să sc reţină de la orice critici
asupra verdictului de la Viena [...]“ Afirma, de asemenea, că a
văzut Raportul Roggeri-Altenburg, în care sc prezintă şi faptul că
„în unele locuri ungurii ar fi făcut lucruri ce nu pot fi înţelese şi
care ar fi trebuit să nu aibă loc", dar că „asemenea lucruri sunt
inevitabile în astfel de răsturnări".77
Cu toată opoziţia lui Ribbentrop, în cadrul celor două
convorbiri cu Hiticr, Ion Antonescu a ridicat insistent problema
nordului Transilvaniei. La 22 noiembrie menţiona soarta vitregă a
celor 1 350 000 de lomâni rămaşi în teritoriile ocupate de Ungaria,
deşi primiseră garanţii la Viena. Doar în primele săptămâni de
ocupaţie, 45 000 dintre ci au fost constrânşi să sc refugieze: „Ei
au fost maltrataţi şi jefuiţi de avuturile lor. Femei şi copii au fost
asasinaţi de unguri şi mulţi dintre refugiaţi s-au ivit în România
cu ochii scoşi, limbile tăiate şi unghiile smulse." După o discuţie
generală prelungită cu Hiticr, Ion Antonescu revine asupra

77 Apud Antoncscu-Hitlcr. Corespondentă şi întâlniri inedite 1940-1944,

Edil. Cozia, Biiciircşii. 1991, voi. I, pp. 24-27. Po/i(ia oscila Romanici a lui
Ribbentrop era rcmarcuca şi de Ccorgc Darbiil — vezi Glicorghc Buzaţii.
Mureşului Antonescu. op. c/f., voi. 1, pp. 138-139.
situaţiei românilor din teritoriul ocupat de Ungaria, într-o
declaraţie apreciată de către interpretul Paul Schmidt ca fiind „de
o lungime considerabilă“. Antonescu „a subliniat că, desigur.
România va sta acum liniştită, dar la încheierea păcii generale ea
îşi va ridicat din nou glasul pentru a obţine dreptate [...]“ Deşi
Hitler a evitat să se angajeze în vreun fel, a remarcat, la sfârşit, că
„istoria nu se va opri în anul 1940“.78
Chiar şi în timpul întrevederii de rămas-bun. Ion Antonescu a
repetat lui Hitler ideea că România înţelege să ridice problema
nordului Transilvaniei la stabilirea generală a păcii, afumând chiar
că „poporul român va fi gata de luptă pentru drepturile sale".79
Conform relatării lui George Barbul, în timpul acestei ultime
întrevederi, Antonescu s-a întreţinut cu Hitler fără participarea
celorlalţi membri ai Delegaţiei române, doar în prezenţa
interpretului Paul Schmidt. Mihail Sturdza, rămas în anticameră,
adusese cu el documentaţia despre Transilvania, special pregătită
pentru Fiihrer (lucrările principale se refereau la împuşcarea
ţăranilor români din Trăznea şi Ip). După ce interpretul a cerut
documentele, întrevederea s-a prelungit la o oră şi Jumătate. La
sfârşit, în faţa întregii Delegaţii, Hitler a deelarat: „Pe viitor, toată
politica mea externă privind România va fi în folosul ţării
voastre."80 în urma acestei întrevederi, ehiar şi Ribbentrop s-a
arătat mai amabil, îneheind; „Vă voi repeta ceea ee a spus
Fiihrerul: Istoria pentru România nu s-a sfârşit ieri".81
Prezentând, în .şedinţa Consiliului de Miniştri din 26 noiem­
brie 1940, rezultatele vizitei la Berlin, Ion Antonescu insista pe
fraza lui Hitler: „Ceea ce s-a decis la Viena nu este ultima pagină a
Istorici." „Deci — conchidea primul-ministru — este o asigurare

78 Anlonc.icu-Hillcr....op. c/f., voi. I.pp. 35-45.

79 idem.pp. 52-53.
80 Cheorghe Biizaiu. Mureşului Anioncscti. op. cit., voi. I,p. 144.
81 Idem.pp. 150-151.
că la Conferinţa Păcii sau înainte de pace, când va veni momentul
favorabil, noi vom putea pune revendicările noastre înaintea marilor
puteri. Promisiunea aceasta contează mai mult decât orişice act care
s-ar fi scris."82
La întrebarea dacă Hillcr a fost sincer când a lăsat speranţe
României nu sunt elemente care să îndreptăţească un răspuns
afirmativ. Aceasta cu atât mai mult, cu cât doar cu trei zile înaintea
convorbirilor cu Ion Antonescu, la 20 noiembrie, la Viena, tot Hitler
declarase lui Teleki şi lui Csăky că plângerilor primului-ministru
român privitoare la atitudinea ungurilor din nordul Transilvaniei le
„va răspunde că ungurii au fost timp de 20 de ani rău trataţi de către
români, iar atitudinea lor de acum nu este decât reacţia la
nedreptăţile pe care le-au îndurat vreme atât de îndelungată".83
Aşadar, politica Germaniei faţă de Ungaria şi România, ca şi a
Italici, de altfel, a rămas aceeaşi: menţinerea Dictatului de la Viena,
corelată cu promisiuni date în particular fiecăreia dintre cclc două
ţări. Astfel, perspectiva unei recompense pentru „bună-purtare" le
ţinea pe acestea ancorate ferm de Pactul Tripartit.
Pentru România au fost şi rezultate practice ale vizitei lui Ion
Antonescu la Berlin. Sub presiunea germană. Ungaria a fost
nevoită să accepte comisii mixte permanente de control, să-şi
declare hotărârea de a sista expulzările (deşi în realitate acestea
vor continua). A fost evitat şi un alt pericol. în Germania se
acreditase ideea unei Transilvanii autonome, „slab sau deloc
legată de România" — după cum menţiona istoricul german
Andreas Hillgruber —, chiar şi Italia pronunţându-sc în acest sens

82 Antoncscii-Hitler....op.cit..vo\. I,p.54. în 1946,ariul în prizonierul în

U.R.S.S., Ion Anionc.scu afirma cS primi.se de la Hillcr promisiunea revizuirii
Dictauilui de la Viena — cf. Andreas Hillgruber, op. cit., p. 151.
83 IbiJeni: acelaşi citat, cu indicarea sursei primare — Dociimcnis on
German Forcign Policy (DGFP). Scrics D, voi. XI. Washington D.C.. 1960,
p. 636 — şi la Vasilc Puşcaş, op. cil., p. XLIV.

90
în 1940; „în urma relaţiilor de încredere ce s-au dezvoltat între
Hitlcr şi Conducătorul Statului român — de la vizita Generalului
Antoncscu la Berlin la 22-23 noiembrie 1940 — Hitler a renunţat
însă la această idec.“84
Reîntors în ţară, Ion Antonescu a acţionat, în problema
nordului Transilvaniei, ca şi cum ar fi avut promisiuni ferme,
favorabile României, din partea puterilor Axei. Era, evident, o
interpretare forţată a bunăvoinţei cu care conducătorii Italiei şi
Germanici îl ascultaseră. Multiple considerente, legate de situaţia
internaţională, de importanţa menţinerii României alături de
Germania şi Italia (şi de tratativele economice ce se duceau chiar
în acel moment), au făcut ca să nu se înregistreze nici o reacţie
ostilă din partea guvernelor de la Roma şi Berlin la declaraţiile Iui
Ion Antoncscu făcute cu ocazia sărbătoririi zilei de 1 Decembrie,
în faţa unei mulţimi de peste 100 000 de oameni. Ia Alba lulia.
Conducătorul Statului român vorbea despre „graniţele noastre
sfinte1*,despre „drepturile viitorului11. „Neamul român nu piere
afirma Antonescu. Din îndepărtate veacuri şi până azi,el a reînviat
de nenumărate ori, triumfător şi înviorat, din cenuşa suferinţelor şi
umilinţelor sale. De aceea, din această cetate a Unirii, a drepturilor
noastre vccinice şi încercate [subl.n.], mă adresez cu încredere
tuturor. [...] Fraţi ardeleni! Voi, cari v-aţi sfâşiat sufletul şi turpul;
voi, cari v-aţi părăsit încă o dată vetrele şi crucile mormintelor;
voi, cari aţi adăugat dureri noi la hrisovul suferinţelor de veacuri;
nu deznădăjduiţi. în această clipă dc îngenunchere,îngenuncheaţi
ca să auziţi trosnetul de trupuri pe roată alo lui Horea şi Cloşca;
simţiţi în sânge clocotul dc viaţă ardelenească al lui Avram lancu
şi ritmul de redeşteptare naţională al lui Mureşan. Plecaţi urechea
la brazda strămoşească şi vă plecaţi în cuget la icoana gândurilor
lui Lazăr, Şincai şi Şaguna şi cutremuraţi-vă de biruinţa măreaţă

’4 Andreas Hiligniber, op. ci

 şi veşnică a lui Mihai Viteazul." Continuarea discursului nu mai
era doar un îndemn, era şi o promisiune fermă: „Ne-am născut
aici. suntem cei dintâi aşezaţi aici şi vom pleca cei din urmă. Vom
muri aici, fraţi ardeleni, fiindcă nu putem părăsi ceea ce nu se
poate părăsi. Nici furtunile, nici trufiile, nici trădările nu ne vor
clinti." Şi, la fel ca la Roma, Antonescu îşi afirma credinţa că
armata română va reface hotarele ţării. îşi sfârşea discursul cu
„Trăiască biruinţa care va veni!"85
Puterile Axei au înregistrat, fără a reacţiona, declaraţiile lui Ion
Antonescu de la Alba lulia. în Ungaria,însă, reacţia a fost violentă,
atât în presă, cât şi în Parlament. Semioficiosul „Pester Lloyd", sub
titlul Ordine în sud-estul Europei (articol reprodus în mai multe
ziare), considera că declaraţia de la Alba lulia din I Decembrie
1940 demonstrează „ura cu care în trecut oratorii români au
persecutat Ungaria şi Germania, ambele ţări suferind în urma
dictatelor de pace; aceeaşi ură mocneşte şi astăzi contra Ungariei şi
a tot ce este unguresc". Cu un ton de superioritate, .se afirma;
„Dclaimările ne lasă reci şi nici nu vor primi răspuns."86 în Camera
Deputaţilor, deputatul de extremă dreaptă Rajniss a avut o
intervenţie furibundă, la furia sa raliindu-se prin exclamaţii
întreaga Cameră. „în esenţa ci, deci — afirma Rajniss — această
adunare a avut tendinţa de a deştepta ura nu numai contra Ungariei,
dar şi contra puterilor centrale [...] Au făcut jurământ că România
nu va uita sfintele frontiere naţionale şi că va continua lupta pentru
ele. Deci, în loc să respecte în mod cinstit spiritul Arbitrajului de
la Vicna, au început, pe baza urii de rasă. lupta contra Ungariei, o
luptă în care se consideră vinovaţi toţi ungurii nu numai pentru

*5 A.N.I.C., fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, dosar 317/1940,

ff. 1-5. Deşi prescurtata,declaraţia ondală.pentru presa.a lui Ion Antonescu la
Alba lulia cuprindea toate ideile din discursul pronun|atin timpul manifcstalici.
— Idem, ff. 6-7. Presa din Rom3nia a redat pe larg discursul lui Ion Anionc.scu;
cel mai amplu reponajde la Alba lulia în „Curcnlul" din 3 decembrie 1940.
86 „Pester Lloyd" din 3 decembrie 1940.

92
Arbitrajul dc la Viena, dar şi pentru Răscoala lui Horea şi Cloşca.
[...] Generalul Anioncscu a numit ziua dc 1 Decembrie ziua durerii
naţionale, care însă deschide drumul drepturilor româneşti care vor
veni." Deputatul ungur se arată alarmat mai ales de una dintre
anrmaţiilc lui Antoncscu: „Am muncit pentru hotarele noastre [...)
Pentru acest viitor am călătorit la Berlin şi la Roma. România nu
este singură. Credeţi şi aveţi încredere." Rajniss constata că
România rămâne credincioasă faţă de ea însăşi şi că nu respectă
Dictatul dc la Viena, pe care vrea să-l desfiinţeze: „Acesta este,
deci, un atac deschis, o declaraţie dc război contra puterilor Axei
[...] Trebuie să atragem atenţia puterilor Axei ce pot să devină
agitaţiunile şi propaganda lipsită de răspundere [...] (aplauze
unanime). Să protestăm şi să pretindem ca acţiune, cuvânt hotărât
şi protest să [se] pună capăt răscoalei contra Arbitrajului." [subl.n.]
în puternicele aplauze ale întregii Camere, discursul se încheia cu
ameninţarea că România „va sta faţă în faţă cu naţiunea maghiară,
de care să păzească Dumnezeu România."87
A doua zi, pe 4 decembrie, răspunzând discursului-interpelare
al lui Rajniss, primul-ministru Tclcki constata şi el că Guvernul
român nu acceptă Dictatul dc la Viena; „Pe temeiul prieteniilor
noastre pentru puterile Axei — care au trasat o frontieră |...| — noi
considerăm justă şi hotărâtoare deciziunea lor." Tclcki protesta
împotriva discursului lui Antoncscu şi amintea „tratamentul nobil şi
prevenitor ce s-a aplicat românilor din teritoriul rcanexat".88

87 Stenograma şcdin|ci în A.N.I.C.. fond Preşedinţia Consiliului de

Miniştri.dosar 211/1943. ff. K-12. tn diseursul lui Rajniss eracombUtut şi un
articol apănit în ziarul „Romănia nouă": ..«Ungurii, scrie ziarul.au redeşteptat în
veacul al 2l)-lca grozăviile năvălirilor tătare (strigăte pe toate băncile: imfamic!).
Dar oricăt de pcrrcctă ar fî sălbăticia bestială ungiirea.scă, ca numai asupra
Statului maghiar va putea să aibă consecinţe». (Exclamări; nemaipomenit!)
Teritorii furate? Sălbăticie bestială maghiară? Grozăviile năvălirilor tătare?
(Exclamări: insuportabil!)".
88 Idcm.f. 13.

93
Afimiaţia primului-ministru maghiar nu putea fi decât expresia
cinismului său.

La peste o lună de la finalizarea activităţii Comisiei mixte italo-

germane. Ministerul Afacerilor Străine al României primeşte, din
partea Legaţiei germane la Bucureşti (3 decembrie 1940) o Notă
verbal^9, conţinând cererile Axei şi amintind faptul că a trimis, la
30octombrie,un rezumat al Raportului Comisiei. Probabil.în urma
nedumeririlor exprimate de partea română cu privire la unele
aprecieri finale ale Raportului, aprecieri în neconcordanţă cu
realitatea, guvernele de la Roma şi Berlin s-au văzut nevoite să
garanteze că „această Comisiune s-a dedicat cu cea mai marc
obiectivitate şi cu cel mai marc interes mişunei încredinţată".
Puterile Axei făceau şapte recomandări guvernelor României şi
Ungariei: încetarea imediată a tuturor actelor de brutalitate şi a
tuturor măsurilor care ar avea ca urmare o emigrare a populaţiei;
încetarea campaniei împotriva celeilalte părţi, dusă prin presă şi
radio; să se admită reîntoarcerea expulzaţilor şi refugiaţilor, cu
excepţia cazurilor izolate, în care sunt motive speciale de
respingere; cei expulzaţi să fie despăgubiţi, dar „de către propriul
guvern", instituindu-sc pentru aceasta, între cele două state, o
procedură de clearing; reluarea tratativelor între cele două state, la
Budapesta, pentru reglementarea graniţelor, a problemelor
economice şi de comunicaţii; să se încheie un acord româno-ungar
cu privire la tratamentul reciproc al minorităţilor; până la punerea
în aplicare a acordului cu privire la minorităţi, o comisie italo-
germană va cerceta în continuare expulzările şi brutalităţile.
 Din mai multe motive. România nu putea fi satisfâeutâ de Nota
verbală a puterilor Axei. notă care avea defieienţele Raportului
Comisiei italo-germane. De aceea, la 4 decembrie 1940, Mihail
Sturdza transmite o lungă Notă verbală de răspuns legaţiilor Italiei
şi Germanici din Bucureşti. Sturdza reamintea faptul că, prin
scrisoarea sa din 9 octombrie către Ciano şi Ribbentrop, ceruse nu
doar o cercetare a faptelor antiromâneşti, ci şi instituirea unor
comisii permanente de supraveghere, pentru a împiedica pe viitor
atrocităţi de genul celor săvârşite de maghiari până atunci.
Comisiei Roggcri-Altcnburg i s-a înaintat, de către Guvernul
României, o informare completă asupra faptelor maghiarilor, cu
două remarci; nu există precedent pentru atrocităţile comise în
nordul Transilvaniei; pentru cele mai mult de 300 victime
inocente, până în prezent nu s-a găsit nici un vinovat care să fie
pedepsit în Ungaria. De asemenea, se amintea că deoarece
acţiunile antiromâneşti ale maghiarilor au continuat şi după
încheierea activităţii Comisiei mixte. Guvernul român a făcut
numeroase noi sesizări guvernelor Axei. Se aprecia că în cele şapte
săptămâni care au urmat încheierii cercetării întreprinse de
Roggeri şi Altenburg, planul sistematic maghiar de anihilare
naţională sistematică a românilor a continuat; el arc efecte
distructive mai mari decât au avut cei 70 de ani de stăpânire
habsburgică. Comentând punctele I şi 2 din Nota verbală trimisă
de Axă la 3 decembrie. Guvernul român comenta legătura dintre
campania din presă şi de la radio şi acţiunile antiromâneşti din
nordul Transilvaniei. De suspendarea campaniei de presă.
Guvernul Ungariei a profitat „pentru a conduce cu violenţă,
rapiditate şi diversitate de mijloace [...] opera sa de distrugere
naţională a clementului românesc". „O nouă anchetă care s-ar face
în acest moment în Transilvania de Nord ar demonstra că, după
cea efectuată de misiunea Roggeri-Altenburg şi sub acoperirea
armistiţiului care a fost cerut celor două părţi cu această ocazie.
Guvernul de la Budapesta a desăvârşit prima parte a programului
 său de maghiarizare1', pregătind, astfel, recensământul proiectat
pentru februarie 1941. în legătură cu punctul 3 al Notei verbale
italo-germanc. România îşi exprima temerea că includerea
posibilităţii unor excepţii de la dreptul expulzaţilor şi refugiaţilor
de a se întoarce ar putea bloca revenirea întregii intelectualităţi
româneşti. In legătură cu punctul 4 — care privea despăgubirea
celor expulzaţi sau refugiaţi — Guvernul român sublinia
deficienţele sistemului propus. România se arăta gata să reia
tratativele de la Budapesta pentru trasarea graniţei, rezolvarea
problemelor economice şi de comunicaţii, pentru un acord privind
tratamentul asemănător al minorităţilor. în legătură eu punctul 7,
Guvernul român îşi reafirma dorinţa unui control cu caracter
permanent în nordul Transilvaniei. „în cât mai multe puncte
posibil"; propunea cel puţin o comisie la Cluj şi două subcomisii la
Oradea şi Baia Marc. Totodată, Guvernul român aprecia că nu poate
face comentarii asupra Raportului Comisiei Roggcri-Altenburg,
deoarece a primit doar un extras al acestuia.90
La observaţiile venite din partea Românei, guvernele italian
şi german vor răspunde printr-o notă verbală la 4 ianuarie 1941.
Se preciza că Guvernul Ungariei deja acceptase toate recoman­
dările, fără rezerve; de aceea, prin procedura solicitată de către
Guvernul român „s-ar produce numai mari întârzieri", ceea ce ar
duce la „o nouă şi fatală înrăutăţire a situaţiunii din Transilvania".
Deşi formulat cu politeţe diplomatică, răspunsul celor două puteri
ale Axei era foarte ferm, anunţând că „trebuieşte păşit imediat şi
concomitent la punerea în practică a tuturor rccomandaţiunilor".
Se lua, însă, angajamentul ca să fie trimise imediat, chiar în
ianuarie, comisiile permanente italo-germane.91 în aceeaşi zi.
Ministerului Afacerilor Străinei se transmitea, din partea Legaţiei

^ Arh. M.A.E., fond Transilvania, 1920-1944. dosar 123. ff. I

publicat dc Vasilc Puşcaş, op. ci'r..pp. 17-28.
91 Arh. M.A.E., fond Transilvania I920-I944.do.sar 49. ff. 28-3
germane, o all<l notă verbali, care dcrinca componenţa comisiilor
italo-gcrmanc (stabilite la Cluj şi Braşov) şi atribuţiile lor. Cel mai
important era punctul 7 al notei: „Rolul comisiilor este în principal
constatarea faptelor. Utilizarea politică a rapoartelor comisiunilor
aparţine principial puterilor Axei, de comun acord. în cazuri
urgente, comisiunile pot face propuneri autorităţilor localc.“92

Se poate aprecia, în legătură cu Comisia Roggcri-Altcnburg:

1. nu a arătat o deplină obiectivitate în cercetare; 2. s-a dovedit
părtinitoare faţă de Ungaria; 3. concluziile ei, în pofida realităţii,
tindeau să pună semnul egalităţii intre situaţia românilor din
nordul Transilvaniei şi aceea a maghiarilor din sudul regiunii;
4. recomandările Axei, în urma Raportului Roggcri-Altcnburg,
au fost în acelaşi ton cu acesta, perpetuându-i greşelile. Ca urmare:
1. nu au fost pedepsiţi autorii faptelor antiromâneşti; 2. atrocităţile
antiromâneşti vor continua; 3. planul maghiar de deznaţionalizare
a românilor va fi aplicat în practică la fel de consecvent ca şi până
la apariţia Raportului Roggcri-Altcnburg.
Despre noile acţiuni antiromâneşti informau în special
consulii României din Cluj şi Oradea. Pe 13 decembrie 1940,
D. Micu, consulul român din Oradea, rememorând atrocităţile din
septembrie, consemna noi acţiuni de acelaşi fel în comunele
Sălard şi Nojorid, unde bisericile ortodoxe fuseseră profanate.93
Acelaşi emitent transmitea Ministerului Afacerilor Străine, la
7 ianuarie 1941, un alt raport conţinând date despre noi acţiuni
maghiare: mai mulţi preoţi români fuseseră arestaţi, unii fiind
obligaţi să se refugieze în România.94 La 17 ianuarie 1941, tot din

92 Idem,dosar 124, Tf. 57-5».

93 Idem,dosar 172, ff. 145-146 .şi dosar 133. ff. 143-1
94 Idem. dosar 172, ff. 26-2».
 Oradea se semnala eă românii rămaşi în viajă în eomuna Ip, rude
ale eelor asasinaţi, sunt terorizaţi de eătre maghiarii localnici,care
le cer sume mari de bani, sub pretextul că cei omorâţi le-ar fi fost
datorniei: eei care nu plăteau erau daţi în judecată.95 Sunt doar
câteva exemple din multele rapoarte pe aeeastă temă.
Toate faptele antiromâneşti din nordul Transilvaniei de care
era informat. Ministerul Afacerilor Străine de la Bucureşti le
aducea şi la cunoştinţa puterilor Axei. Se păstrează o întreagă
corespondenţă în acest sens.
Acceptându-se propunerea româneaseă, s-au permanentizat
două comisii italo-gcrmanc (la Braşov şi Cluj) şi câteva subcomisii,
activitatea acestora constând doar în înregistrarea plângerilor, fără
a le rezolva. Se adăuga taetiea maghiară, deja dovedită ca cncicntă,
a bombardării comisiilor cu reclamaţii fără acoperire, ceea ce bloca
activitatea, împiedicând cercetarea faptelor cu adevărat grave.
La 16-18 mai 1941, la Miinchen a avut loe o întrunire a
tuturor comisiilor mixte de control; cei mai importanţi dintre
participanţi au fost ministrul plenipotenţiar italian Roggeri şi, din
partea germană, ministrul von Biilow. Era de faţă şi câte un
reprezentant al legaţiilor germană şi italiană de la Bueureşti şi
Budapesta. Consulul general al Germaniei în România,
Windeeker, a informat pe ministrul român G. Davidescu asupra
celor diseutate, imediat după terminarea conslatuirii. Windeeker
preciza că, sprijinindu-.sc pe datele ce-i fuse.seră furnizate de
Ministerul Afacerilor Străine român, a făeut o amplă expunere
asupra modului în care România şi Ungaria aplică recomandările
pe care puterile Axei le făcuseră la 2 decembrie 1940 şi 3 ianuarie
1941. Insistenţa cea mai măresc făcea asupra punctului privindu-i
pe expulzaţi şi refugiaţi; se recomanda ca aceştia să fie reprimiţi la
căminele lor şi să fie despăgubiţi. Se constata că Guvernul ungar

95 Idem, ff. 92; conform ind a|ici dc pe dociimcnl. i

Comi.sici mixcc dc supraveghere.
nu a făcut nici ccl mai mic pas în această direcţie; din contră, a luat
o seric de măsuri care au agravat situaţia. Era indicată, în acest
sens, ordonanţa nr. 1 440, reglementând chestiuni de drept în
legătură cu situaţia bunurilor imobile şi amestecul brutal în
treburile Bisericii ortodoxe române, prin numirea în fruntea
acesteia a preotului Tilomaghiar Popoff. In opoziţie cu situaţia din
nordul Transilvaniei, în România ungurii sunt organizaţi pe bază
etnică şi se bucură de toate drepturile. Având în vedere insistenţa
puterilor Axei de a se pune capăt relatărilor din presă şi de la radio
privind atrocităţile maghiare (coform punctului 2 din Nota verbali
din 2 decembrie 1940), la întrunirea de la Miinchen România a
fost acuzată, din nou, că nu a respectat această prevedere. De
remarcat, însă, replica lui Windcckcr; atâta timp cât Guvernul
ungar nesocoteşte cu totul recomandările puterilor Axei, creând
în teritoriul cedat o situaţie de condamnat, presa din România
caută a da opiniei publice cel puţin satisfacţia de a vorbi despre
aceste stări dc lucruri.96
Un raport asupra întrunirii dc la Miinchen transmitea, la
25 mai 1941, şi căpitanul Valcrian Popcscu, ataşatul român pe lângă
comisiile italo-gemiane. Remarca faptul că toţi membrii comisiilor
s-au plâns dc „lipsa dc concurs şi recalcitranţa autorităţilor şi
Guvernului maghiar". De altfel. Guvernul dc la Budapesta ceruse
desfiinţarea comisiilor, ceea ce nu s-a acceptat; din contră, s-a hotărât
mărirea numărului personalului acestora. Dc remarcat şi faptul că
ccl mai important militar din aceste comisii, maioml Dehmcl,care la
începutul activităţii în Transilvania avusese o atitudine filomaghiară
evidentă, în mai 1941 a îmbrăţişat „în întregime cauza românilor din
teritoriul cedat."97
 în 1941, Guvernul României şi-a continuat şi chiar intcnsiPicat
activitatea diplomaticii având ca ţel lămurirea guvernelor unor ţări
europene asupra situaţiei din nordul Transilvaniei şi pentru a izola
Ungaria. Astfel, s-au înmulţit contactele diplomatice cu ţări ca
Finlanda, Slovacia, Croaţia, Elveţia, Franţa, Turcia, Vaticanul,
Bulgaria, Portugalia.98 în vara lui 1941, s-a încercat chiar
apropierea de Slovacia şi Croaţia, ţări care aveau şi ele de suferit
de pe urma politicii maghiare, dorindu-sc constituirea unei
înţelegeri de apărare colectivă. Idcca amintea de Mica înţelegere
din 1921-1922, a României,Cehoslovaciei şi Iugoslaviei, alianţă
cu caracter antirevizonist, ceea ce era de ajuns pentru a provoca
reacţia ostilă a Germanici.
în 31 mai 1941, Raoul Bossy, noul ministru al României la
Berlin, era informat de Ministerul Afacerilor Străine de la
Bucureşti că „Guvernul român ar vedea cu cea mai marc
satisfacţie stabilindu-.se între România şi Croaţia o colaborare cât
mai strânsă, în vederea unei atitudini politice comune faţă de
Ungaria." [subl.n.] Se considera că „este în interesul acestei
politici ca ca să păstreze un caracter strict secret"; de aceea,
contactele în vederea stabilirii unei înţelegeri trebuiau să se facă
doar prin intermediul reprezentanţilor diplomatici ai celor două
ţări la Berlin. Ca obiectiv principal se propunea, din partea
română, schimbul de materiale documentare venind în sprijinul
revendicărilor celor două ţări faţă de Ungaria. Se vor referi la:
„1. lipsa oricărui titlu sau drept pentru Ungaria de a deţine
teritoriile ocupate sau de a reclama anexarea altor provincii;
2. atrocităţile comise de unguri în teritoriile ocupate, atrocităţi care
au dovedit, o dată mai mult în faţa Istorici, incapacitatea totală a
poporului maghiar de a asigura condiţii tolerabile de viaţă
celorlalte naţionaltăţi şi, deci, imposibilitatea morală de a lăsa

’8 Iclcni,do.sar64.
grupuri cinice diferite atât de masive în cadrul Statului ungar." Se
făcuseră tatonări şi la Bratislava, unde Guvernul slovac considera
„de cel mai marc interes" stabilirea unei colaborări cu România
pe aceleaşi linii vizate şi pentru colaborarea româno-croată. Se
amintea „identitatea de interse şi de revendicări" ale celor trei ţări
fală de Ungaria, tară în care trăiesc grupuri masive de români şi
slovaci. Colaborarea viitoare a celor trei trebuia să aibă un caracter
bilateral (româno-croal şi româno-slovac),evitându-sc caracterul
tripartit declarat, pentru a nu trezi reacţii ostile."
Pe aceeaşi linie, instrucţiuni i se trimiteau iui Raoul Bossy şi
la 16 iunie 1941. Acesta îl anunţa pe Mihai Antoncscu, vice­
preşedintele Consiliului de Miniştri şi ad-interim la Ministerul
Afacerilor Străine, la 26 iunie, că Guvernul de ia Zagreb
„împărtăşeşte cu totul punctul nostru de vedere asupra unei strânse
şi permanente colaborări". Aceleaşi sentimente le manifesta şi
reprezentantul Slovaciei la Berlin.I(,<,
Deşi se intenţionase ca tratativele pentru apropierea celor trei
ţări să aibă un caracter secret. Germania aflase de existenţa lor. De
aceea, Mihai Antonescu a dat înapoi şi, pentru a motiva discuţiile
purtate până atunci, înştiinţa pcRibbentrop,la 12iulie 1941,prin
consilierul Stcltzer, că între Guvernul slovac, cel croat şi cel
român se va încheia o înţelegere pentru un schimb de manifestaţii
culturale „menite să lege cele trei popoare şi acţiunea guvernelor
lor", că se dorea o „asociaţiune spirituală", ca un pas spre o
asociere politică strânsă, care era considerată perfect compatibilă
cu angajamentele internaţionale ale celor trei ţări. Nu se mai
amintea de caracterul antimaghiar propus iniţial.101
Diplomaţia ungară, informată, a contraatacat printr-o încer­
care proprie de înţelegere cu Slovacia şi Croaţia. Apropierea

99 Idem, ff. 92-93.

100 Idem, f.H4.
101 Idem, r. «8.
 Ungariei de aceste (ări, fapt care anula demersul României în
vederea unei înţelegeri antimagliiare, a prins contur, fiind
înregistrată cu dezamăgire de Mihai Antonescu într-o notă
diplomatică din 26 septembrie 1941.102
România va continua şi demersurile pe lângă cele două puteri
ale Axei, pentru ca acestea să determine ameliorarea situaţiei
românilor din nordul Transilvaniei. La 23 aprilie şi 11 iunie au
fost înaintate la Roma şi Berlin memorandumuri cuprinzând, pe
lângă relatări asupra situaţiei românilor din regiunea ocupată de
Ungaria, şi ideca revendicării de către România a acestor teritorii.
Un alt memoriu va Ti înaintat în luna august 1941.
Doar din partea italiană se înregistrează o oarecare reacţie, în
iunie 1941, când Mussolini i-a atras atenţia primului-ministru
ungar — Bărdossy — asupra tratamentului aplicat românilor din
nordul Transilvaniei. El adăuga — ca o ameninţare — că Ungaria
SC expune unor serioase riscuri, dacă nu îşi modifică politica
represivă.103
Foarte activ — deşi nu era diplomat de profesie, ceea ce se
observa în multe situaţii — Mihai Antonescu a încercat să
folosească toate căile posibile pentru a-i influenţa pc mai marii
Europei de atunci în favoarea României. în vara lui 1941, a avut
mai multe întâlniri cu von Kiliinger, noul ministru al Germaniei
în România, întâlniri în cadrul cărora a ridicat permanent
problema românilor din nordul Transilvaniei şi chiar problema
apartenenţei de drept a acestui teritoriu la România. La 9 august,
Mihai Antonescu îi declara reprezentantului Germanici că
„România nu renunţă la drepturile sale asupra Transilvaniei", şi
că „în arcul Carpaţilor ne-am născut şi aici vom muri, luptând

112 Idem, f. 326.

103 Idem, f. 169. Ion Antonescu v;i i
Mussolini. o scrisoiirc de mtil|umirc ş
ff. 171-175.
pentru restabilirea drepturilor noastre alături de oricine sau
împotriva oricui.“ Era aici şi o atenţionare asupra faptului că
Bucurcştiul aderase la alianţa Roma-Bcriin pentru a-şi realiza
dezideratele proprii; dacă cei doi aliaţi nu erau de acord cu ele.
Guvernul român putea fi adus la concluzia că nu arc rost să
persevereze în situarea alături de aceştia. Bineînţeles, acest lucru
nu era spus explicit.
Apare acum, în convorbirile dintre Mihai Antonescu şi
von Kiliinger ideea că actul de la Vicna din 30 august 1940 ar fi
caduc: „Ungaria — spunea Mihai Antonescu — a făcut ca însăşi,
prin propria sa acţiune, ca Tratatul de arbiU'aj de la Vicna să devină
caduc, prin nccxecutarc din partea Ungariei însăşi, astfel că în
principiu Guvernul român nu se mai simte obligat să respecte
Arbitrajul de Ia Vicna [subl. n.|, urmând să dea acestei concluziuni
de ordin juridic consecinţele politice pe care le va crede."104
Memoriul din august 1941 a fost trimis la Berlin şi Roma prin
intermediul reprezentanţilor Germaniei şi Italici la Bucureşti —
baronul von Kiliinger şi Renato Bova Scopa. La 15 septembrie
1941, acelaşi memoriu — cu doar câteva formulări în plus — era
transmis aceloraşi destinatari şi prin intermediul miniştrilor
României în cele două capitale ale Axei.105 în adresa însoţitoare,
Mihai Antonescu se arăta foarte ferm, învinuind Ungaria că
„a dezlănţuit |...| cele mai violente atrocităţi, vexaţiuni şi
dispreţuri de drepturi". Ideea cea mai importantă era reluarea
constatării caducităţii Dictatului de la Vicna: „Prin toate aceste
acte. Guvernul Regal ungara dovedit, din primele zile ale intrării
în vigoare a Actului de la Vicna şi până azi, în mod reiterat şi

104 Idem, ff. 219-221.

'05 Vezi .icrisoureu lui Mihai Antonescu c3tre Raoul Bossy, ministru In
Berlin, .si V. Grigorcea. ministru la Roma. publicata în Anloncscii-HilIer....
op. c/f..voi. I.pp. 127-129.
evident că repudiază în mod unilateral deciziunea de la Viena şi
că a izbit de caducitate acest act prin voinţa sa unilaterală."
în aceeaşi lună septembrie, pe 25, de Ia Bucurcşli i se cerea
ministrului României la Budapesta să urmărească şi să raporteze
repercusiunile şi efectele memoriilor depuse la Berlin şi Roma în
cercurile oficiale ungare.106 Pe 26 septembrie, în absen|a unui
răspuns italian, ministrului României la Roma i se cerea de către
Mihai Antonescu să raporteze efectul produs dc noua intervenţie
şi, mai ales, de ideca caducităţii Dictatului dc la Viena. Mihai
Antonescu, iniţiatomi demersurilor româneşti din august-septem-
bric 1941, a lăsat să se creadă, sau mai binc-spus dorea să se creadă,
că România era dispusă să meargă până la reluarea imediată a
nordului Transilvaniei. în realitate, îşi dădea .scama că, în acel
moment, ţelul românilor viza mai mult decât ar fi fost lăsaţi să
obţină de către Germania şi Italia. Fermitatea declaraţiilor
româneşti — în aceste condiţii — avea drept scop limitarea
acţiunilor antiromâneşti din nordul Transilvaniei, pe dc o parte, şi,
pe dc alta, materializarea dorinţei ca cele două puteri să se
obişnuiască din timp cu ideea că, la Conferinţa dc Pace, România
nu va mai recunoaşte Dictatul de la Viena; aşadar, pentru acel
moment, orice analiză obiectivă duce Ia concluzia că România
dorea doar o punere în temă a Italici şi Germaniei, fără consecinţele
imediate ale declarării caducităţii Dictatului. Neînţelegerea acestei
nuanţe a demersului românesc dc către locţiitorul ministrului
României la Roma, Cămărăşcscu, l-a făcut să insiste — exagerat
după părerea lui Mihai Antonescu — pe ideca caducităţii
Dictatului dc la Viena în momentul predării memoriului. Ca
urmare, de la Bucureşti, i se atrăgea atenţia: „Rog nu insistaţi
asupra caducităţii drept soluţie unică cu consecinţe imediate.
Mărginiţi-vă ia remiterea scrisorii [...); evident. România nu

ia 1920-1944.dosar 64,ff. 32t-322.

provoacă azi conflict grav cu Ungaria."107 Fie că nu a înţeles
subtilitatea lui Mihai Antoncscu, fie că, din dorinţa de a se
remarca, a făcut abstracţie de ca, Cămărăşescu va menţine
accentul asupra caducităţii Dictatului şi în timpul convorbirii cu
Cinno din 29 septembrie 1941. Şi, pentru a primi felicitări
probabil, raporta acest lucru la Bucureşti: „Cu acest prilej am
subliniat contelui Ciano că prin voinţa unilaterală a Ungariei noi
suntem siliţi a constata caduc actul de la Vicna. Am reliefat fraza
voit [subl. n.) şi interlocutorul meu a manifestat o vădită
nemulţumire, contrastând cu afabilitatea arătată în cursul
convorbirii. întrebat ce crede despre caducitatea actului. Domnia
sa mi-a răspuns textual: „ Ypeserseulement, eela vcut diremettre
la charru devant Ies boeufs". Mihai Antonescu nota furios pe
marginea raportului, pentru a-i fi transmis lui Cămărăşescu:
„Foarte rău aţi făcut că aţi reliefat «fraza privitoare la caducitate».
Acesta nu este procedeu diplomatic. Trebuia să vă mărginiţi a
vedea efectele, fără a insista. [...] Vă rog să nu mai întreprindeţi
nimic până la întoarcerea titularului."108
Memorandumul ce conţinea ideea caducităţii Dictatului de la
Vicna a constituit un moment de vârf în raporturile României cu
Ungaria, pe de o parte, şi în cele cu Germania şi Italia, pe de alta, în

*('7 Idem. fi’ 323-327. Despre neînţelegerea dinire unii diplomaţi romani şi
Mihai Antoncscu în Icg.îmrăcu modul încarc trebuiţi prezentaţii ideeacadiicitdţji
Dictatului de la Vicna. vcz.i Vasilc Pu.şcaş, op. cil., pp. LIV-LV; Vasile Puşcaş
consideri! cil Mihai Antoncscu încerca sil amncc asupra diplomaţilor romiini vina
pentru eşecul încercării. în urma neînţelegerilor, şi-a dat demisia mini.sirul
Crctzianu — care în scrisoarea de demisie indica greşelile lui Mihai Antonc.scu
în demersul către Roma si Berlin.
108 Arh. M.A.E.. fond Transilvania 1920-1944. dosar 64. ff. 330-333. în
sinteză, Cămărăşescu consemna că: „I. Litigiul romăno-ungar este privit la Roma
ca o chestiune «plictisitoare»; 2. Constatarea caducităţii actului de la Vicna a
nemulţumit pe contele Ciano. Domnia-sa consideră .scnliiiţa ca definitivă | ...|:
3. Litigiul romano-ungar va fi examinat din nou la Roma, la 8 octombrie l...|“
Vezi şi Vasilc Puşcaş, op. cil..pp. LIII-LIV.
 1941. România demonstra că vrea să-şi urmeze propria politică
externă în perspectivă. Faptul acesta a îngrijorat Berlinul şi
Roma. De aceea, folosind un pretext minor — publicarea în ziarul
„Ardealul" a unui articol ce califica drept apolitic şi nedrept
Arbitrajul de la Vicna — Gcmiania.prin intermediul ambasadoru­
lui său von Kiliinger, a reacţionat disproporţionat faţă de modestia
şi singularitatea evenimentului, admonestând Guvernul român
printr-o notă verbală. Reprezentatul Germanici pomenea despre
„deraierea" care poate atinge raporturile româno-ungarc şi chiar pe
cele româno-germanc. exprimare ce constituia, evident, un
avertisment din partea Berlinului. Fără a se lăsa intimidat, Mihai
Antoncscu i-a răspuns, tranşant şi pe larg, la 10 octombrie 1941.
Ministrul Afacerilor Străine român scria: „Vă afirm că şi cu
subscriu la formula ziarului transilvănean, fiindcă şi cu consider
Arbitrajul de la Vicna ca un act nedrept. Când conştiinţa mea crede
acest lucru,când Mare.şalul Antoncscu a mărturisit-o dc.schis [...]",
fapta ziarului poate fi considerată cel mult ca o imprudenţă.
Devenind chiar autoritar, Mihai Antoncscu cerca lui Kiliinger: „în
viitor vă rog să nu mai consideraţi asemenea incidente de presă ca
de natură să legitimeze o intervenţie a dumneavoastră în favoarea
Ungariei I...J" Mai mult, pornind de la fraza lui Kiliinger — ziarul
„Ardealul" este organul „tuturor acelora cari văd retrocedarea
Ardealului de Nord condiţia propăşirii României" — ministrul
Afacerilor Străine român răspundea : „în Ţara Românească — nu
numai cei de la ziarul «Ardealul», dar toţi românii văd propăşirea
României prin retrocedarea Ardealului de Nord. Eu cel dintâi sau
cel din urmă. [...) Aceasta nu este numai o atitudine politică,
domnule ministru, este o stare de conştiinţă profundă, definitivă. .Şi
nu personală, oficială sau trecătoare, ci unanimă. Nu există român
care să poată să afirme că am putea trăda drepturile Ardealului.
Fiindcă, dacă ar exista unul, ar fi ucis a doua zi." Insistând asupra
„unanimităţii opiniei publice româneşti". Mihai Antoncscu preciza
şi faptul că, niciodată, nici un factor de putere din România nu a
arătat că s-ar fi împăcat cu pierderea Ardcalulului; „Din primele
ceasuri ale guvernării sale. Mareşalul Antoncscu a spus deschis că

106
nu va trăda drepturile acestui popor. [...] şi peste graniţe niciodată
Mareşalul Antonescu n-a lăcut decât să afirme dreptul românesc
asupra Ardealului." Iar în faţa atrocităţilor maghiare din regiunea
cotropită. Ion Antonescu a declarat: „Nu va Ti linişte în Europa, în
acest colţ al sud-estului, până când nu se va face dreptate poporului
român de pretutindeni." în final, Mihai Antonescu afirma: „Luptând
împotriva Rusiei pentru drepturile noastre sfinte [...] noi luptăm,
domnule ministru, în realitate şi pentru rccâştigarea drepturilor
asupra Transilvaniei.“109 Bineînţeles, scrisoarea către von Killingcr
nu era destinată doar acestuia, ci, în primul rând, conducerii
Germaniei, fapt precizat cliiardc către emitent în timpul întrevederii
sale cu Ribbcntropdin 26 noiembrie 1941.110

109 A.N.I.C., fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, dosar 594/1941,

ff. l-l I. Prilejul scrisorii de răspuns cltrc von Killingcr a fost folosit de Mihai
Antonc.scu şi pcnini a car.icicriza relaţiile romăno-gcrmanc,cele romAno-ungarc
şi pcntrti a prezenta patetic, chiar, clemente de caracterizare ale formarii
poporului român: „Ardealul nu este pentru noi.domnule ministru, un pământ,
un teritoriu. Ardealul este cetatea în care am trăit şi am suferit doua mii de ani. tn
Carpatii Ardealului nc-am zidit via|a şi am pâsirat împotrivire năvălirilor şi a
hoardelor slave, ieri ca şi azi. în Catpa|i nc-am întemeiat cele dintâi principate
române, continuatoare ale lumii romane antice. In Carpati a răsărit ordinea
spirituala care a stat temelie morala a acestui Neam dc-a lungul veacurilor.
Carpapi sunt pcntni noi leagănul trecutului nostru, al mitologici şi al crcdin|ei
noastre, de care nu ne poate despârţi nimeni. |...| Ardealul nu este un pământ.
Ardealul suntem noi toţi. Ardealul este suflclul iiostm."
' Vezi relatarea întrevederii în Anioncscii-Hillcr.... op. cil., voi. I, p. 143.
Fragmente din scrisorile lui Mihai Antonescu şi din discursurile sale privitoare la
nordul Transilvaniei au fost tipărite în broşuri pe care au fost rispândite şi în
regiunea ocupată de cătn: Ungaria. Intr-un raport al delegatului Marelui Stat Major
român de pe l.ângă Comisia mixtă italo-gcrmană.căpitanul Valctian Pope.scu,din 12
noiembrie 1941. se .scrie; ..Aulorită|ilc din Bicaz.ca .să-şi justifice oarecum teroarea,
au arătat Comisiei nişte broşuri în cari sunt colecţionate capitole din discursurile
domnului vicepreşedinte al gtivcmului, domnul Mihai Antone.scu — ce au fost
aduse clandestin şi distribuite locuitorilor din Bicaz. Se vede că aceste broşuri au
întărâtat mult autorităţile din Bicaz. Un ascimnca exemplar s-a predai şi Comisiei."
Arh. M.Ap.N., fond microrilmc.rola F. II. I .S3S.cadml 831.
 Se parc că dârzenia lui Mihai Antoncscu a impresionai
Berlinul, ceea ce s-a văzut în bunăvoinţa cu care a fost primit de
către ministrul de Externe german la 26 noiembrie 1941. Ministrul
român aducea un nou memorandum, conţinând toate cazurile
cunoscute de acţiuni antiromâneşti ale Ungariei în nordul
Transilvaniei. După prezentarea acestora, în baza lor se relua idcca
caducităţii actului de la Vicna din 30 august 1940, despre care se
afirma şi că „este un act născut mort“; „Declaraţia de caducitate pe
care am făcut-o n-a fost decât o consecinţă a unei realităţi politice;
că acest act nu va putea să rămână niciodată în picioare pentru că
poporul român îl va călca în picioare [...|“, Ribbentrop, după ce a
fost nevoit să recunoască faptul că în nordul Transilvaniei „se
petrec lucruri ncpotriviic", aprecia că „va trebui să găsim o altă
formulă" pentru rezolvarea situaţiei şi promitea o intervenţie la
Budapesta pentru oprirea samavolniciilor maghiare împotriva
românilor.111
Poziţia ministrului Afacerilor Străine de la Bucureşti exprima
cu fidelitate pe aceea a Conducătorului Statului român. în toate
întrevederile avute cu factorii de putere din Germania sau Italia,
cât şi în corespondenţa cu aceştia — fără a mai socoti
manifestările interne — Ion Antonescu a menţionat mereu
problema nordului Transilvaniei, a necesităţii opririi acţiunilor
antiromâneşti de acolo şi, ca rezolvare finală şi de neocolit,
retrocedarea regiunii către România. Dintre toate momentele de
repunere în discuţie a problemei, cele mai importante erau
întâlnirile cu Hitler, adevăratul stăpân de atunci al Europei. Lui îi
va remite un nou memoriu la 11 februarie 1942.112

111 A.N.I.C.. fond Preşedinţia Consiliului dc Miniştri, dosar 106/1941.

ff. 2-10; textul respectiv .şi în Arh. M.A.E.. fond Transilvania 1920-1944,dosar
64, pp. 342-348; document publicat în Anloncscu-Hillcr.... op. cil., voi. I.
pp. 140-147. Aceleaşi probleme le va ridica Mihai Antonescu, a doua zi. şi în
timpul convorbirii cu Hitler. — Idem.pp. 147-153.
112 Idem.pp. 166-178.

I0«
 în perioada 1940-1942, prezentarea clară a poziţiei României
şi a aspiraţiilor sale nu a provocat decât o schimbare de suprafaţă
a poziţiei Germanici, în sensul admiterii în viitor a unei alte
formule pentru Transilvania; în realitate. Germania a rămas
ataşată Dictatului de la Vicna, dar armata română era necesară
continuării războiului în Răsărit, iar petrolul românesc era
indispensabil armatei germane. Numeroasele afirmaţii de
înţelegere a suferinţelor românilor şi promisiunea de reluare a
problemei după sfârşitul războiului aveau menirea doar să
liniştească partea română. Această situaţie va duce chiar, la 20
iunie 1942. la o dispută puţin diplomatică între von Kiliingerşi
Mihai Antoncscu. Ministrul Germanici. întovărăşit de însărcinatul
cu Afaceri al Italici, a remis ministrului Afacerilor Străine al
României o scrisoare (adresată lui Ion Antoncscu) prin care cele
două guverne ale Axei intcrvencau în favoarea maghiarilor din
sudul Transilvaniei, acceptând deci ca îndreptăţite plângerile
făcute de către Guvernul de la Budapesta împotriva autorităţilor
administrative româneşti. De remarcat că acest demers
filomaghiar venea chiar a doua zi după ce, la Turda, Mihai
Antoncscu în prezenţa Comisiei mixte italo-gcrmanc constatase
noile acte dc brutalizarc şi de înfometare a românilor făcute de
către unguri. Faptul acesta l-a surprins şi revoltat pe ministrul
român, care găsea intervenţia germano-italiană „cu totul
nepotrivită în fod şi în formă"; şi-şi exprima surprinderea că
„atâtea demersuri româneşti, dc atâta vreme, n-au izbutit să
provoace o acţiune de intervenţie promptă". Ca urmare, declara
că atât Guvernul român,cât şi Mareşalul Ion Antoncscu şi poporul
român însuşi sunt ofensaţi prin această intervenţie.113
în aceeaşi zi — 20 iunie 1942 — cei doi reprezentanţi ai
puterilor Axei, însoţiţi dc Mihai Antoncscu, au fost primiţi, la
Băneasa, de către Ion Antoncscu; acesta, rigid, l-a pus pe ministrul
Afacerilor Străine al României să citească nota de răspuns a
Guvernului român. „Istoria va judeca — se anima în răspuns —
dacă poporul român şi Conducătorul său meritau să fie trataţi în
vasali şi să primească de la marii lor aliaţi în loc de justiţie o astfel
de scrisoare, care le arată lapidar care este recompensa ce li se dă
pentru că au dat şi dau totul, cu toată lealitatea şi credinţa, pentru
o luptă comună." Un răspuns pe larg era anunţat.
In convorbirea foarte aprinsă ce a urmat. Ion Antonescu s-a
exprimat chiar mult mai dur, afirmând că refuză să primea.scă
asemenea limbaj ca cel din scrisoarea germano-italiană, pentru că,
dacă l-ar primi, ar dezavua înseşi drepturile ţării; consemna şi
„neîngăduita indiferenţă arătată tuturor plângerilor noastre de
până acum",în pofida căreia nu va înceta lupta pentru restabilirea
drepturilor poporului român. Ultima frază a Mareşalului putea fi
interpretată şi ca o ameninţare cu ruperea alianţei: „[...] noi
înţelegem să ne ducem singuri şi suferinţele, dar şi mândria". în
aceste condiţii, von Kiliinger a lăsat impresia că dă înapoi,
afirmând că nu a avut nici o intenţie de ofensare a conducerii
României sau a poporului român.114
La 24 iunie 1942, Mihai Antonescu îi va chema pe cei doi
reprezentanţi ai Germaniei şi Italiei, pentru a le remite răspunsul
detaliat al Guvernului român. Parcurgându-1 în fugă, von Kiliinger
a spus: „Este oarecum tare, dar este demn şi înţelept."115

114 Idem, ff. 11-13, 14; vezi şi V;i.sile Puşcaş, op. ciT.pp. LXI-LXII
115 Arh.M.A.E.,fondTransilvania 1920-1944, dosar 125,IT. 15-IX.Tcxlul
răspunsului Guvernului roman la propunerea guvernelor gcmian şi iialian peniru
insliluirca unei comi.sii de ancliclăîn Tran.silvania. — Idem, ff. 52-68. Răspunsul
era semnal, în numele Guvernului Romănici. de Mihai Antonescu. Răspunsul
Guvernului german va veni la 30 iunie 1942, exprimând „rcgrclul sincer" că
Guvernul roman a imciprclal ,scri.soarea din 19 iunie ca pe o imixliunc în (reburilc
interne ale Statului roman. — Idem, ff. 127-130. De remarcat faptul c3 în timpul
întâlnirii de la Ministerul Afacerilor Străine, pentru predarea răspunsului italo-
gcmian, Mihai Antonescu a cerut celor doi diplomaţi să fie „foarte explicit pentru
Guvernul Rcichiiliii şi pcntni Guvernul italian" că România „consideră caduc actul
de la Vicna.conform dcclarajiunii din 15 septembrie 1941 şi, prin urmare, nu mai
poate accepta o situaţie instaurată pe baza acestui act." — idem.ff. 129-130.

110
 Deşi îşi păstra fermitatea. România consimţea la crearea unei
noi comisii italo-gcrmanc de anchetă în Transilvania. La 30 iunie
cele două puteri numeau ca reprezentanţi ai lor în Comisie pe
Roggeri şi Hencke. Aşa s-a ajung la formarea noii comisii de
anchetă, care a activat în perioada iulie-noiembrie 1942. Raportul
acesteia va fi finalizat la 8 februarie 1943 şi nu avea, în linii mari,
caracterul celui din octombrie 1940. El era completat cu
recomandări separate, pentru Guvernul român şi pentru Guvernul
ungar, însoţite de instrucţiuni pentru funcţionarea comisiilor mixte
germano-italicnc în nordul şi sudul Transilvaniei.116

Analiza relaţiilor dintre România-Ungaria-Gcrmania-Italia,

în anii războiului mondial, legate de problema părţii de nord a
Transilvaniei, duce la concluzia că diplomaţia românească a
excelat prin acţiuni protestatare şi că a adus în discuţie — pentru
a-şi îndreptăţi cererile — argumente istorice, etnice şi umanitare,
care nu puteau influenţa, în condiţiile de atunci, pe cei care
decideau la Berlin sau Roma. Tocmai Germania şi Italia încălcau
fără scrupule, în acel moment, toate drepturile istorice ale
popoarelor şi se făceau vinovate de masacrarea populaţiei civile,
fiind de ajuns să amintim cazul evreilor; tocmai aceste ţări

11<> Vezi pc larg Va.silc Puşcaş op. cif..pp. LXIV-LXXV — unde se Iralcaztl
fourtc bine întreaga activitate a Comisiei Roggeri-Hcnckc. Idem,pp. 29-134 sunt
publicate: Raportul Comisiei Roggeri-Hcnckc (8 februarie 1943); Rccomandilrilc
pentru Guvernul Ungariei, iînnarc a investigaţiei Comisiei Roggeri-Hcnckc
(8 fcbmaric 1943); Recomandările pentru Guvernul RomSnici, ca urmare a
investigaţiei Comisiei Roggeri-Hcnckc (8 februarie 1943); Memoriu privind noile
instrucţiuni pentru funcţionarea comisiilor mixte gcrmanoTitalicnc în nordul şi
sudul Transilvaniei, iînnaie a concluziilor Comisiei Roggcri-Hcncke (8 febniarie
1943); Rispun.suri ale delegatului romSn la întrebiri ale Comisiei Roggcri-Hcncke
privind siliia|ia cinicilor maghiari din România (31 octombrie 1943).
impuneau dreptul forţei în locul forţei dreptului. De aceea, faptul
că nu acceptau să facă dreptate României apare ca normal.
Mai practic, Ion Antoncscu lega cererile româneşti privind
retrocedarea nordului Transilvaniei de efortul armatei române pe
Frontul de răsărit, efort atât de necesar Germanici; doar acest
argument l-a putut impresiona, într-o anumită măsură, pe Hiticr
şi l-a determinat să facă anumite promisiuni de rediscutare a
problemei după război.
Până la ruperea alianţei cu Germania (23 august 1944),
României nu i se făcuse de către aceasta nici o promisiune fcmiă.
Succesul nu a fost deplin nici cu noii aliaţi. Naţiunile Unite, prin
articolul 19 al Convenţiei de Armistiţiu încheiată la Moscova la
12 septembrie 1944, acceptau retrocedarea părţii de nord a
Transilvaniei, „întreagă sau parţială". Ambiguitatea voită a acestei
formulări creea spaţiu de manevră U.R.S.S.-ului, care putea
şantaja — aşa cum a şi făcut-o — partea română. Această
ambiguitate reflecta, pe de o parte, dorinţa U.R.S.S. dc a ţine
România sub presiune, retrocedarea întregului nord al
Transilvaniei fiind condiţionată dc instalarea la Bucureşti a unui
guvern prorus. Pe de altă parte, ambiguitatea din articolul 19 avea
drept cauză ostilitatea deschisă a unora dintre conducătorii
U.R.S.S. faţă dc România, corelată cu poziţia de trădare a ţării a
unora dintre fruntaşii comunişti români. în vara lui 1944, se crease
la Moscova o comisie guvernamentală care trebuia să hotărască
statutul părţii dc nord a Transilvaniei după război. Comisia a vrut
să afle şi poziţia românilor în această problemă; a fost consultat
„românul" Valter Roman (Ernst Neulandcr), vechi comunist
comitemist117, aflat pe locul 12 într-o listă a principalilor spioni

* i7 Ana Pauker şi Vallcr Rom.nn erau cei doi rcprczcnianti ui Partidului

Comiini.st din Romănia la Comintern. Iu începutul celui de-al doilea război
mondial — vezi Jacqucs de Laiinay. Ixloriii sccreil j Coniinicniliii 1919-1943.
Diiciirc.şli. 1993.pp. 139-140.
sovietici în România, spioni folosiţi în anii războiului şi, mai ales,
după aceea, împotriva intereselor fundamentale ale ţării.118 La
întrebarea Comisiei condusă de Maxim Litvinov, iulie 1944,
privind viitorul Transilvaniei, Valter Roman a răspuns; „Ambele
ţări — Ungaria şi România — care pretind Transilvania au
participat aproape în aceeaşi măsură la războiul tâlhăresc al lui
Hitler. Care să fie recompensată prin alipirea Transilvaniei?";
„Transilvania reprezintă un singur tot din punct de vedere
economic." Concluzia spionului sovietic, considerat român, era:
„Din toate aceste considerente, socotesc renaşterea Transilvaniei
independente o soluţie temporară şi tranzitorie — realistă şi
oportună —, corespunzătoare intereselor progresiste ale Ungariei
şi României." Din fericire, istoricul sovietic E. Târle, întrebat şi
cl asupra viitorului Transilvaniei, a răspuns că ar trebui acceptat
„răul cel mai mic" (pentru U.R.S.S.), adică retrocedarea regiunii
către România.119
Refacerea unităţii Transilvaniei în cadrul Statului român era
atât de necesară, încât Guvernul Sănătcscu a îndeplinit toate
cererile Comisiei Aliate dc Control (care exprima doar voinţa
sovietică), numai pentru a nu oferi pretextul pentru neaplicarea
articolului 19 din Convenţia de Armistiţiu, sau pentru aplicarea
lui în forma restrânsă; a îndeplinit chiar şi cereri care erau vădit

118 Vezi lista spionilor sovietici din Român ia publicată dc Gheorghe

Buzaţii în Din isloriu .iccrclU a ccini dc-nl doii
Enciclopedică. Bucurc.şii. 199.S, voi. 11, pp. 63-64.
119 Document preluat din arhivele moscovite .şi publicat dc loan Chiper şi
Florin Constantinii! în „Curierul nalional" din 20 august 1994. Dc mul|i ani.
înainte chiar dc al doilea război mondial, evreii şi maghiarii din Partidul
Comunist din România încercaseră să impună teza „Transilvaniei independente"
— vezi Ion Calarctcanu, Revizionismul ungar şi RoniSnia. 1995, pp. 84-88.
Poziţia lui Valter Roman la Moscova în vara lui 1944 şi la Petre Ţurlea,
Monumente non grala. Falşi martiri maghiari pe pUmSntul romSnesc. Edit. Bravo
Pie.ss, Bucureşti, I996,p.39.

113
 nedrepte.120 Prin adresa din 19 noiembrie 1944 către Comisia
Aliată de Control, primul-ministru român afirma continuitatea
aceleiaşi politici româneşti fală de Dictatul de la Vicna;
„Chestiunea Transilvaniei, în hotarele ei trasate de Tratatul de
pace de la Trianon, c una vitală pentru România: eliberarea acestui
teritoriu românesc de sub dominaţia asupritoare a Ungariei a fost
totdeauna jsubl.n.] una dintre străduinţele cardinale ale politicii
româneşti."121 Aşadar, Constantin Sănăte.scu recunoştea, chiar în
condiţiile toamnei anului 1944, justeţea politicii duse de Guvernul
Ion Antoncscu în problema Transilvaniei.
Regiunea — după o ocupaţie sovietică de aproape cinci luni —
va fi retrocedată României abia în martie 1945, o dată cu instaurarea
guvernului prosovictic al lui Petru Groza122: Conferinţa de Pace
umia să ia hotărârea finală. De aceea, principalele eforturi ale
Delegaţiei româneşti vor fi concentrate în direcţia convingerii
delegaţilor, mai ales ai Marilor Puteri, asupra drepturilor româneşti
în Transilvania. La 7 mai 1946, la Paris, miniştrii de externe ai
U.R.S.S., S.U.A., Marii Britanii şi Franţei au confinnat decizia
Tratatului de la Trianon. împotriva acestei hotărâri. Ungaria a lăcut
apel, cerând mai întâi o suprafaţă de 22 000 km2; la 31 august revine
şi-şi reduce cererile la 4 000 km2 (incluzând Satu Mare, Oradea,
Arad). La 2 septembrie 1946, prin Gheorghe Tătărcscu, Delegaţia
română răspunde cererilor ungare, prezentând Conferinţei de Pace
argumentele istorice,economice şi etnice pentru menţinerea unităţii
Transilvaniei în cadrul Statului român. Gheorghe Tătărcscu cerea
Ungariei să facă o revizuire a conştiinţei sale: „astăzi noi nu suntem
decât două popoare care stau pe calea unei împăcări definitive (...)
Dar, această împăcare nu s-ar putea îndeplini altfel decât prin
respectul dreptului; prin respectul frontierelor Transilvaniei, prin

120 Idem.pp.44 .şi 125-130.

121 tbidem.
122 Idem.pp. 45-47.
respectul independenţei şi suveranităţii poporului român. Pentru
aceste frontiere şi pentru această independenţă. România în ultima
fază a războiului, a aruncat împotriva Germaniei şi Ungariei toate
forţele sale vii. [...] Soldaţii noştri au căzut pentru libertatea lumii şi
pentru libertatea Transilvaniei; cei care au murit ştiau că mor pentru
libertatea întregei Transilvanii. Morţii aşteaptă ca făgăduinţa care
le-a fost făcută să Tic ţinută. (...) A reţine rcclamaţiile maghiare, ar fi
o ştirbire a moralei internaţionale şi ar fi o funestă eroare pentru
Istorie."123
Conferinţa de Pace de la Paris a respins, în şedinţa din 5 septem­
brie 1946, cererile Ungariei, recunoscând apartenenţa de drept a
întregii Transilvanii la România.124
Se încheia astfel, cu succes, o acţiune diplomatică perseverentă,
intensă, dusă constant în cele mai neprielnice condiţii internaţionale,
acţiune începută chiar din momentul semnării Dictatului de la Viena
din 30 august 1940. Era şi meritul diplomaţiei româneşti pentru acest
succes; indiferent de euloarea politică a guvernelor româneşti,
diplomaţii şi-au făeut pe deplin datoria.

'23 Ap'trjrcj grunifclor Transilvaniei. Discursul diui Gh. TăiSrcscu la

Conferinţa dc Pace de la Paris, 2 .septembrie 1946, Bucureşti. 1946, pp. 22-23.
Vezi şi Ion Encscu. Politica externă a RoniSnici în perioada 1944-1947, Edil.
Şliin|inc3şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979 — unde .se republică şi discursul lui
Gh.Tătărc.scu.
124 Tratatul dc Pace, art.2: „Holărtlrilc Senlin|ci dc la Viena din 30 august
1940 sunt dcciarnic nule şi neavenite. Frontiera dintre România şi Ungaria este
restabilită prin articolul dc ra|ăa.slfcl cum exista la I ianuarie 1938".

IIS
 III

PROCESUL

La acţiunile antironiâneşii din perioada ocupaţiei horthyslc a

părţii de nord a Transilvaniei (septembrie 1940-octombrie 1944)
se vor adăuga cele făcute tot de unguri, în perioada ocupaţiei
ruseşti (octombrie 1944-martie 1945). Autorii — acum sub patro­
naj sovietic — erau foşti membri ai organizaţiilor paramilitare
maghiare, primari şi jandarmi unguri din timpul ocupaţiei
horthyste şi o parte a populaţiei maghiare. Dacă acţiunile anti-
româneşti din nordul Transilvaniei din anii 1940-1944 sc ştiu
destul de bine, graţie volumelor publicate până acum, foarte puţin
sunt cunoscute cele din anii 1944-1945. Primele fuseseră
.săvârşite sub patronaj german şi italian, cele din urmă sub patronaj
sovctic; doar autorii rămâneau aceiaşi.
Dacă literatura de specialitate oferă foarte puţine informaţii
despre situaţia din nordul Transilvaniei'eliberată în toamna lui
1944, arhivele păstrează foarte multe documente, deocamdată
inedite, pe această problemă. Sc păstrează chiar două sinteze —
una în Arhiva Ministerului Apărării Naţionale şi alta în Arhiva

116
Serviciului Român de Informaţii — din 1945, consemnând
acţiunile antiromâneşti din timpul ocupaţiei sovietice.
în Studiul documentar asupra atrocităţilor comise de unguri
faţă de populaţia română din Ardeal pe timpul de la 1940-1945.
aparţinând Biroului Contrainformaţii al Secţiei a Il-a a Marelui
Stat Major, sunt consemnate şi faptele de după retragerea trupelor
gcrmano-magliiare, capitol început cu clemente de caracterizare
generala foarte judicioase şi cu atât mai valoroase cu cât repre­
zintă concluzii ale unor observatori militari care cunoşteau direct
evoluţia situaţiei pe care o sintetizau. Instaurarea administraţiei
sovietice în nordul Transilvaniei, în octombrie 1944, se scrie în
documentul menţionat, „a avut o influenţă hotărâtoare asupra
moralului ungurilor din Ardeal, cari pierd speranţa în victoria
germană şi caută să dea o nouă direcţie orientărilor politice,
procedând 1a dizolvarea tuturor organizaţiilor maghiare şi la
gruparea foştilor membri ai acestor organizaţiuni în formaţiunea
MADOSZ. care adoptând o atitudine fals democratică de opor­
tunitate caută să continue în mod camuflat vechea activitate
iredentistă şi sovinistă, pentru promovarea cauzei maghiare în
noua organizare politică creată de evenimente. Pentru a disimula
triidiţia vechii organizaţiuni MADOSZ şi a ascunde sub o
denumire democratică, corespunzătoare timpului, intenţiunile
şovine ce aceasta continuă a urmări, noua formaţiune politică
maghiară se intitulează Uniunea Populară Maghiară. Concomitent
cu înrcgimcniarca'în Uniunea Populară Maghiară a minoritarilor
unguri, cari până ieri au activat în organizaţiunile fasciste
actualmente dizolvate, se remarcă: — o atitudine din ce în ce mai
agresivă a ungurilor faţă de clementul românesc; — o perfidă
activitate de captare a simpatici unor cercuri româneşti pentru
cauza maghiară, învrăjbind pe români între ei; — o insistentă
atitudine faţă de comandamentele aliate din România. Scopurile
acestor manevre politice sunt: — a pune minoritatea maghiară la
adăpost de consecinţele atitudinilor atroce pe care ungurii le-au

117
 avut fa(ă dc elementul românesc în Ardealul de Nord |...|; — a
submina încrederea elementului românesc în îndeplinirea
idealurilor naţionale, urmărite cu atâtea jertfe, dc atâta timp: — a
discredita poporul român în fala aliaţilor săi, prczentându-l ca pe
o ironie a soartci şi ca pe un popor intolerant şi răzbunător.
Elemente dubioase şi oportuniste, cari în trecut au acţionat numai
pentru iredentismul maghiar, continuă activitatea lor dăunătoare
ţării şi Guvernului; utilizează ca mijloace: falsificarea şi
denaturarea adevărului sub toate formele, corupţia, demagogia şi
chiar violenţa. Opunăndu-sc cu forţa reinstalării autorităţilor
româneşti şi uneltind pe lângă comandamentele sovietice, reuşesc
să obţină ca în noiembrie 1944 organele administrative române să
fie evacuate, (subl. n.J
Conducerea administrativă maghiară, reinstalată în Ardeal,
începe .scria persecuţiilor necruţătoare împotriva elementului
românesc. Roinânii cari prin diferite informaţii au ajutat
operaţiunile trupelor sovicto-românc în Ardeal sunt arestaţi şi
internaţi în închisoarea Sf. Gheorghe. în comuna Zagon,jud.Trei
Scaune, sunt arestaţi ilegal şi maltrataţi 29 dc români. Autorităţile
române în curs dc evacuare sunt ultragiate şi atacate cu armele.
Tricolorul românesc este pângărit şi naţiunea română insultată.
Limba română ertc interzisă în instituţiile publice. în judeţul
Mureş s-a dispus ca întreaga corespondenţă adresată prefectului
să fie scrisă numai în limba maghiară, considerată oficială. Prin
diferite şicane şi piedici, s-a interzis deschiderea .şcolilor
româneşti. Fruntaşii şi conducătorii spirituali ai românilor sunt
acuzaţi, cu rca-credinţă, de fascism şi apoi arestaţi şi maltrataţi.
[...] La Carcii Mari au fost predaţi Comandamentului sovietic un
număr de 97 de tineri români şi fete între 17 şi 22 ani, în locul
germanilor ceruţi pentru a fi deportaţi în U.R.S.S. La Tg. Mureş,
românii originari din acea regiune şi care rămăseseră pe loc,chiar
sub vechea ocupaţie maghiară, sunt izgoniţi. în întreg Ardealul de

118
Nord SC constituiau bande dc unguri înarmaţi, cari terorizau
populaţia. Soldaţii români sosiţi în Ardeal, pentru a-şi vedea
familiile, sunt arestaţi şi puşi la corvezi. Se înregistrează din ce în
ce mai multe cazuri dc arestări abuzive, dc rca-crcdinţă şi chiar
maltratări ale românilor şi în special ale intelectualilor, pe motivul
fals că ar fi fascişti. Elevii dc liceu cari purtau cocarda naţională la
butonieră au fost arestaţi. Poliţia populară maghiară încearcă prin
atrocităţi dc tot felul şi ameninţări să silească populaţia
românească să părăsească Ardealul dc Nord. (...)
Din toate cele dc mai sus se constată că ungurii se menţin pe
vechea linie dc conduită bazată pe activitatea iredentistă a
organizaţiei Uniunea Populară Maghiară (fostă MADOSZ) sub
masca democraţiei, sfidând tot ce este românesc.
în toate manifestările ungurilor se observă o atitudine dc
simpatic linguşitoare faţă dc comandamentele sovietice, spre a
obţine diferite avantaje, atât pentru ameliorarea situaţiei lor,cât şi
pentru atingerea scopurilor iredentiste ce urmărsc.1'1
Colaborarea antiromâncască între forţele sovietice şi forţele
politice maghiare din Transilvania, după octombrie 1944, este pe
larg menţionată în multe rapoarte ale posturilor dc jandarmi
români. La 5 octombrie 1944,din comuna Mărtincni,judeţul Trei
Scaune, .se raporta Legiunii dc jandarmi Sf. Gheorghe: „Fostele
autorităţi maghiare ale Preturei Târgu Secuiesc continuă a-şi
menţine autoritatea în plasa respectivă, ajutate nind dc garnizoana
locală rusă Isubl. n.|. Din cauză că ruşii sunt în strânsă legătură cu
maghiarii ce se dau drept comunişti [...)“ La 23 septembrie 1944.
din Bclani, acelaşi judeţ, se raporta că în localitate a venit prim-
pretorul maghiar din Târgu Secuiesc, din timpul ocupaţiei
horthyste, care fusese păstrat în post de către Comandamentul

1 Arh. M.Ap.N..fond microfilme, role F. II. 1.333.cadrele 3K3-3it8.

 sovietic; ajuns în comună, a făcut propagandă maghiară, a interzis
schimbarea primarilor horthyşti, destituindu-i pe cei numiţi de
către autorităţile române ce începeau să revină; a hotărât
înninţarea unei gărzi înarmate ungureşti; a ordonat să nu se pună
nici o firmă românească; şcolile să funcţioneze doar în limba
maghiară. Acelaşi pretor dădea directive similare şi în comuna
Estclnic. Toate acestea erau înregistrate de către populaţia
maghiară cu mulţumire, „văzând protecţia comandantului rus din
Târgu Secuiesc"; se afirma tot mai des că „românii pleacă imediat
înapoi de aici".2
După instaurarea administraţiei sovietice, sub acoperirea
acesteia, acţiunile antiromâneşti vor prolifera. Iată o parte din
faptele de acest fel consemnate în Studiul documentardin 1945 al
Biroului Contrainformaţii al Secţiei a Il-a a Marelui Stat Major
român3: 26 decembrie 1944, omorârea prin împuşcare a unui
soldat român în comuna Negreni; toamna lui 1944, comuna Ţara
Codrului,judeţul Satu Mare — jandarmii unguri din comună legau
ţăranii români de mâini şi de picioare la stâlp şi-i băteau până la
sânge; toamna lui 1944, comuna Voievodul Mihai, judeţul Satu
Marc — populaţia româneaseă maltratată de jandarmii unguri;
14 noiembrie 1944,comunele Sânzicni, Breţeu, Belani din judeţul
Trei Scaune — bande de unguri înarmaţi au organizat multe atacuri
împotriva autorităţilor româneşti; decembrie 1944, comuna Aita
Seacă, judeţul Trei Scaune — gărzile populare maghiare au făcut
arestări ilegale ale unor români şi au procedat la maltratarea

2 Dociiincnlc publicalc dc Petre Ţiirlea în voi. Momimcnic nongrăia. Falşi

martiri maghiari pe pUmănliil românesc. Edil. Bravo Pre.'is, Bucureşti. 1996.
pp. 19-20.113-115.
3 Arh. M. Ap.N., fond micronime, rola F. II.1.5.35.cadrele 622-635.
acestora4; decembrie 1944, în comuna Covasna, judeţul Trei
Scaune — gărzile populare maghiare au arestat ilegal mai mulţi
români şi le-aujefuit casele; decembrie 1944,comuna Belin.judcţul
Trei Scaune — populaţia maghiară a distrus bunurile preotului
ortodox; 17/18 decembrie 1944,comuna Zagon.JudeţulTrei Scaune
— un grup de unguri înarmaţi, în frunte cu primarul comunei, au
bătut şi omorât mai mulţi români din comună; noiembrie 1944,
comuna Zăbala, Judeţul Trei Scaune — un grup de unguri a omorât
un ţăran român; 28 noiembrie 1944,comuna Feurdeni,judeţul Cluj
— membri ai poliţiei populare maghiare din Cluj au atacat garda
românească cc asigura paza unui depozit de materiale capturate,
omorând sentinelele şi rănind mai mulţi soldaţi; 29 octombrie 1944,
comuna Luna dc Sus, judeţul Cluj — un grup de unguri a împuşcat
pe un român; decembrie 1944,Târgu Mureş — gărzile cetăţeneşti
maghiare au arestat şi maltratat un grup de patru români; 10 octom­
brie 1944, comuna Prundul Bârgăului, judeţul Năsăud — jandarmii
unguri au maltratat şi apoi omorât şapte români (între care şi un
preot); 13 noiembrie 1944,SfântuGheorghe — poliţia ungară a bătut
şi izgonit din localitate întregul personal al Crucii Roşii dc la spitalul

4 Rcfcralul nr. 44/I9SI al Parchetului Cur|ii Cluj menţionează: „In timpul

CC s-a scurs dc l:i evacuarea Ardealului dc Nord dc c3lrc autoritriţilc româneşti
|...| şi până la instalarea administru|ici româneşti democratice (octombrie
1944-martic 1945). în comuna Aita Seacă s-a constituit o poliţie ţjopulară
compusă din I. Inczc luliu; 2. Făbiăn losif; 3. MăthtS Emcric; 4. Măthd Albcrt;
5. Căli Dczidcriii; 6. Măthd loan; 7. Nagy Ludovic; X. David loan. Aceşti
membri ai poliţiei populare dc atunci au arestat, la 4 decembrie 1944, şapte
locuitori dc naţionalitate română, iar la 27 decembrie 1944. alţi cinci. Cei arestaţi
au (ost duşi la Pretura Baraolt. iar dc aici la Comisariatul Poliţiei Populare din
Sfântii Cheorghe. unde au (ost ţinuţi arestaţi până la 5 mai 1943. tn timpul
deţinerii, lot timpul au fost cercetaţi,aplicându-li-sc bătăi grave, ţjc motiv că ar
fi informat trupele .sovietice şi române dc persoanele făcând parte dn categoria I
{maghiarii care au ucis .soldaţi români, la 4 septembrie I944j.“ — Apud Petre
Ţurlca, op. cit., pp. 48-49.

121
 din localitate (împreună cu soldaţii români răniţi): 16 noiembrie
1944,comuna Filiaşi.judcţul Odorlici — garda maghiară a împuşcat
şi apoi i-a scos dinţii unui soldat român: 16 noiembrie 1944,comuna
Zăbala, judeţul Trei Scaune — grupuri înamiate de secui au maltratat
şi împuşcat patru români din Zăbala şi Covasna: 8 decembrie 1944,
comuna Zăbala, judeţul Trei Scaune — garda maghiară a arestat şi
maltratat un plutonier român împreună cu alţi 20 de români din locali­
tate: 11 decembrie 1944,Odorhci — poliţia maghiară a arestat şi mal­
tratat telefonista de la Oficiul poştal, pentru că a vorbit româneşte:
dceembrie 1944, comuna Chichiş, judeţul Trei Scaune — poliţia
maghiară şi câţiva locuitori maghiari din Sfântu Gheorghe au maltra­
tat pe preotul ortodox, după eare l-au ţinut dc/brăcat în pivniţă câteva
zile: decembrie 1944,comuna Ungheni,judeţul Mureş — poliţiadin
Târgu Mureş a arestat şi maltratat pe primarul şi notarul, români:
decembrie 1944, Târgu Mureş — poliţia maghiară a arestat şi
expulzat în România pe dirigintele poştei, român: 5 noiembrie 1944,
comuna Olteni, judeţul Trei Scaune — gărzi maghiare din Olteni,
Gemătul de Jos.Turia, Mărliniş şi Zăbala, cu ocazia retragerii autori­
tăţilor româneşti, au atacat postul dc jandarmi Olteni: decembrie
1944, comuna Zagon, judeţul Trei Scaune — gărzile conduse dc
Istvăn Pilla,cu ajutoml populaţiei maghiare înamiate cu mitraliere şi
grenade,au înconjurat şi arestat 29 români, i-au supus lacliinuri,după
care i-au transportat la închisoarea din Sfântu Gheorghe: ianuarie
1945, comuna Impcr, judeţul Cine — primarul ungur a expulzat mai
mulţi români din comună: ianuarie 1945, Sfântu Gheorghe — gărzile
populate maghiare arestează şi maltratează 15 români: 5 martie 1945,
comuna Cerchis,judeţul Târnava Mică — garda populară maghiară
a arestat şi bătut pe învăţătorul român şi alţi trei locuitori români:
5 martie 1945, comuna Sânpaul — garda maghiară a împuşcat doi
grăniceri români: februarie 1945,Târgu Secuiesc — garda maghiară
l-a arestat pe preotul ortodox: 26 februarie 1945, comuna Covasna,

122
judeţul Trei Scaune — banda lui Istvăn Pilla a arestat şi maltratat mai
mulţi români; 6 ianuarie 1945, comuna Fărăgău, judeţul Mureş —
garda maghiară a împuşcat pe Fiul preotului român; 31 ianuarie 1945.
comuna Lunca Ozunului, judeţul Trei Scaune — atac cu armament
automat, făcut de jandarmii unguri asupra populaţiei româneşti, care
a fost silită să se refugieze pe teritoriul administrat de români;
2 februarie 1945,Oradea — poliţia maghiară a arestat 14 intelectuali
români (între care pe rectorul Academici Teologice) şi i-a transportat
în Ungaria; 5 martie 1945, comuna Remetca, judeţul Mureş —
un grup de unguri înarmaţi au omorât doi români şi rănit pe un al
treilea ctc.
Cealaltă sinteză prezentând atrocităţile săvârşite de unguri
împotriva românilor, în timpul administraţiei sovietice asupra
nordului Transilvaniei, este Jurnalul Batalionului dc voluntari
ardeleni „Garda luliu Maniu“ din Braşov, jurnal ţinut dc
comandantul Batalionului, Gavrilă Oiteanu. Se referă la o arie mai
restrânsă — judeţele Mureş, Odorhei, Ciuc, Trei Scaune, în care a
activat Batalionul. A fost întocmit în anii 1944-1945. Deşi apar
consemnate şi unele fapte nemenţionate în studiul documentar al
Biroului Contrainfomiaţii al Marelui Stat M.ijor, cele mai multe sunt
acţiuni prezentate în ambele documente; cum autorii acestor sinteze
au lucrat separat. Iară nici o influenţă unul asupra celuilalt, faptul că
aceleaşi lucruri sunt înscrise în ambele documente demonstrează
veridicitatea informaţiilor. Pentru cxempliFicare, redăm un fragment
din Juniid: „Populaţia sccuiască din Odorhei a rănit şi maltratat, în
ziua dc 26 noiembrie 1944, în asistenţa mulţimii, p>c sublocotenentul
B.Băloiuşi sergentul Tuţa loan.în ziua dc 31 ianuarie 1945, garda
ungurească din Lunca Ozunului, judeţul Trei Scaune, a atacat cu
mitralierele mai multe familii româneşti din sat, silindu-le să
părăsească comuna. La Sfântu Gheorghc.în noiembrie 1944, au fost
arestaţi mai mulţi români, pentru simplul motiv că erau români, apoi
bătuţi şi maltrataţi în mod îngrozitor. în comuna Ormeniş, judeţul

123
 Târnava Marc, unde se aflâ şi azi, preotul Ranroni,în luna februarie
1945, a fost arestat şi închis la Târgu Secuiesc, apoi dus la Sfântu
Glieorghe |...) în comuna Băţanii Mari, judeţul Trei Scaune, a fost
arestat în februarie 1945, de către gărzile lui Miklds 1-lorthy, fostul
primar român Nicolac Alexandru şi locuitorul Petru Roşea, pentru
motivul că au rcfu/.at să se înscrie în organizaţia MADOSZ. în
comuna Covasna a fost arestat,în decembrie 1944, părintele Babici,
pentru motivul că s-a născut român. în comuna Chichiş,Judeţul Trei
Scaune, a fost arestat, în 31dccembric 1944, şi dus la Sfântu
Gheorghe, părintele Glieorghe Lincu, apoi maltratat de aşa-zişii
jandarmi secuieşti,cu concursul populaţiei civile. Cu răni adânci,a
fost închis într-un beci, ţinut eomplet dezbrăcat, la frig şi umezeală
(...| în comuna Zăbala, judeţul Trei Scaune, în ziua de 7 decembrie
1944, scara, garda sccuiască, înarmată ca pe câmpul de luptă, a
înconjurat cartierul românesc, bătând şi maltratând pe plugarul
Anton Gheorghe şi alţi 40 locuitori. în ziua următoare, un alt
dcta.şament de gardişti unguri,în număr de peste 150, au arestat pe
plutonierul Simion Gavrilă şi alţi 20 români. în ziua de 9 decembrie
1944, preotul român Ion Ghica şi plutonierul rezervă Dumitru
Turcuş au fost ridicaţi de aceiaşi bandiţi. Toţi locuitorii au fost
maltrataţi îngrozitor, iar locuinţele acestora jefuite complet. Gărzile-
bandele secuieşti înarmate din judeţul Trei Scaune, conduse de un
oarecare secui cu numele Pilia, originar din comuna Pavas, judeţul
Trei Scaune, au arestat între 7 şi 10 decembrie 1944 pe toţi fruntaşii
români din comunele Zagon, Zăbala,Covasna, Pavas şi Brateş, apli-
cându-lc cele mai crunte bătăi, apoi închişi. între 13-15 noiembrie
1944, populaţia şi poliţia din Sfântu Gheorghe au arestat întreg
personalul Crucii Roşii Române,care îngrijea bolnavii, împreună cu
personalul medical,şi i-au aruncai peste graniţa ruşinoasă a verdic­
tului de la Vicna. O faptă a democraţiei ruşinoase de care lumea nu
a mai auzit, să ridici bolnavii din paturi şi să-i dai la drumul marc, ca
şi când această graniţă ar fi ungurească, la data de 15 noiembrie
1944. Un gest al civilizaţiei hoardelor lui Attila, fraţi de suferinţă ai
trădătorului Pdtcr Grozză. în comuna Dalnic, judeţul Trei Scaune,
în ziua de ISnoicmbrie 1944,gardiştiiseeui,cu populaţia secuiască
din acea comună, au maltratat în mod sălbatec pe locuitorul român
Gheorghe Boghiu. în ziua de 16 noiembrie, aceeaşi hoardă înarmată
a expulzat din comuna Poiana Sărată, judeţul Trei Scaune, un număr
de 16 familii româneşti.cu 33 copii mici. Apoi le-au jefuit casele cu
tot avutul lor. în 9 decembrie 1944, gardiştii secui din Aita Seacă,
judeţul Trei Scaune, au arestat nouă tineri români din acea comună,
maltratându-i în mod îngrozitor. Doi dintre ei au evadat, restul fiind
poate şi azi închişi în temniţele secuieşti din Baraolt. Ţară nouă
ungurească!? în ziua de 14-15 noiembrie 1944,cu ocazia retragerii
autorităţilor româneşti din Secuime, gărzile ungureşti au ataeat
posturile noastre de jandarmi din eomunele Olteni, Gemăt, Turia,
Mărtineni, Zăbala şi Ghelinţa. ţ...] Gărzile ungureşti au jefuit
şi maltratat săptămâni întregi pe loeuitorii români din eomunele
Cristeşti,Tirimia Mare. Ungheni, Mure.şeni etc. din judeţul Mureş.
[...] Dirigintele poştei din Târgu Mureş, Vasile Văleanu.a fost arestat
la 28 noiembrie 1944 şi expulzat din ţara lui peste graniţa trasă la
Viena. în Sândominic, judeţul Ciuc, garda secuiască a maltratat şi
jefuit toată populaţia românească din acea comună. [...]“5.
Administraţia sovietică din nordul Transilvaniei nu numai că
nu a luat măsuri împotriva autorilor unor asemenea fapte, dar chiar
i-a încurajat. Pe de altă parte. Comisia Aliată de Control, care
reprezenta numai interesele sovietice în România, a interzis presei
româneşti să scrie despre grozăviile petreeute. Pe marginea
acestei interdicţii. Eugen Filotti. secretar general al Ministemlui
Afacerilor Străine al Românei, a avut o discuţie cu Kirsanov, şef-
adjunct al Secţiunii politice a Comisiei Aliate de Control, la
17 decembrie 1944. Diplomatul român nota, după această
discuţie: „Am semnalat lui Kirsanov faptul că cenzura sovietică a
suprimat din ziarul Cuvântul diferite informaţii privitoare la
abuzurile şi excesele săvârşite de unguri împotriva românilor din
Transilvania de Nord. Am arătat că unii dintre aceşti unguri sunt
clemente care au servit până acum guvernul de la Budapesta.
Domnul Kirsanov mi-a declarat că publicarea unor astfel de
informaţiuni nu poate fi admisă, deoarece ele apar ca o critică
indirectă la adresa autorităţilor sovietice care deţin în prezent
administraţia în Transilvania de Nord"6.
Instaurarea administraţiei româneşti în nordul Transilvaniei7,
martie 1945, nu a dus la încetarea acţiunilor antiromâneşti,
deoarece majoritatea funcţionarilor, poliţiştilor. Jandarmilor au fost
recrutaţi din rândul membrilor Uniunii Populare Maghiare. Aceasta
pentru că Partidul Comunist aflat la putere dorea să-şi atragă
voturile electoratului maghiar în lupta împotriva „rcacţiunii",
formată din Partidul Ţărănesc şi Partidul Naţional Liberal.
Din acelaşi Studiu documentar a\ Biroului Contrainformaţii
al Marelui Stat Major român, câteva acţiuni antiromâneşti ce au
urmat retragerii administraţiei sovietice: 23 aprilie 1943, comuna
Caţa, judeţul Odorhei — garda maghiară compusă din 15 civili a
împresurat Primăria şi a ameninţat cu împuşcarea pe şapte români.

6 Apud Pclrc Turtea, op. cit., p. 51. Aşadar. în timpul războiului Germania
şi Italia interziceau presei romtlncşti sS prezinte atrocitti|ilc maghiare; după
război,acelaşi lucni era răcut de sovietici. Ungurii au reuşit să se Tacă protejaji
şi de guvernele fasciste şi de cel bolşevic. în campania de mistificare a
adevărului nu se schimbase decât dirijorul. Momentul maximei mistificări a
udevănilui a fost atins, totuşi. în I94U. Două exemple edificatoare: I. La 9
septembrie 1940, Radio Budapesta transmitea (anun| reluat de mai multe ori):
„Locuitorii români iau parte pretutindeni la manifcsta|iilc de bucurie,
exprimându-şi dorin|a de ataşare de unguri". — Arh. M.Ap.N.. fond microrilmc,
rolaF.II.I.S4S.cadnil 151.2..,Magyarorszag"din 14octombrie I940.scriacă
la Cluj românii ortodocşi şi grcco-catolici iau cu asalt registrele Stării Civile,
pentru ca să revină la vechea lor crcdin(ă, având în vedere că au trecut la religiile
menţionate din interes.
' Desore retragerea administraţiei U.R.S.S. din nordul Transilvaniei —
au arestat pe şeful de post şi pe notar, transportându-i la Odorhei;
mai 1945, comuna Urmeniş, Judeţul Trei Scaune — sub condu­
cerea preotului ungur, garda maghiară a arestat 13 locuitori din
comuna Aita Seacă (toţi români); 24 iunie 1945, comuna
Covasna, judeţul Trei Scaune - primarul ungur şi şeful de
Jandarmi Pilia Istvăn au îndemnat populaţia să ceară unirea cu
U.R.S.S. [subl. n.|; Pilia Istvăn, cu un grup de 60 secui înarmaţi
cu mitraliere şi branduri au terorizat populaţia românească; 1 iunie
1945, comuna Lutiţa, Judeţul Odorhei — populaţia maghiară din
comună a ţinut o întrunire, împreună cu maghiarii din mai multe
comune, unde au manifestat contra instalării administraţiei
româneşti; 2 iulie 1945, Sfântu Gheorghe — tineri maghiari au
rupt şi călcat în picioare steagurile tricolore româneşti; 4 iulie
1945, comuna Breţeu, Judeţul Ciuc — locuitorii maghiari au
alungat Jandarmii români care se instalaseră în comună ş.a.8
Concluziile Biroului Contrainformaţii al Marelui Stat Major
român erau foarte clare şi extrem de importante pentru definirea
relaţiilor româno-maghiarc din România anului 1945: „Faptele
dovedesc că în Ardeal relaţiile dintre români şi unguri continuă a
se înăspri din cauza atitudinii acestora din urmă, cari, manifestând
o falsă simpatie pentru U.R.S.S. şi pentru regimul democratic,
urmărsc; — să păstreze preponderenţa în Ardeal; — să se izoleze
în aceeaşi carapace .şovină, refuzând mâna întinsă de români; — să
saboteze autoritatea statului român, pentru a-l prezenta apoi
incapabil de a conduce naţionalităţi minoritare. Diferitele concesii
şi avantagii ce li s-au făcut, faţă de pretenţiile mereu ridieate de
ei, în loc de recunoştinţă au ocazionat atitudini din cele mai
îndrăzneţe, pline de aroganţă şi uneori de desconsiderare.
Elementul maghiar din Ardeal caută pe orice cale să saboteze
consolidarea stalului român şi bunele relaţii cu Uniunea Sovietică,

tl.Ap.N., fond micronime, rola F. II. 1.535,cadrele 632-634.

provocând zilnic incidente, pe eari le aduc la cunoştinţa Comanda-
metului Sovietic, insinuând că ungurii ar fi victime.
Deseori caută să împiedice acţiunea de democratizare şi bună
înţelegere între naţionalităţile conlocuitoare din această provincie,
încearcă să-şi introducă în toate compartimentele vieţii de stal
clemente de încredere, cari ulterior să favorizeze spionii, sabotorii,
teroriştii şi agenţii propagandişti ai cauzei maghiare. Orice acţiune
şi orice persoană care stinghereşte acţiunea şovinistă ungurească
este declarată ca fascistă sau nazistă, iar tot ce se face în interesul
«cauzei maghiare» poartă pecetea «democraţiei». Pe toate căile,
caută să întreţină un aspect unguresc în Ardeal, spre a da impresia
că ci sunt populaţia majoritară în această regiune. Astfel; —
folosesc sigiliile cu stema şi inscripţiuni maghiare, chiar pe unele
acte oficiale adresate autorităţilor române; — la diferite instituţii
(poliţie, poştă, telefoane ctc.) funcţionarii utilizează uniforma
ungurească; — s-au abţinui de la preschimbarea monedei pengo,
căutând să deprecieze valoarea Icului; — organele poliţieneşti
maghiare nu se sficsc să aresteze pe străzi militari români izolaţi, pc
cari să-i predea apoi Comandamentului Sovietic; — au atitudine
ostilă faţă de arborarea drapelelor româneşti, provocând lot felul
de incidente la serbările naţionale; |...| — autorităţile poliţieneşti
şi jandarmereşti maghiare, conduse de un spirit şovin, săvârşesc tot
felul de abuzuri, provocând incidente grave, arătând pc faţă că sunt
ostile oricărei tendinţe de conciliere şi bună convieţuire.
în speranţa câştigării «cauzei maghiare», ungurii par a nu se
da în lături şi de la tot felul de acţiuni subversive, disimulându-lc
sub masca democraţiei. în această privinţă se parc că pregătesc şi
o acţiune de violenţă armată: — au fost înarmate gărzile de la
uzinele Dermata şi turnătoriile Iris; — s-a constituit şi înarmat
Miliţia muncitorească din Ardealul de Nord. care numără până în
prezent 8 000 de membri şi care este încadrată cu foşti ofiţeri şi
subofiţeri din armata maghiară, cu titlul de «instructori»; au
organizat o acţiune de rezistenţă în forţă, în vederea împiedicării
inslalării organelor jandarmcreşti române pe teritoriu. în legătură
cu această pregătire, unele formaţiuni paramilitare şi chiar
populaţia maghiară înarmată au executat, în judeţul Ciuc, trageri
de instrucţie cu armamentul individual, automat şi chiar greu. La
sosirea organelor jandannereşti, care urmau să înlocuiască poliţia
populară maghiară, au dat naştere la incidente sângeroase.
Cu ocazia închiderii Congresului Uniunii Populare Maghiare,
un grup de manifestanţi unguri a strigat,în Piaţa Unirii din Cluj,obiş­
nuitul dicton al reacţionarilor unguri: «Vrem Ardealul liber!» [...)
Refugiaţii români înapoiaţi în localităţile ardelene îşi găsesc
locuinţele ocupate de unguri, iar autorităţile maghiare le pun tot
felul de piedici în redobândirea drepturilor şi bunurilor lor.
Dispreţuind autorităţile militare române, organele poliţiei
populare maghiare şi-au permis, în judeţele Someş şi Cluj, să facă
controlul personalului militar. [...] în oraşul Odorhei, la sosirea
Cercului Militar Teritorial, s-au organizat manifestaţiuni pe străzi,
ostile instalării Cercului. Propaganda şovină maghiară nu a
menajat nici biserica românească: în oraşul Satu Mare autorităţile
ungureşti au impus preotului român din localitate să rostească
predica, în timpul serviciului divin, în limba maghiară.
Măsurile şi dispoziţiunile luate de autorităţile româneşti sunt
peste tot sabotate de unguri. [...] Se pare că aceste refuzuri de a se
supune ordinelor date dc autorităţile româneşti sunt rezultatul
instigării întreprinse chiar dc unii funcţionari de stat de origine
maghiară. Se menţionează că prefectul judeţului Trei Scaune,
Kisgyorgy Thomas, printr-o cuvântare ţinută cu ocazia sărbătoririi
zilei dc 9 Mai la Sfântu Gheorghe, a îndemnat populaţia să nu se
prezinte pentru înscrierea pe tabelele dc recensământ. Dc asemeni,
prefectul judeţului Odorhei a pus în vedere locuitorilor din judeţ să
nu se prezinte la chemările unităţilor sau Cercurilor Teritoriale.
Şeful jandarmeriei maghiare din judeţul Trei Scaune, Pilla Istvăn,
a instigat locuitorii maghiari să nu răspundă la nici un ordin dc
chemare lansat dc autorităţile româneşti.
 în concluzie, [...] populaţia maghiară continuă să acţioneze pc
aceeaşi linie de comportare şovină, cu toate declaraţiile publice
ale conducătorilor unguri, care se prezintă democraţi, gata a păşi
frăţeşte alături dc români. [...] scopul este de a denatura eforturile
noastre şi a nc prezenta în faţa Aliaţilor ca antidcmocraţi. Astfel
— Uniunea Populară Maghiară întreţine propagandă şovină şi
antiromâncască în sânul populaţiei maghiare; — iiumcro.şi fascişti
unguri sunt liberi şi lucrează camuflaţi dc ceilalţi unguri, iar uneori
personalităţi maghiare intervin în favoarea celor arestaţi; diferiţi
conducători maghiari adună date prin care să demonstreze că
românii nu sunt democraţi; — numeroşi unguri sosiţi clandestin
din Ungaria [...1 înmulţesc numărul minoritarilor şi fac
propagandă pentru separatism şi autonomia Ardealului." în finalul
Studuluidocumcntara\ Biroului Contrainformaţii al Marelui Stat
Major român se menţionează că faptele prezentate nu reprezintă
decât o mică parte din cele ce s-au întâmplat.9

Rcinstaurarca administraţiei româneşti în partea dc nord a

Transilvaniei a creat şi premisele pentru cercetarea faptelor
petrecute în regiune în perioada 1940-1944 şi pentru pedepsirea
celor vinovaţi. Bineînţeles, nu s-a putut pune nici o clipă, în 1945,
problema pedepsirii faptelor antiromâneşti din timpul ocupaţiei
sovietice; într-un singur proces, în 1948, Tribunalul din Clu jlfl şi
apoi cel militar din Sibiu11 au luat în discuţie faptele a şase
membri ai poliţiei maghiare din Sfântu Gheorghe, care în
decembrie 1944 şi ianuarie 1945 maltrataseră un grup dc români
din Aita Seacă; verdictul a fost de achitare.

9 Idem, cadrele 582-593.

10 Petre Ţiirlea. op.c/V..pp. 171-175.
11 Ibklcm.
 Răspunzând şi unei cerinţe a Naţiunilor Unite, la 25 aprilie
1945 va n publicat în „Monitorul Oficial" Decretul-lcgc nr. 312,
pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării
sau de crime de război. Articolul 2 menţiona că sunt consideraţi
vinovaţi de crime de război şi cei care „au ordonat sau săvârşit acte
de teroare, cruzime, sau de suprimare asupra populaţiei din
teritoriile în care s-a purtat războiul" (alineatul d), cei care „au
ordonat sau săvârşit represiuni colective sau individuale, în scop
de persecuţie politică sau din motive rasiale asupra populaţiei
civile" (c), care „au ordonat sau organizat munci excesive sau
deplasări şi transporturi de persoane în scopul exterminării
acestora" (0. „au ordonat sau iniţiat înfiinţări de ghetouri, lagăre
de internare ori deportări din motive de persecuţie politică sau
rasială", „s-au pus în slujba hiticrismului sau fascismului şi au
contribuit prin fapte proprii la realizarea scopurilor lor politice sau
la aservirea vieţii economice a ţării în detrimentul intereselor
poporului român" (o). Se instituiau un număr de acuzatori publici,
însărcinaţi cu cercetarea celor învinuiţi, precum şi u instigatorilor,
coautorilor, complicilor (art. 4). Erau numiţi, prin înalt decret
regal, la propunerea ministrului Justiţiei. Artcolul 5 prevedea că
iniţiativa judecării o putea avea Consiliul de Miniştri, dar exista
şi posibilitatea unei sesizări din oficiu. Toate autorităţile publice
erau obligate să-şi dea concursul acuzatorilor publici (art. 6).
Punerea în libertate a celor arestaţi putea fi făcută doar de acuzato­
rul şef şi de Consiliul de Miniştri (art. 7). Actul de acuzare, o dată
întocmit, era supus spre aprobare Consiliului de Miniştri, care
putea decide asupra sesizării instanţei de judecată (art. 8).
Judecarea faptelor se lăceade către Tribunalul Poporului (art. 10).
în virtutea Dccrctuliii-lcge nr. 312 vor 11 judecate mai multe
loturi de învinuiţi de crime de război; primul va fi cel format din
autorii asasinatelor din nordul Transilvaniei, în timpul ocupaţiei
liorthystc. (Tribunalul Poporului s-a constituit prin Dccrctul-lege
nr. 526 din 10 iulie 1945.)

1.11
 încă din prima parte a anului 1945 — chiar înainte de apariţia
Decrelului-lege nr. 312 — se cerca judecarea vinovaţilor pentru
atrocităţile săvârşite de unguri în nordul Transilvaniei. Pe lângă
cererile în acest sens din partea unor organisme româneşti, este
interesant de menţionat şi o astfel de cerere venită chiar din partea
Uniunii Populare Maghiare, organizaţia judeţeană Sălaj, datată
17 aprilie 1945 (în urma unei hotărâri luate de organizaţia judeţeană
la 3 aprilie). Se aminteau „grozavele incidente" din comunele Ip şi
Trăznea, unde „mulţi oameni nevinovaţi şi-au pierdut viaţa". Se
solicita o comisie mixtă româno-maghiară pentru prinderea şi
pedepsirea făptaşilor, iar Guvernului Ungariei i sc cerca extrădarea
criminalilor adăpostiţi în această ţară. Acţiunea era concepută „în
numele democraţiei şi frăţiei între cele două popoare, român şi
maghiar". Cererea, adresată prefectului dc Sălaj, era semnată de
preşedintele Organizaţiei Uniunii Populare Maghiare din judeţul
Sălaj. Aloizius Nemdcz.1 - Acelaşi, la 30 noiembrie 1945, declara —
în faţa acuz.atorului public G. Râpeanu, la Cluj — că în calitate dc
preşedinte al Uniunii Populare Maghiare Sălaj, încă din martie 1945
a luat iniţiativa dc a fi sesizat Tribunalul Poporului (deşi atunci nu
exista) să cerceteze cazurile dc la Ip şi Trăznea, „aplicând sancţiuni
celor vinovaţi, deoarece consider că aceasta este o împrejurare care
ar contribui la înfrăţirea celor două naţionalităţi conlocuitoare".1'’
Cercetările sistematice au început în vara lui 1945. în iulie
înrcgistrându-sc mai multe depoziţii dc martori în faţa judecătoru­
lui dc instrucţie Simion Pop dc la Tribunalul din Sălaj; s-a început
cu românii supravieţuitori din comuna Ip; concomitent, li s-au
cerut declaraţii şi unor locuitori maghiari ai comunei. Dc aseme­
nea, s-au luat depoziţii unor bănuiţi ca participanţi la masacre.14

4 Idem. dosar 4(XI22. voi. 4. Sc păsin livii a procesului, parţial

chiar sislemalizatu. Asifcl, penim iir oale dociinicnlclc suni
ili/alcinlr-tin singur dosar. — Vczi.f dosar4IM)22.vol.3.
 în ■'uigust I94S, Legiunea de jandarmi Sălaj s-a implicat în
cercetare. La 14 august, postul de jandarmi Nuşfalău primea
ordinul de a face „cele mai minuţioase şi complete cercetări pentru
stabilirea adevărului" şi a-i aresta pe vinovaţi. Se atrăgea atenţia ca
„totul să fie absolut legal,cu tact şi toată per.scvcrenţa".15 în urma
acc.stui ordin, la 16-17 august au fost înregistrate 34 depoziţii de
martor la Ip.în faţa jandarmului, a primarului şi a preotului.16
Paralel, erau cerute de la diverse instituţii centrale informaţii
privind atrocităţile maghiare. în urma unei asemenea cereri.
Ministerul Afacerilor Străine hotăra să trimită Tribunalului
Poporului din Cluj toate dosarele privind masacrele, la 11 august
1945.17 De asemenea, s-au luat şi dosarele proceselor de la
Tribunalul Regal Maghiar din Cluj. din 1941.18
A urmat faza interogatoriilor, în toamna lui 1945 şi iama lui
1946. Cercetarea s-a făcut meticulos, cu răbdare, ajungându-sc
chiar la întocmirea unor hărţi ale masacrelor de laTrăznca şi Ip.19
Actul de acuzare, întocmit de acuzatorii publici Ghiron Moraru şi
Grigorc Râpeanu20, a servit drept bază Consiliului de Miniştri, la
1 martie 1946, pentru a decide sesizarea Tribunalului Poporului
pentru judecarea celor învinuiţi.21

1 Idem. dosar JIM)22. voi. 6. f. 9.

16 Idem.dosar a(X)22. voi. 4.
17 Arh. M.A.L.. fond Transilvania 1920-1944.dosar 1.13. f. 319.
18 Arh. S.R.I.. Buciircşli. fond P.dosar4(X)22. voi. 1. f. S4.
19 Idem. dosar 40022. voi. 4. f. 140. harta masacrelor d. ; la Ip şi.
dosiir 40022. voi. 5, f. 53. harta masacrelordc laTrSznca.
20 Aclul de acuzare, dalat 25 februarie 1946. Idem. dosar 40022. voi. I.
ff. 14-68.
21 Proces-verbal nr. 6/1 martie 1946. al Consiliului dc Miniştri, semnat dc
Petru Croza. Gheorghe Tâtărc.scu. Mihai Romniccanu. Lucrc|iii Putrăşcanu,
Lothar Râdliccanii. l-dinond Nicolaii. Romuliis Zăroni. dr. Bagdasar. — Idem.
dosar 40022. voi. I. f. 13.
 în unna judecării, la 13martic 1946. Tribunalul Poporului din
Cluj a dat Hotărârea nr. I-2. Au fost judecaţi 63 învinuiţi, din care
doar 26 erau arestaţi; majoritatea, 37, nu au putut Ti găsiţi,in cea mai
mare parte fiind fugiţi în Ungaria. Tribunalul a ordonat faptele
petrecute în 16 localităţi din nordul Transilvaniei (deci nu din toată
regiunea ocupată de către Ungaria); comuna Nuşfalău, judeţul Sălaj,
în ziua de 8 septembrie 1940; în Zalău la 9 septembrie; la Muntele
Meseş, 9 septembrie; comuna Trăznea, judeţul Sălaj, în 9 septem­
brie; Huedin,judeţul Cluj, 10 septembrie; comuna Ip, judeţul Sălaj.
13/14 septembrie; comuna Cerişa, judeţul Sălaj, 16 septembrie;
comuna Porţi, judeţul Sălaj, 15 septembrie; comuna Marca, judeţul
Sălaj, 16 septembrie; comuna Camăr,judeţul Sălaj, 15 septembrie;
comuna Cosniciul de Sus, judeţul Sălaj, 16 septembrie; comuna
Hălmăjd, judeţul Sălaj, 16 septembrie; comuna Nuşfalău-Plopiş,
judeţul Sălaj, 17 septembrie; comuna Sântion. judeţul Bihor,
16/17septembrie; comuna Sucutard,judeţul Someş.23 septembrie;
comuna Mureşenii de Câmpie, judeţul Cluj, 23/24 septembrie. Se
stabilea legătura dintre omorurile săvârşite la date diferite, deoarece
se încadrau în acelaşi plan de epurare etnică a Stalului maghiar.
Aşadar, Tribunalul a admis idcca că asasinatele s-au făcut conform
unui plan prestabilit. Autorii morali erau consideraţi conducătorii
de la Budapesta, de aceea, procesul nu era unul obişnuit, ci „un
proces sui gcncris, care se face în primul rând unui sistem şi unei
epoci şi numai în al doilea rând uneltelor otrăvite ale acelui sistem
şi ale acelei epoci."
Tribunalul stabilea că Ungaria a dcslaşurat. timp de 22 de ani.
o propagandă şovină antiromâncască, cu efecte foarte nocive;
„Această propagandă şi această otravă au fost vărsate timp de 22 de
ani nu numai în sufletele cetăţenilor unguri, ci şi în sufletele cetă­
ţenilor romani de origine cinică maghiară, profesând un adevărat

22 Iclcni,dosar 40022.
cult al revanşei prin brutalităţi. Cu acest spirit şi cu această menta­
litate s-a făcut intrarea trupelor horthystcîn Ardealul de Nord.între
5-14 septembrie 1940, şi tot cu acest spirit şi cu această mentalitate
o parte din populaţia de origine etnică maghiară din Ardealul de
Nord. infestată de fascism, s-a pus la dispoziţia unei părţi a
militarilor, ei înşişi având sufletele otrăvite, şi drept consecinţă a
otrăvirii sufletelor au comis un şir întreg de atrocităţi."
După ce a anali/.al faptele petrecute în cele 16 localităţi.
Tribunalul Poporului de la Cluj a concluzionat: „Având în vedere că
faptele săvârşite de acuzaţi întrunesc elementele crimei prevăzute la
art. 2. lit. c din Legea nr. 312/1945 pentru unnărirca şi sancţionarea
celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război, care arc
următorul conţinut anunţat în şedinţa publică — «Sunt vinovaţi de
dezastrul ţării prin săvârşirea de crime de război cei care au ordonat
sau săvârşit represiuni colective sau individuale cu scop de
persecuţie politică sau din motive rasiale asupra populaţiei civile».
Că în general vorbind s-a dovedit în faţa «acestui Tribunal al
Poporului că toţi acuzaţii condanuiaţi au săvârşit cu intenţie crimele,
în scop de persecuţie politică şi din motive rasiale. Având în vedere
că luaţi în parte llcciu^c dintre aceşti acuzaţi, confomi participaţiei lor
la săvârşirea crimelor arătate mai sus, aceştia se încadrează în
dispoziţiunilc textului anunţat." După pronunţarea vinovăţiei
Tiecărui acuzat, tribunalul «achita pe ş«iptc dintre ei şi-i eondamna pe
ceilalţi (din care doar 18 în sUirc de arest). Erau condamnaţi la moarte
22 acuzaţi — toţi cu domiciliul necunoscut, plecaţi în Ungaria. Din
cei şapte condamnaţi la muncă silnică pe viaţă, doar patru erau în
stare de arest, restul fiind de asemenea fugiţi în Ungaria. Aşadar,
m.arca majoritate a principalilor vinovaţi «au fost condamn«iţi în lipsă,
nu au avut nimic de suferit de pe urma crimelor săvârşite. Cei mai
mulţi s-au refugiat în Ungaria, unde au fost primiţi cu braţele
deschise; Statul maghiar nu i-a extrădat niciodată. solid«Triz«ându-se,
astfel, cu aceşti criminali. Unii. ca locotenentul Vasvăry Zoltăn,
prineipalul «autor «al crimelor de la Ip.au găsit adăpost în Statele Unite
ale Americii. O parte dintre criminali mai trăiiiu încă în 1995.

135
 Cei câţiva maghiari condamnaţi nu au primit cu resemnare
pedeapsa; toţi au făcut recurs. Acţiunea a fost evident coordonată;
dovadă, asemănarea până la identitate între cererile de recurs: erau
invocate aceleaşi motive, expuse în aceeaşi ordine şi cu aceleaşi
cuvinte. Motivele invocate în cererile de recurs erau: I. nccon-
stituţionalitatca Dccrctului-lcgc nr. 312/1945, care ar viola arti­
colele 5,8, 15,16 şi 101 din Constituţie; era afimiată însăşi necon-
slituţionalitatca Tribunalului Poporului; 2. se invoca „reaua
compunere a instanţei", pentru că judecătorii nu fuseseră aleşi
decât din cadrul a şase formaţiuni politice, deşi alianţa de la guver­
nare cuprindea şapte; singura formaţiune ncrcprczcntată era
Uniunea Populară Maghiară; 3. timpul prea scurt între constituirea
instanţei (I martie) şi începerea dezbaterii (8 martie), ceea ce i-a
împiedicat pe avocaţi să-şi pregătească apărarea; 4. „Greşita apli­
care a pedepsei", deoarece toţi fteuzaţii se considerau nevino­
vaţi.23 Recursurile nu au modificat sentinţa din martie, cei con­
damnaţi rămânând să-şi ispăşească pedepsele.
în arhive pot fi urmărite destinele majorităţii maghiarilor arestaţi
şi judecaţi în 1946 pentru asasinatele din nordul Transilvaniei.
Astfel, Kisfalusi F. Alexandru, arestat la 20 februarie 1946, con­
damnat definitiv la I iunie 1946 la 15 ani temniţă grea — pentru că
„a cooperat cu soldaţii maghiari la masacrarea populaţiei române din
comuna Ip şi din satele învecinate" —, a fost eliberat din Peni­
tenciarul Aiud, la 8 octombrie 1955, beneficiind de reducerea
pedepsei conform Decretului nr. 422/1955 al Preşedinţiei Marii
Adunări Naţionale.24 OszAipăd,arestat la 17decembrie 1945,con­
damnat la 25 de ani muncă silnică — pentru că „îmbrăcat în haină
militară a condus echipe de soldaţi prin comunele învecinate, luând
parte cu acestea la maltratarea, omorârea şi jefuirea populaţiei
româneşti din comunele din jurul Ipului" —, a decedat în Peniten­
ciarul Aiud, la 28 iulie 1948. la inllniicric,cu diagnosticul „peritonită

Majoriljlcj cererilor de recurs

Il-a şi dosar 4<K)22. voi. 3.
24 Idem,dosar 40022, voi. 12. ff. 2
T.B.C.“25Bdrcs VasUc,condaninatla25animuncăsilnică — pcnlru
cooperare cu soldaţii maghiari la asasinatele din Ip —, a decedat şi el
la Aiud,la2S septembrie 1947; diagnosticul „nefrită acută"26. Bdres
Nicolae — condamnat la cinci ani temniţă grea tot pentru ajutorul
dat soldaţilor în masacrarea românilor —, a decedat la Penitenciarul
Aiud, la 26 iunie 1947. de paralizie cardiacă.27 Borzăsi Francisc,
condamnat la 20 de ani muncă silnică — pentru aceeaşi vină —, a
decedat tot în Penitenciarul Aiud, la 26 ianuarie 1948, de nefrită
cardiacă.2^ Kisfalusi Bâiint, condamnat la 20 de ani muncă silnică,
în contumacie, se va reîntoarce în Ip „din prizonierat în U.R.S.S." în
1948; pe baza declaraţiei sale conform căreia în noaptea masacrului
de la Ip nu a putut lua parte la acesta pentru că era beat. Curtea Cluj
decide, la 7 februarie 1949, să-l achite.29 B6res F. Sigismund, con­
damnat la 20 de ani muncă silnică, va deceda la Penitenciarul Aiud,
la 1 septembrie 1947; diagnosticul: „enterită difenteriformă".30
Csepei Francisc, condamnat la 20 de ani muncă silnică — pentru
aceleaşi motive —, mai era căutat încă de Poliţie în 1947.31 Csepei
A. Sigismund. condamnat la 20 de ani muncă silnică, pedeapsă
redusă la 10 ani, deţinut la Penitenciarul Aiud şi apoi la cel din
Gherla, va fi eliberat, prin expirarea pedepsei, la 17 februarie 1956.32
Kudor loan Duka, din Huedin, condamnat la muncă silnică pe viaţă
— pentru participarea la asasinarea protopopului Aurel Munteanu
şi a poliţistului Gheorghe Nicula —, a fost graţiat la 9 iulie 1949 şi
pus în libertate la 28 iulie 1949.33

23 In dcicn|ic fiind, în februarie 1946 ceruse s3 fie eliberat pentru c

comnict nevinovat, deşi dovezile vinovăţiei erau multiple. — Idem, ff. 4',
76 Idem, ff. 90-93.
27 Idem.f. 159.
2“ Idem.f. 312.
29 Idem. ff. 326-331.
3(’ Idem, f. 346.
31 Idem.f. 362
32 Idem. do.sar 40022. voi. 15.f.80.
33 Idem, dosar 40022. voi. 16, f. I. Era unul dintre putinii acuzaţi c
rccunoscuseră vina. — Idem.dosar 40022, voi. 3. ff.99,100.
 IV

ÎN LOC DE ÎNCHEIERE

în 1995, din iniţiativa deputatului P.U.N.R. dc Sălaj, Aurel

Jecan, a fost adoptată Legea pentru aeordarea titlului dc localităli-
martir comunelor Ip şi Trăznca. Era un act dc dreptate. Dar,într-o
adresă a Grupului parlamentar al U.D.M.R. (19 aprilie 1995)către
Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, se anunţa: „[...) nu
susţinem avizarea acestui proiect şi vom propune respingerea
iniţiativei legislative." Legea a fost, însă, adoptată şi primită de
populaţia celor două comune cu o marc satisfacţie. Ecoul a fost
foarte puternic şi în rândul românilor dc peste hotare (mai ales
printre cei din S.U.A.).
O dată acordată această satisfacţie morală victimelor ocupaţiei
maghiare, rămânea problema despăgubirilor materiale. în Camera
Deputaţilor, ca a fost ridicată în martie 1996, dc către deputatul de
Prahova Petre Ţurlca, care afirma că necesara înţelegere viitoare
dintre români şi maghiari poate fi atinsă doar dacă se va ajunge la
încredere reciprocă, iar aceasta depinde de asumarea sinceră a
trecutului, a responsabilităţii pentru propriile fapte. Era o invitaţie
la aplicarea ari. 3 al Convenţiei de la Haga din 1907, care obligă
statele la despăgubiri „pentru faptele săvârşite de persoanele care
fac parte din forţa lor armată." Răspunzând, ministrul de Externe
Teodor Melcşcanu promitea ridicarea problemei despăgubirilor
după încheierea Tratatului cu Ungaria („Monitorul Oficial", II,
37/21 martie 1996, p. 20).
Aşadar, In 1946. în urma procesului, unii dintre asasinii
maghiari au fost pedepsiţi; în 1995,lpşiTrăzncaau fost declarate
localităţi-martir. Trebuie să urmeze scuzele oficiale ale Statului
maghiar şi despăgubirile materiale. Când se vor realiza şi aceste
ultime două lucruri, pagina dramatică de istorie, în relaţiile
româno-maghiarc, a anilor 1940-1944, va putea fi privită cu mai
puţine pasiuni. Dar niciodată ceea ce s-a întâmplat în acei ani nu
va trebui uitat, pentru ea să nu se repete.

Ploieşti, 17 mai 1996 Petre ŢURLEA

ANEXE
 LISTA DOCUMENTELOR

1940, septembrie 12 — Telegramă a ministrului Românei

din Budapesta, în legătură eu ecoul masacrului de la
Trăznea în presa ungară.
1940, septembrie 12 — Telegramă a ministrului României
ia Budapesta, în legătură cu Comisia mixtă româno-ungară.
1940, septembrie 14 — Rezoluţia lui Ion Antoncscu pe
Buletinul de informaţii al M.St.M.din ISseptembrie 1940.
1940, septembrie 14 — Telegramă de la Legaţia României
din Budaţ}csta, în legătură cu activitatea Comisiei mixte
româno-maghiarc.
1940, septembrie 16 — Telegramă de la Legaţia României
din Budapesta, în legătură cu masacrul de la Trăznea.
1940, septembrie 20 — Notă a M.A.S. român către
Consulatul român din Oradea, solicitând date despre
masacrul de la Ip.
1940, septembrie 20 — Telegramă de la ministrul României
la Roma, solicitând aprobarea unei intervenţii pe lângă
guvernul italian în favoarea românilor transilvăneni.

143
1940, septembrie 20 — Telegramă de la Legaţia României
din Budapesta, consemnând intervenţia ambasadorului
german din Ungaria în favoarea românilor transilvăneni.
1940, septembrie 21 — Telegramă a ministrului României
la Roma, raportând intervenţia sa pe lângă Guvernul italian.
1940, septembrie 23 — Declaraţia Otiliei Costea din Trăznea.
1940, septembrie 23 — Raport al lui Vaier Pop către Ion
Antonescu, privind convorbirea avută cu contele Csâky.
1940, septembrie 24 — Telegramă a ministrului României
la Roma, privind întrevederea cu contele Ciano.
1940, septembrie 24 — Memoriu al ministrului Afacerilor
Străine al României către ministrul Italici la Bucureşti,
privind atrocităţile maghiare din nordul Transilvaniei.
1940, septembrie 26 — Memoriu al preotului Pavcl Pordea
privind masacrul de la Ip.
1940. septembrie 28 — Raport al lui Vaier Pop, privind
contactele româno-ungare în legătură cu situaţia din nordul
Transilvaniei.
1940, septembrie 28 — Telegramă a ministrului României
la Roma, privind intervenţia sa pe lângă Guvernul italian.
1940, octombrie 3 — Telegramă a ministrului României la
Budapesta, privind reacţia unor cercuri ungureşti faţă de
situaţia din Ardeal.
1940, octombrie 4 — Telegramă a lui Mihail Sturdza către
Vaier Pop, cu indicaţia de a propune Guvernului ungar forma­
rea unei comisii mixte de anchetă în nordul Transilvaniei.
1940, octombrie 4 — Raport al ministrului României la
Budapesta, privind situaţia generală a relaţiilor cu Ungaria.
1940, octombrie 5 — Raport al lui Vaier Pop către Ion
Antonescu, privind evoluţia relaţiilor cu Ungaria şi
convorbirea cu Csâky.
1940, octombrie 5 — Telegramă a lui Mihail Sturdza către
legaţiile României din Roma şi Berlin, prin care se cere un
 demers urgent pe lângă guvernele german şi italian pentru
o intervenţie la Budapesta.
22. 1940, octombrie 5 — Telegramă de la ministrul României
la Budapesta, anunţând refuzul Guvernului ungar de a
accepta o comisie mixtă de anchetă.
23. 1940, octombrie 6 — Telegramă de la ministrul României
la Budapesta, anunţând plângerea Ungariei potrivit căreia
partea română ar sabota tratativele.
24. 1940, octombrie 6 — Telegramă a lui Mihail Sturdza către
legaţiile României din Berlin şi Roma, cerându-le să
reînnoiască demersurile pe lângă guvernele german şi italian.
25. 1940, octombrie 6 — Adresă a generalului 1. Şteflea către
Mihail Sturdza, conţinând măsurile ordonate de Ion
Antonescu privind situaţia din nordul Transilvaniei.
26. 1940, octombrie 6 — Raport al lui Vaier Pop către Ion
Antonescu, cu propuneri privind situaţia din nordul Tran­
silvaniei.
27. 1940, octombrie 7 — Telegramă de la ministrul României
la Budapesta, conţinând răspunsul Ungariei la protestul
Guvernului român.
28. 1940, octombrie 8 — Notă informativă a Marelui Stat Major,
privind atrocităţile maghiare din nordul Transilvaniei.
29. 1940, octombrie 8 —Telegramă de Ia Legaţia României din
Berlin, anunţând demersurile pe lângă Guvernul german.
30. 1940, octombrie 8 — Memoriu al Guvernului român către
cel german, solicitând constituirea Comisiei mixte germano-
italiene de anchetă.
31. 1940, octombrie 8 — Adresă circulară a Ministerului Afa­
cerilor Străine, privind înfiinţarea unei Comisii interdeparta­
mentale pentru tratativele cu Ungaria.
32. 1940, octombrie 9 — Telegramă de la Legaţia României
din Budapesta, privind poziţia unor cercuri conducătoare
ungare faţă de România.

145
33. 1940, octombrie 10 — Telegramă de la Vaier Pop, relatând
întâlnirea sa cu Vornic.
34. 1940,octombrie 10 — Adresăa Preşedinţiei Consiliului de
Miniştri, în legătură cu cererea de repatriere a preotului
Pavcl Pordea.
35. 1940, octombrie 11 - Raport al lui Vaier Pop către Ion
Antoncscu,în legătură cu plecarea sa de la Budapesta la
Berlin.
36. 1940, octombrie 11 — Memoriul Delegaţiei maghiare la
tratativele cu România, transmis de ministrul Românei la
Budapesta lui Mihail Sturdza.
37. 1940, octombrie 11 — Protest al avocaţilor români şi
germani din Timişoara faţă de atrocităţile maghiare din
nordul Transilvaniei, înaintat Generalului Ion Antoncscu,
şi răspunsul acestuia din urmă.
38. 1940, octombrie 12 — Telegramă a Comitetului Uniunii
Ofiţerilor de Rezervă, Prahova, către Ion Antoncscu, protes­
tând împotriva atrocităţilor maghiare şi răspunsul
Generalului.
39. 1940, octombrie 13 — Raportul lui Vaier Pop privind
acţiunea sa la Berlin, trimis lui Ion Antoncscu şi, în copie.
Iui Mihail Sturdza.
40. 1940, octombrie 13 — Telcgramă-raport a lui
Mihail Manoilc.scu către Mihail Sturdza, privind
convorbirea sa cu Galcazzo Ciano.
41. 1940, octombrie 14 — Telegramă a lui Mihail Sturdza către
Mihail Manoilcscu, Ia Roma, privind Comisia mixtă
germano-italiană de anchetă.
42. 1940, octombrie 14 — Notă adresată de către ministrul
Germanici la Bucureşti către Mihail Sturdza, anunţând
formarea Comisiei mixte germano-italiene de anchetă.

146
1940. octombrie 15 — Telegramă de la Legaţia României
din Berlin, anunţând publicarea unui comunicai mincinos
al Guvernului ungar.
1940, octombrie 15 — Raport al Legaţiei României din
Bratislava, privind poziţia Guvernului slovac faţă dc
atrocităţile maghiare din Transilvania.
1940, octombrie 16 — Dare de scamă a lui Mihail Slurdza
privind întrunirea Comisiei mixte italo-gcrmanc.
1940, octombrie 17 — Telegramă a lui Mihail Sturdza către
Legaţia României din Berlin, cerând amionizarca interven­
ţiilor pc lângă Guvernul german cu cele pe lângă Guvernul
italian.
1940, octombrie 25 — Telegramă a lui Mihail Sturdza către
legaţiile României la Berlin şi Roma, privind încheierea
activităţii Comisiei mixte italo-gcrmane dc anchetă.
1940, octombrie 28 — Notă — probabil a Serviciului Special
dclnfomiaţii — privind situaţia românilor din Transilvania
ocupată.
1940, octombrie 29 — Memoriul înaintat dc Vaier Pop
Guvernului gcmian. transmis în copie Generalului Ion
Antonescu.
1940, octombrie 29 — Rapoil al Iui Gheorghe Davide.sui.
privind activitatea Comisiei mixte italo-gcnnanc dc anchetă.
1940, octombrie T'l — Extras din Raportul final al
Comisiei mixte de attchetă italo-gcrmanc.
1940, octombrie — Telcgratnă a lui Mihal Sturdza către
Legaţia României din Londra, menţionând atrocităţile
maghiare din nordul Transilvaniei.
1940, noiembrie 1 — Telegramă dc la Legaţia României din
Berlin, privind contactele diplomatice avute de Vaier Pop.
1940, noiembrie 1 — Adresă prin care Preşedinţia Consiliului
de Miniştri cere asigurarea de către Ministerul Afacerilor

147
 Aşadar, există fonduri arhivistice masive, formate în anii
războiului mondial, privind situafia din nordul Transilvaniei,
fonduri ce oferă posibilitatea unei documentări complete.
Dacă în timpul războiului factorul politic extern a împiedicat
dezvăluirea întregii situaţii din nordul Transilvaniei, după război
evoluţia politică internă a acţionat în acelaşi fel. în lupta sa pentru
cucerirea puterii politice, în anii 1945-1947, Partidul Comunist
Român avea nevoie de susţinerea organizaţiilor politice ale
maghiarilor din România şi, de aceea, interesele acestora trebuiau
menajate. Cu toate că în 1945-1946 s-a făcut o cercetare serioasă
a atrocităţilor din nordul Transilvaniei, având loc şi un proces în
faţa Tribunalului Poporului din Cluj (1946), totuşi în presă au
răzbătut puţine lucruri. La încercarea de a se arunca vălul uitării
asupra unor fapte istorice reprobabile, pentru a atrage voturile
maghiarilor în tabăra comunistă, nu s-a renunţat nici după actul
de dreptate săvârşit de Tribunalul Poporului de la Cluj, în martie
1946, când au fost condamnaţi mulţi dintre autorii asasinatelor.
Deşi au mai avut loc procese legate de faptele din timpul
ocupaţiei, se încerca, de nccarc dată, să se inventeze şi o vină a
românilor; în acest sens, multele procese legate de crimele
maghiarilor din Aita Seacă, judeţul Covasna, sunt edificatoare.7
După cucerirea întregii puteri politice de către comunişti,
aceştia au considerat că prezentarea adevărului istoric poate, pe de
o parte, înăspri relaţiile dintre românii şi maghiarii din Transilvania
şi, pe de altă parte, poate altera relaţiile cu Ungaria. Cum cele două
ţări erau aliate în cadrul blocului comunist,o deteriorare a relaţiilor
dintre ele nu era de admis nici din partea U.R.S.S. Nu trebuie omis
nici faptul că, până la începutul anilor ’60, istoriografia românească
era dominată şi încătuşată de atotputernicia unor oameni ca

7 Vezi Petre Ţurlea, Monumente non grulu. Fulşi i mughiari pe

pSmantul romăncsc.Ed'U. Bravo Press. Biietire.şii, 1996.
 Străine şi Ministerul Presei şi Propagandei a documentaţiei
. necesare călătoriilor lui Ion Antoncscu la Roma şi Berlin.
55. 1940, noiembrie 1 — Telegramă de la Legaţia României
din Berlin, în legătură cu încheierea activităţii Comisiei
mixte germano-italiene de anclietă.
56. 1940, noiembrie 12 — Rezoluţia Generalului Ion Antonescu
pusă pe adresa Parchetului Tribunalului Arad, privind
expulzările românilor din nordul Transilvaniei.
57. 1940, noiembrie — Raport privind călătoria Generalului
Ion Antonescu la Roma.
58. 1940, noiembrie — Raport al lui Mihail Sturdza privind
întrevederea Benito Mussolini-Ion Antonescu.
59. 1940, decembrie 1 — Declaraţia tăcută de către Generalul
Ion Antonescu la Alba lulia.
60. 1940,decembrie 3 — Notă verbală a Legaţiei Germaniei din
Bucureşti,către Ministerul Afacerilor Străine al României.
61. 1940, decembrie 4 — Notă verbală a Ministemlui Afacerilor
Străine al Românei către Legaţia Italici la Bucureşti.
62. 1941, ianuarie 4 — Răspunsul guvernelor german şi italian
la nota verbală a Guvernului român din 4 decembrie 1940.
63. 1941, ianuarie 4 — Notă verbală a Legaţiei Germaniei Ia
Bucureşti către Ministerul Afacerilor Străine al României,
privind atribuţiile comisiilor italo-germane.
64. 1941, ianuarie 8 — Declaraţia preotului Teodor Matciu,
privind acţiunile antiromâneşti din comunele Marca şi
Cerişa, Sălaj.
65. 1941, ianuarie 23 — Raport al Consulatului României din
Cluj, în legătură cu masacrul de la Trăznea.
66. 1941, februarie — Scrisoarea adresată de către Generalul
Ion Antonescu Asocaţiei Românilor Expulzaţi şi Refugiaţi
din Ardeal.
1941, februarie — Scrisoarea Asociaţiei Românilor Expulzaţi
şi Refugiaţi din Ardealul cedat eătre Ion Antonescu,anunţând
alegerea acestuia ca preşedinte de onoare al Asociaţiei şi
răspunsul Generalului.
1941, mai 23 — Raport al lui Gheorghe Davidcscu,
conţinând relatarea lui Windccker despre întrunirea de la
Munchen a comisiilor mixte de control germano-italiene.
1941, mai 25 — Notă a delegatului Marelui Stat Major
român, cu privire la Conferinţa de la Munchen a comisiilor
mixte de control germano-italiene.
1941, mai 31 — Telegramă a Ministerului Afacerilor
Străine al României către ministrul României la Berlin,
cerând stabilirea unor contacte cu reprezentantul Croaţiei,
în vederea unei înţelegeri antimaghiarc.
1941, iunie 12 — Telegramă de la Legaţia României din
Roma, anunţând intervenţia lui Mussolini pe lângă
Bârdossy în favoarea românilor.
1941, iunie 26 — Telegramă a lui Raoul Bossy către Mihai
Antonescu, privind desfăşurarea tratativelor secrete cu
diplomaţii Croaţiei şi Slovaciei.
1941, iulie 12 — Notă asupra convorbirii lui Mihai
Antonescu cu consilierul Legaţiei germane, privind
tratativele cu Croaţia şi Slovacia.
1941, iulie 21 — Notă informativă a Serviciului Special de
Informaţii, privind starea de spirit a populaţiei maghiare din
nordul Transilvaniei.
1941, iulie 23 — Notă informativă a Serviciului Special de
Informaţii, privind consfătuirea fruntaşilor maghiari din
România.
1941, august 9 — Notă asupra convorbirii dintre Mihai
Antonescu şi Manfred von Kiliinger, privind situaţia din
nordul Transilvaniei.

149
 77. 1941, august 23 — Notă asupra întrunirii dc constituire a
Comisiei pentru redactarea volumului documentar Un an
de dominnlie maghiară în Ardealul cedat.
78. 1941, septembrie 7 — Tabel nominal cu persoanele
asasinate la Trăznea la 9 septembrie 1940.
79. 1941 .septembrie 15 — Memoriul înaintat ministerelor de
externe ale Germanici şi Italiei dc către Mihai Antoncscu,
privind atitudinea autorităţilor maghiare faţă dc populaţia
românească din nordul Transilvaniei.
80. 1941, septembrie 25 — Telegramă a Ministerului
Afacerilor Străine către Legaţia României din Budapesta,
anunţând iniţiativa Guvernului român de a declara caduc
Dictatul dc la Viena.
81. 1941. septembrie 26 — Telegramă dc la Legaţia României
din Roma, anunţând prezentarea declaraţiei româneşti
privind consecinţele neaplicării corecte de către partea
maghiară a prevederilor Dictatului de la Vicna.
82. 1941,.septembrie 29 — Telegramă de la Legaţia României
din Roma. prezentând convorbirea cu Ciano pe marginea
declaraţiei româneşti de caducitate a Dictatului dc la Vicna.
83. 1941, octombrie 10 — Scrisoarea lui Mihai Antonescu
către Manfred von Kiliinger.prin care afirmă poziţia fermă
a Guvernului român privind redobândirea nordului
Transilvaniei.
84. 1941. decembrie 30 — Manifest al refugiaţilor români din
Maramureş.
85. 1941 — Tabel nominal cu românii asasinaţi dc unguri la Ip.
86. 1941 — Fragmente din documentarul Un an de dominaţie
maghiară în Ardealul cedat.
87. 1942, ianuarie 17 — Tabel cu bunurile materiale arse în
comuna Trăznea.

150
 1942, iunie 19 — Notă adresată de Manfred von Killingcr lui
Ion Antonescu, prezentând exigenţele guvernelor german şi
italicn faţă de tensiunile româno-maghiare din nordul
Transilvaniei.
1942, iunie 20 — Notă asupra convorbirii dintre Mihai
Antonescu şi reprezentanţii Germaniei şi Italici la Bucureşti
pe marginea notei gcrmano-italienc din 19 iunicl942.
1942, iunie 20 — Notă asupra convorbirii dintre Mareşalul
Ion Antonescu, Mihai Antonescu şi reprezentanţii Germaniei
şi Italici Ia Bucureşti, pe marginea notei gcrmano-italienc
din 19 iunie 1942.
1942, iunie 20 — Scrisoarea dc răspuns a Mareşalului Ion
Antonescu la nota germano-italianădin 19 iunie 1942.
1942, iunie 23 — Răspunsul Guvernului român la propune­
rea guvernelor german şi italian pentru constituirea unei
comisii dc anchetă în Transilvania.
1942, iunie 24 — Notă asupra convorbirii dintre Mihai
Antonescu şi reprezentanţii Germaniei şi Italiei la
Bucureşti, pe marginea propunerii gcrmano-italienc din
19 iunie 1942.
1942, iunie 30 — Notă asupra covorbirii dintre Mihai
Antonescu şi reprezentanţii Germaniei şi Italiei la
Bucureşti, privind rormarca Comisiei mixte dc anchetă.
1942, septembrie 22 — Memoradum înmânat dc Mihai
Antonescu la Marele Cartier General al lui Hitlcr, cu privire
la situaţia din nordul Transilvaniei.
1943, iunie 25 — Raport al Consulatului României din
Oradea, conţinând procesul-verbal din 18 septembrie 1940
CC consemnează măsurile luate dc autorităţile maghiare în
legătură cu proprietăţile românilor asasinaţi de către unguri
în Ip, la 14 septembrie 1940.

151
 97. 1943, iulie 28 — Raport al Consulatului României la Oradea,
anunţând identificarea asasinului maghiar al preotului român
dinTrăznea.
98. 1945,aprilie 17 — Adresa organizaţiei din judeţul Sălaj,a
Uniunii Populare Maghiare, către prefectul judeţului Sălaj,
prin care se cere cercetarea şi pedepsirea celor care i-au
asasinat pe români la Ip şi Trăznea.
99. 1945, iulie 23 — Depoziţia martorului Scurt Grigorc, în
legătură cu masacrarea de către unguri a românilor din Ip.
100. 1945, iulie 23 — Depoziţia lui Fdrizs Francisc,în legătură
cu masacrul săvârşit de unguri asupra românilor din Ip.
101. 1945, iulie 23 — Depoziţia lui Kisfalusi Alexandru, în legătu­
ră cu masacrul săvârşit de unguri asupra românilor din Ip.
102. 1945, iulie 24 — Depoziţia lui Csepci Sigismund, în
legătură cu masacrarea de către unguri a românilor din Ip.
103. 1945, iulie 24 — Depoziţia lui So<5s Jdzsef, în legătură cu
masacrarea de către unguri a românilor din Ip.
104. 1945, august 14 — Adresă a Legunii de jandarmi Sălaj
către Postul de jandarmi Nuşfalău, cu ordinul de a cerceta
asasinatele săvârşite de către unguri în Ip şi împrejurimi în
septembrie 1940.
105. 1945, august 16 — Proces-verbal întocmit de Secţia
Jandarmi Nuşfalău în urma cercetărilor făcute în comuna
Ip şi împrejurimi, cu privire la masacrele săvârşite de
unguri în septembrie 1940.
106. 1945, noiembrie 7 — Interogatoriul lui Bir6 Emeric senior,
în legătură cu masacrarea de către unguri a românilor din Ip.
107. 1945, noiembrie 30 — Depoziţia martorului Aloizius
Nemăcz, în legătură cu masacrarea de căre unguri a români­
lor din Ip.
108. 1945,decembrie8 — Interogatoriul lui Osz Andrei junior, în
legătură cu masacrarea de către unguri a românilor din Ip.

152
109. 1945,decembrie 9 — Interogatoriul lui BdresK. Vasile.în
legătură cu masacrarea de către unguri a românilor din Ip.
110. 1945,decembrie 10 — Interogatoriul lui Cscpei Sigismund,
în legătură cu masacrarea de către unguri a românilor din Ip.
111. 1946, februarie 20 — Mandat de arestare a lui 6sz Arpăd,
pentru crimele la care a luat parte în Ip.
112. 1946, martie 1 — Proces-verbal al Consiliului de Miniştri
privind trimiterea în judecată a celor vinovaţi de asasinatele
săvârşite în toamna lui 1940 în nordul Transilvaniei.
113. 1946, martie 7 — Cerere de anulare a sentinţei Tribunalului
Maghiar din Cluj, din 28 noiembrie 1941, în cauza privind pe
autorii maghiari ai asasinatelor de la Huedin.
114. 1946, martie 13 — Hotărârea nr. 1 a Tribunalului Poporului
din Cluj în cazul asasinilor maghiari din nordul Transilvaniei,
pentru faptele din toamna anului 1940.
 DOCUMENTE

LEGAŢIUNEA DIN BUDAPESTA

Telegrama cifrală nr. 3872,12scptembric 1940,orele 14,15
înregistrată la nr. 56903,12 septembrie 1940
EXTERNE - BUCUREŞTI
întreaga presă de dimineaţă publieă versiunea oUeială ungară
asupra ineidcntului de laTră/.nca,Judeţul Săl.nj, unde un grup de
gărzi maniste ar fi ataeat un batalion de grăniceri maghiari. rănind
grav patru soldaţi. Trupele ungare înccrcuind localitatea hiar cu
ajutorul populaţiunii româneşti, atacatorii au fost dezarmaţi. în
cursul luptei au fost ucişi 16 manişti.
Crutzescu1
3872
AiIlMAB., fond Transilvania 1920-1944. dosar 133. f. 165.
 I. Ghcnrghe Cnii/cscu (1890- m. '!): Iiccn|iat în Urepl; panicipani, ca olîlcr, la
f^.boiul clin 191,1 şi Iacei din 1916-1918. Intră in diplnnia|ic la I octombrie I9l8;niiriiini
diplomatice la Roma şi Berlin pTină tn 1927; menibni al Delcga|iei Romăniei in Comisia
lnicmu|ionnlă a Dunării de la Viena. 1928; însărcinat cu Afaceri la Lega|ia Romăniei din
Cairo. 1929; în scc|ia Protocol din M.A.S.. 1930-19.16; delegat pcrmanental României pe
lângă Societatea Na|iunilor la Geneva. 1936-1939; trimis extraordinar şi ministru
plenipotcn|iar la Budapesta. I octombrie 1939-1 iunie 1941; director al personalului din
M A S..din iulie 1941.

Noicic privind diplonui|ii romSni nu fost aIcSiuilc cu sprijinul dircclonilui

Arhivei M.A.E.. prof. tiniv. dr. Ionel Calarelennu; vezi şi Anujrdiplonalicşi
consuluriil Regatului RomSnici. 1942. ..Monilonil Oncial". Bucureşti. 1942.

LEGAŢIUNEA DIN BUDAPESTA

Telegrama cifrată nr. 3873, 12 septembrie 1940, orele 22

înregistrată la 56936, 12 septembrie 1940

EXTERNE - BUCUREŞTI

Guvernul ungar a interzis presei să scrie că printre problemele

despre care va avea a sc ocupa Comisia mixtă româno-ungară va
n şi accca a minorităţilor.
Crutzcscu
3873

Alfa.MA£., fond Transilvania 1920-1944.dosar 46. f. 105.

Strici secret 114 septembrie 19401
REZOLUŢIA GENERALULUI
ION ANTONESCU
CONDUCĂTORUL STATULUI ŞI PREŞEDINTELE
CONSILIULUI DE MINIŞTRI
pusă pe Buletinul de informaţii al Marelui Stat Major
nr. 18359/B, 13 septembrie 1940;
„14.IX. Se va comunica prin Ministerul de Externe domnului
Vaier Pop cele conţinute în Buletinul de informaţii din 13 septem­
brie 1940 al Marelui Stat Major, la pag. 3, cap. 2. Floartc] urgent.
Astilzi". G(cneralJ A(nloncscu]. „Se va comunica .şi Icgaţiunilor
gennancşi italiene,.astăzi,prin Ministerul de Externe.“

CONŢINUT
2. Atitudinea faţă de populaţia română
Este de observat că în ultimele zile populaţia maghiara din
teritoriile cedate Ungariei,ajutată de soldaţii din unităţile armate,
a început prigoana şi terorizarea populaţiei româneşti. Numeroşi
români sunt schingiuiţi şi omorâţi, sau arestaţi pentru pretexte
imaginare. încercările de a se opune acestor acte de teroare sunt
reprimate cu cruzime.
Se semnalează următoarele cazuri:
La coloniştii români din regiunea Salonta, autorităţile
maghiare rechiziţionează toate cerealele. Numeroşi locuitori au
fost arestaţi şi maltrataţi. Mai mulţi colonişti au fugit în România.
în cursul zilei de 11/I2 şi în ziua de 12 septembrie, bande
maghiare ajutate de soldaţi au săvârşit asupra ţjopulaţici româneşti
din Cluj, comunele Mănăşlur şi Crinţeni (ambele de lângă Cluj),
acte de teroare şi crime. Preotul român din Crinţeni, cu familia sa,
ar fi fost omorâţi. Numeroase casc au fost devastate. Mulţi români
au fugit în România.

156
 în seara de 11 septembrie au intrat în satul Cojocna (18 km est
de Cluj) doi ofiţeri şi 20-30 soldaţi, care au terorizat şi maltratat
populaţia.
în seara de 9 septembrie, în comuna Trăznea (10 km sud de
Zalău), ungurii au executat 20 de români şi au incendiat jumătate
din sat, pentru motivul eă mai mulţi eetăţeni ar fi tras cu armele
asupra soldaţilor unguri, rănind câţiva dintre aceştia. Informa-
ţiunea este confirmată în parte şi de Radio Budapesta, care a
comunicat că în regiunea Zalău au suprimat 16 români, deoarece
tinerii legionari români ar fi tras cu armele contra unei subunităţi
maghiare,împuşcând mortal patru soldaţi.

Arii.MAB.. fond Triinsilvania 1920-1944.dosar 172. ff. 167-168.

LEGAŢIUNEA DIN BUDAPESTA

Telegrama cifrată nr. 3919, 14 septembrie 1940, orele 19,30

înregistrată la nr. 57271,14 septembrie 1940

EXTERNE - BUCUREŞTI

Am onoarea a vă face următorul raport asupra primului

contact cu Dclegaţiunea maghiară1.
înainte de şedinţa plenară, am avut o conversaţiunc cu domnul
Voemle [Vornic], primul delegat al Ungariei,în prezenţa domnu­
lui ministru Crutzcscu.
Menţionez că informaţiunile ce le deţinea d[omnu]l ministru
Crutzescu şi directivele confidenţiale date presei budapestane,
precum şi programul întocmit de Guvernul maghiar şi Delega-
ţiunca sa au urmărit exclusiv negocierea problemelor tehnice şi

157
 îiiISlurarca sau ocolirea problemelor politice, adică a stabilirii
regimului juridic pentru românii ajunşi sub stăpânirea maghiară
şi că, astfel, primul contact a avut darul de a reduce şi a aduce
negocierile pe adevăratul lor teren. în această conversaţie am
căzut de acord că problema fundamentală şi principală este aceea
a celor două minorităţi, română şi maghiară, şi că această proble­
mă urmează să fie tratată de primii delegaţi, eu începere de marţi,
când expertul maghiar, doctorul Pataky, va putea să fie la
Budapesta. S-a constatat că sunt probleme de imediată urgenţă, ca
aceea a delimitării fruntariilor, a parităţii între pengo şi leu şi aceea
a întoarcerii imediate la domiciliu a populaţiunilor refugiate sau
evacuate, a amnistiei generale pentru trecut, reluării traficului
feroviar şi poştal, a înlesnirii trecerii fontierei pentru optanţi etc.
Acestea urmează să fie tratate de urgenţă şi paralel cu problema
principală prin comisuni ce vor fi constituite până luni. Chestiuni­
le financiare, economice, administrative şi de altă natură vor fi
tratate în timp util şi prin subcomisiuni ce vor fi constituite după
necesitate. Limba oficială, la propunerea mea, va fi germana.
Comisiunca mixtă şi subcomisiunile vor fi prezidate alternativ
de români ori maghiari. Domnul ministru Crutzcscu poate lua
parte la toate şedinţele şi lucrările, în calitate de observator.
Şedinţa plenară a fost deschisă şi prezidată de Vocrnle cu o
cuvântare program, care nu a fost adusă în prealabil la cunoştinţa
Delegaţiei române. Am improvizat un răspuns în sensul că
regretăm că Ungaria a stăruit şi s-a ajuns la o .soluţie teritorială
între cele două ţări, soluţie care nu este potrivită de a curma
tensiunea dintre ele, în locul soluţiei etnice, care ar fi înlesnit o
imediată colaborare prietenească între ambele state. Acum
depinde de spiritul de comprehensiune şi conciliaţiune ec l-ar
arăta Ungaria în lucrările Comisiunei mixte, mai ales în ceea ce
priveşte problema fundamentală, adică reglementarea satisfăcă­
toare a regimului juridic al românilor din teritoriile ocupate, pen­
tru a se crea o bază de la care s-ar putea porni şi ajunge cu timpul
la colaborarea între ambele state şi naţiuni. Primul contact mă
îndrituieşte să am speranţa că lucrările Comisiunei mixte ar putea
constitui o astfel de bază de plecare.
Propunerile mele, discutate în prealabil cu primul delegat
ungar, au fost acceptate fără discuţie în .şedinţa plenară. După
masă îmi va fi comunicată lista indicând numele şi numărul
membrilor mtighiari în subcomisiunile care să trateze problemele
de imediată urgenţă. După aceea voi desemna membrii români,
completându-i cu alţii de la Bucureşti, care vor trebui să fie aci
luni dimineaţă. Propunerea o voi face discară prin telefon. Adaug
că paritatea între pengo şi leu a fost fixată provizoriu de Guvernul
ungar la 1 la 30 şi nu 1 la 50, cum greşit ne-a informat Banca
Naţională a României. Rog ca ofiţerii delegaţi de Marele Stat
Major pentru subcomisiunea pentru delimitarea fruntariilor în plus
peste cartografi, care ne-au însoţit, să plece imediat la Budapesta.
Nu s-a dat nici un comunicat oficial.
Rog ca raportul meu să se comunice imediat Conducătorului
Statului,generalul Antonescu.
Vaier Pop2
Nr. 1
Crutzcscu
3919

Aih.Mj\JB., rond Ti 3s:ir46.ff. 130-133.

Iar de Slal la Minisicrul Afacerilor Sirlinc; 2. Georges Oswald, consilier niiniMerial.

rcprc/cniâmi Consiliul de Miiiişiri; 3. Paul Sebeslven. consilier niinislcrial. şeful Sec|ici
Tralalelor inlernalionale. repre/enlanl al M A S.; 4. Ddsinide Ujvâry. secretar de legajie.
repre/enUtnd M.A.S.; 5. Baron Georges Perdnyi-Lukiîcs. secretar de lega|ie. reprezentând
M.A S.; 6. Coloniali de TonKsany, secretar de Slal în Minisicrul de Inieme; 7. Bdia Csi/ik,
secretar de Slal. reprezeniând Minisicrul de Finanie; 8. Ernesi Sziliigyi. şef de sce|ie la
M.F.; 9. Jcan Pocsa. consilier la Minisicrul Apilr.ârii Na|ionale; KI. EIcnHir de Săska,

159
Agficuliurii; 12. Eugen de Karttson. con.iilier In Minisierul CoiiKr|ului; 13. Charles
Fbrslcr. diieclor general la P.T.T.; 14. Ernesi Lux. dircciorul Cailor Feralc de Slal;
IS Elienne de Pdiery. consilier la Minisierul Indusirici. 16. Jcan Pusxiay. consilier la
Minisierul Cailelor $i lnslrue|iunii Publice; 17. Georges Lupkovics. judccaior la Curica
de Casalie; 18. Joseph Judik. direclor la Banca Na|ional3 (cf. Arh. M.A.E.. fond
Transilvania 1920-1944,dosar nr.46.f. 128).
2. Vaier Pop (1892-1958). docior indrepl; ji-a începui acliviiaica pohlic.1 în cadrul
P.N.L.; primit funcliile asuic a fosi şi cea de niinisiru al Jusiipci în Guvernul Nicolac lorga
(1932). A fosI scmnalar - alaiuri de Mihaîl Manoiicseu — al Diclalului de la Vicna dîn
30 augusi 1940. Preşedinie al Delega|ici Romanici peniru imaiive cu Ungaria dup3
Diclaiul de la Vicna.

LEGAŢIUNEA DIN BUDAPESTA

Telegrama cifrată nr. 3942,16 septembrie 1940, orele 18,20

înregistrată la nr. 57637,16 septembrie 1940

EXTERNE - BUCUREŞTI

în cursul conversaţiunci avute azi dimineaţă cu subsecretarul

de Stat al Ministerului Afacerilor Străine, el ne-a declarat:
Regretă împu.şcăturile de laTrăznca, dar vinovăţia este de partea
franctirorilor români. O casă a fost incendiată de o grenadă şi ca nu
a putut n stinsă de honvezi decât după ce o treime din sat a ars.

V. Pop
G. Crutzescu
3942

Alt MAi., fond Transilvania 1920-1944, dosar 133, f. 169.

MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE
Comisia a IV-a pentru
Transilvania Bucureşti, 20 septembrie 1940
Nr. 625
Către,
CONSULATUL ROMÂN
DIN ORADEA MARE
Nota
Având nevoie de date pentru alcătuirea urgentă a unei lucrări
relative la atrocităţile săvârşite de unguri în Transilvania de Nord,
avem onoarea a vă ruga să ne trimiteţi tabloul victimelor din comuna
Ip, jud[cţul| Sălaj şi datele privitoare la măcelul care a avut loc în
această comună în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940.
Consilier legislativ,
N.Solomon
AdLMA£.,l ia 1920-1 14,do.sar 133,f. 114.

LEGAŢIUNEA DIN ROMA

Telegrama cifrată nr. 5849,20 septembrie 1940
înregistrată la nr. 58674,20 septembrie 1940
EXTERNE - BUCUREŞTI
Personal pentru domnul ministru
îmi permit a supune aprecierii domniei voastre dacă nu este
cazul, faţă de veştile despre pcrsecuţiunile la cari este supusă
populaţia românească din icriloriile cedate Ungariei, să reamin­
tesc Guvernului italian declaraţia făcută de eontele Ciano şi
von Ribbentrop după Arbitrajul de la Viena delegaţilor noştri, în
prezenţa delegaţilor maghiari, că orice atingere a libertăţilor şi
drepturilor naţionalităţii româno din Ungaria priveşte dircet Italia
şi Germania.
Un atare demers efectuat în momentul de faţă ar prezenta şi
avantajul că cei doi miniştri ai Afacerilor .Străine ai Axei se află
la Roma.
Bossy1
5849
Alt MA£.. fond Transilvania 1920-1944.dosar I23.f. 2.

I.Raoul Bossy (l«94-m ’): liccnli.n indrcpl; voluniar in nV.boiul din I9K.-I918.
Inita in diplomalic la 16 februarie 1918; pânS în 1927 luerea/.'l in Centrala M.A S.. la
Lcgafia RumSnici din Roma in 1921 si 1926-1927 ţi detaşat pe langil Preşedinţia
Consiliului de Miniştri. 1923-1925; detaşat secret;tr general al înaltei Regenţe. 1927-19.3(1;
la Legaţia României din Vicna. 1931-1934; trimis exiraurdimir şi niinisim plcnipoienpar
(a Helsinki. 1934-1936; trimis cxlnuirdinar şi ministru plenipotenţiar In Huda|>esla,
1936-1939; cu acelaşi grad la Roma. 25 septembrie 1939-16 ociombrie 1940. apoi la

LEGAŢIUNEA DIN BUDAPESTA

Telegrama cifrată nr. 4021,20 septembrie 1940, orele 14,25

înregistrată Ia nr. 58676,20 septembrie 1940

EXTERNE - BUCUREŞTI

Colegul meu german, înapoiat din teritoriul oeupat, mi-a spus

că a intervenit în două rânduri pe lângă Csăky, cerându-i să ia
măsurile necesare pentru împiedicarea în viitor a oricăror acte de
violenţă faţă de populaţia românească din Transilvania ungurească.
Crutzescu
4021

AdLMAB., fond Transilvania 1920-1944.dosar 123, f.l.

LEGAŢI UN EA DIN ROMA

Telegrama cifrată nr. 5925,21 septembrie 1940, orele 20,45
înregistrată la nr. 58930,21 septembrie 1940
EXTERNE - BUCUREŞTI

Referindu-mă la telegramele cifrate nr. 58674 şi 587371.

Contele Ciano fiind ocupat toată ziua cu von Ribbentrop, i-am
transmis prin directorul politic al Ministerului Afacerilor Străine
rugămintea stăruitoare de a face tot posibilul,împreună cu colegul
său german, spre a obţine să înceteze persecuţiunile şi uciderile
din teritoriul Transilvaniei cedat Ungariei, reamintind
angajamentul solemn luat la Vicna.
Directorul politic, care părea adânc impresionat de amănun­
tele ce i-am dat, mi-a făgăduit că va pune la curent imediat pe
ministrul Afacerilor Străine cu demersul meu.
Bossy
5925

Adi.MAJB.>foiid Transilvania 1920-1944. dosar 123.f.3.

1. Telegrama nr. 5K674 se re le ni

maghiare. Telegnima nr 5K717 eon|ii
neighiare din Ardeal. AmlK-le inen|iun
LEGIUNEA DE JANDARMI
TURDA 23 septembrie 1940
Nr. 5426
ConFidcnlial

Către,
PREFECTURA JUDEŢULUI TURDA
Am onoarea a înainta alăturat, în original, declaraţia d|omni-
şoa|rei Otilia Costea, Fiica preotului Costea din comuna Trăznea,
judeţul Sălaj, a/i refugiată în comuna Câmpeni, judeţul Turda,
prin care arată atrocităţile săvârşite de către Armata maghiară
contra elementului românesc.
Cu rugămintea să binevoiţi a dispune să Fie adusă la cunoştinţa
celor în drept.
Comandiant) Lcg[iunca| Jand|armi| Turda
Maior [...]

DECLARAŢIE
Subsemnata Otilia Costea, Fiica preotului Traian Costea din
comunaTră/nca,jud[cţul| Sălaj, a/i refugiată şi cu domiciliul în
comuna Câmpeni, la cumnatul meu, preotul Coriolan Paladc,
declar următoarele:
în ziua de 9.septembrie a.c., între orele 7-8. a intrat în comuna
Tră/nca Armata maghiară, care a fost primită de întreaga
populaţie cu nori şi steaguri ungureşti. Până la ora 13, în comună
nu s-a întâmplat nici un incident. La orele 13 a venit un căpitan
maghiar care. oprindu-sc în faţa Primăriei, care este aproape de
biserica ortodoxă, întrebând pe cetăţeni ce fel de biserică este
aceasta, i s-a răspuns că este biserică română ortodoxă. Apoi,
văzând pe un ţăran român, care era încălţat cu opinci, l-a lovit eu
cravaşa peste cap,spunându-i să dea jos opincile din picioare. Noi,
intclcclualii români care nc găseam în faţa Primăriei, cu toţii
nc-am retras în Primărie, iar eu am mers acasă şi l-am rugat pe tata
să nu iasă afară, întrucât unul dintre ofiţerii Armatei maghiare este
foarte furios şi gata pentru a provoca clementul românesc. Nu
mult după aceasta, din întâmplare am văzut că Armata maghiară
aducea sub baionete un grup mai marc de ţărani români (bărbaţi,
femei, copii). Din grupul acesta de ţărani, unul s-a refugiat în
curtea Parohiei, unde a fost şi împuşcat de Armata maghiară. Pe
acest ţăran îl chema Caraba Dănilă. Subsemnata m-am îngrozit de
cele văzute şi m-am refugiat în casa ungurului Găll Jdzsef, care
stă vis-â-vis de casa noastră. De aici, privind prin o fcrăstruică
mică spre locuinţa noastră, am văzul cum Armata maghiară trăgea
cu mitraliera în turnul bisericei, unde .se găsea clopotarul cu câţiva
oameni, trăgând clopotele. Aceştia toţi au fost împuşcaţi. Am
văzut când casa noastră a fost înconjurată de către soldaţii unguri,
care au tras focuri de armă prin geamuri şi uşi. în acest timp, în
locuinţa în care mă refugiasem a intrat un soldat ungur care m-a
ridicat şi, sub baionetă, m-a dus la un locotenent-colonci ungur,
care a dat ordin soldatului să mă împuşte îndată. Soldatul m-a izbit
de câteva ori de un gard,spunându-mi: Pe tatăl tău l-au împuşcat,
acum urmează să te împuşcăm şi pe line. Apoi m-a luat să mă ducă
spre comuna Păuşa. Am trecut pe lângă locuinţa noastră, unde am
văzut grajdul arzând, iar cel care mă escorta mi-a spus: Tatăl tău
este de mult mort şi se găseşte de mult în cer, unde vei merge şi tu
nu peste mult timp. Ajungând la marginea comunei, m-au pus în
libertate, după care cu m-am înapoiat acasă. De casă însă nu m-am
pulul apropia întrucât ardea, iar haina preoţească a scumpului meu
lată în batjocură au atârnat-o de poartă. Subsemnata, foarte
disperată, am umblat prin comună, care era incendiată, pentru a
mă interesa de părinţi şi spre scară am găsit pe mama mea refugia­
tă în casa ungurului Vărga Alexandru. Mama mi-a spus că tata a
fost împuşcat şi că, cadavrul a rămas în casa incendiată. Ştiu că
Armata maghiară s-a dedal la cele mai groaznice atrocităţi,

165
soldaţii maghiari înconjurau casele cetăţenilor români, după care
îi omorau prin împuşcare, apoi caselor le dădeau foc. Astfel au ars
majoritatea caselor din centrul comunei şi Măgura. Primăria a fost
aruncată în aer cu dinamită. Armata maghiară, după ce a făcut
această ispravă, a dat ordin ca de la fiecare casă maghiară să sc
adune la curtea boierului păsări etc., pentru a aranja o veselie cu
întreg poporul maghiar din eomună.
în seara acelei zile, îngrozite de cele văzute şi auzite, nc-am
refugiat în pădurea „Curmătura", iar de aici, prin comunele
Bozna, Bodia, la Răstolţul Marc. Aici, fiind informată că sunt
căutată de către jandarmii unguri, de bunăvoie m-am dus şi m-am
prezentat la Postul de jandarmi,în comuna Bucumi, unde din nou
am fost arestată şi reţinută timp de 48 de ore, sub pretext că-mi fac
cercetări. Aici, la Post, în camera vecină sc mai găseau arestaţi
d[omnu|l dirţector] învăţător Cosma Lazăr cu soţia, ambii din
comuna Trăznea. După 48 de orc de arestare, noaptea pe la orele
2, m-a ridicat o patrulă de jandarmi, apoi m-a dus spre comuna
Bogdana, unde mi-a dat drumul, spunându-mi; Să nu spun la
nimenea că cine sunt şi de unde sunt şi despre cele întâmplate, căci
contrariu va fi împuşcată şefa Oficiului poştal din Buciumi. Eu am
trecut peste munţi,până am ajuns în comuna Săcuicu, unde m-am
prezentat la grănicerii români. Drumul de la Biciumi până la
Săcuicu l-am făcut desculţă şi îmbrăcată cu un palton primit de la
un locuitor cu numele Pop. îmi reamintesc că mama mea a rămas
în comuna Buciumi,însă nu ştiu ce s-a întâmplat cu ca.
Atât declar, susţin şi semnez în faţa martorilor.

Câmpeni, la 22 septembrie 1940 O. Costea

Martori: Comandantul Legiunei de jandarmi Turda
Preotul plasei Câmpeni
Preot gr[eco|-ortodox din Câmpeni

AritMAB., fond Transilvania I920-I944,do.sar 133. ff. 171-173.

 Bucureşti, 23 septembrie 1940

GENERALUL ION ANTONESCU,

CONDUCĂTORUL STATULUI
Domnule General,
Contele C.sâky, ministrul ele Externe al Ungariei, mi-a declarat
sâmb3tă,21 crt., urniiltoarclc:
1) Socoteşte cil insultele aduse d[oam]nei Goga sunt un fapt
pentru eare şi el şi Ungaria trebuie sil se ruşineze şi că este hotărât
să dea satisfacţie pentru cele întâmplate.
2) Recunoaşte că la Trăznea şi Ip (judeţul Sălaj) s-a tras de
armată în ţiopulalia românească, omorând la Trăznea aproape toţi
bărbaţii; la Ip umiează să se documenteze încă asupra proporţiilor,
însă, întâmplarea se datoreşte faptului că populaţia românească a
atacat cu focuri de armă şi mitraliere amiata şi aceasta i-a tratat în
consecinţă ea franctirori. Mi-a arătat, în .schimb, alte acte de violenţă
şi atentate (Zalău, Cluj ctc.) pe care le-ar fi săvârşit românii,
încurajaţi la rezistenţă armată de acţiunea d[ommi]lui Maniu şi
organizaţi în «acest scop cu arme de tot felul.
3) Nu se sileşte să mărturisească că soluţia de la Vicna nu este
cea mai bună. S-ar Ti putut ajunge la una mai bună pe calea înţele­
gerii directe. însă reprezentanţii României sau Guvernele nu au dat
la timp suficientă atenţie sugestiilor făcute de el. Opinia publică
maghiară a fost plăcut surprinsă de rezultatul arbitrajului, deoarece
nu SC aştepta la un câştig teritorial mai mare de 35 000 km pătraţi.
Soluţia dată la Vicna are un singur şi marc av,antaj, acela de a fi pus
în mod acut problema Ardealului şi a raporturilor dintre România
şi Ungaria. După Vicna mai multe atitudini sunt posibile pentru cele
două state; dintre toate acestea, cea mai rea şi mai dăunătoare
ambelor ţări ar fi aceea care ar împinge Ungaria la câştigarea
întregului Ardeal, sau pe România la rccupcr.-uea a ceea ce a pierdut.

167
 Cele două ţări au un duşman de moarte comun, bolşevismul
moscovit. Această primejdie comună trebuie să le fdcă să găsească
o soluţie care să fie deopotrivă de dreaptă şi satisfăcătoare pentru
ambele ţări. Rămâne de căutat această soluţie. Ambele ţări trebuie
însă să se sprijine sincer şi fără rezerve pe Germania. între altele
a mai spus că Moldova este glacis-\i\ Ungariei şi pierderea prin
ocupaţie rusească înseamnă pierzanie şi pentru Ungaria.
4) Atmosfera este încărcată între cele două ţări, pasiunile sunt
mari. Apropierea trebuie făcută metodic şi treptat. O precipitare
ar putea să strice totul.
5) Sunt dificultăţi pentru aceeaşi situaţie a minorităţilor,
pentru români şi unguri. Dificultatea cea mai serioasă consistă în
diferenţa constituţională dintre România şi Ungaria. România este
un stat totalitar. Ungaria un stat parlamentar. Aceleaşi drepturi pe
hârtie, s-ar putea din această cauză prezenta practic în favoarea
ungurilor din România. Or, nimic nu ar fi mai dăunător viitoarelor
raporturi decât aparenţa că o minoritate, de exemplu ungurii, sunt
mai avantajaţi în România, decât românii din Ungaria. Trebuie
însă să se găsească modalitatea ca să nu se creeze o astfel de
aparenţă. Probabil că va fi nevoie să se facă două tratate separate,
unul pentru unguri şi altul pentru români.
D[omnu]l Vomle, preşedintele Delegaţiei ungare şi substitutul
permanent al ministrului Afacerilor Străine, sâmbătă, 21 crt., la
ora 18, mi-a spus:
1) Că la întoarcerea mea. Joi, vor începe negocierile în privinţa
statutului românilor din Ungaria.
2) Căc nevoie să vorbesc cu preşedintele Consifiului, contele
Tcicky1, cu privire la decretul care a instituit inspectori la
întreprinderile din Transilvania ocupată, recunoscând că luarea de
măsuri identice va fi pe deplin Justificată, dacă primul-ministni nu
ar reveni asupra acestui decret.
Preşedintele Dclegaţiunci,
Valeriu Pop
 AdLMAB.. fond Transilvania I920-I944,dosar 172, ff. 54-55.

I Tclcky Pili (1879-1941)- ministru dc Externe în guvernul SztSgcd; me

Delegaţiei maghiare la Conferinţa de Paee de la Paris din 1919-1920; prim-mii
Ungariei (1920-1921 şi 1939-1941).

LEGAŢIUNEA DIN ROMA

Telegrama cifrată nr. 5943,24 septembrie 1940

înregistrată la nr. 59562,24 septembrie 1940

EXTERNE - BUCUREŞTI

Tcrminânclu-se vizita domnului von Ribbentrop, am fost azi

dimineaţă să văd pe contele Ciano în cadrul întâlnirilor mele
periodice cu d[omnia] sa. Am început prin a-i transmite mesagiul
conţinut în telegrama d[umnca]v[oa]s[tră] nr. 57894, căruia i-a
răspuns în modul cel mai cordial, însărcinându-mă să vă transmit
salutările sale şi cele mai calde urări pentru România.
I-am vorbit apoi în sensul telegramelor d(umnea]v[oa]s(tră]
nr. 58674 şi 58737, despre atrocităţile comise de populaţia, poliţia
şi armata ungară contra românilor din partea Transilvaniei cedată
Ungariei şi i-am remis cu titlu personal şi în mod pur informativ
un rezumat al celor expuse în această privinţă de emisiunea
noastră dc radio şi de ziarele noastre. Am relevat adânca tulburare
sufletească provocată la noi de un atât dc ncomenos tratament
aplicat sistematic fraţilor noştri intraţi acum în hotarele Ungariei
şi al căror număr întrece 1 300 000.
Ministrul Afacerilor Străine al Italiei mi-a declarat că împărtă­
şeşte cu totul sentimentele noastre şi că potrivit cererii transmise
prin Anfuzo, şi despre eare am raportai cu telegrama mea
nr. 59251, a discutat chestiunea împreună cu von Ribbenirop în
timpul şederii sale aici. Deşi ministrul Afacerilor Străine al
Germanici a arătat că nu fusese încă sesizat, a fost totuşi de acord
ca de la Roma şi de la Berlin să pornească avcriismcniul cel mai
categoric la Budapesta.
Cât priveşte Italia, contele Ciano m-a asigurat că a vorbit în
modul cel mai aspru ministrului Ungariei (care tocmai ieşea de la
d[omnia) sa când intram cu), dcciarându-i că puterile Axei erau
direct şi personal responsabile de bunul tratament rezervat
naţionalităţii române din Ungaria şi că nu vor tolera în nici un chip
persecuţiile. Ministrul Ungariei trebuie să fi recunoscut implicit
nelegiuirile comise, întrucât Ic-a atribuit clementelor extremiste.
Contele Ciano îmi spune că i-a răspuns că Guvernul contelui
Tcleky este destul de tare, mai ales după succesele avute, spre a
putea stăpâni situaţia. I-ar fi adăugat textual: „Contele Tcleky arc
destulă armată şi poliţie în Transilvania ca să aresteze imediat şi să
arunce în închisoare pe aceşti extremişti, căci în orice caz Italia şi
Germania au luat asupra lor traiul liniştit al românilor din Ungaria
şi se vor ţine de cuvânt."
Pe de altă parte, contele Ciano a telegrafiat ministrului Italici
la Budapesta de a vorbi foarte hotărât Guvernului ungar în această
chestiune şi a autorizat pc ministrul Italici la Bucureşti să trimită
la nevoie delegaţi la faţa locului pentru a constata oficial cele
comise. Dţomnia] sa a subliniat, însă, necesitatea să intervenim în
acest sens şi la Berlin. I-am răspuns că întârzierea provine proba­
bil din faptul că informarea la Roma şi Berlin n-a putut fi sincroni­
zată. Am atras atenţiunea interlocutorului meu şi asupra masărilor
de trupe maghiare în teritoriul ocupat (ultimul paragraf al telegra­
mei acelui Departament nr. 58737). Domnia sa ne sfătuieşte să nu
dăm prea multă importanţă faptului, deoarece „ungurii nu pot
mişca, dat fiind că garanţia teritorială dată Românei de Italia şi

170
Germania priveşte toate hotarele româneşti, astfel după eum au
fost trasate de aceste două mari puteri."
L-am întrebat dacă în convorbirile sale cu von Ribbcntrop a
fost vorba şi de noi, sau de regiunea geografică care ne interesează
mai de aproape şi mai ales dacă s-a examinat din nou problema
rusească, având în vedere obiecţiunile Guvernului din Moscova
cu privire la reglementarea regimului Dunării.
Fără a-mi da un răspuns precis, contele Ciano mi-a spus că
rclaţiunilc Axei cu U .R .S .S. sunt foarte „vagi", dar că noi personal
nu trebuie să avem nici o grijă, deoarece Axa consideră că
România „face parte acum definitiv din zona ci de interese şi că
orice atingere ce i s-ar aduce ar fi o atingere adusă Axei."
înaintea plecării melc, ministrul Afacerilor Străine s-a expri­
mat cu o căldură deosebită despre România, ale cărei eforturi de
redresare sub noul regim Ic urmăreşte cu o afectuoasă atenţiune.
Italia vrea de acum încolo să strângă rclaţiunilc nu numai la
suprafaţă, ci şi în adâncime, pe planul sufletesc.
Am mulţumit călduros contelui Ciano pentru sentimentele
sale şi ale Guvernului italian, încredinţându-l că vor găsi un ecou
puternic pe lângă Guvernul român şi poporul român.
Dcciaraţiunilc pe care mi Ic-a făcut astăzi ministrul Afacerilor
Străine al Italici cu privire la România sunt fără îndoială cele mai
cordiale pe care mi le-a făcut vreodată în cele zece luni de când
sunt acreditat aici.
Bossy
5943

AriLMAB.,foiidTr,-in.'iilvania 1920-1944. dosar 123,ff. 4-6.

1. Noiil pc marginea docunienuilui: ...SHV.WS'WS. demers pe lângil eoniele Ciano în

MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE
Nr. 59438 24 septembrie 1940
Către,
PELLEGRINO GHICI,
TRIMISUL EXTRAORDINAR ŞI MINISTRUL
PLENIPOTENŢIAR AL ITALIEI
Monsicur le Ministre,
L’avance des troupes hongroises en Transylvanic est
aceompagnde, sur toute l’dtcndue du territoire c6d6 par la sentencc
arbitralc de Vicnne ă la Hongrie, par Ies acles de terreur ct Ies
sdvices Ies plus graves excreds contre la population roumaine.
D'ordredu Gdndral Antoneseu, CONDUCĂTOR de l’Etat
Roumain, jc viens attircr tout spdcialement l’attenlion de Votre
Exccilence sur Ies dvdncments dramatiques de Tresnea et Ip.
Ces massacres massifs, cerţi fi ds par Ies tdmoignagcs hongrois
Ies plus autorisds, ddvoilent ă notre avis une situation extrdmement
grave pour la population roumaine des tetritoires nouvellement
ocupds et partant des plus ddfavorables au maintien des bonnes
telations entre la Roumanie et la Hongrie.
Dans Ies deux villages en question, Ia presque totalitâ dc la
population masculin a dfd massacrde.
Le Comte Csăky, Ministre des Affaires Etrangdrcs de
Hongrie, parlant de ces atroeitds avcc un membre de la Ddldgation
roumaineă Budapest, n’a point contestd ni le fait, ni l’dtendue des
massacres, il l’a simplement assurd que contrairement aux bruits
qui couraient, bruits que du reste nous considdrons commc
patliellcment fondds. Ies femmes et Ies enfants des dits villages
n ’avaient pas âtâ aussi abattus.
Pour cxpliquer Ies massacres de Tresnea et de Ip, le Comte
Csăky nous a, par la mSme voie, informds qu’ils auraient dtd
provoquds par des coups de feu qui auraient tirds contre
ccrtaincs unitds hongroises dans celle rdgion.
En admetant meme qu’on puisse preter foi aux dires des
autoritds hongroises. Ies faites alldguds ne peuvent.cn aucun cas,
cxcuser la vdritable boucheric donl ces deux malheurcux villagcs
furent le thdalrc.
Les unitds hongroises ont 6i6 engagdes dans des opdralions
d’occupation, el non dans des opdrations de guerre. Les troupcs
roumaincs avaicnl cxdcutcs avcc Ia plus grande ponctualitd el la
plus grande loyautd Icurs opdrations de retrăite ct d’dvacuation;
les troupes hongroises, extrdmement nombreuses, qui leur
faisaient face avaient donc tout le loisir et tous les moyens, dans le
cas oC> vraiement des actes de rdsistancc isolds avaient dtd commis,
de prendre, dans des territoires oîl elles s'installaient des mesures
normaics de policc ct sccuritd.
Jc tiens a rappclcr quc pendant toute l'avance des troupes
roumaincs vers Budapest et leur retrăite, avance et retrăite qui
avaient licu pourtant en territoire ennemi, malgrd les nombreux
actes de rdsistancc irrcgulier dont ces troupes furent l’objet,elles
n’cxercdrcnt a aucun moment quelque reprcsailics que ce soit
contre les populations civiles hongroises.
Le CONDUCĂTOR de l’Etat Roumain mc charge de prier
Votre Exccllence, avcc toute l’insistancc que comporte Ia gravitd
des dvdncments quc jc signale, de vouloir bien les porter ă la
connaisancc du Gouvcrncment allemand ct de lui demanderde ■
rappcller ă cettc oceasion au Gouvcrnemcnt hongrois les
engagements solennels qu’il avait pris a Vienne vis-ă-vis de lui.
Le Gouvernement roumain sollicite de la part du
Gouvemement italien et du Gouvernement allemand une enquete
sur place des faits signalds, enquete qui aurait ă dtablir leur
historique ct le nombre des victimes.
II est de l’avis du Gouvemement roumain que si des faits aussi
graves et aussi incontestds que ceux de Tresnea et de Ip ne

173
rccevaicnt pas, sans d£lai, l'aUcntion ct Ies sanclions qu'ils
mdritent, il serait diabli que rien nc pcut garaiUir la sdcuritd ct
l’cxistcnce des populations roumaincs dans Ies territoires
aujourd’hui sous domination hongroisc.
Pour montrer son esprit de conciliation el I' importancc ddeisive
qu’il attachc ă rintervention demandde, le Gouvcmemcnt roumain
a pris Ies mesures qu’il faut pour qu’en atlendant la ddcision des
Gouvcmemcnts de Berlin ct de Rome toutc cainpagnc de presse au
sujet des atrocitds hongroiscs cn Transylvanic cesse dans Ies
joumaux roumains.
Jepric Votre ExccIIcncc de bicn vouloir accepter l’assurance
rcnouvcidc de ma plus hautc considerat ion.
Le Ministre des Affaircs Etrangbrcs

AltMJLB., fond Transilvania 1920-1944,do.sar 123, ff. 7-9.

Oradea, 26 septembrie 1940

Excelenţa Voastră,
Subsemnatul Pavel Pordea, preot în parohia Iaz, cu filiala
Subcctatc, Judeţul Sălaj, cu umilinţă fiiască vă rog să binevoiţi
a-mi permite să vă raportez — măcar în parte — moartea tragică
a românilor gr(cco]-cat[olici] din comuna Ip. îmi permit să vă fac
acest raport în calitate de fiu născut în comuna de [mai] sus, unde
am avut părinţi, surori, alte neamuri, casă .ţi pământ.
 Excelenţa voastră, românii din comuna Ip au fost denunţaţi
armatei ungare de către ungurii din aceeaşi comună că deţin arme
clandestine româneşti, au otrăvit mâncăruri, băuturi şi fântâni.
Notez, de la început, că nici una din aceste acuze nu s-a verifi­
cat, deoarece nu s-a înregistrat nici măcar moartea unui singur om
din armata ungară. Românilor acuzaţi de cele de mai sus li s-a
făcut cel mai sever control general din partea soldaţilor unguri.
Rezultatul percheziţiilor a fost în favorul românilor. Este adevărat
că soldaţii români din susnumita comună au dcsconccntrat câţiva
cu arme, dar şi aceia este adevărat că le-au predat armatei române
în timp CC aceasta se retrăgea de pe zonă. Pe motiv că n-au găsit
necum arme sau muniţii, dar nici măcar un singur manifest româ­
nesc, li s-a aplicat românilor următorul procedeu: în după-amiaza
zilei de 13 septembrie, s-a dat ordin că nici unui locuitor din
comună nu-i permis să-şi părăsească domiciliul,cu nici un motiv.
Fie-mi permis. Excelenţa voastră, (să vă prezint] moartea
familiei melc, atât de scumpe mie.
în noaptea de 13-14 septembrie, de la ora 12-1, familia mea
a fost conturbată de soldaţii unguri. L-au scos din casă pe tatăl
meu vitreg, Cosma Gheorghe, şi l-au bătut până l-au scăldat în
sânge. în uşa casei au fost aşezate posturi înarmate, aşa că nici cei
din casă nici cei din afară nu au avut nici o posibilitate de scăpare.
Tatăl meu a fost dus în casă de către mama şi cinci surori, aşezat
în pat. S-a întâmplat apoi că pe la 2-3, familia mea a fost
conturbată de a doua echipă a armatei ungare şi a fost somată să
iasă din locuinţă. Tatăl meu n-a putut, bătut fiind două ore înainte,
decât ajutat de mama şi de surori. Ieşind familia din casă, a fost
mângâiată cu aceea: „Nu vă temeţi, nu vise va întâmpla nimic-nu
vă va împuşca pe voi nimeni". Ieşiţi din locuinţă în curte, li s-a dat
comanda de către un ofiţer: „Staţi în şir“, iar soldaţilor: „Trageţi!"
Aşa s-a întâmplat că mi-au împuşcat pe loc tata, Cosma
Gheorghe, de 52 ani; mama. Ana, născ[ută] Meze, de 51 ani,
Suzana, 20 ani, Domnica, 16 ani, luliana, 14 ani, surori. Sora

175
 Suzana avea o fetiţă de două săptămâni, pe care nu a dus-o afară;
armata ungară a intrat în casă şi în leagăn au împuşcat şi pe
nepoata Steluţa, în vârstă de două săptămâni.
Ca prin minune a scăpat cu viaţă şi deplină sănătate sora
Eugenia. în vârstă de 12 ani, în felul următor; a stat între tata şi
mama; când l-au împuşcat pe tatăl meu, sora a leşinat şi a căzut la
pământ, deodată cu tatăl meu. Ungurii au crezut că şi pe ea au
împuşcat-o şi au plecat la casa vecină. Peste puţină vreme, sora şi-a
revenit şi a trecut cu marc atenţiune la sora Maria, de 28 ani,
măritată cu loan Sârbu. Acolo i-a văzut ca morţi pe sora Maria,
cumnatul loan, de 36 ani, şi tatăl cumnatului, Vasilc Sârbu, de
60 ani. Cu şi mai mare atenţiune a trecut la sora Leontina. Acolo
asemenea i-a găsit morţi pe Leontina, 24 de ai, cumnatul Nicolac
Medieşcan, de 30 ani, nepoata Victoria, de doi ani şi fratele
cumnatului, loan. Văzându-i pe toţi morţi din familia noastră, plină
de groază şi frică s-a refugiat în comuna vecină, Cosnicul de Jos,
unde a stat patru zile. Notez că sora Eugenia a trecut pe la ora 4
noaptea Barcăul înot, lipsită de îmbrăcăminte, numai cu o cămaşă.
în felul şi forma aceasta şi-au avut sfârşitul [cei] din familia
mea; tata, mama, cinci surori, două nepoate, doi cumnaţi, o
mătuşă, şase verişori şi alte ncamuri;în total,din familia mea,sunt
18 morţi.
în comună sunt în general 155 persoane moarte, bărbaţi, femei
şi copii.
în felul acesta şi-au găsit sfârşitul şi celelalte familii. Toate
acestea le mărturiseşte sora mea Eugenia, în deplină cunoştinţă de
cauză. Mai declară că soldaţii unguri au fost conduşi din casă în casă
de un baptist ungur, pe care l-a văzut, îi cunoaşte şi-i ştie numele.
Excelenţa voastră, v-am comunicat numai în mod sumar
durerea şi consternarea ce mi-au cauzat-o Statul maghiar intrând
în Ardeal.
Românilor căzuţi Jertfă, li s-a săpat un şanţ în apropierea
bisericii şi în ziua de 15 septembrie au fost transportaţi cu carele

176
şi înmormântaţi într-o groapă comună, astupaţi fiind cu var şi
puţin pământ, fără nici o ceremonie religioasă.
Excelenţa voastră, în ziua de 20 septembrie a.c., comandantul
militar din Şimlcul Silvaniei a convocat acolo pe toţi preoţii, notarii,
primarii şi toţi funcţionarii din plasă. Am fost poftit în cabinetul
colonelului Leonszky,carc mi-a spus următoarele: „Părinte,oameni
suntem cu toţii, cunoaştem situaţia ce ţi-a cauzat-o Statul maghiar;
eşti într-o nenorocire pe care nu o voi uita niciodată. Mereu va fi în
faţa ochilor d[urni] talc. Deci, în această situaţie sufletească, pe lângă
cea mai mare bunăvoinţă a d[umi]talc, nu vei putea fi un cetăţean
loial şi sincer faţă de Statul maghiar. Sfatul nostm este ca
d(umneajta să pleci în România. Departe fiind de această
nenorocire, te vei reface sufleteşte, măcar în parte, şi poate vei uita
întâmplarea tragică. La aceasta te sfătuim şi pentru motivul ca în
viitor să nu fi cotrolat, suspicionat, pentru orice fel de răsculare ce
s-ar putea întâmpla în popor".
Excelenţa voastră, prin faptul că mi-am pierdut pe toţi cei
scumpi din familie, în mod atât de neomenesc, m-am umplut de
atâta groază şi consternare, încât într-adevăr, nu pot şi nici nu
vreau să mai stau nici măcar în apropierea lor, necum să-i mai văd
zi de zi şi să servesc cu credinţă Statul care mi-a adus atâta durere
în suflet. Doresc să ajung cât mai în grabă în România, deoarece
presimt că acolo mă voi simţi mândru în ţara mea. Dumnezeu îmi
va .schimba durerea şi jalea după cei căzuţi jertfă întru bucurie.
în consecinţă, vă rog insistent. Excelenţă, să binevoiţi a-mi da
litere dimisoriale pentru ca să fiu primit în oricare Dieceză română
unită din România. Rog pe Excelenţa voastră ca să arătaţi măcar
sumar situaţia mea şi să mă recomandaţi. Eu vă promit că şi acolo
mă voi sili ca să fiu un şi mai bun slujbaş al bisericii şi al
Neamului.
în nădejdea că veţi binevoi a lua în cea mai serioasă conside­
rare situaţia mea în care mă găsesc în prezent şi că voi primi din

177
parte Excelenţei voastre un rezultat favorabil, rămân al Excelenţei
voastre umil fiu.
Păr|intc| Pavel Porclea

Alh.M>B.( fond Transilvania 1920-1944, dosar 172.ff.60-63.

La f. 60 5i şlampila: „Prcşcdin|ia Consiliului de Miniştri nr. S7I

ce. 1940/dosar 9.X". Copie a aceluiaşi document. Idem, ff. 69-72. Un memoriu
a.scmănîtor trimitea Pavel Pordea conducerii Bi.scricii greco-catolicc, la
5 octombrie 1940. din Lugoj. — Idem dosar 241, ff. 31-32. O relatare
amJnun|ilă a asasinatelor din Ip. făcută de loan Costcl.aş, la 8 octombrie 1940.
Idem. ff. 77-78.

COMISIUNEA ROMANO-MAGHIARA
Dcicgaţiunca
română Budapesta, 28 septembrie 1940

Domnule ministru.
Am onoarea a vă arăta următoarele în legătură cu conversaţia
CC am avut-o cu d[omnu]l Vdmie, preşedintele delegaţiei maghiare.
1. S-a admis de Guvernul maghiar o anchetă cu privire la cazul
locotenentului Lazea Dumitm. Examinarea cadavrului se va face
la Lblos-Haza luni. în Comisia de anchetă din partea noastră va fi
ataşatul nostru militar de la Ministerul Apărării Naţionale.
în toate celelalte cazuri grave, reclamate şi pe cari guvernul
maghiar le-a recunoscut ca reale (evident, fără a recunoaşte că ar
fi de partea ungurilor culpa), cum sunt masacrul de la Trăznea, Ip,
omorârea protopopului Munteanu de la Huedin, „sinuciderea"
locotenentului Pârău şi altele, Guvernul maghiar refuză să accepte
o anchetă mixtă româno-ungară şi anume „pentru a nu irita
spiritele" în aceste momente. Am replicat că acest refuz generali-

178
zat în sine poate fi socotit de noi ca o confirmare că vinovăţia este
de partea ungurilor în toate cazurile, că o anchetă mixtă nu numai
că nu ar irita spiritele, ci dimpotrivă ar produce o destindere
momentană, că România nu poate privi impasibilă la aceste acte
de violenţă săvâr.şitc împotriva minorităţilor române şi deoarece
Ungaria prin aceste acte calcă încontinuu atât obligaţiunile ce i-au
fost impuse prin Arbitrajul de la Viena, precum şi angajamentele
CC şi Ic-a luat prin ministrul Afacerilor Străine Csâky faţă de cei
doi miniştri de Externe ai puterilor Axei. România este hotărâtă a
apela la puterile Axei, care şi-au asumat răspunderi morale şi
formale prin Arbitrajul de la Viena, pentru bunul tratament al
minorităţii române.
D[omnu]l Vomie, impresionat dc această argumentare, a spus
că va supune chestiunea Guvernului ungar spre reexaminare.
2. D[omnu]l Vornic mi-a comunicat că guvernul maghiar nu
consimte ca mitropolitul Blajului să viziteze parohiile dc sub
jurisdicţia sa, care ar H trecut sub suveranitatea maghiară. Am
declarat că, în urma acestui refuz, nici Guvernul român nu
consimte ca vreun episcop ungur să treacă frontiera. Tic într-un
sens, fie într-altul, pentru exercitarea drepturilor sale jurisdicţio-
nalc. Vă rog să binevoiţi a lua de îndată măsuri ca astfel dc vizite
să nu mai poată avea loc.
3. Dţomnul] Vornic mi-a remis o notă scrisă, prin care
confirmă încuviinţarea Guvernului ungar pentru înfiinţarea
Consulatului General de la Cluj şi a Consulatului dc la Oradea ;
mutarea Consulatului de la Oradea la Baia Marc va fi supusă
Consiliului dc Miniştri.
4. Am reclamat prin note verbale Guvernului ungar seches­
trarea averii Soc[ietăţii] Culturale Astra şi cedarea unei părţi a
acestor bunuri spre folosinţă societăţilor maghiare; am protestat
împotriva presiunilor ce se exercită asupra părinţilor şcolarilor
români, când sunt întrebaţi de autorităţile militare la ce şcoală
(ungară sau română) preferă să-şi înscrie copiii; am protestat

179
împotriva evacuării d[oam|nci Aurel Lazăr, văduva cunoscutului
fruntaş român din Oradea şi contra hotărârii autorităţilor locale ele
a deposeda fără întârziere pe coloniştii din Roşiori, jud|clul|
Bihor, şi de a-i alunga din casele lor; am protestat împotriva
acţiunii întreprinsă de unii preoţi ortodocşi din vechea Ungarie, în
sânul populaţiunei româneşti, pentru a obţine adeziuni şi .solieitări
de a se introduce în parohiile respective limba liturgică maghiară.
D[omnu]l Vornic a făgăduit cercetări urgente în toate eazurile,
cu excepţia sechestrării averii Astrei. Am adăugat că sau
atitudinea Guvernului maghiar nu este sinceră în problemele
minorităţilor române, sau Guvernul maghiar nu este stăpân pe
situaţie, neputându-şi impune punctul de vedere autorităţilor în
subordine; în orice caz, atrag în modul cel mai serios şi hotărât
atenţia Guvernului maghiar, că România nu mai poate tolera
această stare de lucruri şi că dacă Ungaria nu reintră imediat în
legalitate şi nu-şi respectă angajamentele. România îşi rezervă
dreptul de a supune chestiunea puterilor Axei, întregii lumi
civilizate, precum şi de a recurge la represalii corespunzătoare faţă
de minoritatea maghiară din România.
5. D[omnu)l Vdrnle a aPirmat buna-eredinţă a Guvernului
maghiar şi hotărârea sa de a respecta angajamentele luate şi de a
reglementa larg situaţia de drept a românilor din Ungaria, după
cum mă voi putea convinge din negocierile ce urmează să înceapă
luni în această privinţă, aşa după cum v-am arătat în raportul meu
precedent.
D[omnu]l Vdrnle, la stăruinţa noastră ca autorităţile militare
să autorizeze înapoierea Preasfinţiei Sale Episcopul Stan de
Maramureş la Sighet şi să ordone evacuarea reşedinţei eparhiale,
a arătat că întoarcerea va întâmpina probabil dificultăţi, din
motivul că Sfinţia Sa a făcut parte din delegaţia română; va cere
însă instrucţiuni Guvernului.

180
 Am arătat cI[omini)Iui Vornic că nu pot conccpc un refuz,
deoarece Preasfinţia Sa, prin hotărârea de la Vicna, este de drept
cetăţean ungur, deoarece un act de optare formală pentm cetăţenia
română nu a lăcut, iar faptul că în prima zi a fost prezent la şedinţa
plenară a conferinţei nu poate fi asimilat actului formal de optare,
după cum însuşi cl[omnu|l Vornic mi-a spus cu o zi în urmă.
7. Din rapoartele ce mi-a făcut Consulul nostru de la Oradea,
Micu1, şi din informaţiunile ce am primit în cursul zilei, dş la
episcopul gr|cco]-cat(olic) Rusu, de la Baia Marc, şi a fruntaşilor
români ce-l însoţesc (sorginte ce rog a fi păstrată cu desăvârşire
secretă şi confidenţială, pentru a nu expune pe aceşti informatori,
demni de toată încrederea, la vreo neplăcere) rezultă în mod
neîndoielnic şi având la dispoziţie un lux de amănunte şi de
documente că dacă în nord-vestul Transilvaniei atrocităţile
propriu-zisc în comunele urbane par a se fi rărit considerabil,
totuşi acţiunea generală de terorizare a clementului român nu
numai că nu a încetat, ci se accentuează până la generalizare; în
special preoţii şi învăţătorii sunt arestaţi şi, sub presiunea arestării,
siliţi să semneze dcciaraţiuni de optare pentru cetăţenia română şi
să plece în România; mulţi fruntaşi intelectuali au fost internaţi ca
ostatcci, pentru motivul că şi autorităţile române înainte de
evacuare ar fi procedat la fel; coloniştii sunt alungaţi prin amenin­
ţări, bătăi şi alte acte de violenţă, din comunele repective, mulţi
sunt îndepărtaţi către Debreţin şi Hust, pentru a li se face proce­
dura de justificare a atitudine! şi actelor ce le-ar fi săvârşit în
ultimii 22 de ani faţă de naţiunea maghiară; se pot vedea pe
drumuri şi prin gări mulţi ţărani români cxcortaţi de Jandarmi, unii
chiar în lanţuri, pentru a fi duşi în direcţia vechii Ungarii, nu se
ştie în ce scop.
Arătându-vă cele ce preced, socotesc şi propun ca Guvernul
Regal român să înteţească acţiunea sa diplomatică la Berlin şi
Roma, pentru a se produce fără întârziere demersul şi presiunea

181
diplomatică necesare, asupra Guvernului ungar, pentru anchetarea
cazurilor cunoscute de către comisii italo-gcrmanc, precum şi
pentru trimiterea de‘observatori italo-germani în cât se poate de
multe localităţi din teritoriul ocupai.
Subliniez că niciodată nu a fost mai importantă completarea
locurilor de miniştri ai Ţării la Berlin şi Roma, prin persoane de
autoritate, prestanţă, agreabile guvernelor de acolo şi cunoscă­
toare ale problemei ungaro-românc2. Concomitent voi stărui aici
la Budapesta pentru ca concursul făgăduit de reprezentanţii
Germanici şi Italici să se facă efectiv şi resimţit chiar înainte de a
primi noi instrucţiuni de la Berlin şi Roma.
Primiţi, vă rog,domnule ministru, încredinţarea aleselor mele
sentimente.

Ministru plenipotenţiar.
Prim delegat al României,
Vaier Pop

AiJlMJLB., fond Transilvania 1920-I9'M.dosar 123, ff. 11-16.

onChcorghc.al

i". Deci
iar Conslan
la Berlin - veri voi. General Ion Gheorghe. Undic
Edil.Machiawlli.Bucure;li, 1996. p. UI. Dacă Victor Vojen.c.mi boem ţi lipsii de caliia|i
de bun diplonul, a ştiut, loluţi. sH nu aibă ini|ialive care ar putea dăuna |ării. Constantin
Grccianu, in schimb,a vrut să.şi atragă, cu orice pre|,bunăvoin|a Germaniei. Generalul
Ion Gheorghe.după ce men|ionea/ă ..sectarismul legionar'1 al lui C.G., consemnea/ă una
dintre greşelile niajssre pe care le-a tăcut: „El s-a priceput .să mărească siiiipaiia de care sc
bucura |din partea conducătorilor germanii prin declara|ia că in cadrul noii politici

182
 pcC-C.la
I lui Miha
5. Dup3 rebeliune, al^il Victor Va
nai importam post diplomatic din ac
loul Bossy (fost ambasador la Roir
1 prc/.cnta scrisorile de acreditare Iu

LEGAŢIUNEA DIN ROMA

Telegrama cifrată nr. 6067/28 septembrie 1940

înregistrată la nr. 60967/28 septembrie 1940

EXTERNE - BUCUREŞTI

în lipsa contelui Ciano, aflat încă în Germania, am văzut azi pe

înlocuitorul său, Anfuso, şi i-am adus la cunoştinţă verbal şi în
scris ultimele cazuri de atrocităţi maghiare contra românilor din
Transilvania ocupată, semnalate prin telegrama nr. 6017S.
I-am atras atenţiunea că în ciuda demersurilor guvernelor Axei,
Guvernul din Budapesta rămâne impasibil faţă de această prigoană
sălbatecă, dacă nu o încurajează chiar pe sub mână pentru a
extermina pătura conducătoare şi a teroriza restul populaţiei.
Anfuso mi-a răspuns că Guvernul fascist cunoaşte situaţiunea
şi că ministrul Italiei la Bucureşti a raportat conversaţiunile ce a
avut cu conducătorul Statului în această privinţă şi cu domnia
voastră. Cum, după întrevederea cu mine, domnia sa se ducea la
Mussolini, mi-a făgăduit că îi va prezenta aidc-m^woiic-u\ meu
şi ci îi va referi fidel cele ce i-am spus. L-am rugat să înfăţişeze
ducelui şi stadiul -actual al tratativelor cu ruşii, relativ la
delimitarea frontierei, pe care i l-am expus, de asemenea, verbal şi
în scris, potrivit conţinutului telegramei nr. 60388. Anfuso mi-a
declarat că găseşte chestiunea foarte gravă, dat fiind tendinţa
Sovietelor de a ne tăia orice legătură cu marea şi m-a asigurat că
va supune, de asemenea, şi această chestiune .şefului Guvernului.
Bossy
6067

Alb.MAJB., fond Transilvania 1920-1944. dosar 123, f. 17.

LEGAŢIUNEA DIN BUDAPESTA

Telegrama cifrată nr. 4233,3 octombrie 1940

înregistrată la nr. 62248,3 octombrie 1940

EXTERNE - BUCUREŞTI

Din izvor sigur aflu că contele Gh. Bethlen, înapoiat din

Transilvania, a declarat în Budapesta că persecţiunile împotriva
românilor sunt „înnorătoarc" şi că autorităţile militare taie şi
spânzură nevoind să asculte de ordinele moderatoare date de
Guvernul ungar.
Crutzescu
4233

AdLMJLB., fond Transilvania 1920-1944,dosar 172, f. 36.

MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE

Către,
LEGAŢIUNEA DIN BUDAPESTA
Telegrama cifrată nr. 62310,4 octombrie 1940

Pentru d[omnu]l Pop

Rog comunicaţi urgent contelui Csăky că, faţă de nenumăra­
tele cazuri de atrocităţi comise de unguri în Ardeal, cazuri din care
o mare parte nu sunt contestate nici de Guvernul ungar, şi faţă de
acele cazuri alegate dc abuz de putere şi alte incidente semnalate
prin o recentă Notă a d[umnca]voastră. Guvernul român propune
formal şi cerc cu insistenţă o înţelegere cât mai grabnică asupra
formării unor comisiuni mixte româno-ungare de anchetă.
în ceea ce îl priveşte. Guvernul român este hotărât a acorda
acestor comisiuni totala libertate de acţiune cerută dc scopul'
urmărit, adică cercetarea cazurilor de atrocităţi şi abuzuri trecute,
stabilirea răspunderilor şi controlul, pentru un anumit timp ce va
rămâne dc fixat, a abuzurilor ce vor fi semnalate în acel răstimp.

Sturdza1
62310

A*. MAB., fond Transilvania 1920-1944. dosar 47, f. 50.

lihnii Siurd/.a n fosi

Ibric 1940-27 iniiuarii nbni al CJr/ii dc Fier. Vc/.i ţi M. s'iunl/.a.
T.T picrdulA. Edil. Djcia. Rit» dc Janeiro-
LEGAŢIUNEA DIN BUDAPESTA

Raport nr.4242, 1-4 octombrie 1940

înregistrat la iir. 62945,7 oetombrie 1940
Confidenţial

MIHAIL STURDZA,
MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE
Domnule ministru.
Chipul cum decurg convorbirile româno-ungarc în vederea
încheierii unui tratat pentru proteeţiunea minorităţilor şi răspunsul
mai întâi dilatoriu, apoi răspicat negativ, pe care Guvernul ungar l-a
dat propunerilor noastre, mă ademeneşte să revin asupra câtorva
consideraţiuni pe care am avut onoarea să Ic trimit Departamentului
diomnici] voastre cu raportul meu nr. 3823 din 5 septembrie a.c.
îngrijorarea pe care acum o lună o exprimam cu privire la
soarta viitoare a românilor noştri a fost, din nenorocire, cu prisos
confirmată de prigoana ungurească. Sugestiunilc pe cari îmi
luasem atunci îngăduinţa să le fac îmi apar însă, mai mult ca
oricând, în lumina tristelor ştiri ce ne sosesc zilnic din
Transilvania ocupată,îndreptăţite şi meritând poate a fi înlaptuitc.
într-adevăr, nu trebuie pierdut din vedere cele ce urmează,
cnumcriiţic care ar putea fi intitulată:
l.CONDIŢIUNILE POLITICEI NOASTRE MINORITARE
1. Parc puţin probabil ca ungurii să consimtă a încheia cu noi
un Traia( al minorilăfilor, după cum n-au acceptat să încheie nici cu
slovacii. Dc altminteri, d|omnu)l Vornic vorbea ieri cu ironic, faţă
de dlomnu|l ministru Valcriu Pop şi dc mine, dc „chestiunea care
pare într-adevSr să vă intcrczc" şi nc-a declarat foarte lămurit că
„atât timp cât vor dura în România stări de fapt ca cele pe cari ni Ic
raportează zilnic d[omnu]l de Bărdossy1 o discuţiune asupra unui
eventual acord n-ar putea nici măcar începe". Dacă însă ungurii ar
n totuşi aduşi, sau siliţi să semneze un atare acord, sunt încredinţat
că se vor sluji dc dânsul pentru a ne pune beţe în roate şi a ne face
şicanele posibile, prezentând protestări peste rcciamaţiuni, dar că
nu-l vom respecta în ceea ce priveşte minoritatea română.
2. Pentru a pune capăt pcrsecuţiunilor antiromâneşti nu cred însă
nici în sorţii dc izbândă ai unui apel la puterile Axei. într-adevăr, în
conjunctura dc fală, Rcichul doreşte mai presus dc toate să aibă cât
mai puţine dificultăţi în această parte a Europei. Nu va voi să
recunoască în faţa lumii că Arbitrajul dc la Vicna a creat o situaţiunc
mai grea decât cca preexistentă şi va fi deci împins să minimalizeze,
prin toate mijloacele, plângerile noastre. Iar sentimentele proungare
ale României ne sunt prea cunoscute şi s-ar putea cu greu schimba
de la o zi la alta. Conversaţiunile pe care Ic am aici cu reprezentanţii
Italici nu sunt încă, din nenorocire, dc natură a infirma aceasta.
3. Lipsa unei eficacităţi reale a unui apel adresat dc noi pute­
rilor Axei este dc altfel cunoscută dc unguri, cari în Transilvania
ocupată fac cc vor. Din izvor sigur ştiu că însuşi contele
G. Betlilen a spus ieri, textual, la Budapesta că „pcrsccuţiunilc
împotriva românilor sunt îligrozitoarc şi comandanţii militari
unguri laic şi spânzură fără a se sinchisi dc ordinele de
modcraliune pe care ledă Guvernul." Bineînţeles,însă,că faţădc
noi Guvernul ungar nu recunoaşte nimic. Dimpotrivă, citind ieri
scară d[omnu]lui ministru Valeriu Pop un lung şir dc „atrocităţi"
româneşti transmise dcd[omnu|l Bărdossy, d[omnu)l Vornic ne-a
spus răspicai; „Vă daţi scama că o atare situaţiune nu poate duce
decât la război". Ameninţarea aceasta dacă Irebuieşie privită cu
seriozitatea cuvenită cuvântului unui subsecretar de Stat la
Ministerul Afacerilor Străine nu parc lotuşi să corespundă
sentimentului general al guvernanţilor maghiari, care se tem ca un
conflict armat cu noi să nu atragă o ocupaliunc militară germană.
4. Pe de altă parte, trebuie însă considerat că ungurii iiu vor
renunţa, deocamdată cel puţin, la maltratarea populaţiei româ-
nc.şti, deoarece scopul lor este ca prin teroare, ameninţări ctc.
căpeteniile naturale ale românilor, adică preoţii, învăţătorii, inte­
lectualii de orice fel, în sfârşit, oamenii cu dare de mână, să fie
siliţi a opta pentru România, rămânând apoi în Transilvania ungu­
rească o masă românească amorfă, săracă şi apolitică care va putea
n, fără multă greutate, supusă mai întâi exproprierii apoi de/.na-
lionalixării.
5. Din cele ce preced îmi parc a reieşi că. condiţiunilc —
climatul, pentru a întrebuinţa un cuvânt la modă — în carcsc naşte
azi politica noastră minoritară sunt:
a) Voinţa clar manifestată de unguri de a urma faţă dc noi
politica dc deznaţionalizare începută la 1867 şi întreruptă în 1918.
b) Inexistenţa sau ineficacitatea unui tratat al minorităţilor.
c) Ineficacitatea — şi poate şi primejdia — unui apel la
puterile Axei.
Acestea fiind să examinăm:
II. MIJLOACELE CE NE RĂMÂN PENTRU ASIGURA­
REA EXISTENŢEI MINORITĂŢII ROMÂNE
Să examinăm pe rând:
1. Mijloneele (lepresiune eeonomieîi. Acestea sunt accIc care nc
stau dc pe acum la îndemână. Sunt toate pârghii care mânuite bine
şi la momentul oportun ar putea într-o oarecare măsură să împiedice
pe unguri dc a depăşi anumite limite în acţiunea lor antiromâncască.
Dc aici — şi Dcicgaţiunca română din Budapesta luptă admirabil în
acest sens — orice viitor acord care va înlesni ungurilor tranzitul pe
calea ferată CluJ-Târgu Mureş, aprovizionarea oraşelor şi
întreprinderilor industriale cu petrol românesc, aprovizionarea
Clujului cu gaz metan dc la noi ctc. va trebui bineînţeles întocmit pc
termen scurt, clându-ni-sc oricând posibilitatea de revocare sau de
modiricarc. De aceeaşi naturii este, spre exemplu, şi închiderea
graniţelor înspre .Secuime, având drept urmare asfixierea economică
aîntregii regiuni ctc.
2. Represalii la cari sunt încredinţat că, mai devreme sau mai
târziu, va trebui să recurgem. Cu condiţiunca însă ca să fie;
a) legale; h) dinainte anunţate; c) executate fără ură şi fără
părtinire; d) îndeplinite cu toată publicitatea cuvenită.
3. Organizarea rezistenţei româneşti in teritoriile pierdute.
Purcedând la această organizate îmi parc că va trebui să ne ferim
de două iluzii, şi anume;
a) Că înlocuirea actualei cârmuiri ungureşti cu un guvern de
extremă dreaptă — fuziunea tuturor partidelor cu tendinţe naţio-
nal-socialistc. îndeplinită deunăzi, lasă să se întrevadă că o atare
schimbare se poate face — ar însemna o modificare a vechilor
metode ungureşti de asuprire şi o îmbunătăţire a soartci minorităţii
româneşti. Adevărul este altul: un regim de extremă dreaptă, mai
bine văzut şi mai puternic sprijinit la Berlin decât Guvernul Tclcki
şi alcătuit din ultranaţionalişti înfocaţi, va fi, pentru românii noştri,
desigur mai primejdios decât cel de azi. Aici îmi vin în minte
cuvintele spuse deunăzi de contele Esterhazy. într-un cerc de
prieteni: „Cu privire la minorităţi, noi ungurii avem faţă de naţia
noastră o îndoită datorie: să favorizăm pe germani, să desfiinţăm
pe ceilalţi." Din cele de mai sus reiese că acţiunea noastră viitoare,
plângerile, rcciamaţiunilc ctc. vor trebui să fie îndreptate nu
împotriva însuşi Guvernului Telcki.ci numai împotriva autorită­
ţilor şi funcţionarilor în subordine.
b) A doua iluzie de care trebuie să ne ferim este că minoritatea
românească, fără a fi puternic sprijinită din afară, ar putea să se
menţină neştirbită şi, eventual, să propăşcscă. Aici este miezul
chestiunii. într-adevăr, nu-mi pot ascunde încredinţarea că,date fiind
metodele încercate, savante, perfide, rafinate, nenumărate, ale
acţiunii de deznaţionalizare pe care ungurii au şi început-o, românii

189
„(Ic dincolo" riscâ în cursul unei gcncraţiuni să devină o masă amorfă
şi apolilică al cărei proces de maghiarizare nu va mai putea fi oprit.
Nu este suflet de rumân care să nu nădăjduiască, să nu creadă
că ciopârlirca săvârşită la 30 august este foarte vremelnică. Cu
toate acestea avem însă datoria imperioasă, fală de fraţii noştri
supuşi unei soartc vitrege, să procedăm ca şi când ar fi sortită
trăinicici. Aci, să-mi fie îngăduit a repeta cele ee scrisesem la
S septembrie: „Acţiunea ar trebui începută atât pe planul extern,
adică organizarea minorităţii române în Ungaria, cât şi pe planul
intern, prin înfiinţarea unui organism de stat care să centralizeze
studierea şi rezolvarea tuturor chestiunilor privitoare la existenţa
şi propăşirea acestei minorităţi."
în rândurile de faţă îmi permit să insist asupra acestui organism
de slat. Forma lui ar putea influenţa. în ultimă analiză, asupra
caracterului activităţii sale, fie că, în chip aproape anonim, s-ur găsi
înglobat într-un Subsecretariat de Stat al Minorităţilor, care oficial
s-ar ocupa numai de minorităţile de la noi, fie că, dimpotrivă, după
modelul „Oficiului Gemianilordin Străinalalc" ar lua pe faţă apăra­
rea românilor de sub dominaţiunca străină. Mai importantă, însă.
decât forma este fondul, adică însăşi menirea acestui Birou, c;irc nu
poate fi decât: a) Centralizarea tuturor chestiunilor privitoare la
minoritatea românească; b) Organizarea metodică, şi până în cele
mai mici amănunte, a protccţiunii acestei minorităţi.
Cred că Biroul ar trebui, în tot cazul, să aibă următoarele
secţiuni:
1. Secţiunea şcolară.
2. Secţiunea culturală, care ar trebui să se ocupe de:
a) Asociaţiuni şi societăţi culturale şi sportive din regiunile
cedate;
b) Ziarele şi revistele româneşti din regiunile cedate;
c) Publicarea unei reviste speciale despre minoritatea româ­
nească care, în limbile gemiană. italiană, franceză, engleză ar

190
amesteca dibaci articolele de propagandă cu materialul literar şi
informativ;
d) Redactarea „Paginci minorităţii române", care ar trebui
introdusă în toate marile /.iarc româneşti;
c) Organizarea de cxcursiuni, „z,ilc“, expoziţii, festivaluri ctc.,
pentru scriitorii, pictorii, societăţile corale, muzicale,de dansuri
naţionale, de arta şi industrie casnică ctc., din teritoriile pierdute.
3. Secţiunea biscriccscă.
4. Secţiune agrară, care ar ţine la zi situaţiunca funciară a
românilor dezlipiţi; va studia eventualele revizuiri ale reformei
noastre agrare de către unguri, cxprorierilc înlaptuite ctc.
5. Secţiunea funcţionarilor, care va studia situaţiunca,
salarizarea, pensionările şi concedierile funcţionarilor români din
Transilvania cedată.
6. Secţiunea politică, menită să ţină strânsă legătura eu organi-
zaţiunilc politice şi cu directoratul partidului românesc „de dincolo".
7. Secţiunea economică, cc va supraveghea,îndruma băncile,
cooperativele şi alte instituţiuni economice.
8. Secţiunea pcrsccuţiunilor, care va centraliza abuzurile şi
samavolniciile de tot felul, ţinând, pe bază de documente sigure,
răbojul permanent al tuturor nedreptăţilor aduse românilor dezlipiţi.
Desigur, activitatea acestui Birou poate să fie mare şi
atribuţiunilc sale întinse. Conducătorul lui, dispunând de emisari
dibaci, având la dispoziţie fonduri importante pentru a putea
trimite imediat ajutorul bănesc trebuincios acolo unde elementul
românesc este ameninţat, putând ecre şi obţine, la caz de nevoie,
de la celelalte autorităţi imediate măsuri de represalii, va avea
frumoasa menire de a 11 totodată îndrumătorul şi sprijinul fraţilor
noştri de sub stăpânirea străină.
Primiţi, vă rog, domnule ministru, asigurarea prea înaltei mele
consideraţiuni.

G.Crutzcscu
 AdLMA£, fond Transilvania 1920-1944, dosar 47. ff. 43^9.

|. Băniossy Uszid (1890-1946) - om polilic ţi diplomal maghiar; in a

Minislcnilui de Exicme dc la Budapesta a ocupat postul de şef al Scc|ici de [
(1922-1930), calitate in care a orientat impotriva României propaganda revizio
maghiatâ; consilier dclegape la Londra (1930-1933) ţi ministni al Ungariei la Bucu
(1934-1941). Prim-ministru al Ungariei din aprilie 1941 până in martie 1942

LEGAŢIUNEA DIN BUDAPESTA

5 octombrie 1940

RAPORT CĂTRE GENERALUL ION ANTONESCU.

CONDUCĂTORUL STATULUI ROMÂN.
PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI

Domnule General,
în urma celor întâmplate în conversaţiile ce am avut cu d[omnu|l
Vornic, preşedintele Delegaţiei maghiare, în zilele de 1 şi 2 crt. ra­
portate deja d[umnea|v[oastrâ], am luat hotărârea dc a pune în cuno-
•ştinţă dc cauză pe ministrul Germanici la Budapesta, dlomnu)!
Ermannsdorf. L-am văzut în ziua de 3 octombrie, ora 11,45. când
i-am arătat pe scurt, dar de înţeles:
1. Situaţia intolerabilă a românilor din teritoriile ocupate.
2. Refuzul consecvent al Guvernului maghiar dc a admite
anchetă sau control reciproc în ce priveşte situaţia minorităţilor
respective şi actele de violenţă comise împotriva lor.
3. Refuzul Guvernului maghiar de a trece efectiv la negocieri
în ce priveşte statutul minorităţii române, deşi pretind că îşi menţin
punctul dc vedere că sunt hotărâţi să încheie un astfel de statut.
Pretextele invocate pentru amânarea negocierilor în mod succesiv
au fost următoarele:

192
 Românii nu au predat teritoriul potrivit sentinţei de arbitraj din
Viena „im ordnungsgcmăssen Zustandc"1, deei până la cuvenitele
reparaţii din partea României pentru această nerespectare a hotărâ­
rii de la Viena nu se poate trata chestiunea minorităţii române.
După înlăturarea primului pretext, au invocat că problema este
chestiune internă, aparţinând suveranităţii maghiare, şi va fi
reglementată de ci în mod unilateral. Abandonând şi acest pretext
de tergiversare, ungurii au invocat faptul că România nu arc o
Constituţie, deci nu se poate reglementa reprezentarea politică a
minorităţii maghiare aşa după cum se poate face cu aceea a
minorităţii române şi că, din acest motiv, nu este posibilă negocie­
rea statutului românilor.
în sfârşit, când şi acest din urmă pretext a căzut, d[omnu]l
Vornic a făcut declaraţia formală că din cauza situaţiunei
intolerabile ce s-a creat minorităţii maghiare în România atmos­
fera a devenit atât de încărcată, între cele două ţări, încât Guvernul
maghiar nu este în stare a negocia un statut pentru minoritatea
românească în Ungaria.
4. La întrebarea mea că unde crede Ungaria că se va ajunge cu
această atitudine, mi-a ră.spuns că Ungaria nu a dorit şi nu doreşte
războiul cu România, că dacă starea de lucruri actuală va continua
şi mai ales se va accentua, războiul între cele două ţări este inevi­
tabil, mai repede sau mai târziu.
5. Idcca unor anchete şi control, mixte şi reciproce, pentru o
exactă informare a respectivelor două guverne, precum şi pentru
calmarea spiritelor, d[omnu|l Vornic Ic-a înlăturat din nou.
Am ţinut de datoria mea să-l informez asupra celor petrecute,
în scopul de a pune în cunoştinţă de cauză Berlinul. întrebându-mă
asupra mijloacelor de a pune capăt acestei stări de lucruri care l-a
impresionat profund, i-am spus că nu pot anticipa asupra
hotărârilor ce va lua Guvernul, dar, personal, cred că numai
următoarele posibilităţi există pentru a ieşi din impasul în care au
ajuns relaţiile între eele două ţări:
1. Anchete mixte italo-gcrmanc pentru stabilirea şi sancţio­
narea actelor de violenţă întâmplate.
2. Ob.scrvatori italo-gcrmani în toate localităţile de oarecare
importanţă din teritoriul cedat, evident cu titlul de reciprocitate şi
pentru părţile ardelene rămase României. Prezenţa acestor obser­
vatori şi intervenţia lor promptă ar împiedica continuarea actelor
de atrocitate şi samavolnicie.
3. Represalii generalizate pe toate tărâmurile împotriva mino­
rităţii maghiare din România, făcute însă în văzul şi sub controlul
italo-gcrman, pentru a nu fi acuzaţi în mod nedrept de orori, cari în
România nu se săvârşesc şi nu se vor săvârşi împotriva ungurilor.
Am adăugat că Ungaria practică în mod vădit şi sistematic
împotriva minorităţii române o acţiune care tinde, prin exercitarea
unei terori fizice, morale şi economice, de a împinge 1a emigrarea
masivă a păturii intelectuale româneşti şi la diminuarea mimănilui
românilor din teritoriile ocupate, ceea ce România nu poate admite,
ceea ce este şi contrar asigurărilor date nouă de puterile Axei şi în
flagrantă contradicţie cu angajamentele formale luate de contele
Csăky în numele Guvernului maghiar faţă de puterile Axei.
Am atras atenţiunea domnului Ermannsdorff că demersul pe
care l-a făcut el în ziua de duminică 30 septembrie, iar ministrul
Italici în ziua de luni 1 octombrie, pe lângă Guvernul maghiar în
urma instrucţiunilor primite de 1a Berlin şi Roma, nu numai că nu
a avut darul de a produce o îmbunătăţire în starea dc lucruri, ci
dimpotrivă atitudinea Guvernului ungar a devenit rigidă şi
respingătoare, iar starea dc lucruri în teritoriul cedat s-a înrăutăţit
considerabil.
în urma tuturor acestor fapte, am luat hotărârea dc a pleca la
Bucureşti, cu scopul dc a face un raport Guvernului meu şi dc a
propune luarea unor hotărâri concludente şi encacc.
 D[omnujl Ermannsdorff mi-a f3cut sugcstiunca dc a-l vedea
înainte de plecare pe contele Csâky, ministrul Afacerilor SU'ăine al
Ungariei. Am acceptat sugestia, arătându-i că voi eere din nou o
întrevedere contelui Csâky. în aceeaşi zi, la ora 18. am avut obişnu­
ita întrevedere cu d[omnu|l Vornic. în această întrevedere, pe care
de astă dată am mărginit-o întâi şi i-am dat un caracter formal, am
comunicat că faţă dc cele trei consulate cerute dc Ungaria în
România, România cere şase consulate în teritoriile ocupate; am
remis o notă verbală însoţită dc un tablou conţinând circa 100 dc noi
cazuri dc atrocităţi şi prigonirea românilor, culese din informaţiile
consulului român Micu dc la Oradea, din arătările Comisiunei
române feroviare, din scrisori aduse mic de la cunoscuţi intelectuali
din teritoriile ocupate şi din acelea date dc doi consilieri eparhiali
ai Episcopiei Ortodoxe din Maramureş şi am terminat cu consta­
tarea că deşi preşedintele dc Consiliu, contele Tclcki, şi-a exprimat,
prin d[umnu|l Vdnilc, dorinţa de a discuta personal cu mine
problema punerii sub control a întreprinderilor româneşti din
teritoriile ocupate şi cu toate că eu i-am anunţat intcnţiunca de a-i
face o vizită dc curtoazie, totuşi în timp dc o săptămână dc când
m-am înapoiat la Budapesta nu a găsit posibilitatea dc a fixa o oră
pentru această întâlnire. D|omnu]l Vornic a căutat, vădit încurcat, să
scuze această lipsă dc atenţiune şi mi-a arătat că dc altcum mă voi
vedea a doua zi la ora 13,30 cu contele Csâky. Am răspuns că încă
nu am primit nici o încunoştiinţarc din partea contelui Csâky, dar
că în orice caz la ora 13,30 îmi este cu neputinţă să dau urmare
invitaţiei sale deoarece eu la 14,30 plec la Bucureşti şi astfel nu aş
mai avea timpul disponibil pentru o întâlnire fixată la o oră aşa dc
târzie. întrebându-mă asupra datei înapoierii şi dacă aceasta ar fi
luni sau marţi, am răspuns că nu ştiu; la insistenţa sa dacă ar putea
.să fie miercuri sau joi, am răspuns dc asemenea că nu ştiu.
La înapoierea mea la hotel, la ora 16,45, m-a întâmpinat un
emisar al domnului Csâky, comunicându-mi invitaţia acestuia
pentru a doua zi, la ora 18,45. După aceea, am remis ministrului
Germanici şi Italici copie de pe tabloul amintit mai sus, de
atrocităţi. în ziua de 4 octombrie, ora 12,45, m-am prezentat la
contele Csăky. La sosirea mea îl părăsea tocmai ministrul Italici,
iar în ziua precedentă îl văzuse ministrul Germaniei, după conver­
saţia avută cu mine. Contelui Csăky i-am spus în rezumat urmă­
toarele: Deoarece m-a rugat la prima întrevedere că dacă s-ar ivi
dificultăţi în calea negocierilor să fac apel la el personal, deoarece
nu numai că s-au ivit dificultăţi, dar negocierile au ajuns la un
punct mort, înainte de a pleca la Bucureşti pentru a raporta
Guvernului meu, am ţinut ca să-l văd şi să-l întreb dacă arc ceva de
adăugat la acelea ce mi-au fost declarate şi comunicate în numele
Guvernului maghiar din partea substitutului său permanent,
dlomnuţl Vornic. I-am rezumat pe scurt atitudinea d(omnu)lui
Vornic în ce priveşte anchetarea atrocităţilor, fluturarea
perspectivei războiului şi refuzul de a negocia şi încheia un acord
al minorităţilor şi am adăugat că aştept să văd dacă mai arc ceva
să-mi spună. Dlomnuţl Csăky a început o expunere lungă,
quasiamicală şi foarte atenuată. în fond a înlăturat categoric
perspectiva unui război între cele două ţări ca un lucru de
ncconccput, a afirmat căeste mereu gata de a .semna un acord cu
privire la minoritatea românească, dar a adăugat că un astfel de
acord ar stârni o indignare în actuala atmosferă în Ungaria, după
cum probabil acelaşi lucru .s-ar întâmpla în România cu un acord
pentru minoritatea ungară şi deci acordurile ar risca să rămână pe
hârtie şi ncaplicabilc din cauza celor două opinii publice refractare
momentan la această idee. El crede că metoda cea mai practică ar
fi ca şi un guvern şi celălalt să creeze o stare satisfăcătoare pentru
minoritatea respectivă, că între timp cele două opinii publice să se
calmeze şi astfel să ia naştere o nouă atmosferă, care să permită şi
încheierea unor acorduri formale. I-am obiectat că metoda sa este
absolut nepractică şi mă surprinde că Guvernul ungar, dacă
într-adevăr vrea o destindere între cele două ţări, respinge totuşi
propunerile practice în acest scop făcute de mine în numele

196
Guvernului român şi anume aeelea ale anehetelor şi veriPieărilor
prin comisii mixte ungaro-românc, care pe de o parte ar împiedica
orice nâscocirc sau exagerare, iar pe de altă parte ar pune capăt
actelor de violcnlă şi samavolnicie. M-a asigurat că va lua perso­
nal în mână clicstiunca introducerii ordinci şi lcgalită;ii în
Ardealul unguresc faţă de minoritatea română şi că este sigur că
până la înapoierea mea va Ti în situaţia de a-mi demonstra o stare
de lucruri liniştitoare şi satisfăcătoare. I-am replicat că nu trag la
îndoială buna sa credinţă personală, însă sunt nevoit a-i arăta că,
sau Guvernul ungar nu este sincer, sau nu este în stare să stăpâ­
nească administraţia militară din Transilvania. Pentru ilustrarea
acestei ufirmaţiuni am invocat cazul coloniştilor din Bihor şi
convcrsaţiiinilc repetate ce au avut loc între generalul Bito,
comandantul militar al judeţului Bihor, şi consulul român Micu
din Oradea şi că deja peste 100 familii de colonişti alungaţi de la
vetrele lor nu şi sosit In Oradea.
în timpul conversaţiei mi-a arătat marile greutăţi economice
CC Ic arc Ungaria în teritoriile ocupate şi mai ales în regiunea
sccuiască şi urgenţa restabilirii comunicaţiilor cu aceste regiuni
peste teritoriul românesc, pentru a putea face faţă nevoilor de
aprovizionare ale populaţiunci respective. M-a rugat ca îndată
după înapoierea de la Bucureşti să-l vizitez.
Notez că în timpul conversaţiei, zorit de ora înaintată, de
două-trei ori am căutat să pun capăt conversaţiei şi să plec. însă
am fost reţinut de contele Csâky. astfel că conversaţia a luat sfârşit
la ora 14,05. Ţin să subliniez că contele Csâky şi-a exprimat
părerea, în cursul conversaţiei, că dacă tensiunea între cele două
ţări nu ar scădea, după părerea sa nu s-ar putea ajunge decât cel
mult la închiderea ermetică a noii graniţe, ceea ce ar Ti cea mai rea
soluţie din punctul de vedere al intereselor de viitor ale celor două
ţări. Nici contelui Csâky nu am vrut să-i fac vreo precizare în ceea
ce priveşte data înapoierii mele de la Budapesta.

197
 în timpul călătoriei la Curtici, m-am interesat la şeful Poliţiei
de frontieră despre pretinsul rău tratament la care au fost supuşi
ceferiştii unguri expulzaţi din România; informaţia a apărut în
ziarele din Budapesta şi comunicată mie şi de contele Csăky. Mi
s-a arătat că informaţiunca este complet neîntemeiată, că ungurii
s-au bucurat de cel mai omenos tratament, că au circulat liber chiar
şi în localitate, făcându-şi nestingheriţi toate cumpărăturile. Am
dispus atât autorităţilor locale, cât şi prin procurorul ele la Arad,
să ia cuvenitele declaraţiuni în formă autentică, pentru a putea
demonstra unde şi când va fi nevoie netemeinicia acestui caz
invocat de propaganda maghiară.
Primiţi, vă rog, domnule General, încredinţarea aleselor melc
sentimente.
Valcriu Pop
Pre.şcdintclc Dclcgaţiunci Române

Alt MAB., fond Transi 1920-1944, dosar 47, ff. 33-40

21

MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE

Către,
LEGAŢIUNILE DIN BERLIN ŞI ROMA

Telegrama cifrată nr. 62538,5 octombrie 1940

Urmare telegramei mele nr. 62311, vă veţi prezenta d(omnullui

von Ribbcntrop,contelui Ciano şi le veţi aminti, din partea mea,în
termenii cei mni măsuraţi, dar cei mai prccişi, angajamentele luate
la Vicna Iată de noi privitor la minorităţile româneşti din Ardeal,
aceasta nu numai prin textul sentinţei de arbitraj, dar prin rcrmcle
şi solemnele dcciaraţiuni ce au fost lăcutc reprezentanţilor noştri
faţă de cei maghiari de miniştrii Afacerilor Străine german şi italian.
Veţi arăta că atrocităţile maghiare din Ardeal au întrecut tot
CC se putea teme. Sute de ţărani şi de intelectuali români, sate
întregi cu femei şi copii nu fost măcelărite. Urgia continuă; ca a
luat în ultimele vremuri un caracter de tcmcnică acţiune de anihi­
lare a elementelor naţionale conducătoare şi de ruinare şi zdrobire
a maselor. încarcerări cu sutele, fugăriri,samavolnicii, persecuţie,
teroare, aceasta este imaginea exactă a soartci unui milion şi
jumătate de români astăzi sub stăpânirea maghiară. Această soartă
este în dramatică contrazicere cu asigurările care nc-au fost date în
momentul ce această masă compactă de români au fost, prin
sentinţa din Vicna, despărţiţi de patria lor.
Acestor procedee incaliricabilc. Guvernul român nu a răspuns
până acum decât cu grave, dar calme proteste. Limita răbdării a
fost însă trecută.
Guvernul român face o ultimă încercare, este cea care v-a fost ,
comunicată prin telegrama sus-menţionată. Cerem Guvernului din
Budapesta imediata constituire a unor comisiuni mixte româno-ma-
ghiarc. Com[x:tcnţa lor va fi: anchetarea ororilor şi actelor de sama­
volnicie comise până acuma, cu scopul de a stabili numărul şi
calitatea victimelor, precum şi vinovăţiile. Ele vor controla pentru
un lups de timp ce va rămânea de fixat, sotula şi tratamentul populaţi-
unilor minoritare din cele două ţări. Compunerea, numămi, durata,
mijloacele de acţiune ale acestor comisiuni vor fi fixate prin bună
înţelegere între cele două părţi. Guvernul român se angajează de pe
acum a acorda acestor organe pe teritoriul său toate mijloacele de
control şi de acţiune compatibile cu scopul urmărit.

199
 Dacă această împăciuitoare încercare a Guvernului român nu
va reuşi, dacă Guvernul maghiar se va sustrage de la această loială
şi cuminte propunere, Guvernul român va trece la aplicarea unor
măsuri de apărare ce-i sunt imperativ dictate de nespusele suferin­
ţe ale conaţionalilor săi.
Nu vom proceda, bineînţeles, ca Guvernul din Budaţx;sta, căci
aceasta nu este în firea neamului, nici în cea a regimului nostru, dar
suntem hotărâţi a lua unele măsuri imediate în cazul când propunerea
noastră nu va fl acceptată; prima va fi formarea de lagăre de
concentrare pentru unguri şi punerea în funcţiune a acestor lagăre.
Cerem intervenţia la Budapesta a Guvernului pe lângă care
sunteţi acreditat, pentru ca propunerea noastră să fie primită.
Veţi lăsa la Departamentul respectiv un aidc-rnâmoire în
sensul acestei telegrame.
Veţi raporta urgent rezultatul demersului domniei voastre.

AA.MAJB., fond Transilvani 4. dosar 123. ff. 20-21.

LEGAŢIUNEA DIN BUDAPESTA

Telegrama cifrată nr. 4278,5 octombrie 1940, orele 21

înregistrată la nr. 62864,5 octombrie 1940

EXTERNE - BUCUREŞTI
Am făcut subsecretarului de stat Ia Ministerul Afacerilor
Străine propunerea pentru înfiinţarea imediată a Comisiunei
mixte. Mi-a răspuns că fusese deja informat prin însărcinatul cu
Afaceri al Ungariei la Bucureşti de propunerea noastră, dar că se
vede nevoit, în numele Guvernului ungar, a o respinge categoric.
Comisiunilc mixte ar fi putut fi folositoare acum două, trei
săptămâni, dar astăzi,în urma atitudinei neînţelegătoare a Guver­
nului român, a trebuit să „recurgă la alte căi“ care împiedică să se
mai poată da urmare propunerii noastre.
Crutzcscu
4278

Aih. MA£., fond Ti a 1920-1944, dosar 123,f.

LEGAŢIUNEA DIN BUDAPESTA

Telegrama cifrată nr. 4280,6 octombrie 1940, orele 0,55

înregistrată la nr. 62867,6 octombrie

EXTERNE - BUCUREŞTI

Vdrnie mi s-a plâns, cu titlu pur personal, de încetineala şi

reaua voinţă de care Delegaţiunca română dă dovadă în nego­
cierile cu Ungaria. Domnia sa se teme că acest adevărat „sabotaj"
din partea noastră nu mai poate duce la nici un rezultat pozitiv şi
îşi propune, în cazul când ritmul lucrărilor ar rămâne acelaşi, să
ceară domnului Valeriu Pop fixarea unei şedinţe plenare, care să
constate eşuarea negocirilor.
Ungaria va fi apoi silită să ceară Axei un arbitraj pentru
executarea actului de la Vicna, deşi domnia sa crede că acest apel

201
 Dacă această împăciuitoare încercare a Guvernului român nu
va reuşi, dacă Guvernul maghiar se va sustrage de la această loială
şi cuminte propunere, Guvernul român va trece la aplicarea unor
măsuri de apărare ce-i sunt imperativ dictate de nespusele suferin­
ţe ale conaţionalilor săi.
Nu vom proceda, bineînţeles, ca Guvernul din Budapesta, căci
aceasta nu este în firea neamului, nici în cea a regimului nostru, dar
suntem hotărâţi a lua unele măsuri imediate în cazul când propunerea
noastră nu va fi acceptată; prima va fi formarea de lagăre de
concentrare pentru unguri şi punerea în funcţiune a acestor lagăre.
Cerem intervenţia la Budapesta a Guvernului pe lângă care
sunteţi acreditat, pentru ca propunerea noastră să fie primită.
Veţi lăsa la Departamentul respectiv un aide-inâmoire în
sensul acestei telegrame.
Veţi raporta urgent rezultatul demersului domniei voastre.

Alb. MA.B., rond Transilvan

LEGAŢIUNEA DIN BUDAPESTA

Telegrama cifrată nr. 4278,5 octombrie 1940, orele 21

înregistrată la nr. 62864,5 octombrie 1940

EXTERNE - BUCUREŞTI
Am făcut subsecretarului de stat la Ministerul Afacerilor
Străine propunerea pentru înfiinţarea imediată a Comisiunci
mixte. Mi-a răspuns că fusese deja informat prin însărcinatul cu
Afaceri al Ungariei la Bucureşti de propunerea noastră, dar că se
vede nevoit, în numele Guvernului ungar, a o respinge categoric.
Comisiunilc mixte ar fi putut fi folositoare acum două, trei
săptămâni, dar astăzi,în urma atitudinei neînţelegătoare a Guver­
nului român, a trebuit să „recurgă la alte căi“ care împiedică să se
mai poată da urmare propunerii noastre.
Crutzcscu
4278

Aih-MAJB., rond Transilvania 1920-1944,dosar 123, f. 22.

LEGAŢIUNEA DIN BUDAPESTA

Telegrama cifrată nr. 4280,6 octombrie 1940, orele 0,55

înregistrată la nr. 62867,6 octombrie

EXTERNE - BUCUREŞTI

Vornie mi s-a plâns, cu titlu pur personal, de încetineala şi

reaua voinţă de care Delegaţiunea română dă dovadă în nego­
cierile cu Ungaria. Domnia sa se teme că acest adevărat „sabotaj"
din partea noastră nu mai poate duce la nici un rezultat pozitiv şi
îşi propune, în cazul când ritmul lucrărilor ar rămâne acelaşi, să
ceară domnului Valeriu Pop fixarea unei şedinţe plenare, care să
constate eşuarea negocirilor.
Ungaria va fi apoi silită să ceară Axei un arbitraj pentru
executarea actului de la Viena, deşi domnia sa crede că acest apel

201
va avea probabil consecinţe neplăcute atât pentru România cât şi
pentru Ungaria, cari vor fi desigur tratate ca ţări minore, lipsite de
maturitate politică.
Crutzcscu
4280

Alfa. MA£., fond Transilvania 1920-1944. dosar 47, f. 61.

Pe document şi mcn|iunca primiloniliii: ..Pentru preşedintele Consiliului de

Miniştri".

MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE

LEGAŢIUNILE DIN BERLIN ŞI ROMA

Telegrama cifrată nr. 62888,6 octombrie 1940

Urmare telegramelor 62311 şi 62538.

Legaţiunea noastră din Budapesta ne comunică că Guvernul
ungar a respins categoric propunerea noastră de a constitui comi-
siuni mixte de control. „Ele ar fi fost — spune acest Guvern —
poate folositoare acum trei săptămâni, dar astăzi în urma atitudinei
neînţelegătoare a Guvernului român şi a persecuţiunilor continue
ale elementului maghiar. Guvernul ungar se vede silit să recurgă
la alte căi care împiedică să se mai poată da urmare propunerei
noastre". Asupra acestor alte căi, suntem în măsură a da încă
câteva precizări. Citez între altele:
1. Martori oculari au venit să-mi povestească masacrul
populaţiunci româneşti, între care şi femei şi copii din comuna
Mureşeni. Povestirile lor erau atât de impresionante şi de dramati­
ce, încât am trimis imediat aceşti martori de o veracitate
incontestabilă la Icgaţiunea germană şi italiană, care de ieri au fost
puse în măsură de a informa complet şi autentic guvernele lor
asupra acestui caz de indicibile orori. Notez că nu este vorba de
măcelurile din Ip şi din Trăznea, ci de altele, care nu erau
cunoscute până acum. Notez, de asemenea, că acesta este numai
un caz printre atâtea care îmi ajung la cunoştinţă. îl deosebesc
pentru că Icgaţiunile germană şi italiană au fost tot atât de direct
informate ca şi noi.
2. Ieri, 5 octombrie, în frunte cu episcopul Popovici, 283 de
intelectuali români, după un preaviz de numai trei ore şi după un
tratament ignominos, au fost ridicaţi din Oradea Mare şi împinşi
în vagoane de marfă plumbuite peste graniţa românească la
Curtici, unde au ajuns într-o stare de plâns. Prezent a fost la sosirea
lor şi un reprezentant al Consulatului german din Timişoara.
3. Astăzi, 6 octombrie, alte trei vagoane pline de expulzaţi au
trecut în acelaşi mod. Suntem anunţaţi că alte şapte vagoane se
găsesc la Lbkbshaza.
4. La Cluj, 300 familii de intelectuali au fost scoase din casele
lor, cu un preaviz de trei orc, şi puse pe drum spre graniţa noastră.
Aflu că aceste expulzări de intelectuali în masă, care fac parte din
programul de sistematică dcstrucţiune a românismului în Ardeal,
vor continua.

203
 Aflu, de asemenea, că Budapesta, pentru a legitima anticipat
toate excesele la care are intenţia a se deda în aeeastă privinţă, a
şi început o vastă campanie de calomnii la tratamentul minori­
tăţilor maghiare la noi.
Acceptăm orice control în această privinţă. Tic un control mixt
şi reciproc româno-maghiar, fie un control germano-italian.
Aşteptăm de la unguri exact aceeaşi atitudine. Nu eerem altă
dovadă pentru buna lor credinţă şi a noastră, nu cerem altă garanţie
pentru soarta actuală a conaţionalilor noştri.
Rog reînnoiţi urgent demersurile ce le-aţi (ăeut pe baza acestor
instrucţiuni. Insistaţi asupra faptului că răbdarea noastră este la
limită şi că suntem hotărâţi a păşi la masive măsuri de represalii.
Aceste măsuri vor fi anunţate la timp, controlate şi regularizate.
Nu vor avea întru nimic caracterul execselor maghiare. Până astăzi
populaţia maghiară nu arc a se plânge de nimie, după cum o pot
constata toate autorităţile diplomatiee sau consulare străine,
precum şi numeroşi martori locali germani şi italieni.
Am dat ordinul de a se suspenda toată presa în limba maghiară
din România, afară de un ziar, aceasta pentru că numai un ziar
român apare în Transilvania ocupată.
Pentru ştiinţa d[umncalv(oa]s[tră] vă comunic că doamna
Fabricius, soţia ministrului german la Bucureşti, a făcut o scurtă
călătorie în Transilvania de unde s-a întors cu impresii care
confirmă cu totul situaţia desperată în care se găsesc minorităţile
noastre.

Sturdza
62888

AiIlMAB., fond Transilvania 1920-1944, dosar 123,ff.3l-32.

PREŞEDINŢIA CONSILIULUI
DE MINIŞTRI Bucureşti, 6 octombrie 1940
Nr. 185

MIHAIL STURDZA,
MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE

Am onoarea a vă trimite în copie scrisoarea nr. 209 din

2.x.1940 înaintată domnului General Antoncscu, Conducătorul
Statului, de domnul Vaier Pop, preşedintele Delegaţiei tomânela
Comisia mixtă româno-ungară.
Totodată vi se confirmă măsurile hotărâte la 4 octombrie
1940, pe cari d(omnia) voastră urmează să le ordonaţi şi urmăriţi
executarea:
— sa se arate la Berlin şi Roma că atrocităţile comise de
unguri asupra românilor din teritoriile cedate continuă. Să se
reamintească de asemenea ce a spus d[omnu]l von Ribbentrop
domnului Csăky, în faţa d[omnu]lui Vaier Pop, şi să se ceară
comisii mixte pentru anehetă, anunţându-sc totodată că vom trece
la represalii.
— Să se confirme d(omnu)lui V. Pop că arc depline puteri în
tratativele cari se duc în prezent la Budapesta.
— Să se ia măsuri pentru a se începe şi să se dirijeze campania
de propagandă contra Ungariei.
— Să se dea dispoziţiuni ca membrii diferitelor comisiuni din
străinătate să nu mai plece din ţară cu soţiile sau cu alţi membri de
familie.
Secretar General al M.A.N.,
General I. Şteflea

205
 Alfa. MA.B., fond Transilva a 1920-1944.dosar 47,r.62.

LEGAŢIUNEA DIN BUDAPESTA

6 octombrie 1940

Către,
GENERALUL ION ANTONESCU
CONDUCĂTORUL STATULUI,
PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI

Domnule General,
Referindu-mă la raportul meu nr. 209 din 1 octombrie 1940,
având în vedere expulzările făcute în masă, după plecarea mea de
la Budapesta, în conditiunile cele mai ncumane şi brutale ce se pot
imagina, având în vedere anunţarea Guvernului ungar la Radio că
trece la „represalii" faţă de românii din Ungaria, susţin şi pe
această cale propunerile mele, făcute prin raportul sus-citat,
precum şi în audienţa avută la d[umnca]v[oastră) în ziua dc 5 cit.,
propuneri cari au fost acceptate de d[umnea]v[oastră], şi anume:
1. Să plece cu toată urgenţa posibilă miniştrii României numiţi
la Berlin şi Roma la posturile lor.
2. Acţiunea diplomatică a miniştrilor României să fic susţinută
şi secondată dc misiuni numeroase de fruntaşi ai vieţii publice, cu
prestigiu, prestanţă şi cunoscuţi personal cel puţin dc dţomjnii
von Ribbentrop şi contele Ciano.
3. Să se obţină instantaneu anchetarea prin comisii mixte italo-
germanc a tuturor ororilor maghiare săvârşite împotriva românilor
din Ungaria şi suspendarea oricăror măsuri dc prigoană.

206
 4. Să SC cxccitc o presiune drastică de Berlin şi Roma asupra
Budpcstci pentru încetarea imediată a acţiunei de exterminare,
alungare şi deposedare a românilor din Ungaria.
5. Să se treacă fără întârziere la represalii generalizate fată de
minoritatea maghiară din România, în mod metodic şi organizat,
fără orori însă şi brutalităţi, cu ştirea şi sub observaţia
reprezentanţilor puterilor Axei. Aceste represalii să consiste în
măsuri privind: biserica, şcoala, instituţiile economice şi
financiare, libertatea şi avutul minorităţii maghiare, presa,
acţiunea politică ctc. Internarea în lagăre de eoncentrare şi
expulzarea făcută în aceleaşi condiţiuni formale şi de transport
sunt mijloace ce trebuie să fie luate în considerare, fără întârziere.1
6. Măsuri de constatare prin organe Judiciare şi administrative,
cu asistenţa reprezentanţilor legaţiunilor germane şi italiene, a
stării în care sosesc românii expulzaţi şi în ce condiţiuni pleacă
ungurii expulzaţi.
7. Măsuri imediate şi eficace pentru cuvenita asistenţă ce
trebuie să fie acordată cu mână largă frăţească tuturor românilor
expulzaţi şi refugiaţi.
Binevoiţi a lua şi cuvenitele hotărâri şi dispoziţiuni formale în
ce priveşte aceste propuneri ale mele.
Primiţi, domnule General, încredinţarea osebitei mele
consideraţiuni şi a aleselor sentimente ce vă păstrez.
Valerian Pop
Preşedintele Delegaţiei Române

AdL MAJB., fond Transilvania 1920-1944, dosar 47, ff. 63-64.

I. Deţi au ameninţai în mai multe rfnduri cu măsuri îndieptale împolriva minoriUl|ii

maghiare din Romănia — ca răspuns la alrocilă|ile horthysle din nordul Transilvaniei —,
autorilă|ile române niciodată nu şi-au materializat ameninţările, fapt ce duce la concluzia
că represaliile erau anun|ate doar cu scopul de a speria Guvernul de la Budapesta şi de a-l
constrânge să înceteze samavolniciile', ceea ce nu s-a ob|inul. Totuşi, se poale menţiona

207
 17. în c
Şorban.Ai
Ion Anloncscu, Cluj-Napoca. 1 iunie 1996 - mcn|iona: In 1943.împrcunfl cu hI|î irci
fomâni din Cluj, a fost arestai de cAtre polipa niaghiarA; ntoiivul invocat cru faptul cA „sc
manifestaseră ca români'1. Au fost trimiţi pe frontul ucrainean. în [)ciHţanH;niul dc muncă

• pricepea. Consecin|a: în patru zile au murit 200 din cei 210 oameni ni dciaţantcniului. Spre
surprinderea lui Raoul Şorban, el ţi ceilalp trei români din Cluj nu au fost trimişi la
deminlri.ci pistra(i laComandameni. Apoi. uncolonel de Stal Major venit dc laUudapcsUi
i-a eliberat ţi expediat peste grani|ă,în România. Cauza salvării: Informat dc arestarea

ordonat: „Vor fi aresUfi patru inielcciuali maghiari. în aceleaşi condipi. Soarta acestora va
fi soarta românilor aresla|i.'* Ordinul a fost făcut să ajungă In cunoşiin|a Guvernului
maghiar. Raoul Şorban. la simpozionul de la Cluj-Napoca, concluziona: „Prin umutre. pot
spune că Ion Anionescu mi-a salvat viata.’* O copie a raportului către Ion Anioncscu — în

ţi în Arh. M.A.E., fond Transilvania 1920-1944.

LEGAŢIUNEA DIN BUDAPESTA

Telegrama cifrată nr. 4301,7 octombrie 1940, orele 22,55

înregistrată la nr. 63110,7 octombrie 1940

EXTERNE - BUCUREŞTI

Am protestat astăzi energic Ia subsecretarul de Stat, conform

telegramei d[umnea]vostră nr. 62793'. Mi-a răspuns;
I. Guvernul ungar a fost silit, cu durere, să procedeze Ia măsuri
de represalii, deoarece actualmente sunt adăpostifi în Ungaria
peste 50 000 unguri goniţi din România în condiţiuni sfâşietoare.
II. Astăzi chiar, autorităţile de Ia Curtici l-au avizat de un nou
transport dc 62 vagoane cu familiile celor izgoniţi anterior; printre
ele s-ar afla o femeie care ar Ti înebunit în tren.

' 208
 III. Faţă dc cele 50 000 persoane izgonite de noi, dacă Ungaria
expulzează două sau trei mii, proporţia rămâne infinit favora­
bilă nouă.
IV. Nu are cunoştinţă de arestări în masă şi lagăre de
concentrare sau de luare de ostateci. Mă roagă să-i comunic dacă
ştiu locul unde ar Ti un lagăr dc concentrare cu români, pentru a
ancheta imediat. în ce priveşte luarea dc ostateci, ca ar Ti absurdă,
deoarece atât România cât şi Ungaria dispun dc destui minoritari,
constituind toţi ostateci eventuali.
V. Ungaria a refuzat instituirea unor comisiuni mixte, nu
pentru că arc ceva de ascuns, ci pentru că în urma propagandei
antimaghiarc, făcută de noi la Berlin şi Roma, chestiunea a ieşit
din domeniul rclaţiunilor româno-maghiare, pentru a trece pe plan
mondial. Pentru acest motiv. Guvernul maghiar a fost nevoit să
ceară o anchetă germano-italiană, care ipso facto face inutilă
desemnarea dc comisiuni ungaro-române.
VI. Mi-a spus că în Ungaria s-au apreciat dispoziţiunile
moderatoare şi umane faţă dc minorităţi date de d(omnu]I General
Antoncscu, dar că arc impresia că organele în subordine nu le
execută întotdeauna.
VII. Personal, speră totuşi că bunul-simţ va triumfa şi că ne
vom înţelege prin reporatarca simultană a măsurilor de prigoană.
Crutzescu
4301

Adl.MA£.,fondTransilvuniu l92t)-l944,dosiir 123,ff.33-34.

MARELE STAT MAJOR
Secţia a ll-a
Biroul 1 Informaţii 8 octombrie 1940

Notă informativă

1. Un student' refugiat din comuna GIRIŞUL DE CRIS,

jud[cţul| Bihor, declară că „toţi locuitorii români din comuna IP,
judfcţul] Sălaj, au fost executaţi de armata maghiară, în primele zile
ale ocupaţiei, pe motiv că aceştia ar fi aşezat bombe pe şoseaua ce
leagă satul Ip cu Şimleul Silvanici. Execuţia a avut Ioc în timpul
nopţii. Au fost împuşcaţi circa 400 de locuitori (bărbaţi, femei şi
copii). Martor la acest masacru a fost preotul ortodox din acea
comună, care a scăpat ca prin minune şi s-a refugiat Ia Oradea."
Această informaţie a fot confirmată, la 29 septembrie şi de
către un avocat* din Oradea, refugiat astăzi la Bciuş.
2. Acelaşi avocat de mai sus declară: „Comuna MARCA (18 km
vest Şimleul Silvaniei) a fost înconjurată de armata maghiară şi apoi
incendiată; locuitorii cari,îngroziţi de incendiu, au încercat să fugă,
au fost împuşcaţi ca nişte câini la marginea satului".
Informaţiunea a fost confirmată şi de un avocat*, refugiat tot
din Oradea şi stabilit actualmente în Beiuş, care a fost martor
ocular la acest masacru.

Alh. MA£., fond Tran.silvania 1920-1944, do.sar 172.f.58.

LEGAŢIUNEA DIN BERLIN

Telegrama cifrată nr. 40508,7 octombrie 1940

înregistrată la nr. 63271,8 octombrie 1940

Am cerut azi în scris d[omnu]lui von Ribbcntrop o audienţă

pentru a-i face în numele d[omniei] voastre o foarte importantă
comunicare. Subsecretarul de Stat de la Ministerul Afacerilor
Străine, Wocrmann, mi-a răspuns că ministrul Afacerilor Străine
al Rcichului este absent din Berlin, că nu ştie când se va întoarce, şi
că ar fi bine să fac această comunicare secretarului de Stat.
Silit de gravitatea şi urgenţa comunicării, am acceptat a face
demersul cerut pe lângă d(omnu]l Weiszacker. Am remis un a/de-
mămoirc întocmit pe baza instrucţiunilor cuprinse în telegramele
d(umnea)v[oastră] nr. 62311 şi 62538 şi am expus noile atrocităţi
comise şi întreaga acţiune de nimicire a neamului nostru pe baza
impresionantelor informaţiuni din telegramele cu nr. 62888 şi 62890.
în cursul audienţei i-am comunicat formal refuzul categoric
al Guvernului ungar de a accepta comisiuni de anchetă româno-
ungare, fapt care demască rcaua-credinţă a sa precum şi cererea
noastră de a se constitui o comisiunc de anchetă italo-germană în
cazul când ungurii vor stărui în primul lor refuz.
D[omnu]l von Weiszacker a luat act de documentele prezentate,
s-a scuzat pentru greutăţile tehnice ce decurg din absenţa ministrului
Afacerilor Străine şi m-a asigurat că Guvernul german va lua
contact cu cel italian pentru a fixa o decizie comună şi că vom fi
informaţi despre hotărârea sa cât mai curând cu putintă.
[...)

AdLMAB., fond Transilvania 1920-1944,dosar 123, f. 352.

 [8 octombrie 1940)

MEMORIU ADRESAT DE GUVERNUL ROMÂN LUI

JOACHIM VON RIBBENTROP,
MINISTRUL DE EXTERNE AL GERMANIEI

Domnule ministru.
Paragraful 5 din deciziunca arbitrată dc Ia Vicna stipulează;
„Guvernul Regal ungar îşi asumă obligaţiunea solemnă de a
, considera în totul egali celorlalţi cetăţeni unguri persoanele cari, în
baza prezentei dcciziuni arbitralc, dobândesc cetăţenia ungară dar
sunt dc rasă română. Guvernul Regal român îşi asumă în mod
solemn aceeaşi obligaţiune pentru cetăţenii români de rasă ungară
cari rămân în teritoriul Statului român."
Pentru a se da la nevoie putere dc lege în ce privc.şc obligaţiile
lor respective cu privire al o masă compactă de 1 300 000 persoa­
ne dc origine etnică română cari prin deciziunca arbitrată au ajuns
sub stăpânirea Ungariei, paragraful 7 al deciziunci prevede urmă­
toarele: ,.în cazul când în executarea prezentului arbitraj ar surveni
dificultăţi sau îndoieli. Guvernul Regal român şi Guvernul Regal
ungar se vor înţelege în mod direct. în cazul când nu ar reuşi să
cadă dc acord asupra vreunei chestiuni oarecare, cele două
guverne vor supune chestiunea Guvcnului italian şi german, cari
vor lua în această privinţă o deciziune definitivă.“
în afară de aceste asigurări contractuale, excelenţa voastră şi
ministrul dc Externe al Italici au dat delegaţilor români în prezenţa
delegaţilor unguri şi alte asigurări pentru Guvernul Regal român,
cel puţin lot atât de importante, cari graţie importanţei şi
solemnităţii au fost primite de Guvernul român foarte explicit
îngrijorai, cu cea mai marc recunoştinţă.

212
 Scurta experienţă a unor săptănnâni de dominaţie maghiară în
Transilvania cedată au probat însă, domnule ministru,că temerile
au fost nu numai justificate, dar că suferinţele populaţiei româneşti
în această regiune au întrecut toate îngrijorările avute de Guvernul
Regal român, precum şi toate supărările şi nedreptăţile prevăzute
de arbitri. Experienţa acestei scurte dominaţiuni scoate la iveală
în adevăr multe asemenea cazuri, dar nu aceasta este, domnule
ministru, ceea ce mă îndeamnă să mă adresez excelenţei voastre.
Sunt acte de violenţă nemaipomenite, sunt omoruri în masă,
persecuţiuni intenţionate şi măsuri de distrugere cărora această
populaţie a căzut astfel jertfă. De către personalităţi ungare, cari
sunt chemate să o ştie, se recunoaşte că până astăzi peste 200 de
români şi românce de toate vârstele au fost omorâţi. Aceste perso­
nalităţi, bineînţeles, arată ca motiv activitatea unei grupe de
franctirori, sinucidere sau încăierare, de cari locuitorii de origine
română sunt însăşi vinovaţi.
Lista anexată nu poate conţine totalitatea cazurilor cari ar
putea n stabilite printr-un control permanent al autorităţilor la faţa
locului. De asemenea, nu se poate pretinde ca toate cazurile citate
să fie exacte în toate detaliile, dar numeroase cazuri de atrocităţi şi
persecuţiuni indiscutabile şi cari nici nu sunt negate, motivează
suficient cererea pc care Guvernul român o prezintă prin mine
excelenţei voastre şi domnului ministru de Externe al Italici.
Remarc că martori de origine etnică germană şi italiană cari
s-au oprit sau au călătorit în teritoriile Transilvaniei cedate în
ultimele săptămâni, ca persoane oficiale sau semioficiale, s-au
înapoiat cu ştiri şi impresiuni cari justifică complet consternarea
Guvernului român.
Mai adaug că Guvernul român, imediat şi în mod repetat după
primirea primelor ştiri asupra teroarei dezlănţuite în teritoriile
cedate ale Transilvaniei, a făcut propuneri Guvernului ungar ca,
prin comisiuni mixte româno-ungare, având depline puteri şi
mijloace, să se cerceteze în ambele ţări toate nedreptăţile,

213
 persccuţiunilc şi atrocităţile despre care s-ar afla şi a împiedica
repetarea acestora. Guvernul ungar a refuzat întotdeauna cu
îndârjire să ia în considerare asemenea propuneri, cu toate că
acestea i-ar fi dat ocaziunea şi mijlocul să examineze fiecare caz
arbitrar şi vină care se pune în sarcina Guvernului sau autorităţii
române. Guvernul ungar a evitat, de asemenea, să se ajungă prin
statutul minoritar la o înţelegere formală, motivând refuzul prin
diferite pretexte pe cari le schimba.
Având în vedere situaţiunea dramatică care a motivat această
scrisoare, precum şi materialul cuprins în listele anexate, am
onoarea, domnule ministru, să adresez excelenţei voastre, pe baza
art. 7 din deciziunea arbitrală de la Vicna, cererea adresată cu
aceeaşi dată şi excelenţei sale contelui Ciano, să luaţi în
considerare o înţelegere cu ministrul de Externe al Italici măsuri
cari par apropiate să asigure posibilitatea populaţiei româneşti,
care se afiă în teritoriile Transilvaniei cedate, până la stabilirea
unui statut al minorităţilor în spiritul şi conform cuprinsului
deciziunei arbitralc de la Vicna, ca cel puţin să trăiască într-o
siguranţă omeneşte suportabilă şi să-şi [... ]
Guvernul român consideră că aceste condiţiuni nu pot fi
asigurate fără o cercetare imparţială a faptelor incriminate, fără o
pedepsire dreaptă a vinovaţilor şi fără o asigurare din partea unor
organe independente că asemenea fapte nu se vor mai produce.
Guvernul român se vede în situaţiunea de a propune:
a) Ca delegaţi germani şi italieni să facă o cercetare la faţa
locului cu scopul de a examina faptele responsabile mai sus-citate;
b) Ca vinovaţii să fie pedepsiţi şi toate pedepsele să fie aduse
la cunoştinţa delegaţilor pentru cercetări;
c) Ca. spre a se evita în viitor asemenea crime şi abuzuri, să se
însărcineze organe italiene şi germane în comitatele ungare locuite
de români; Comisiunea să controleze şi supravegheze tratamentul
românilor.

214
 Guvernul român este, bineînţeles, gala să accepte aceeaşi
supraveghere şi control în ce priveşte tratamentul ungurilor din
România.
Rog pe exeelenţa voastră să primească asigurarea prea înaltei
mele eonsideraţiuni.

Alb.MA£., rond Transilvania 1920-1944, dosar 123, ff. 38-U.

Arc menţiunea „Traducere din limba germani”. Un exemplar în germani

MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE

8 octombrie 1940

CIRCULARA ADRESATA MINISTERELOR

DE: FINANŢE, COORDONARE,JUSTIŢIE,
EDUCAŢIE NAŢIONALĂ, AGRICULTURĂ, INTERNE,
COMUNICAŢii, MUNCĂ, ECONOMIE NAŢIONALĂ,
STATULUI MAJOR ŞI BĂNCII NAŢIONALE

Domnule ministru.
Am onoarea a vă informa că am hotărât constituirea unei
Comisiuni interdepartamentale pe lângă acest minister pentru
toate ehestiunile în legătură eu tratativele noastre cu Ungaria.
Comunicându-vă cele ce preced, am onoarea a vă ruga să '
binevoiţi a desemna cât mai neîntârziat pe reprezentantul domniei
voastre în acea Comisiune. Delegatul domniei voastre va avea
misiunea:
1. De a menţine contactul cu Ministerul Afacerilor Străine
pentru problemele privitoare la negocierile de la Budapesta.

215
 2. De a expune în sânul Comisiunei interdepartamentale
vederile departamentului domniei voastre asupra diferitelor
chestiuni ce se vor prezenta.
3. De a participa la redactarea proiectelor de instrucţiuni în
chestiuni cari interesează departamentul domniei voastre.
După caracterul lor, aceste proiecte vor fi supuse d[omnu]lui
ministru al Afacerilor Străine spre a le transmite Delegaţiunei
noastre la Budapesta, sau Consiliului de Cabinet în cazurile în cari
ar fi nevoie de o hotărâre guvernamentală.
Vă rog, deci, să binevoiţi a dispune ca delegatul departa­
mentului domniei voastre să se prezinte la Ministerul Afacerilor
Străine în ziua de 9 octombrie curent, la orele 18 p.m.. pentru un
schimb de vederi preliminar asupra problemelor mai însemnate.
Primiţi, vă rog, domnule ministru, încredinţarea înaltei mele
consideraţiuni.
Ministru
(...]
AiIlMXB., fond Transilvania 1920-1944, dosar 47, f. 65.

LEGAŢIUNEA DIN BUDAPESTA

Telegrama cifrată nr. 4336,9 octombrie 1940, orele 21,25

înregistrată la nr. 63730,9 octombrie 1940

EXTERNE - BUCUREŞTI

Răspunzând azi unei interpelări în Cameră asupra „atitudine!

incalificabile a României privitoare la executarea Arbitrajului de
la Viena", primul-ministru a declarat între altele:
 1. Autorităţile româneşti au silit prin ameninţări şi bătăi pe
unguri să părăsească ţara;
2. Preşedintele Consiliului de Miniştri român nu a acordat
audienţă lui Gyarfas1, în schimb contele Csâky a primit timp de
trei ore pe episcopul Hossu;
3. România a organizat o campanie împotriva actului de la
Viena, după cum dovedesc scrisorile pastorale ale episcopului de
Arad şi un articol din ziarul „Universul";
4. Măsurile de retorsiune luate de Guvernul ungar nu sunt
îndreptate împotriva elementului românesc, ci numai împotriva
Guvernului de la Bucureşti;
5. Speră că, totuşi, persecuţiunea va înceta şi că înapoierea
refugiaţilor va putea începe. în acest scop, pe lângă acţiunea
diplomatică sc fac şi demersuri directe.
Crutzescu
4336

Alfa. MA£., fond Tran.silvania 1920-1944, dosar 47, f. 70.

1. Gyarfas EIciik »nil Grupului cinic maghiar din România. Deşi era
tiându-i-sci n.C .E.acjionacRpurlâlordccuvâninl Guvernului de la Budapesta, deseori
vAniic misiuni pc liingâ Guvernul dc la Bucurcşli.pre/cnlate.însd,ca venind
oriifltii nuighinrc din România. Inir-o Nan) dcseniciuţlin 7 noiembrie 1940,

domnul Gyarfas mi s>a prc/cnial cu propunerca du a constitui o comisiunc nmuno-ung.irâ

«pentru a transa cât s-ar putea din dircrcndcic c.xisicntc intru culc douâ ţâriv». Din expunerea

caicgori ui GyarI iie. în .

ncH de an şi îşi pregătea raportul, în
li raport.care nu puteai
Iul du Nord. Germania SC pregătesc a nlspunde

natural ca contele Cs;

adoptatul de noi şi a ne

Presa ungarii a î
Slalului.ar li declinat
 re: «Cercurile conipcicnic dc/minl in nH»J fominl iilcg:t]iunilc
S(a|iunci de radiu-difu/iune din Budapesta prciiol^ând c.1 Elciner Gyarfns ar fi propus
Guvernului român, in nunwlc niinorilâlii ungare din Rontânia, crciiren unei comisiuni
mixte în&ilrcinatc s.1 rc/oivo chestiunile interesând pe românii râmaşi în Ungaria ţi pe
ungurii râmaşi în România şi câ această pretinsă propunere ar fi fost respinsă de către
Conducătorul Statului. Generalul Antoncscu « Pâră a pierde un moment. Radio şi presa
ungară.rcluându-şijiK'ul început prin vi/itadomnului Gy.arfas în Bucureşti. înregisirea/ă
cu o prefăcută bucurie această de/:min]irc. pretin/ind câ Guvernul român şi*ar fi schimbiit
atitudinea şi câ a consim|it in nuc a adopD soluţiunca negocierilor directe cu Budapesta.

Budapesta şi Bucureşti.
Inlr-o încercare de a pune lucrurile la punct. Agcn|ia «Rndor>» difu/ea/â şi publică
următoarea rectificare; «Postul de radio şi Agenjia iclegraricA ungară revin cu o
surprin/ătoare interpretare asupra de/.min|irei publicate de către presa mnună cu privire la

Tomiulaiă de Elenwr Clyarfas si pretinsa respingere a unei propuneri prin care s-nr fi

statutului minorilâ|ilor celor două (ări. Cercurile bine infomiaie preci/ca/â că Generalul
ea şi persistă în aceeaşi fermă
ml obsiruc|ionisiă a Guvernului ungar. Se
a Guvernului român a fost definitivă şi larg imilivală în
mviiMirandumul remis la Budapesta de către şeful Dc]cga|iunci ronuîncşii. domnul Vaier

justirica.,,e in realitatea faptelor.»

Ministrul Afacerilor Străine nu a lipsit a pune în măsură Lega|iunea din Berlin şi
Roma să informc/:c în mod cx.'icl guvernele respective asupra manevrei ungureşti. Cred
insă că in momentul de fa|ă ele nc*au lăsat înir-o oarecare po/;i]ic de inferioritate fată de
cca în care eram înainte de publicarea primei dcsmin|iri a Agen|iei <«Rador» fnir-adcvăr.
dacă ar exista l.a Roma şi Berlin anumite icndin|c de a îndrepta conlliclul romano-ungar
pe calea unor în|clegcri directe şi a uitării grozăviilor suferite de elementul romaiicse.
acca^lă lcndin|â nu ar putea să fie decât încurajată dc prelinsele perspective asupra carora
presa unganta reuşit a atrage Htcn|ia gcnonilâ.Cred.dcci.că ar trebui să creăm im lapi sau
fapte cari. in cel iicii scurt timp posibil, să dovedească în mod evident că po/iit . 'k i uoasira
fa|ă de Budapesta a rămas aceeaşi si că nu con/.lm dcaii /w puterile Axei. I.i c.irc ne-am

adminisiralie iiughiani. Acest fapt va trebui de asemenea să arate in iihkJuI cel mai clar că
dc la sfârşitul Comisiunei dc anchetă înaeicc soarta acestei popula|iuni nu a făcut decât să
se înrăuiă|cască şi că nmlivcic cure le avem de a ne plânge dc Guvernul ungar si dc a nu-i
ucordn în această chestiune nici o încredere au crescut în loc să se micşoreze.
Insiruc|iunilc primite de la mine în ultimele zile dc legn(iunile lUKtsire din Berlin şi dc
la Ronut au contribuit, desigur. H lumina în acest sens guvernele respective. Propun însă

218
 re/ullai le-ar fi provocat. 2.0diru/.ate la Radio

Jn apel direct cJtre şefii de guverne şi de

issolini) precedjind cilllilnriilc Arh M.A .E.. fond Transilvania
jsar 48, ff. 12-15). Copia lel is4 de Mihail Sturd/a lega|iilor
la Berlin ţi Roma - mcn|i
AE.fond Transilvania 1920-1944

LEGAŢIUNEA DIN BUDAPESTA

Telegrama cifrata nr. 291,10 octombrie 1940, orele 22,55

înregistrată la nr. 64317,10 octombrie 1940

EXTERNE - BUCUREŞTI

La ora 18 m-am prezentat la Vornic,căruia i-am citit memoriul.

La pasajul unde arătam omorurile în masă, m-a întrerupt bătând cu
pumnul în masă şi spunând că sunt afirmaliuni mincinoase. La
aceasta am bătut şi cu cu pumnul în masă şi i-am replicat că, cum
îşi poate permite această ieşire când arăt purul adevăr care poate fi
verificat şi controlat. în continuare a ascultai până la sfârşii mai
stăpânit şi mi-a prezentat câteva dcclaraliuni ale unor pretinşi
omorâţi şi cărora nu li s-ar fi întâmplat nimic. Am replicai, după ce
am examinat o astfel de dcclaraţiunc dală de un anume Morices.că
nu ştiu că Guvernul român ar fi reclamat acesta caz, însă în orice
eventualitate, mi pol accepta de dovadă oJeclaraţiune luată Iară
formele legale şi, mai ales, nici una care n-a fost făcută în fala unei
comisiuni mixte româno-ungarc, ceea c poale face şi în România,
pentru cazurile reclamate de Guvernul ungar.
 Punânclu-mi imcdial întrebarea cum am călătorit, am pus
capăt convcrsaţiunei.cu fontiele protocolare cuvenite. Mâine plec
la Berlin. Ţin a vă atrage atenţiunea că ungurii fac o propagandă
foarte activă şi extrem de persistentă în a ne prezenta ca
provocatori cu acte de barbarie şi brutalitate faţă de minoritatea
ungară. Chiar ministrul Germanici din Budapesta a fost
impresionat, în acest sens, de propaganda ungară, după cum îmi
spune domnul Crutzescu.
Este necesar să se recâştige urgent terenul pierdut, prin o
acţiune de propagandă bine condusă, foarte activă, unitară şi
întemeiată pe fapte absolut vcrincatc. Rog să nu se ia absolut nici
o măsură de represalii până ce Berlinul şi Roma nu vor fi luat o
hotărâre şi să se păstreze o atitudine civilizată şi umană, ca până
acum, faţă de minoritatea germană.
Valcriu Pop

Alfa. MAJB., fond Transilvania 1920-194d. dosat

PREŞEDINŢIA Bucureşti
CONSILIULUI DE MINIŞTRI 110 octombrie I940J
Nr. 871 c.s7( 1)940

MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE

Domnule ministru.
Alăturat avem onoare a vă trimite în copie cererea preotului
Pavcl Pordea, înaintată domnului General Ion Antoncscu pentru
cunoştinţa d[umnca]v(oastră] şi cu rugămintea ca în ce priveşte
dorinţa de repatriere a preotului să binevoiţi a lua contact cu
Ministrul Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor, care a fost
informat de noi.
Primiţi, domnule ministru, asigurarea deosebitei noastre
consideraţiuni.
Secretar general.

AdLMA£., fond Transilvania 1920-1944.dosar 133, f. 59.

Pc dociinicnl sc află ştampila primitorului: Minisicnil Rcgul a/ Afacerilor

Străine / nr. 64074. 10 octombrie 1940 / Registratura Generală. Mcn|iuni pc
margine: I. „Dlui Pop. urgent si extrem de interesant. Rog a interveni prin
Cmizcscu pentru Pordea. St|urdza|. Urgent copie la Berlin pentru dl Pop. prin
avion. St|urd/a|.“ 2. „în lucr\i 15 oct. D. min. Davidcscii. Deoarece preotul
Pordea este încă in Ungaria, s-a intervenit doar pentm repatrierea lui. OlrS a sc
mai scrie la Berlin (ii sc vedea cererea sa către prof. Popp) pentm ca el sfl nu fie
omorât de unguri din cauză că divulgă asasinarea. 1.. ,|" 3. ,,l) Leg. Berlin — ptr.
dl Pop. 2) Leg. Roma — ptr. dl Manoiicseu. 3) Leg. Budapesta — intcrvcn|ic.
12.X.1940. M.D." Sc păstrează adresa Minstemiui Afacerilor Străine al
României către Lcga|ia României de la Roma. tnso|ind documentul semnat de
preotul Pavcl Pordea, cu indica|ia predării lui către Mihail Manoiicseu,pentm
a-l folosi în convorbirea cu Ciano:

MINISTERUL
AFACERILOR STRĂINE IBiicurcşti.octombrie I940|
Nr. <54074/1940
Foarte urgent. Prin iivion

DOMNIEI SALE,
DOMNULUI RAOUL V. BOSSY.
MINISTRUL ROMÂNIEI LA ROMA

Domnule ministru.
Am onoarea a vă niga să binevoiţi a remite de urgentă domnului Manoiicseu
alăturata plângere a preotului Pavcl Pordea către domnul General Antoncscu.
 Domnia sa csle rugat a c2ula prilejul de a o aduce la cunoşlin|a contelui Cinno,
ca urmare la lista atrocit2|ilor ce a remis.
Adaug ca plSngerea preotului Pordca a fost trimisa şi la Berlin d|omnii|lui
ministru Valeriu Pop.
Primiţi vă rog,domnule ministru, încredinţarea înaltei melc considcraliiini.
Ministru
|...|
AitXtAB., fond Transilvania 1920-1944, dosar 133, f. 74.

Notă pe marginea documentului; ..S-a scris la Budapesta. Scrisorile către

dnii Vaier Pop şi Mihail Manoilescu n-au mai fost expediate din ordinul dliii
ministni Davidescii. Mateş."

COMISIUNEA MIXTĂ
ROMÂNO-MAGHIARĂ
Dclcgajiunca română Bodapc.sta, 11 octombrie 1940
Nr. 227

Domnule General,
Am onoarea a vă raporta următoarele:
Am arălal în telegrama nr. 222 că tabloul întocmit pentru :i
servi de anexă la scrisorile eătrcd|om|nii von Ribbentrop.şi conte
Ciano nu este utilizabil fără grave prejudicii pentru interesele
Ţării. De aceea, l-am prelucrat şi refăcut în cursul nopţii şi îl trimit
tistăzi prin curier special la Bucureşti. Cum un loc în aviotiul de
cursă obişnuită nu a putut fi obţinut nici cu concursul oHcialităţii
ungare şi nici al ministrului Germanici, curierul pleacă cu trenul.
Am cerut un avion pentru astăzi,ora 20, la Arad. Lcgaţiunca noas­
tră din Berlin îmi comunică la telcron că d(omnu|l von Ribbcntrop
mă va primi chiar mâine. Ora se va comunica la sosirea mea
(sâmbătă, 10 dimineaţa). O copie a tabloului o duc cu mine. Rog
să mi se comunice cel târ/.iii până mâine, la ora 10 dimineaţă, prin
Legaţiunea de la Berlin, dacă Guvernul aprobă noua mea
redactare trimisă prin curier, ca să .ştiu cu ce să mă prezint la
d|omnu|l von Ribbcntrop. Menţionez că tabloul aprobat de
Guvern urmează să lle remis în timp util dlomnu)lui Manoilescu
la Roma, ca cele două anexe să fie absolut identice.
2. S..S. Episcopul Mossu a văzut pe contele Csăky, după
comunicarea mcmoriului român. L-a găsit obosit şi în concluzie i-a
spus că Guvernul român, adrcsându-sc puterilor Axei, speră că
hotărârea acestora va lî promptă, deoarece şi Ung;iria şi-a exprimat
de câteva zile dorinţa ca incidentele să fie cercetate şi verificate la
faţa locului de către ataşaţii militari german şi italian din Budapesta.
l-a comunicat episcopului că Guvernul ungar a hotărât
înlocuirea mai multor comandanţi militari ai administraţiei din
Ardeal (Cluj, Oradea etc.) pentru încetarea incidentelor si numirea
unui comisar civil special, cu depline puteri, pentru chestiunea
refugiaţilor şi expulzaţilor. Nu ştie însă dacă înlocuirea este
oportună în clipa de faţă.
3. Aseară m-a vizitat fruntaşul ungur Elemer Gyarfas. care
mi-a arătat că vizitând la Curtici.cu d(omnu|l Purgiy, cumnatul
Regentului Horthy şi alţi fruntaţi din Arad, pe expulzaţii români şi
reprezentanţii unguri, au fost atât de impresionaţi de cele
constatate de ci personal, în ce priveşte răul tratament aplicat
românilor şi hunul tratament aplicat de noi ungurilor. încât a
plecat imediat, el şi d|omnu|l Purgiy la Budapesta, unde în lipsa
Regentului au intervenit energie la primul-ministru. în urma
acestei intervenţii. Guvernul ungar a hotărât cele relatate de
episcopul Hossu, reprimirea unei părţi din cei expulzaţi şi
suspendarea momentană a expluzărilor de intelectuali. Cu această
ocazie s-ar fi constatat şi că Guvernul ungar era greşit informat.
 Primiţi, vă rog, domnule General, încredinţarea deosebitei
mele consideraţiuni.
Preşedintele Delegaţiunei române
Ministru plenipotenţiar,
Valeriu Pop

A*.MAJB., fond Transilvania 1920-1944, dosar 47. ff. «7-S8.

LEGAŢIUNEA DIN BUDAPESTA 11 octombrie 1940

Nr. 4426

MIHAIL STURDZA,
MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE

Domnule ministru.
Ca urmare la comunicarea mea de ieri, sub nr. 4419, am
onoarea a vă trimite, aci-alăturat, copie de pe Memoriul cc am
primit astă-scară de la pre.şedintele Dclegaţiunii maghiare.
Primiţi, vă rog, domnule ministru, asigurarea prea înaltei melc
consideraţiuni.
Crut/.cscu

MEMORIU
Guvernul Regal ungar a luat cunoştinţă dc Memoriul înaintat
la 10 octombrie a.c. dc către delegaţii principali ai României şi îşi
permite să constate că, conţinutul acestuia este în parte denaturat
şi în parte bazat pe neadevăruri.

224
 Guvernul Regal ungar s-a străduit de la începutul tratativelor
în eurs a îmbunătăţi raporturile dintre cele două popoare vecine,
dându-lc un caracter mai amical. Este regretabil că străduinţa
aceasta n-a găsit înţelegerea de care ar fi fost nevoie pentru a da
un curs fericit soartci acestor două popoare.
Delegaţia română a venit la Budapesta pentm a discuta
urmările sentinţei de arbitraj de la Viena, adică acele chestiuni cari
trebuiau reglementate în urma cedării Transilvaniei de Nord.
Tratativele cu privire la acestea au fost în mod sistematic sabotate
de Delegaţia română, astfel că — afară de unele chestiuni de
importanţă secundară — aceste discuţiuni n-au depăşit nici măcar
punctul de plecare.
în loc de a executa sentinţa de arbitraj de la Viena, delegatul
principal român a urmărit încheierea unui acord cu privire la
chestiunea minoritară, făcându-1 punctul esenţial al tratativelor. Cu
toate că sentinţa de arbitraj de la Viena n-a prevăzut încheierea unui
asemenea acord, i s-a răspuns imediat delegatului principal român
că Guvernul Regal ungar este dispus a înelicia un acord, dar că
acordul cu privire la minorităţi nu trebuie să formexe punctul de
plecare, ci dc terminare a tratativelor. Cu atât mai mult, cum un
asemenea tratat trebuieşte să fie bazat pe deplina reciprocitate, iar
aceasta putând să se stabilească şi să se aplice abia atunci când
evoluţia politico-juridică în România s-ar prezenta sub forma mai
stabilă şi concretă. Până atunci şi pcntni a apăra interesele
cetăţenilor unguri de naţionalitate română. Guvernul Regal ungara
luat măsuri interne în privinţa şcolilor, bisericilor, salariilor şi
pensiilor, reprezentanţelor politice etc., cari ar fi format obiectul
acordului rcflcritor) la minorităţi, pc c.iri însă Guvernul ungar le-ar
fi acordat bucuros şi fără multă constrângere, cât dc urgent posibil,
cetăţenilor săi înapoiaţi în patrie, pentru a preveni ca aceştia să
sufere o tulburare a obiceiurilor şi vieţei lor naţionale. Delegatul
principal român a exprimat în repetate rânduri faţă de ministrul
român mulţumirea sa cu privire la aceste măsuri.

225
 Cu atât mai surprinzător a fost efectul când. pe de o parte Guver­
nul Regal ungar a arătat toată bunăvoinţa, iar pe de alta Delegaţia
română s-a străduit din răsputeri să stânjencacă pe cât posibil
continuarea tratativelor, lucru In care a şi reuşit. deoarece până astăzi
nu SC poate constata nici un progres în chestiunile principale.
Să ni se dea voie, în cele din urmă, a face unele rcilexiuni
asupra unor amănunte din Memoriul în chestiune al delegatului
principal român:
1. în pagina a treia se spune: „Delegatul principal ungar a
exprimat apoi punctul de vedere, în cursul discuţiilor ce au umiat,
că problema minorităţilor ar fi o chestiune internă şi rezervată
exclusiv dreptului suveran de reglementare al Ungariei, şi în
consecinţă tratativele în această privinţă ar li inutile şi
ncadmisibilc." Un astfel de punct de vedere n-a fost niciodată
exprimat de către delegatul principal ungar, ceea ce ar trebui să
fie cunoscut delegatului principal român.
2. Referitor la numirea de controlori pentru întreprinderile din
Transilvania de Nord, s-a declarat delegatului principal român că
este vorba de o măsură generală.
3. Acuzaţiunca infamă adusă Armatei ungare, administraţiei
militare, poliţiei şi autorităţilor de jandarmerie, precum şi populaţiei
ungare din nordul Transi'vanici, sc respinge cu hotărâre.
4. în ceea ce priveşte expulzările, delegatul principal român
ar trebui să fi cunoscut că în total 850 de persoane au fost silite să
părăscscă ţara, ca o măsură de represalii pentru multe mii de
unguri izgoniţi din Transilvania. Persoanele în chestiune au fost
aduse la frontieră în acelaşi mod după cum s-a procedat cu ungurii,
eu excepţia că celor expulzaţi nu li s-a luat — la părăsirea ţării —
lot avutul, ba chiar şi pantoni, după cum s-a făcut de multe ori de
către autorităţile româneşti. Nici nu li s-a impus să semneze o
declaraţie cum că părăsesc Ungaria în mod voluntar.

226
 în consecinţa. Guvernul ungar poate să constate că Guvernul
român a rupt tratativele directe.
Budapesta,! 1 octombrie 1940
AlJl,MAB.,foml Transilvania 1920-1944,dosar 47,ff. 107-110.
Ştampila Registraturii gcncr.alc a Ministerului Afacerilor Străine este din

PROTEST AL AVOCAŢILOR ROMÂNI

.Şl GERMANI DIN TIMIŞOARA
Bucureşti, 11 octombrie 1940
Către,
GENERALUL ION ANTONESCU,
CONDUCĂTORUL STATULUI ROMÂN.
PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI
Avocaţii români şi germani din Timişoara, înfrăţiţi şi întruniţi
astăzi 8 octombrie 1940 în adunare extraordinară, ridică cu
energie cuvântul lor de protest în contra atrocităţilor şi barbariilor
maghiare, săvârşite de către oncialitatea maghiară asupra miilor
de intelectuali şi ţărani români, precum şi în contra familiilor lor
din Ardealul robit, deşi prin Arbitrajul de la Viena s-a garantat
egalitatea dc tratament românilor băştinaşi, cari au rămas în Dacia
Superioară şi care formează majoritatea faţă dc maghiari şi secui.
Ncrcspcctarca acestei condiţii sine qua non faee inoperantă
aplicarea sentinţei dc arbitraj de la Vicna. O dată cu protestul
nostru viu şi îndurerat, asigurăm pe domnul General Antoncscu.
Conducătorul Statului român, precum şi Guvernul, dc întreaga
noastră solidarizare în lupta amarnic dc grea pe care o duc pentru

227
reclădirea unei Românii sănătoase, repusă în graniţele ci naturale.
Totodată, facem un călduros apel la conştiinţa lumii civilizate şi
îndeosebi către naţiunea germană şi italiană, de la care aşteptăm
repararea acestei nedreptăţi negrăite, care izbeşte întregul popor
românesc drept în inimă.
Fără repararea acestei nedreptăţi nu poate fi pace între români
şi maghiari. Conştienţi de drepturile noastre şi de dreptatea care
va veni, refuzăm să aplicăm legea talionului: ochi pentru ochi.
dinte pentru dinte.
în numele a 200 de avocaţi români şi 90 avocaţi germani.
Adrian Brudariu
Decanul Baroului Timi.şoara

Domnul General Antoncscu a răspuns prin următoarea telegramă:

DOMNULUI DR. ADRIAN BRUDARIU,

DECANUL BAROULUI AVOCAŢILOR,
TIMIŞOARA

Am primit adânc impresionat telegrama prin care cei 200 de

avocaţi români şi 90 avocaţi germani din Timişoara protestează
împotriva atrocităţilor săvârşite împotriva românilor.
Vă mulţume.sc pentru sentimentele patriotice de care faceţi
dovadă şi vă asigur de grija şi de lupta mea de fiecare clipă pentru
toţi fiii neamului nostru.

General Antonescu

. dosar 426/1940
UNIUNEA OFIŢERILOR DE REZERVA
12 octombrie 1940

GENERALUL ION ANTONESCU

Comitelui Uniunii OFiţcrilor de Rezer\'ă, Secţia Prahova, în

şedinţa $a de azi, cu sufletul îndurerat de strămutarea graniţelor,
plini de revoltă pentru barbariile şi atrocităţile maghiare îndreptate
contra fraţilor noştri rămaşi peste hotare, înfierează cu energie
această sălbăticie organizată şi tolerată de autorităţile oeupante şi
declară că este gata pentru orice jertfe pentru întărirea ţării şi
reîntregirea neamului, exprimând întregul lor devotament Patriei,
Tronului şi Conducătorului Statului român.
Preşedinte,
Ing. Ballif Secretar,
Prof. Ghimpu
La această telegramă, domnul General Antonescu a răspuns
domnului inginer Ballif, Preşedintele Uniunii Ofiţerilor de
Rezervă, Secţia Prahova, prin următoarea telegramă:
Mulţumc.sc călduros domnilor ofiţeri de rezervă din Prahova,
atât pentru sentimentele lor patriotice, cât şi pentru devotamentul
lor către Patrie şi Tron.

General Antonescu

AJIJ.C., fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri,dosar 426/1940, f. 204.

 LEGAŢIUNEA DIN BERLIN
Berlin, 13 octombrie 1940

MIHAIL STURDZA,
MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE

Domnule ministru.
Am onoarea a vă remite copie de pe raportul trimis astăzi de
mine domnului General I. Antonescu, Conducătorul Statului român.
Binevoiţi a lua de urgenţă hotărârile cuvenite asupra propunc-
rilorşi sugestiilor ce am făcut în acel raport. Anexez şi trei exem­
plare din tabloul refăcut de mine, potrivit telegramei d[omniei]-
voaslredin 12 crt.
Primiţi, domnule ministru, încredinţarea deosebitei melc
stime.
(Valcriu Pop)

Berlin, 13 octombrie 1940

Domnule General,
Am onoarea a vă raporta următoarele:
I. Astăzi am fost invitat la masă de domnul Wocrmann,
secretar de Stat la Auswârtiges Amt. La masă a fost invitat şi
domnul Alienburg, ministru plenipotenţiar şi delegat al Germaniei
în Comisia mixtă de anchetă şi informaţii.
Domnul Woermann mi-a arătat că această Comisie lui este
propriu-zis hotărârca-răspuns la misiunea mea, care a fost anun­
ţată prin ministrul Germanici la Bucureşti şi care formal o s-o
expun mâine domnului von Ribbcntrop, ci urmarea cererii de

230
anchclii făcută deja de România cu câteva zile în urmă şi admisă
în vederea soluţionării intrvenţiunii ce voi face mâine.
Comisia mixtă va pleca mâine la Budapesta şi poimâine la
Bucureşti, unde vor lua contact cu cele două guverne şi după aceea
vor proceda imediat la îndeplinirea însăreinării primite.
Am informat cât se poate de minuţios pe domnul Altenburg
de situaţia din Ardeal, l-am pus la dispoziţie copie de pe tabloul
de atrocităţi săvârşite de unguri, i-am arătat că România nu arc
nimic de ascuns şi că Ungaria a zădărnicit de la început
clarincarca lucrurilor. Domnul Altenburg s-a exprimat binevoitor
faţă de punctul de vedere românesc şi a fost destul de deschis în
manifestarea unei dezaprobări faţă de actele ungureşti. Rog ca
această parte a informaţiunii mele să fie socotită absolut
conndenţială şi să nu se facă uz de ca faţă de nimeni.
Şeful Secţiei problemelor minoritare a fost de asemenea pus în
curent de mine cu problemele ce se pun şi am rămas să discutăm
cu dc-amănuntul problema minorităţii româneşti în vederea
stabilirii precizării unei formule şi modalităţi practice de
soluţionare a chc.stiunii.
2. Am .semnalat domnului Woemiann că misiunea mea nu este
mărginită în timp la câteva zile şi nu se reduce numai la problema
ungaro-română, fără a preciza mai mult.1 L-am rugat să informeze
în prealabil pe domnul von Ribbcntrop de acest lucru. Domnul
Wocrmann s-a arătat foarte satisfăcut de această indicaţie şi nu
şi-a ascuns părerea că acest lucru este socotit ca foarte bine venit.
Voi spune domnului von Ribbcntrop hotărârea sinceră de
colaborare politică şi economică a României de astăzi cu
Germania, aşa după cum o cunosc din atitudinea luată de Guvern
şi potrivit instrucţiunilor primite de la dţomnia] voastră. în ce
priveşte concretizările, voi proceda potrivit instrucţiunilor ce mi le
veţi da, după ce veţi lî primit raportul meu asupra primelor conver­
saţii cu domnul von Ribbcntrop.

231
 Am semnalat că pentru expunerea problemei româno-ungare
şi a adâncirii raporturilor româno-germanc voi solicita o audienţă
Fiihrerului-Cancclar. De altfel, azi m-am înscris la Cancciarial în
registru.
Menţionez că deşi caracterul vizitei mele a fost arătat de
Legaţiune, în lipsă de orice preciziune primită de la Bucureşti, ca
discret şi ncpublic, mi s-a arătat multă atenţiune şi mi s-a pus la
dispoziţie un automobil oficial fără a fi cerut de noi.
3. Pentru înlesnirea misiunii mele rog să se dea cuvenitele
indicaţii Legaţiunei noastre din Berlin, să mă ţină în curent cu
corespondenţa diplomatică dintre Legaţiune şi Bucureşti.
4. Acţiunea Comisiei mixte de anchetă şi informare arc cea
mai marc importanţă pentru soluţionarea diferendului româno-
ungar. Rog deci să se ia toate măsurile ca ca să se poată documenta
cât mai exact şi cât mai larg, atât la noi cât şi mai .ales în teritoriile
ocupate de Ungaria. Am făcut propunerea ca pe lângă Comisie să
fie ataşai şi ecl puţin un informator şi asistent permanent român.
Domnii Woermann şi Altenburg au primit favorabil propunerea
şi au spus că vor căuta să obţină şi consimţământul Romei. Propun
pentru această însărcinare pe domnul Florian Mcdrca, secretar
general de ţinut şi membru al Oelcgaţiunci române din Budapesta,
sau pe domnul Aurel Neguş, avocat, membru al Dcicgaţiiinci
române la Budapesta şi cunoscător perfect al limbii germane şi
italiene. Amândoi domnii cunosc minuţios problema şi atrocităţile
săvârşite de unguri în ţinuturile ocupate.
Primiţi, domnule General, încredinţarea deosebitei mele
consideraţiuni şi a alc.sclor melc sentimente.

Valcriu Pop

AiIlMAB. roncITransil 4.dosar47.fr. 123-126.

 Pc adresa ştampila de
19 octombrie 1940 şi rTKn(iui
Stiirdza. 19.X.1940.

la Berlin şi aderarea

LEGAŢIUNEA DIN ROMA

Telegrama cifrată nr. 6431,13 octombrie 1940

înregistrată la nr. 64 861,13 octombrie 1940

Domnule ministru,
Am fost primit de la 10-11 de contele Ciano împreună cu
ministrul Bossy.
I-am remis scrisoarea d[umnea]voastră şi memoriul predat de
d[omn)l Vaier Pop la Budapesta, pc care contele Ciano îl cunoştea
prin d[omnu]l Ghigi. I-am anunţat pentru mâine depunerea listelor
de atrocităţi pe care o refacem acum după exemplarul german
adus de Prasa.
Am început prin a spune că nu mă adresez ministrului
Afacerilor Străine italian, ci arbitrului de la Vicna, fiindcă con­
form textului Arbitrajului datoria arbitrilor rămâne permanentă
pentru aplicarea actului. Contele Ciano a confirmat această
interpretare, apoi mi-a comunicat, cu multă satisfacţie, ca să
dovedească bunăvoinţa sa, instrucţiunile către d(omnu]l Ghigi,
prin care anunţă plecarea marţi în Transilvania a miniştrilor
plenipotenţiari Roggeri şi Altenburg, pentru anchetarea situaţiei.
I-am mulţumit pentru acest prim pas, dar i-am arătat că prin

233
 accasla ccrcrca Guvernului român nu csic complet împlinita şi nici
misiunea mea epuizatâ. nindcâ rumân două mari chestiuni
deschise, anume instituirea în ambele ţări a unor comisiuni perma­
nente italo-germane.în fiecare departament cu minoritari şi pregă­
tirea regimului legal al minorităţii române din Ungaria, care nu sc
va institui lără ajutorul Axei.
Pentru a-l convinge de necesitatea acestor două măsuri, am
dezvoltat toată teza românească, arătând întâi cum sunt eliminaţi
intelectualii români şi apoi expunând atrocităţile pe cari — în
parte — le cunoştea de la d[omnu]l Bossy.
Contele Ciano nu a negat şi nu a atenuat nimic din ccic spuse
şi nici nu le-a socotit ca exagerări. A notat cu grijă propunerea
noastră de a se institui comisiuni frecvente departamentale mixte,
probabil pentru a o transmite Ducelui, arătând că nu este împotriva
acestei idei, dar că hotărârea definitivă urmează să sc ia după ce
Comisiunea Roggcri-Altenburg îşi va spune părerea.
A întrebat ce înţelegem noi prin comisiuni permanente şi a
fost de acord cu noi că poate fi vorba de comisiuni ca să stea multă
vreme până s-ar calma spiritele, până s-ar stabili şi aplica un regim
al minorităţilor şi până s-ar încheia pacea în Europa.
în ce priveşte regimul minorităţilor, mi-a dat acelaşi răspuns,
în sensul că nu este bine să se ia hotărâri mai înainte de a se
cunoaşte constatările Comisunei Roggcri-Altenburg.
în altă ordine de idei, i-am arătat o legendă, pe care eu nu o
cred, [care] atribuie contelui Ciano personal rolul cel mai sever
faţă de noi în Arbitrajul de la Viena. A răspuns că nu este exact şi
că între cele două proiecte iniţiale, german şi italian, cel mai
defavorabil nu era cel italian. El ştie că este azi impopular în
România şi o regretă, dar vom vedea la cel dintâi prilej că el va da
satisfacţiuni concrete României (aluziunea a fost evidentă la
eventuale câştiguri teritoriale în alte direcţiuni). în orice caz,
trecuţi este lichidat. Italia şi-a împlinii loial promisiunea faţă de
Ungaria, căreia de altfel nu-i datora nimic, decât recunoştinţă

234
pentru ncparticiparca la sancţiuni, chestiune în care România a
fost net duşmănoasă.1 De altfel, contele Ciano a insistat mult că
Italia a făcut continuu Ungariei nenumărate servicii fără nici o
contrapartidă. Dc acum înainte. Italia rămânând în raporturi intime
cu Ungaria, doreşte nu mai puţin legături de strânsă prietenie şi
colaborare cu România.
Eu am atras atenţia că Ungaria nu a arătat nici o
comprehensiune ideologică faţă de fascism, în timp ce România,
prin Garda de Fier, militează de atâta vreme în acelaşi sens, iar
ungurii persecută mai ales Garda; pe camarazii lor italienii ar
trebui să-i apere cel puţin aşa cum comuniştii îşi apără pe tovarăşii
lor din toate ţările. La acest punct a răspuns cam încurcat şi
confuz. între altele, cu am mai arătat că noi am putea să facem în
chestiunea Transilvaniei „La polilique du Pire", adică să lăsăm pe
unguri să continue ticăloşia pentru a dovedi că Arbitrajul de la
Viena nu p>oate dăinui, dar că suntem prea oneşti pentru a recurge
la acest procedeu.
Am mai arătat că, contele Ciano are acum ocaziunea unică dc
a repara, în parte, [cu] un singur gest care nu costă nimic,
impresiunea marelui sacrificiu care ni s-a impus la Viena, că,
comisiunilc permanente departamentale vor da prilej apariţiei unei
forme italiene chiar şi în Transilvania românească.
Renunţând, însă, a relata aici dezvoltările mele foarte variate
asupra tezei noastre, notez un ultim amănunt. Vorbind cu multă
simpatic despre rolul ingrat pe care l-am avut eu personal la Viena,
contele Ciano mi-a amintit că şi marele Cavour a trebuit să cedeze
Nisa şi că, mai mult decât atât. a fost tratat chiar ca trădător de
către Garibaldi în plin Parlament. A adăugat apoi — ceea ce a voit
poate să fie semnifieti v şi pentru noi — că acesta nu va împiedica
pe un altul. Ducele, să intre după 70 de ani în Nisa.2
La finele conversaţiei, m-a invitat să mă întorc la el în timpul
şederii la Roma şi mi-a promis că va vorbi cu Ducele pentru
audienţa mea.

235
 Eu rămân aici în aşteptare de noi comunicări şi voi utiliza
timpul pentru a vizita marile personalităţi ale regimului, prieteni
personali ai mei, şi a le expune situaliunca din Transilvania. De
altfel, d[omnu]l Bossy a organizat după Vicna un serviciu
excelent de informatiuni zilnice. Telegrama o eomunicăm chiar
acum [lui] Valcriu Pop la Berlin.

Manoiicseu3
Bossy
6431

A*.MA£. fond Transilvania 1920-1944. dosar 123. ff. 56-2«.

incflIcSrii holSrarii k la Gene’ ecunoscflloarc

ie 1936. în cadrul un numai L). Mussulini a
vorbii despre necesilaiea de a se face ..dreptate rade graniţe în

imedial. încununarea acestei rcac|ii venind din paricn lui Nicolae lorga care. în a|
1937. publicA o scrisoare deschisA CJffre B.$. Benito Mussolini, şeful Guvernului U.

şi o inler>en|ic în Parlanicniul britanic, unde Lady Aiholl airAgca Hien|ia a.supni periei

Romanici. Edil. Enciclopedica, Bucureşti. 1991. pp. 351-352.

2. In 1838.in (impui intilnirii din(re Napoleon al lll-lca }i Ciivour.de la Plombi
s-au pus barele alian|ei iulo-francezc împotriva Austriei; ob|inând ajutorul france/ p
cucerirea lulieide Nord. Cavour a cedat lui Napoleon al lll-leaNisa $i Savoia. La IO
1940 Italia intra in ri/boi împotriva Fian|ei, iar la 24 iunie se încheia, la Roma.annis
fianco-iialian. Italia ceruse Nisa. Corsica, Savoia, Tunisia, Somalia France/8 ele
Hilier nu a acceptat dectl regiunea din jurul Nişei.
3. Mihail Manoilescu fusese ministru al Afacerilor Streine in perioada 4 iulie-14
:1c Romfiniei. Dictatul de la Vienn.
MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE
către.
LEGAŢIUNEA DIN ROMA
Telegrama cifrată nr. 64861,14 octombrie 1940

Pentru cl(omnu]l Manoilcscu

Am primit telegrama d[umnca)voastră nr. 6431 pentru care vă

mulţumesc. Interpretarea d[umnca]voastră e justă. Misiunea
Roggcri-Altcnburg în Ardealul de Nord nu poate Ti socotită decât
ca o prefaţă. Chiar astfel, această misiune nu şi-ar putea îndeplini
scopul decât dacă ar intra direct în contact cu agenţii desemnaţi de
noi pentru a îndruma cercetările lor, cât de superficiale ar fi, în
locurile şi sensul util. Este bineînţeles că dacă această misiune
şi-ar întinde cercetările şi în Ardealul de Sud, am admite prezenţa
pe lângă ea a agenţilor desemnaţi de Guvernul din Budapesta. Rog
tclcgrafiaţi-nc tot ce ştiţi asupra programului şi modului de lucru
al misiunci în chestiune.

Sturdza
64861

Pentru d[omnu]l Vaier Pop, la Berlin

Vă trimit răspunsul dat d[omnu]lui Manoilcscu la telegrama
nr. 6431 ce v-a fost transmisă deja de d[omnia] sa. Urmează textul
de mai sus.

Adl.MA£. fond Transilvania 1920-1944. d<

LEG AŢI UNEA GERMANA DIN BUCUREŞTI

Bucureşti, 14 octombrie 1940

Către,
MIHAIL STURDZA,
MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE

Monsicur le Ministre,
J’ai l’honneur de porter ă la connaissance de Votre Exccilence
que Ies Gouvemements allemand ct italieii ont d6cid6 d’accddcr
â la rcqufite qui leur a 6t6 adresstie par le Gouvernement Royal dc
Roumanie et aussi par le Gouvernement Royal de Hongrie afin
qu'une Commission d’enqucte italo-allemande soit cnvoyde en
Roumanie et en Hongrie.
Les Gouvemements allemand-italien seront reprdsentds dans la
Commission respectivement par les Ministeres Pldnipotcntiaires
Altenburg ct Roggeri di Villanova.
En portant ce qui prdefede ă la connaissance de votre
Exccilence j’ai l’honncur dc La prier au nom du Gouvernement
du Reich dc bicnvouloir donner Ies dispositions ndccssaircs afin
que la Commission en question soit mise en mcsurc d’organiscr
librement son travail ct notamment:
1. qu’cllc puisse jouir du droit d’extratcrritorialitd;
2. qu’cllc ait le droit d’interroger la population, dc consulter
Ies archives ct Ies documents et de convoqucr, pour les entendre.
Ies fonctionnaires, les employds et les militaircs.
Les Pldnipotentiaires ddsignds par Ies Gouvemements du
Reich ct d’Italic arrivcront ă Bucarest Ic mereredi 16 prochain ct
SC mettront en rapport avcc Ies au torit6s Royales roumaincs dans

238
Ic but dc prcndrc Ics accords ndccssaircs pour raccomplissement
de la mission qui Icur a confidc.
Veuillc/. agrdcr,...
Fabricius
Ministre d'AIlcmagnc

AA. MAE., fond Transilvania 1920-1944. dosar 123.f.66.

Mcniiuncii; „tnreg. la Min. Af. Slr. sub nr. 65241 din 15 octombrie 1940“.

LEGAŢIUNEA DIN BERLIN

Telegrama cifrată nr. 40539,15 octombrie 1940, orele 16,00

înregistrată Ia nr. 65222,15 octombrie 1940

EXTERNE - BUCUREŞTI
Vă atrag atenţiunea asupra comunicatului Guvernului ungar
asupra ruperii negocierilor de Ia Budapesta, dat presei prin
Agenţia telegrafică ungară. Comunicatul afirmă că România, în
memorandumul predat la 10 octombrie, a propus anchetă prin
comisiuni mixte româno-ungarc, că Ungaria neavând încredere în
eficacitatea acestui mijloc a apelat ea singură Ia puterile Axei
pentru a interveni în diferendul ce se tot agrava.
Faţă dc această grosolană denaturare a adevărului socotesc că
este util şi necesar ca Guvernul român să restabilească adevărul,
dacă asemenea lucru nu s-ar fi făcut. Contrar s-ar putea crea o
falsă aparenţă în opinia publică din străintate.
Vaier Pop
Brabetzianu1
40539

239
 AdLMJLB., rond Transilvania 1920-1944.dosar 47, f. 140.

LEGAŢIUNEA DIN BRATISLAVA

Nr. 1465

Bratislava, 15 octombrie 1940

MIHAIL STURDZA,
MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE

Domnule ministru.

Vorbind preşedintelui Consiliului de prigonirea românilor din

părţile Ardealului restituite Ungariei, acesta mi-a spus că nu este
mirat de ele, cunoscând felul cum s-au purtat ungurii cu slovacii.
A adăugat că la Ip ar fi fost împuşcaţi şi 12 slovaci şi că aşteaptă,
în această privinţă, o confirmare şi lămuririle cuvenite spre a
putea,eventual, protesta sau aduce cazul la cunoştinţa Germanici,
ca un nou adaos la dosarul nedreptăţilor făptuite de maghiari.
Domnul preşedinte Tuka1 m-a încredinţat, încă o dată, că în
aceste grele împrejurări România se bucură de întreaga şi
călduroasa simpatic a Slovaciei.
Primiţi, vă rog, domnule ministru, asigurarea prea înaltei melc
consideraţiuni.
Ministru
 AdLMJLB., fond Transilvania 1920-1944,dosar 172, f. 79.

Pe document suni Irei ştampile ale destinalaruliii: I. Ministerul Regal al

Afaeerilor SlrHine / nr. 67944.24.ocl.1940 / Registratura Generali; 2. dir.
cabinciiilui / primit la / 24.oct. 1940; 3.direcniimea politică/ m.28.X. 40.

Slovaciei,după separarea acesteia din Cehoslovacia în 1939. fnoelombric 1939 devine

preşedinte al Guvernului Slovaciei. Conduce giuparea radicala, adepţi a unui regim

16 octombrie 1940

DARE DE SEAMĂ A LUI MIHAIL STURDZA

PRIVIND ÎNTRUNIREA COMISIEI MIXTE
ITALO-GERMANE

întrunirea cu Comisiunea mixtă italo-germani

într-o primă parte a întrunire! s-a discutat împreună cu
întreaga Delegaţie italiană şi germană, prezenţi fiind d[om)nii
Ghigi şi Fabricius, despre metodele de cercetare ce vor fi între­
buinţate şi despre itinerar.
Ambele misiuni au intenţia de a părăsi Bucurcştiul mâine
dimineaţă la orele 8. Vor vizita Braşovul şi Sibiul; vor trece pe la
Turda (unde sunt grămădiţi mulţi refugiaţi din satele româneşti
cele mai încercate); de acolo vor pleca la Cluj. unde vor trece două
zile, sau mai mult, de unde vor [...] vizitând în orice caz Ipul,
Trăznea, Mureşenii şi Huedin. De la Cluj vor trece din nou prin
Oradea Mare în România şi vor vizita Aradul şi Timişoara.
 Cu toată insistenta noastră, d|om|nii Altenburg şi Roggeri au
refuzat a primi în Comisiunea de anehetă mai mult de un delegat
român şi unul maghiar. în eeea ce priveşte teritoriul nostru, itinerarul
a fost fixat astfel ca Comisiunea să poată examina doleanţele noiistrc
la Turda, Arad,Timişoara şi împrejurimi, precum şi controla realita­
tea plângerilor ungureşti, în Braşov şi Sibiu.
în timpul acestei prime părţi a întrunirci s-au trecut în revistă
principalele cazuri de orori maghiare, precum şi pretinsele abuzuri
semnalate de unguri pe teritoriul nostru. Notez, că, cu această
ocaziunc, ministrul Germanici s-a arătat spccialmcntc eficace şi
elocvent în ceea ce priveşte susţincrca tczci româneşti.
în momentul dcspărţirei,d[om|nii Roggeri şi Altenburg mi-au
cerut o prelungire a convorbirii între noi trei. „Nu este cu totul în
misiunea noastră de a examina şi viitorul, dar, totuşi, nu putem să
nu profităm de prilejul carc-1 avem de a cerceta împreună
posibilităţile unei soluţiuni a problemei [>c care suntem însărcinaţi
a o examina."
Rămas cudlomjnii Altenburg şi Roggeri,d[omniiic| lor mi-au
cerut să Ic expun punctul meu de vedere asupra situaţiunei actuale
a minorităţilor româneşti în Ardealului de Nord şi asupra unei
dezlegări a acestei grele chestiuni. în faţa hărţii etnografice a
Ardealului, harta italiană a Institutului Agostino din Navara, am
expus următoarele interlocutorilor mei.
Noi nu facem „lapoliliqucdupire". Dacă am fi făcut-o, am fi
lăsat ca situaţiunca din Ardealul de Nord să se înrăutăţească şi să
se învenineze cât mai mult. Strigătul nostru de alarmă către Roma
şi Berlin este tocmai dovada că nu aceasta este dorinţa noastră.
Soarta conaţionalilor noştri, a unui milion şi trei sute mii de
români în masă compactă, este ceea ce ne interesează. înainte de
a face apel la o misiune mixtă germano-italiană, în graba noastră
de a ameliora soarta conaţionalilor noştri şi în buna noastră
credinţă, ne-am adresat Guvernului din Budapesta, pentru a-i
propune ca, comisiuni româno-ungare să ancheteze la faţa locului
ororile sau nedreptăţile comise atât în Ardealul de Nord cât şi în
Ardealul de Sud. Numai după refuzul categoric făcut de Guvernul
din Budapesta nc-am adresat Puterilor garante.
Căutând să ne explicăm atitudinea atât de revoltătoare a
autorităţilor maghiare civile şi militare şi a populaţiunei sub
controlul lor, nc-am întrebat dacă această atitudine fusese calcula­
tă în anumite scopuri politice care ar H rămas de găsit. Am fost
siliţi să ajungem la concluzia că aceasta nu era cazul şi că masa­
crele. terorizarea, fugărirca etc., a populaţiunei româneşti, erau
datorite unei porniri înnăscute a poporului maghiar, pornire atât
de puternică că, chiar după crunta lecţiune care le fusese dată în
1920, factorii răspunzători şi populaţia maghiară nu i-au putut
rezista. Aceasta formează partea gravă şi dramatică a situaţiunei.
Pentru noi este dovedit că sub regimul maghiar şi fără un control
şi o acţiune adecvată nu există securitate pentru populaţiunile
româneşti din teritoriile cedate.
La acel moment al expunerii mele, d(omnu]l Roggeri m-a
întrerupt, exclamând, cu ceea ce mi-a părut o adevărată
convingere: „Ma;s alors il n’ya pas de solution !“l-am răspuns că
există numai una. cea pe care voiam să Ic-o spun. Am explicat
d[omni)lor Roggeri şi Altenburg că în căutarea unei formulări a
viitorului statut al românilor din Ardealul de Nord, plecând de la
convingerea că angajamentele solemne ce fuseseră luate de unguri
la Viena şi făgăduinţele categorice ce ne fuseseră date de Puterile
garante trebuiau să primească o îndeplinire de sută la sută, după
cum sută la sută fusese şi executarea angajamentelor noastre,
pornisem de la trei proiecte diferite. Ajunsesem, însă. Ia concluzia
că ele se reduceau obligatoriu la o singură dezlegare posibilă.
Românii formează într-adevăr în aceste regiuni o masă
compactă. Sunt districte unde ei reprezintă unanimitatea, altele
aproape unanimitatea. Dacă în aceste districte se aplică în literă şi în
spirit angajamentul de a trata masele româneşti ca şi [pe| locuitorii

243
de origină cinică ungară, ajungem inevitabil la i nu, două sau trei
mari distincte româneşti — de altfel în contact geografie deplin
unele cu altele —, în care întreaga administraţie ar fi ori în
unanimitatea ei. ori în proporţie de 80-90% în mâini româneşti.
Ceea ce se poate spune de structura admini.strativă a acestor Judeţe
trebuie admis, în spiritul angajamentului de la Vicna, şi în ceea cc
priveşte organele Judiciare, executive, culturale ctc. Ajungem, deci,
la acea dezlegare pe care o considerăm singura practicabilă: a unui
linul aulonom românesc alăluri de un ţinui aulonom unguresc,
compunând după cum harla o arală, prin juxtapunerea lor. tnlrcaga
parte a Ardealului asiăzi sub suveranilalca ungiu-ă. Nu trebuie uitat
că în această parte populaţiunca românca.scă formează o majoritate
iar nu o minoritate. în mod exact, este deci vorba de un Statut
majoritar nu minoritar.
D[om)nii Roggeri şi Altenburg m-au întrebat cum vedem
realizarea practică a acestui proiect. Le-am spus că, plecând de la
misiunea care o vor îndeplini zilele acestea, vedeam această
rcaliz,are astfel:
Nu mă îndoiam că rezultatul misiunii lor va fi o confirmare
totală, sau aproape totală, a informaţiunilor care le avem.
Nu-mi puteam închipui ca, după această confirmare,
guvernele garante să consimtă a lăsa populaţia românească în
Ardealul de Nord fără protecţie şi fără o garanţie directă privind
securitatea sa. Această protecţie şi această garanţie o vedem sub
forma unei Comisiuni „lemporairemeni slabic" destul de
numeroasă, rezidând în mai multe puncte ale Ardealului de Nord
până la momentul când, cu autoritatea şi cu influenţa Puterilor
garante. Statutul românilor în aceste ţinuturi ar fi fost o dată pentru
totdeauna fixat şi ar fi intrat în aplicaţie. Numai în forma precisă
pe care o doream acestui Statut (district sau districte autonome)
puteam vedea o garanţie permanentă pentru securitatea şi bunul
trai al conaţionalilor noştri.

244
 Filră a putea vedea innuenia pe eare opiniunile interioeutorilor
mei ar putea-o avea asupra guvernelor lor, am avut impresia foarte
netă eă împărtăşeau, şi unul şi altul, aproape în întregime opiniu­
nile mele. Am avut tot astfel eonvingerea eă domniile lor sunt deja
perfect informate asupra cazurilor de masacre, teroare ctc., şi că
în această privinţă raportul lor esc deja făcut.
D|om]nii Roggeri şi Altenburg pleacă mâine 17 octombrie la
orele 8, întovărăşiţi de întreaga lor misiune şi, în ceea ce ne
priveşte, de d(omnu]l ministru Davidc.scu şi [dcjAlexandru
Randa. D[omnu]l Randaîi va întovărăşi în tot cazul la Turda, unde
am luat măsuri ca căpitanul Popcscu Valcrian să se găscscă şi el.
D[omnu|l căpitan Popescu Valerian întovărăşise Misiunea milita­
ră germano-italiană în călătoria sa prin Ardeal şi aş fi dorit să-l
anexez actualei Misiuni mixte. Aceasta nu s-a putut face, dat fiind
atitudinea luată de dţomjnii Roggeri şi Altenburg în privinţa
numărului însoţitorilor lor peste graniţă.
Toate măsurile au fost luate pe lângă autorităţile civile şi
militare pentru ca călătoria şi acţiunea dţomlnilor Roggeri şi
Altenburg să fie cât mai uşoară şi eficace. Maiorul german
Dclimcl, care făcuse parte din Misiunea militară italo-gcrmană,
întovărăşeşte şi el pe cea actuală.
în timpul discuţiunilor am atins diferite puncte utile, între care
cel al distincţiunei de făcut între ungurii originari din ţinuturile
cedate şi cei din Transilvania de Sud. Fără a-şi fi exprimat o părere
clară în această privinţă, dţomjnii Roggeri şi Altenburg mi-au dat
impresiunea că fac o distincţiunc între ungurii actualmente
domiciliaţi în Vechiul Regat şi cei domiciliaţi în Ardealul
românesc. Cei dintâi singuri nu ar fi beneficiarii evidenţi ai
stipulaţiunilor de la Viena.
Sturdza

Adl-MAJB., fond Transilvania 1920-1944,dosar 123, ff. 69-74.

MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE

Către,
LEGAŢIUNEA DIN BERLIN
Telegrama cifrată nr. 65922,17 octombrie 1940

Pentru domnul Vaier Pop

Cu referire la telegrama d[omnu]lui Manoiicseu, cu privire la

întrevederea sa cu mareşalul Badoglio. Rog armonizaţi demersurile
d(umncavoaslră) cu cele ale d[omnu]lui Manoiicseu. în sensul că
plecarea Comisiunii mixte italo-germane să nu însemne decât înce­
putul unei perioade de control mixt prin comisiuni departamentale,
a cărei durată va rămâne de determinat.
Sturdza
65922

Alfa. MA£„ Tond Tran: ia 1920-1944,dosar 123,f. 75.

47

MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE

Telegrama cifrată nr. 68403,25 octombrie 1940

Către,
LEGAŢIUNILE DIN ROMA ŞI BERLIN

Misiunea Comisiunci de anchetă italo-germane din Ardealul de

Nord apropiindu-se de sfâşit, este necesar să fixăm şi să expunem de
pc acuma poziţiunca noastră în noua situaţiunc cc desigur va Ti
creată de raportul aeestci Comisiuni.
Activitatea Comisiunei mixte a fost, fără îndoială, în ceea cc
priveşte Ardealul de Nord,în continuu şi în mod invizibil combă­
tută de teroarea exercitată de autorităţile poliţieneşti şi militare
maghiare asupra populaţiunci româneşti, pentru a suprima in­
fluenţa mărturisirilor posibile. în măsura, însă, în care aceste
mărturisiri au avut totuşi loc, trecerea Comisiunei mixte nu va
putea avea ca rezultat, în urma plecării ci, decât un nou val de
represiuni şi atrocităţi,o recrudescenţă a persccuţiunilor, atenuate
poate pentru cele câteva zile ale prezenţei Comisiunei din Ardeâl.
Cerem, deci, cu cea mai marc insistenţă, ca în cel mai scurt
timp un aparat de subcomisiuni mixte locale să Tie instalat de
Germania şi Italia în tot Ardealul de Nord. Această propunere, pe
care aţi avut deja, desigur, prilejul să o cereţi în locul competinte,
a primii, după in formaţiunile pe care le avem, aprobarea expresă
a Ducelui. După cum îmi spune d[omnu]l Manoiicseu, Ducele ar
n declarat chiar spontan că după părerea sa rolul acestor subcomi­
siuni nu ar trebui să înceteze înainte ca: 1) un statut pentru
populaţiunile române din Ardealul de Nord să fi fost stabilit şi
aplicat, 2) ca o destindere reală între cele două naţii şi guverne să
se fi produs, 3) ca războiul să [sclfi sfârşit.
Considerăm înfiinţarea acestui aparat temporar slabii de
control de o importanţă covârşitoare, atât în ceea ce priveşte soarta
conaţional ilor noştri, cât şi în ceea ce priveşte desfăşurarea întregii
noastre acţiuni privitor la teritoriile cedate la Viena.
Sturdza
68403
AdLMAB., fond Transilvania 1920-1944,dosar 123, f. 78.

247
 28 octombrie 1940

NOTA PRIVIND SITUAŢIA ROMANILOR

DIN TRANSILVANIA OCUPATĂ

Informatorii din teritoriile ocupate ne comunică următoarele:

!n comuna Ip — Sălaj — au fost dezgropate 76 cadavre] în
ziua de 22 octombrie a.c., de faţă fiind şi Comisia gemiano-italia-
nă. între cadavrele dezgropate se găsea şi unul al unei fetiţe de
patru ani, care prezenta numeroase tăieturi adânci.
în umia celor constatate, se afirmă că doi membri ai Comisiei
— un maior german şi un italian — şi-ar fi exprimat indignarea în
faţa d[omnu]lui consul Chinezu, spunându-i: „Domnule, ne-aţi
câştigat."2
în legătură cu atrocităţile săvârşite de unguri împotriva
românilor, se pare că autorităţile militare au ales anume
persoanele destinate să fie comandanţii militari ai centrelor
româneşti, ca aceştia prin caracterul lor să fie zbirii populaţiei.
Astfel, cercurile responsabile maghiare afirmă că măsurile
excesive luate împotriva românilor se datorcsc. exclusiv
generalului Rajnay din Oradea şi colonelului Beck din Cluj, care
au exagerat ordinele primite de la Budapesta. Se afirmă că
regentul Horthy şiprimul-ministru Telcky au fost surprinşi de cele
relatate de fostul deputat Gyărfăs şi proprietarul Purgiy (cumnatul
regentului), chemaţi de autorităţile române să vadă felul în care
au fost expulzaţi episcopul Popovici şi însoţitorii săi.
La fel şi populaţia ungurească din Oradea este revoltată de
tratamentul ncuman aplicat românilor3.0 delegaţie de intelectuali
unguri în frunte cu avocatul dr. Şt. So6s (preşedintele organizaţiei
locale a Partidului Maghiar) s-a prezentat în audienţă comandan­
tului militar al Orăzii, Rajnay, cerând să intervină la forurile în

248
drept pentru revocarea ordinelor de expulzare. Generalul a refuzat
în mod brutal, apostrofându-i că „sunt pllititi de valahi" (olăh
berencek).
Bunurile mobile ale românilor refugiaţi sau expulzaţi, ale
căror locuinţe au fost lăsate fără pază, sunt sechestrate şi vândute
la licitaţie de către autorităţile militare în colaborare cu organele
fiscului.
Generalul de di vi/.ie în retragere Emeric Csdcsi-Nagy, originar
din Oradea. în trecere prin acest oraş, unde are numeroşi prieteni, a
dezaprobat energic măsurile sălbatice aplicate românilor.
în satele din judeţul Satu Mare, care înainte de 1919 au
aparţinut faimoasei Episcopii grcco-catolice din Hajdu-Dorog4,
au fost închi.sc bisericile de către autorităţile militare maghiare,
care interzic preoţilor români să ofieieze slujbe sau să faeă
înmormântări, oficiind în limba română.
Episcopia din Hajdu-Dorog arc pregătit un gmp de preoţi aşa-
zişi „unguri grcco-catolici“, cari urmează să fic numiţi în locul
preoţilor români expulzaţi sau prigoniţi din parohiile lor.

Sursă dc încredere

Alt MAB., fond Transilvania I920-1944.dosar 172. ff. 90-91.

.-i Episcop,:,

ea npiscopici ilc Hajdudorog a provocat o vie polemicii între Nicolac

a publicat ,in 191.1 m 1914, lucnVile L'Evcchtîdc Hujdu-domgh ct Ies drviL
>um:iinc unic dc Honyriv Encorv unc fois I VvcV/id dc H.y'du-dorogh cl le:
unmins — Eugen S/ab<>. membru al Camerei Magnaţilor dc la BudnpcMa
 Berlin, 29 oclombric 1940

MEMORIU ÎNAINTAT DE VALER POP

GUVERNULUI GERMAN,TRANSMIS ÎN COPIE
GENERALULUI ION ANTONESCU

Domnule General,
Am onoarea a v3 înainta anexat copie de pe memorandumul
prezentat ieri domnului Woermann, subsecretar de Stat Ia
Auswărtigcs Amt1, precum ,şi copie de pe darea de scamă ce am
făcut azi domnului ministru Sturdza asupra unor informaţii culese
din convorbirea cu domnul profesor dr, Karl Bomer —
Ministcrialdirigcnt (grad de ministru plenipotenţiar) în Ministrul
Propagandei.
Cred că Fiihrcrul Cancelar însoţit de domnul Joachim von
Ribbcntrop şi ceilalţi colaboratori se vor înapoia la Berlin cel
târziu mâine. Până acum însă, nu avem încă o informaţie oficială.
După înapoiere cred că şi problemele ce ne interesează pe noi
— în primul rând soluţionarea diferendului româno-ungar şi
adeziunea formală la Pactul Tripartit — vor fi reluate într-un ritm
mai accicrat.
Primiţi,domnule General,încredinţarea deosebitei stime ce
vă păstrez.
Valeriu Pop

MEMORIU
Marele Stat Major anunţă Guvernul Regal al României că,
între 4 septembrie şi 17 octombrie 1940, au trecut graniţa româ­
nească 24 891 refugiaţi din Ungaria, în timp ce din România au
plecat în Ungaria, fără să fie siliţi, numai 8 985 maghiari.
De la 21 până la 23 octombrie au fost expulzaţi sau au fost
convinşi prin teroare să treacă graniţa 1 225 români, după cum arată

250
informaţia M(arclui) S(tat| M(ajor],în timp ce numai 346 maghiari
s-au înapoiat din propria lor voinţă în patria lor mamă.
Consulul general român din Cluj anunţă la 23 ert., prin Legaţia
română din Budapesta, că urmărirea sistematică a populaţiei româ­
neşti devine din ce în ce mai intensă. Consulul român din Oradea
anunţă, în aceeaşi zi, că în Judeţul Bihor şi Satu Mare continuă
arestarea românilor. în localităţile Aleşd şi Marghita (judeţul Bihor)
au fost concentrate grupuri de câte 200-250 de români. Au fost
arestaţi preoţii din satele: Sagat, Suplac, Burzuc, Sârbi, Mădăraş şi
Sărcan. în lagărul de concentraţi din Piispok-Ladăny se găsesc
200 români, cei mai mulţi dintre aceştia intelectuali.
Ministrul de Externe al României comunică următoarele:
autorităţile maghiare au expulzat întreaga populaţie a satului
românesc Poiana (Săcuime), aruncând-o într-un mod ncomenos
peste graniţă. Populaţia izgonită este adăpostită în localităţile
Hârja, Oituz, Bogdăneşti şi Orieşti (Moldova). Ministerul de
Externe al României a eerut telegrafie Comisiei germano-italiene
să-şi extindă cercetările şi asupra iieestui caz ncomenos şi
potrivnic angajamentelor luate.
La toate acestea mai trebuie adăugat faptul că Guvernul român
este silit să constate, din numeroase informaţiuni demne de
crezare, că autorităţile ungureşti urmăresc până la exterminarea
fizică mai ales Mişcarea Naţional-Lcgionară şi pe cei ce reprezintă
concepţiile ei.
Continuarea expulzărilor şi a pcr.sccuţici sistematice, în cazul
că ele nu vor fi oprite, va avea drept rezultat o criză economică,
morală şi politică, ceea ce ar prejudicia foarte mult reconstruirea
paşnică a României.
Pe baza expozeului de mai sus, Valeriu Pop. ministru pleni­
potenţiar şi trimisul special al Mţajcstăţii S|ale| Regelui Româ­
niei .în numele Guvernului român, are onorca a cere următoarele:
1. Comisiunca gcrmano-iialiană să-şi continue cercetările şi
printre refugiaţii români din Poiana, cât şi (în|ec priveşte cele

251
relevate în acest memoriu, adică arestările în masă şi expulzările
din Cluj, din judeţul Bihor şi judeţul Satu Mare, dacă acestea nu
s-au făcut încă.
2. Să fie determinat Guvernul maghiar la încetarea cxpul/iirilor
şi persecuţiilor datorate autorităţilor maghiare.
3. Să SC pregătească măsurile necesare pentru ca la terminarea
lucrărilor Comisiunei mixte să se prevină noi şi mai mari
expulzări, persecuţii şi brutalizări contra populaţiei româneşti,
până la o hotărâre dennitivă a puterilor Axei.
Bcrlin,28 octombrie 1940
AJ4JjC., rond Prc.ţcdin|ia Consili niştri.dosar514/1940.rr. I-

Pc Memoriu sc află rczolujiu sc c Ion Antoncscu „I.XI. Domnul

IC pcntni propagandă; pcnmi călătoria în
Italia şi pcntni domnul Sturd7.a. General Anionc.scii."

29 octombrie 1940

RAPORT AL LUI GHEORGHE DAVIDESCU,

PRIVIND ACTIVITATEA COMISIEI
MIXTE ITALO-GERMANE DE ANCHETĂ

MIHAIL STURDZA
MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE

Domnule ministru,
Comisiunca de anchetă germano-italiană, pc care am avut în-
.sărcinarca să o însoţesc în drumul ci de ambele părţi ale noii Tron-
liere cu Ungaria, şi-a terminat lucrările ieri, 28 octombrie, când a
plecat peste Budapesta la Vicna, unde urmează a-şi redacta raportul.
Comisiunca era compusă din ministrul plenipotenţiar german
Altenburg şi din ministrul plenipotenţiar italian contele Roggeri,
însoţiţi de consilierul de legaţie Wolff, de maiorul Dehmcl, de
căpitanul Miililbach, precum şi de un secretar de legaţiune italian,
contele Pignatti. Patru stenodactilografe au lucrat succesiv în tot
timpul anchetei.
Comisiunea a parcus în 11 zile, cu automobilul, aproximativ
3 500 km şi a audiat peste 500 persoane. Relevez însă că, Comi­
siunca nu a anchetat toate cazurile semnalate de cele două părţi şi
nu s-a deplasat în toate localităţile indicate. Punctul de vedere al
Comisiunci era că mai multe mărturii concordante sunt îndestu­
lătoare şi fac inutilă deplasarea la faţa locului (aşa de exemplu, în
cazul incendierii bisericii din Comalău). Pe de altă parte, membrii
Comisiunci şi-au exprimat părerea că este cu neputinţă şi chiar
inutil a verifica toate cazurile de asasinate comi.se de ocupanţi în
teritoriul cedat, deoarece cele aproximativ 300 de cazuri de asasi­
nate constatate zugrăvesc cu destulă prcciziunc starea de lucruri
de acolo.
Menţionez, de asemenea, că nici subscmntul, nici reprezen­
tantul Ungariei, consilierul Ujvăry, nu am participat la audierea
martorilor, Comisiunea considerând că imparţialitatea cercetărilor
este mai bine asigurată prin abţinerea de la audieri a reprezen­
tanţilor părţilor interesate. Activitatea mea şi a consilierului ungar
s-a mărginit, deci, a pregăti materialul, a propune itinerarul de
urmat şi martorii de audiat, precum şi a ne îngriji de completarea
documentării prin dovezi în scris.
în ce priveşte rcclamaţiunile noastre, toate cazurile grave au
fost verificate de Comisiune. Astfel, s-a constatat de exemplu că
la Ip trupele de ocupaţie au omorât în seara de 13 septembrie
154 de persoane, printre cari 34 de copii sub 16 ani; că la Trăznea
au fost omorâte 76 de persoane şi incendiate 60 de gospodării; că
 la Mureşenii de Câmpie au fost omorâte cu o bestialitate înspâi-
mântătoare 11 persoane, printre cari întreaga familie a preotului
Bujor: că la Huedin a fost omorât în acelaşi chip protopopul
Munteanu clc.,ctc.
Comisiunca nu a neglijat să se documenteze şi asupra
expulzărilor în masă ale românilor din teritoriul cedat, asupra
expulzărilor de lot felul la care sunt supuşi, precum şi iisuprn
nesfârşitei scrii de abuzuri pe care le săvârşesc împotriva avutului
lor aulorilălilc militare ungare.
Ţin să notez că discrcţiunca Comisiunci asupra rezultatului
invesligaţiunilor a fost desăvârşită aproape în toate cazurile şi că
reprezentanţii părţilor interesate nu au putut obţine vreo
prcciziunc în această privinţă, decât în mod inoficial şi
întâmplător.
Socotesc, de asemenea, necesar a menţiona că adunarea
refugiaţilor noştri din teritoriul cedat la Palatul Cultural de la
Arad, duminică, 27 octombrie, a surprins viu pe membrii Comi­
siunci şi în primul moment i-a indispus chiar. Dorinţa lor.
exprimată cu câteva zile mai înainte, fusese de a elucida numai
unele împrejurări neclare în legătură cu atrocităţile de la Ip, Zalău
şiTrăznea. Aflând din primul moment, prin d|oamIna Goga, că în
sala festivă a Palatului Cultural s-au adunat peste 2 000 de per­
soane, atât ministrul Altenburg, cât şi contele Roggeri au crezut
că .se găsesc în faţa unei manifestaţiuni de propagandă, cu atât mai
mult cu cât dioamjna Goga le sugera idcca ca domniile lor să
adreseze adunării câteva cuvinte chiar de pe scena sălii. Domnul
Altenburg mi-a reproşat în termeni categorici această „eroare
tactică" — după cum o numea dânsul — şi şi-a exprimat temerea
că Guvernul de la Budapesta va putea exploata această
manifcstaţiunc, punând la îndoială obiectivitatea tuturor lucrărilor
Comisiunci. Nu am lipsit a arăta domnului Altenburg şi contelui
Roggeri că intcprclarca lor este cu totul greşită şi că temerile lor nu
sunt câtuşi de puţin întemeiate. Am stăniit. de asemenea, asupra

254
 ruptului cS în saiîl nu sc găseşte decât o mică parte din aceia cari au
avut de suferit cu toţii în mod grav de abuzurile ungureşti şi că
Fiecare participant le va putea expune suferinţe neînchipuite. După
vii discuţiuni, membrii Comisiunci şi-au dat seama de justeţea
expunerilor mele şi nu ascultat cu atenţie dcpo/.iţiunilc câtorva
zeci de persoane. Cu toată surprinderea şi indispoziţiunca mem­
brilor Comisiunci în faţa adunării de la Palatul Cultural,cred lotuşi
că imprcsiunca pe care le-au făcul-o ultimele investigaţii pe
teritoriul nostru a fost prea puternică, rccliFicându-lc unele devieri
posibile în aprecierile lor.
De o importanţă particulară mi sc parc constatarea că în
decursul lucrărilor idcniilalca de vederi între domnul Altenburg
şi contele Roggeri se stabilea relativ uşor, însă că întotdeauna
delegatul italian marca o atitudine mai favorabilă tezei ungureşti
decât aceea a delegatului german. Contele Roggeri pierdea uneori
din vedere chiar şi dispoziţiunilc precise ale Arbitrajului de la
Viena pentru a da curs înclinărilor sale Filomaghiarc. Unnătorul
exemplu este concludent: în Târgul Fânului de la Oradea, poliţia
ungară adunase mai mulţi ţărani români expulzaţi din satele
mărginaşe. Aceştia erau siliţi să stea cu carele pe loc şi nu li se
picrmitea plecarea în România. Copiiiîor se adăposteau de ploaie
şi frig sub care. în paie. Cum autorităţile maghiare pretindeau că
aceşti expulzaţi sunt împiedicaţi a-şi continua drumul deoarece
autorităţile române nu permit,din partea lor, transportul la Oradea
a unei cantităţi de lemne ce sc găseşte la noi, contele Roggeri
găsea legătura între aceste două chestiuni firească şi îşi exprima
părerea că autorităţile noastre ar trebui să rezolve cu un moment
mai curând chestiunea restituirii lemnelor reclamate, l-am arătat
că Arbitrajul de la Viena cuprinde dispoziţiuni precise cu privire
la tratamentul minoritătţii noastre în teritoriul cedat, dar că
chestiunile economice urmau a 11 tratate în cadrul negocierilor de
la Budapesta. Nu am avut însă impresiuneacă expunerile melc ar
fi avut darul să convingă pe contele Roggeri. D|omniu| sa şi-a
exprimat chiar părerea, cu alt prilej, că investigaliunilc Corni-
siunei ar fi stabilit de o parte şi de alta anumite infracţiuni tipice;
din partea ungurilor scria asasinatelor cunoscute, iar din partea
noastră seria delictelor împotriva avutului ungurilor cari părăsesc
teritoriul român, precum şi numeroase violuri. Contele Roggeri
avea aerul să califice în acelaşi mod abuzurile constatate.
Este în orice caz de relevat că grănicerii noştri au fost acuzaţi
de multe ori de a fi reţinut cu forţa banii şi obiectele de valoare pe
cari optanţii unguri din teritoriul nostru doreau să le tretică în
Ungaria. S-ar impune poate oarccari măsuri din partea autori­
tăţilor noastre.
!n dimineaţa de 28 octombrie, Comisiunca a plecat la
Budapesta, unde — după cum îmi spunea domnul Altenburg —
dorea să ia cunoştinţă de rapoartele comandanţilor unguri din
regiunea Ip şi Trăznea. D|omnu]l Altenburg m-a invitai chiar a
însoţi Comisiunea la Budapesta, pentru a mă convinge că oprirea
la Budapesta nu arc alt scop şi că obiectivitatea ci nu va suferi nici
o ştirbire. I-am răspuns că am avut şi am — ca şi Guvernul român
— cca mai deplină încredere în imparţialitatea Comisiunii şi l-am
rugat a-mi permite să mă dc.spart de Comisiunc la frontieră.
Dorinaţa dfomnujlui Altenburg şi a contelui Roggeri, de a lua
cunoştinţă cu rapoartele ofiţerilor unguri cari au comis asasinatele
din Ardealul cedat, mă face să cred că Comisiunca va evita de a
prezenta în raportul ci răspunderea pentru aceste atrocităţi
monstruoase. Delegatul german şi cel italian se vor mărgini a
spune câteva cuvinte fiactorilor competenţi în această privinţă.
Purtarea Armatei ungare nu va fi astfel înfierată, după cum se
cuvine, printr-un act internaţional public de importanţă istorică.
Următorul amănunt indică tendinţa delegaţilor: aflând la
Oradea, din ziare, că domnul General Antoncscu, Conducătorul
Statului român, va face o vizită la Roma şi că contele Telcki,
preşedintele Consiliului de Miniştri ungar, este invitat în Italia
cam în acelaşi timp, domnul Altenburg mi-a spus că „Dacă cei doi

256
bărbaţi clc stat vor putea fi înduplecaţi să-şi întindă mâna
prieteneşte scopul lucrărilor Comisiunei va fi atins."
Adaug că în toate conversaţiunilc mele cu delegaţii german şi
italian am arătat necesitatea ca printre sugestiunile ce vor face
guvcnelor lor să insiste asupra creării unor comisiuni mixte de
control, care să asigure executarea dispoziţiunilor Arbitrajului
până la lichidarea completă.
Primiţi, vă rog, domnule ministru, încredinţarea prea înaltei
mele consideraţiuni.
G. Davidescu1
Ath-MAS., fond Tran ia 192U-I 4,do.'!ar 123,ff.97-101.
1. Gheorghe Davidcscii (1892- m. ?), doctor în drept (Budapesta);
participant la primul război mondial. Intră Tii Ministrul Afacerilor Străine în
1920; misiuni la Budapesta, Varşovia. Tallin. Martic-.scptcmbric 1939 director
al Afacerilor Politice în cadrul Adminislr:i|ici Centrale a M.A.S. Trimis
extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Moscova. I octombrie 1939-10 august
1940. în cadrul M.A.S., director al Direcţiei Tratatelor (30 .septembrie 1940-
25 februarie 1941); director al Direcţiei Afacerilor Poliliee (fcbruarie-augusl
1941); seerelar general al M.A.S.(din august 1941).

Viena,3l octombrie 1940

EXTRAS DIN RAPORTUL FINAL AL COMISIEI

DE ANCHETĂ ITALO-GERMANE
TRIMISĂ ÎN UNGARIA ŞI ROMĂNIA

I. Scopul Comisiunei
La dorinţa guvernelor regale român şi ungar. Guvernul
Rcichului şi Guvernului Regal italian au decis să trimită o Comi-
siunc dc anchetă italo-germană în România şi Ungaria. Scopul
Comisiunii constă în ancheta învinuirile ridicate reciproc din
partea românilor şi a ungurilor relativ la atrocităţile şi cxpul/.ărilc
în masă etc. Comisiunea urma să se limitc/c la această misiune şi
să comunice raportul ei exclusiv Guvernului german şi celui Regal
italian. Fală de forurile român şi ungar nu trebuia să se den o
sentinţă în decursul anchetei. Pentru îndeplinirea misiunii lor s-a
acordai de către guvernele regale român şi ungar drepturi
exieriloriale membrilor Comisiunci în tot timpul şederii lor în
statele respective. Ambele guverne s-au declarat dispuse, pe de
altă parte, să pună la dispoziţia Comisiunei toate documentele
necesare şi să-i permită să audieze personalităţi din populaţie
precum şi să autorizeze persoanele oficiale să dea Comisiunci
lămuririle dorite,
II, Compunerea Comisiunei
Din partea Gcmianiei: ministrul dr. Allemburg; L.S. dr. Wol ff;
SS Unlrsluimfiihrer Mulicnbach; un interpret: un copist.
Din partea Italici: ministrul conic Roggeri; L.S. contele Pignalli.
La Bucureşti s-a alăturat Dcicgaţiunci germane şi maiorul de
aviaţie Dchmcl. Preşedintele Comisiunci de anchetă militară
germano-italiană. întrucât a fost necesar s-au pus Iu dispoziţia
Comisiunci de către reprezentanţele germane în Ungaria şi
România personal ajutător.
III. Delegaţii guvernelor regale român şi ungar
în urma unei sugesliuni a Guvernului Regal român, au fost
desemnaţi pe lângă Comisiunc, atât din partea acestuia, cât şi din
partea Guvernului Regal ungar, delegaţii cari nu erau membri ai
Comisiunci, totuşi trebuiau să stea la dispoziţia acesteia pentru
consultare. Ei au însoţii permanent Comisiunea; nu luau însă parte
la audieri.
Din partea României a fost delegat ministrul Davidcscu. Din
partea Ungariei consilierul de Icgaţiunc UJvăry.
 Lucrările delegaţilor au fost, după necesitate, susţinute pe
propriul teritoriu prin alte personalităţi oficiale. Acestea au fost:
din partea României şeful Presei româneşti A. Randa şi căpitanul
Popcscu; din partea Ungariei adjutantul de Stat Major ungar,
maiorul Rakolozay.
IV. Itinerarul Comisiunei
Delegaţiile germană şi italiană s-au întâlnit la Budapesta
marii, 15 octombrie. Comisiunea a fost prezentată aici ministrului
Afacerilor Străine ungar, de către miniştrii plenipotenţiari german
şi italian: a plecat la 16 octombrie cu un avion special la Bucureşti,
a fost prezentată acolo ministrului Afacerilor Străine român de
către miniştrii plenipotenţiari italian şi german şi a început apoi
drumul de la Braşov spre vest, pe noua linie de frontieră între
România şi Ungaria, fixată prin hotărârea arbitrală de la Viena din
30 august, până la Arad, unde a ajuns la 27 octombrie. La 28 a
urmat înapoierea Delegaţiunei prin Budapesta la Vicna, unde s-a
început redactarea raportului final al Comisiunei.
Automobilele necesare pentru transportul Comisiunei au fost
puse la dispoziţie dc Guvernul român dc la Bucureşti până la Cluj,
iar dc la Cluj până la Vicna dc către Guvernul ungar. Comisiunea
a străbătut în intervalul dc la 17-29 octombrie 3 157 km de dru­
muri dc deal şi dc .şes, câteodată din cele mai proaste.
V. Baxcic pentru liicnlrilc Comisiunei
Baza pentru lucrările Comisiunei era alcătuită din documen­
tele procurate dc guvernele ungar şi român. Pentru rest, audierile
curente furnizau Comisiunei zilnic material nou.
VI. Desfăşurarea lucrărilor tehnice ale Comisiunei
Având în vedere miuea cantitate dc material înaintat dc ambele
părţi, Comisiunea a trebuit .să se limiteze la verificarea acuzaţiunilor
celor mai importante şi a cazurilor celor mai grave. Ea a reuşit, în

259
acest cadru, să constate în cursul călătoriei toate ca/.urile indicate
din partea românilor şi ungurilor, respectiv să proccdc/.c la
anchetarea lor. Comisiunca.în intervalul de la 18-19 octombrie, a
audiat mai mult de 600 persoane particulare şi oficiale. Unde
împrejurările indicau ca necesar, au fost vizitate închisori, lagăre de
concentrare şi de refugiaţi şi s-a examinat cazarea internaţilor.
Pentru examinarea maltrataţilor s-a recurs în repetate rânduri la
mediei. S-a examinat, în timpul anchetelor, într-o măsură care nu
se mai poate preciza, actele de instrucţie judiciară şi poliţienească,
listele de deţinuţi, buletinele de populaţie, listele de decese,
rapoartele de autopsie mcdico-lcgale şi procesele-verbale oficiale
de verificare. Buna-credinţă a martorilor produşi a fost verificată pe
cât împrejurările locale o pcmiiteau, prin descinderi la faţa locului.
VII. Obiectul anchetei Comisiunei
Faptele asupra cărora trebuiau să se extindă, conform
ordinului primit, lucrările Comisiunei au fost:
1. Acuzările rcciproee de atrocităţi:
2. Problema expulzaţilor şi refugiaţilor;
Atrocităţile, la rândul lor, se pol împărţi în:
a) maltratări;
b) omoruri individuale;
c) omoruri în masă.
Maltratările s-au comis dc către ambele părţi în toată regiunea
vizitată de Comisiune. la nord şi la sud de noua linie de frontieră.
Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu privire la omorurile individuale,
cu toate că, trebuie constatat, acestea au fost mai frecvente în
regiunea Turda, Cluj şi Târgu Mureş. Omorurile în masă au avut
loc în regiunile păduroasc şi muntoase ale judeţelor Cluj şi Someş.
Problema expulzaţilor şi refugiaţilor se împărate în:
a) persoanele refugiate, respectiv expulzate din România spre
Ungaria:

260
 b) persoanele refugiate, respectiv expulzate din Ungaria spre
România.
Două chestiuni merită aici o atenţie deosebită:
1. Expulzarea păturci conducătoare româneşti din ţinutul
revenit Ungariei;
2. Expulzarea coloniştilor români din ţinutul revenit Ungariei.
Problema expulzaţilor şi refugiaţilor este, bineînţeles, acută
în întreaga regiune de ambele părţi ale noii linii de frontieră. Este
însă mai frecventă în regiunea din jurul Braşovului, Oradei,
Satului Marc, Aradului şi Timişoarei.
VIII. inviniiirilc reciproce dc airocililţi
Pentru Judecarea rezultatelor obţinute dc Comisiunca de
anchetă trebuie considerat că bătăile şi maltratările la
populaţiunilc rurale ungară şi română, care convieţuiesc de secole
în Transilvania, nu constituie nimic neobişnuit. Totuşi, după
sentinţa arbitrată s-a ajuns în această privinţă dc ambele părţi la
excese cari nu mai pot fi privite ca fiind tradiţionale. în această
privinţă, Comisiunca, pe baza audierilor dc martori şi a examinării
a numeroşi maltrataţi, a ajuns unanim la convingerea că de ambele
părţi s-au comis grave maltratări asupra persoanelor, maltratări la
care au luat parte nu numai persoane civile dar şi jandarmeria şi
armata; că totuşi. la o cântărire a cazurilor, în ceea ce priveşte atât
amploarea, cât şi gradul exceselor, partea ungară este proporţional
mai greu încărcată.
IX. Omorurile individuale
Omorurile individuale au fost comise dc români, mai cu
scamă în ultimele zile înaintea evacuării dc către Armata română,
în cazurile izolate, şi de jandarmi şi persoane particulare române.
Comisiunca avea impresia că aproape toate cazurile ce se puteau
pune în sarcina românilor din partea ungurilor au fost comunicate
şi deci au putut fi examinate. Numărul omorurilor individuale

261
puse de români în sarcina ungurilor pare să fie mai mare. în timp
ce o discriminare a personalităţilor ungare omorâte dc români nu
este aparentă, omorurile comise de unguri asupra românilor arată
că au căzut victimă personalităţi marcante care au jucat un rol în
acele regiuni în timpul stăpânirii româneşti şi probabil au devenit
astfel odioase: preoţi, învăţători. Jandarmi, poliţişti şi agenţi
secreţi. Din partea ungară, aceasta se explică prin faptul că ura,
acumulată în ultimii 20 de ani de stăpânire românească contra
acestor persoane, a ajuns la descărcare.
X. Omorurile în masă
Comisiunca a acordat o atenţie deosebită omorurilor în masă
puse de români pe seama ungurilor, precum şi lămurirci siibstatului
lor,deoarece la aceste acţiuni a luat parte Armata ungară.
Faptele s-au desfăşurat în regiunea păduroasă a judeţelor Cluj şi
Someş, a cărei populaţiunc este în majoritate românească. Pentru
aprecierea faptelor par esenţiale următoarele: trupele ungare aveau
informaţiuni că la intrarea lor în aceste regiuni se organiza în
populaţie rezistenţa împtriva acestor trupe. Deci, Armata ungară,
care intra în această regiune, avea cu siguranţă voinţa să întâmpine
hotărât orice rebeliune din partea populaţiei. în legătură cu aceasta,
se poate arăta că în Convenţiunea dc evacuare româno-ungară
Guvernul român ,sc obligase ca, înainte dc intrarea trupelor ungare
în regiunea redobândită, să strângă toate armele; cu toate acestea,
confomi documentelor furnizate Comisiunii dc Guvernul ungar, s-au
mai găsit şi au fost strânse dc trupele ungare două mitraliere,
497 puşti dc infanterie, 60 puşti dc vânătoare, 132 pistoale, 305 baio­
nete, 13 săbii Şl cantităţi mari dc muniţiuni, grenade de mână şi
explozibile; după acelaşi izvor, trupele ungare au avut dc înregistrat
la intrarea lor zece morţi şi 34 răniţi, prin atacuri pornite dc
populaţiunc. Trebuie relevat, referitor la aceste întâmplări asupra
cărora sc va intra acum în detaliu, că s-a afirmat din partea ungară că
este vorba de fapte regretabile.
\.IP
în noaptea de 13 spre 14 septembrie o parte din populaţiunea
românea.scă a loealitălii a fost seoasă de Armata ungară din
locuinţe şi nimicită. Numărul victimelor de la Ip este recunoscut
chiar de unguri ca fiind de 155 persoane (bărbăteşti, femei şi
copii), adică aproape jumătate din populaţiunea românească.
2. TRÂZNEA
în această localitate au fost omorâţi. în amia/a zilei de 9
septembrie,după prcicizări ungurc.şti,66 locuitori români, printre
cari şi preotul român, iar aproximativ 22 gospodării au fost
incendiate. Declaraţia Comandamentului ungar că ordinul de ase
deschide focul a fost provocat de focuri de armă trase de populaţia
românească parc veridică. Chiar martori români au recunoscut că
în localitate, pe când trupele ungare îşi stabiliseră acolo lagărul,
ar fi căzut împuşcături din dealurile vecine. în orice caz, trebuie
pusă 1a îndoială necesitatea de a ucide şi copii, în această acţiune
de răzbunare, precum s-a întâmplat la Trăznea.
3. MUREŞENII DE CÂMPIE
în noaptea de 23 spre 24 septembrie a fost ucisă de soldaţii
unguri, în localitate, familia preotului, a învăţătorului şi a
dascălului, în total 11 persoane (bărbăteşti, femei şi copii).
4. ZALĂU
în Zalău au fost .scoşi din casă şi omorâţi, în ziua de 7 septem­
brie, de trupele ungare cc sc aflau în trecere, locuitorii români din
două casc mărginaşe. Cu acest prilej au fost omorâte 5 persoane.
Prin audierea referitoare la cazuri mai puţin importante, ca de
pildă cel din Zalău, au ajuns la cunoştinţa Comisiunci un număr
mai marc de alte cazuri, în care au fost omorâte 3,5 sau mai multe
persoane, ca la Sljântul Gheorghe. Dragota, Marca, Ccrczin,
Huedin ş.a. în toate aceste cazuri, justificarea pentru cele
 întâmplate a fost Tic focuri trase asupra trupelor ungare, Fie
posesiunea ilicită de arme. Dacă această justincarc s-a putut aplica
unuia sau altuia dintre aceste cazuri, totuşi, aceasta nu explică
asprimea cu care s-a procedat împotriva femeilor şi copiilor.
XI. Expulzările din partea românilor
Conform comunicării oficiale ungare, numărul expulzaţilor şi
refugiaţilor din România până la încheierea lucrărilor Comisiunei a
fost 60 000. Afirmaţiunca ungară că această cifră a fost atinsă
exclusiv prin măsurile luate de Guvernul român nu concordă cu
constatările Comisiunei. Realitatea parc să fie mai degrabă că la
allarca ştirii despre sentinţa arbitrală de la Viena s-a redeşteptat
flacăra patriotismului printre ungurii din teritoriile ce rămâneau
României, ceea cc a determinat mai cu scamă pe locuitorii unguri,
chelnerii, servitorii ctc. să părăsească locurile lor în pripă, adesea
contra voinţei patronilor lor. La aceasta a contribuit poate şi ideca că
în patria ungară posibilităţile de existenţă ar fi mai bune, şi deoarece
s-au ivit în curând dificultăţi din cauza aglomerării la obţinerea de
posturi în Ungaria, s-a căutat adc.sea a se învinge aceste dificultăţi
invocându-sc răul tratament suferit din partea românilor. Comisiu-
nca are impresia că autorităţile române au creat câteodată o
atmosferă care face pe mulţi unguri să socotească preferabilă
plecarea. La acestea ar fi contribuit şi dispoziţiunilc fostului Guvern
român, date anumitor întreprinderi de armament, ca ungurilor cari
vor să părăsească ţara să nu li se facă dificultăţi. Asupra acestei
măsuri s-a revenit, după o informaţie oficială a actualului Guvern
român, în urma schimbării regimului din Bucureşti. Este exact că
mai târziu, după cc din partea ungară s-au luat măsuri de represalii,
s-a trecut la expulzări şi din partea românilor. După impresia
Comisiunei şi după anumite indicaţii ungare, absolut demne de
încredere, din numărul de 60 000 de cxpul/.aţi ar fi aproximativ
60-70% refugiaţi spoliaţi de tot ce [K)scdau.
XII. Expulzările din partea ungurilor
Comisiunca este de părere să se reeunoască ungurilor buna-
eredinţă în aOrmarea că majoritatea refugiaţilor unguri din
România au fost forţaţi să plece, deoarece — după cum s-a arătat
mai sus — depoziţiile oamenilor în această privinţă au fost adc.sca
falsificate din motive egoiste.
în ceea ce priveşte excluderea intelectualităţii române, este mai
cu seamă caracteristică expulzarea a 100 de familii din Oradea.
în ceea ce priveşte problema coloniştilor români, chestiunea
se prezintă astfel: la timpul său. Guvernul român, după punerea în
aplicare a reformei agrare, a stabilit colonişti români, în majoritate
ardeleni — în teritoriile dobândite prin tratatele de pace. Pământul
care a devenit liber prin deposedarea vechilor proprictaii unguri
a fost în genere împărţit gratuit şi s-au acordat coloniştilor uşurări
fiscale (10 ani fără impozite). Audierea coloniştilor români din
diverse localităţi permite să se constate că prin organele locale
oficiale ungare se exercită o presiune mai mult sau mai puţin
puternică ca ci să părăsească ţara.
Contrar asigurărilor date de guvernele ungar şi român cu
prilejul instituirii Comisiunci,expulzările continuă încă din ambele
părţi. Acestui punct trebuie să i se acorde o atenţie deosebită,
deoarece se ştie că prin hotărârile arbitrale din Viena cetăţenii
ambelor state au dreptul, în caz de opţiune, să ia cu ci toată averea
lor. Parc că se caută, atât din parca românească, cât şi din cea
ungurească, ca prin expulzări, astfel cum au fost executate până
acum, să se preîntâmpine pretenţiunile optanţilor asupra dreptului
de proprietate în ceea ce priveşte plecarea cu avutul lor.
XIII. Impresia generală
Comisiunea constată, pe baza rezultatelor găsite, că partea
ungurească poartă o vină mai marc decât cea românească.
Concludente pentru această hotărâre au fost omorurile în masă
comise de către unguri.

XIV. Recomandări
Cu toate că misiunea Comisiunei era limitată exclusiv In cerce­
tări şi constatări, atât din partea guvernamentală ungară cât şi româ­
nească au fost luate în considerare, de comun acord cu Comisiunea,
măsurile ce ar Ti indicate să se creeze în Transilvania o atmosferă
paşnică. Cu acest prilej au fost preconizate din partea ungurilor,
înainte de toate, reglementarea cât mai neîntârziată a tuturor
chestiunilor economice şi de comunicaţie în suspensie, iar din partea
românilor s-a indicat ca necesar crearea unui statut minoritar
româno-ungar. Pe de altă parte, s-a exprimat adeseori îndoiala dacă
aceste două puteri ar fi în stare, fără intervenţia Axei, să ajungă la un
acord pe cale de tratative asupra chestiunilor în suspensie.
XV. Colaborarea în Comisiunc
Detaliile de faţă ale raportului final înfăţişează concepţia
unitară a Comisiunei, care în toate fazele lucrărilor a fost
întotdeauna de părere unanimă şi de aceea a şi ajuns la concluzii
comune asupra anchetelor. Nici o clipă nu s-au ivit divergenţe de
păreri în apreeierea împrejurărilor.
XW. Activitatea delegaţilor
Delegarea câte unui reprezentant din partea guvernelor regale
ungar şi român pe lângă Comisiune s-a dovedit utilă, deoarece
domnii au stal în contact continuu cu guvernele lor şi au putut
astfel informa şi sfătui Comisiunea în lucrările ci.

Roggeri Altenburg

Alh. MAE., fond Transilva a 1920-1944, dosar 123,ff. 113-123.

 Dociimcnl publicai de Vasilc Puşca; în voi. Al doilea rdzboi mondial.
Transilvania fi aranjamentele europene (1940-1944), Fundata Culturali
RominS, CliiJ-Napoca. I99S. pp. 3-13. Vasilc Puşcaş a adoptai formula
„Roggeri"; în documente mai apare: Rogeri, Rogicri. Rogierri, Roggieri. tn
volumul de fa|i mcn|incm forma adoptaţi de Vasilc Puşcaş.

MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE

Telegrama cifrată, nr. 65631, (octombrie 1940]

LEGAŢIUNEA ROMÂNIEI DIN LONDRA

Cu referire Ia telegrama domniei voastre nr. 1073.
în comuna Trăznea, jude(ul Sălaj, au fost executaţi 20 români
şi satul incendiat. Alţi 76 români au fost împuşcaţi ulterior în aceeaşi
comună. învăţătorul Cosma a fost spânzurat de crucea bisericii iar
preotul Costea legat de un stâlp şi ciopârţit cu baioneta.
La 14 septembrie au fost împuşcaţi Ia Ip, judeţul Sălaj, 155 ro­
mâni dintre cari femei şi copii în leagăn, cari au fost aruncaţi într-o
groapă comună. La Huedin, lângă Cluj, a fost torturat îngrozitor
protopopul Aurel Munteanu, care a fost apoi ars de viu pe un rug în
mijlocul oraşului. La Beri in, în judeţul Trei Scaune, au fost masacraţi
10 români. La Mureşenii de Câmp, din judeţul Cluj, 3 familii de
români, între cari un copil de 4 ani, au fost supuse la chinuri
groaznice, masacrate şi aruncate într-o groapă comună. La Cluj au
fost măcelăriţi 8 sergenţi de stradă români. La Târgu Mureş au fost
împuşcaţi 18 legionari, iar la Oradea 30. în ziua de 6 octombrie au
sosit Ia Curtici 16 vagoane marfă, în care se aflau 467 intelectuali
români expulzaţi, fără bagaje, cărora ordinul de expulzare le-a fost
notificat cu un ceas înainte de plecare. Aceşti intelectuali au fost
închişi în vagoane fără lumină, fără aer şi fără posibilitatea de a
 coborî două zile şi două nopţi. La ieşirea din Ungaria, soldaţii au
dezbrăcat complet femeile, lăcându-le percheziţie corporală spre a
vedea dacă nu iau cu ele obiecte preţioase. Comuna Marca, de lângă
Şimicul Silvaniei, a fo.st incendiată iar locuitorii săi masacraţi.
Locotenentul Mihai Pârău.comandantul unui pluton dc grăniceri, a
fost după toate probabilităţile răpit şi asasinat dc trupele maghiare.
Versiunea ungară este că el s-ar fi sinucis din motive sentimentale.
Soldaţii unguri au spânzurai cu capul în Jos pe locuitomi losif Ghiuţă
din Huedin, i-au dat foc părului iar apoi l-au omorât. La 22 sep­
tembrie, ungurii au spânzurat la intrarea bisericii din comuna Tirimia
pe preotul şi dascălul acelei biserici, precum şi pc notar. Pc şoseaua
Sân Mihai, Bihor, au fost găsite cadavrele a 20 soldaţi români
originari din comunele Păuşa şi Trăznca,cari fiind dcsconccntraţi se
întorceau acasă. în comuna Amiaşul Marc, locuitorul Gavrilă Borza
a fost împuşcat după ce fusese silit a-şi săpa singur groapa. în aceeaşi
comună au mai fost asasinaţi doi români. Pc şoseaua
Răsioei-Huedin, s-au găsit 24 cadavre dc români, printre care erau
femei şi copii.
Arestările şi expulzările nu contenesc. La sate şi oraşe nu mai
sunt preoţi şi învăţători, majoritatea lor fiind arestaţi şi expulzaţi.
Cele dc mai sus vă sunt comunicate pentru moment spre
ştiinţa d|omnici] voastre personală, deoarece suntem angajaţi faţă
dc Italia şi Germania dea înceta orice polemică cu Ungaria, atâta
timp cât este în suspensie hotărârea puterilor Axei cu privire la
ancheta în curs în Ardeal.
Sturdza
65631

AiIlMAJS.,fondTraiuilvania 1920-1944.do.sar 172.ff. I8S-I86.

LEGAŢIUNEA DIN BERLIN

Telegrama cifratfl nr. 40658,31 oclombrie 1940, orele 21,50

înregistrată la nr. 69957,1 noiembrie 1940

EXTERNE - BUCUREŞTI

Am primit vi/.ita domnului Zamboni,însărcinatul cu Afaceri

al Italici. Mi-a vorbit despre evenimentele din Balcani. Acţiunea
în Grecia este o nouă etapă către planul italian, legătura directă pe
vechea calc imperială Valona-Dunărc cu România. Vede situaţia
Iugoslaviei precară din cau/a diferendului de nesoluţionat sârbo-
croat şi pentru mişcarea internă bolşevică.
Am profitat de oca/.iunc pentru a-i face o demonstraţie în
problema româno-maghiară, în lumina albumului de hărţi ce i-am
şi pus apoi la dispoziţiunc. A rămas foarte impresionat, recu-
noseSnd că nu a văzut încă o dovadă atât de strălucită a românis­
mului Ardealului şi a dreptăţii româneşti. Mi-a recunoscut că
soluţia schimbului de populaţie, cu revenirea corespunzătoare
asupra cedării de teritorii, este singura soluţie dreaptă şi logică.
Şi-a exprimat dorinţa unei intime colaborări între Ambasada
Italici şi Legaţia României din Berlin. Mi-a comunicat sentimen­
tele de simpatie şi de prietenie cu care se aşteaptă la Roma vizita
Generalului Antoncscu şi marile rezultate ce se aşteaptă de la
această vizită pentru colaborarea italo-română.

Vaier Pop
Brabctzianu
40658

Alfa.MA£., fond Transilvania 1920-1944,dosar 48, f. 1.

PREŞEDINŢIA
CONSILIULUI DE MINIŞTRI I noiembrie 1940

MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE

ŞI SUBSECRETARUL DE STAT PENTRU
PRESĂ ŞI PROPAGANDĂ

Foarte urgent
Din ordinul domnului General Antonescu, avem onoarea a vă
comunica nota de mai Jos, cu privire la lucrările dc cari d[omnia]
sa are nevoie foarte urgentă pentru documentare în vederea călăto­
riei ce va face la Roma şi Berlin.
„ Urgent Externe şi Propagandă.
Statistică şi grafice;
— Pierderi teritorii, pe regiuni; prezentare pe categorii, cultură
şi valoare economică.
— Pierderi populaţie, pe categorii; .şcoli, biserici, instituţii
culturale, economice, bancare etc.
— Situaţia creată Statului român.
— Condiţiile economice şi politice ale actualelor frontiere.
— Evacuarea populaţiei germane — Basarabia, Bucovina,
Dobrogea — număr, pământuri şi avuţii abandonate.
— Evacuarea bulgarilor din Dobrogea comparativ cu
evacuarea românilor din Cadrilater; număr, hectare, case ctc.,
unde şi cum sunt cazaţi.
— Problema funcţionarilor, preoţilor, învăţătorilor.
— Expulzările ungureşti — comparative, grafice pe categorii
dc ţx)pulaţic.
— Grafice comparative presa ungurească; şcoli, biserici,
înainte dc Unire, până la cedare, după cedare.

270
 — Problema expuzărilor.
— Banatul. Cuţovlahii; Românii din Bulgaria — hartă cu
aşezarea lor, numărul lor, organizaţiile lor culturale, politice,
economice, spirituale.
— Istoricul sintetic al Dobrogei,Transilvaniei, Basarabiei,
Bucovinei prin hărţi pe epoci.
General Antoncscu"
Vă rugăm să binevoiţi a dispune ca aceste lucruri să Fie trimise
d[omnu]lui General în timpul cel mai scurt cu putinţă.
Primiţi, vă rugăm, domnule

A141.C., fond Prcşcdin|iu Consiliului d( ar 514/1940, ff. 8-9.

LEGAŢIUNEA DIN BERLIN

1 noiembrie 1940

Referitor la telegrama domniei voastre nr. 40655.

Comisiunca de anchetă germano-italiană a verificat cazurile
cele mai grave de atrocităţi comise de unguri în teritoriul cedat. S-au
stabilit cu dcamănuntul împrejurările în cari au fost asasinate la Ip
154 de persoane. Ia Trăznea 76, Ia Mureşenii de Câmpie 11, precum
şi asasinarea protopopului Munteanu Ia Huedin şi altele. Totalul
asasinatelor constatate se apropie de 300. LaTrăznea 60 gospodării
româneşti au fost distruse prin incendiu.
Comisiunea a stabilit, de asemenea, violarea dispoziţiunilor
Arbitrajului prin expulzările masive făcute de unguri, precum şi
măsurile abuzive împotriva averii expulzaţilor şi refugiaţilor.

271
 Comisiunca a adoptat, însă, dc la început punctul de vedere că
este inutil să caute a verifica toate cazurile semnalate şi în unele
cazuri s-a mulţumit cu dcciaraţiuni, fără a proceda la o vcrincarc la
faţa locului.
Impresiunca delegatului nostru este că Comisiunca va evita să
precizeze în Raport răspunderea unor comandanţi dc unităţi
maghiare şi că delegaţii german şi italian se vor mărgini n atinge
această chestiune în conversaţiile lor la Berlin şi Roma.
Delegatul nostru a remarcat, dc asemenea,că în mod constant
delegatul italian a avut o atitudine mai favorabilă tezei maghiare
decât aceea a colegului său german, fără însă a se prejudicia
obiectivitatea lucrărilor Comisiunci.
Chestiunea înfiinţării unor comisiuni stabile dc control şi de
lichidare a averilor părăsite a preocupat îndeosebi pc delegaţii
german şi italian la încheierea lucrărilor lor la Arad.
Raport urmează prin curier.
Alfa. MAE., fond Transilvania 1920-1944. ti. I23,rr. 135-136.

12 noiembrie 1940
REZOLUŢIA GENERALULUI ION ANTONESCU
PUSĂ PE ADRESA PARCHETULUI
TRIBUNALULUI ARAD,
PRIVIND EXPULZĂRILE ROMÂNILOR
DIN NORDUL TRANSILVANIEI

Domnule ministru.
Alăturat, avem onoarea a vă trimite în original adresa cu nr. 8426
a Parchetului Tribunalului Arad. rugându-vă să binevoiţi a lua
cunoştinţă de următoarea rezoluţie a domnului General Antoncscu:
„11 .XI. D(omnu]l ministru de Justiţie este rugat să constituie
un dosar cu extrase privitoare la atrocităţile şi expulzările din
Ungaria. Urgent. General Antoncscu."

272
 Primiţi, vă rugăm, domnule ministru, asigurarea deosebitului
nostru respect.

Secretar general, Director,

C. Vlădcscu dr. Aurel Gociman

PARCHETUL TRIBUNALULUI
ARAD 26 octombrie 19401
Nr. 8426
Către,
MINISTRUL DE JUSTIŢIE

Domnule ministru.
Ca urmare a ordinului domniei voastre nr. 132955/ [1)940,
avem onoarea a vă raporta următoarele;
1. La cererea Parchetului Tribunalului Arad, prin sentinţa nr. P J.
113/1924 a Tribunalului Arad, Secţia 1, s-a admis în baza dispo-
ziţiunilor art. 53 al. II pct. b. şi al. IE pct. a. din Legea persoanelor
juridice, dizolvarea Lojei francmasonice „Concordia" din Arad.
2. Anunţat fiind de către Poliţia de frontieră Curtici, că în scara
de 25 octombrie 1940 va sosi un tren cu expulzaţi români din
teritoriile cedate Ungariei, ne am tranportat în staţia Curtici, unde
am constatat următoarele:
La ora 23,50, în scara zilei de 25 octombrie 1940, au sosit în
gara Curtici 610 — bărbaţi, femei şi copii — foşti locuitori ai
comunci-colonic Ianculcşti,jud[cţul] Sălaj,expulzaţi de autorităţile
maghiare. Am luat măsuri ca să fie daţi jos din tren toţi cci răniţi şi
să li se dea primul ajutor medical la dispensarul medical C.F.R.
Curtici. Cu salvarea au fost transportaţi, încă în cursul nopţii, la
spitalul central din Arad: Han Nicolae, Han Zamfira, Oneţ Petru,
Costea Ana şi Han loan, cari erau în stare gravă răniţi.
Din relatările lui Roman Teodor, primarul comunci-colonie
lanculeşti, jud[cţul] Sălaj, rezultă că în prezenţa autorităţilor

273
maghiare au fosi atacaţi şi jefuiţi în două rânduri de bande civile
maghiare, cu atâta violenţă încât toţi locuitorii comunei lanculeşti
au fost nevoiţi să se refugieze în comuna Vezeni. La somaţiunca
autorităţilor maghiare, locuitorii comunei lanculeşti s-au reîntors la
ca.sele lor, fiind asiguraţi, ca şi în primele zile ale dominaţiei
maghiare, că la adăpostul legilor viaţa şi avutul lor vor fi asigurate
iar pentru pagubele prieinuite de către populaţia civilă maghiară vor
fi despăgubiţi, întorşi,însă, la casele lor, li s-a pus în vedere de către
un ofiţer al poliţiei maghiare că-şi pot vinde aceea ce ei doresc din
avutul lor," iar concomitent cu aceasta, aceleaşi autorităţi le
comunică că în cel mai scurt timp toţi locuitorii colonişti ai comunei
lanculeşti trebuie să părăsescă teritoriul eedat Ungariei.
în ziua de 21 octombrie 1940 li s-a pus în vedere tuturor
locuitorilor acestei comune că pentru ora 14 a aceleiaşi zile este fixat
termenul pentru îmbarcarea lor în staţia Careii Mari. în fapt. în ziua
de 21 octombrie la ora 14, toţi locuitorii comunei lanculeşti au fost
îmbarcaţi în staţia Careii Mari în 13 vagoane de marlă; dintre care
unul a fost rezervat răniţilor. Mai înainte de punerea în mişeare a
trenului, bărbaţii au fost somaţi să coboare din vagoane şi un domn
general, în prezenţa a doi preoţi şi altor civili, le-a pus următoarea
întrebare: „Aşa este că de bunăvoie voiţi să plecaţi în România?"
Neputând da alt răspuns, aeeştia au spus: „Da.“ Au fost duşi apoi să
semneze o declaraţie în acest sens, după care li s-a pretins şi încasat
plata călătoriei pe M.A.V. până la Lokoshăza,circa 90 000 lei. Din
cuprinsul biletului colectiv de călătorie M.A.V. rezultă că grupul
celor 315 călători plătitori sunt români dcscolonizaţi.
Actele adresate de noi au fost predate delegatului Ministerului
de Externe aflat în Arad spre a fi prezentate Comisiei mixte.

Prim-procuror,
Petre lonescu
 AJ^IC., fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri .dosar S26/I940. ff. 28-30.

[noiembrie 1940]

RAPORT PRIVIND CĂLĂTORIA

GENERALULUI ION ANTONESCU LA ROMA

I. CONSIDERAŢII PRELIMINARE
Având de ales între Berlin şi Roma. Conducătorul Statului
român a preferat să meargă întâi la Roma, pentru că:
1. A avut prima invitaţie fermă la Roma.
2. Acolo era mai marc ostilitate împotriva noastră, susţinută
de propaganda neobosită de 20 de ani a ungurilor şi de legăturile
contelui Ciano cu aristocraţia maghiară.
Noi am fost absenţi în această activitate. Pe câtă vreme
advesarii noştri, ungurii şi bulgarii, au reuşit să realizeze unanimi­
tatea sprijinului şi simpatiilor internaţionale, noi am recoltat
unanimitatea ignorării şi antipatiilor. Stabilirea tuturor greşelilor
şi răspunderilor este necesară chiar de acum; la Preşedinţie va lua
fiinţă un birou, încadrat cu oameni de scamă, care să studieze
documentele, să revadă pasivitatea şi incoerenţa care ne-a dus de
la ultimatumul Molotov [de]la Saizburg, la Arbitrajul de la Viena
şi umilinţa de la Craiova.
Pregătirea călătoriei s-a făcut:
1. Prin schimbarea aproape totală a legaţiilor noastre din
Berlin, Roma, Vatican şi Balcani, al căror personal era lovit de
paralizia generală de la centru în ce priveşte interesele Statului.

275
 2.0 atitudine fermă în interior şi o atitudine nouă în exterior,
noul regim părăsind procedeul bizantin de a juca pe toate tablourile.
3. Numeroase convorbiri cu miniştrii Italici şi Germanici, Ghigi
şi Fabricius, precum şi cu dfomlnii Clodius şi Ncubacher, cărora
Conducătorul Statului le-a arătat că noul regim înţelege să recon­
stituie forţele de producţie şi rezistenţă ale Neamului, să vindece
rănile morale şi să se pregătească, în timp cât mai scurt, pentru a Juca
rolul ce li se cuvine pe plan internaţional. A arătat deschis acestor
reprezentanţi că România nu poate renunţa la drepturile ci milenare
şi regimul trebuie să se pregătească şi se pregăteşte pentru îndepli­
nirea îndatoririlor sale faţă de trecut şi viitor.
în conversaţiile cu Ghigi şi Fabricius, Conducătorul Statului
român a constatat bunăvoinţă, însă o atitudine rezervată în ce
priveşte intenţiile noastre de viitor pentru realizările noastre
Fireşti; consideră această atitudine de oportunitate, fiindcă, deşi
s-au cunoscut obiectivele călătoriei, atât Italia cât şi Germania au
perseverat în invitaţia de a merge la Roma şi la Berlin.
4. Pregătirea materialului documentar referitor la relaţiile
politice, economice şi culturale italo-românc şi schiţarea unui plan
de acţiune. întrucât între problemele de discutat cele mai
importante erau cele politice şi în primul rând situaţia românilor
din Ungaria după Arbitrajul de la Viena, reţinem din această
documentare următoarele:
La întrevederea din 13 octombrie, avută la Roma cu contele
Ciano, d[omnu]l Manoilcscu a propus să se instituie comisii
permanente de control în Fiecare departament cu minoritari şi să
se pregătescă regimul legal al minorităţii române din Ungaria.
Contele Ciano şi-a notat propunerea, probabil spre a o transmite
Ducelui, şi-a spus că asupra ei se va decide numai după terminarea
anchetei începute.
în ce priveşte promisiunea contelui, că la cel dintâi prilej se vor
da României satisfacţii concrete, d[omnu]l Manoilescu crede că
aceasta se referă la viitoarele câştiguri ale României din partea Rusiei
şi Iugoslaviei.

276
 D[omnu|l Manoilcscu mai raportează că s-a propus şi teza
autonomiei complete a românilor din Ungaria, asemănătoare cu
aceea de care se bucurau croaţii; italienii sunt, însă, sceptici în
această privinţă.
în audienţa avută de d(omnuJI Manoilcscu la Duce, în 18 oc­
tombrie, acesta a precizat că: I) aprobă trimiterea de cxţxrţi în
România; 2) c de acord ca un delegat român şi unul ungur să
funcţioneze pe lângă Comisiunea mixtă; 3) este bineînţeles că
intelectualii români trebuie să se întoarcă imediat în Ardealul cedat
şi să fie nclulburaţi; 4) e de acord ca mai târziu .să se in.stituic comisii
permanente în fiecare judeţ cu minoritari; 5) autonomia c potrivită
numai după destinderea raporturilor ungaro-românc; rezultă, deci,
că Ducele nu a respins, principial, ideca acestei autonomii.
în ajunul plecării la Roma, d[omnu]l ministru de Externe
Sturdza a propus următorul plan de acţiune;
1. Se va face totul pentru a se obţine instalarea în Ardealul de
Nord, cel puţin în fiecare judeţ, dacă nu în nccarc plasă, a unei
comisiuni stabile de control.
2. După înfiinţarea comisiilor de control, reîntoarcerea la locul
de baştină a celor 40 000 de români expulzaţi de unguri prin
teroare şi silă. Data cea mai apropiată a încetării controlului va fi
aceea a înfiinţării unui statut naţional pentru majorităţile române.
Dţomnujl Sturdza c de părere să cerem un regim naţional
echivalent cu al autonomiei (teza Manoilcscu).
3. Numai după perioada a doua poate începe lupta de reîn­
tregire. Sugestiile posibile cu privire la acordarea unei schimbări
teritoriale în favoarea noastră pot lua următoarele forme: a) maxi­
mală — reîntoarcerea la graniţa veche; b) medic — stabilirea unei
graniţe care ar delimita o nouă distribuţie etnică, implicând deci
schimbul de populaţie; c) provizorie — retrocedarea către România
a unor anumite regiuni. Pentru cazul din urmă n-ar trebui să
acceptăm cu nici un preţ o modificare care ar micşora în favoarea
Ungariei, din punct de vedere economic, politic şi militar, absur­
ditatea actualei graniţe.

277
 Pentru redarea atmosferei în care s-a făcut călătoria
menţionăm încă două fapte. în drum spre Roma, ministrul Ghigi
a încercat să convingă pe Conducătorul Statului român că nu ar Ti
oportun să pună acum Ducelui problema reparării nedreptăţilor de
la Vicna; acesta a refuzat categoric, considerând în ascmccna
condiţii inutilă călătoria la Roma. De asemenea, ministrul Vitcili,
care a întâmpinai pe Conducător la frontieră, a făcut lot posibilul
să zădărnicească intenţiunea acestuia de a adresa de la frontieră
un salut poporului italian, care se termina astfel: „Am fost ieri
învinşi. Prezenţi în ilustra voastră patrie, suntem prezenţi în faţa
viitorului".
Astfel, Conducătorul Statului român a păşit pe pământul
italian decis să apere interesele actuale şi viitoare ale ţării cu toată
dârzenia, însă cu îndoială asupra reuşitei.

II. PROBLEMELE POLITICE DISCUTATE LA ROMA

A. Situaţia românilor din Ardealul cedat Ungariei
în conversaţiile cu Ducele şi contele Ciano, Generalul
Anioncscu a arătat care este trecutul nostru, care este situaţia
noastră actuală, cauzele cari nc-au adus în această situaţie, cari
sunt dorinţele noastre de viitor şi mijloacele prin cari credem să Ic
realizăm. El a arătat că înţelege deocamdată: a) să întărească
armata; b) să organizeze administraţia ţării; c) să dezvolte
economia ci naţională, pentru ca România să fie în stare să dea pe
plan economic un ajutor cât mai marc Axei prin produsele ei
agricole, iar pe plan politic să fie în stare, la cererea Axei, să
susţină efectiv acţiunea acesteia, pentru ca — contribuind la luptă
— să avem dreptul a pretinde înfăptuirea idealului nostru naţional.
Cu privire la românii din Ungaria, Conducătorul Statului
român a arătat incalificabila purtare a Guvernului din Budapesta,
purtare în cinică contrazicere cu angajamentele şi garanţiile de la

278
Vicna. Atrocităţile maghiare şi angajamentul Guvernului român
faţă do puterile Axei de a păstra tăcerea în timpul proeedurei de
anchetă au pus Guvernul într-o po/.iţic extrem de delicată fală de
opinia publică internă. Această situaţie n-ar putea fi lung timp
menţinută, fără grave inconveniente de ordin intern, regimul fiind
în faza de organizare.
Conducătorul Stalului român propune realizarea dezideratelor
româneşti în faze succesive, după cum urmează:
1. Faza întâi, imedită: Axa să oblige Ungaria să execute imediat
şi total angajamentele ferme, scrise şi verbale, pe care le-a luat faţă
de Axă la Vicna, adică: garantarea vieţii celor 1 400 000 români;
asigurarea libertăţii lor; organizarea lor politică; dezvoltarea lor
economică şi spirituală. Ca garanţie să se instituie în teritoriul cedat
ungurilor comisii mixte stabile. Să fie reprimiţi imediat la casele şi
familiile lor toţi expulzaţii. Să se acorde minorităţile româneşti. în
fapt majoritară, un statut similar cu acela impus la Viena pentru
minoritatea germană din Ungaria,care nu reprezintă decât 50% faţă
de minoritatea românească. Guvernele Axei par obligate să adopte
aceste măsuri nu numai de onoare, ci şi de interesul lor politic de a
ajuta actualul regim din România. Conducătorul Statului român
afirmă, încă o dată. solidaritatea completă, până la capăt, a României
legionare cu Axa.
După ce a ascultat cu marc atenţie expunerea Conducătorului,
Ducele răspunde: Politica Italici faţă de România a fost guvernată
de consideraţia că România nu era ţară amică. Cu regimul legionar
începe o eră nouă pentru relaţiile celor două ţări. România este de
azi înainte prietena Italiei. Ducele declară că a uitat tot trecutul şi
va face totul pentru a întări regimul legionar; va da hotărârii sale o
formă concretă. Va ajuta să se dea ceva opiniei publice româneşti,
care aşteaptă totul de la noul regim. Zilele acestea va sta de vorbă
cu Berlinul. Faţă de populaţia românească din Ardealul ocupat a
luat la Viena răspunderi. Ungurii au făcut lucruri cari nu era permis
să le facă. Cunoaşte aceste lucruri. „Vom stabili organele do control

279
 făgăduite, până se va găsi soluţiunea generală a problemeiDucele,
spune că a atras atenţiunea contelui Telcky asupra primejdiilor
pentru Ungaria de adeveni un stat plurinalional. Acesta a răspuns că
c hotărât a duce în teritoriul noii Ungarii o politică a naţionalităţilor.
S-a văzut în ce măsură această politică a fost adoptată de Budapesta.
La Vicna, a spus Ducele, am dorit să facem tocmai ceva care ar fi
asigurat ordinea în bazinul Dunărean. A spus aceasta pe un ton din
care reieşea că scopul n-a fost atins.
Atât la prima cât şi la a doua audienţă. Ducele a fost de perfect
acord cu pretenţiile minimale ale României, Ic-a găsit justificate şi
imediat aplicabile şi a autorizat pe Conducător să spună la Berlin
că este de perfect acord cu ele.
2. Faza a doua, ceva mai îndepărtată: Conducătorul Statului
român a demonstrat Ducelui că frontiera actuală a Ungariei nu
poate rămânea definitivă; poporul român e hotărât să lupte pe viaţă
şi pe moarte pentru recâştigarca drepturilor lui milenare.
Cu harta etnografică ungurească în mână. Conducătorul l-a
convins pe Duce despre starea reală de fapt. A arătat trecutul
românismului, indestructibilitatea unităţii sale şi imposibilitatea
menţinerii actualelor graniţe. România consideră că problema
graniţelor nu se poate rezolva imediat din două motive: 1) din
amor propriu pentru puterile care au arbitrat şi 2) Axa arc acum
probleme mult mai grele de rezolvat şi România înţelege să o
ajute. La pacea generală, însă, când se va hotărî noua structură a
Europ>ei, România îşi va susţine cu fermitate drepturile. Dacă nu li
SC va face dreptate, românii se vor bate pe viaţă şi pe moarte şi
pace nu va fi în Europa atâta vreme cât aceste drepturi nu vor fi
satisfăcute. Armata română n-a fost învinsă nici de unguri, nici de
bulgari, nici de ruşi, ci numai de germani.
în cursul discuţiunilor asupra revendicărilor României faţă de
Ungaria, contele Ciano a intervenit de mai multe ori pentru a-şi
apăra, fără multă energic şi convingere, teza de la Vicna. La un
moment dat, a pus chestiunea dacă România ar primi ideea unui

280
schimb parţial dc populaţie, în cadrul graniţelor actuale. Minis-
tenil dc Externe al României a protestat, arătând că printr-un astfel
dc schimb s-ar da deplină satisfacţie dorinţelor actuale ale
Ungariei şi ,s-ar încuraja acţiunea dc teroare a Guvernului maghiar.
Dacă noi (regimul legionar) nu avem răspunderea sentinţei de
arbitraj din Viena, avem faţă de opinia publică românească
răspunderea aplicării acestui Arbitraj.
Din răspunsul Ducelui, comprehensiv şi afirmativ, a reieşit că
este intcnţiunca Italiei dc a veghea ca populaţiunea românească să
primească un statut care îi va garanta libertăţile şi securitatea şi că un
proiect este deja în studiu între Berlin şi Roma în acca.slă privinţă.
Revenind la ideca schimbului dc populaţie, ministrul Sturdza
a cerut să se ia notă că: I) România nu va admite niciodată ea o
parte din populaţiunea românească din Ardealul dc Nord să fie
transportată în partea care ne-a rămas nouă, lăsând majoritatea
fraţilor lor şi mai slăbiţi şi lără apărare în mâinile schingiuitorilor
maghiari. Schimbul dc populaţie noi îl admitem, dar în cadrul
unor noi graniţe, care ar lăsa fiecăreia din cele două părţi
suprafeţe, aritmetic şi economic calculate, după populaţiunea cc
aceste graniţe o va cuprinde finalmente. 2) Dacă principiul unor
noi graniţe şi al schimbului de populaţie este admis, regimul
legionar este în măsură a lua asupra lui întreaga răspundere a
acestui schimb.
în timpul disculiunilor preliminare asupra revendicărilor faţă
dc Ungaria (întrevederea Conducător-Ciano-Sturdza-Vojcn,
premergătoare întrevederii cu Ducele), contele Ciano a repetat de
mai multe ori că ştia că ungurii avuseseră „la main trop forte“.
Fiind întrebat de Conducător despre raportul Comisiei dc anchetă
din teritoriile cedate, a răspuns că nu l-a citit în întregime,
deoarece nu i se prezentase decât prima parte; acest raport
conţinea mai multe părţi şi chiar un proiect pentru un aranjament
general în chestiunea populaţiei româneşti din Ardealul unguresc.

281
 Contele Ciano a spus că va merge peste câteva zile la Berlin şi va
avea ocaziunca să discute chestiunea cu d[omnu]l Ribbcntrop.
Conducătorul Statului român consideră că este inadmisibil ca
o comisiunc de anchetă să depună raportul fragmentar; adevărul
este că raportul a fost depus şi că este defavorabil Ungariei, ceea
ce nu a convenit contelui Ciano. El a dat ordin delegatului italian
Roggeri să-l atenueze. Marele vinovat al Arbitrajului de la Viena
caută să SC acopere de responsabilităţile fală de Duce. în legătură
cu această chestiune este de menţionat că în nota de serviciu a
domnului Mareş (livretul nr. 9) se afirmă că este vorba nu de
raportul Comisiunii mixte, ci dc un raport personal al contelui
Roggeri către Guvernul italian, sortit a ajunge în mâinile Ducelui.
în toate chestiunile di.sculale. Conducătorul a găsit o perfectă
înţelegere la Duce, cu care s-a înţeles dc la soldat la soldat: mult
mai puţină înţelegere la contele Ciano. Totuşi şi acesta, la
întrevederea de a doua zi,între patru ochi. a mărturisit, arătând pe
harta etnografică italiană; „Se vede clar că este în realitate o
infiltraţie maghiară la noi. nu una română la ei.“ Conducătorul l-a
rugat să nu uite niciodată că acesta este adevărul.
Adevărul asupra dreptăţii noastre este puţin cunoscut şi în
cercurile conducătoare italiene, cari s-au menţinut într-o atitudine
foarte rezervată cu privire la revendicările noastre faţă dc unguri.
Dăm câteva informaţii din notele de .serviciu ale persoanelor din
suita Conducătorului:
— în discuţiunile asupra chestiunii românilor din Ungaria
interlocutorii (Grandi, Pavolini) s-au arătat rezervaţi (sub.sceretar
dc .Stat Papanacc).
— în CC priveşte problemele politice, toţi interlocutorii i s-au
părut deosebit dc rezervaţi şi puţin lămuriţi asupra problemei
Transilvaniei (secretar general VI. Dumitrcscu).
— în discuţiunile asupra situaţiei românilor din Ungaraia,
interlocutorii (Bottai, Pavolini, contele Suarvi, contele Thaon dc
Roval) păstrau destulă rezervă (consilierul dc legaţie N. Dimitreseu).

282
 — Din convorbirile avute cu mareşalul de Bono, d[oam)na
general Pricolo şi d[omnu]l general Roatta, rezultă că asupra
românilor din Ardeal şi a drepturilor noastre nu au existat
informaliuni precise. Acum situaţia este cunoscută şi în curând se
va schimba. Dreptatea va triumfa (colonel Diaconcscu).
— Cu privire la teritoriile cedate, ministrul Riceardi (ministrul
Schimburilor) crede că nu s-a cunoscut situaţia reală (maior
Alexandru Marin).
— Persoanele influente încearcă să evite discutarea
problemelor maghiare (Alexandru Randa, şeful presei).
Observaţiuni de aceeaşi natură fac domnii profesor Oniccscu,
Mircca Pop, Ştefan loncscu.
Presa italiană a făcut Conducătorului Statului român o primire
entuziastă şi vizita sa a fost comentată foarte favorabil.

în schimb, cercurile clericale s-au dovedit mult mai just

informate şi ca totul binevoitoare. în ziua de 16 noiembrie.
Conducătorul Statului român a fost primit de Papă, cu onorurile
date unui .şef dc stat, într-o audienţă de 45 minute. El a constatai că
Sfântul Părinte este bine informai asupra problemelor noastre,
asupra trecutului şi prezentului Conducătorului, asupra barbariilor
ungureşti, asupra atitudinci noastre civilizate şi a promis tot
sprijinul pentru uşurarea situaţiei românilor din teritoriile cedate.
Monseniorul Moniini, substitutul secretarului dc Stat al
Vaticanului, s-a exprimat către d|omnu|l Mareş că niciodată
ungurii nu au socotit soluţiunca dc la Vicna ca dcrmilivă: ci îşi dau
.scama că dacă Axa câştigă războiul chestiunea Transilvaniei va fi
rezolvată în dauna lor, care vor pierde aproape întreg teritoriul
cedat. Iar d|omnu|l maior Alexandru Marin relalază că
monseniorul Giuscppc Cesarini, tot din cercurile Vaticanului,
cunoaşte stările dc lucruri dc la noi, nedreptatea ce ni s-a lăcut prin
Arbitrajul de la Vicna. atrocităţile ungureşti ele. liibcşc poporul
nostru şi ar fi fost foarte fericit dacă i s-ar fi încredinţat nunciatura

28.1
papală din Bucureşti. Este posibil ca, chestiunea raporturilor
româno-ungare să fie exploatată în interesul catolicismului. La
dosar sunt con.scmnate două convorbiri în sensul acesta: 1) Mar­
chizul Paccelli a lăsat să se înţeleagă că o mai marc libertate
acordată catolicismului în România ar avea ca urmare un sprijin
efectiv din partea Vaticanului (nota dţomnujlui M. Vlastc);
2) Monseniorul Marmaggi, fost nunţiu papal la Bucureşti, s-a
exprimat cărc d|domnu]l Papanacc că poporul român lîind latin,
nu vede de ce s-ar menţine separarea în biserică; d|omnu]l
Papanacc crede că chestiunea prezintă o m:irc importanţă pentru
problema Ardealului.

B. Raporturile cu U.R.S.S.

AH1.C., fond Prcşcdinlia Consiliului dc Mini.şiri. dosar 332/1940. ff. I

RAPORT AL LUI MIHAIL STURDZA

PRIVIND ÎNTREVEDEREA
BENITO MUSSOLINI-ION ANTONESCU

Livretul nr
Rezumat

Domnul General Antonescu a făcut un lung expozeu al

situaţiei noastre inlcmc şi externe. A arătat toate scăderile politice,
naţionale, economice, morale lăsate dc fostul regim şi greutăţile
fără număr înlâmpinale de regimul legionar: Ţara redusă'cu o
treime, problema refugiaţilor, recolta deficitară etc. A trecut apoi
la raporturile cu vecinii, arătând incalificabila purtare a Guver­
nului din Budapesta faţă de populaţiunile româneşti, purtate în
cinică contrazicere cu angajamentele .şi garanţiile de la Vicna.
Persccuţiunile maghiare şi angajamentul Guvernului român faţă
de puterile Axei de a păstra tăcerea în timpul procedurii de anchetă
a pus Guvernul legionar într-o poziţie extrem de delicată faţă de
opinia publică internă. Această situaţie n-ar putea fi lung timp
menţinută fără grave inconveniente de ordin intern, regimul fiind
în faza de organizare.
Satisfacţia ce se cuvine a se da opiniei publice româneşti nu
poate lua decât următoarea formă:
1) Instalarea unor organe stabile şi numeroase de control în
Ardealul de Nord, cari să garanteze viaţa, averea, siguranţa
populaţiei româneşti;
2) Reîntoarcerea celor 40 000 de români alungaţi de teroarea
maghiară. Guvernele Axei par obligate să adopte aceste măsuri nu
numai de onoare, ci şi de interesul lor politic de a ajuta actualul
regim din România.
Cu privire la Rusia Sovietică, domnul General a expus acţiu­
nea îndrăzneaţă şi primejdioasă — pentru Italia şi Germania în
primul rând — desfăşurată dc Moscova în Dunărea maritimă.
Referitor la Bulgaria, arată atmosfera amicală în care s-a executat
şi se execută înţelegerea privitoare la schimbul dc populaţii.
Expune apoi pe larg problema românilor din Peninsula Balcanică
şi interesele comune ale Italici şi României în acesată chestiune.
încheind, domnul General Antoncscu afirmă încă o dată
solidaritatea completă, până la capăt, a României legionare cu
Axa. Arată apoi starea în care a găsit Armata română şi hotărârea
fermă dc a o reface; la primăvară România va dispune dc un
puternic instrument de apărare.

•85 I>

i; Nicok;'.- Colan"
 După ce a ascultat cu mare atenţiune expunerea Condu­
cătorului, Ducele răspunde:
Politica Italici faţă de România a fost guvernată de consideraţia
că România nu era o ţară amică. Se aminteşte rolul României la
Geneva, politica d[omnu]lui Titulescu. Cu regimul legionar începe
o eră nouă pentru relaţiile celor două ţări. România este de azi înainte
prietena Italiei. Ducele declară că a uitat tot trecutul şi va face totul
pentru a întări regimul legionar: va da hotărârii sale o formă concretă.
Va ajuta să se dea ceva cât mai degrabă opiniei publice româneşti,
care aşteaptă totul de la noul regim. Zilele acestea va sta de vorbă cu
Berlinul. Cu privire la populaţia românească din Ardealul unguresc
spune că a luat la Vicna răspunderi faţă de această populaţie. Ungurii
au făcut lucruri care nu era permis să le facă. Cunoaşte aceste lucmri.
„Vom stabili organele de control lăgăduitc, până sc va găsi soluţia
generală a problemei." Ducele spune că a atras atenţia contelui
Tcicki asupra primejdiilor pentru Ungaria de a deveni un Stat
plurinaţional. Acesta a răspuns că c hotărât a duce în teritoriul noii
Ungarii o politică a naţionalităţilor. S-a văzut în ce măsură această
politică a fost adoptată de Budapesta. Ducele crede că războiul va fi
lung şi greu. Dc accca, nu-şi pierde deocamdată timpul făcând
planuri pentru reorganizarea Europei de după război. Deocamdată
se bate şi vrea să învingă. „După război vom lua harta Europei şi
atuncca vom vedea cc trebuie aranjat şi ce trebuie făcut." Victoria
Italici asupra Greciei este matematică. Italienii pot mobiliza 100dc
divizii, grecii numai 12. Cu privire la dificultăţile ceononiiec prin
care trece regimul legionar. Ducele s-a declarat convins că vor fi
sunnontatc. S-a arătat extrem dc interesat dc situaţia Amiatei române
şi refacerea ci acluâlă. Despre Rusia a spus că nu putea fi indiferentă
neutralitatea ci într-un război atât de greu. Nu crede că Hitlcr ar dori
chiar să „fairc quclquc chosc avec Ies Sovicts". Sc va vedea cc sc va
petrece la Berlin. Ştie că ni .s-au luat chiar şi teritorii cari au aptuţinut
totdeauna Vechiului Regal. La Vicna, a spus Ducele, am dorit să

286
facem tocmai ceva care ar Fi asigurat ordinea în bazinul Dunărean. A
spus aceasta pe un ton din care reieşea că scopul n-a fost atins.
Domnul General Antonescu a reluat euvântul şi, documen-
tăndu-şi e,\punerea cu piese demonstrative, a arătat trecutul
românismului, indestructibilitatca unităţii sale şi imposibilitatea
menţinerii actualelor graniţe. Nu va avea odihnă până nu va Fi
restituit neamul în integritatea şi independenţa sa, spre eare scop
va utiliza armatele române, neînvinse decât de germani. Cere ca
după alcătuirea controlului stabil cei 40 000 de ardeleni refugiaţi
şi expulzaţi să se reîntoareă la vetrele lor şi statutul care a fost Fixat
la Viena pentru germanii din Ungaria să fie aplicat şi românilor.
în timpul ultimei părţi a discuţiunei,contele Cianoa intervenit
de mai multe ori pentru a-şi apăra, fără multă energic şi
convingere, teza de la Viena. La un moment dat a pus chestiunea
dacă am primi idcca unui schimb parţial de populaţii. înlăuntrul
graniţelor actuale. Ministerul de Externe al României a protestat
vehement, arătând că într-un astfel de schimb s-ar da deplină
satisfacţie dorinţelor actuale ale Ungariei şi s-ar încuraja acţiunea
de teroare şi atrocităţi a Guvernului ungar. Dacă noi nu avem
răspunderea sentinţei de Arbitraj din Viena, avem faţă de opinia
noastră publică răspunderea aplicării acestui Arbitraj.
Din răspunsul Ducelui, comprehensiv şi afirmativ, a reieşit că
este intenţiunca Italici de a veghea ca populaţiunca românească să
primescă un statut eare îi va garanta libertăţile şi securitatea, şi că
un proiect este deja în studiu între Berlin şi Roma în această privinţă.
Revenind la chestiunea schimbului de populaţii, ministrul de
Externe al României a cerut să se ia notă că:
I) România nu va admite niciodată ca o parte din populaţia
românească din Ardealul de Nord să fie transportată în partea care
nc-a rămas nouă, lăsând majoritatea fraţilor lor şi mai slăbiţi şi fără
apărare în mâinile schingiuitorilor maghiari. Schimbul de populaţie
noi îl admitem, dar în cadrul unor noi graniţe, care ar lăsa fiecăreia

287
din cele două părţi suprafeţe aritmetic şi economic calculate, după
populaţiunea ce aceste graniţe o va cuprinde finalmente.
2) Dacă principiul unor graniţe şi al schimbului de populaţie
este admis, regimul legionar este în măsură u lua asupra lui
întreaga răspundere a acestui schimb.
în restul discuţiunii s-au abordat chestiuni de statistici demo­
grafice şi de distribuţie a populaţiunilor.
Conducătorul Statului, încheind, s-a scuzat pentru francheţea
eu care s-a exprimat, dar caracterul său nu-i permitea să exprime
altceva decât adevăratul său gând. Ducele, cu un accent ce
manifestă simpatie, a răspuns că pricepe foarte bine şi că dacă
Conducătorul ar fi făcut altfel nu ar fi vorbit ca român.

DECLARAŢIA GENERALULUI ION ANTONESCU,

CONDUCĂTORUL STATULUI,
FĂCUTĂ LA ALBA lULIA, LA 1 DECEMBRIE 1940

Din această cetate a Unirei, a drepturilor noastre veşnice şi

încercate, mă adresez cu încredere tuturor. îmi îndrept gândul plin
de nădejdi spre ardeleni, spre ostaşi şi spre toţi românii.
Fraţi ardeleni!
Voi,eari v-aţi sfâşiat sufletul şi trupul;
Voi, cari aţi părăsit încă o dată vetrele vieţii şi crucile
mormintelor;
Voi, cari aţi adăugat dureri noi la hrisovul suferinţelor de
veacuri;
Nu deznădăjduiţi.
 Pe umerii voştri stă apăsarea sfântă a datoriilor strămoşeşti.
în această clipă de îngenunchere, Ingenunchiaţi ca să auziţi
trosnetul de trupuri pe roată ale lui Horea şi Cloşca; simţiţi în
sânge clocotul de viaţă ardelenească a lui Avram lancu şi ritmul de
redeşteptare naţională a lui Mureşan. Plecaţi urechea la brazda
strămoşească şi păstraţi în cuget icoana gândurilor lui Lazăr,
Şincai şi Şaguna şi cutremuraţi-vă de biruinţa măreaţă şi veşnică
a lui Mihai Viteazul.
Nc-am născut aci, suntem cei dintâi aşezaţi aci şi vom pleca
cei din urmă. Vom muri aci, fraţi ardeleni, fiindcă nu putem părăsi
ceea ce nu se poate părăsi. Nici furtunile, nici trufiile, nici trădările
nu ne vor clinti.
Toţi trebuie să păstrăm încrederea în drepturile neamului, să
ducem o luptă de credinţă,de muncă şi de jertfă şi prin jertfă să ne
câştigăm dreptatea. Fiindcă dreptatea străjuieşte lumea. Şi
dreptatea lumii va fi dreptatea noastră.
Ostaşi, din cetatea biruinţei lui Mihai Vodă, de la temeliile
întregitoare de neam, îndrept gândul spre voi toţi, pentru a vă
remărturisi toată iubirea, toată nădejdea şi toată siguranţa pe care
neamul întreg o pune în voi.
Ţara şi cu mine nu vom cruţa nimic pentru ca să vă pregătim
destinul pe care îl meritaţi. Ţara şi cu mine vă iubim şi vă cinstim.
Ţara şi cu mine aşteptăm de la voi ca să nu fiţi mai prejos decât
glorioşii noştri înaintaşi.
De aceea, din Alba lulia, unde gloria celui dintâi întregitor a
adus peste veacuri afirmarea de voinţă şi unire a Ardealului,
pentru ca în sunetul de clopote ale credinţei strămoşeşti să dea
Coroana Unirei celui din urmă întregitor, în numele trecutului,
pentru apărarea prezentului şi pentru gloria viitorului, cer azi
Unirea Românilor într-un singur suflet.

AJIJ.C., fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, dosar 317/1940, ff. 6-7.

LEGAŢIUNEA GERMANA
DIN BUCUREŞTI 3 decembrie 1940
Nr.9028

MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE

AL ROMÂNIEI

Notă verbală

Lcgaţiunea Germaniei, însărcinată de Guvernul Rcichului, cu

onoare face cunoscut Ministerului de Externe un rezumat din
raportul Comisiunei de cercetare italo-germane asupra celor stabilite
în Rdmânia şi Ungaria. Acest rezumat a fost predat reprezentantului
Ministerului Afacerilor Străine la 30 octombrie 1940.
Prin aceasta Lcgaţiunea Germaniei cu onoare vă comunică, că
Guvernul Rcichului, de acord cu Guvernul italian, garantează că
această Comisiune s-a dedicat cu cea mai marc obiectivitate şi cu
cel mai marc interes misiunei încredinţate. Ea îşi ia permisiunea să
recomande din partea Puterilor Axei Ministrului de Externe
român şi Guvernului maghiar următoarele:
I. După ce Guvernul Regal român şi Guvernul maghiar au dat
un raport că în ziua de 24 noiembrie vor înceta toate expulzările.
Guvernul Rcichului a crezut că este de [lajsine înţeles că raportul
sus-amintit priveşte toate actele de brutalitate şi toate măsurile
mijlocite şi nemijlocite care ar avea ca urmare o emigrare a.
populaţiei cu drept de optări.
II. Campania de presă şi radio să înceteze imediat.

290
 III. Să se dea voie expulzaţilor şi refugiaţilor, cari îşi exprimă
dorinţa de a se reîntoarce în ţara respecţi vă, să plece; întrucât în unele
cazuri singuratice nu s-ar opync motive speciale la această
reîntoarcere.
IV. Cei expulzaţi sau cei atinşi prin măsuri similare, indiferent
dacă se întorc sau nu, să fie despăgubiţi în mod corespunzător de
pagubele suferite în urma expulzărei sau înlăturărei. Despăgubirea
urmează să se facă de către propriul Guvern. Se va tăia o
procedură clcaring al cărei saldo va fi achitat de guvernul
respectiv.
V. Tratativele începute la Budapesta la 14 octombrie între
Guvernul Regal român şi Guvernul maghiar, asupra problemelor
privitoare la reglementarea graniţelor, la problemele economice
şi problemele de comunicaţie indicate prin Arbitrajul de la Viena
şi între timp întrerupte, să fie neîntârziat. Se recomandă ambelor
guverne să stabilească graniţele definitive şi dacă este posibil
conform cadastrului comunal.
VI. Paralel cu tratativele de la punctul V, să se realizeze un
acord comun româno-maghiar cu privire la tratamentul reciproc
al minorităţilor.
VII. Până la punerea în aplicare a acordului privitor la
minorităţi, o comisiune germano-italiană va sta la dispoziţia
statelor respective pentru evitarea şi cercetarea expulzărilor şi
brutalităţilor. Compunerea acestei comisiuni va fi discutată între
Guvernul german şi italian.

Azh.MA£., fond Transi ia 1920-1944, do.sar 123, (T. 138-139.

Publicaia dc Vasilc Puşcaş, op. cit., pp. 14-16, .sub mcn|iunca: Recoman-
rilc guvernelor Germanici şi Italici pcntni guvernele Romanici şi Ungariei în
Tia investigaţiei Comisiei Altenburg-Roggeri.
MINISTERUL
AFACERILOR STRĂINE Bucureşti, 4 decembrie 1940

Către,
LEGAŢIUNEA ITALIANĂ DIN BUCUREŞTI

Notă verbală

R6pondant ă la Note du 3 ddcembre, le Ministere Royal des

Affaires Etrangfcres a l’honneur de porter ce qui suit ă la
connaissance de la Ldgation d'Italie:
Par Ies lettres du 9 octombre que le Ministre des Affaires
Etrangfcres avait eu l’honneur d’adresser â leurs Excellcnces le
Ministre des Affaires Etrangfcres d’Italie et du Reich, il avait
suggărd aux Gouvemements Italien et Allemand; 1) qu’une
cnquete soit ouverte en Transylvanie du Nord par des ddldguds
Italiens et Allemands qui se rendraient en lieu et place pour
cxaminer Ies excts graves attribuds aux autoritds hongroises par le
Gouvemement Roumain; 2) qu’afin d’dviter la rdpdtition ă
l’avenir de semblables crimes, violcnces, abus, il soit institud des
organes italiens et allemands dans Ies ddpartcmcnts de la Hongrie
habilde par des roumains avec la mission de surveiller et de
contrâlcr le traitement de ces demieres.
Pour ddcrire en pcu de mots Ies circonstances qui avaient
ddtermind le Gouvemement Roumain ă cette ddmarche il suffit de
rappeler que dans Ies seules communes de Ip, Trosnea, Huedin et
Mureşenii de Câmpie plus de 300 hommes, femmes et enfants
avaient dtd masacrds peu avant par Ies autoritds militaires et ci viJes
hongroises, sans aucune provocation.
 Quant aux ddtails de ces atrocităs le Gouvemement Roumain
s’en rdfdrd enti&rement au rapport complet de la Commision
d’enquite italo-allemande. II n’y ajoutera que Ies deux remarques:
1) II n'existe point de prdcddent,dans l'histoiredu traitement des
minoritds aux atrocitds commises en Transylvanie du Nord — Ies
massacres des minoritaires allemands en Pologne, seuls
comparables, ayant 6td perpdtrds au courant d’une guerre; 2) Pour
ces plus de trois cents innocentes victimes il n’y a eu jusqu’â
prdsent aucun coupable de puni en Hongrie.
Lcs Gouvernements Italien et Allemand, tenant compte sans
doute des assurances sollennelles contractuclles et autres qui
avaient 6t6 donndes ă Vienne ayant admis le bien fondd d’une
pârtie de ces suggestions, une commission d’enquete, la
Commission Roggcri-Altenbourg, a parcouru aussi bien la
Transylvanie Mdridionale que la Transylvanie du Nord et Ies
rdsultats de cette enquete ont ddtermind ă leur tour une sdrie de
propositions et recommandations qui soni communiqudes
aujourd’hui au Gouvemement Roumain par Ies Gouvernements
d’Italie et du Reich.
Avânt de passer ă l’examen de ces recommandations et
d’exposer son point de vue ă leur sujet, le Gouvemement
Roumain tient ă rappeler Ies nombreuses Communications qu’il a
eu l’honneur de faire aux deux Gouvernements au sujet des
persdculions. atrocitds et expulsions, dont furent victimes dans la
Transylvanie du Nord Ies populations roumaines depuis la Fin de
I ’cnquâle Roggcri-Altenbourg.
II tient â rappeler, ainsi que le ddmontraient ces Communi­
cations, que depuis la fin de cette enqudte jusqu’ă aujourd’hui, un
plan systdmalique d’anihilation naţionale a dtd exdcutd par le
Gouvemement de Budapest contre Ies diles populations d’une
faţon tellement rapide et intense que l’on peut dire sans aucune
exagdration qu’il a 6l6 plus fait dans ces sept semaines contre la

293
vie naţionale des roumains de Transylvanie que pendant 70 ans
du răgime des Habsbourgs.
PoinI I CI 2
Les points un et deux des recommandations soumises
aujourd’hui au Gouvemement Roumain prdvoient unc treve aussi
bien au point de vue de la campagne de presse et dc radio, qu'au
point do vue des mesures de violenccs, pers^utions, expulsions ctc.
Le Gouvemement Roumain tient ă rappcler qu’un
engagemont semblable avait 6t6 pris par les Gouverncmcnts do
Bucarest et de Budapest au moment oâ la Commission
Roggeri-Altenbourg commenţait son voyagc. Les deux parties
devaient maintomir cette treve jusqu’ă la communication des
rdsultats de l'enqucte en question.
C’esljustement de cette treve que le Gouvemement Hongrois
a profităpouT conduire avec Ia violence, la rapidită el la diversitd
de moyens Ia plus implacablemenl et pour ainsi dire Ia plus
scicntifiquement connuc, son ocuvre de destruction naţionale de
I'âlăment roumain.
C’est contre tous les secteurs de la vie d’unc nation, contre la
totalitd dc son existence mat6rielle et spirituelle que l’action du
Gouvemement de Budapest s’est exerede pendant ce temps.
Plus de40 000 roumains, parmi lesquels l'6lite de la population,
choisis de faţon ă la priver de tous ses didments de direction, ont dtd
expuisds de vive force, ou par la terreur, en grande pârtie aprds
l’enqucte de la Commission.
Des villagcs privds prdalabicmcnt de Icurs pretres ont dtd
foreds d’adhdrcr par derit ă des confessions rcligicuscs qui
n’dtaicnt pas Ies Icurs.
Des districts entieres ont dtd privds de leur clergd, de leur
corps cnseignant, dc tous ce qui rcprdscntait un didmcnt prdcis dc
force ou dc rcsistcncc naţionale.

294
 D’autres villagcs ont dtd jctds de l’autre cotd dc la frontiferc
aprds que par Ies moyens dont il est inutile dc rdpdter la description,
ils avaient dtd forcds d’opter pour la nationalitd roumainc.
Les biens des roumains cxpuisds ou emprisonnds ont dtd
soumis ă un regime tel qu’il dquivaut ă la confiscation, ceci par
des moyens soit d’apparencc Idgale soit absolumcnt ilidgaux, tels
que les hypothdques Tiscales, les scquestrcs, les rcquisitions,
l’dpaipillement des fortunes mobilidres etc.
Ce que les cxpulsions n’ont pas fait a dtd compidid par les
emprisonnements et les camps de conccntration oii sont cncore
aujourd’hui retenus par centaines; pretres, institutcurs,
Idgionnaircs, propridtaircs, anciens fonctionnaires etc.
Bref, une nouvelle enquete qui scrait faitc en ce moment cn
Transylvanie du Nord ddmontrerait que, depuis celle cffectud par
la mission Roggcri-Altenbourg, et sous la couvcrt de la trSve qui
avait 6t6 dcmandâe aux partics ă cette occasion le Gouvemcmcnt
de Budapest a achevd la premidre pârtie dc son programe de
magyarisation celle qui doit selon toute apparence prdparcr le
recensement projetd pour fdvrier 1941.
Point 3
Le point 3 prdvoit que les expulsds et les rcfugids qui cn
cxpriment le ddsir doivent etre autorisds ă rentrcrdans leurs foycrs,
sauf pour de motifs spdciaux dans certains cas cxceplionnels.
Le rctour de plus de 40 000 expulsds et rcfugids est considdrd
par le Gouvememcnt Roumain commc une condilion esscniielle
ă tout retablissement en Transylvanie d’un ordre corrcspondant
aux ddcisions et engagements de l’arbitragc dc Vienne. II est
dvident pourtant qu’il serait impossible de dcmandcr ă ses
conationaux rentrer dans les territoires d’od les massacres, la
tcrreur, les pcrsdcutions de toute soite et les cxpulsions, les ont
chassds avant d’avoir la certitude qu’ils y trouvcront les garantics
suffisantcs de sdcuritd et de Idgalitd.

295
 En ce qui regarde Ies cxccptions prdnues, le Gouvemcmcnt
Roumain souligne Ie Tait que tous Ies habilants roumains de la
Transylvanie du Nord, tous intellcctuels, spdcialemcnt: pretres,
instituteurs, fonctionnaires etc., peuvcnt ctrc accisdr par le
Gouvemcment Hogrois, ă trfes juste titre, d’avoir 6l6 pendant
20 ans Ies 616ments plus ou moins actifs, plus ou moins militants
d’organisation et de r6sistencc naţionale roumainc. II est Evident
que dans I’esprit des Gouvememenis de Rome et de Berlin ce
n’est pas de semblables accusations qui pourraient conslituer Ies
exceptions prdvucs. II est donc ndcessaire de prdeiser qu’il ne se
pourrait agir que des personnes qui se seraient livrder ă des
agissements subversifs depuis I ’occupation hongroise. Dans eette
mesure,et avec Ies restrictions naturelles de nombre et d'dquitd, le
Gouvemement Roumain admettrail le principe de quelques
ddrogations â faire aux termes et aux droits absolus d'option.
Point 4
Le point 4 prdvoit des dddommagements pour Ies cxpulsds et
Ies refugids et une modalitd toute spdciale pour Ies payements de
ces dddommagcments.
Les d6dommagements auxquels Ies cxpulsds et ceux que la
terreur a obligd ă chercher refuge dans un territoire voisin ont Ic
droit de s’attendre peuvent etre de deux sortes:
1) Ies frais pcrsonnels, ddpenscs et dommages causds par Ic
fait matdriel de l’expulsion,du voyage,du sdjour cn pays dtranger,
dventuellement de rinterruption des affaircs etc.
2) les pertes subies dans les biens, du fait des mesures
Juridiques ou administratives, Idgales ou iidgaics, qui ont prdcddd,
aceompagndou suivi l’expulsion.
Le Gouvemement Roumain estime qu’il ne pcut s’agir, ici, de
CC demier genrc de dddommagement dans toute autre circonstancc
que celle de ta râinstallation des expuJsâs dans leur bien et
propriâtâs. En cffet, une autre interprdtation fournirait au

296
Gouvemement Hongrois l'occasion d'entcSriner un acte de
violence, contraire aux engagcments qu’il avait pris ă Vienne, au
moyen d’une simple operat ion financiare dont, fait remarquable,
s’cst le Gouvemement Roumain qui supportcrait Ies frais.
II est tSvident en cffct que Ic systime des d^dommagemcnts
prăalabics par Ies Gouvcmcmcnts dont Ies conationaux ont dtd Ies
victimes, suivi d’une opdration de „clearing" ctc. — â ddfaut d’un
controle absolument dquitablc inddpendant — represente une
prime au Gouvemement fautif. Cclui-ci n’aurait qu’ă charger „ad
libitum" Ies comptes qu’il s’cstimcrait en droit de prdscnter pour
couvrir ou dvcntuelcmcnt, meme ddpasscr. Ies comptes du
Gouvemement dont Ies conationaux ont dtd Idsds par milliers dans
leur bien ct dans leurs corps.
Lc point 4 oublic cn effet de mentionner l’unedes sources Ies
plus Idgitimcs et Ies plus dignes d’intdret des dommages
dventucls; Ies assassinats individuels ct Ies massacres cn masses.
Le Gouvemement Royal a cn effet Ie triste devoir de rappeler qu’il
y a actuellement sur son tcrritoirc dc nombreux roumains de Ia
Transylvanie du Nord qui ont perdu de ccttc faţon femme, mari,
parents ou cnfants: des parents par exemple qui ont assistd au
massacre de leurs enfants, des enfants qui ont vu abattre leurs
parents et dc nombreux cas semblablcs.
Le Gouvcnement Roumain ne suppose pas qu’il soit dans
l’csprit des recommandation faites d’oublier dc si justes
reclamations qui devraient au contraire passer au premier rang de
toutes cel Ies qui seraient dvcntucllcmcnt produites.
Point Set 6
Ces points prdvoient la reprise imm^diatc de pourparlers
interrompus ă Budapest et „pari passu" des pourparlers entre Ies
deux Gouverncments relativemcnt ă I’dlablissement d’une
Convention pour le traitement des populations roumaine et
hongroise dans leurs territoires respectifs.

297
 11$ rccommandent cn mcme temps qu’cn ce qui rcgarcic
rătablissemcnl d’unc ligne frontiere definitive, la ligne dite
cadastrale soit autant que possible prisc cn consideration.
Les conclusions de cettc note indiqucront le point de vue du
Gouvcrncment Roumain en ce qui concerne la reprise de pour-
parlcrs avcc Ic Gouvenement Hongrois. Le Gouvcnement Royal
tient purtam ădedarerdăs maintenant qu’il ne pourait dordnavant
accepter Budapest comme lieu des ndgociations dvcntuelles.
En CC qui concerne l’adoption de la ligne cadastrale ou de
toutes autres dircctives pour un dessein ddfinitif de la nouvclle
frontiere, le Gouvenement Roumain rappcllc que ses ddldguds
spdciaux n’ont jusqu’â ce jour quiltd Budapest ct se sont
continucllcment tenus ă la disposition du Gouvenement Hongrois.
II rappellc de meme que, d'un commun aceord, des dircctives
diverses, entre autres celle de la ligne cadastrale, ont dtd priscs
utilemcnt cn considdration par les deux partics intdrcssdes qui ont
pu ainsi arrivcr ă un acord de principe interessant Ic 80% de la
nouvclle frontiere.
Le Gouvenement Roumain est preţ ă continucr le travail
commun sur Ies memes bascs. II dtablit sculcmcnt deux restrictions:
1) le traed ddEinitif ne pcut lui infligcr des nouvcllcs pertes des
surfaces; 2) il ne peut, sous pretexte de ligne cadastrale ou autre, lui
fairc cdder cn profondeur des points ou des rdgions que ses armdcs
sont chargdcs de ddfcndrc comme interessant nu plus haut degrd la
sdcuritd de son territoirc.
Point 1

Le point 7, rdpondant au ddsir exprimd par le Gouvenement

Roumain de voir un controlc stablc s’dtablir dansja Transylvanic
du Nord, dans Ic plus de points possible, ddeide que jusqu’ă l’cntrdc
cn vigucur d’un Convention .sur Ic traitement rcspcctif des
populations roumainc ct hongroisc il se cunslituicrait unc

298
commission italo-allcmandc pour dviter la i^pdtition de tout acte de
brutalit6, expulsion au autre ou pour Ies enqucter si il y avait lieu.
Des explications verbales qui ont accompagnd Ia remise du
document il ressortirait qu’il est dans l’intention des Gouvcmements
Italien ct Allcmand d’^tablLră cette fin une commission ă Guj et une
autre ă Braşov.
Le Gouvemement Roumain est obligi, par Ies circonstances
qui ont itd portdes â la connaissancc du Gouvemement Italien et
du Gouvemement Allemand tant par Ia Commission d’enqudte
Roggcri-Altcnbourg que par Ies Notes de Gouvemement de
Bucarest ou de ses Ldgations, de faire remarquer que la prdsence
d’unc scule commission en Transylvanie du Nord ne peut etre
suflisantc pour fairc face ă tous Ies besoins de protcction et de
sdcuritd dc la population roumainc de cette rdgion.
Si Ies Gouvencments Italien et Allcmand nccroicnt pas possiblc
de satisfaire entierement Ies propositions du Gouvencment
Roumain îi cc sujet, cclui-ci suggdre qu’au moins deux sous-
commissions dtablics ă Oradea ct ă Baia Mare compldtent le travail
de la Commission dc Cluj. II accepte dvidemmcnt des sous-
commissions .scmblables sur son tcrritoirc.
L’dfficacitd du travail des organnes italo-allcmands serait, dc
I’avis du Gouvemement Roumain,presqu’anulld si des rcprdsentants
des Gouvcrncmcnts rcspectifs n’dtaicnt ddtachds auprds d’cux
commc dans Ic cas dc la premidre commission Roggeri-Altenbourg.
On ne pourrait concevoir, cn cas contrairc, p-ir qucl moyen de contact
et de transmission Ies cas d’cxcds ou sdvices pourraient ctre portds en
temps utile ă la connaissancc de 1'organe dc survcillancc.
Mais il est un autre point, assurdment aussi important, sur
Icqucl le Gouvemement Roumain est obligd d’insistqr. Cest celui
de Ia compâtencc de la commission et des sotis-commission
âvcntuelles.
 II Iui sembic indispensables que cctte compâtence s ’âtendc ă
Ia surveillance du retour des cxpuisds et rdfugiâs avcc toutcs Ies
attributions de dâtails que cette compâtence impliquc.
En anivant aux conclusions de cctte Note, le Gouvcmcment
Roumain ddclarc avant tout que son but, ainsi que celui des
Gouvcmcments Italicn et Allcmand est d’arrivcr ă l’dtablisscment
dans la rdgion intcrcssdc par l’arbitragc de Vicnnc ă un rdgimc
d'ordre et de cohabitation des nationalitds voisincs.
L’dtablissemcnt de tout rdgime scmblable cn Transylvanie du
Nord ne peut etrc, de l’avis du Gouvcmcment Roumain, que
suivrc le retour de la rcinstallation, dans des circonstanccs de
sdcuritdsuffisantes, des 40 000 expulsds et rdfugids.
Ces circonstanccs ne peuvent cxistcr avant que Ics
commissions et sous-commissions de controlc ne se soicnt ddjâ
installdcs.
Cest ă ce moment lă sculcment, lorsque la compdtcnce et le
travail des commissions et sous-commissions seront dtablis et
assurdsd’un faţon qui paraîtra assezdvidente aux intcrcssds,pour
Icur permettre de reprcndrc le chemin de Icur foyer, que le
Gouvcmement Roumain pourra croire que le moment serait venu
de reprendre Ies ndgociations avec le Gouvemement de Budapcst.
II le fcra sans aucune confiance dans Ies intentions du
Gouvemement Hongrois ă l’dgard des population roumaines.
Le Gouvemement Roumain a cn effet dtd obligd de constater
que, malgrd la Icţon de Trianon, l’histoirc ayant donnd ă la
Hongrie une chancc nouvelleet incspdrde de modifier son attitudc
de despotisme,plusicurs fois sdculaire,envers Ies populations, la
conclusion tirde par le Gouvemement de Bucarest de Ia succession
des dvfcncments depuis I918, âtait que I ’oeuvre de magyarisation
devait 6tre poursuivie sur un rythme encore plus rapide et plus
fâroce. Aucun discours ne pourrait sous ce rapport changer la
conviction du Gouvemement Roumain, conviction dtablie sur des
faits trop graves et trop significatifs pour etrc oublids.

300
 Lc Gouvernement Royal aurait donc ddsird quc cc fut sous
rinfluence directe des deux puissances garantes de l’arbitrage de
Vienne que soicnt reprises soit Ies ndgociations intcrrompues â
Budapest soit surtout cellcs relatives â l’âtablissement d'un statut
minoritaire.
En dgard pour Ies bienveillants conseils qui lui sont donnds et
comptant sur la continuation de la protection et du soutient que Ies
Gouvemements Italien et Allemand ont promis ă Vienne de preter
aux populations roumaines passdes sous la domination hongroise,
le Gouvernement Roumain a ddcidă donc de reprendre Ies
pourparlcrs directs avcc Budapest d6s que le contrâlc italo-
allcmand sera 6tabli dans la Transylvanie du Nord et d&s que le
reflux des râfugiâs et cxpulsâs aura repris d 'une faţon satisfaisante
sous la suTvcillancc des organes italiens et allemands.
Pour rdmddicr d’avance ă toute objection possible de la part
du Gouvernement de Bucarest, touchant â des question de prestige
ou autres, le Gouvcnement Royal se ddclare d’avancc preţ ă
accepter sur son territoire toutes Ies dispositions de contrdic et de
surveillance, qu’il souhaite voir dtablies sur le territoire voisin.
Un point qui semble avoir dtd omis dans Ies propositions faites
par le Gouvernement Italien et le Gouvernement Allemand est
celui du terme d’option.
En effet, lorsque cc terme fut fixd â six mois ă partir de la date
de la sentencc d’arbitrage de Vienne, il dtait supposd que dds cette
date une ambiance de libre ddcision et de tranquillitd relative rdgnera
dans Ies provinces cdddcs ă Hongrie. L’cnqucte Roggcri-Altenbourg
prouve indubitablement que tel n’a pas dtd le cas.
Les trois mois qui ont passds depuis lors, ont dtd pour la
population de Transylvanie une pdriode de souffrancc et de douleur
que le rapport complet de la Commission d’enquete a pu dderire
mieux que personne. II semble donc au Gouvernement Royal qu’il
serait dans I’csprit de la sentencc arbitrale de Vienne de ne faire
courir le terme de 6 mois qu’ă partir du moment oâ il pourrait etre
admis que la libert6 de ddcision des dvcntuels optanis serait
complite. Ce moment ne peut 6tre antdrieur ă celui oCi le nouveau
systdme de surveillancc et prdvcntion aurait commcncd â
fonctionner dans la TraniyIvanie du Nord.
Le Gouvemement Royal a l’honneur donc de proposcr
formellement que Ies tcimes de la pdriode d’option soit compris
enlre la date exacte ou Ies nouvcllcs commissions et sous-commi-
ssions seraient installdcs en Transylvanic et Texpiration des 6 mois
consdcutifs. Le terme du ddpart obligatoire serait prolongd d’autant.
Le Gouvemement Roumain rcnoncc ă fairc quclques
commentaires que ce soit sur Ies extraits du rapport de la
Commission Roggeri-Altcnbourg, commentaires qui n'auraient
pu ctre pertinants que si, ainsi qu’il l'avait cspdrd. Ic texte complet
de ce raport avait 6l6 mis sous ses yeux.
Bucarest, 4 ddeembre 1940
Ai1lMAJB„ fond Transilvania 1920-1944. dosar 123.ff. 144-ISS.

Publicat dc Vasilc Puşca.;, op. ci(.. pp, 17-2H.

LEGAŢI UNEA GERMANA

DIN BUCUREŞTI Bucureşti, 4 ianuarie 1941
Nr.9595/[ 19)40

NOTĂ VERBALĂ ADRESATĂ MINISTERULUI

AFACERILOR STRĂINE AL ROMÂNIEI

Legaţiunea Germaniei are onoarea a remite, în anexă. Ministe­

rului Regal al Afacerilor Străine răspunsul Guvernului Rcichului,
în înţelegere cu Guvernul italian, la nota Guvernului Regal român
din 4 decembrie 1940.

302
 Anexă la Nota verbală nr. 9595/[l9]40 a Legafiunei Germaniei
Printr-o Notă verbală din 4 decembrie, Guvernul român a luat
atitudine faţă de recomandările ce i-au fost făcute de către
Guvernul Reichului şi de către Guvernul italian pentru înlăturarea
dificultăţilor ce s-au ivit în negocierile româno-ungare.
Dacă Guvernul Reichului şi Guvernul italian înţeleg bine
răspunsul Guvernului român, acest răspuns doreşte a preciza că
diferitele recomandări exprimate de Guvernul Reichului şi de
Guvernul italian să nu intre în vigoare concomitent, ci că mai întâi
să-şi înceapă activitatea comisiunilor prevăzute la punctul 7 al
recomandărilor; că dimpotrivă, negocierile directe între guvernele
ungar şi român să se înceapă abia după ce întoarcerea refugiaţilor
şi expulzaţilor se va fi început în mod satisfăcător sub controlul
organelor germano-italiene.
Deoarece Guvernul ungar a acceptat recomandările fără
rezervă. Guvernul Reichului şi Guvernul italian cred că prin
procedura recomandată de Guvernul român s-ar produce numai
noi întârzieri. Expunerile cuprinse în Nota verbală din 4 decem­
brie confirmă dimpotrivă impresiunea, pe care Guvernul
Reichului şi Guvernul italian au câştigat-o din constatările şi
concluziunile Comisiunei de anchetă germano-italiană, anume că
o nouă amânare în executarea sentinţei arbitralc de la Vicna ar
avea ca urmare regretabilă o nouă şi fatală înrăutăţire a situaţiunei
în Transilvania. Guvernul Reichului şi Guvernul italian sunt deci
de părere că în interesul general cât şi în interesul celor două părţi
trebuieşte păşit imediat şi concomitent la punerea în aplicare a
tuturor rccomandaţiunilor. Cele două guverne au luat din partea
lor dispoziţiuniie necesare pentru a trimite imedit în Transilvania
comisiunile germano-italiene. Acestea ar putea sosi acolo la
începutul lunei ianuarie.
Nota Guvernului român cuprinde mai departe expuneri în
legătură cu diferitele recomandaţiuni. Guvernul german şi cel
italian sunt de părere că diferitele puncte cuprinse în notă ar trebui,

303
în mod principial, să facă obiectul discuţiunilor directe între
guvernele român şi ungar, şi anume în măsura principiului stabilit
în art. 6 al Arbitrajului de la Viena, care formează şi temelia
recomandatiunilor celor două guverne.
Expunerile Guvernului român arată că în unele puncte există
îndoieli în ceea ce priveşte modul în care sunt de interpretat acele
recomandatiuni. în ce priveşte unele dintre aceste puncte.
Guvernul Reichului şi cel italian sunt în situaţiunca de a lămuri
imediat îndoielile exprimate de Guvernul român.
tn special sunt de spus următoarele:
La punctul 3: în rccomandaţiuni s-a spus în această privinţă
că expulzaţilor şi refugiaţilor, cari doresc să se întoarcă în patria
lor, li se va permite aceasta, întrucât în cazuri (spascialc) singulare
nu se vor opune motive speciale. Guvernul român este de părere
că aici nu poate fi vorba decât de persoane cari s-ar fi dedat la o
activitate subversivă după ocuparea Transilvaniei de către
Ungaria. Fără a voi să prejudiciem o înţelegere directă între
guvernele român şi ungar în acca.stă privinţă, se poate declara că
la formularea recomandaţiunilor într-adevăr nu nc-am gândii că
cxcepţiunilc prevăzute să fie motivate prin fapte cari s-au petrecut
în timpul dinainte de ocuparea Transilvaniei.
La puntul 4: Recomandaţiunile fixează numai principiul
general al obligaţiune! de despăgubire. Este de la sine înţeles că
pentru stabilirea despăgubirilor va fi nevoie să se adopte direct
norme cari să fie aplicate în măsură egală de către ambele părţi.
Că în cazurile prevăzute la puntul 4, nr. 2 din Nota Guvernului
român, reinstalarea refugiaţilor în averea lor şi în proprietăţile lor
formează un fapt normal, corespunde prinipiilor generale.
De asemenea, recomandaţiunca în sensul căreia despăgubirea
se va face mai întâi de propriul guvern şi că apoi se va crea o
procedură de clearing are nevoie de a fi completată printr-un acord
direct. Guvernul Reichului şi cel italian sunt dispuse, după
efectuarea lucrărilor pregătitoare efectuate din partea ambelor

.304
guverne interesate, să dea o nouă interpretare intenliunilor lor în
această privinţă, îndeosebi în ce priveşte chestiunea în ce mod sunt
de interpretat cuvintele „despăgubire de către propriul guvern".
Că obligaţiunea de despăgubire, stabilită pentru expulzări, se
referă a fortiori şi la omoruri, nu necesită alte explicaţiuni.
La punctele 5 şi 6: în recomandaţiuni se spune că la fixarea
graniţei definitive se va lua ca bază după putinţă cadastrul
comunal. Deci nu s-a recomandat o aplicare schematică şi fără
lacune a acestui principiu. Textul recomandaţiunilor justifică deci
ca în împrejurări speciale sau în caz de imposibilitate stabilită de
a se ajunge la o compensaţiune dreaptă, graniţa să se fixeze în
unele cazuri făcându-se abstraţie de la cadastrul comunal.
La punctul 7: Guvernul Reichului şi cel italian consideră
corespunzător scopului dacă mai întâi — după cum au de gând —
se instituie câte o comisiune în Cluj şi Braşov. Discuţiuni cu
privire la alte subcomisiuni şi cu privire la lărgirea cadrului de
activitate al comisiunilor ar duce la noi întârzieri. Comisiunile vor
primi însă însărcinarea să examineze ele însele la faţa locului dacă
este nevoie de a se institui alte subcomisiuni în unele locuri şi dacă
o lărgire a competenţei lor este în interesul cauzei.
în ce priveşte detaşarea unor organe de legătură ale celor două
guverne cu aceste comisiuni va urma să se încerce o înţelegere
directă între cele două guverne.
în ce priveşte, în sfârşit, prelungirea dorită de către Guvernul
român a termenului de opţiune şi a momentului de la care decurge
acest termen, aceste chestiuni urmează de asemenea a se rezolva
printr-un acord direct.
Guvernul Reichului şi Guvernul italian vor aduce la cunoştinţa
Guvernului ungar interpretarea recomandaţiunilor expusă mai sus.
Ele adresează Guvernului român încă o dată un apel expres de a
accepta rccomandaţiunile în totalitatea lor şi îndeosebi de a relua lără
întârziere negocierile directe, întrerupte la timpul său, cu Guvernul
ungar. Ele relevă în sfârşit posibilitatea ca acolo unde negocieri
directe nu ar conduce la scop s-ar putea ajunge la o soluţie în baza
art. 7 al Arbitrajului de la Viena.

Ai1lMA£., fond Transilvania 1920-1944, dosar 49. ff. 27-31.

Documentul ncnind originalul,ci doar traducerea, nu este semna

LEGATIUNEA GERMANĂ
DIN BUCUREŞTI
Bucureşti, 4 ianuarie 1941

MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE

Notă verbală

Legaţiunea Germană, de acord cu Lcgaţiunca Regală a Italici,

arc onoarea să aducă la cunoştinţa Guvernului Regal român
situaţia comisiunilor italo-germane şi atribuţiunilc acestora, care
sunt următoarele:
1. Vor fi alcătuite două comisiuni:
a) dintr-un ofiţer german de Stat Major şi dintr-un căpitan
italian;
b) dintr-un ofiţer de Stat Major italian şi un căpitan german.
Comanda o are, în fiecare zi, ofiţerul mai vechi în serviciu.
Comisiunilc vor staţiona la Cluj şi Braşov. Alt personal (transla­
tori şi stenografi) va fi pus Ia dispoziţie, în caz de nevoie, de
consulatele germane din localităţile indicate.
2. Compelinţa Comisiunii stabilite la Braşov se întinde pe terito­
riul dc-a lungul noii linii de frontieră trasată de Arbitrajul de la Viena.

306
pornind de la vest de Braşov până în Valea Mureşului, excluziv
judeţul Mureş; Comisiunca stabilită la Cluj este competentă pentru
teritoriul la vest de Valea Mureşului, inclusiv judeţul Mureş.
3. Rolul celor două comisiuni constă în cercetarea expulzărilor
şi actelor de violenţă.
4. Comisiunilc sc bucură de cxteritorialitate şi au orice
libertate dc mişcare pentru executarea misiunii lor peste graniţa
româno-maghiară.
5. Comisiunilc se sesizează dc chestiuni în baza instrucţiunilor
de la Roma şi Berlin, la cererea guvernelor interesate, sau, în
cazuri urgente, din proprie iniţiativă, anunţând concomitent Roma
şi Berlinul.
6. Rapoartele celor două comisiuni se vor face cu texte
identice guvernelor german şi italian, prin reprezentanţele
puterilor Axei la Budapesta (pentru Cluj), la Bucureşti (pentru
Braşov). Reprezentanţii diplomatici ai puterilor Axei din cele
două localităţi numite vor transmite constatările comisiunilor pe
cale dc curier, respectiv pe calc telegrafică, dc comun acord la
Roma şi Berlin.
7. Rolul comisiunilor este în principal constatarea faptelor.
Utilizarea politică a rapoartelor comisiunilor aparţine principial
puterilor Axei, de comun acord. în cazuri urgente comisiunilc pot
face propuneri autorităţilor locale.
8. Salarizarea comisiunilor este efectuată de Guvernul german
şi italian, dc asemenea şi procurarea eventualelor automobile.
Carburantul pentru automobile va fi pus la dispoziţie dc Guvernul
român, respectiv Guvernul ungar, după caz.
Legaţiunea Germană arc onoarea a ruga Guvernul Regal
român să dea autorităţilor competente cât mai grabnic
dispoziţiunile necesare.

Alh.MA£., fond Transilvania I920-1944,dosar 124, ff. 57-58.

 Oradea, 8 ianuarie 1941

DECLARAŢIA PREOTULUI TEODOR MATEIU,

PRIVIND ACŢIUNILE ANTIROMÂNEŞTI
DIN COMUNELE MARCA ŞI CERIŞ A-SĂLAJ

Declaraţie

1. Oamenii din eomuna Marca, judeţul Sălaj, mi-au spus

următoarele:
în primele zile după intrarea Armatei ungureşti în această
comună, un anumit VIRAG, plutonier major — târzsomeşter —
din Regţimentul] 32 Honvezi, ajutat de soldatul Vârga, a silit
locuitorii din Marca să-iplătească suma de 200 000 ici (două sute
mii), altfel nimiceşte întreaga comună. Oamenii, de spaimă şi de
frică, au făcut ce au putut şi cu chiu cu vai au adunat suma şi au
plătit-o la mâna sus-numitului Virag.în două rate.
2. Oamenii din comuna Cerişa, judeţul Sălaj, mi-au povestit
că în aceleaşi zile, pe eei ce i-au mai aflat, i-au arestat, i-au adunat
pe toţi la şeoală şi după ce i-au bătut crunt i-au dus în pădure
punându-i pe trei rânduri (spunând, cel ce i-a numărat: „66kutya
van"1). După ce i-au ameninţat şi batjocorit în fel şi chip, le-au
ordonat să fugă „pe drumul pe unde au venit" (acest drum era o
coamă de deal). Oamenii au luat-o la fugă, însă îndată ce s-au
îndepărtat puţin, instinctiv s-au coborât de pe coama de deal,
risipindu-se care-ncotro pe cale şi prin tufişuri. Patrule de soldaţi,
cari — se vede că erau postate de două părţi ale coamei de deal pe
unde au fost ei îndrumaţi să fugă — au început să tragă focuri de
armă şi mitralieră, aşa încât, spun oamenii, împroşcau pământul
deasupra lor. Dintre oameni a fost ajuns de glonte numai unu (care
era din Cosniciu, o comună învecinată) şi care se vede că nu

308
cunoştea bine situaţia terenului, a fugit pe culme la vale, pe unde
i se spusese. Numele celor împuşcaţi din aceste comune s-au
comunicat în alte rapoarte.
Pr(eot] Teodor Mateiu
Alh.MAB., fond Transilvania 1920-1944,dosar 133, f. 154.

CONSULATUL GENERAL
AL ROMÂNIEI Cluj,23 ianuarie 1941
CLUJ
Nr. 351

Către,
MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE

Domnule ministru.
Pentru modul cum autorităţile maghiare caută să denatureze
sau să subtilizeze cercetările în cauzele cele mai grave privind pe
români, este deosebit de semnificativ procesul-verbal făcut de
Societatea de Asigurare „Prima Ardeleană", în cauza caselor
parohiale şi dependinţelor din Trăznea, distruse de foc în împreju­
rările cunoscute. în baza declaraţiei la proces-verbal a Notariatului
din Trăznea Sods G6za, agentul de asigurare, a pus următoarea
rezoluţie cu privire la daunele evaluate în sumă de 75 918 lei:

309
„Conform art. 2 din condiţiile de asigurare, deoarece ordinul de
incendiere s-a dat de Comandamentul militar, urmează a se
respinge cererea de daune". La intervenţiile noastre ni s-a răspuns
deseori, oarecum logic, că cei cc ni se adresează cu plângeri, deşi
sunt de origine etnică română, sunt cetăţeni maghiari. Dar
autorităţile maghiare tratează după alte norme pe aceşti cetăţeni
tocmai din pricina originii lor româneşti.

Alt M>-E., fond Transilvania 1920-1944.dosar 133.1'. 202.

SCRISOAREA ADRESATA DE
GENERALUL ION ANTONESCU
ASOCIAŢIEI ROMÂNILOR EXPULZAŢI
ŞI REFUGIAŢI DIN ARDEAL

Domnule Preşedinte,
Mulţumesc călduros Comitetului Central şi tuturor membrilor
„Asociaţiei Românilor Expulzaţi şi Refugiaţi din Ardealul cedat
prin verdictul de la Viena" pentru sentimentele lor patriotice,
pentru mărturia mişcătoare a devotamentului lor, şi pentru bunele
urări ce mi-au adresat în ceasurile sfâşietoarelor chemări ale
Patriei către toţi fiii Ei buni şi simţitori.
Rănile adânci cari sângerează şi ard adânc în sufletul şi în
trupul Neamului nostru, sub blestemul unor greşeli cari nu au fost
ale lui. cer o vindecare deplină. întâile condiţii ale acestei
vindecări le constituie ordinea şi liniştea — singurele temeiuri ale
încrederii în viitor.

310
 Simţămintele fraţilor celor mai greu încercaţi, cari uitând
propriile lor dureri au trăit în toată amărăciunea lor durerile patriei,
au găsit răsunet viu în conştiinţa românească de pretutindeni.
Sufletul meu îmbrăţişează toate durerile şi toate nădejdile
româneşti.1
General Antonescu
nl.nr. 2 din 23 februarie 1941.

refugiaţi din Ardealul cedai, din 29 ianuarie 1941; Asociaţia îşi exprimase aprobarea pentru
mflsurilc dc ordine adopiaic de Ion Antonescu. care au dus la lichidarea rebeliunii
legionare. Asociaţia se arAlase convinsil efl datorita Generalului se va ajunge la „unirea
noastră de mâine în graniţele etnice a tuturor românilor'1. — Ve/i ..Ardealul'*, an I. nr. I
din 16 februarie 1941. Asociaţia avea ca preşedinte pe protopopul Aurel Biljiu. vice­
preşedinţi: Laurian Gaborşi Dumitru Nacu. secretar general: Anton Ionel Mureşanu.

SCRISOAREA ASOCIAŢIEI ROMANILOR

EXPULZAŢI ŞI REFUGIAŢI DIN ARDEAL

Către,
GENERALUL ION ANTONESCU,
CONDUCĂTORUL STATULUI
Şl PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI

Domnule General,
Asociaţia noastră, în adunarea din 2 ianuarie 1941, v-a procla­
mat, în ovaţii unanime, ca primul ei preşedinte de onoare.
Am vrut să vă ştim mereu alături dc noi,ca unul ce prin măsurile
luate dc Stat nc-aţi dat întreg obolul pe care Ţara l-a putut oferi în

311
momentele cele mai grele ale existentei sale, fScând astfel ca durerea
clipelor de prigoniţi ai soartei să ne De, cu o părintească grijă, alinată.
Alegându-vă ca preşedinte de onoare al Asociaţiei noastre,
n-am făcut altceva decât dragostea ce v-am purtat-o în suflet am
căutat să o exteriorizăm şi să v-o aducem sub această formă.
Considerând că din cauza multelor preocupări ce le aveţi în
calitate de Conducător al Statului român şi prim-ministru al
României nu am putut obţine până azi audienţa cerută, pentru ca
delegaţii noştri să vă prezinte omagiile noastre în forma stabilită în
şedinţa din 2 ianuarie 1941, ne-am permis pe această cale să vă
aducem la cunoştinţă hotărârea noastră.
Mărturisindu-vă încă o dată dragostea noastră nesfârşită
pentru tot ce aţi dispus să se facă şi pentru tot ce aţi făcut pentru
refugiaţii şi expulzaţii ardeleni, rugăm pe Dumnezeu să vă ajute
să fiţi în măsură ca să ne conduceţi victorios din nou la casele
noastre, acolo în Ardealul robit, unde ne sunt îngropaţi strămoşii
noştri şi unde ne-am lăsat toată bogăţia noastră şi fraţii, făcând ca
acest colţ al Ardealului să fle din nou şi pentru vecie vatră
pribegilor de astăzi.
Primiţi, vă rugăm, domnule General, asigurarea deosebitelor
noastre consideraţiuni şi mulţumiri.

pfentru] preşedinte,
dr. Laurian Gabor, vicepreşedinte al Asociaţiei,
fost preşedinte al Invalizilor de război din Ardeal
Secretar general,
dr. Anton I. Mureşanu, insp(ector) regfional] de
finanţe şi conţsilier] tehnic pe lângă
Mţinisterul de] Intţcrnc] pentru problemele
refugiaţilor şi expulzaţilor ardeleni
 Domnule Preşedinte,
Am primii impresionat adresa d|umnea|voastra prin caic îmi comunicaţi că
am fost proclamat preşedinte de onoare al „Asociaţiei romanilor expulzaţi şi
refugiaţi din Ardealul cedat prin verdictul de la Viena" şi vă rog să primiţi mulţu­
mirile mele călduroase pentru cinstea pe care mi-a|i făcut.
Vă rog să comunicaţi membrilor Asociaţiei, cari îmi transmit în cuvinte
impresionante întregul lor devotament, că ceea ce am făcut şi voi continua să mai
fac pentru aceia cari au trebuit să-şi părăsească vetrele bătrănc şi crucile sfinte
sub cari .se odihnesc strămoşii lor nu este pentru mine numai o sfăntă datorie de
romăn, ci este izvorât dintr-un îndemn suf1ete.se şi din legături trainice care nu
pot n nici uitate, nici înăbuşite.
Dacă, totuşi, nu s-a putut face tot ceea ce aş fi dorit pentru alinarea nesfâr­
şitelor suferin|i ale fraţilor ardeleni, să şti|i că se datoreşte vitregiei vremurilor,
şi nicidecum lipsei de bunăvoinţă a oamenilor.
Vă rog. scumpe domnule preşedinte.să primiţi, pentru impresionanta d|um-
nea|voastră dovadă de devotament şi de patriotism, toată recunoştinţa mea şi să
transmiteţi tu

General Antonescu

RAPORT AL LUI GHEORGHE DAVIDESCU

DESPRE ÎNTRUNIREA DE LA MUNCHEN A COMISIILOR
MIXTE DE CONTROL GERMANO-ITALIENE
Domnul Windecker, consulul general al Germaniei, mi-a
comunicat azi următoarele cu privire la întrunirea de la Miinchen
a comisiunilor mixte de control germano-italiene, în ziua de
 16 mai a.c., întrunire la care au participat: din partea Guvernului
italian, ministrul plenipotenţiar contele Roggeri, din partea Guver­
nului german d(omnu]l von Biilow, consilier de legaliune, precum
şi câte un reprezentant al legaţiunilor Germanici şi Italiei la Bucu­
reşti şi Budapesta.
Sprijinindu-sc pe datele cuprinse în Memoriul ce i-am remis
d[omnujlui Windeckcrîn prescara plccarci.dlomnia] sa a făcut la
Munchen o amplă expunere a modului în care România şi Ungaria
aplică rccomandaţiunile ce li s-au făcut de către guvernele Axei
la 2 decembrie 1940 şi 3 ianuarie 1941. D[omnia) sa a insistat
îndeosebi asupra punctului III al recomandărilor, care prevedea
că expulzaţii şi refugiaţii vor fi autorizaţi să se întoarcă la
căminurilc lor şi că vor fi despăgubiţi. A relevat, susţinut de
membrii comisiunilor, că nu se ştie ca Guvernul ungar să Ti făcut
cel mai mic pas pentru satisfacerea acestei recomandări, şi că din
contră Budapesta a luat o seric de măsuri cari au agravat
situaţiunea, aşa de cx[cmplu]: ordonanţa nr. 1440 „reglementând
unele chestiuni de drept în legătură cu situaţia bunurilor imobile",
numirea prelatului Popoff ca administrator al bisericilor grcco-
oricntalc „ungare" etc.
D[omnu]l Windecker a subliniat, în faţa delegaţilor, faptul că
ungurii din România sunt organizaţi pe bază etnică şi se bucură de
toate drepturile, ceea ce nu este cazul cu românii din teritoriul cedat.
Guvernul ungar — a declarat d|omnia| sa — nu poate fi
aprobat în acţiunea care tinde .Mic Rosincn hcrauszupickcn"
(a scoate stafidele) şi a lăsa restul.
în CC priveşte plângerile ungureşti faţă de noi, consulul
general al Germanici îmi spune că nu s-a putut găsi în sarcina
noastră nimic esenţial, afară de atacurile presei noastre împotriva
Ungariei. D[omnia) sa a socotit oportun, din motive tactice, a nu
opune acestor învinuiri decât o singură replică: atâta timp cât
Guvernul ungar nesocoteşte cu totul recomandările Puterilor
Axei, creând în teritoriul cedat situaţiunea expusă, presa din
România caută a da opiniei publice cel puţin satisfacţiunea de a
vorbi despre aceste stări de lucruri.
în ce priveşte rezultatul Conferinţei, d[omnu]l Windcckerîmi
spune că s-a hotărât la Miinchen să se intervină la Budapesta
pentru reluarea negocierilor generale cu Guvernul român. Nu
avem — adaugă dlomnia) sa — nici un motiv să refuzăm de data
aceasta noi reluarea negocierilor, deoarece chestiunea cea mai
importantă, aceea a graniţei, va rămâne totuşi deschisă în spiritul
Puterilor Axei, oricare ar fi aranjamentul „definitiv" la care am
ajuns azi cu ungurii.
De asemenea, nu avem deloc a ne teme că comisiunilc de
control îşi vor înceta activitatea într-un termen apropiat.
Dimpotrivă, numărul membrilor va fi sporit cu doi de fiecare
comisiunc, iar cea de la Cluj va fi reorganizată.
G. Davidcscu
AdLMJLB., fond Transilvania 1920-1944. dosar 133. tf. 78-79.

DELEGATUL MARELUI STAT MAJOR

PE LÂNGĂ COMISIA MIXTĂ
GERMANO-ITALIANĂ Braşov, 25 mai 1941
Strict secret

Nota nr. 97
CU PRIVIRE LA CONFERINŢA DE LA MUNCHEN

1. Conferinţa a avut loc în zilele de 16,17 şi 18 mai 1941.

2. Participanţi:
— ministrul Roggeri (italian)
— ministrul von Bulow (german)

.315
 — câte un delegat al legaţiilor germane şi italiene de
la Bucureşti şi Budapesta
— membrii comisiunilor mixte de la Cluj şi Braşov.
3. Discuţiunile ce au avut loc.
a) S-au discutat circa 80 cazuri mai importante, din cele
cercetate de ambele comisii.
b) Fiecare din membrii Comisiei a expus situaţia reală din
Transilvania română şi Transilvania cedată.
c) Toţi s-au plâns de lipsa de concurs şi recalcitranţa
autorităţilor şi Guvernului maghiar.
d) S-a expus chestiunea distrugerii bisericilor, forţarea de a
trece la religia romano-catolică, tratamentul românilor, chestiunea
expulzărilor, confiscărilor de averi, masacrărilor şi persecuţiei
continue a românilor din teritoriul cedat.
e) S-au discutat şi cazurile petrecute pe teritoriul nostru şi
modul cum au fost rezolvate, în majoritatea lor.
0 Membrii comisiilor au adus în discuţie şi chestiunea
frontierei. După ce au fost ascultaţi li s-a răspuns că aceasta nu
intră în atribuţiunile lor.
g) Deşi maiorul Dehmel a evitat să-mi comunice vreun detaliu
asupra celor petrecute la Munchen, totuşi sunt informat că a expus
foarte documentat adevărata situaţie, îmbrăţişând în întregime
cauza românilor din teritoriul cedat.
4. Hotărârile luate.
a) Nu se desfiinţează comisiile — deşi Guvernul ungar a cerul
aceasta — din contră, se vor mări, probabil.

Căpitan Popescu Valerian

Alt MAB., fond Tran.silvania 1920-1944, dosar 124.ff. 137-139.

MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE
Strict confidenţial

Telegramă cifrată nr.41310,31 mai 1941

RAOUL BOSSY,
MINISTRUL ROMÂNIEI LA BERLIN

Domnule ministru.
Ca urmare la telegrama acestui Departament nr. 39230 din
28 mai 1941 am onoarea a vă aduce Ia cunoştinţă că Guvernul
român ar vedea cu cea mai mare satisfacţie stabilindu-se între
România şi Croaţia o colaborare cât mai strânsă în vederea unei
atitudini politice comune faţă de Ungaria.
Pentru a se da acestei colaborări o aplicare concretă, suntem de
părere a se stabili între cele două ţări un contact permanent. Este
însă în interesul însuşi al acestei politici ca ea să păstreze un caracter
strict secret şi ca nimic să nu poată transpira asupra schimburilor de
vederi ce vor urma. în acest scop, credem că soluţiunea cea mai
potrivită ar fi de a nu sc trata nimic la Bucureşti sau Zagreb, ci numai
prin reprezentanţii noştri diplomatici la Berlin. Veţi ruga deci pe
colegul dţumnea) vţoastră] croat de a cere instrucţiunile Guvernului
său în această privinţă.
Unul din primele obiective ale acestei colaborări ar putea fi
schimbul de material documentar venind în sprijinul revendicărilor
noastre respective faţă de Ungaria. Acest material ar purta:
a) asupra lipsei oricărui titlu sau drept pentru Ungaria de a de­
ţine teritoriile ocupate sau de a reejama anexiunea altor provincii.

317
 b) asupra atrocităţilor comise de unguri în teritoriile ocupate,
atrocităţi cari au dovedit, o dată mai mult, în faţa Istoriei, incapaci­
tatea totală a poporului maghiar de a asigura condiţiuni tolerabile
de viaţă celorlalte naţionalităţi şi deci imposibilitatea morală de a
lăsa grupuri etnice diferite atât de masive în cadrul Statului ungar.
Adaug că din unele conversaţiuni ale ministrului nostru la
Bratislava reiese că şi guvernul slovac consideră cu cel mai marc
interes stabilirea unor raporturi de colaborare între România şi
Slovacia, pe aceleaşi linii ca acele schiţate mai sus în ce priveşte
colaborarea româno-croată, adică de asemenea în vederea unor
acţiuni comune şi concertate ale celor două ţări faţă de Ungaria.
Această colaborare şi-ar găsi justincarca în identitatea de interese
şi de revendicări a ţărilor noastre faţă de Ungaria, care cuprinde
între frontierele sale grupuri masive etnice române şi slovace.
Ca şi pentru Croaţia, este de cea mai mare importanţă ca politica
de colaborare româno-slovacă să păstreze un caracter secret. Am
dori deci, pentru aceleaşi motive, ca schimburile de vederi româno-
slovacc să se facă prin Berlin,în condiţiunile de mai sus arătate. Veţi
ruga în consecinţă şi pe colegul d[urruiea]v[oastră] slovac de a cere
Guvernului său instrucţiuni în acest sens.
Guvernul român nu vede nici un obstacol ca solidaritatea
româno-croată şi româno-slovacă să devină cât mai strânsă şi ca
această politică de colaborare să fie cât mai activă. El este, din
contră, convins că o atitudine paralelă şi concertată nu va putea
decât să favorizeze realizarea drepturilor istorice şi a intereselor
legitime ale celor trei state.
Ţin,însă, a sublinia că trebuie evitat de a se da acestei politici
un caracter tripartit colectiv. Ea va trebui să aibă un caracter
bilateral şi paralel, adică o colaborare româno-croată pe de o parte,
şi româno-slovacă pe de altă parte. Aceasta pentru a se evita de a
se lăsa impresiunea că dorim a reînvia unele constelaţiuni politice
care ar putea indispune puterile Axei.1
Ministru (...]

318
 AdLMAi., fond Transilvania 1920-1944,dosar 64, ff. 82-83.

I. fn rc.'iliialc. aliania proicclalA erau copie a Micii tn|clegcci, aţa cum reic.se <1

zi şi Eliza Campus, Din pnliiicu cxIernii a RomSniei 1913-1947. Edil. Polilie

icurcşli, 1980, pp. 562-563.

LEGAŢIUNEA DIN ROMA

Telegrama cifrată nr. 57/4075,11 iunie 1941, orele 22,30

înregistrată la nr. 44411,12 iunie 1941

EXTERNE - BUCUREŞTI
Am fost invitat azi după-amiază la Palazzo Chigi, unde
contele Ciano mi-a făcut — din ordinul Ducelui — comunicarea
următoare:
„V-am invitat pentru a vă pune în curent cu conversaţiunea ce
Ducele a avut de curând cu primul-ministru ungar, privitor la
tratamentul minorităţii române din nordul Ardealului.
Ducele a stăruit cu o deosebită energie, pentru ca Ungaria să
acorde minorităţii române un tratament uman şi echitabil. Este în
interesul propriu al Ungariei să o facă, întrucât dânsa are azi un
număr considerabil de minorităţi, ori este ştiut că minorităţile
nemulţumite constituie pentru statul respectiv un izvor de slăbi­
ciune. Domnul Mussolini a adăugat că Ungaria se expune unor
riscuri serioase dacă nu îşi modifică politica sa minoritară faţă de
populaţia românească.
Domnul Bârdossy1 mi-a părut foarte impresionat de limbajul
susţinut şi energic al Ducelui".

319
 Ara raulţurait în nuracle racu personal contelui Ciano pentru
comunicare şi Ducelui pentru susţinerea cauzei româneşti.
Vă rog totodată să binevoiţi a aprecia dacă este cazul să se
mulţumească Ducelui şi pe cale oricială.
Grigorcea2
57/4075
AltMAJB., fond Transilvania 1920-1944 ,do.sar 64. ff. 169-170.
1. BinkKsy LiszkS (1890-1946). a fost prim.minisini al Ungariei în perioada 1941 —
1942. Isivăn Dclk.Tn voi. Dnapta eumpeani. Ptzifil istoric, coordonatori Hans Rogger şi
Eugen Weber. EJii. Mirwrva. Bucureţii, 1995.cunsiderfi efi BărUossy a fost înldiunu de

înceul niciodad si c^di in viciorilPAlia|iIor. l-a dcsiiiuii pe /.dosul Bănloss/' (p. 305).

Horthy, proclamai (ol mai mult ca adept al Occidentului şi aniina/isi

2. Vasile Grigorcea (1883- m. ?).liccn|iat în drept. Din 1821 misiuni diplomatice la
Varşovia. Budapesta şi Londra. Pus în disponibilitate In 28 noiembrie 1938 şi rechemat în
activitate la 15 noiembrie 1940. Trimis extraordinar şi ministru plcnipoicn|inr pc IAng3
Sffintul Scaun, din noiembrie 1940, şi trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la
Roma,din25 martie 1941.

LEGAŢIUNEA DIN BERLIN

Strict confidenţial
Telegramă cifrată nr. 80190.26 iunie 1941
înregistrată la nr. 50434 bis, 4 iulie 1941
Către,
MIMAI ANTONESCU.
VICEPREŞEDINTE AL CONSILIULUI DE MINIŞTRI
MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE AD-INTERIM

Domnule ministru,
Referindu-mă la instrucţiunile ce mi-au fost date prin notele
ministeriale confidenţiale nr. 41310 din 31 mai a.c. şi nr. 45215 din
16 iunie curent, am onoarea a vă informa că, după câte îmi comunică
colegul meu croat. Guvernul din Zagreb împărtăşeşte cu totul
punctul nostru de vedere asupra necesităţii unei strânse şi perma­
nente colaborări între guvernele noastre, în sensul şi pe calea arătată
în zisele note, precum şi asupra marelui interes pe care l-ar înfăţişa
stabilirea unei frontiere comune între ţările noastre.
Am putut constata aceleaşi sentimente şi la colegul meu
slovac, care va ţine cu mine aceeaşi legătură neîncetată, intensin-
când cooperarea ce trebuie să existe între ţările noastre în sensul
instrucţiunilor susamintite.
Primiţi, vă rog, domnule ministru, încredinţarea prea înaltei
mele consideraţiuni.
R. Bossy
Alfa. MA,£., fond Transilvuniu 1920-1944. dosar 64. (. 84.

NOTĂ DE CONVORBIRE
ÎNTRE MIMAI ANTONESCU,
VICEPREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI,
ŞI GERHARD STELTZER,
CONSILIERUL LEGAŢIEI GERMANIEI
D[omnu|I Mihai Antoncscu a rugat pe d[omnu]I Steitzersă
înştiinţeze pe d[omnu|I von Ribbcntrop că, între Guvernul croat.
Guvernul slovac şi Guvernul român se va organiza un schimb de
manifestări culturale menite să lege cele trei popoare şi acţiunea
guvernelor lor.
D[omnu|l vicepreşedinte al Consiliului a arătat că această
asociaţiunc spirituală este un pas spre o apropiere politică stânsă
şi că considerăm această acţiune ca perfect compatibilă cu
angajamentele noastre internaţionale.

.321
 Astfel fiind, rugăm pe d(omnu|l von Ribbcntrop să ia
cunoştinţă de iniţiativa noastră.

AdLMAJB., fond Transilvania 1920-1944. dosai

SERVICIUL SPECIAL DE INFORMAŢII

Notă informativă
nr.25717,21 iulie 1941

Temere manifestată de populaţia maghiară din Ardealul cedat

Temerea manifestată de populaţia maghiară din Ardealul
cedat că, după terminarea războiului contra Uniunii Sovietice,
acest teritoriu va fi retrocedat României devine din zi în zi mai
accentuată. Această temere nu este manifestată numai de ţărani şi
muncitori, ci şi de unii unguri cari ocupă însemnate posturi în
administraţia Stalului. Astfel, se semnalează cazul avocatului
dr. Gazda Andrei, actualul subprefect al judeţului Sălaj şi acela al
avocatului dr. Bolonyi din Zalău, cari de la începerea războiului
stau gala împachetaţi pentru a se putea retrage în orice moment
spre interiorul Ungariei.
în acelaşi sens se semnalează cazul locuitorului Baji din
comuna Trăz.nca, judeţul Sălaj, care împreună eu fiul său parc să
fie autorii morali ai atrocităţilor comise faţă de românii din acea
comună, şi care a cerut baronului Jdzsika loan, prefectul judeţului
Sălaj, arme pentru a se putea apăra de răzbunarea românilor şi să
poală fugi în Ungaria.1
Sursă serioasă
Comunicai şi Ministerului Afacerilor Străine.
 1. Un all fenomen remarcai de cfllre reprc7^nian|ii României în 1941 era deceplia
unei păr|i a maghiarilor din nordul Transilvaniei în fa|a felului în care se comporta
adminisiralia maghiarâ. Eugen Filoiii.ministrul României la Budapesta, raporta lui Mihai
Anionescu la 26 august 1941. „Domnul A. Neguţ. consilier juridic pe lângâ accaslS
Lcgaiiunc. a avut /.ilele acestea o convorbire cu domnii avoca|i unguri din secuime.
cunoscu|i lui de pe vremea când era nwmbru în Consiliul de disciplina al Banailui Braţuv.
Socotesc deosebit de important să vă transmit, cu titlu confidenţial, rC7umalul d(omnu|lui
Neguţ despre această conversaţie .care pune în lumină decepţiile unora dintre intelectualii

lor a regimului aplicai populaţiei române de Guvernul din Budapesta ţi de func|ionarii

trimiţi din Ungaria propriu-/isă. Primiţi, vă rog,domnule vicepreţedinie al Consiliului,
asigurarea prea înaltei okIc considera|iuniM. Eugen Filolli |...)
Am avut uca/iunca să stau de vorbă cu doi intelectuali unguri din Secuime. Amândoi
avocaţi, unul din Slţânlul] Gheorghe (dr. Knvâs/nay) al doilea din T(âr|g(ul| Secuiesc.
Subsemnatul fiind, începând din anul 1932. judecătorul Baroului de Braţov (unde a
aparţinui şi Sfţântull Gheorghe ţi T(âr|gţul| Secuiesc) i^am cunoscut atiii în ceea ce
priveşte atitudinea lor profesională, cat si in ceea ce priveşte atitudinea lor fa|ădc propriul
lor popor. Sub raport profesional au avut totdeauna o atitudine corectă, iar sub raport
naţional maghiar erau totdeauna pre/en|i la toate manifcsiaţiunilc ungureşti. Mi-am.
c.xpnmat faţă de aceşti fosli colegi indignarea mea faţă dc tratamentul ce este impus
romanilor (Im Ardealul cedat.aminlindu-Ie felul cum au fost inilaji sub regimul românesc
m barou, la instanţele judccătorcsii si în viaţa publică şi socială. D|omnu|l Fdkiîlc mi*a
declar.it ca din nenor(K‘ire am dreptate, fi pare foarte rău că el ca maghiar tmbuie să
recuniKisca acest fapt. Faţădc mine. insă, căruia i-a apreciat obiectivitatea înlr-un barou
cu 40% avocaţi unguri si înţelegerea cu care tratam problema minoritară în calitate de
deputat, cl imi este dator cu smeentate. Intelectualii magltiuridin Ardealul cedat — spune
d|omnu|l Fekdtc — sc allă in faţa unei chinuitoare problcntc. Ei nu mai a'cunosc pe ungurii
aşteptaţi dc ei s.Vi „dc/robească". A dispărui omenia maghiară dc iKlinioară, a dispărui
cavalerismul m genero/ilalca pe care au cunoscul-o mai înainte. O literatură tendenţioasă
M fără scrupule si o permanentă agitaţie îndreptată în special contm românilor a otrăvii
spiritele. I^iatc ca si comunismul spune d|onmu|l Rki^te — a contribuit la acca.stă .sălbă­
ticire a spiritului maghiar Cei veniţi din Ungaria...paraşuliţlir* (cjUk‘fnyii!uik).nu venit în
Ardc.il imbiUiţi dc spini de rVbunare. Ungurii din Ardeal au valiKire în faţa lor numai dacă
sunt de acord cu ei in a exageni m dciccicic şi slăbiciunea regimului ronuîncsc. Dc aceea,
din nenorocire » .spune R'kiîlc -- s-aincepuioadcv.1ral.1licila|ic patriotardă. Pcrseculiuni
imaginare, suferinţe ic nu au avui loc şi acte dc cru/ime românească inventate sunt titluri
pe care .se îniciiKia/ă cei cc cer kKuri în viaţa politică, administraţie şi justiţie. Se minte
fără ruşine ţi se crce.i/.ă martiri din oameni cc nu numai că nu au suferii sub regimul
ronuîncsc.darau hu/urii. El a pulul săconsLilc personal cutcvuUin aceste specimene lipsite
dc orice scrupul. Spre exemplu, oratorul cel mai puternic la primirea armatelor maghiare
în T(âr Igţul ] Secuiesc. un oarecare Toih, spune în discurs că atât dc mult disprejuiau rumâ­
nii pe unguri. încât îi puneau nui prejos decât pe ţigani ţi nici m.ărturinlornu le-u primeau

323
Pfuccs ca Tribunalul să nu acorde juramâniul Iui Toih. deoarece csic condamnai dcfiniiiv
pcninj măriurie mincinoasă).
Pe această bn/ă patriotardă (hn/inCins iili}pon)s-w făcut numirile în Parlament. în
magistratură. în şcoală. în admini$ira|ic ctc. în Parlament, pe lângă unii dintre foştii
depula|i în Parlan^niul românesc (nu dintre cei mai buni — spunea d|omnu|l F^îlsctc) au
fost numi(i în Guvern dcpula|i oameni fără supmfa|ă şi fără aulorilalc Dcpula|ii ardeleni

c un martiraj fals şi

Dr.K
ism** (cuvântul l-a spus în române^
şi ci icrori/ali. Spre pildă. în T|âr)g|ul| Sccuă
să stea de vorbă cu mine, de frica poli|ici set
poporul de jos încep să se ridice glasuri de
lăranilor secui pentru ..ofensa naţiunii", alunei când câte unul dm aceşti
chiar aşa de rău sub români. că acolo nu cru aiâ|i ..md/ios.-fgov" şi că pn
bine. Judecătorii ..din pricina patriotismului" (cscppcg a h.i/.îZ/vf) ii coi
Mi-a dat şi un exemplu: (ăranul secui Tompa Gabor din Dilrohc
Tribunalul Tlfirlglu] Mureş la trei luni închisoare pentru asemenea a
juridic A.Neguş.Budapesta.25 august l94l."(Arh.M AE .foiulTnir
dosar 160.ff.6I-65).

SERVICIUL SPECIAL DE INFORMAŢII

iNolă informativă
nr.25847,23 iulicl941

Consfătuirea fruntaşilor maghiari din România

Recent a avut loc la Aiud o consfătuire a conducătorilor
Comnitătii Naţionale a Maghiarilor din România, la care au
participat un număr de 9 membri dintre cei mai proeminenţi, în
frunte cu dr. Gyarfas Elmer, preşedintele Comunităţii.
Cu această ocazie, Szasz Păli, unul dintre viccpre.şcdinţii
Comunităţii, a comunicat celor prezenţi că Ungaria a primit din

324
nou garanţii solemne din partea puterilor Axei, în ee priveşte
cucerirea întregului Ardeal, deci această chestiune poate fi
considerată ca un fapt împlinit. Situaţia de azi — a declarat Szasz
— nu permite însă a se porni o acţiune în această direcţie. însă
imediat ce România va ocupa Basarabia şi Bucovina, Ungaria nu
va mai aştepta nimic, ci va trece la operaţia de ocupare conform
unui plan de operaţie deja stabilit, care prevede că în prima zi
trebuie atinsă linia Mureşului.
Din discuţiunilc cari au avut loc cu această ocaziune, mai
rezultă că Ungaria îşi menţine rezervă de trupe bine pregătite
pentru operaţia contra României, care este formată în marc parte
din unguri repatriaţi din România, secui şi clemente cunoscute cu
sentimente absolut patriotice, care ştiu pentru ce au de luptat.
După expunerea făcută de dr. Szasz Păli, a vorbit fostul
deputat dr. Giill Nicolae, avocat din Turda, care a spus că datoria
conducătorilor maghiarimii din România este să pregătească bine
masele în vederea acţiunci care se apropie cu paşi repezi. Pentru a
crea o legătură cât mai strânsă între poporul maghiar şi
conducători — a continuat Găll — aceştia din urmă trebuie să fie
cât mai des, dacă nu permanent,în mijlocul populaţiei, luând notă
de toate plângerile, să-i dea sfaturi şi ajutoare pe loc. în special,
însă, nu trebuie renunţat la strângerea de plângeri de cari Guvernul
din Budapesta arc absolută nevoie pentru a documenta că
minoritatea maghiară din România nu mai poate suporta regimul
CC i SC aplică.

Comunicat şi Minist(erului) Affacerilor] Străine.

 NOTA ASUPRA CONVORBIRII
DINTRE MIHAI ANTONESCU,
PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI
AD-INTERJM ŞI MANFRED VON KILLINGER,
MINISTRUL GERMANIEI LA BUCUREŞTI

Am insistai în special că România nu renunţă la drepturile sale

asupra Transilvaniei. Iar Generalul Antoncscu fală de Fiihrer n-a
avut nici un fel de ezitare de a mărturisi aceste revendicări. După cum
[şi] memorandumurile Guvernului român din 23 aprilie şi din 1 iunie
sunt categorice în privinţa revendicărilor noastre teritoriale la Apus.
I-am adăugat dfomnujiui von Kiliinger eă noi nu suntem
popor de pustă şi cu toate că am cunoştinţa nevoii de a crea un stat
puternic în Marea Neagră şi dc a colabora la soluţionarea proble­
mei ruse, exercitând un rol direct în soluţiunilc ec se vor da Fie la
împărţirea teritoriului rus. Fie la supunerea lui unor zone dc
inllucnţă.rol în Marca Neagră pe care îl putea exercita în principiu
România, totuşi neamul românesc nu va părăsi niciodată dreptu­
rile sale asupra Transilvaniei. în arcul carpatic nc-am născut şi aici
vom muri, luptând pentru restabilirea drepturilor noastre alături
dc oricine sau împotriva oricui. Ar fi un act de trădare naţională
dacă am crede că drepturile Ardealului pot să facă obiect dc
compensaţie, cu atât mai mult cu cât linia clică permanentă a
Generalului Antoncscu şi punctul dc vedere al Guvernului său
sunt că târguri internaţionale pe drepturile istorice şi vitale ale
unui neam nu se pol face.
Domnul ministru von Kiliinger mi-a răspuns:
„Scibstvcrsiăngig" [dc la sine înţeles] şi mi-a adăugat eă va
comunica d[omnu]lui von Ribbcnlrop toate amănuntele acestei lungi
conversaţii ca şi poziţia noastră, având convingerea deplină că ea va
n găsită la Berlin ca naturală.
I-am depus d(omnu)lui ministru von Kiliinger memoriul
protestatar al României, în care am învederat atrocităţile Ungariei
de la începutul executării Arbitrajului, precum şi actele consecutive
de ncexecutare, violaţic a drepturilor şi de sălbatice distrugeri
săvârşite împotriva elementului românesc din Transilvania ocupată
de unguri.
Atât ca concluzie a acelui memorandum, cât şi personal, l-am
rugat să informeze Guvernul de la Berlin că Ungaria a făcut ca
însăşi, prin propria sa acţiune, ca Tratatul de arbitraj de la Viena să
devină caduc, prin neexccutarca din partea Ungariei însăşi, astfel
că, în principiu. Guvernul român nu se mai simte obligat să respecte
Arbitrajul de la Viena, urmând să dea acestei concluziuni de ordin
juridic consecinţele politice pe care le va crede, la timp şi în
condiţiunile pe care la vreme Ic va anunţa Guvernului Rcichului.
în orice caz, l-am înştiinţat pe d[omnu|l ministru von Kiliinger
că pentru o protecţie individuală a românilor din aceste teritorii
Guvernul român va Ti silit, în foarte scurtă vreme, să procedeze la
măsuri de represalii şi retorsiune, fără a mai aştepta nici un fel de
altă procedură diplomatică, nici faţă de puterile garante, nici faţă
de Ungaria însăşi.
D[omnu|l ministru von Kiliinger mi-a mărturisit nemulţumirea
profundă pe care o arc şi domnia sa despre modul cum evoluează
raporturile româno-ungarc şi despre atitudinea ungară, spunând că
va infomia Berlinul asupra punctului nostru dc vedere.

Alfa.MA£., fond Transilvania 1920-1944, dosar 64. ff. 219-221.

Punclclc dc eliminare a unor părţi dc la Tncepiilul şi dc la sfârşitul documen­

tului aparţin celui care a transcris Nota; probabil s-a intenţionat reţinerea doar a
părţii esenţiale din discuţie.
PREŞEDINŢIA
CONSILIULUI DE MINIŞTRI
Serviciul Central de Informaţii

Notă

:a 11,10, s-au întrunit la Ministerul Afacerilor Străine:

subsemnatul, d[omnu]l Davidcscu, secretar general al Ministerului
Afacerilor Străine, d[omnu]l Comeliu Codarcca, delegatul
Ministerului Propagandei, Petre Moldovan şi Petre Patrinca, din
Preşedinţia Consiliului de Miniştri, spre a discuta preparativele în
legătură cu întocmirea lucrării ordonată de d[umneal v(oa]s[tră], Un
an de dominaţie maghiară în Ardealul cedat.
I. S-a constatat că materialul documentar necesar există, în
bună măsură, la Ministerul Afacerilor Străine, la preşedinţia Con­
siliului de Miniştri şi 1a Comisiunca de negocieri cu Ungaria.
Ministerul Propagandei nu dispune de nici un fel de material în
această chestiune. Va pune, eventual, la dispoziţia celor însărcinaţi
cu redactarea lucrării extrase din presa română cu privire la atro­
cităţile maghiare.
II. S-au trasat jaloanele de ba/ă ale lucrării, care ar cuprinde;
1. Actele legislative şi de autoritate ale Guvernului maghiar,
îndreptate împotriva şcoalci, bisericii şi economiei româneşti, sub
toate înfăţişările ci, din Ardealul cedat.
2. Măsurile de ordin administrativ ale aceluiaşi Guvern,
menite a întări măsurile de ordin legislativ şi având ca scop dc a
lovi şi a şicana clementul românesc din provincia robită.
3. Actele dc violenţă împotriva vieţii şi libertăţii populaţiei
româneşti.
 Domnul consul Chinezu a fost chemat pentru sâmbătă după-
amiază spre a fi pus în cunoştinţă de cauză în legătură cu încre­
dinţarea ce a primit de a colabora Ia întocmirea lucrării cerute de
d[umnca]v[oas]tră.
S-a dispus, de asemenea, chemarea în |ară pentru miercuri,
25 august a[nul] c[urcnt], în acelaşi scop şi pentru relatiuni mai
detaliate, a d[omnu]Iui dr. Neguş, de la Legaţia din Budapesta.
Alh-MAJB, fond Transilvania I920-I944.dosar 361 bis, ff. 56-57.

78
[7 septembrie 1941]

TABLOU NOMINAL
CU PERSOANELE ASASINATE MIŞELEŞTE
DE ARMATA MAGHIARĂ,
LA 9 SEPTEMBRIE 1940, ÎN COMUNA TRĂZNEA*

puşcat Tn cap

pu$ca(l în cap

Bnrniar Ncculac

Brumar Auriei puşcat în piept

Brumar Victoria puşcatl în piept
Gabo Vasile
Peneş Gavril

români tliatl cu baioneta

14. Blaj Naslasie
15. Birjoc Mărie
16. BSrjocAna
17. Bârjoc Gherasim
(copil)
IX. Drâgan Ludovica
19. Bârjoc Naslasie
20. Sâlăjan Ana

21. Sălâjan loan omorât cu grenadă

22. Sâlăjan Todor
23. Brumar Mărie
24. Brumar Samoilâ
25. Barcan Gavril
26. Barcan Floare
(solie)
27. Carabă Danilă
28. Nărgăros Vasile lăial capu indouă
29. Bărburos Vasile puşca
30. Crişan Naslasie
31. Cure Vasile
32. Cure Ana
33. Bereovilz Beni
34. Bereovilz Hermina
(solie)
35. Izrael Angela
36. Izrael Bela
37. Maiaeş Ana
38. SaboAna
39. LazărAna
40. Lazăr Angela
41. Ghiuru|anAna
42. lonu|aţ Gavril
Weis Ştcfania
Halpon Adolf
Blaj Daniia
Indricş Ana
Sclejan Gavril româna puşcal în cap şi piept
Blând aş Dumilni româna
Sabo Nastasic româna
Sabo luliu puşcat
Sâniămârean loan puşcat
Sabo Vasilc puşcat
Dârjan Nina puşcata
Jurcan loan puşcat
Bârjoc loan puşcat în cap
Bruman Gcorgc româna puşcat
Hus Vasile româna puşcat şi taiatc mâinile
româna
Dârjan Alexandra româna
Dârjan Ana româna
Jurcâu loan româna
româna puşcata
puşcat
Indricş Gavril puşcat
Dâniia Ana puşcata
Coslea Ttaian (preot) puşcat şi ars dc tot
Romi|an Naslasia
Cuibuş Niculae puşcat şi ars
Vlaicu Gavril puşcat
Puşcaş Vasile puşcat şi burta crilpata
Cozma Lazâr puşcat
Gog Aurelia puşcata
(învăţătoare)
Galantai Maria unguroaica puşcatâ
româna puşcat
Cuibuş Niculae româna puşcat
Patru persoane Fiind din comuna Ciumăma cu batoza la treierat în
comuna Trăznea au fost puşcali şi omorâţi pe loc. Total 76 de
persoane au fost omorâte, care au şi fost înmormântate în ziua de
9 sept[embrie 1]940.

Corespondent oeazional
Cu deosebită stimă.
Pentru conformitate [...]
Trăznea, la 7 sept[embrie I19401

AdLMAJB,, fond Transilvania I920-I944,dosar 172, ff. 219-22

cvidcnlfl grcşcalâ. Deoarece tabloul se află înir-un grup de dcclara|ii ale

din Trâ/nea,datând din 1941 (cAtre Consulatul Român din Cluj), cu sigu

MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE

Memoriu nr. 66267, 15 septembrie 1941

LEGAŢIUNILE DIN ROMA ŞI BERLIN

Domnule ministru.
Vă transmit, aiei-alăturat, memoriul eu privire la tratamentul
aplicat de către Ungaria populaţiei române din Transilvania de
Nord, rugându-vă să-l transmiteţi ministrului Afacerilor Străine.

332
 Acest memoriu l-am remis eu eâteva săptămâni în urmă
(l[omnu)iui baron von Killinger, ministrul Germaniei la Bueureşti,
şi d[omnu]lui Renato Bova Seoppa, ministrul Italiei.
Remisiunea vă rog să o faceţi întovărăşită de o notă serisă,
atrăgând atenţia asupra atitudinei pe care a urmat-o Guvernul
Mareşalului Antonescu de la 6 aprilie 1940 şi până azi şi anume:
Guvernul Regal ungar, cu toate eă dobândise fără luptă teritorii în
care majoritatea este româneaseă, a dezlănţuit. în primele
săptămâni ale ocupaţiei, cele mai violente atrocităţi, vexaţiuni şi
dispreţuiri dc drepturi. De atunei a continuat nu numai să provoace
fără motiv Guvernul Regal român prin campanii dc presă, care au
mers până la ofcnsarca armatei române şi a Conducătorului
Stalului, dar continuă şi azi să considere situaţia teritorială,
dobândită prin târg internaţional, drept un provizorat insuficient
şi manifestă în toate ocaziunilc direct şi indirect voinţa sa dc
aşa-zisă reconstituire a Coroanei Sfântului Ştefan şi dc
încorporare a pământului românesc al Transilvaniei dc Sud.
Faţă dc românii din teritoriile ocupate atitudinea Guvernului
ungar nu a fost mai puţin ofensatoare. Bisericile româneşti au fost
dărâmate ca în vremurile dc întuneric primitiv ale civilizaţiei; şcolile
româneşti sunt sistematic închise prin măsuri administrative cari,
cu aparenţa respectării legale a drepturilor, conduc la interzicerea
conscrvărci spirituale a populaţiei româneşti.
Printr-o ordonanţă cu pretexte juridice largi se anulează
dreptul de proprietate al românilor şi se restituie proprietăţile în
favoarea marilor proprietari de altădată, atunci când Guvernul
român acum 20 dc ani a expropriat aceste bunuri latifundiare şi a
împroprietărit chiar pe unguri în aceste proprietăţi, respectând un
principiu de justiţie socială. De asemenea, funcţionarii români
sunt înlăturaţi din toate funcţiunile publice şi private; în timp ce
liberii-profesionişti nu-şi pot exercita profesiunea, fiindcă legi şi
măsuri guvernamentale interzic aproape cu desăvârşire exerciţiul
profesiune! de avocat, medic etc., pentru români.

333
 în tot acest timp. Guvernul regal român a observat atitudinea cea
mai calmă, mărginindu-se să atragă atenţia — prin memorandumuri
remise de domnul Mareşal Antonescu — asupra faptelor grave
săvârşite şi tolerate de Guvernul ungar împotriva românilor, pentm
ca guvernele aliate, garante şi semnatare ale Actului de la Viena, să
poată vedea în ce mod a înţeles Guverul ungar să-l respecte.
Acelaşi calm demn şi stăpân l-a avut şi opinia publică
românească.
în această vreme, cu toate că poporul ungar era beneficiarul
unor împrejurări internaţionale şi al unor campanii de propagandă,
a continuat, din august 1940 şi până azi, să lovească în drepturile,
onoarea şi liniştea poporului român prin acte de permanentă
provocaţiune. între demnitatea cu care poporul romn şi-a suferit
durerea şi între c.xaltarca ofensatoare cu care opinia publică ungară,
beneficiara unui act internaţional, îşi continuă abuzurile, suntem
siguri că guvernele aliaţilor noştri vor putea să-şi facă Judecata.
Prin toate actstc acte. Guvernul Regal ungar a dovedit, din
primele zile ale intrărei în vigoare a Actului de la Viena şi până azi,
în mod reiterat şi evident, că repudiază în mod unilalcnU dcci/.iunca
de la Viena şi că a izbit de caducitate acest Act prin voinţa sa
unilaterală.1 Guvernul Regal român îşi rezervă consecinţele care
deeurg din aeeastă constatare.
Faţă de permanentele vexaţiuni şi violaţiuni de drepturi.
Guvernul Regal român este silit ca să răspundă la toate actele
Guvernului maghiar prin măsuri de retorsiune, care au ajuns în
situaţia de azi singurele mijloace prin care poate să mai încerce să
apere drepturile unei populaţii româneşti prea mult apăsată de
condiţiile grele oferite de suveranitatea maghiară.
Vă rog ca, menţionând în Nota diplomatică cu care veţi remite
acest memorandum toate cele cuprinse mai sus, să căutaţi a vedea ce
efect produce constatarea caducităţii Actului de la Viena prin voinţa
unilaterală a Ungariei, asupra căreia Guvernul Mareşalului
Antonescu îşi rezervă hotărârea. De asemenea, vă rog să lui daţi nici
o prcciziunc în ce priveşte aplicarea măsurilor de retorsiune şi să

334
alragcţi atenţiunea că Guvernul Regal român va proceda cu acelaşi
calm obiectiv pe care l-a observat de la începutul guvemărei
domnului Mareşal Antoncscu în raporturile cu Ungaria. Pentru
ştiinţa domniei voastră, vă informez că aceste măsuri vor fi succesiv
aplicate tuturor categoriilor de vexaţiuni, anulări de acte şi leziuni de
drepturi, însă măsurile de retorsiune vor fi prelungite în timp, din
mai multe motive.
Vă rog să reluaţi materialul documentar care a fost predat cu
prilejul vizitelor domnului Mareşal Antoncscu, precum şi acela ce
vă va fi remis ca anexă la acest memoriu, stăruind ca Ministerul
Afacerilor Străine să reia în cercetare toate elementele documentare
depuse atunci şi pe care le veţi depune ca urmare a acestui
memorandum, pentru că este o evidentă deosebire între situaţia
politică, diplomatică şi psihologică din trecut şi aceea de azi.
Vă voi trimite şi diferite broşuri şi acte documentare.
Asupra efectelor ce produce acest memoriu şi a atmosferei ce
întâmpinaţi, rog să ne informaţi la vreme.

Mihai Antonescu,
Preşedintele Consiliului de Miniştri a[d|-i[interim|

Adl.MA£., fond Transilvania 1920-1944, dosar 64. ff. 267-270.

iriniisl de Vaier Pup Ministerului

r Sir.linc. - Arh. M.A.E.. fond Tnin
22oc >ric 1941. la Bucuroşii. arc loc o înininirc i
lor din nordul Transilvaniei — Miiropolil
Popovi S. Aflcnic, dr. luliu Ha|icganu, dr
(preşedinte al ASTRED.i
prof. Al. Bor/a. prof. Silviu Dnigoniir ş a. — cu le
şi Ronia. — Vezi Eliza Campus, op. cil., p. 562.
ilvania 1920-1944. dosar 42. U
unora dintre principalii conducători
il Bălan al Transilvaniei, Episcopul
Pavcl Roşea, dr. luliu Moldovan
iş.dr. N.Zigrc.prof. C. Daicoviciu.
\nloncscu şi Mihai Antoncscu.cate
'ictatului de la Vicna trimis la Berlin
MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE
Telegrama cifrată nr. 1854/71017,25 septembrie 1941

LEGAŢIUNEA DIN BUDAPESTA

Memoriul despre care trata telegrama cifrată nr. 60097 din
12 august a fost remis, cu mici modificări şi completări, la Berlin
pe ziua de 19 septembrie şi azi Ia Roma.
Memoriul, care fusese comunicat cu câteva săptămâni înainte
şi miniştrilor Germanici şi Italici la Bucureşti, a fost înso|it de o notă
scrisă reamintind guvernelor respective toată atitudinea Guvernului
şi autorităţilor maghiare fafă de Guvernul român şi de populaţia
românească din teritoriile dobândite prin Arbitrajul de Ia Vicna.
Guvernul român şi opinia publică au observat în tot timpul atitu­
dinea cea mai calmă. Guvernul român mărginindu-sc să atragă
atenţia guvernelor aliate asupra faptelor grave ce se petreceau. Nota
de însoţire arată apoi că Guvernul ungar prin toate actele sale a
dovedit că repudiază în mod unilateral dcciziunca de la Vicna şi că
c izbit de caducitate acest Act prin voinţa sa unilaterală; Guvernul
român îşi rezervă consecinţele care decurg din această constatare.
De asemenea, el se vede silit, fată de permanentele vexaţiuni şi
violări de drepturi, să ră.spundă prin măsuri de retorsiune, singurele
mijloace cc-i rămân în situaţia de azi.
Vă rugăm să binevoiţi a urmări de aproape şi a raporta reper­
cusiunile şi efectele ce memoriul şi nota remise la Berlin şi Roma
vor produce în cercurile oficiale maghiare şi Ia Icgaţiunilc Axei Ia
Budapesta.
Pentru ştiinţa d[umna]v[oastră] vă informez că măsurile de
retorsiune vor fi aplicate succesiv, pe etape.
Davidescu
Alt MA£., fond Transilvania 1920-1944, dosar 64. ff. 321-322.
LEGAŢIUNEA DIN ROMA

Telegrama cifrată nr. 155/7575,26 septembrie 1941, orele 23

înregistrată la nr. 1880,26 septembrie 1941

EXTERNE - BUCUREŞTI

Contele Ciano remiţând pentru săptămâna viitoare audienta

pe care o aşteptam astăzi şi domnul Anfuso fiind în concediu, am
înmânat astăzi memoriul înlocuitorului său.
Precizez că în urma insistenţelor mele de a vedea pe ministrul
Afacerilor Străine cel mai târziu astăzi, s-au dat înlocuitorului
domnului Anfuso instrucţiuni speciale pentru a primi comunicarea
ce aveam să fac.
în convorbirea avută am insistat asupra constatării noastre a
caducităţii actului de la Vicna, prin voinţa unilaterală şi a aplicărci
măsurilor de retorsiune pentru care Guvernul Regal îşi rezervă
hotărârea. Totodată am revenit asupra materialului documentar
predat cu prilejul vizitelor domnului Mareşal Antonescu, stăruind
să se reia cercetarea elementelor documentare depuse atunci. Am
remis în aceiaşi timp. un .....................................................

[Cămărăşescu]1
155/7575

Alfa. MA£., fond Transilvania 1920-1944, dosar 64. f. 323.

Partea finalS a documentului lipse.şle. Pe margine indicaţiile dale de Mihai

Antonescu: „CămlrUşcscu. Roma. Convorbirea cu contele Ciano ce veţi avea
sau orice alte convorbiri consecutive remiterii memorandumului, rog s3 nu
insis(a|i asupra caducil3|ii drept solu|ic politici sau consecinfe imediate.
M3rgini(i-vS la remiterea notei având cuprinsul anun|at Tn instruc|iiini ţi u
memorandumului. adâugând c3 acestea sunt singurele instnic|iuni ce a|i primii,
dar câ.evident. România nu provoacâ ar.i un conflict grav cu Ungaria. M|iliai|
A|ntonescu|". Idem.rf. 324-327.se pâslrczâ, fragmentar, o notă cu inslnic|iuni
ale lui Mihai Anlonescu.adrcsalâ ministrului României la Roma — notă ce este
în mod evident umiarea telegramei din 26 septembrie 1941; ,.D|omnia| sa mi-a
vorbii de unirea lalinilâtii şi despre un nou tratament falâ de România. M-a rugat
sâ-l ajut printr-o serie de măsuri de ordin economic şi cultural — la care am
convenit — dar până azi constat că silua|ia .se mcn|ine şi chiar fa|ă de
d|umnea|v|oaslră| şovăielile,amabilităţile şi indiferentele alternează, tn aseme­
nea conditiuni. aş voi ca acţiunea d|iimnea|v|oasiră| diplomatică să fie mai
insistentă şi să caute a provoca o lămurire.
La Memorandumul trimis mi s-a transmis un simplu răspuns verbal, spu-
nându-mi-se că se studiază, iar la scrisoarea adresată Ducelui. răspunsul deşi era
obligator fată de Mareşalul Anionescu, n-a venit nici până azi. Vă rog chiar să
alrage|i aicntia, pe o calc amicală, că ministrul Afacerilor Străine român se
întreabă cum este posibil ca Ducele să fi uitat să răspundă Mareşalului Antoncscu
la scrisoarea sa. Răspunsul verbal dat de contele Ciano.dcşi mi s-a transmis prin
însărcinatul cu Afaceri al Italici la Bucureşti, că se va studia Memorandumul,
nu-mi închipui că poate să se considere ca un răspuns la mcsagiiil scris al
Mareşalului către Duce şi depus în afară de Memorandum.
Cu ministrul Italici la Bucureşti, d|omnii|l Bova Scoppa, care am avut
impresia că este sincer şi hotărât iniţiator al unei noi orientări fa|ă de România,
vă rog să luaţi legăturile şi să căutaţi a lămuri cu concursul său toate elementele
nelămurite, contradictorii, pe care mi Ic semnalaţi în rapoartele d|umnca|-
v|oastră| şi în expunerea cronologică a regimului la care ati fost supus, oscilând
între o marc atcntic şi o ab.solută indiferentă sau chiar gesturi ncamicalc. Vă reco­
mand chiar să citati d|omnu|liii Bova Scoppa enumerarea pe care o faceţi în
interesantul d|umnca|v|oastră| raport în această privinţă.
Sunt pe punctul să închei o convenţie culturală cu Guvernul italian. Am
revizuit propunerile Guvernului italian şi,cu mici excepţii, sunt în totul de acord
pentru această Convenţie. Nu doresc,însă,cu ca să fie o nouă iluzie. O voi semna
însă, dacă am sentimentul că Guvernul italian se orientează efectiv spre o nouă
atitudine fa|ă de România.
De asemenea, vă rog să căuta|i a afla efectul Memoriului pe care l-am
transmit d|omnu|ltii Bova Scoppa în ce priveşte atrocităţile ungureşti şi ncexccii-
tarca unilaterală a Arbitrajului de la Vicna de către unguri.

338
 Diipă cum a|i văzut, pentru că vi s-a transmis şi d|umnca|v|oastră| acest
memoriu, actele de viola|iiine a dreptului de proprietate,a regimului confesional
stabilit, a exerciţiului liberelor profesiuni şi de distnigeie a bisericilor sunt atăt de
grave eă a se lăsa fără nici o urmare însemnează că trădăm îndatoririle pe care le
avem fa|ă de romănii afla|i în Transilvania ocupată şi să nu folosim gravele
greşeli ungare, pentru a reconstrui prin ele drepturile teritoriale de totdeauna.
tn acest Memoriu a|i eonstatat că ajungem la eoneluzia eaducită|ii
Arbitrajului de la Viena prin însăşi voin|a Ungariei. Fixăndu-ne pe acest punct de
vedete de drept fa|ă de actualele împrejurări Internationale şi de faptul că suntem
angajaţi într-o luptă grea în Răsărit, nu putem întreprinde ceea ce ar fi consecinţa
logică a acestei teze juridice. Insă, va trebui să păşim în căteva zile la actele de
retorsitinc şi represalii care se cuvin viola|iunilor şi ptovoca|iunilor ungare.
Doresc să ştiu cel pu|in care a fost atmosfera făcută de acest Memoriu, ca
şi de informările pe care desigur le-a|i făcut d|umna|v|oastră| asupra atacurilor
continui ale presei maghiare împotriva noastră; declaratiuni de reconstituire a

Vă atrag atenţia că Ungaria a luat iniţiativa unor apropieri fată de Croaţia şi

Slovacia, după ce probabil a simţii că noi am întreprins o acţiune de apropiere
cu aceste Guverne. Vă rog să vă tinc|i în permanent contact cu d|omnu|l minislni
Buzdugan2 şi cu informa|iuni reciproce să putem împiedica acţiunea ungară în
Croaţia. Şi, dimpotrivă, să realizăm noi o căi mai sirănsă colaborare foarte
compatibilă cu intcrc.scic ambelor ţări,care au teritorii cotropite de Ungaria.
Vă rog să-mi comunicaţi lista întregului material pe care l-ati primii în
privinţa actiiinci. violatiunilor şi provocatiunilor ungurc.şii şi dacă ati primit de
asemenea lot materialul informativ pe care l-am transmis la Berlin în legătură cu
diferitele acţiuni diplomatice.
Vă mulţumesc pentru rapoartele .şi infomiatunilc d|umnca|v|oa.slră| .şi vă
rog să vă amănati'venirea d|umcna|v|oaslră| în tară, p3nă cănd încercaţi ca,
împreună cu d|omnu |l Bova Scoppa, să lămuriţi punctele asupra cărora vă solicit
acţiunea imediată, pcnini ca. înlorcăndu-vă în tară, să-mi puicti aduce şi
informatiuni în această privinţă. Mihai Anionc.scu."

lărăşcsi
 ric G. Buzdugan (1899- m. ?). IU II in drept. Din 1921 în M.A.S.
întlcplii» lisiuni la Paris. Londra. Roma. întru 2
ministru plcnipotcn|iar la Zagreb.

LEGAŢIUNEA DIN ROMA

Telegrama cifrală nr. 158/7617.29 septembrie 1941, orele 0.05
înregistrată la nr. 1920 C, 29 septembrie 1941
Urmare la telegrama mea nr. 155/7575.
Am fost primit azi, duminică, de contele Ciano. Deosebit de
curtenilor, d[omnia| sa mi-a spus că a citit atent Memoriul şi
materialul documentar predat cu prilejul vizitei domnului Mareşal
Antoncscu, asupra cărora stăruisem vineri când am remis Memoriul.
Din capul locului, d|omnia| sa şi-a exprimat amărăciunea de
a vedea două na|iuni aliate Germaniei şi Italici, amândouă în
război împotriva bolşevismului, în continuă neînţelegere. Pentru
a căuta o potolire a spiritelor, mi-a arătat că la 8 octombrie va avea
loc la Roma o conferinţă germano-italiană care se va ocupa de
litigiul româno-ungar.
Continuând, mi-a spus că din memoriile prezentate de noi şi
de unguri rezultă că ambele părţi au dreptate numai în parte. „De
aceea am recomandat atât Ia Bucureşti, cât şi la Budapesta,calm,
cât mai mult calm."
Limitându-mă strict la instrucţiunile primite, am răspuns
contelui Ciano că Guvernul Regal nu poate să rămână indiferent
faţă de acţiunea răzbunătoare dezlănţuită asupra unei mase
compacte de 1 400 000 de români, aşezaţi pe un teritoriu în care s-a
zămislit naţiunea română. Răstumând argumentarea sa şi pe baza
principiului enunţat de d[omnia] sa, i-am arătat că tocmai din cauza
luptei ce purtăm împreună. Budapesta trebuie chemată la realitate şi
con vin.să să pună capăt unor violenţe inutile, contrare stipulaţiunilor
Actului dc la Vicna. Cu acest prilej, am subliniat contelui Ciano eă
prin voinţa unilateralii a Ungariei noi suntem siliţi a constata caduc
Actul dc la Vicna. Am reliefat fraza voit şi interlocutorul meu a
manifestat o vădită nemulţumire, contrastând cu afabilitatea arătată
în cursul convorbire!. întrebat ce crede despre caducitatea Actului,
d[omnia| sa a răspuns textual: „ Ypenscrseulement, cela veut dire
mettre la chairuc devant Ies boeufs". Repet fraza lără comentar. în
acelaşi timp, mi-a subliniat că la Vicna nu a fost o „hotărâre", ci o
sentinţă dc arbitraj aceptată dc amândouă părţile.
Nu voi intra în alte amănunte şi considerând cuprinsul convor­
birii în raport cu instrucţiunile primite voi arăta următoarele;
1. Litigiul româno-ungar este privit la Roma ca o chestiune
„plictisitoare".
2. Constatarea caducităţii Actului dc la Viena a nemulţumit pe
contele Ciano. Dlomnia] sa consideră sentinţa dată ca definitivă,
fiind investită cu toate formele dreptului ginţilor.
3. Litigiul româno-ungar va fi examinat din nou la Roma la
8 octombrie, spre a se găsi o bază de înţelegere.
Despărţindu-mă dc contele Ciano, d(omnia| sa mi-a mărturisit
admiraţia sa pentru domnul Mareşal Antoncscu, care „a izbutit să
scoată România din prăpastia unde căzuse". Totodată, m-a rugat să
transmit domniei voastre speranţa că litigiul româno-ungar va găsi
în curând o soluţie „umanitară".
Am redat în mod fidel rezumatul convorbire!, considerând că
în cele afirmate de contele Ciano se găsesc elemente din care se pot
desprinde preocupările Guvernului Regal formulate în partea finală
a adresei nr. 66 267 din 15 septembrie 1941. îndată ce voi avea
amănunte asupra conferinţei susmenţionate, voi raporta telegrafic.
Cămărăşcscu
158/7617
AriL MAJB., fond Transilvania 1920-1944. dosar 64, ff. 330-332.
Aceasta nu este un procedeu diplomatic.Trebuia să vi mSrgini|i a vedea efectele,
niri a insista. D|umnea|v|oastra| a|i provocat prin aceasta o declanşare iniitil3a
unei pozi|ii de care trebuie sâ vă da|i seama ce stare crează la Roma. Vfi rog să nu
lic pSnă la întoarcerea titularului. M|ihai| A|ntonc.scu|“.

SCRISOAREA ADRESATĂ DE CĂTRE

MIHAI ANTONESCU,
VICEPREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI
ŞI MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE.
LUI MANFRED VON KILLINGER,
MINISTRUL GERMANIEI ÎN ROMĂNIA

Nr. 74865 Bucureşti, 10 ocl[ombrie) 1941

Stimate domnule ministru,

Am primit nota d[umnca]v[oa]s[tră| verbală în legătură cu
incidentul publicării în ziarul „Ardealul" — cu prilejul unui an de
la ocuparea Tran.silvaniei de Nord — a unui articol care califica
drept „apolitic şi nedrept Arbitrajul de la Viena"1, deşi întregul
/iar are ton liniştit şi cinsteşte chiar raporturile gcrmano-românc.
D[omnu]l consilier Stcit/cr m-a informat că această notă tre­
buie să-mi fie predată cu caracter de informaţie amicală, ci nu ca
notă diplomatică. Vă mulţumesc pentru aceasta.
Nota pc care mi-o remiteţi vorbeşte totuşi, în termeni foarte
tari, despre nerespectarea armistiţiului dc presă dintre Guvernul
român şi Guvernul ungar. Şi consideră formula „drepturi atinse
prin Arbitrajul apolitic şi nedrept", strecurată în ultima pagină
(din 12) a ziarului „Ardealul", care are în general un cuprins
obiectiv, drept un act dc „deraiere", care poate să atingă rapor-

342
turile româno-ungarc şi chiar acelea dintre Reieh şi România.
Adăugaţi chiar că lucrul este cu atât mai grav, cu cât ziarul
„Ardealul" este organul „tuturor acelora cari văd retrocedarea
Ardealului de Nord condiţia pentru propăşirea României."2
Această notă deschide, astfel, în conştiinţa mea probleme
apăsătoare pe care nu le-aş putea lăsa fără răspuns.
Mi-aţi făcut totdeauna cinstea, scumpe domnule ministru, ca
să-mi vorbiţi deschis. La rândul meu, am adus totdeauna în
raporturile cu d|umneaJv[oa]s(stră] cea mai autentică sinceritate,
iar faţă de Guvernul Rcichului cea mai autentică fidelitate. N-aş
fi invocai niciodată aceste lucruri. Fiindcă sinceritatea şi loialita­
tea se practică şi nu sc măsoară. Cel puţin de oamenii cari au
conştiinţa limpede. Dacă o invoc întâia oară, este fiindcă v-aş ruga
să daţi acestor lămuriri sensul adânc, simplu şi grav în acelaşi
timp, pe care înţeleg să-l aibă.
I. RAPORTURILE DE PRESĂ ROMÂNO-UNGARE
în ce priveşte raporturile de presă dintre Ungaria şi România
vă asigur, domnule ministru, că de la 6 septembrie 1940 şi până
azi, chiar când nu eram ministrul Propagandei Naţionale, am făcut
eforturi pentru a împiedica strigătul legitim al opiniei publice
româneşti lovită prin pierderea Ardealului şi umilită apoi de
atrocităţile, vexaţiunile şi ofensele ungiuc.
Numai eu ştiu câtă onoare a trebuit să sufoc în mine, pentru ca
să nu răspund cum sc cuvenea atacurilor maghiare. Şi, mai ales,
numai eu ştiu câtă suferinţă şi cât zbucium moral a trebuit să-şi
stăpânească Mareşalul Antonescu şi Guvernul Regal român, pentru
ca să impună o tăcere înţeleaptă unui zbucium naţional legitim.
Deşi ministru al Propagandei, care aveam răspunderea apărării
prin presă a demnităţii naţionale, n-am răspuns reiteratelor ofense
ale presei ungureşti, nici n-am lăsat atrocităţile sălbatice şi
violaţiunilor de drepturi făcute de unguri să-şi primească ecoul

343
legitim. Aceasta fiindcă am socotit că răspunsul cel mai bun este
tăcerea înţeleaptă a unei adevărate politici de Stat, care să apere
onoarea şi drepturile pe căile publice ale reconstrucţiei autentice, ci
nu pe căile publice ale discuţiilor inutile şi vexaţiunilor reciproce.
De aceea, vă asigur că atunci când într-un ziar al refugiaţilor
ardeleni, cari îşi cinstesc un an de la pierderea pământurilor
strămoşeşti, de la părăsirea vetrclor părinţilor lor, aceşti refugiaţi
strecoară, în ultima pagină, un singur cuvânt de judecare a actului de
la Viena, eu, domnule ministru, nu cred că trebuie să consideraţi
acesta ca un act atât de grav.
Dacă regret în formă acest pasaj, pentru că el poate fi speculat
de unguri împotriva noastră şi pentru că nu aceasta este calea
apărării drepturilor, în fond însă, cu toată onoarea şi fermitatea,
vă afirm că şi cu subscriu la formula ziarului transilvănean, fiindcă
şi cu consider Arbitrajul de la Viena ca un act nedrept. Când
conştiinţa mea crede acest lucru, când Mareşalul Antoncscu a
mărturisil-o dc.schis loialului şi sincerului Fiihrer Adolf Hiticr,
credeţi-mă că atunci când un ziar al ardelenilor izgoniţi scapă o
asemenea formulă de zdmncinare disperată, departe de a fi un fapt
grav, eu consider că o asemenea imprudenţă de formă poate să fie
înţeleasă de orice om cu o psihologie dreaptă. Fiindcă nu este
nimic mai sălbatec pe acest pământ decât să interzici unui neam
sau unui om să-şi mărturisească suferinţa. Şi nu este nimic mai
nedrept decât ca unui beneficiar gratuit să-i fie îngăduit a ofensa
suferinţa victimei.
D[umnca]v[oastră], cu inima pe care o aveţi şi cu onoarea pe
care o reprezentaţi la Bucureşti, nu puteţi face acest lucru. Sunt sigur
că Germania n-ar putea interzice unor sute de mii de germani, cari
au părăsit un teritoriu german, de a-şi mărturisi suferinţa. Dacă noi o
limităm în dreptul ei de mărturisire, zdrobindu-ne propriul nostru
suflet, aceasta o facem pentru ca mărturisirea să nu ducă la suferinţe
mai mari, ci dimpotrivă la libertatea suferinţelor.
 Un an întreg presa ungară a atacat România în modul cel mai
ofensator; Ungaria, care dobândise fără luptă, fără jertfe şi fără
merite un pământ care nu era al ei, tot ca ofensează. în această
vreme. România care a pierdut pământuri datorită unei domnii
ticăloase şi unei laşităţi trecătoare printr-o politică extrem de
greşita — dar nu prin dezonoarea drepturilor Neamului întreg, ci
a unei clici — a tăcut la toate ofensele, înţelegând să respecte
interesele de pace în această regiune, fiindcă, cu onoarea lui.
Mareşalul Antoncscu se angajase faţă de Fiihrcrul Adolf Hitler.

Faceţi, vă rog, paralele, judecaţi analogia şi daţi-mi voie să vă

rog să nu mai insistaţi pentru a şti sancţiunea ce am aplicat-o
„Ardealului". Iar în viitor vă rog să nu mai consideraţi asemenea
incidente de presă ca de natură să legitimeze o intervenţie a
dlummca)v(oastră] în favoarea Ungariei, ci dimpotrivă, aşa cum
aţi făcut până azi, să ne sprijiniţi d[umnealv[oastră] împotriva
atacurilor continue dela Budapesta.
II. RAPORTURILE GERMANO-ROMÂNE
ni. RAPORTURILE POUTICE ROMÂNO-UNGARE
Nota d[umnca)v[oastră] deschide mai ales problema gravă a
raporturilor dintre Ungaria şi România. D[umnea]v[oastră|
spuneţi în notă că incidentul de presă amintit ar fi grav, fiindcă
ziarul implicat este organul ..tuturor acelora cari văd retrocedarea
Ardealului de Nord condiţia propăşirii României".
îngăduiţi-mi, domnule ministru, să nu pot lăsa această fomiulă
lără un răspuns categoric. De altfel, ea a determinat mai mult decât
orice răspunsul meu.
Aşi dori să ştiţi că în Ţara Românească nu numai cei de la
ziarul „Ardealul", dar toţi românii văd propăşirea României prin
retrocedarea Ardealului de Nord. Eu cel dintâi sau cel din urmă. O
spun dc.schis. Aceasta nu este numai o atitudine politică,domnule

.145
ministru, este o stare de conştiinţă profundă, dennitivă. Şi nu
personală, oficială sau trecătoare, ci unanimă. Nu există român
care să poată să afirme că ar pută trăda drepturile Ardealului.
Fiindcă, dacă ar exista unul, ar fi ucis a doua zi.

Dar dincolo de opinia mea personală şi de propria mea atitudine

şi dincolo de stările de spirit ale unanimităţii opiniei publice
româneşti,d(umnea]v[oaslră| ştiţi bine,domnule ministru, că, de la
venirea d[umea]v[oaslră| în România şi până azi. Mareşalul.
Guvernul Ţării şi actele noastre diplomatice n-au mărturisit o singură
dată voinţa sau toleranţa,înseninând uitarea Ardealului.
Din primele ceasuri ale guvernării sale. Mareşalul AiUonescu
a spus deschis că nu va trăda drepturile acestui popor. D|umnca]-
vloastră] ştiţi bine, domnule ministru,că şi peste graniţe niciodată
Mareşalul Antoneseu n-a făcut decât să afirme dreptul românesc
asupra Ardealului, de la cea dintâi vizită făcută în Germania până
la ccl din urmă memorandum depus Fiihrerului Adolf Hitler şi
d[omnu|lui ministru von Ribbcntrop.
Ştiţi, de asemccna, că Guvernul Regal român prin nici un act
al .său.dc la septembrie 1940 şi până azi, n-a făcut decât să afimic
drepturile româneşti asupra Ardealului,în formule compatibile cu
împrejurările internaţionale şi să semnaleze voinţa reiterată a
Guvernului ungar de a izbi de caducitate acest act prin însăşi
voinţa sa de nccxccutarc.
Mai târziu. într-un ceas când atrocităţile ungare şi ofensele
acelora cari au luat pământurile româneşti prin târg internaţional ne
apăsau onoarea. Mareşalul Antoneseu a spus răspicat într-un
discurs: „Nu va fi linişte în Europa, în acest colţ al sud-cstului, până
când nu se va face dreptate poporului român de pretutindeni.“

Recent v-am remis chiar memorandumul în care arătam, la

capătul suferinţelor populaţiei româneşti ocupată de Ungaria, cât
şi a violaţiunilor de drepturi şi al atrocităţilor săvârşite de unguri
în Transilvania de Nord, împotriva actului de la Vicna însuşi, că
acest act a devenit caduc prin chiar voinţa unilaterală a Ungariei.
Acest memorandum l-am remis la Auswărtigesamt şi prin
ministrul nostru la Berlin, întovărăşit de o notă care exprimă
categoric punctul de vedere al Guvernului Regal român de azi.
[... ] Dar, ceea ce trebuie să rămână definitiv stabilit şi ceea ce am
ţinut să vă mărturisesc azi, arată că aceasta este o poziţie
ireductibilă. De la Mareşalul Antonescu, mândria Neamului şi
expresia lui, până la cel din urmă cetăţean al acestei Ţări, nu este
unul singur care să se dezonoreze, trădând drepturile României
asupra Transilvaniei. Ardealul nu este pentru noi, domnule
ministru, un pământ, un teritoriu. Ardealul este cetatea în care am
trăit şi am suferit două mii de ani. în Carpaţii Ardealului nc-am
zidit viaţa şi am păstrat împotrivirea năvălitorilor şi a hoardelor
slave, ieri ca şi azi. în Carpaţi nc-am întemeiat cele dintâi
principate româneşti, continuatoare ale lumii romane antice. în
Carpaţi a răsărit ordinea spirituală care a stat temelie morală a
acestui Neam dc-a lungul veacurilor. Carpaţii sunt pentru noi
leagănul trecutului nostru,al mitologici şi al credinţei noastre,de
care nu ne poate despărţi nimeni (...) Ardealul nu este un pământ.
Ardealul suntem noi toţi. Ardealul este sufletul nostru. Nu poate
nimeni să ne aibă întregi fără suflet. D[umnea)vloastrăl veţi
înţelege câtă putere i-a trebuit Mareşalului Antonescu şi nouă, câtă
înţelepciune şi răbdare i-au trebuit Neamului acesta, pentru ca să
sufere în tăcere, de un an, nedreptatea frângerii Ardealului.
în acest teritoriu al Transilvaniei de Nord trăiesc I 400 000 dc
români, însemnând o majoritate zdrobitoare a populaţiei din aceste
regiuni, 1 400000dc români,măsuraţi cuţxipulaţiadc l3milioanc
jumătate care nc-a rămas din pierderile din 1940, reprezintă mai
mult dc 10% din populaţia Ţării. Este aceasta o amputare a
drepturilor româneşti şi a temeliei etnice, pe care nădăjduiesc că
oricine o poate înţelege, cu atât, mai mult cu cât trebuie să o repet,
populaţia românească este majoritară în aceste regiuni.
 Populaţia aceasta, care reprezintă mai mult de 10% din Neamul
Românesc, nu poate Ti părăsită. Şi nu este aceasta, domnule ministru,
o obsesie morală şi o stare de destin geografie al unui neam care arc
drept la viată, ci este expresia însăşi a evidenţei logice, naturale şi a
însuşi interesului gcmian în această regiune europeană.
Priviţi pe hartă, domnule ministru, pumnalul înfipt în trupul
românesc, coridorul secuilor, detestabil ca şi coridorul de ieri al
Dan/.igului. Un neam nu poate să trăiască cu trupul frânt, cum un
om nu poate să trăiască cu un pumnal înllpt în inimă. Nu poate fi
stat românesc sănătos şi puternic cu acest teritoriu frânt. |...)
Mareşalul Antoncscu n-a negociat şi n-a târguit drepturile
româneşti înainte de a se angaja loial în prietenie şi luptă. Nici mic
nu-mi trece prin minte să târguicsc azi drepturi. Dar când de un an
Germania a făcut experienţă aici, între Carpaţi şi Dunăre, ce
înseamnă sănătatea şi poziţia dominatoare geografică pe care o
reprezintă România, petrolul ci şi poziţia noa.stră care influenţează
Balcanii şi Strâmtorilc, care stăpâneşte şi domină orientarea
politică a sud-cstiilui,daţi-mi voie, domnule ministru, mai ales la
capătul loialităţii şi jertfei noastre, să vă solicit d|umiicalv|oastră)
şi Guvernului Rcichului să aprecieze înseşi interesele Germanici
şi interesele de organizare ale civilizaţiei în această regiune, o dată
cu judecarea revendicărilor noastre de onoare şi de întărire. [...)
Luptând împotriva Rusiei pentru drepturile noastre sfinte cu
loialitate şi onoare, alături de armatele germane ale marelui Rcich,
noi luptăm, domnule ministru. în realitate şi pentru rccâştigarca
drepturilor asupra Transilvaniei.

Mărturisirea aceasta izvorăşte, domnule ministru, şi din senti­

mentul dureros pe care-l am, pentru că primesc veşnic ştiri despre
o poziţie favorabilă pe care şi-ar fi întârit-o Ungaria faţă de
Guvernul Rcichului, prin ultimaîntâlnire a Regentului cu Fuluerul
marii Germanii. Aceasta ne adânceşte răspunderea şi ne obligă la
lămurire.

.148
 V-am vorbit din inimă şi, ca român, nădăjduiesc că mă veţi
înţelege cu sufletul d[umnea]v(oastră) de german,de ostaş şi de om.
Nota prietenoasă pe care mi-aţi trimis-o este desigur un
incident neînsemnat, dar poate eu trebuie să-i Tiu recunoscător
ziarului „Ardealul1*, Fiindcă mi-a prilejuit să vă lămuresc o poziţie
morala şi politică, liberându-mi conştiinţa. (...]3
Primiţi, vă rog, domnule ministru, încredinţarea înaltei mele
consideraţiuni.

Preşedinte a[d]-ilnterim] al
Consiliului de Miniştri
şi Ministru al Afacerilor Străine,
Mihai Antonescu

AJ^I.C., fond Preşedinţia Consiliului dc Miniştri.dosar 594/1941 .ff. l-l I.

I. ..Ardculur*.an l.nr. 30din 7-14 scpicmbi

concepţie dc eroism iniransigeni ne va repune în d

şi apoliticul Verdict al Vienci |... ] Ardcalulc! Arde

Muntcaiiu dm Huedin! Articolul dc Tund. semn

Mureşanu. SC intitula Durcrv.i tumstnl ncsfsitşilă: i

tuplil şi anmiarc roinâiicascA al refugiaţilor şi expulzaţilor din Ardeal"; avea ca director pe

Anton Ionel Mua'siinu.carc, în articolul dcprc/cniarc a intenţiilor publicaţiei — în an l.nr. I
din I6fcbruarie 1941 — menţiona: ..Ardcalulc! fţi simţimdurcrea la şi a fiilor lAi şi îţi vom
(fllmăci în sensul nostru, încrcsi.'ind cu sânge, drepturile tale şi ale fiilor lAi la viaţa liberă şi
rontlncască. Vom reda în scrisul nostru toată durerea ta. tot nîul ce tc-a stăpânit flră vuia
noastră şi în vitregia vrcnturilor, fănl putere dc fvac|iunc din partea fiilor tăi şi a Neamului
tău. Vom face totul ca să fim demni în faţa /.ilci dc mâine." Tot în primul număr semna şi
Comeliu Coposu articolul Cu fruntea sua.eaK se încheia ..Cu gândul la ziua dc mâine.care
va prăbuşi ca(apclca.>ma ncdie|Hă|ii .". ArUciUur consemna cu fidcliiaic .ici
refugiaţilor şi expulzaţilor din Ardealul cedat. In nr. 23din 19 iulie I94l.se

349
 is<Kia|iei şi Mihai Anuineacu, din IS iulie; Guvernul a acceptat
cererile A.socia|iei. A doiia mâlnire cu Mihai Antoneseu a nvut loc la 27 scptcnibrie 1941.
proiect de Lege care sil satisfacii toate cererile rcfugialilor şi
eipulu|ilor. Asoeia|ii va | re/cnla acest proiect de Lege in cadrul şedin|ci Consiliului de
Miniştri, la care a fost invit «. la 30 septembrie 1941. - Vezi „Ardealul", an I. nr. 34-35
«lin I2oclonibrie 1941.
3. tn ciuda inlerven|i :i Legaliei Germanici. Guvernul nu va pune piedici apari|iei
„Ardealului".care-şi va pl< ra nouţ pmieslalatj) împotriva stapiinirii striline în Transilvania,
ire articolele şi poeziile lui

a. împotriva tuturora. S.lrutaii.mtiiâni. pam.'intu nt.e.ici c pliini.lditcu stinge

esc." De mcn|ionat pozi|ia foarte clara şi ferm

r,lm5nc ncii/bunatJ, Jertfele de la Odesa nu sun

împlinirea tutuior drepturilor şi n9zuin|elor ne
acestei împliniri. Mareşal I Antonescu." In act îşi tiMînna a lui 1941. inCartea de Aur a
Spitalului Z I. 305 (Cutroceni. Bucureşti). Ma şalul Ion Antonescu scria: „Nu vreau sa
I brazda rom.5iicasca pAngariia. De altfel,
de la Odesa nu ni.'l voi rcîttitmrce peste Cemău|i şui Voievodal.la Cluj."
(Ambele docutitente în Arh. S.R I.. fond P.dos . 9,f. 104. Au fost reproduse şi
ii|ia rcfugialilor şi cxpulzalilor
!udclcnlin 1942.cil scopul de a îi riespiindita îi •cupal de Ungaria.)

INSPECTORATUL JANDARMERIEI
BUCUREŞTI

Notă informativă
r. 35180,30 decembrie 1941

Deţinem infonnaţiunca că printre refugiaţii maramureşeni aliaţi

în Bucureşti s-u răspândit un manifest de propagandă intitulat
..Români din România libcră“.diii care anexăm un exemplar.
 Manifestul a fost răspândit într-o sală din pavilionul salului
din Parcul Luna Bucurcşliului, unde refugiaţii maramureşeni se
adună în necarc duminică şi sărbători şi fac propagandă română,
fiind constituiţi în „Asociaţia refugiaţilor maramureşcni“l.
Sursă serioasă,
Inspector jandarmi bucureşti.
Colonel N. Bucur

Comunicat: Iţnspccioralul] Gţeneral al| J[andarmeriei]

ROMÂNI DIN ROMÂNIA LIBERÂ!

De dincolo, de unde stăruie şi pulsează viaţa românească, vă

trimitem vouă, fraţilor liberi, acest stăruitor mesaj, ieşit din cea
mai sfântă conştiinţă românească.
înţcicgcţi-nc ultima lărâmă de aşteptare.
Un an de grele umiliri s-a scurs.
Pe plaiurile su-ămoşilor noştri au amuţit doinele. Durerea şi sufe­
rinţa s-au cuibărit în fiecare colţ de pământ românesc. Peste osemin­
tele părinţilor noştri, sângele românilor rămaşi în grea robie se varsă
cu nemiluita. Nu uitaţi de TRĂZNEA, IP, ROBOTA, DEDIR,
DEAG, HIDA. AGHIREŞ.GARBĂU, GHERLA şi CLUJ.
Nu uitaţi mormântul lui Simion Bămuţiu,dc la Bocşa,al lui Pop
de Băscşii.al lui Octavian Goga.de laCiucca.Nu uitaţi Hârlăul lui
G. Coşbuc. Aduceţi-vă aminte de mucenicul sfintelor noastre
oprimări din coasta dealurilor de la Siseşti, leul Vasile Lucaci.
Prea multe am suferit, prea multe vieţi s-au stins, prea mult
amar s-a strâns în suflete. înduioşaţi-vă de calvarul care îl ducem
cu toată mucenicia. Asiaticii ne ciopârţesc toată fiinţa românească.
în zadar dârzenia noastră sporeşte, când numărul martirilor
creşte lără cruţare; poporul care ne asupreşte s-a transformat în
cioclii. Şirul de morţi se ţin lanţ pe marginedcdmmuri,la răsemei de
îiotar, peste întinsul câmpiilor, cât şi în fiecare ungher de pământ

.tSl
românesc. In numele civilizaţiei maghiare numărul mormintelor
martirilor români creşte cu nemiluita. Voi aţi înscris în cartea de aur
a istoriei neamului nostru ODESA — TRANSNISTRIA —
PERECOP şi atâtea fapte de arme strălucite. Noi am sfinţit, pentru a
mia oară, cu sângele Ijraţilor noştri, pământul Oaşului, Chioarului, al
Maramureşului, al Silvaniei, al Crişanei, al Someşului ctc.
în ziua de 20 octombrie 1941 au păşit cu fruntea sus spre
Dumnezeu, eare nu va uita nieiodată mişelia ungurească, preotul
I. Cojocaru, preotul Brana, preotul misionar din Bicazul
Ardelenesc,învăţătorul loan Butnaru, învăţător Alexandru Butnaru
şi V. I. Cruşiţ, care .au fost spânzuraţi pentru faptul eă au fost ca şi
noi ROMANI, iar 58 de ţărani din aceeaşi regiune sunt osândiţi la
acelaşi supliciu.
Imediat Ministerul nostru a intervenit la telegrama disperată
trimisă prin eurier de fiii ultimilor noştri martiri. Spânzurătorile
ridicate de civilizatul popor maghiar şi-au făcut datoria criminală
|...] Temniţele sunt pline de români. Condamnările lără niei un
temei împlinesc sistemul de distrugere a neamului nostru, prin cel
mai grotesc sistem al acestor eanibali ai Europei.
în numele acestei suferinţe, în numele aeestui şir de mucenici,
în numele morţilor noştri şi al eelor 64 de români spânzuraţi în
ultima săptămână, vă cerem să nu aşteptaţi ca vremea şi sălbăticia
asiaticilor să ne macine pe toţi.
Iubiţi fraţi, durerea noastră este nesfârşită, amărăeiunea ne
sugrumă. Mareşalul vostru şi al nostru este aşteptat în fiecare
cătun românesc din ţinutul Mureşului Superior, de pe Valea
Someşului, Năsăudului Mic.
Prea mult răbdăm. Glasul nostru este ieşit din suflete curate şi
inimi de fraţi şi surori.de mame şi taţi. Este graiul neamului nostru
încătuşat. în bisericile noastre, creşte, sc înalţă, străluceşte
victorioasă Armata română a miraculosului nostru Mareşal.
în numele acestor oseminte înşirate pe întinsul Ardealului de
Nord, în numele celor peste 11 000 de români asasinaţi de hunii'

.152
Europei dc la 30 august 1940 până astăzi, vă trimitem acest mesaj
ca să înduioşeze inimile tuturor fraţilor noştri liberi, care să ne
deschidă şi nouă un răsărit de soare mai luminos, mai strălucitor şi
pentru totdeauna românesc!
FRAŢILOR NU NE UITAŢII
Ungurii vor să ne sugrume graiul şi legea românească.
VĂ AŞTEPTĂM!
Cluj, 2 noiembrie 1941
DAŢI-O DIN MĂNĂ ÎN MĂNĂ, DAR NUMAI LA ROMÂNI.

I. Din septembrie 1940 s>au înfiiniat mai multe urgani7â|ii av&nd ca scop lupta
împotriva consecinţelor Dictatului de la Vicna şi ajutorarea românilor expulzaţi. Printre
acestea: Asociaţia ..Pro-Transilvania'*. Asociaţia pentru apflnrea intereselor materiale ale
refugiaţilor ardeleni — Sibiu. Asociaţia expulzaţilor şi refugiaţilor din nordul Ardealului.
Asociaţia ..Ardealul de Nord**. Asocia|ia câminul cultural ..Avram lancu", Comunitatea
naţiunalfl a românilor din Ardealul dc Nord ş.a. Asociaţia refugiaţilor maramureşeni nu mai
apare nidiieri pânfl In documentul pe cam-l prezentâm. Cea mai importanţi a fost Asociaţia
..Pru-Transilvania". Hvându*! ca preşedinte pe luliu Maniu.înfîinţaiâ la 5 octombirc 1940.
(Corn ea definitiva la 10 octombrie, fn rcdac|ia z

TABLOU
CU CEI ÎMPUŞCAŢI ÎN COMUNA IP, JUDEŢUL SĂLAJ*
Vasilc Buboi şi solia Ruarca
Crişan Chcorghc şi $o|ia Roorca
Brisc GaPic
Hlllmăjan Gavrilil
loan Hfilmajan şi solia Mariu
Bo/.ga Cavriia şi so|ia lulişca
vad. Sărea Roarc

Mureşan Chcorghc şi so|ia /

loan Crişan şi so|ia Ronrea
Jurcui loan şi M>|iaMaria

Rus Chcorghc şi so(ia Rorva

Medeşan Mihai şi so|ia Roren
şi Pavcl ncpol
Medeşan RoaMi şi so|ia Maria
Sarea Rurca şi so]ia Maria

Mureşean Dumiiru
Mc/c Roarca
Cosma Chcorghc şi so|ia Mana
Sărb loan şi sojia Muria
Lupu loan şi sofia Roarca
Lconle Chcorghc şi sofia Maria
B. Ana
Crişan Dumiiru şi sofia Roarca
Medeşan Nicolac şi sofia Uoniinu
Medeşan loan şi sofia Mariu
 Copii liciţi <lc la 16 ani tn jos — 19
Aih. MA£., fond Transilvania 1920-1944, dosar I72.f.8l.

SERVICIUL CENTRAL DE INFORMAŢII

UN AN DE DOMINAŢIE MAGHIARA
ÎN ARDEALULCEDAT

ACTE DE VIOLENŢĂ’
Prin Arbitrajul dc la Vicna, Ungaria a dobândit partea de Nord
a Ardealului, pc al cârei teritoriu locuiau 1 400 000 dc români,
alături dc circa 900 000 unguri.1
Faţă dc această proporţie, precum şi în urma angajamentelor
solemne pe care Guvernul ungar şi Ic-a asumat la Vicna, era dc
presupus că Ungaria va renunţa la vechile sale metode dc violenţă
pentru deznaţionalizarea cetăţenilor dc altă rasă. Această presupu­
nere a fost, însă,o iluzie.
Deşi transferul dc teritoriu s-a produs printr-un act diplomatic şi
s-a efectuat pc calc paşnică, lotuşi ocuparea Transilvaniei de Nord
s-a făcut cu o armată disproporţionat dc numeroasă, iar admini­
strarea acestui teritoriu a fost lăsată în scama armatei până la
9 decembrie 1940.
 în timpul operaţiunilor de ocupare, sub administraţia militară,
armata şi populaţia maghiară — aceasta din urmă prin organiza-
ţiunile paramilitare Rongyosgarda (Garda zdrenţăroşilor).
Levente (Vitejii), Tiizharcosok (Luptătorii din linia de foc),
asistate de armată, de poliţie şi de Jandarmerie — au dezlănţuit şi
au întreţinut tot timpul o teroare de neînchipuit în contra populaţiei
româneşti. Această teroare, desfăşurată pe întreaga întindere a
teritoriului cedat, s-a manifestat prin insulte, ocări, bătăi, arestări,
internări şi lagăre de concentrare, expulzări, schinghiuiri, omoruri
individuale şi în masă şi alte samavolnicii (de ex. violuri), care,
toate la un loc, au transformat viaţa populaţiei româneşti într-un
adevărat infern.
în unele comune (Ip şi Trăznea din judţeţul] Sălaj) armata
ungară a răpus mai mult de jumătate din populaţie şi a ucis nu
numai bărbaţi, ci şi femei şi copii, cu o cruzime ce întrece orice
posibilitate de explicare.
Toată această teroare, începută sub admini.straţia militară şi
continuată şi după încetarea acesteia, nu s-a delăşurat la voia
întâmplării,ci după un plan bine stabilit şi cu consecvenţă urmărit.
Scopul ei, din ce în ce mai vădit, este extirparea păturei
conducătoare româneşti şi anume a intelectualilor de la oraşe, a
preoţilor şi învăţătorilor de la sate, pentru ca astfel masele ţără­
neşti, rămânând fără conducătorii şi ocrotitorii lor rireşti, să poată
n mai uşor maghiarizate sau, la nevoie, distruse.
Numărul total al victimelor regimului de teroare inaugurat de
armata ungară de ocupaţie şi continuat până în ziua de azi este
următorul: omorâţi — 919, schingiuiţi — 771, bătuţi — 3 373,
arestaţi — 13 359. Totalizată pejudeţe, statistica acestor atrocităţi
este următoarea: Bihor — 3 565, Ciuc — 510, Cluj — 6 157,
Maramureş — 282, Mureş — 2 481, Năsăud — 162, Odorhei —
140, Satu Mare - 1 184, Sălaj - 1 759, Someş - 1 599, Trei
Scaune — 583. (A se vedea tabloul Preşedinţiei Consliului
nr. 1206/1941.)
 La această situaţie trebuie adăugat grupul de români expulzaţi
în număr de 12 595 şi grupul de români refugiaţi în număr
de 123 916. (A .se vedea tabloul Ministerului Afacerilor Interne
înregistrat cu nr. 1437/32 din 29.X.1941.)
Populaţia românească din Transilvania dc Nord, care a ajuns
din nou sub stăpânirea Ungariei, a trăit şi trăieşte una din cele mai
grele şi dureroase încercări ale existenţei sale. Pentru a ilustra
violenţa extremă a regimului unguresc instalat în teritoriul cedat,
dăm următoarele cazuri:
OMORURI ÎN MASĂ
Judeţul Sălaj
1. Trăznea. în ziua dc 9 septembrie 1940, trupele maghiare,
îndată după intrarea lor în sat, au deschis focul cu arme, mitraliere,
tunuri şi grenade. După încetarea primelor salve, soldaţii alergau
din casă în casă, incendiind gospodăriile şi împuşcând pe cine
întâlnau. în acei măcel au pierit peste 100 de români, dintre cari,
după declaraţia unui colonel ungur făcută protopopului Simion
Haţieganu, 23 de copii sub 12 ani şi 34 femei. Preotul Traian Costea
a fost împuşcat în cap; târât apoi în pridvorul casei, a an cu casă cu
tot. învăţătorul I. Costea şi soţia lui, scăpaţi din prăpăd, au fost
împuşcaţi după o săptămână, între comunele Bodia şi Agriş, de
jandarmi, sub pretextul că „au încercat să fugă de sub escorlâ“.
De reţinut: Casa parohială din Trăznea era asigurată la Societatea
„Prima Ardeleană" (Erste Sicbenbiirgische Algemeine Assekuranz
A.G.). Procesul-verbal încheiat de Societate la 18 decembrie 1940
stabileşte: „Lăut allg. Venicherungsbedingungen Ar. 2, nachdem der
Brand auf BefehI des Militărkomwandos enlslanden ist, ist der
Schadenersatz abzuweisen."2 (1. Declaraţia protopopului Simion
Haţieganu din Sângeorzul de Meseş, dată la Cons(ulatul) Genţeral]
Cluj, 18 octombrie 1940. Dosarul B.I. fila 9; Arh. Minţisterului)
Aflacerilor] Străine. 2. Declaraţia lui Dociu Dumitru şi Opriş Ion,
agricultori din Trăznea, dată Ia Consfulatul] Gen(eral] Cluj,
1 februarie 1941. Dosarul B.ll, fila 92; Arh. Min(islcrului| Af|acc-
rilor) Străine. 3. Declaraţia lui Bârjoc lacob şi Bărburaş Ana, agri­
cultori din Trăznea, dată la Cons(ulatul) Gcnlcral) Cluj, 13 februa­
rie 1941. Dosrul B.ll, fila 170; Arh. Minfistcrului) Aflacerilor]
Străine. 4. Declaraţia d[oam|nci Cornelia Costca, soţia preotului
Costea ucis la Trăznea, dată la Poliţia Turda, 23 septembrie 1940;
dosarul la Preş[cdinţia] Cons|iliului|. S. Declaraţia d|omnişoa|rci
Otilia Costea, fiica preotului, dată la Judecătoria Câmpeni, jud[cţul|
Turda, 1 decembrie 1940; dosarul la Pre.ş[edinţia[ Cons|iliului|.)
2. Ip. în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, echipe de
soldaţi unguri, conduse de .,ncnixctor“-i (străjeri ai neamului), au
dezlănţuit un măcel tot atât de sângeros ea cel de la Trăznea. Au fost
ucişi,cu o sălbăticie fără frâu, 155 de români (bărbaţi, femei, copii),
iar casele lor Jefuite. Cadavrele victimelor au fost îngropate într-o
groapă comună, fără preot. (1. Declaraţia lui Dulfu luliu, notar.dată
la Poliţia Arad, 25 octombrie 1940; dosar Prcş|cdinţia| Consţi-
liulni). 2. Declaraţia lui Medeşan Gavril din Ip, Oros Anguslin şi
Gros Cornelia din Şimlcul Silvanici,dată laCons|ulatul| Gen|ncral|
Cluj, 6 februarie 1941; dosarul B. 11, fila 97; Arh. Min|islerului|
Aflacerilor) Străine).
3. Cosniciul de Sus. La 18 septembrie 1940, unităţi din armata
maghicU-ă au masacrat fără nici un motiv 16 ţărani români (15 bărbaţi
şi o femeie), care au fost îngropaţi într-o groapă comună. Iară preot.
(Raportul Cons|ulatul| Oradea, nr. 44/12 din 7 ianuarie 1941; Arh.
Min|inisterului| Aflacerilor) Străine.)
4. Camăr. în 16 septembrie 1940, echipe militare maghiare au
ucis patru ţărani români. (Raixirtul Cons|ulatului| Oradea, nr.44/12
din 7 ianuarie 1941; Arh. Min|istcrului| Af)accrilor| Străine.)
5. Şimlcul Silvanici. în 14 septembrie 1940, armata maghiară
a schingiuit şi ucis şapte români. (1. Raportul Cons[ulatului| Oradea
nr. 209/12 din 3.11.1941; Arh. Min|insilcrului] Aflacerilor] Străine.
2. Declaraţia profesorului Pompciu Ţolca din Şimlcu. dală Prefec­
turii Poliţiei Turda, la 30 septembrie 1940; dosarul la Prcj.şcdinţiaj
Consliului).)

.158
 6. Zalău. în 9 septembrie 1940, soldaţii unguri au executat la
marginea oraşului, familiile Vicas Gheorghe şi Prunca Gheorghe
(în total cinci persoane). Soţia lui Vicas Gheorghe era însărcinată,
iar soldaţii unguri i-au scos copilul din pântece cu baionetele, apoi
l-au ciopârţii. Pe .şoseaua Mcscşului, în apropierea oraşului Zalău,
armata ungară a executat 13 soldaţi rezervişti români care se
întorceau de la concentrare şi se duceau spre căminurilc lor în
teritoriul cedat Ungariei. în 10 septembrie 1940, un căpitan ungur
a împu.şcat cu revolverul pe ţăranul român Sârbu Gheorghe şi
două femei (ţărance) în curtea Lieeului Wesseldnyi din Zalău,
unde era instalat Comandamentul Militar maghiar. (Memoriul
dr. Ionel Ciobanu, avoeat din Tăşnad, din 20 noiembrie 1940,
înaintat Preşedinţiei Consiliului.)
7. între comunele Zăuani şi Nuşfalău. în septembrie 1940,
armata maghiară a executat pe şoseaua Zăuani-Nuşfalău 13 sol­
daţi rezervişti români, care se întorceau de la concentrare şi se
duceau spre căminurilc lor din teritoriul cedat. în hotarul comunei
Zăuani armata maghiară a mai executat alţi patru români.
(Memoriul dr. Ciobanu Ionel, avocat Tăşnad, din 20 noiembrie
1940. adresai Preşedinţiei Consiliului.)
8. Ciumâma. în 9 septembrie 1940, armata maghiară a execu­
tat pe următorii ţărani români, inccndiindu-lc apoi gospodăriile:
Ion Ghiuruţan. subprimar. Ion Tiriac şi soţia sa Ana n(ăscută)
Raţiu, Teodor Tiriac. Rozalia Tiriac. Gavrilă Oprea. Ion Ţicău.
Gavrilă Oriclcan. Florea Cigăincanu. Gavrilă Oprea. Nicolac
Bărbunaş şi un ţăran din Trăznea al cărui nume nu se ştie. Mai
adăugăm că tatăl lui Gavrilă Oprea. Ion Oprea a fost şi el asasinat
în comuna Trăznea. (I. Declaraţia lui Bârjoc lacob, 28 octom-
bric 1940. la Poliţia Turda. 2. Declaraţia lui Pisac losif. Rodnea
Vasilc. Meşa Maria. toţi din comuna Ciumârna, dată la Poliţia
Turda; dosarul la Prcş[edinţia| Consţiliului]. 3. Rapţorlul] Con-
slulatului) Gcn|cral| Cluj nr. 5843 din 4 noiembrie, înrcgfistral)
MinţislcrulJ Af|acerilor| Străine, 82839/1941.)

359
 9. Ccrişa. în 16 septembrie 1940, armata maghiară a executat
pe ţăranii: Pisle Vasile, Silaghi Petru, Buboi Teodor, Ardelean
Gavrilă şi şapte membri ai familiei Moticiac. (Declaraţia lui
Bădăcean Dumitru, dată la Postul de jandarmi Dobreşti,Jud[eţul]
Bihor, 18 octombrie 1940; dosarul la Preşţedinţia) Cons[iliuluil)3.

OMORURI INDIVIDUALE [... )4

Judeţul Sălaj
19. Stâna. în 9 septembrie 1940, ţăranul Taloş I. şi soţia Iui din
Stâna, întorcându-se de Ia Zalău, unde s-au dus să cumpere făină,
au fost împuşcaţi de soldaţii unguri care înaintau pc şosea.
(Declaraţia Oniţei Taloş, dată Ia Consţulatul] Genţeral) Cluj;
dosar B. II, f. 576, Arh. Minţisterului] Aflacerilor) Străine.)
20. Căpieni. Boca loan, agricultor, a fost ucis dc ungurul
Szabd J6zsef din aceeaşi comună, în luna septembrie 1940. Szabd
l-a chemat pe Boca noaptea din casă şi I-a lovit cu un par în cap,
lăsându-I mort. (Raportul Consţulatului] Oradea din 3 februarie
1941; dosarul Ia Minţisterul] Aflacerilor] Străine.)
21. Hălmăjdi. în 16 septembrie 1940, soldaţii unguri au schin­
giuit sălbatec pc Moisc Gavrilă, primarul comunei, apoi l-au
împuşcat (declaraţia preotului Gheorghe Sabău, dată la Poliţia Bciuş,
la 30 septembrie 1940; dosarul la Prcş[cdinţia] Cons[iliului]).5

SCHINGIUIRI ÎN MASĂ [... ]6

SCHINGIUIRI INDIVIDUALE [... ]7
BĂTĂI

Bătăile,cum se poale vedea din statistica noastră, s-au practicat

pe o scară atât de întinsă, încât ele au devenit un sistem şi astfel
enumerarea cazurilor ar Fi imposibilă. Pe străzi, la domiciliu, în
localurile autorităţilor, în închisori, românii au fost bătuţi, individual
şi în masă, pentru simplul fapt că sunt români şi uneori pentru că nu
ştiu ungureşte. O pornire de furie oarbă pare a fi cuprins nu numai
pe soldaţi, ci şi întreaga populaţie civilă maghiară. Formaţiuni
teroriste s-au ivit în Ardeal încă înainte de sosirea armatei; ele au
venit apoi în număr şi mai mare deodată cu armata, sau în urma ei.
Acţiunea de instigare şi de denunţare pe care a dcsfăşural-o din
toamna trecută şi până astăzi, şi-a dat cumplitele roade în martiriul
înfiorător pe care-1 suferă întreaga populaţie românească din
teritoriul cedat. Sate româneşti întregi au fost nevoite să-şi ia lumea
în cap de groaza bătăuşilor unguri, încurajaţi şi nesancţionaţi de
autorităţi. Sate întregi au dormit în câmp, prin lanuri de porumb şi
prin păduri luni de zile, până la căderea zăpezii.
Bătăile s-au dezlănţuit în special la oraşe şi în satele cu
populaţie mixtă. Adesea ele au fost practicate ca un mijloc de
convertire a românilor la una din religiile maghiare. Cele mai
numeoase cazuri de bătăi s-au înregistrat în Judeţele Bihor, Cluj,
Satu Mare, Sălaj, Mureş, Someş, Ciuc şi Trei Scaune.
Numai pentru intervalul de la 1 septembrie şi până la 15 mai
1941, se cunosc 3 373 de cazuri de bătăi. Şi aici, însă, ca la celelalte
capitole ale samavolniciilor maghiare, trebuie ţinut seama de faptul
că în foarte multe cazuri românii maltrataţi ascund sau neagă chiar,
de teama urmărilor, injuriile suferite. [...]8
ARESTĂRI ŞI INTERNĂRI
Imediat după ocuparea teritoriului cedat, autorităţile militare şi
poliţieneşti au început arestările, deţinerile în închisori şi internările
în lagăre anume create. Pentru vini imaginare, pentru aşa-zise
infidelităţi împotriva Statului maghiar, „comise în timpul stăpânirii
româneşti", în sfârşit, din spirit de răzbunare şi din pricini de răfuieli
personale, românii au fost arestaţi,închişi şi internaţi cu nemiluita.
Numărul celor deţinuţi se ridică până astăzi la cifra de 13 359.

361
 Urgia arestărilor şi internărilor se îndreaptă în special
împotriva preoţilor şi învăţătorilor de la sate şi a intelectualilor de
la oraşe, cu scopul vădit de a lipsi populaţia românească de
conducătorii ei fireşti.
închisorile tribunalelor din Satu Marc, Cărei, Târgu Mureş,
Zalău,Gherla, Sighet, Baia Mare, Sf. Gheorghe, Cluj, Oradea etc.
au devenit ncîncăpătoarc. S-au înfiinţat lagăre speciale pentru
românii ardeleni în teritoriul Ungariei, la Seghedin, Debreţin,
Budapesta, Bdk^s-Csaba, Piispokladfiny etc.
Regimul în închisori şi lagăre a fost dc la început cca mai
barbară neomenie. Batjocurile şi bătăile erau şi sunt la ordinea
zilei. Românii deţinuţi au fost literalmente înfometaţi, sau li se
dădea, în bătaie dc joc, hrană stricată şi erau ţinuţi în afară de cele
mai elementare condiţii dc igienă.
în foarte multe cazuri,închisorca sau lagărul era un mijloc dc
şantaj pentru a sili pe români să părăscsacă Ungaria. într-adevăr,
foarte mulţi deţinuţi şi internaţi au fost eliberaţi numai cu condiţia
dc a fi iscălit o declaraţie că renunţă „dc bunăvoie" la cetăţenia
maghiară şi pleacă în România.
EXPULZĂRILE
Prin expulzările masive, practicate din primele zile ale instau­
rării regimului unguresc şi până astăzi, se urmăreşte, pe dc o parte,
schimbarea raportului demografic dc până acum în favoarea elemen­
tului maghiar, pe dc alta, acapararea bunurilor celor expulzaţi.
Numărul totala! expulzaţilor până la dala dc lOoctombric 1941 este
dc 12 595 (tabloul nr. 1437/32 din 29 octombrie 1941, la Delegaţia
română pentru negocierile cu Ungaria).
Motivele expulzării. 1. în cele mai multe cazuri expulzarea nu e
motivată în nici un fel.9 (Dcex[emplu] ordinul nr. 385 din 4 octom­
brie 1940, iscălit de comandantul oraşului Cluj, colonelul Beek). E
modelul cel mai frecvent.
 2.0 sericele români au fost expulzaţi fiindcă „nu prezintă încre­
dere"10. Un exemplu: ordinul de expulzare trimis preotului
Alexandru Hurban din Mădăraş,jud[eţul] Bihor, de Comandamentul
militar al Plasei Salonta Mare, cu nr. 449 din 4 octombrie 1940.
(Dosarul Min(istcrului) Af[acerilor] Străine primit de la Preşledinţia)
Cons[iliului].)
3. Mulţi au fost expulzaţi pentru simplul fapt că „au sentimente
româneşti"11. Exemplu: ordinul de expulzare dat avocatului arestat
losif Oltcanu,domiciliat în Oradea, de către Detaşamentul de poliţie
Oradea cu nr. 1349 din II noilcmbrie] 1941. (Dosarul Minfistcrului]
AHacerilor] Străine, primii de la Preşledinţia] Cons[iliului].)
4. Uneori autorităţile şi-au motivat măsurile de expulzare astfel:
„Expulzatul nu a dovedit cetăţenia maghiară, iar ca cetăţean străin
nu s-a anunţat şi nici nu a cerut autorizaţia de şedere în Ungaria şi în
urma acestui fapt se află pe teritoriul ţării contrar dispoziţiunilor refe­
ritoare la străini". Ex[cmplu]: Decizia nr.4074 din 30 aug[ust| 1941
a Chesturii Poliţiei din Satu Mare, prin care dr.Potra Iulian, director
de bancă <Iin Satu Mate este îndrumat să părăsească ţara în termen
de 10 zile; decizie înregistrată la Delegaţia română penlm negocieri
cu Ungaria, cu nr. 1455/32 din 1 noiembrie 1941.
Dar adevărata raţiune a expulzărilor12 se poate deduce dintr-o
decizie ca aceea pe care o cităm aici şi al cărei spirit Iasă câmp
liber măsurilor celor mai arbitrare. lat-o: Plutonierul Vasilc Gavriş
expulzat şi întors în teritoriul cedat, cu „permis de trecere a
frontierei"; obţine dreptul de a sc stabili în Ungaria pe motivul că
n-a avut pedepse penale, a fost decorat în războiul din 1914-1918
şi fiindcă „expulzarea lui nu s-a fUcut din vreo vină a lui ci din
motive politice generale". (încheierea prim-pretorului din Ilcanda
Marc (Nagyailonda), dr. Czctterle, încheiere „dată pe baza
dispoziţiunci nr. 151784/1940-III a Min[isterului] de Interne,
comunicată prin ord[inul] 381/1940 al subprefectului jud[eţului]“,
dosarul B.II, f. 446 al Cons[ulatului] Gcn(cral] Cluj; Arh[iva)
Min[isterului] Afiaeerilor] Străine).

.36.3
 Ca încercare deghizată de expulzare şi pentru a ilustra şi mai
bine „motivele politice generale" pentru care sc fac aceste
expulzări, e vrednic de luat în seamă „Institutul de cercetare a
raselor şi de aşezare socială".13 Nu de mult, prin satele româneşti
din teritoriul cedat au început să apară manifeste ale acestui recent
institut, în care după ce se arată că pricina războiului mondial de
azi şi a celui din trecut a fost amestecul de naţionalităţi din Europa
Centrală, institutul se însărcinează să pregătească „acţiunea de
transfer a naţionalităţilor din statui în care trăiesc ca minorităţi în
ţara în care trăiesc fraţii lor, unde se vor simţi acasă şi unde vor fi
în majoritate". Deodată cu aceste manifeste, se împart şi nişte
chestionare intitulate „Coaie de origine", în care, printre altele
figurează şi următoarele întrebări: „Doreşte să părăseacă ţara?"...
„Vrea să treacă la altă religic?‘...
Neavând nici o urmă de caracter oficial, manifestul şi chestio­
narul amintite au fost difuzate, totuşi, de către organele comunale:
învăţători, instructori prcmilitari — în unele locuri chiar de
primari — şi de multe ori cu asistenţa jandarmilor. în multe locuri
li s-a spus românilor că sau semnează chestionarele în termen de
trei zile şi se fac unguri, sau, în caz contrar, trebuie să plece din
Ungaria.
în spatele „Institutului de cercetare a raselor şi de aşezare
socială" stă baronul Atzcl Ede, şeful „Reuniune! Tiraliorilor" şi
instrucţiunile pe care baronul le trimite comandanţilor comunali
nu lasă nici o îndoială asupra scopului urmărit. Cităm:
„Chestionarele anexate vor fi predate românilor cu instrucţiunile
că în noul plan de organizare a Europei problema amestecului de
popoare, care este un pericol pentru pace, va fi rezolvată pe calea
mutării populaţiei. Prin aceasta îşi vor împlini, în fine, şi românii
dorinţele şi vor putea trăi fericiţi şi nctulburaţi între fraţii lor, în
hotarele României, dincolo de Carpaţi".

364
 E mai mult decât vădit că prin institutul de care ne ocupăm se
umăreşte izgonirea românilor nu numai dincolo de actuaiele fron­
tiere, dar ehiar din Ardealul de Sud. (Rap[ortul] Cons[ulatului]
Cluj nr. 6003 din 13 noi[embrie] 1941 ,înrcg[istrat] la M[inisterul]
A[facerilor] S[trăine] nr. 1487,dosar32din 15 noi(cmbrie] 1941.)
Condiţiunile în care s-au făeut expulzările. Expulzările s-au
făcut pe întreg teritoriul cedat în condiţiuni uneori sălbatece: în
termen de trei ore, fără a se da voie celor puşi pe drumuri dc a-şi
transporta valorile pe care le aveau, fără a le permite să ia nici cele
mai sumare dispoziţii cu privire la tot ce au lăsat în urmă. în unele
cazuri expulzaţii au fot înghesuiţi în vagoane de vite, murdare,
insalubre, ţinute închise până la punctul dc frontieră românesc.
Cazuri dc expulzări. Expuzările au început în momentul
instalării administraţiei militare. Expulzări în masă s-au făcut
întâia dată în ziua de 4 octombrie 1940, când dc la Cluj, Ia Oradea
şi din alte părţi au fost ridicate sute dc familii de intelectuali
români. La Oradea în fruntea celor expulzaţi — 100 de familii
româneşti — se găsea P[rea] Sţfinţia] S[a) episcopul ortodox
român dr. Nicolac Popovici. De asemenea, au fost expulzaţi în
masă, luându-li-se agoniseala dc o viaţă întreagă, coloniştii din
nordul teritoriului cedat, cum se arată în capitolul „proprietăţi
rurale" al memoriului dc faţă.
Mii dc gospodari au fost aruncaţi în prăpăstiile dezolării, puşi pe
drumuri, ruinaţi. Grija autorităţilor maghiare dc a salva aparenţele
legalităţii şi ale umanităţii este de o ipocrizie mizeră şi străvezie. Un
exemplu dintr-o sută: în decizia nr. 109274/1941-VIl/A/30, prin
care Ministerul Agriculturii din Budapesta repune pe proprietarul de
dinainte de 1918 în posesi unea moşiei sale dc odinioară din Lazuri
(j[udeţulj Satu Mare), luând toate loturile coloniştilor şi tot ce s-a
investit în aceste loturi. Ministerul vorbeşte dc „coloniştii care au
renunţat de bunăvoie la imobilele lor". în realitate, această renunţare
a fost „pregătită" astfel în 9 septembrie 1940, [când] au venit în
comună generalul Ember Gdza Kanizsay, mare proprietar şi
Lengyel Endre şi pe urma lor 800 soldaţi. Au începui şicanele,
bătăile şi schingiuirile: bărbaţii au fosi dezbrăcaţi, legaţi deolaltă
şi purtaţi astfel de-a lungul satului. Cantorul ortodox Buzea
Gheorghe a fost culcat pe spate în mijlocul bisericii, punându-i
greutăţi pe piept şi pe deasupra icoanele lui Horea, Cloşca şi
Crişan sau lipindu-i o lumânare pe frunte sau pe piept, care trebuia
să ardă până Ia capăt şi să-i frigă pielea. Altă dată aceluiaşi cantor
i se poruncea să scoată foaf/I.ipadin vreo fântână „ca să vadă dacă
nu c cineva ascuns acolo". Şi tot acest cântăreţ de strană a fost pus
într-o zi să scoată singur o troiţă de gorun din pământ. Ncrcuşind,
cu toată ploaia de bălaie ce o primea, troiţa a fost scoasă cu boii
unui alt colonisi,dusă la bucătăria armatei şi pusă pe foc. Simion
Gavrilă a fost bătut până l-a năpădii sângele pe gură, pe nas şi pe
urechi, iar Stoica Ananie a fost bătut Ia tălpi la el acasă, în timp ce
soţia şi copiii Iui urlau de durere şi de milă. Prin astfel de mijloace
s-a obţinui iscălitura pe formulare de renunţare „de bunăvoie" —
mai ales că oamenii nu erau lăsaţi .să citească textul pe care erau
siliţi a-l iscăli. (Memoriul comunei Lazuri, iscălit de preotul
Teodor Rusu şi de plugarii Teodor Dumitraş, Nicolae Ncag,
Vasile Mureşan, Costin Bâlc, Gheorghe Ducai, Petru Moldovan
şi loan Moldovan. Consfulatul] Genferal] Cluj, dosarul B.III,
ff. 95-98; Arh[iva] Min[isterului] Aflacerilor] Străine.)
Şi aşa s-au petrecut lucrurile, în general, în toate coloniile din
Nordul Ardealului, în Tiream, în Lucăceni, în Macea, în Baba
Novac etc. O comparaţie între situaţia din august 1940 şi cea de
azi spune tot. în momentul pronunţării Sentinţei arbiirale dc la
Vicna, aveam în cele trei judeţe din Nordul Transilvaniei (Bihor,
Sălaj, Satu Mare) 36 colonii româneşti cu un număr dc 14 781
locuitori. Au fost evacuate complet: 13 colonii; parţial: 10. Au
rămas în fiinţă şi aproximativ intacte: 13 colonii, iar numărul
coloniştilor stăruind să rămână pc loc este: 6 138. Românismul
ardelean pierde astfel numai în 36 comune, 8 643 suflete!
(J^ap[ortul) Cons|ula(ului| Oradea nr. 2949 din 25.X.1941,
înrcglistrat] la M|inisterul] A[faccrilor| Străine,nr. 83881/1941.)
REFUGIAŢII
Numărul enorm al refugiaţilor — 123 916 la data de 10 octom­
brie 1941, repre/xntând aproape 10% din totalul populaţiei
româneşti din teritoriul cedat — denneşte mai elocvent decât orice
demonstraţie, caracterul dominaţiei maghiare.
Un marc număr de refugiaţi au părăsit teritoriul după ce au
suferit maltratări, închisori sau internări — parte din ci fugind chiar
din închisori sau lagăre; alţii s-au refugiat în momctul când erau să fie
arestaţi. în general, motivul exodului de proporţii atât de
înspăimântătoare a fost teama dovedită atât de întemeiată, de perse­
cuţiile CC aveau să urmc/.c. Pentru a ilustra situaţia generală ne
mărginim la expunerea câtorva cazuri: 1. Baciu Vasilc şi Forgaciu
losif agricultori din comuna Lacu (jud(cţul] Cluj) au fost arestaţi în
16 scpt[cmbric| 1940 şi închişi în localul şcoalei din comună; auzind
că vor n împuşcaţi, au spart zidul şi au fugit în România. (Declaraţia
celor doi refugiaţi dată la Postul de jandarmi Mociu,jud[cţul) Turda,
în 18 sept[cmbric| 1940, înreg(istrată) la Minisltcrul] Allaccrilor)
Străine cu nr. 60601 din 27 scpt(cmbrie| 1940.) 2. Avocatul Hoţiu
Alexandru, funcţionar la Contenciosul Ţinutului Someş - Cluj, a fost
ridicat de acasă în scara zilei de 11 sept[cmbricl 1940 de patru
jiindamii unguri şi dus la Chestura poliţiei, unde jandarmii l-au bătut
până la sânge, rupându-i coastele de pe partea stângă. A stat apoi în
Sanatoriul Parc din Cluj, până la 27 septembrie,dar.nnteninţat mereu
că ar putea fi arestat, în ziua de 11 oct|ombric| 1940 a fugit în
România. (Declaraţia refugiatului dată la Poliţia Turda, înregistrată
la Prcş[edinţial Consiliului cu nr. 1600. c.c71940. Arhiva Min[is-
terului] AllacerilorJ Străine.) 3. Dr. losif Pogăceanu, avocat, fost şef
de cabinet al d[omnu]lui Alexandru Vaida Voievod (fost preşedinte
de Consiliu), a sosit la Turda în ziua de 17 scpt|cmbric] 1940, rănit
în regiunea renală de un glonte de revolver. D[omnu)l Pogăceanu a

367
fost rănit acasă Ia el de un ofiţer ungur. Scăpând cu fuga, a trecut
peste graniţă şi a ajuns Ia spitalul din Mociu (Declaraţia d[omnu]lui
I. Pogăceanu, făcută la Poliţia din Turda, 17 sept[cmbrie] 1940 şi
înregistrată la Prcş[edinţiaJ Cons[iliului] cu nr. 1600 c.c71940,
Arh(iva) Min[istcrului] Afiaeerilor] Străine.) 4. Nici cetăţenii de
origine etnică germană n-au fost cruţaţi. Astfel, Wiiheim Gustav,
supraveghetor la fabrica de tutun din Cluj, a fost atacat de un grup
de unguri în noaptea de 11-12 scpt(cmbrie) 1940. l-au spart casa, 1-
au bătut crunt. După ce s-a putut scula din pat, la 17 septembrie, a
reclamat cazul laGonsulatuI german din Cluj, iar în 5 octombrie,
temându-sc de urmări, s-a refugiat în România. (Declaraţia proprie
dată la Poliţia Turda, înregistrată la Preş[edinţia] Coiis[iIiuluij cu
nr. 1600c.cyi940, Arh(iva) Min(istemlu) Af[accriIor] Străine.)
ÎNFOMETAREA POPULAŢIEI ROMÂNEŞTI
1. Această nouă tortură se aplică pe două căi: a) Prin rechizi­
ţionarea fără milă a rezervelor de cereale de Ia românii care au ase­
menea rezerve şi b) prin refuzul de a se distribui alimente celor
nevoiaşi. Astfel, de exemplu, lui Frenţiu Emil din Uriaori (Alor)
jfudcţul) Someş, în ziua de 14 iulie 1941 notarul şi primarul îi
rechiziţionează 133 kg porumb, nelăsându-i decât 30 kg,după cc la
Paşti îi rechiziţionaseră şi din grâu SO kg, nemairămânându-i nici
din acesta decât 30 kg — cantităţi absolut insuficiente pentru a-şi
întreţine familia. (Declaraţia Iui Frenţiu Emil la Consţulatul]
Gcn[eral] Cluj,dosar 111,241, Arh[iva] Min[istcrului] Af[acerilor|
Străine.) 2. Din comuna Măcicaşul Unguresc (Magyaemacskas),
j[udcţul] Cluj, SC reclamă că sc iau cerealele de la români pentru a se
împărţi ungurilor. Din rezervele realizate prin rechiziţionări, popu­
laţia românească săracă nu primeşte decât rar şi în măsură cu totul
neîndestulătoare (câte un kg de persoană şi de proastă calitate), în
timp cc ungurii capătă câte 10-15 kg. (Declaraţia lui Câmpian V.,
Baciu M.,PctruţiuS.,Cipigan V.,PintcaGr.,Cioran I.,TodcraşC.,
Costea 1., Baciu V., Baciu I., Ia Cons[ulatul| Gcn[eralj Cluj,

368
dosarB.111,315, Arhiiva] Min[isterului] Aflaccrilor) Străine.) 3.
tn Cuzdrioara (Kosarvar), j[udetul] Someş, comună cu apro­
ximativ 60 familii ungureşti iar restul până la 700 româneşti, în
ziua de 17 iulie [1941] urma să se distribuie făină. S-a dat în
adevăr ungurilor câte 10-15 kg. Românilor, nimic! Motivarea
jandarmului ungur: „Făină s-a adus din Ungaria, pentru unguri!"
în schimb, românilor li se rechiziţionează aproape tot. Din
10 mierţe, li se iau 7-8. S-au rechiziţionat cereale ehiar şi de la
aeei eare le-au cumpărat. (Declaraţia lui Marchiş Gavrilă şi
Crăciun Ion, înreistrată la Cons(ulatul) Genţcral) Cluj nr. 3794,
Arhţiva) Minţisterului] Afiaeerilor] Străine.) 4. în comuna
Popeşti (Nadaspapfalva), judţeţul] Cluj, cinci săptămâni la rând
românilor nu li s-a dat raţia cuvenită de lăină (1 kg grău, 1 kg
porumb). Plângându-se notarului, acesta îi trimite la preotul
român (aluzie ironieă la faptul că reclamanţii şi-au înscris copiii
la şcoala confesională românească). (Declaraţia femeilor
Câmpean Veronica, Gheorghieş Maria, vădţuvaj Gheorghieş
Ana.Gârda Veronica,înregistrată laConsfulatul] Genferal] Cluj,
nr. 4060 din 6 august; Arhţiva] Minţisterului] Afiaeerilor) Stră­
ine.) 5. în Jichişul de Jos (Als6gy6k6nyes), jud[eţul] Cluj, notarul
i-a rechiziţionat Anei Anca, în ziua de 6 august 1941,40 kg
porumb, 14 kg lăină de grâu şi 18 kg făină de porumb, lăsându-i
doar 5 kg făină de grâu şi 18 kg porumb. (Declaraţia Anei Anca,
înregistrată la Cons[ulalul] Gen(eral) Cluj, nr. 4222 din 12 au-
g[ust| 1941.) 6. în comuna Bologa, j|udcţul] Cluj, ţăranii români
au primit abia o dată la cinci zile porumb, dar atât de puţin, încât,
hrăniţi numai cu cartofi, ci nu aveau nici o vlagă pentru muncă.
Primarul comunei Crasna,j[udcţulJ Cluj, la cererea locuitorilor de
a li se da hrană, le strigă; „Pentru jidani şi valahi nu este pâine",
în Maramureş şi în general în părţile muntoase situaţia c alarman­
tă. La Sighet o ceată de români care s-a adresat autorităţilor comu­
nale pentru pâine a fost bătută. (Rcf[eratul) Cons[ulatului]
Budapesta, înregistrat la Min|istcrul] Econţomiei] Naţ[ionalc],

.169
 nr. 29608 din 9 oct[onibric) 1941.) 7. în regiunea de nord a
(criloriului, raţia de porumb fixală pentni o sSplămână — raţie cu
desăvârşire ncindcstulăloarc şi care, pe deasupra, se dă cu mari
nereguli — este de un kg de persoană. Mulţimea a început să
murmure şi c u.şor de închipuit ce urmări funeste ar putea avea o
mişcare a maselor încolţite de foame. (Raportul Cons|ulatului|
Oradea nr. 3183 din 19sept|cmbric| 1941 .înregistrat la Min|istcrul)
AflaccrilorI Străine, nr. 69652/1941.)
Dovezile numeroase ne arată — ne-am mărginit să dăm doar
câteva — că nu de cazuri răzleţe c vorba aici. ci de un sistem
închegat,îndreptat împotriva întregului românism din teritoriul cedat
şi având la temelie aceleaşi „motive politice generale" pe care le-am
semnalat în legătură cu expulzările. Că lucrurile stau astfel, .se
vădeşte prin măsurile ce s-au luat în legătură cu recolta nouă. Grâul
n-a putut n treierat decât cu asistenţa oamenilor stăpânirii şi. în satele
româneşti,el a fost rechiziţionat fără milă, lăsându-sc cantităţi infime
pentru producători. (1. Nota informativă înregistrată la Min[isterul|
de In|tcmc|, nr. 75180/1941.2. Nota informativă înregistrată la
Min|istcrul| Aflaccrilor) Străine nr. 77115/1941.3. Declaraţia lui
Muica Remus, f|ost] d|eputat|, înregistrată la Min[istcrul|
Aflaccrilor) Străine, nr. 7856/1941 ctc.) Iar acolo unde românii
încearcă să amâne treieratul sau să-şi treiere grâul în absenţa
jandarmului, ei sunt aspru pedepsiţi, ca de cx[cmplu] în comuna
Voiniceni (Mazdszabad), j[udeţul] Mureş, unde 50 de români au fost
deferiţi Justiţiei din asemenea pricini. (Nota informativă înregistrată
la Minlisterul] AflaccrilorI Străine, nr. 77115/1941.) Amintim în
această ordine de idei şi condamnarea d[oam|nei Bianu, proprietară
în Gherla, amendată cu 6 000 pengo pentru că nu ar fi declarat Ia
treierat 75 kg de grâu.
Spectrul foamei se profilează din ce în ce mai insistent pentru
populaţia românească din teritoriul cedat şi astfel nu c de mirare că
Icit-motivul declaraţiilor date de refugiaţi din ultimele luni este:
am fugit fiindcă nu mai aveam ce mânca! (Declaraţia lui Ciciac

370
Ghcorghe, Bilţiu Vasilc şi Tomulică Gavrilă din Vişeu, jud[e(ul]
Maramureş, înregistrată la Min[isterull Aflaccrilor] Străine,
nr. 75786/1941 etc.,etc.)

ROMÂNII SCOŞI DE SUB SCUTUL LEGILOR

Cu întreg patrimoniul moral distrus, expus nimicirii materiale,

sângerând din mii de răni, românismul n-are cui să-i ceară o
fărâmă de dreptate, fiindcă în tara în care a ajuns să trăiască o
umbră de viată legile nu sunt pentru el, ci împotriva lui!
Funcţionarul de poliţie din Cluj, care unui tânăr molestat în
plină stradă şi având destulă naivitate de a-i cerc o legitimaţie, i-a
răspuns: „De vreme ce eşti valah, poate să te pocnească în cap
oricine, şi cu legitimaţia pe care o ai, şi cu aceea pe care ţi-am da-o
noi(Consţulatul 1 Genţeral] Cluj, dosarul B .1., f. 194) exprimă o
realitate curentă, vcriFicată zilnic în mii de variante.
Reclamaţiunilor sau apelurilor româneşti li se răspunde cu
cinism sau cu înjurătură, cu ocoluri ipocrite sau, mai primar, cu
bătaie — după temperamentul celui pus să împartă sau să
păzească dreptatea. Românii sunt,în înţelesul strict al cuvântului,
i.vogelfrei", în afară de lege, paria — şi chiar din plângerile lor li
se face un cap de acuzare.

COMISIILE MIXTE

Iar când cineva se încăpăţânează să-şi apere, lotuşi, cu orice

preţ, dreptatea şi se adresează Comisiei germano-ilalicnc, el
trebuie să ştie că n-are de ales decât între aceste două lucruri: sau
îşi ia lumea în cap, sau se resemnează să fie tratat ca unul ce a
uneltit împotriva „onoarci sau integrităţii Statului"; cu alte
cuvinte, să accepte toate grozăviile iadului.
Că ungurii nu se sinchisesc prea mult de Comisia mixtă (în
care românii şi-au pus atâta nădejde) şi o numesc, între ei şi uneori

371
chiar faţă de români, un simplu „Sdhivatal" (Saitzamt) [oficiul
sării) (Nota informativă înregistrată la Minfisterul] Aflacerilor]
Străine, cu nr. 77866 din 14 oct[ombric] 1941), nu mai e o taină
pentru nimeni în Ardeal. După ancheta Altenburg-Roggeri din
toamna anului trecut, abuzurile s-au înteţit, iar cazurile de
„represalii" aplicate românilor care au îndrăznit să se adreseze
Comisiei mixte de la Cluj sunt prea numeroase pentru a putea fi
înşirate toate.

Aih.MJLB., fond Transilvania 1920-1944,dosar 361 bis.ff. 56-110.

Acelaşi material (altăcopie). Idem, voi. 361, ff. 59-95.

* Esie capitolul 3 al lucrai Un an de dominaţie mnghiani in Ardealul cedat, iniocmilfl

dc Serviciul Central de Infomia|ii din cadrul Prcţcdin|ici Consiliului dc Miniştri — toamna
anului 1941.
1. Pe marginea documentului nouit: ..Mănuilă'*; evident. Sabin MănuilA cn sursfl.
2. Era asigurata la ..Prima Socieutc Generală dc Asigurflri Ardeleană S.A:'. procesul-
verbal stabilea: ..Conform condiţiilor generale de asigurare, art. 2. întrucAt incendiul s-a
iscat la ordinul Comandanvniului militar, despăgubirea trebuie respinsă .'*
3. UiHKa/ă acte de acelaşi gen în jude|elc Cluj. Someş. Bihor.
4. Se prezintă mai îmii jude|ele Cluj. Bihor. Sonwş.
5. Urmează acte dc acelaşi gen din judc]cle Satu Marc.Târnava Mică.Ciuc.
6. Sunt diite exemple din judeţele Bihor. Cluj. Satu Marc.Trei Scaune. Mureş.
7. Exemple din judc|clc Cluj. Someş. Bihor. Trei Scaune. Satu Marc.
8. Urmează exemple numai din judc|ul Cluj.

10. Menţiune pe marginea documentului: ..Nu prezintă încredere.**

11. Menţiune pe margineadocunwntului: ..Are sentinwnte mmâneşti."

13. Menţiune pe marginea documentului: ..Institutul dc cercetare a raselor şi dc aşezare

socială". Toate aceste mcn|iuni.dc alcn|ionare a cititorului, indică faptul că lucrarea era
făcută pentru a fi folosită în argumentarea diverselor intervenţii ale Guvernului român:
CONSULATUL GENERAL
AL ROMÂNIEI Cluj, 17 ianuarie 1942
CLUJ
Nr. 219/1942
TABLOU NOMINAL
CU BUNURILE CARE AU ARS
DIN COMUNA TRĂZNEA
Bârjoc loan şură, coteţe, grajd, găbânaş,
fierărie, mobile
în valoare de 600.000 lei
Pcrneşloan casă, două camere
în valoare de 150.000 lei
Sclcjan Vasile moară de apă
în valoare de 800.000 lei
Romiţan Leontc şură, grajd, găbânaş coteţe
în valoare de 300.000 lei
casă mobilată
în valoare de 200.000 lei
Romiţan Gavrilă şură, grajd, găbânaş, coteţe
în valoare de 500.000 lei
casă, 0 iapă în valoare de 900.000 lei
Romiţan Teodor şură, grajd, coteţe, mobile,
cu totul 800.000 lei
casă, găbânaş, mobilă
în valoare de 900.000 lei
Drcjan loan şură. grajd, mobilate
în valoare de 80.000 lei
Brumar Mărie casă mobilată în valoare dc 300.000 lei
şură, grajd, găbânaş, coteţe
Pemeş Gavril şură, grajd, coteţe
în valoare de
casă mobilată în valoare dc
Jabian Dănilă şură,grajd,coteţe, mobilă
în valoare dc 200.000 lei
Doci Dumitru şură,grajd,coteţe, mobilă
în valoare dc
Bârjoc Mitru casă, mobilă, în valoare dc
şură, grajd, găbânaş, coteţe
în valoare de 300.000 lei
Sălăjan Teodor coteţe, poiată, mobile,
în valoare de 50.000 lei
Guche Tcodor casă, mobilă, în valoare de 50.000 lei
Casele parohiale grajd dc vite
în valoare de 1.000.000 lei
casă de servitori, coteţe 500.000 lei
CosteaTraian averea popii CosteaTraian 2.000.000 lei
Sălăjan Aniţa şură, grajd, coteţe, o vacă
în valoare de 200.000lei
Bârjoc Gherasim şură,grajd,coteţe,doi boi, mobilă.
în valoare de 200.000 lei
casă, găbânaş, mobilă
în valoare de
Dârjan Alexandru casă, coteţe, mobilă,
în valoare de
Dârjan Mărie casă, coteţe, mobilă,
în valoare dc
Bârjoc Alcxa şură, grajd, mobile,
în valoare de
Bioac Gavrilă şură, grajd, mobile,
în valoare dc
Bârjoc Vasilc şură, grajd, coteţe, bucătărie,
mobile, în valoare de
Pciran Vasile găbânaş, coteţe,
în valoare de

374
Laban Vasile casă, bucătărie, coteţe, mobile,
în valoare de 180.000 le
Blaj loan casă, bucătărie, coteţe, mobile,
în valoare de 200.000 le
şură, grajd, mobile, două junei.
n valoare de 180.000 lei
Olar loan
Dobran Gheorghe casă,grajd, coteţe, trei vaci,
porci, mobile,
în valoare de 200.000 lei
Barjac Mitru şură, grajd şi mobile,
în valoare de 100.000 Ici
Sălăjan loan casă mobilată
în valoare de 140.000 lei
şură, grajd, nutreţ
în valoare de 100.000 Ici
şură, grajd, coteţe,
în valoare de
casă mobilată în valoare de

casă mobilată, coteţe,

în valoare de 150.000 lei
OprişTraian coteţ, nutreţ, în valoare de 12.000 lei
Blaj Teodor Zinon casă mobilată în valoare de 80.000 lei
şură, grajd,
în valoare de 50.000 lei
Blaj Mitrofan şură, grajd, în valoare de 40.000 lei
Lazăr Paladie casă, în valoare de 30.000 lei
Sălăjan Dănilă grajd, coteţ, în valoare de 500.000 Ici
Bârjoc Nicolae şură, grajd, coteţ, mobile
în valoare de 200.000 Ici
Soeaeiu Teodor coteţ, scânduri, în valoare de 50.000 lei
Jurcan Teodor 1 vacă în valoare de 15.000 lei
Sălăjan Dumitru coştei de mălai, trior de grâu,
în valoare de

375
 AiIlMJLB., fond Transilvania 1920-1944, dosar 172,f.210.

Adresa Consulatului General din Cluj cltrc MinislemI Afacerilor Strâinc.în

copie, se găseşte şi Idem, dosar 133, f. 304. La 28 ianuarie 1942, au fost
înregistrate 32 dcclara|ii ale unor supravieţuitori din Trăznea privind asasinatele
din comună. — Idem,dosar 172, p. 222-249; copii ale aceloraşi declaraţii. —
ldcm,ff. 305-318; declaraţie a Măriei Sur din Trăznea, 30 noiembrie 1942. —
Idem. dosar 24 l,f. 57.

Nr.G. 439/42 Bucureşti, 19 iunie 1942

Către,
MAREŞALUL ION ANTONESCU,
CONDUCĂTORUL STATULUI ROMÂN

Domnule Mareşal,
. împreună cu domnul ministru al Italici, am onoarea a face
Guvernului Regal român, din ordinul Guvernului Reichului,
următoarele declaraţii:
„Fiind sesizat de situaţiunea creată prin rechiziţionarea de
alimente la grupul etnic ungar din România, Comisiunea germa-
no-italiană de ofiţeri din Braşov a raportat guvernelor german şi
italian. Pe baza acestui raport şi a rccomandaţiilor exprimate de
Comisiunea de ofiţeri, precum şi având în vedere comunicările
parvenite guvernelor german şi italian direct, guvernele german
şi italian exprimă cu stăruinţă aşteptarea:
1) Ca Guvernul român să înceteze cu efect imediat rechizi­
ţionările dispuse la grupul etnic ungar din România, purtând grija
ca starea de lucruri creată acestei populaţii prin măsurile arătate
să fie imediat remediată, evitându-sc noi lipsuri, şi acesta pe cât

376
posibil prin retrocedarea cantităţii de făină de alimentare şi de
hrană pentru animale, sau pe altă cale;

2) Ca guvernele român şi ungar să pună sfârşit cât mai urgent,

cu toate mijloacele ce le sunt la dispoziţie, mişcării reciproce de
refugiere şi ca Guvernul ungar să poarte grija pentru imediata
remediere a plângerilor române, în caz că se va aproba că
dispoziţiunile autorităţilor ungare din Transilvania au creat motive
întemeiate pentru procedarea Guvernului român;

3) Ca guvernele român şi ungar să se declare de acord ca

guvernele german şi italian să delege imediat în Transilvania
însărcinaţi sţicciali pentru ajutorarea lucrărilor Comisiunii de
ofţeri şi ca ambele guverne să se oblige a da acestor însărcinaţi
toate înlesnirile şi ajutoarele şi a le facilita o examinare a situaţiei
grupului etnic ungar pe teritoriul român şi a grupului etnic român
pe teritoriul ungar. însăreînaţii vor raporta guvernelor german şi
italian despre rezultatele investigaţiilor lor. Ambele guverne îşi
rezervă a adresa guvernelor român şi ungar, în baza acestui raport,
recomandaţii ulterioare".
Cu referire la punctul 5 al Arbitajului de la Viena din 30
august 1940 (v[ezi] textul în anexa 1), din însărcinarea Guvernului
german rog a da o declaraţie imediată că cerinţele sus arătate sunt
acceptate. în executarea punctului 3, Guvernul german şi
Guvernul Regal italian au intenţiunca de a delega însărcinaţi cu
rang de miniştri plenipotenţiari în Transilvania, cari vor examina
situaţiunea pe ambele părţi, cum s-a mai făcut înainte o dată.
Binevoiţi a primi, vă rog, domnule Mareşal, asigurarea înaltei
mcleconsideraţiuni.
von Kiliinger

AdLMAi., fond Transilvania 1920-1944,do.sar 125, ff. «-9.

 NOTĂ DE CONVORBIRE
DINTRE MIHAI ANTONESCU.
VICEPEŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI.
MANFRED VON KILLINGER
ŞI ÎNSĂRCINATUL CU AFACERI AL ITALIEI

Dlomnujl ministru von Kiliingcr, înloviirîişit dc însărcinatul

cu Afaceri al Italici, mi-a remis o scrisoare adresată domnului
Mareşal Antoncscu, prin care cele două guverne intervin în favoa­
rea ungurilor din Transilvania. împotriva măsurilor dc rcchiziţie
luate de Guvernul român şi propun instituirea unor comisii dc
miniştri plenipotenţiari pe lângă comisiile mixte existente, care să
cerceteze cauzele, recomandând Guvernului român şi Guvernului
ungar în acelaşi timp ca să înceteze acţiunea reciprocă dc refugiere
şi să-şi dea imediat acordul la această prcoccdură de anchetă.
Acest demers, venit exact a doua zi după ce la Turda avusesem
prilejul să constat personal, în prezenta Comisiei mixte, toate
actele de brutalitate, înfometare şi violaţiuni dc drepturi săvârşite
dc Ungaria, m-a surprins atât dc mult. iar limbajul său oarecum
cominatoriu m-a revoltat într-atât că, ascultându-i citirea pe care
a dat-o d|omnu|l ministru von Killingcr, i-am răspuns aşa:
„Dlomnullc ministru, acesta este ecoul paradoxal al constatărilor
făcute chiar ieri dc Comisia mixtă. Deşi scrisorca este adresată
domnului Mareşal Antonc.scu, mă simt dator, ca ministru al
Afacerilor Străine care am răspunderea mea în raporturile interna­
ţionale. să vă afirm că găsesc acest demers cu totul nepotrivit în
fond şi în formă şi că desigur el va provoca răspunsul cuvenit din
partea Guvernului român faţă dc această constatare. Că este dc
neînţeles cunt atâtea demersuri româneşti, dc atâta vreme, n-au
izbutit să provoace o acţiune dc intervenţie promptă. Şi în vremea

.178
când soldatul român cade pe întinsul blestemat al Rusiei, Guver­
nul Mareşalului Antonescu şi poporul român înreg este ofensat
prin această intervenţie. Aceasta este cu atât mai nepotrivită, cu
cât Guvernul Regal român — aşa cum i-am comunicat dfomnullui
von Kiliinger prin d(omnu |l Steltzcr, cu două zile înainte de acest
demers — trimisese şi pe ministrul de Interne şi pe ministrul .sub­
secretar de stat de la Interne, pentru ca să cerceteze modul cum se
aplică rcchiziliilc în Transilvania, dând dispoziţiile cele mai
înţelegătoare pentru un tratament nediscriminatoriu,deşi dreptul
de retorsiune şi de represalii ne aparţine.
Voi transmite domnului Mareşal Antonescu scrisoarea şi
domnul Mareşal va da răspunsul său.
Aril.MAB.tfondTransilviinia 1920-1944.dosar l25.ff.6-7.

20 iunie 1942
NOTĂ DE CONVORBIRE
DINTRE MAREŞALUL ION ANTONESCU,
MIHAI ANTONESCU,
VICEPEŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI,
MANFRED VON KILLINGER
ŞI ÎNSĂRCINATUL CU AFACERI AL ITALIEI

La ora 5 după-ainiază, d|omnu|l Mareşal Antonescu a primit

la Vila de la Bănoasa pe ministrul Reichului şi al Italici. Introduşi
în biroului său, d|omnu|l Mareşal Antonescu a spus:
„D[omnu)l Mihai Antonescu, ministrul Afacerilor Străine, va
da citire răspunsului meu la demersul cc aţi făcut azi-dimincaţă şi
la scri.soarea ce mi-aii adresat-o cele două guverne."
Eu (Miliai Antonescu) am citit te.xtul scrisorii cu cuprinsul ur­
mător: „D[omnu|lc ministru, am primit cu surprindere scri.soarea
colectivă a guvernelor aliate al Marelui Reich german şi Italiei.
Istoria va judeca dacă poporul român şi Conducătorul său meritau
să Fie trataţi ca vasali şi să primescă de la marii lor aliaţi, în loc de
justiţie, o astfel de scrisoare, care le arată lapidar care este recom­
pensa ce li se dă pentru că au dat şi dau totul, cu toată loialitatea şi
credinţa, pentru o luptă comună. Răspunsul la scrisoare va Fi dat
de organul competent şi răspunzător în Stat. Primiţi, vă rog,
domnule ministru, asigurarea stimei mele. Mareşal al României
şi Conducător al Statului".
După citirea acestei scrisori, d[omnu]l Mareşal Antoncscu a
spus: „Iată domnilor răspunsul la tot ce am făcut până azi. Vă rog
să comunicaţi guvernelor d[umnca)v[oa]s[tră) că eu nu sunt vasal;
că Mareşalul Antonescu nu este generalul Nedici; că eu refuz să
primesc un asemenea limbaj şi că prefer să cad pe câmpul dc
bătaie ca soldat, decât să dezonorez drepturile unei ţări, primind
ca eu să Fiu umilit."
D(omnu]l Mareşal Antoncscu a arătat apoi sumar câte nedrep­
tăţi a avut de suferit populaţia română din Transilvania dc Nord din
partea Ungariei şi că, totuşi, nu s-au făcut intervenţiuni; „Că după
lupta pe care o duce de un an şi jumătate pentru ca să câştige popoml
român pentru politica sa, dacă un asemenea act ar ajunge să Fie cunos­
cut, ar legitima o reacţiune dc revoltă a opiniei publice româneşti."
Dţomnul] ministru von Killinger a intervenit spunând că regretă
că SC dă această inteipretarc; că intervenţia Germaniei nu urmăreşte
să-l ofenseze pe d[omnu]l Mareşal Antoncscu, pentru care Fiihrcml
arc un respect atât de marc, iar faţă dc poporul român, mai ales în
urma luptei sale. Germania are toată consideraţia; că el, personal,
este nefericit să Fi fost în serviciu comandat pentru îndeplinirea unei
asemenea sarcini şi ca soldat roagă să Fie înţeles.
La aceasta, însărcinatul cu Afaceri al Italiei a adăugat că,
departe de a ne face o ofensă, această scrisoare ne propune o pro­
cedură care ne poate ajuta.
Atunci, i-am răspuns cu însărcinatului cu Afaceri al Italiei că,
dacă Germania şi Italia vor să reediteze în comunitatea europeană

380
mandatele internaţionale, crezând că poprul român este un popor
minor care-şi aşteaptă tutorii, noi înţelegem să ne ducem singuri şi
suferinţele, dar şi mândria.
Drept răspuns la punctul din scrisoare care cere ca Guvernul
român să procedeze la restituirea unor subzistenţe dintre cele
rechiziţionate de la unguri, d[omnu]l Mareşal Antoncscu a
răspuns aşa: „Nu restitui nimic. Pe teritoriul Statului român fac
ceea ce cred şi nu îngădui nimănui să se amestece, mai ales atunci
când, împlinind această măsură, eu nu fac decât să apăr onoarea
şi drepturile unui Neam ca şi regulile de civilizaţie. Şi vă rog să
înţelegeţi că nu este admisibilă această procedură, mai ales faţă de
neîngăduita indiferenţă arătată tuturor plângerilor noastre de până
acum." D[omnu]l Mareşal Antonescu a încheiat, arătând câtă
suferinţă nedreaptă ne face acest demers şi că nu este admisibil ca
să se interzică poporului român dreptul său de a-şi apăra pe cei
cotropiţi în Transilvania de Nord, spunând că nu va înceta lupta
pentru restabilirea drepturilor noastre.
Am remis cu acest prilej celor doi miniştri textul declaraţiilor
pe care le-au făcut în prezenţa mea şi a Comisie mixte germano-
italiană, la Turda, refugiaţii ardeleni.
Alt MAB.. fond Tran,silvania 1920-1944,dosar 125,ff. 11-13.

Bucureşti, 20 iunie 1942

SCRISOAREA DE RĂSPUNS
A MAREŞALULUI ION ANTONESCU
LA NOTA GERMANO-ITALIANĂ DIN 19 IUNIE 1942

Domnule ministru.
Am primit cu surprindere scrisoarea colectivă a guvernelor
aliate ale Marelui Reich german şi Italiei.
 Istoria va Judeca dacă poporul român ţi Conducătorul său
meritau să Fie trataţi ca vasali şi să primească de la marii lor aliaţi,
în loc de justiţie, o astfel de scrisoare, care le arată lapidar care este
recompensa ce li se dă pentru că au dat şi dau totul, cu toată
loialitatea şi credinţa, pentru o luptă comună.
Răspunsul la scrisoare va fi dat de organul competent şi
răspunzător în Stat.
Primiţi, vă rog, domnule ministru, asigurarea stimei mele.
Ion Antonescu
Mareşal al României
şi Conducător al Statului
Alt. MAB., fond 1 miu 1920-1944. d

92

RĂSPUNSUL GUVERNULUI ROMÂN LA PROPUNEREA

GUVERNELOR GERMAN .Şl ITALIAN
PENTRU CONSTITUIREA UNEI COMISII
DE ANCHETĂ ÎN TRANSILVANIA
MINISTERUL
AFACERILOR STRĂINE Bucureşti,23 iunie 1942
Nr. 12307

MANFRED VON KILLINGER,

MINISTRUL GERMANIEI LA BUCUEŞTI

Domnule ministru.
Din însărcinarea Mareşalului Antonescu, în numele Guver­
nului Regal al României, am onoarea a confirma primirea scrisorii
d|umnca|v|oastră| din 19 iunie, prin care comunicaţi următoarele:

382
 1. ca Guvernul Marelui Reich german şi Guvernul italian au
rost sesizate de situa|ia creată prin rechiziţionările de alimente
Grupului etnic ungar din România.
2. Că această sesizare s-a făcut pe baza raportului Comisiunii
mixte germano-italiană de ofiţeri din Bra.şov şi a rccomandaţiilor
exprimate de această Comisie, ca şi aceea a unor recomandări
parvenite direct.
3. Că în urma acestor constatări şi recomandaţii, guvernele
aliate aşteaptă ca România „să înceteze cu efect imediat
rechiziţionările faţă de Grupul etnie ungar" şi remedierea situaţiei
-pe cât posibil, prin retrocedarea cerealelor rechiziţionate.
4. Ca guvernele român şi ungar să pună sfârşit „mişcării
reciproce de refugiere".
5. Ca guvernele român şi ungar să se declare de acord cu
guvernele aliate să delege imediat în Transilvania însărcinaţi
speciali pentru ajutorarea Comisiei de ofiţeri în vederea exami­
nării situaţiei Grupului etnie ungar pe teritoriul român şi a Grupu­
lui etnie român pe teritoriul ungar, guvernele aliate lăcând reco­
mandări ulterioare în urma investigaţiilor făcute.
în acest sens. Guvernul german şi Guvernul italian ar avea
intcnţiunca să delege însărcinaţi cu rangul de miniştri plenipo­
tenţiari, în Transilvania, care vor examina situaţia de ambele părţi.
Guvernul german aşteaptă să se dea o declaraţie că cerinţele sus
arătate sunt acceptate.
înainte de a examina punct cu punct cererile şi propunerile
guvernelor Marelui Reich german şi italian. Guvernul Regal ro­
man se consideră dator, cu lealitatea sincerităţii — care poate să
realizeze mai mult decât orice o alianţă — să evoce sumar expe­
rienţa sa în raporturile cu Ungaria şi rezultatele de până azi ale
propriilor sale demersuri la Berlin şi la Roma.
a) în şedinţa de la 30 august 1940, excelenţa sa. domnul von
Ribbcntrop şi excelenţa sa contele Ciano au declarat în mod
formal contelui Csăky .Ştefan că guvernele puterilor Axei socotesc
problema românilor din teritoriul cedat ca propriul lor caz şi
aşteaptă de la Guvernul ungar asigurarea formală că nici un inci­
dent şi nici o plângere nu se vor produce în cc priveşte drepturile
acestei populaţii.
în prezenţa delegaţilor români, contele Csâky Ştefan a dat cea
mai categorică şi formală asigurare In acest sens.
De îndată cc Actul de arbitraj a fost pus în aplicare. Guvernul
Regal ungar a trecut la acte de violenţă, de expulzări şi de nesocotire
totală a angajamentelor luate, ceea cc a determinat, conform art. 3 al
Actului de arbitraj, cererea de intervenţie a puterilor garante.
In urma raportului din 31 octombrie 1940 al Comisiei.
instituite, guvernele Reichului şi Italici au hotătât să facă
următoarele recomandări:
1. încetarea expulzărilor şi a violenţelor.
2. încetarea campaniei de presă şi radio.
3. Reîntoarcerea refugiaţilor şi expulzaţilor.
4. Despăgubirea celor dăunaţi prin expulzări sau violenţe.
5. Reluarea neîntârziată a negocierilor pentru delimitrea
graniţelor şi rezolvarea problemelor economice şi de comunicaţie.
6. Realizarea unui acord cu privire la statutul celor două
minorităţi, paralel cu tratativele de la pct. 5.
7. Instituirea unei Comisii germano-italiană pentru
preîntâmpinarea expulzărilor şi actelor de violenţă.
Guvernul ungar s-a grăbit să declare că acceptă fără rezerve
aceste recomandări. De atunci şi până azi nici una, dar absolut nici
una, din aceste recomandări nu a fost respectată.
1. în CC priveşte expulzările şi violenţele, numărul expulzaţilor
şi refugiaţilor în România a ajuns azi la 222 943, veriTicate şi
înregistrare. Şi numai în ultimele luni numărul lor a fost de 27 116,
ajungând printr-un singur punct de frontieră, judeţul Turda, în
luna mai la 7 800 şi în primele 15 zile ale lunii iunie la 2 961.
Acest ultim fapt a putut să fie constatat recent, la faţa locului, dc
Comisia mixtă germano-italiană (în chiar ziua de 19 iunie).
 Depunem alăturat grandlc şi statisticile privitoare la aceşti refu­
giaţi, precum şi declaraţiile făcute Comisiei de către refugiaţii
audiaţi recent la Turda.
Guvernul Regal român şi-a făcut datoria să semnaleze la timp
Guvernului Rcichuluişi Guvernului italian, cu cazuri concrctc.silua-
ţia expuzărilor şi mai ales situaţia violenţelor şi violărilor de drepturi
săvârşite împotriva românilor din Transilvania de Nord. Astfel,
Guvernul Regal român a remis,în cursul lunii iulie l941,Lcgaţiunii
gcnnanc la Bucureşti, un memorandum care cuprindea toate cazurile
de violenţe săvârşite împotriva românilor din Transilvania de Nord.
în luna noiembrie. Guvernul Regal român a remis excelenţei sale
d|omnu|lui von Ribbcntrop textul unui memorandum care cuprindea
toate relatările, indicând cazurile concrete de nccxccutarc a Actului
de la Vicna şi a recomandărilor ulterioare. Iar cu prilejul ultimei sale
vizite la excelenţa sa Fiihrcrul Adolf Hitlcr, domnul Mareşal
Antoncscu personal a remis un memorandum general, arătând toate
cazurile ce se ivi.seră până atunci.
In sfârşit, la începutul lunii iunie 1942,Guvernul Regal român
a remis excelenţei sale baronului von Killingcr un supliment de
memorandum, arătând că mii de acte de expulzări, violenţe şi
violaţiuni de drepturi continuă, citând ultimele cazuri, iar cu o notă
verbală solicită Guvernului Reiehului să faeă intervenţii amicale,
pentru ca această situaţie să înceteze.
Aceleaşi tlemcrsuri au fost lacutc şi |K- lângă Guvcnul Regal şi
Imperiul italian, căruia i s-au transmis, atât prin Legaţia de la Bucu­
reşti, cât şi direct la Roma, note, memorandumuri şi dale informa­
tive asupra Iralamenlului românilor din Transilvania de Nord.
Drept răspuns — pentru eă Guvernul Regal român n-a primit
nici un fel de răspuns la cazurile concrete prczenlalc şi la apelurile
formale ce le-a lacut — Guvernul ungar şi-a umiat violenţele sale.
Deşi toate aceste cazuri figurează în notele şi memorandumurile
care au fost remise guvernelor aliate, pentru amintirea lor.
Guvernul Regal român îşi faec datoria să le remită încă o dală în
 copie, pentru a vedea cu toate aceste informaliuni sunt susiinutc
cu citate de nume şi comune în care fapteie s-au petrecut.
2. în ce priveşte campania de presă şi radio, ca a continuat
sistematic sub diferite pretexte. Depunem dosarele privitoare la
atacurile de presă, în special în ultima vreme, cu toate că, la fiecare
dală şi periodic adunate, am depus la timp toate aceste dovexi.
3. în CC priveşte reîntoarcerea refugiaţilor şi a expulzaţilor,
nici în gând nu a început să se producă. Dimpotrivă, expulzările
— aşa cum se arată mai sus şi cum reiese din actele alăturate, ca şi
din constatările Comisiei mixte din ziua de 19 iunie la Turda —
continuă pe o scară mai violentă ca oricând. Guvernul ungar
urmărind pur şi simplu dcpopularca Transilvaniei de Nord de
români. Mai grav decât atâta, populaţia este îndemnata sa plece în
România sau constrânsă să îşi vândă bunurile în vederea plecării,
iar la frontieră este lovită şi deposedată de valorile pe care le arc.
După cum se constată din ancheta întreprinsă la Turda în ziua
de 19 iunie, şi după cum reiese din toate declaraţiile şi memoran­
dumurile noastre, remise guvernelor aliate, peste 222 000 de
refugiaţi continuă să iipcsc asupra Statului şi conştiinţei noastre.
Iar starea de spirit a eclor expulzaţi şi loviţi, aduşi pe teritoriul
României — şi care desigur arată tuturor tratamentul grav cc-au
avut de suferit — devine un geamăt de revoltă al Neamului întreg
şi reclamă datoria de conştiinţă a Guvernului român de a-şi împlini
răspunderile în faţa Istoriei.
4. în CC priveşte despăgubirea celor dăunaţi prin expulzări sau
violenţe, ca nu numai că nu s-a produs, expulzaţii nu numai că
sunt jefuiţi la graniţă de tot ce au, dar Guvernul Regal ungar în
mod sistematic şi deliberat şi sprijinind acţiunea privată în mod
ocult, pe temeiul ordonanţei 1440, deposedează de proprietatea
imobiliară pe românii din Transilvania de Nord. Numărul acţiu­
nilor întreprinse în vederea acestei anulări a proprietăţii româneşti
trece de câteva mii.
 5. Acordul privitor la statutul grupurilor etnice de asemenea
nici n-a fost încercat. Grupul etnie român este supus eelci mai
brutale opere de strivire a dreptului la viaţă, a credinţei religioase
.şi a mândriei naţionale. Românii n-au dreptul la servicii publice
şi de profesiuni, fiind scoşi din ab.solut toate funeţiunilcş' aproape
din toate profesiunile.
Preoţii nu-şi pot îndeplini misiunile. Iar un episeop român,
şeful spiritual cel mai înalt al bisericii din Transilvania de Nord,
veneratul episcop Colan, a fost chemat la Cercul de recrutare,
pentru ca să Fie măsurat cu tinerii recruţi.
Cooperativele româneşti sunt prigonite şi nu pot să lucreze.
Fondurile de comerţ românese, bunuri industriale valorând
miliarde, au fost supu.se unui regim de sechestru şi eonfiscaţiuni.
Condiţia juridică a bunurilor industriale faţă de Ungaria se găseşte
azi faţă de titularii lor din România sau faţă de Guvernul român în
aceleaşi raporturi în care nc-am găsit faţă de regimul rus, la 1918,
adică fără nici o apărare a proprietăţii individuale, industriale şi
comerciale. Proprietatea imobiliară am arătat la ce teroare este
supusă şi la ce nesiguranţă, prin ordonanţa 1440, aceasta dând
dreptul de anulare şi retrocedare în favoarea proprietarului de
acum 20 de ani.
Comisia mi.\tă a ascultat la 19 iunie 1942 pe ţăranii români
refugiaţi de la Turda, Ciue declarau că au fost siliţi să plătească despă­
gubiri administratorilor grofilor unguri „pentru 16 ani de pagubă",
pentru eă au deţinut proprietăţile lor în umia refomielor sociale ale
Stalului român caic îi împroprietărise pe aceste bunuri medievale.
Acţiunea de dcznaţionaliz.arc prin silirca la părăsirea numelor
şi a credinţei religioase striveşte toate puterile morale ale
populaţiei româneşti din Transilvania de Nord.
6. Comisiile mi.xie germano-ilalienc au fost înlr-adevăr
instituite şi funcţionează. Scopul lor cru de a evita cxpuixărilc şi
incidentele de frontieră. Guvernul Regal român, cu tot respectul
ce poartă acestor instituţii, admise de el, nu are decât regretul de a

387
conslata că aceste comisiuni n-au putut să împiedice valul de mii
de refugiaţi care eontinuă lunar să Fie aruncaţi în România, după
cum rezultă din graficele anexate. El îşi faee datoria să atragă
atenţiunea asupra rezultatului pe care l-au dat aeeste comisiuni şi
din acest punct de vedere, depunând cifra refugiaţilor din ultimele
luni, pentru ca Guvernul Marelui Rcich şi Guvernul italian să vadă
că propriile lor organe, instituite amical, nu pot să stăvilcseă
acţiunea de prigoană dezlănţuită în Ungaria.

La toate aceste acte brutale şi ncumanc. Guvernul Regal ro­

mân a răspuns lotuşi cu demnitate şi calm. El n-a expulzat. El n-a
lăeul violenţe. El n-a făcut campanie de presă şi radio, decât atunci
când limitele onoarci sale erau atinse. El a fost întotdeauna gala
să respecte angajamentele luate.
Constatând.însă, imposibililca de a face şi având datoria de a
apăra în faţa Istorici onoarea unui Neam — mai ales înlr-o
perioadă de război care îi cerc Guvernului dcmnilalc şi Neamului
întreg simţ de mândrie şi rcacţiuni de conservare — Guvernul
Regal român s-a mărginii să iioliFice la 1.5 septembrie 1941 con­
statarea ncaplicabilităţii Actului de la Vicna, prin însăşi voinţa
unilaterală a Ungariei. (...]
Guvernul Regal român socoteşte că atunci când cu atâta
lealitate a dus lupta şi jertfa sa împotriva comunismului: alunei
când cu atâta fidelitate a respectat.cuvânt cu cuvânt, toate obliga­
ţiile şi contribuţiile ce a angajat; atunci când .soldaţii săi ştiu să
cadă pentru apărarea drepturilor şi onoarci româneşti. el arc drep­
tul să fie considerate afirmaţiile sale ca oglinda adevărului însuşi.

In faţa acestei experienţe. Guvernul .Marelui Reich naţional-

socialisi şi Guvernul latin al Ducelui vor înţelege câtă mâhnire a
putut să producă nota colectivă prezentată în numele celor două
guverne, „sesizate de situaţia creată prin rechiziţionările de
ulimentc ale Grupului etnic ungar din România".

Expulzările şi refugierile de peste 222 (XX) de români; uciderea

unora; întemniţarea; punerea la plug a tineretului românesc din
Transilvania de Nord. ca în Evul Mediu; deposedarea ţăranilor de
pământurile lor; înfometarea de regiuni întregi; aceste acte grave,
despre care Guverul Regal român şi Mareşalul Antoncscu însuşi
s-au plâns marilor guverne aliate, nu primesc nici un răspuns din
decembrie 1940 şi până azi.
In aceeaşi vreme în care soldatul român moare alături de
soldatul german şi de soldatul italian pentru o luptă sfinţită şi
poporul român dă contribuţia economică pe care a dat-o.cuvântul
său. apelul său. strigătul său de dreptate nu pot să răsune la Berlin
şi la Roma. Dar plângerile lâculc de câţiva unguri supăraţi pentru
că li s-a luat grâul.într-un moment când Neamul românesc.popor
agricol, şi-a coborât la 2.50 gr răţia pentru tot poporul, fără nici o
deosebire — aceste plângeri determină marile guverne aliate ca
să deschidă o procedură împotriva Guvernului român.
Această invocare a cauzei anchetei în s.ircinii României dă
sentimentul grav al nccgalităţii noastre faţă de Ungaria. în rapor­
turile cu marii noştri aliaţi şi.cuno.scută de opinia publică româ­
nească, ca ar putea să apară ca un adevărat privilegiu care continuă
să fie acordat Ungariei, eu toată poziţia de lealitate şi cu toate
contribuţiile pe care. sincer şi lără condiţiuni. le-a oferit poporul
român marilor săi aliaţi.
Excelenţa sa.d|omnu|l von Ribbentrop şi excelenţa sa contele
Ciano. cu spiritul de onoare şi de dreptate care-i caracterizează,
nu pot să nu înţeleagă mâhnirea legitimă pe care acest fapt a
trezit-o în conştiinţa Mareşalului Antoncscu şi a Guvernului Regal
român. în momentul când ci fac totul pentru cu să slujească sfânta
cauză comună.
 Referitor la punctul privitor la expulzări, Guvernul Regal român
n-a încurajat şi n-a făcut singur acte pentru ca să determine expulzări
sau izgoniri de unguri de pe teritoriul român. El n-are deci nimic de
modincat în atitudinea sa.ciirc a fost totdeauna de respectare a legilor
de civilizaţie şi cu atât mai mult a obligaţiilor asumate. El deci va
continua aplicarea aceloraşi reguli şi de acum înainte.

în ce priveşte propunerea guvernelor german şi italian de a

delega imediat în Transilvania însărcinaţi speciali pentru ajutorarea
lucrărilor Comisiunii de ofiţeri, eventual chiar însărcinaţi cu rang de
miniştri plenipotenţiari,Guvernul Regal român se găseşte în această
grea situaţie. în fond, el nu vrea decât aceasta, ca adevărul să fie
cunoscut, ca îndată să se facă cea mai aspră anchetă pentru a .se
stabili; a) ce angajamente a luat în 1940 Guvernul ungar şi ce a făcut
din aceste angajamente; b) cum a rc.spcctat obligaţiile formal
asumate faţă de excelenţa sa contele Ciano; c) cum a dispreţuit cele
şapte recomandări,cxpul/ănd,bnitali/iind, atacând prin presă şi prin
radio, refuzând întoarcerea oricărui refugiat sau expulzat, refuzând
despăgubiri dăuiiaţilor şi ncacordând nici până azi nici cel mai mic
statut minorităţilor române din Transilvania de Nord; d) dorim să sc
ştie şi să se constate câţi români au fost cxplzaţi sau condamnaţi să
părăsească teritoriul Transilvaniei de Nord. Câţi au fost înfometaţi?
Câţi au fost omorâţi sau închişi? Câte bisericii române au fost
dărâmate? Câte şcoli au fost închise? Cc-au lăcut cu ofiţerii români
răpiţi? Câţi oameni au fost puşi la jug, ca în Evul Mediu? în sfârşit,
întreaga situaţie de teroare şi jale în care se găsesc românii din
Transilvania.de Nord.
Şi ar dori ca aceeaşi anchetă să poată stabil i, ceea ce este un fapt
indiscutabil: a) că Guvernul român n-a brutalizat, n-a ucis. n-a
arestat; b) că minoritatea maghiară continuă să aibă funcţiuni şi
profesiuni pe teritoriul românesc, cu toate că minoritatea română este
distrusă spiritual în Transilvania; c) că noi n-am atins proprietatea si
n-iim fiicut decât câteva acte dc apărare a intereselor private româ­
neşti cu caracter dc retorsiune, pe care le-am încetat, dacă a încetat
cauza generatoare.
în acelaşi timp. Guvernul Regal român declară că n-arc nimic
de ascuns nici în iictclcsalc formale: legi. regulamente,dcciziuni,
măsuri administrative şi altele, nici în faptele administrative sau
de orice altă natură petrecute pe teritoriul său. El doreşte ancheta
şi o cere ca singura soluţie care poate, în sfârşit, să prezinte exce­
lenţei sale domnului Ribbcntrop şi contelui Ciano adevărul: acesta
nu poate avea decât o singură faţă, pentru ca suferinţa românească
şi calmul nostru să poată fi,în sfârşit,înţelese.
Dar Guvernul român nu este dc părere ca procedura acestei an­
chete să fie îndeplinită dc către Comisia mixtă de ofiţeri,oricât res­
pect ar purta sincer acestei instituţii şi fiecăruia dintre membrii săi.
Guvernul Regal român este Guvernul unui Mareşal care a
împlinit o revoluţie naţională şi care a dus pe câmpul dc bătaie
fiorul dc regăsire a unei mândrii istorice. El nu poate consimţi la
lărgirea unei competenţe care a fost dată comisiilor mixte.
Comisiile mixte au fost instituite numai pentru aplicarea Actului
dc la Vicna, pentru constituirea incidentelor dc frontieră şi a expul-
zărilor, caracterul lor militar urmărind tocmai să vegheze asupra
situaţiei frontierelor apărate dc unităţi militare. Ancheta ce aşteap­
tă Guvernul Regal român este cu mult mai vastă. Situaţiile care
trebuie să fie analizate sunt mult mai întinse decât scopul eu care
au fost create aceste comisii mixte.
Pede altă piirtc. Scopul acestor comisii fiind limitat la incidentele
dc frontieră şi expulzări, aşa cum s-a iirătat mai sus. ele au fost ‘
compuse din maiori şi căpitani din annata gcmiană şi italiană. Oricât
respect purtăm acestor armate şi guvernelor lor, indiferent de gradul
reprezentanţilor, rugăm pe excelenţa sa domnul von Ribbcntrop şi
pe cxccictiţa sa contele Ciano să înţeleagă că Miircşalul Antoncscu,
care a fost în Sud comandantul dc căpetenie al iimiatclor germano-
românc în războiul împotriva Rusiei şi a comandat trupele aliate

391
chiar în afară de teritoriul românesc, nu poate uşor să consimtă ca pe
teritoriul suveranităţii româneşti să facă lege voinţa unor ofiţeri
străini, maiori şi căpitani.
Pe de altă parte. Neamul românesc a luptat întotdeauna ca
.să-şi păstreze un minimum de mândrie prin instituţiile sale. Chiar
şi în epoca luptelor împotriva Scmilunci. Neamul românesc, prin
capitulaţiilc din veacul al XI V-lca şi al XV-lca, şi-a păstrat dreptul
de ncsupu.şcnie şi numai uzurpările de mai târziu au dus la
instituirea unei jurisdicţii consulare pe teritoriul său, ceea ce a fost
desfiinţat prin Tratatul de la Paris din 1856 şi Convcnţiunca din
1858, la care au participat şi Prusia şi Regatul .Sardiniei. De atunci,
numai Tratatul Minorităţilor, cu ofcnsatoarca lui imixtiune în
favoarea evreilor, a constituit o atingere a suveranităţii noastre,
împotriva căreia de la început am ripostat. (Primul delegat al
României la Conferinţa de Paee a refuzat chiar să semneze
Tratatul Minorităţilor.)
Mareşalul Antonescu, care vrea să dea Neamului românesc un
simţ de mândrie şi de drepturi mai mari chiar decât în trecut, n-ar
putea să abdice de la acestă linie a Istorici noastre, admiţând
Jurisdicţia consulară, fie şi cu caracter limitat, ci cu atât mai mult
cu cât aşa cum am arătat mai sus, .scopul comisiilor mixte a fost
cu totul altul la crearea lor.
Pe de altă parte, această procedură poporul român ar putea-o
primi ca un act de neîncredere, în momentul când el luptă şi ştie
să moară pentru drepturi şi pentru libertate. împotriva Rusiei.
Guvernul Regal român nădăjduieşte că lupta armatei române şi
onoarea Mareşalului Antonescu pot atrage atenţia că România de
azi nu mai este România Regelui Carol al ll-lca din 1940. La 1940
se putea îndoi de un regim decăzut; dar România de azi. Ţara de
jertfă a unor aliaţi, credem că poate fi deosebită faţă de regimul
din 1940,când .s-a făcut Arbitrajul.
De aceea, dorind totuşi ancheta. Guvernul Regal român îşi
declară consimţământul său lacfcctuarcaci.Guvcmul Regal român

^‘)2
propune însă ca această anchetă să se îndeplinească amical prin
legaţiile Germaniei şi Italici la Bucureşti, exprimându-şi întreaga
încredere în simţul de dreptate al actualilor trimişi şi miniştri
plenipotenţiari ai Gcmianiei şi Italiei în România.
în cazul când guvernele aliate, german şi italian, ar socoti că,
totuşi, marea activitate ce trebuie să se desfăşoare pentru
efectuarea acestei anchete ar cerc o muncă specială, el este de
acord ca pe lângă aceste legaţiuni să fie trimişi miniştri
plenipotenţiari cu misiune specială. Guvernul Regal român se
declară gata să ofere acestor trimişi speciali, în prezenţa sa, sau a
delegaţilor săi, toate mijloacele de cercetare la faţa locului, orice
anchetă şi orice constatare a situaţiunilor de fapt. Guvernul Regal
român declară că este gata să prezinte acestor trimişi speciali ai
unor guverne prietene toată documentarea.
Guvernul Regal român nu are nimic de ascuns şi ar H fericit
să pună la dispoziţie toate clementele onoarci sale, pentru a se
vedea în ce mod leal a înţeles să-şi respecte angajamentele. El
cerc, însă, ca aceleaşi reguli de cercetare adâncă să fie aplicate şi
în Transilvania de Nord, pentru a se constata acolo suferinţa
populaţiei româneşti şi dreptul de încetare a acestor stări injuste.

Guvernul Regal român adresează, în sfârşit, cuvântul său plin

de încredere şi solicită ca acest răspuns al său să fie înţeles aşa cum
a urmărit să-l dea; drept o mărturisire de adevăr onest şi de
dreptate a unui Neam către mtarii săi prieteni, fiindcă el aşteaptă
justiţie de la marele ziditor al Europei de mâine şi de la
conducătorul spiritual al latinităţii şi nimic altceva.

Preşedinte ad-interim
al Consiliului de Miniştri,
Ministru al Afacerilor Străine,
Mihai Antonescu

AdLMAB., fond Transilvania 1920-1944.dosar 125,ff. 52-6K.

 24 iunie 1942
NOTĂ DE CONVORBIRE
DINTRE MIHAI ANTONESCU,
VICEPEŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI,
MANFRED VON KILLINGER,
ÎNSĂRCINATUL CU AFACERI AL ITALIEI
ŞI GERHARD STELTZER

Am chemat pe miniştrii Axei pentru a Ic remite riispunsul pe

care l-am întocmit la scrisoarea din 19 iunie remisă de d|oinnu|l
ministru von Killingcr în z.iua de 20 iunie. în numele celor două
guverne, răspunsul Guvernului român pe care l-am redactat,
punând problema ncimixtiunii pe teritoriul român a unor jurisdic­
ţii străine şi acesta în termeni destul de tari.
M-am simţit obligat să dau unele explicaţiuni d|omnu|lui
ministru von Killingcr. l-am arătat că poporul român luptă pentru
independenţa lui de veacuri; că la un anumit moment al istorici
noastre grave imixtiuni au fost săvârşite în viaţa şi organizarea
poporului nostru şi că jurisdicţia consulară fusese introdusă cu
toate că Principatele, prin capitulaţiilc încheiate eu Poarta
Otomană, îşi rezervaseră formal libertatea şi nesupuşenia; că
această luptă pentru apărarea independenţei noastre este una dintre
cele mai caracteristice atitudini, nu'numai istorice, dar de instinct
ale |X)porului român; şi că era o datorie pentru mine ca să pun în
evidenţă acest lucru şi mai ales să-l apăr.
D(omnu]Iui Slcltzcr, care a îndeplinit adesea oficiul de însăr­
cinat cu Afaceri al Germaniei, fiind în faţă. i-am amintit că aceasta
nu este o atitudine recentă şi care să fie numai expresia răspunderii
politice de azi, cu toate că şi aceasta nu ar fi decât normală; că
această apărare a ideii de independenţă şi a libertăţii poporului
român este la mine o veche stare de conştiinţă şi aş putea spune că

394
 dintr-însa a plecat toată acţiunea politică cc am întreprins în vara
anului 1940 şi însăşi intrarea d(omnu)lui Mareşal Ion Antoncscu
în acţiunea politică.
l-am amintit d[omnu|lui dr. Steltzcr că în 1940, datorită
legăturilor cc aveam cu dfomnia) sa şi convorbirilor ce între­
ţineam cu dânsul, în vremea când primejdia [pentru) Ţara noastră
era atât de gravă şi guvernele Regelui Carol al Il-lca expuneau,
prin echivocul lor, însăşi existenţa Ţării; că atunci, d[omnu|l
dr. Steltzcr m-a informat că dacă această stare va continua.
Germania având interesul vital de a apăra petrolul românesc în
contra oricărei primejdii, în cazul când Rusia ar face vreun act de
agresiune. Germania ar fi silită să trimită trupe motorizate în
România şi avioane de bombardament să aterizeze 1a Bucureşti,
determinând astfel o adevărată situaţie de protectorat, ba poate
chiar, dacă situaţia ar deveni mai gravă, s-o facă cu concursul
vecinilor noştri, desigur, cu toate riscurile de pierderi teritoriale
pentru noi; că această informaţie atât de gravă, dar foarte serioasă
mi-a determinat toată acţiunea mea politică şi revoluţia pentru
răsturnarea Regelui Carol al ll-lca. Şi acesta este titlul însuşi al
începerii acţiunei politice a Mareşalului Antoncscu.
Când dţomnujl dr. Steitzer, într-un moment grav, mi-a spus
că trupele motorizate germane sunt deja la frontiera Germanici
spre Ungaria şi că România trebuie să se decidă, pentru că altfel
starea de ocupaţie sau mai ales de protectorat şi partaj devine
inevitabilă, atunci informând pe djomnujl Mareşal Antoncscu
despre acest lucru, despre această gravă primejdie a pierderii
fiinţei noastre politice, a determinat tot cc a urmat după aceea.
Acesta ar fi sensul politic al luptei Mareşalului Antoncscu şi
aceasta fiind o atitudine de conştiinţă veche, pe care dfomnuji
dr. Steltzcr ca şi d[omnu]l von Kiliinger au întâlnit-o constant în toate
actele mele din 1940 şi până astăzi, este uşor de înţeles pentru cc şi
în acest răspuns ideea de apărare a independenţei noastre este domi­
nantă, pentru că acesta este tot sensul istoricei lupte a Neamului
românesc.

395
 Pe de altă parle, în împrejurările de război aetualc, când
România face atâtea jertfe, consider că ar fi o dezonoare pentru un
guvern care n-ar respecta jertfa armatei noastre şi onoarea ci.
apărând cu toată demnitatea prestigiul independenţei legitim
câştigată şi păstrată.
Dfomnull von Killingcr mi-a spus că înţelege foarte bine acest
lucru şi că regretă că am dat un sens atât de grav intervcnţiunci
germane, pentru că, după părerea dânsului, cele două guverne
amice au intervenit în calitatea lor de puteri garante, icmându-sc
ca nu cumva să se ivească un conflict grav între Ungaria şi
România, în momentul când toată acţiunea trebuie concentrată 1a
Răsărit şi nimic altceva.
Dţomnull von Killingcr a parcurs din nou textul ce i-am remis
împreună cu anexele răspunsului român şi mi-a spus surâzând:
„Este oarecum tare, dar este demn şi înţelept".

AdLMA£., fondTmnsilvaniu 1920-1944,dosar l2.S,n. 15-IH.

30 iunie 1942
NOTĂ DE CONVORBIRE
DINTRE MIHAI ANTONESCU,
VICEPEŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI,
MANFRED VON KILLINGER,
ÎNSĂRCINATUL CU AFACERI AL ITALIEI
ŞI GERHARD ŞTELTZER

D[omnu]I ministru von Killingcr mi-a cerut o audienţă colec­

tivă pentru a-mi transmite răspunsul Guvernului Reichului la
răspunsul ce am dat scrisorii din 19 iunie a guvernelor aliate în
faţa unor note transmise de Berlin.
 D(omnia] sa m-a informat întâi că Guvernul Rcichului şi
Guvernul italian regretă sincer că Guvernul român a putut să
interpreteze scrisoarea din 19 iunie drept un aet de imixtiune în
afaceri care priveşte exclusiv Statul român sau drept act inamical
faţă de România. D|omnia] sa mi-a spus că iniţiativa procedurii
propusă prin scrisoarea din 19 iunie nu are nicideeum un caracter
de preferinţă pentru Ungaria. Guvernul Reiehului şi Guvernul
italian insistă ca să nu ne înehipuim o altă explieaţie ee trebuie
dată scrisorii din 19 iunie decât dorinţa celor două guverne ca
diferendele româno-ungarc să nu eonducă la un grav şi sângeros
conflict, în momentul când toată atenţia trebuie dală primejdiei
comune din Răsărit.
Luând act de dcciaraţiunca cc făcusem anterior acelei scrisori,
dcciaraţiunea de informare a d|omnu|lui von Kiliinger asupra
rcchiziţiunilor româneşti din Transilvania aplieale populaţiei
etnice ungureşti. Guvernul Reiehului este ferieit să constate, ca şi
Guvernul italian, că nu mai era folositoare niei o diseuţie în
această privinţă.
întrucât Guvernul român nu admite ca, consiliile mixte să aibă
altă competenţă dceât aceea care Ic-a fost conferită prin
protocoalele eonseeutive, Guvernul Rcichului şi Guvernul italian
sunt în total de acord ca aceste comisiuni să-şi continue activitatea
numai în acest cadru, renunţând la propunerea lor din 19 iunie de
a li se lărgi competenţa, întrucât Guvernul Regal român respinge
această propunere ca un act de imixtiune în jurisdicţia inlemă, pe
care n-o îngăduie nici unui străin. Pentru că Guvernul Regal
român primeşte, însă, ca numai cu titlu informativ şi pentru ca cele
două guverne să-şi poată procura întregul material şi a vedea
situaţiile la faţa locului. Guvernul Reiehului şi Guvernul italian
sunt mulţumite să vadă că Guvernul român primeşte o informare
directă asupra situaţiei; Guvernul Reiehului primeşte propunerea
Guvernului român ca această informare să se facă pe lângă cele
două legaţiuni de la Bucureşti şi nu în cadrul unui organ special.
aceasta dând Guvernului român garanfia că niciodată cele două
guverne n-au înţeles să repete experienţa vreunui tribunal consular
pe teritoriul Statului român.
Această cercetare nu va putea fi întreprinsă chiar de şefii
misiunilor germane şi italiene la Bucureşti, întrucât aceştia sunt
foarte prinşi cu răspunderile directe ale Legaţiunei, ci de doi
ambasadori speciali care temporar vor funcţiona pe lângă Legaţia
germană şi italiană la Bucureşti; şi anume, d[omnu|l ambasador
Roggeri şi ambasadorul Hcncke. Aceştia vor avea concursul
primilor consilieri ai celor două legaţii, d|omnu|l Steitzer şi
d(omnu]l însărcinat cu Afaceri al Italiei. Aceşti delegaţi vor
funcţiona în îndeplinirea sarcinci lor de informare numai cu
aprobarea şi în limitele fixate de Guvernul Regal român şi numai
în prezenţa delegaţilor speciali ai Guvernului român, fără a
întreprinde nici un fel de act direct, în afară de ascultarea şi
informarea pe care am considerat-o folositoare să le-o oferim
celor două guverne, având convingerea că le vom înlesni această
misiune în chiar interesul nostru.
Guvernul german şi Guvernul italian primesc ca această proce­
dură de informare să se facă în .spiritul actului dreptăţii şi nu al actului
de arbitraj de la Vicna, aşa cum a cemt Guvernul Regal român.
L-am întrebat de d[omnu]l ministru von Killinger dacă este
foarte explicit pentru Guvernul Reichului şi pentru Guvernul italian
că în cererea mea ca să se înjghebeze o procedură pe baza actului
dreptăţii nu doar că nu mai înţeleg ca Actul de la Vicna şi situaţia
dini 940 nu mai corespund celor de azi, dar ca şi în trecut, cum am
afirmat-o formal în răspunsul meu. Guvernul român consideră
caduc actul de la Vicna, confonn declaraţiunii din 15 septembrie
1941. şi prin urmare nu mai poate accepta o situaţie internaţională
pe baza acestui act. Dacă trebuie să înţeleg că recunoaşterea bazei de
competinţă a acestei proceduri de informare prin actul dreptăţii şi
nu prin actul de la Vicna însemnează o confirmare a punctului de
vedere român.

398
 D|omnu|l von Killinger mi-a semnalai chiar o frază în care
cele două guverne răspund că primesc punctul de vedere român.
Am rugai pcd[omnu|l ministru von Killinger — şi am repetat
trei zile mai târziu rugămintea — ca să-mi lase textul comunicării
CC am primit, cu atât mai mult cu cât scrisoarea din 19 iunie a fost
un act înregistrat în Arhiva Ministerului Afacerilor Străine, ca şi
răspunsul meu, de altfel, astfel că nu este decât normal ca şi
răspunsul guvernelor aliate să poală rămâne în Arhiva
Ministerului Afacerilor Străine.
în ceea ce priveşte măsurile de expulzare şi celelalte. Guver­
nul Reichului şi Guvernul italian mă informează că intcrvcnţiunilc
cele mai energice au fost făcute la Budapesta, pentru ca această
stare să înceteze.
Arii. MAB.. fond Transilv;inia 1920-19+4. dosar 125.ff. 127-1.10,

22 septembrie 1942

MEMORANDUM ÎNMÂNAT
DE CĂTRE MIMAI ANTONESCU,
VICEPREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI.
LA MARELE CARTIER GENERAL AL LUI HITLER
în voinţa sa fennă de a evita să se ivească între aliaţi orice soi de
diricultăţi, care ar putea stânjeni ducerea până la capăt a războiului
pentru liberarea Europei de ameninţarea permanentă a bolşevismu­
lui. şi în convingerea ce arc despre înaltul .sentiment de dreptate ce a
animal întotdeauna Guvernul Reichului (Guvernul Regal al Italici)
Guvernul român îşi permite să-i înfăţişeze în prezentul memoran­
dum o icoană vie, deşi nu completă, a felului în care Guvernul Regal
al Ungariei înţelege să respecte spiritul şi litera actului de arbitraj de
la Viena din 30 august 1940 şi să facă onoare propriei sale semnături.
 în cele CC urmează sunt expuse şi precizate acţiuni de violenţă,
manifestări de terorizare şi de injustiţie flagrantă de tot soiul, care
toate concurează în a dovedi scopul urmărit de regimul maghiar
întronizat în Transilvania de Nord în urma zisei dcciziuni arbitrare.
Anume că, prin acte comise chiar de elemente din armata maghiară,
prin atitudinea îndeobşte tolerantă şi uneori părtaşe a înseşi auto­
rităţilor sale, prin măsuri de poliţie care au determinat expulzări de
ordin moral şi material asupra locuitorilor români spre a-i sili să-şi
renege naţionalitatea. Guvernul Regal al Ungariei nu-şi ascunde ţinta
sa ca, prin măsuri ilegale şi prin injoncţiuni nepcmiisc, să rcuşescă în
cât mai scurt timp a distruge, a îndepărta, a destrăma şi a dezna­
ţionalizai masa celor aproape 1 400 000 de români ajunşi sub stăpâ­
nirea ungurească.
O asemenea politică, cu totul contrară justiţiei şi echităţii, cu
totul străină şi continentului şi secolului în care trăim, dusă de
Statul maghiar în ciuda obligaţiunilor sale internaţionale, este
totodată în completă contrazicere cu angajamentele morale luate
în chip mutual de către aliaţi, pentru a-şi încorda fiecare în parte şi
cu toţii laolaltă toate puterile lor pentni a obţine victoria în lupta
gigantică pe care o duc în comun.
Populaţia românească din Transilvania de Nord, care a ajuns
din nou sub stăpânirea Ungariei, a trăit şi trăieşte una din cele mai
grele şi dureroase încercări ale existenţei sale.
Pentru a ilustra voinţa extremă a regimului maghiar instalat în
teritoriul cedat şi cruzimile săvârşite împotriva populaţiei
româneşti, nevinovate şi paşnice, dăm următoarele câteva cazuri;
I. ASASINATELE ÎN MASĂ
Judeţul Sălaj
1. Cazul din comuna Ip. în noaptea de 13-14 septembrie 1940,
echipe de soldaţi unguri conduşi de „Ncmzetor" (străjeri ai
neamului) au dezlănţuit un măcel nemaipomenit asupra populaţiei

400
 româneşti. Au fost ucişi, cu o sălbăticie fără pereche, 156de români
bărbaţi şi femei şi copii mici, iar casele lor jefuite. Echipe de soldaţi
intrau din casă în casă, chemau pe români afară şi, după ce-i aliniau,
îi împuşcau. Au reuşit să scape cu viaţă numai acei care leşinând de
groază erau socotiţi drept morţi. A doua zi după măcel, victimele au
fost adunate şi îngropate într-o groapă comună, fără preot. înainte de
a n înmormântaţi, cei ucişi au fost batjocoriţi de unguri, care au
dezbrăcat femeile râzând cu hohot de ele.
O dată cu împuşcarea românilor, echipe dc soldaţi şi civili au
Jefuit casele celor executaţi. S-au furat bani, efecte, valori şi chiar
şi vite. Cu acest prilej s-au furat numai din biserici 90000 Ici.
Măcelul din Ip a îngrozii pe toţi românii din teritoriul cedat,
iar ungurii se felicitau între ci pentru această ispravă.
2. Comuna Trăznea. în ziua de 9 septembrie 1940, trupele
maghiare, îndată după intrarea lor în comună, au deschis focuri de
mitraliere şi arme, tunuri şi grenade asupra populaţiei româneşti.
Ordinul dc tragere a fost dat de ofiţerii unguri. Soldaţii au intrai în
locuinţele oamenilor, dând foc caselor şi împuşcând pe toţi care se
găseau în casc. Dezlănţuirea aceasta dc ură împotriva unei popula-
ţiuni paşnice s-a soldat cu un rezultat dc 87 dc ucideri, dintre care
30 dc femei şi mai mulţi copii mici. Preotul satului, CosteaTraian, a
fost omorât în casa parohială. Ca să Justifice pornirea lor barbară,
soldaţii unguri au târât o fală dc evreu cu numele Berkovitz Soşi în
biserica românească, unde au împuşcal-o, apoi au fotografial-o,
pentru ca să aibă dovezi împotriva preotului, spunând că evreica este
fata preotului care a tras din tumul bisericei cu mitraliera asupra
soldaţilor unguri. Setea lor dc sânge a mers aşa dc departe, încât au
strâns şi pe acei puţini oameni cari au rămas ncomorâţi şi scoţându-i
din casă i-au pus pe două rânduri pentru a fi împuşcaţi. Aceştia au
putut scăpa dc la moartea sigură numai în urma intervenţiei unui
ofiţer din Comisia germano-italiană care i-a întrebat din al cui ordin
vor să comită aceste nelegiuiri. la care soldaţii unguri au răspuns [că]
din ordinul d[orrmului| l|ocolcncnt]-colonel.
 Cu acest prilej au fost mistuite complet de foc 47 gospodflrii
româneşti. Ca dovadă că focul a fost pus de soldaţii unguri.rcic.se
din proccsul-vcrbal încheiat la 18 decembrie 1940 de Societatea
„Prima Ardeleană" din Cluj (Erste Siebcnbiirgisclic Allgcmcinc
Assckuranz A.G.jîn care se stabileşte că incendiul a fost provocat
din ordinul Comandamentului militar ungur. ..Lăut allg.
Vcrsichcrungsbcdingungcn Art. 2 nachdcm der Brand auf BcfchI
des Militârkommandos cntstandcn ist. ist der Schladcncrsatz
abzuwciscn" şi .se refuză despăgubirea cerută, pe acest motiv.
La plecarea din comună, soldaţii maghiari au legat de un tun
pe locuitorii G.ivrilă şi Ana Dănilă. târându-i după ci până în
comuna Hida.Judţcţul] Cluj. unde i-au împu.şcat.

3. Ciiimânui. în 9 septembrie 1940, armata maghiară a executat

fără nici un motiv pe următorii ţărani români, inccndiindu-lc apoi
gospodăriile: Ion Giuriţan, subprimar. Ion Tiriac şi soţia sa Ana
Raţiu, Teodor Tiriac, Rozalia Tiriac, Gavrilă Oprea, Ion Ţicău,
Gavrilă Ortelccan, Florca Giglodcanu, Gavrilă Oprea, Nicolae
Bărbunaş.

4. Ccrişa.în 16scptcmbric 1940, armata maghliu-ă a executat pe

ţăranii: Vasilc Pisica, Petre Silaghi,Teodor Buboi, Gavrilă Ardelean
şi şapte membri ai familiei Moliciac.

5. Cosniciiil de Sus. La 18 septembrie 1940. unităţi din arma­

ta maghiară au masacrat, fără mici un motiv, 16 ţărani români
(15 bărbaţi şi o femeie) care au fost îngropaţi într-o groapă comună,
fără preot.

S.Camăr.ln ISseptcmbric 1940, echipe militare maghiare au

ucis patru ţărani români.
Judeţul Cluj

402
 7. Mureşenii de Câmpie. în scara zilei de 23 septembrie 1940,
echipe din armata maghiară au strâns în Ciisa preotului .şi apoi au
mâcciărit pe următorii; preot Andrei Bujor şi solia sa născută
Lucreţia Mureşanu, copiii lor: Lucia Bujor, licenţiată în litere,
Marioara Bujor, studentă în anul II al Facultăţii de ştiinţe. Victor
Bujor, elev în el. 8 de liceu, pe soţia învăţătorului Gh. Petrea,
născută Natalia Miron, pe fiica şi pe mama acesteia (Rodica Petrea
de patru ani şi Ana Miron), pe cantorul Ion Curzău şi soţia
acestuia, pe servitoarea preotului Bujor, Juhăsz.
Victimele au fost aruncate într-o groapă comună. Exhumatc
după trei zile, s-a văzut că Marioarci Bujor i-a fost zdrobite ţeasta,
iar pieptul lui Victor Bujor străpuns cu baioneta şi hainele tuturor
sfârtecate. După omor ca.sa a fost jefuită.
8. Cluj.tn ziua de 11 scptţcmbric] 1940 au fost omorâţi gardienii
români: Ion Chiorcan şi Gherasim Moldovan. Românul VasiIcToşa
a fost lovit în cap cu o sticlă şi schingiuit groaznic, în urma rănilor
primite a murit în Clinica din Cluj la 14 septembrie 1940.
Judeţul Bihor
9. Almaşul Mare. în ziua de 8 septembrie 1940 o echipă de
militari unguri au ucis 13 români.

10. Oradea. în ziua de 12 septembrie 1940 au fost împuşcaţi

de soldaţii unguri doi ţărani români lângă linia ferată, la marginea
oraşului. Cadavrele lor au fost văzute de doi .soldaţi români din
Reg[imcntul| 60 Inf(antcric).
11. Diosig. în ziua de 4 sept(cmbrie| 1940, armata maghiară
năvălind în acea comună, care urma să fie cedată abia la 6 septem­
brie, potrivit sentinţei arbitrale de la Vicna, a deschis foc asupra
grănicerilor români şi a ucis pe serg(entj Miţu Gheorghe, serg[cnt]
Ţăruş Ghorghe, caporal Mocanu Pavel, frunţaş Hernia Ştefan şi
soldat Bălan Vasilc, iarpe l[ocotcncnt] Lazăr Dumitru l-a rănit grav.
Transportai la Debreţin pe teritoriul veehii Ungarii, aeesta a murit în
spital. Autorităţile maghiare l-au înmormântat în grabă, fără a
îneuiioştiinţa Legaţia română din Budapesta.
II. OMORURI INDIVIDUALE
Judeţul Cluj

1. Huedin. La 19 septembrie 1940 a fost omorât cu o ferocitate

CC întrece orice închipuire preotul ortodox Aurel Munteanu. Luat de
pc stradă de un ofiţer ungur, în timp ce se ducea la o înmonnântarc,
protopopul Munteanu a fost schingiuit timp de patru orc; bătut cu
pumnii şi cu ciomegele până a căzut la pământ, i s-au smuls părul şi
b:irba cu came cu tot. i-au fost răsucite şi frânte oasele şi ciopârţii lot
corpul. Unul din asasini, Budai loan Gycpii, i-a înfipt dc mai multe
ori un baston în gură până i-a ieşit prin ceafă.
Dar ceea ce este mai grav c faptul că Guvernul ungar, timp dc
un an, nu a luat nici o măsură pentru pedepsirea vinovaţilor. Abia
apoi s-a dispus judecarea procesului asasinilor. Sentinţa s-a dat dc
Tribunalul Cluj la29 noiembrie I941,cunr.4329din 1941. Această
sentinţă este o adevărată parodic a Justiţiei maghiare. Şase dintre
acuzaţi dc omucidere au fost condamnaţi la pedeapsa ridicolă de
două luni închisoare corccţională, dar şi această pedeapsă a fost
.suspendată; astfel că în fond n-a fost nimeni pedepsit.
Modul în care au fost dezbătute asasinatele dc la Huedin consti­
tuie o adevărată apologie a crimei, iar pentru asasini iictc dc glorie.
2. Cluj. La 3 septembrie 1940 ungurul Goister Josif a împuşcat
cu un foc dc revolver pe elevul român Alexandru Maier.
în noaptea de 14 spre 15 septembrie funcţionarul vamal român
loan Almăjan a fost ridicat de un soldat ungur şi ucis cu focuri dc
armă în stradă. Cadavrul a fost străpuns cu baioneta şi zdrobit cu
bocancii.
404
 Alexandru Badea,soldat desconeentral,a fost aruneal din tren
şi crdcal de roţi.
Muncitorul român Alexandru Raţiu a fost bâtul în mod
îngrozitor şi în urma rânilor primite a încetat din viaţâ
în noaptea de 21 spre 22 iunie 1942 a fost împuşcat de
grănicerii unguri românul Lungu din Valea Drâganului în apropie­
rea comunei Vişag-Tianiş.

3. Aghireş. La 6 septembrie 1940 a fost arestat Ghcorglic Boc.

apoi dus la şcoală şi schingiuit până la moarte de soldaţii unguri.
După câteva zile cadavrul, îngropat sumar lângă hotarul comunei,
a fost descoperit: purta urmele unor mutilări groaznice.

4. Coasta. loan Bcidian, comerciant de coloniale sosit în

comună la 20 septembrie 1940 pentru a se căsători, a fost arestat
imediat, dus la Primărie şi bătut îngrozitor de o ceată de soldaţi,
apoi escortat într-o pădure apropiată unde a fost împuşcat. Cada­
vrul lui, ciuruit de gloanţe şi spintecat de baionete, n-a fost înhu­
mat decât după mai multe zile. în momentul arestării, Bcidian
avea asupra sa o importantă sumă de bani....

5. Copardea. La câteva săptămâni după intrarea trupelor

maghiiu'c, ţăranul român Vasilc Ciupar a fost legal de soldaţii unguri
şi transportat înlr-o pădure din hotarul comunei. Acolo soldaţii au
tras într-însul trei gloanţe, doborându-1 la pământ înlr-un lac de
sânge. După câteva zile Ciupar a murit într-un spital din Cluj.

Judeţul Bihor

6. Salonta. în ziua de 10 septembrie 1940 restauratorul român

Josef Cristea a fost schingiuit de soldaţii unguri în aşa fel încât în
scurtă vremea murit.
 7. SSnion. în noaptea de 10 spre 11 septembrie 1940 ţăranul
român Gheorghe Tiponuţ şi fiul său, agrieultori, au fost răpuşi de
soldaţii unguri.
Judeţul Someş
8. Sărăţel. în ziua de 24 spre 25 aprilie 1942 Gavril Cristea din
Vima Mare a fosat bătut de jandarmii unguri cu patul puştii în
regiunea stomacului şi a ficatului. în urma acestor răni Cristea la
scurt timp a încetat din viaţă.
9. Bata. în ziua de 4 septembrie 1940 Gavrilă Borbil, fost pri­
mar român, a fost ucis de unguml MakoOdbn din aceeaşi comună.
10. MSUn. în noptea de 5 octombrie 1940 o ceată de unguri
năvălind în casa românului Petru Vereş l-au omorât, rănind grav
şi pe fratele lui Ion Vereş. Principalul criminal, Măthd Francisc,a
fost identificat chiar a doua zi, dar a rămas nepedepsit.
Judeţul SilIaJ
11-. Suma. La 9 septembrie 1940 ţăranul român I. Taloş şi soţia
lui,întorcându-.sc de la Zalău, au fost împuşcaţi de soldaţii unguri
care înaintau pe şosea, deşi nu aveau nici o vină.
12. Căpieni. în ziua de [...) septembrie 1940, Ion Boca,
agricultor român, a fost ucis de ungurul Szîibri Jrizef.
13. Halinajd. în ziua de 16 septembrie 1940, soldaţii unguri
au .schingiuit .sălbatec pe Gavrilă Moise, fostul primar al comunei,
apoi l-au împuşcat.

14. Petreşii. Josif Nistor, învăţător, originar din Crucişor,

Jud. Satu Mare, întors în teritoriul cedat cu paşaport şi viză ma­
ghiară în regulă, a fost omorât de către Jandarmii maghiari.
 15. Agiifteu. în ziua de 5 septembrie 1940, opt flâeăi unguri au
prins |x; tânărul român Emanuel Costea. l-au eiopârţit eu cuţitele şi
l-au zdrobii în bătăi cu ciomegele. Crczându-I mort l-au adus lângă
linia ferată pcnini it-l îngropa într-un şanţ. Aci asasinii, văzând că
victima dă semne de viaţă, i-au pus o lumânare în faţa gurci, i-au ars
ochii şi i-au smuls limba din gură, apoi l-au înjunghiat.

Judeţul duc

16. Ditrău. în 12 septembrie 1940 pădurarul român din

comuna Bicazul Ardelean cu numele Ilic Ţepeş a fost zdrobii în
bătăi, ciopârţit cu cuţitele apoi în stare muribundă aruncat pe
fereastră în urma ordinului Comandantului militar care se
instalase la Primărie.

17. Bica'/Ml Ardelean. în ziua de 9 septembrie 1942 românul

Crăciun Mârză din cătunul Tcicc a fost împuşcat în momentul
când ieşea din casă. de grănicerii unguri.

Judeţul Năsăud

IS.Monor înziuade lOaprilic 1942,jandamiii au arestat pe

Gheorghe Haja şi pe tatăl acestuia Ion Haja, pe care i-au transpor­
tat la postul de Jandarmi unde i-au maltratat groaznic. Scara.
Gheorghe Haja a fost lăsat liber, însă din cauza leziunilor nu s-a
putut duce acasă decât cu ajutorul a doi cetăţeni. Bătrânul Ion Haja
a murit în camera de lemne de la postul de jandarmi. în urma
bătăilor primite.

19. IIva Mare. în noaptea de 25/26 iunie 1942.au fost prinşi de

grănicerii unguri la o depărtare de 8 km de graniţa ungurească, pe
teritoriul maghiar, Octavian Sucilă şi Valeriu Cârlan, întorşi din
România spre a-şi lua familiile. Octavian Sucilă a fost împuşcat
de grăniceri iar Valeriu Cărian a fost arestat.
 III. SCHINGIUIRI COLECTIVE

IV. SCHINGIUIRI INDIVIDUALE

V. BĂTĂI

VI. ARESTĂRI ŞI INTERNĂRI

Imediat după ocuparea teritoriului cedat, autorităţile militare şi
poliţieneşti au început arestările, deţinerile şi internările în lagăre
anume create. Pentru vinovăţii imaginare, pentru a.şa-/.isc
infidelităţi împotriva Statului maghiar, „comise în timpul ocupaţiei
româneşti",în sfârşit,din spirit de răzbunare şi din pricini de răfuieli
personale, românii au fost arestaţi închişi şi internaţi.
Numărul celor deţinuţi se ridieă până la 30 octombrie 1941 la
cifra de 13 339.
Urgia arestărilor şi internărilor s-a îndreptat şi se îndreaptă în
special împotriva preoţilor şi învăţătorilor de la sate şi a intelec­
tualilor de la oraşe, cu scopul vădit de a lipsi populaţia românească
de conducătorii ei fireşti.
închisorile tribunalelor din Satu Mare, Cărei, Tg. Mureş,
Gherla, Sighet, Baia Marc, Sf. Gheorghe, Cluj, Oradea etc. au
devenit ncîncăpătoarc. S-au înfiinţat lagăre speciale pentru
românii ardeleni din teritoriul Ungariei la Seghedin, Debreţin,
Budapesta, Bdkdscsaba, Piispbklndany etc.
Regimul în închisori şi lagăre a fost de la început de intolera­
bilă neomenie. Batjocurile şi bătăile erau şi sunt la ordinea zilei.
Românii deţinuţi au fost literalmente înfometaţi, sau li s-a dat, în
bătaie de joc, hrană stricată şi au fost ţinuţi în afară de cele mai
elementare condiţiuni de igienă.
în foarte multe cazuri, închisoarea sau lagărul era un mijloc de
şantaj pentru a sili pe români să părăsească Ungaria. într-adevăr,

408
 foarte mulţi deţinuţi şi internaţi au fost eliberaţi numai cu condiţia de
a fi isci’dil o declaraţie că renunţă „de bunăvoie" la cetăţenia
maghiară şi pleacă în România.
Astfel: Intelectualii români din Cluj Aurel Slăncscu, Adalbcrt
Peris şi Victor Cozma, avocaţi, Raoul Şorban, pictor, fiind
chemaţi la concentrare, au fost duşi la închisoarea din Miskolc
(Ungaria veche) unde au fost ţinuţi noaptea la un loc cu 200 evrei
şi o bandă de criminali, iar ziua au fost duşi la cazarmă şi puşi la
munci degradante.
în ziua de 9 .scpt(cmbric| au fost arestaţi în comuna Apahida.
jud[cţul| Cluj, fruntaşii români V.isilc Mogu şi Ion Dcsmircanu,
iar noaptea au mai fost arestaţi alţi 8-9 români şi duşi Ia
jandarmerie.
în ziua de 9 septembrie au fost arestaţi preotul Titu Mogu şi
învăţătorul .Socaciu, acuzaţi de dispariţia unui drapel unguresc. La
mijloc a fost o înscenare grosolană. întrucât notarul ungur singur
a ascuns drapelul.
în ziua de 12 scpt(cmbric| au fost eliberaţi toţi deţinuţii după ce
au fost bătuţi atât de îngrozitor, încât abia se mai ţineau pe picioare.
Locuitorul(ui) Pituţ loan, domiciliat în comuna Sunandrei.
jud|cţul| Bihor, i s-a stabilit domiciliu forţat în comună, cu toate
rcstricţiunile ce decurg dintr-o astfel de măsură. în urma apelului
celui în cauză, măsura a fost confimiată şi de Prefectura jud(cţul)
Bihor, cu nr. 19921/941.
Din comuna Sânandrei simt în total 13 persoane ile origină
etnică română cărora li s-a stabilit domiciliu forţat.
Prin decizia nr. 209/942. prim-prctorul plasei Oradea a fixat
domiciliu forţat pentru 21 de persoane de origine etnice română:
unora pentru că s-au întors la casele lor după Arbitrajul de la
Vicna, altora fiindcă fac parte din familii ai căror capi .se găsesc
în România.
Prin hotărârile prim-prctonilui plasei Năsăud nr. 362-365/942
din 14 ianuarie 1942. au fost arestaţi şi escortaţi într-un lagăr de
internare din Budapesta consilierii comunali loan Bulz, Sidor
Hoştea, Ştefan Zimveliu şi Alexandru Poptene din comuna Zagra.
VII. EXPULZĂRI
Prin expulzilri masive, practicate din primele zile ale
instaurării regimului ungurc.se şi până astăzi, se urmăreşte, pe de
o parte, schimbarea raportului demografic de până acum în
favoarea elementului maghiar, pe de altă parte, acapararea
bunurilor celor expulzaţi.
O serie de români au fost expulzaţi fiindcă „nu prezintă încrc-
dcrc“. Un exemplu de acest fel: ordinul de expulz;u'c trimis preotului
Alexandru Hurban din Nădăraş,jud|e|ul| Bihor.de Comandamentul
militar al plasei .Salontacu nr. 449 din 4 octombrie 1940.
Mulţi au fost expulzaţi pentru simplul fapt că „au sentimente
româneşti*1. Exemplu: ordinul de expulzare dat avocatului arestat
losif Oltcanu din acest oraş cu nr. 1349 din il noiembrie 1941.
Dar adevărata raţiune a expulzărilor se poate deduce dintr-o
decizie ca aceea pe care o cităm şi al cărei spirit lasă câmp liber
măsurilor celor mai arbitrare. lat-o:
Unui român cxpulz.at şi întors în teritoriul cedat cu „pcnnis de
trecerea frontierei" i s-a dat autorizarea de a se stabili în Ungaria.
Autorizarea constată că acesta n-a avut pedepse penale, a fost decorat
în războiul din 1914-1918 şi că „expulzarea lui nu s-a lacut din vreo
vină a lui. ci din motive politice generale". (Dcciziunca prim-
pretorului maghiar din comuna I. dată „pe baza dispoziţiunei
nr. 151784/940A'I1 a Min[istcrului| de Interne maghiar.)
VIII. ÎNFOMETAREA POPULAŢIEI ROMÂNEŞTI
Acest scop a fost atins în marc măsură prin următoarele
mijloace: a) prin rechiziţionarea în mod discriminatoriu a rezervelor
de cereale numai de la români, b) prin refuzul autorităţilor de a
distribui alimente românilor nevoiaşi.

410
 Astfel, de cx[cmplu], lui E.F. din comuna U., în ziua de
Miulic 1941,notarul şi primarul îi rechiziţionează 135 kg porumb,
nclăsându-i decât 30 kg, după ce la Paşti îi rechiziţionase şi din grâu
50 kg, ncmailăsându-i nici din acesta decât 30 kg, cantităţi ab.solut
insunciente pcntni a-şi întreţine familia.
în comuna M. s-au luat cerealele de ia români, pentru a fi
împărţite ungurilor. Din rezervele realizate prin rechiziţionări,
populaţia românească săracă n-a primit decât rar şi în măsură cu
totul neîndestulătoare (câte 1 kg de persoană şi de proastă calitate),
în timp ce ungurii căpătau câte 10-15 kg.
în comuna P.. cinci săptămâni la rând românilor nu li s-a dat
raţia cuvenită de făină (1 kg grâu. 1 kg porumb). Plângându-sc
notarului, acesta i-a trimis la preotul român, amintindu-lc cu ironic
faptul că reclamanţii şi-au înscris copiii la şcoala confesională
românească.
în comuna Z.. notarul i-a rechiziţionat lui A.A.. în ziua de
6august 1941,40 kg porumb, 14 kg făină de grâu şi ISkglainădc
porumb, lăsându-i doar 5 kg laină de grâu şi 18 kg porumb.
Primarul comunei C., la cererea locuitorilor români de a li se
da hrană, a dat următorul răspuns: „Pentru jidani şi valahi nu
este pâine".
Spectrul foametei se profilează din ce în ce mai insistent
pentru populaţia românească din teritoriul cedat şi astfel nu c de
mirat că Icil-nioliviildcclaraţiiinilor date de refugiaţii din ultimele
luni este: am fugit fiindcă muream de foame!
în ziua de 10 iunie 1942, în oraşul Dej, prin bateri de tobă. s-a
ailus la cunoştinţa publică că toti cei a căror capi de familie sunt
refugiaţi în România sunt obligaţi să restituie autorităţilor bonurile
de alimente ale întregii familii. Prin această măsură o marc parte
a românilor rămâne fără alimente.
La 9 iunie 1942, în comuna Răzbuncni jud|eţul| Someş,
autorităţile locale au luat toate cartelele ele alimente, zahăr şi petrol
femeilor Finia Chercheş de 32 ani cu un copil. Rozalia Cepănaş
dc 36 ani cu cinci copiii, Rozalia Pop şi Maria Roca cu cinci copiii
— pc motivul că solii lor s-au refugiat în România. Primarul şi
notarul la care s-au dus să se plângă au ţipat la ele că n-au nici un
drept, să plece şi ele în România.
Aceste femei literalmente nu au ce mânca şi sunt pe calc să
moară dc foame, împreună cu copiii lor.
în comuna românca.scă Boian, jud|eţul | Sălaj, bântuia foame­
tea. Teodor Crisica din această comună arată că familia lui compu­
să din şapte membri (el. soţia şi copiii) a primit pentru un răstimp
dc două săptămâni abia 4.3 kg făină. Românilor cari se plâng.
|)rimarul le răspunde „să meargă in România că acolo sunt
drepturile lor".
în comuna Luciag, jud|cţul| Cluj. autorităţile comunale refuză
să dea Iwnuri dc alimente românilor, spunându-le că „Olaliii n-au
nici un drept". Populaţia românească a ajuns înir-o stare dc
mizerie marc.
în comuna Siliva.ş, jud|eţul| Someş. în ziua tic 7 iulie 1942.
primarul comunal a refuzat bonuri de alimente următoarelor
românce ai căror bărbaţi au plecat în România; Ro/.alia Trifu cu
trei copiii, Maria Moldoveana cu doi copiii. Ana Orza cu doi
copiii, Suzana Orza cu doi copiii, Anica Pop cu doi copiii.
Numitele sunt ameninţate să piară dc foame cu copii cu lot.
în ziua dc 26 februarie 1942, jamdarmii unguri din comuna
Borod.jud|cţul| Bihor, s-au prezentat împreună cu ajulomi dc primar
B6jer Isivăn la gospodăria l(Kuilorului Mihai Cordiş din acea
comună şi i-au confiscat toate cantităţile de alimentele ce poseda.
Familia lui Mihai Cordiş este supusă să moară de foame.
Toate intervenţiile susnumitului |}c lângă autorităţile competente
au rămas zadarnice.
între timp locuitorii din sal au organizat o colectă pentru
familia lui Cordiş şi au reuşit să strângă 100 kg grâu,cantitate care
însă a fost confiscată dc autorităţile maghiare la locuinţa acestuia
cu ocazia unei noi descinderi.

412
 în umia vexaţiunilor pe care le-a suferii din partea jandarmilor
şi a lipsurilor îndurate Mihai Cordiş a încetat din viată în ziua de
16 iunie 1942.
în Judeţul Maramureş, populaţia românească se zbate în cea
mai cumplită mizerie. Oamenii cutreieră satele în lung şi în lat
pentru grâu sau porumb. Iar când eu mari greutăţi cumpere ceva
cereale, autorităţile ungureşte le confiscă, pe motivul că n-au
autorizaţiuni. Pe de altă parte. Prefectura Judeţului Maramureş
refuză să le elibereze aulorizaliumic cerule.
Situaţia în acest Judeţ c alarmantă.
în afară de Judeţul Maramureş, înjudcţcic Sălaj, regiunea Baia
Marc. Năsăud şi în partea de nord a Judeţului Someş, toate locuite
în majoritate de români, bântuie foamea. Cauza principală a
acestei situaţiuni este faptul că în toamna anului 1941 aulorilăidc
au sechestrat alimentele oamenilor, astfel că nu le-au lăsat
acestora nici pentru seminţe.
S-au întâmplat chiar cazuri mortale provocate de foame, după
cum au constatat chiar medicii Icgişii maghiari.

IX. SITUAŢIUNEA BISERICILOR ROMÂNE.ŞTI

DIN TRANSILVANIA DE NORD

Stalul maghiar a continuat prigoana sistematică împotriva

slujitorilor bisericilor româneşti. în care vede supremul rcazim al
românismului transilvănean: el nu .se sileşte însă să afirme în faţa
lumii că Transilvania eliberată de sub dominaţia română este
pământul libertăţii religioase.
Adevărul este însă că în timp ec se enunţă la Budapesta astfel
de principii, bisericile româneşti din Transilvania de Nord (sunl|
în bună parte dărâmate sau transformate în magazii de cereale: un
marc număr de preoţi au fost schingiuiţi, maltrataţi, batjocoriţi sau
chiar omorâţi, iar o altă parte deposedaţi de bunuri, smulşi din
mijlocul credincioşilor lor şi aruncaţi peste graniţă. Mii de

4l.ţ
 credincioşi români au fost forţaţi sub presiunea auloritilţilor
militare şi administrative să treacă la confesiuni maghiare.
Noua linie de demarcaţie româno-ungară taie în două aproape
toate circumscripţiile administrative ale bisericilor naţionale
române, lăsând în întregime în Ungaria teritoriul supus jurisdicţiei
Episcopiei ortodoxe de Maramureş.
Statul maghiar, în loc să Fixeze situaţia de drept a acestor biserici,
cele mai numeroase dintre toate care există în Transilvania de Nord,
menţine o situaţie nccIariFieată de provizorat, pentru a zdruncina
poziţia şi organi/iilia lor. cu desconsiderarea legilor ungureşti,
anterioare anului 1918 (legea despre egala îndreptăţire a naţiunii
române şi a confesiunilordin 1868 prin care se recunosc Mitropoliile
româno-ortodoxe din Sibiu şi greco-catolicc din Alba lulia). Statul
maghiar ţine a.stfcl bisericile sub un regim de adevărată tortură
morală şi materială. Episcopul ortodox al Oradiei a fost expulzat în
condiţiuni ignobile. Episcopia ortodoxă de Maramureş o fost
desfiinţată prin faptul că s-a interzis titularului să se întoarcă la sediu.
Peste 90% din protopopii şi preoţii din eparhia Maramureşului au
fost expulzaţi prin mijloace directe sau indirecte. Episcopul ortixlox
din Cluj nu este recunoscut oficial şi stânjenit sistematic în
exercitarea misiunii sale.
Lovitura de moarte se pregăteşte însă bisericii ortodoxe prin
înfiinţarea episcopiei orotodoxe maghiare, iar celei unite prin
reînfiinţarea episcopiei de Hajdudorog.
Oficialitatea maghiară priveşte Biserica română ca cea mai
puternică expresie a ctnicismului românesc transilvănean. De
aceea primul obiectiv al pustiirii maghiare după arbitraj a fost
Biserica română, slujitorii şi credincioşii ci.

Episcopia ortodoxă din Maramureş

Contra Episcopiei ortodoxe din Maramureş s-au îndreptai

primele măsuri de teroare. în ziua de 20 septembrie 1940, bande
 îiiarmalc venite din Ungaria au pătruns în Palatul episcopal din
Sighet, prădând şi jefuind reşedinţa, profanând capela, iar la
5 septembrie primii soldaţi unguri intraţi în oraş au dărâmat emblema
eparhială de pe faţada Palatului, la 8 septembrie au ocupat reşedinţa,
conn.scând întreg mobilienil,demontând capela şi aruncând iconos­
tasul într-un grajd, în acest chip au fost doborâte cmcilc de pe Reşe­
dinţă, dcmont.'itc clopotele. Concomitent s-au sechestrat şi confiscat
toate bunurile înzestrării Episcopiei şi parohiilor. Din 87 parohii câte
avea Epi.scopia de Maramureş, înainte de Arbitraj, au fost desfiinţate
prin teroare 60, iar credincioşii siliţi în marc parte să treacă la alte
confesiuni. Bisericile care nu au fost date altor confesiuni, au fost
pur şi simplu închise şi sigilate. în ziua de 20 ianuarie 1941 .biserica
ortodoxă din Satul Marc a fost jefuită şi apoi profanată.
în a doua jumătate a lunii februarie 1941 nu mai era nici un
preot ortodox în Maramureş. Toţi au fost expulzaţi după ce mai
întâi fuseseră maltrataţi şi batjocoriţi.

Episcopia ortodoxă din Oradea

Aceeaşi pornire de distrugere a îndreptat stăpânirea maghiară

şi împotriva Episcopiilor ortodoxe din Oradea şi Cluj. Cea dintâi,
redusă la mai puţin de jumătate de ceea ce era înainte de 1940, a
fost din primul moment lipsită de conducătorul expulzat. Ea a fost
apoi aproape complect deposedată de bunurile ci materiale.
Numeroase biserici au fost închise, avariate sau dărâmate până la
pământ. Din 104 preoţi câţi erau la ,'îO august 1940 pe teritoriul
din Ungaria ai eparhiei, au ntai rămas abia 41. ceilalţi au fost
expulzaţi sau forţaţi prin diferite presiuni să plece. De asemenea
au trebuit să se refugieze din cauza tcroarci majoritatea consi­
lierilor eparhiei şi toţi profesorii Academiei teologice,cari azi nu
mai funcţionează. .Şi acei numeroşi credincioşi ortodocşi au fost
forţaţi să treacă la confesiunile ungureşti.

415
 Episcopia ortodoxă a Clujului
Episcopia Clujului, ncrccunoscută încă dc drept, fură posibili­
tăţile de existenţă normală, îşi reduce activitatea la îngrijirea celor
mai umile şi elementare nevoi de păstorie. Cele 184 parohii
existente pe teritoriul ungar aveau la 30 august 1940 184 preoţi.
Azi nu mai sunt decât aproximativ Jumătate, care din cauza atmos­
ferei de eontinuă teroare abia pot face faţă celor mai indispen­
sabile îndatoriri spirituale.
în ambele episcopii, autorităţile maghiare au luat eu forţa
sesiunile biseriecşti dobândite prin reforma «agrară română (83
parohii ale Episcopiei Cluj şi însăşi Episcopia au fost astfel
deposedate de pământurile primite ea sesiuni bisericeşti).
Academia teologică ortodoxă din Cluj. singura instituţie de
acest fel în teritoriul cedat, nu a fost recunoscută până în prezent
dc Statul maghiar şi fiincţionca/ă în mod precar, lipsită aproape
cu totul dc confesor.
în cele trei Judeţe .secuieşti, organele administrative maghiare
au depus cea mai marc înverşunare în dărâmări dc biserici,
convertiri cu forţa, maltratări, pentru a şterge orice urmă a
stăpânirii româneşti în acea regiune. Din 60 preoţi ortodocşi ai
celor 56 dc parohii, cu 30 000 credincioşi în regiunea sccuiască
revenită Ungariei, în luna octombrie 1940 nu mai rămăseseră
decât zece. iar la sfârşitul anului nici unul. Opt biserici au fost
dărâmate, douăsprezece devastate, cinci transformate în magazii,
în opt parohii toţi credincioşii au fost siliţi să treacă la alte
confesiuni. în alte nouă majoritatea credincioşilor.
Biserica grcco-catolică română
Spre deosebire de biserica ortodoxă, care a lăsat în teritoriul
cedat numai 3.39 448 credincioşi, biserica unită este legată aproape
în întregime de Transilvania de Nord, unde au rămas sediile
episcopiilor Clu j. Oradea şi Baia Marc, cu I 066 145 credincioşi.
 Situaţia Bisericii unite nu este mai bună decât a celei ortodoxe,
deşi stă sub scutul protector al Vaticanului, ceea ce impune
oarecare frână patimii Statului maghiar.
Din cele trei episcopii. Guvernul maghiar nu a recunoscut
formal decât pe cea din Cluj. Pe celelalte două el le menţine într-o
situaţie neclară sub raportul juridic.
Episcopia Baia Mare
Titularul [este] încă nerccunoscut formal, după o înscenare a
autorităţilor locale de a-1 evacua din reşedenţia episcopală.
Din bunurile Episcopiei şi parohiilor s-au confiscat 1481 jugăic.
20 de preoţi au fost expulzaţi sau forţaţi să treacă peste graniţă.
Cei rămaşi sunt insultaţi, arestaţi, bătuţi sau puşi sub control
poliţienesc. Peste 3 000 de credincioşi ai Eparhiei au fost forţaţi
să treacă la confesiunile romano-catolică şi reformată.
Episcopia greco-catolică Oradea
Titularului i s-a refuzat cetăţenia maghiară şi întoarcerea la
reşedinţa sa. A urmat apoi seria persecuţiilor: alungarea şi
maltratarea preoţilor, deposedarea parohiilor de bunurile lor,
convertirea forţată a credincioşilor, dărâmarea, profanarea sau
închiderea bisericilor. Episcopia Oradea, greco-catolică, a avut şi
ea mult de suferit.
40 preoţi au fost expulzaţi sau forţaţi să se refugieze.
Peste 3 000 jugăre confiscate.
Peste 2 000 credincioşi grcco-catolici convertiţi la confesiu­
nile romano-catolice şi reformate.
Biserica din Moftinul Marc, Sălaj, a fost dărâmată, alte bise­
rici închise sau devastate.
Episcopia greco-catolică Cluj
Şapte preoţi au fost expulzaţi, iar 28 de preoţi forţaţi să plece
după ce au fost vexaţi şi maltrataţi.
 Preotul Andrei Bujor din Mureşenii de Câmpie şi familia sa,
învăţătoarea Natalia Petrea cu familia sa au fost masacraţi de
honvezi în seara de 23 septembrie 1940 şi casa parohială
devastată.
Au fost luate terenurile destinate pentru zidirea Catedralei
greco-catolicc din Cluj şi Dej.
Regiunea seeuiască
!n regiunea seeuiască: judeţe[le] Trei Scaune, Odorhei. Ciue şi
parte din judfeţul] Mureş au rămas 136 parohii greco-eatolice eu
130 000 eredincioşi, aparţinând Mitropoliei Blaj.
Aceştia au fost obiectul unei acţiuni de totală exterminare.
Autorităţile militare şi civile cu concursul populaţiei secuieşti au
aprins şi devastat biserici, alungat sau închis preoţi, au interzis în
multe locuri oficierea slujbei religioase în limba română, au impus
schimbarea stilului românesc al clădirilor bisericeşti, au martirizat
populaţia civilă.
Zece preoţi au fost bătuţi, batjocoriţi, purtaţi în lanţuri.
Aproape în toate comunele cu populaţie română s-a cerut
categoric prin organele primăriei credincioşilor să se lase de legea
străbună căei altfel vor fi expulzaţi. Pretutindeni sesiunile parohiilor,
primite prin reforma agrară, au fost confiscate şi restituite foştilor
proprietari.
Şase biscriei grcco-catolice au fost dărâmate, o biserică
transformată în cazannă.
Se urmăreşte înglobarea celor 83 parohii grcco-catolice româ­
ne din regiunea sccuiaseă şi graniţa de nord-vest a României în
Episcopia Hajdudorog.
Iată şi situaţia comparativă a celor două biserici înainte şi după
Arbitrajul de la Vicna.
 înaintcdc Arbitraj, Biserica Ortodoxă din Transilvania dispu­
nea de un mitropolit şi trei episcopi;
1 427 parohii cu 1 416 preoţi;
44 protopopiate;
trei academii teologice cu 24 profesori titulari
După Arbitraj a rămas în Transilvania de Nord un singur
episcop;
442 parohii cu 181 preoţi;
21 protopopiate;
o Academie teologică la Cluj cu doi profesori.
Situaţia Bisericii Unite din Transilvania cu un mitropolit şi
patru episcopi.
înaintcdc Arbitraj;
1 660 parohii cu 1 632 preoţi;
75 protopopiate;
trei academii teologice cu 24 profesori.
După arbitraj au rămas în Transilvania de Nord trei episcopi;
927 parohii cu 740 preoţi;
42 protopopiate;
două academii teologice cu 10 profesori.
Iată şi lista bisericilor dărâmate, devastate şi incendiate:
Au fost dărâmate până la temelie următoarele biseriei ortodoxe:
1. Borsec,Jud[eţul] Mureş
2. Biborţeni,Jud[eţuI] Odorhei
3. Căpeni,Trei Seaune
4. Camalău, Jud[eţul) Trei Scaune
5. Vârghiş,Jud[eţul] Odorhei
6. Racoşul de Sus,Jud[eţulJ Odorhei
7. Sălard,Jud[eţul] Bihor
8. Hermanul secuesc,Jud[eţul] Odorhei.
 1. Ocland, jud(eţul] Odorhei
2. Crăciunel, jud[cţul] Odorhei
3. Mereşti, jud(eţul] Odorhei
4. Ditrău, jud[eţul] Ciuc
5. Pănet, jud[eţul] Mureş
6. Sânmartin, jud[eţul] Odorhei.
Au fost dărâmate în parte:
1. Biserica ortodoxă din Boroşneul Mare, jud[eţul] Trei
Scaune
2. Biserica gr[cco]-cat[olică) din Moftinul Marc, jud[clul]
Sălaj.
Au fost devastate bisericile orotodoxe din:
1. Aita Medie, jud[eţul] Trei Scaune
2. Belin, jud[eţul] Trei Scaune
3. Bixad, jud[etul] Trei Scaune
4. Ozun,Jud[eţul] Trei Scaune
5. Sf. Gheorghc,jud[eţuI] Trei Scaune
6. Gemătul de Jos, Jud[eţul] Trei Scaune
7. Lisneu, jud(cţul] Trei Scaune
8. Păpăuţi
9. Biefalău, jud[eţull Trei Scaune
10. Sântion-Lunca,Jud[eţul] Trei Scaune
Au fost avariate bisericile greco-catolicc din:
1. Aldca, Jud(c(ul] Odorhei
2. Mădăraş, jud[eţul] Ciuc.
A fost luată cu forţa de ungurii romano-catolici biserica orto­
doxă din Chichiş,Jud[eţul] Trei Scaune.
 Au fost nivelate temeliile bisericii greco-catolice române în
construcţie din Dej, jud[eţul] Someş.
Au fost prefăcute în magazii bisericile orotodoxe din;
Miercurea Ciuc
Ghcoghieni,jud[eţul] Ciuc
Praid,jud[eţul] Odorhei.
A fost transformată în cazarmă biserica grcco-catolică din
Bicaz-Centru, jud[cţul] Ciuc.
Au fost închise bisericile ortodoxe din:
1. Biharia, jud[eiul] Bihor
2. Macca,jud[eţul] Bihor
3. Diosig, judfeţul] Bihor
4. Col. Roşiori, jud(eţul) Bihor
5. Marghita, judfeţul] Bihor
6. Episcopia Bihor, jud(elul| Bihor
7. Capela ortodoxă din curtea spitalului judeţean din Oradea
8. Biserica grcco-catolică din Curtuioşeni,Jud[eţul] Bihor.
Dc asemenea, au fost închise bisericile ortodoxe din cele mai
multe parohii din Eparhia Maramureşului.
Cele mai multe din bisericile enumerate au fost dărâmate în
toamna anului 1940.
La dărâmarea lor au cooperat armata şi populaţia maghiară.
Biserica din Sânmartin a fost întâi incendiată, arzând strane,
prapuri, icoane ctc.
Cea din Ditrău a fost distrusă în februarie 1941. Dărâmarea a
durat zile de-a rândul, iar materialul, inventarul bisericii şi
obiectele sfinte: odăjdii, potirul, icoane şi chiar altarul au fost
vândute la licitaţie.
Au fost sechestrate sau confiscate:
Averile Episcopiei ortodoxe de Maramureş în întregime, şi
aproape ale tuturor parohiilor ei.

421
 Averile bisericilor ortodoxe şi averile bisericilor grcco-
catolice din regiunea secuiască.
Au fost confiscate în întregime averile următoarelor parohii:
86 parohii din Eparhia gr[eco]-cat[olică| a Oradiei, în total
3 075 jugăre cadastrale.
74 parohii din Eparhia groco-catolică a Maramureşului, în
total 1 481 jugăre cadastrale.
A fost luat de către Primăria Cluj, în baza ord. nr. 1440/941,
terenul pe care urma să fie construită Catedrala greco-catolică.
A fost luat, pe temeiul aceleiaşi ordonanţe, terenul pe care au
fost începute lucrările pentru construcţia Catedralei din Dej,
judfeţul] Someş.
Au fost înscrise în cartea funduară ca proprietatea Primăriei
respective terenurile pe care sunt construite Catedralele ortodoxe
din Cluj şi Satu Mare.
A fost împrocesuată în baza ord. nr. 1440/941 şi obligată să
plătescă importante despăgubiri băneşti Episcopia ortodoxă a
Oradiei, pentru următoarele imobile ale ei situate în Oradea:
1. Reşedinţa Episcopiei, Slr. Hitler nr. 1
2. Casa Naţională, Str. Râcoezi nr. 13
3. Academia teologică (fost imobilul Marcovici) şi
4. Cazarma Crişului.
S-au introdus acţiuni, pe baza aceleiaşi ordonanţe, împotriva
bisericilor şi caselor parohiale ortodoxe din:
l.Salonta,jud[eţul] Bihor
2. Săcuieni, judţeţul] Bihor
3. Aleşd, jud[eţul] Bihor.
Menţionăm, de asemenea, că Justiţia maghiară a oprit
Episcopia Unită din Cluj de a exploata pădurea Cheja de lângă
Tuşnad, primită prin reforma agrară, frustându-o astfel de unica
ci sursă de venituri.
 1. Tragedia şcoalei româneşti din teritoriul cedat
Prin politica şcolară inaugurată a doua zi după Arbitrajul de la
Vicna, noua stăpânire ungurească ţinteşte cu o lăcomie ce nu cunoaş­
te margini la înjosirea până la dezumanizare, la desfiinţarea naţiona­
lă şi morală completă a elementului românesc din teritoriul cedat.
Nu vom înşira numele învăţătorilor români asasinaţi, schingiuţi,
bătuţi, închişi şi expulzaţi. Ne mulţumim doar să arătăm că sub
stăpânirea tcroarci. chiar în primul an de stăpânire maghiară, din
4 700 învăţători români câţi funcţionau înainte de 30 august 1940 la
şcoalcic primare din teritoriul cedat atribuit Ungariei, 3 892, deci
84%, au fost nevoiţi să-şi părăsească căminurilc şi să se refugieze în
România.
Dar chiar dintre învăţătorii rămaşi — în număr absolut insufi­
cient în raport cu nevoile populaţiei româneşti — n-au fost angajaţi
decât foarte puţini de Statul maghiar, iar dintre cei angajaţi cu titluri
provizorii unii au fost concediaţi din posturi după abia câteva
săptămâni sau luni de funcţionare, alţii transferaţi de mai multe ori în
cursul aceluiaşi an dintr-un loc în altul, de preferinţă în localităţi din
cele mai îndepărtate colţuri ale vechiei Ungarii, ruinaţi şi demorali­
zaţi, cu o singură perspectivă în viaţă: a-şi pierde atât ci cât şi urmaşii
lor conştiinţa naţională.
2. Deosebirea între situaţia „de drept" şi cea de „fapt"
a învăţământului românesc
Cu toate ordonanţele maghiare, cele privitoare la şcoală
cuprind, formal, norme de echitate faţă de minorităţi, salvarea
aparenţelor fiind una din grijile statornice ale Guvernului maghiar.
Dar o succintă analiză a spiritului şi tendinţei ce se ascund printre
rânduri, o confruntare a teoriei cu realitatea pe teren, pot convinge
pe orice om de bună-credinţă că prin aceste ordonanţe, la
adăpostul aparenţelor înşelătoare, s-au comis şi sc comit — cu
asentimentul şi chiar iniţiativa Guvernului maghiar — cele mai
grave abuzuri şi nedreptăţi.
Iată pe scurt liniile generale, teoretice, ale acestei ordonanţe:
Cu privire la învăţământul primar:
1. Şcolile care la data de 30 august 1940 erau dc stat, rămân şi
mai departe şcoli dc stat.
2. Toate şcolile confesionale sunt menţinute.
3. Şcoala primară de stat funcţionează numai acolo unde
şcoala confesională nu este corespunzătoare.
4. Limba de predare în şcolile primare dc stat este dc regulă
limba maghiară, însă în comunele în care locuitorii nu sunt dc
limbă maghiară, învăţământul primar sc va face în limba locuito­
rilor, iar în comunele cu locuitori amestecaţi sc va face — în raport
cu numărul elevilor obligaţi a frecventa şcoala — în clase sau
secţii paralele, respectiv în şcoli separate, în limba maghiară sau în
limba nemaghiară.
5. în aceste şcoli primare, secţii sau clase în care limba dc
predare nu este cea maghiară, această limbă sc va învăţa în măsura
corespunzătoare. Chiar în localităţile cu locuitori în număr
covârşitor nemaghiari, instrucţia pentru elevii unguri trebuie să sc
facă în orice caz în ungureşte.
6. Şcolile primare dc stat din comunele cu populaţie complet
minoritară sc transformă în şcoli minoritare (în cazul nostru:
româneşti).
7. Acolo unde populaţia maghiară este amestecată cu cca
minoritară şi unde sunt cel puţin 20 de copii minoritari, părinţiii
acestora vor fi întrebaţi dacă doresc înfiinţarea unei şcoli
minoritare sau se mulţumesc cu şcoala maghiară.
Cu privire la învăţământul secundar
1. Pentru instrucţia în limba maternă a elevilor nemaghiari dc
cursul secundar — în măsura numărului de elevi prezentaţi — sc
va îngriji dc deschiderea de şcoli, în cele confesionale şi normale.
 2. în şcolile secundare, în cele confesionale şi normale, dacă
limba de predare nu este cca maghiară, aceasta se va preda fără
considerare la caracterul şcoalei, în şase ore săptămânal.
Care este realitatea?
1. Deşi locuitorii comunelor din cele mai multe judeţe ale teri­
toriului cedat, cu excepţia judeţelor Ciuc, Odorhei şi Trei Scaune,
sunt în întregime sau în covârşitoare majoritate români, şcolile
primare de stat din aceste comune n-au fost transformate — aşa
cum dispuneau în teorie ordonanţele maghiare — în şcoli mino­
ritare, adică în şcoli având ca limbă de predare limba locuitorilor,
ci dimpotrivă chiar în aceste localităţi, în marca majoritate a
cazurilor, instrucţia elevilor români s-a făcut şi se face de învăţă­
tori unguri, adesea improvizaţi, în limba maghiară.
2. Şcolile confesionale, cărora ordonanţele maghiare le-au
acordat o vădită preferinţă faţă de şcolile de stat, s-a întâmplat să
fie absolut toate maghiare, căci confesiunile româneşti, cca
ortodoxă şi cea grcco-catolică, deşi în majoritatea cazurilor
clădirile şcolare erau proprietatea lor, n-au avut în anul şcolar
1939/1940 nici o şcoală confesională rurală în teritoriul cedat,
învăţământul românesc fiind aproape în întregime stratificat. Deci
copiii românilor din cele 563 de localităţi în care au fost şi s-au
păstrat şcolile confesionale maghiare au fost indirect siliţi şi vor
fi obligaţi şi dc aci înainte să urmeze cursurile la şcoala
confesională maghiară, deci la o şcoală cu o altă limbă dc predare
şi altă religie decât a lor.
3. Dispoziţiunea privitoare la posibilitatea dc a deschide şcoli
sau secţii româneşti în comunele cu cel puţin 20 de elevi români
(ordonanţa 24024/940), dispoziţie îngrădită prin ordonanţa
nr. 700/941, în sensul că o asemenea şcoală sau secţie românească
SC poate încuviinţa numai la cererea expresă a 20 părinţi români,
ascunde într-însa neînchipuite capcane şi primejdii. în regulă

425
generală aceste cereri au fost şi sunt respinse pur şi simplu, iar
semnatarii lor urmăriţi, şicanaţi şi maltrataţi.
Iată câteva cazuri;
Prin decizia nr. 1427 din 27 martie 1941 a prim-prctorului
plasei Valea lui Mihai, jud[eţul] Bihor, decizie aprobată prin
încheierea nr. 263/941 a subprefectului judţcţul] Bihor, preotul
Traian Mihalcea din comuna Tarcca, jud[cţul| Bihor, a fost pus
sub pază severă şi supraveghere poliţienească, pentru că a
îndrăznit să înainteze autorităţilor maghiare o petiţie semnată de
2S capi de familie români care cercau ca instrucţia copiilor
români, formând majoritatea elevilor de şcoală din comuna
amintită, să se facă în româneşte.
Semnalăm şi cazurile petrecute în comunele Negriicşti, cu 260
copii români de şcoală, llcanda Secătura, Dolhcni, Măluţi şi multe
altele, din jud[eţulj Someş, precum şi acela din comunele: Tolcac,
Solovăstru, Erdea, Hodac şi iernuţeni din Jud|cţul] Mureş, toate
în majoritate româneşti, unde preoţii şi semnatarii cererilor pentru
înfiinţarea de secţii româneşti pe lângă şcolile primare de stat, au
avut de suferit cele mai neînchipuite vexaţiuni din partea
autorităţilor locale, fiind ameninţaţi pentru curajul lor, chiar cu
expulzarea.
3. Demersurile episcopilor români şi
răspunderile Guvernului maghiar
Episcopii români au cerut autorităţilor competente autorizaţii
pentru a înfiinţa şcoli confesionale pe seama credincioşilor lor.
Peripeţiile acestor petiţii ilustrează cum nu se poate mai
caracteristic reaua-credinţă şi duplicitatea Stalului maghiar.
într-adevăr, în urma demersurilor făcute de bisericile
româneşti. Ministerul de Instrucţie Publică din Budapesta, prin
adresa nr. 55102 din 21 mai 1941, a comunicat acestora condili-
unilc în care şcolile confesionale ar putea lua fiinţă.
 Iată unele din aceste condiţiuni;
1. Să se arate în cerere dacă şcoalcle confesionale dispun de
local corespunzător.
2. Să se arate în prealabil numele învăţătorului sau
învăţătorilor care ar urma să fie angajaţi.
3. Cererile să poarte semnăturile tuturor membrilor consiliilor
parohiale respective.
Conformându-se, episcopii au comunicat parohiilor cuprinsul
adresei oficiale, dându-le instrucţiuni să procedeze în consecinţă.
Ce s-a întâmplat între timp?
Pentru a zădărnici înfiinţarea de şcoli confesionale româneşti,
acelaşi Minister al Instrucţiunii Publice a luat următoarele măsuri;
1. C unr. 122 588/941 a dat ordin tuturor revizoratelor şcolare
din Transilvania de Nord să refuze primirea cererilor privind
denunţarea închirierii de către Stat a localului de şcoală aparţinând
bisericilor româneşti, pentru ca astfel aceste biserici să nu poată
avea localuri corespunzătoare pentru şcolile lor confesionale.
Ca urmare a ordinului ministerial de mai sus, revizorul şcolar
din Dej, prin ordinul nr. 3388 din 25 iunie 1941, a exclus din
comitetele .şcolare pe toţi acei preoţi români, grcco-catolici sau
ortodocşi care au încercat să denunţe contractele de închiriere
referitoare la localurile de şcoală aparţinând bisericilor româneşti
din comunele rcsţjective.
2. Acelaşi Minister a numit,în pripă,înainte de 1 iunie 1941 —
fără a indica însă localitatea în care au fost numiţi — 420 învăţători
români dintre cei rămaşi în teritoriul ocupat, iar pe de altă pane nu
a admis, la sfârşitul anului şcolar 1940-1941 examenul de diplomă
al absolvenţilor şcolilor normale confesionale din Oradea şi Gherla,
amânându-l până după începerea anului şcolar 1941-1942.
Evident, atât manopera cu numirea în bloc a celor 420 învă­
ţători români, rămaşi în Ardealul de Nord, cât şi aceea cu
neadmiterea şi amânarea examenului de diplomă al absolvenţilor
de la şcolile normale din Oradea şi Gherla n-au urmărit altceva

427
decât privarea bisericilor de cei câţiva învăţători calificaţi. pe care,
eventual, ar fi ţinut să-i utilizeze la şcolile confesionale.
3. S-a interzis românilor orice întrunire, fie chiar bisericească,
pentru ca să nu se poată lua hotărâri valabile, pentru ca astfel
eventualele semnături puse pe cererile pentru autorizarea de şcoli
confesionale să devină contestabile.
în rezumat:
Statul maghiar nu a înapoiat bisericilor româneşti localurile
de şcoală pe cari le deţine ilegal, dar a pretins acestora să- i arate că
posedă localuri corespunzătoare.
Statul maghiar a recurs la cele mai incalificabile mijloace
pentru a lipsi populaţia românească de învăţători, dar Ic-a pretins
să-i arate de ce învăţători dispun pentru şcolile confesionale.
Statul maghiar nu a admis nici un fel de întrunire, dar a pretins
ca cererile pentru autorizarea de şcoli confesionale să fie semnate
de consilierii parohiali, legal întruniţi.
Cu toate piedicile şi şicanele, parohiile româneşti au înaintat
totuşi aproximativ 800 de cereri pentru autorizarea de şcoli confe­
sionale primare.
Până la începerea anului şcolar 1941-1942 Ministerul de
Instrucţie publică maghiar n-a satisfăcut nici una.
Mai mult, semnatarii cererilor ajunse a fi dezbătute au avut de
suportat din partea notarilor comunali şi a jandarmilor cele mai
neaşteptate consecinţe.
Astfel, unii au fost daţi afară din posturile modeste pe care le
deţineau, alţii au fost ameninţaţi cu pierderea pensiilor, iar cei mai
mulţi au fost insultaţi şi bătuţi chiar.
Pentru a completa caracterizarea procedeului adoptat faţă de
românii din Transilvania de Nord, vom mai aminti faptul că, în
timp CC acestora li se pun toate piedicile în înfiinţarea şcolilor
confesionale, evreilor li s-a aprobat funcţionarea a numeroase
şcoli secundare confesionale.

428
 Amintim printre acestea pe cele înfiinţate la Cluj.Tg. Mureş,
Oradea şi Satu Mare.
4. învăţământul primar românesc în practică
în cele de mai sus am schiţat cadrul politic şi .Juridic" în care
agonizează învăţământul românesc din Transilvania de Nord.
Nu c loc pentru a arăta în întreaga ei întindere imensa paragină
care se aşterne în suflete de pe urma unei asemenea îndrumări
culturale. Nu putem da lunga listă a comunelor cu mulţi elevi
români fără şcoală românească şi fără nici un învăţător român. Ne
limităm la câteva exemple; astfel, în comuna Deda, pentru 300
elevi nu există în 1940-1941 nici un învăţător român, în schimb,
la cinci elevi unguri şi şapte evrei funcţionau patru învăţători
unguri. în Judeţul Cluj, la un număr de 17 223 de elevi români,
reprezentând 68-69% din totalul elevilor de şcoală, au funcţionat,
în cursul anului şcolar 1940/1941 abia 72 învăţători români (faţă
de 323 unguri şi evrei), dar şi aceştia au fost mereu mutanţi
dintr-un loc în altul şi mai cu seamă în sate ungureşti, până când
parte din ei, ruinaţi, s-au refugiat.
în ce priveşte oraşul Cluj, situaţia în cursul anului şcolar
1940/1941 a fost următoarea:
1. Numărul total al elevilor români din şcolile primare de stat:
4 SOO. Din aceştia au fost găsiţi români 1 500.
2. Numărul total al şcolilor primare de stat: 18 +două şcoli de
aplicaţie.
S-au înfiinţat şi au funcţionat în condiţiuni umilitoare abia
şase secţii româneşti.
3. Numărul total al învăţătorilor şi învăţătoarelor de la şcolile
primare de stat: 90.
Au funcţionat până la sfârşitul anului şcolar 1940/1941 abia
zece învăţători români; din aceştia până la 9 aprilie 1941 unul
singur îşi primise adresa de numire.

429
 Cât priveşte modul de funcţionare al secţiilor româneşti ne
putem face o idee aproximativă despre el dacă ne gândim că nici
învăţământul religiei n-a scăpat de furia maghiarizării. La Oradea
şi Cluj, spre exemplu, directori unguri au refuzat să arate preoţilor
români registrele şcolilor respective, pentru ca aceştia să nu poată
lua cunoştinţă de numărul exact al elevilor cari aparţin confesiunilor
româneşti, şi i-a oprit de a face catcchizaţia în limba română. De
asemenea ei au întocmit formulare speciale pe care părinţii elevilor
au fost siliţi sub diverse presiuni şi ameninţări să le semneze,
declarând că se învoiesc ca fiii lor să înveţe religia în ungureşte.
Cât despre zguduitoarele peripeţii prin care au trecut aceste
nenorocite secţii „româneşti", şicanele şi umilirile îndurate de
învăţători şi de elevi deopotrivă, iar pe de altă parte despre
„valoarea" didactică a abecedarelor şi a manualelor dc curs primar,
scriseîntr-o românească adeseori grotească,despre monstruozităţile
metodelor dc „instrucţie" şi „educaţie" şi în general despre aten­
tatele săvârşite împotriva sufletului nevinovat al copiilor, nc mărgi­
nim să amintim că este contra legei firii să sileşti pc un copil dc şase
ani să scrie şi să citească într-o limbă pc care nu o cunoaşte. Şi este
cu atât mai condamnabil a-l sili să înveţe cântece de defăimare a
propriei sale naţiuni!
5. Situaţia învăţământului „în limba română"
la şcolile primare dc stat şi la secţiile româneşti
în toamna anului 1941 numărul real al învăţătorilor români
era 743 — după cum s-a putut constata prin minuţioase verificări,
făcute la faţa locului.
în anul 1941-1942 situaţia învăţământului românesc s-a
înrăutăţit şi mai mult, numărul învăţătorilor continuând a fi
considerabil redus, faţă dc anul precedent.
Iată, dc exemplu, situaţia din numai patru judeţe: Bihor,
Maramureş, Sălaj şi Satu Mare.
 După afirmaţia Guvernului maghiar în aceste patru judeţe ar fi
funcţionat 432 învăţători de stat români. Confruntarea listei
Guvernului maghiar cu situaţia reală pe teren ne duce la
surprinzătoarea constatare că numărul învăţătorilor români din
aceste Judeţe este de 289, adică 143 mai puţin decât pretindea
oficialitatea ungurească. Lista maghiară dă drept români: SO de
învăţători unguri, 4 ruteni, 113 inexistenţi la post şi trece de două
ori pe 13 inşi.
Dacă ţinem seama că şi din cei 289 de învăţători de origine
etnică română 76 au predat exclusiv în limba maghiară, fiind deci
pierduţi pentru învăţământul românesc, ajungem la concluzia caic
singură exprimă realitatea:
învăţământul românesc din patru mari judeţe a fost servit de
213 învăţători români — şi nu 432, cum greşit şi tendenţios
informa Guvernul maghiar.
Faţă de cei 213 învăţători români — a cincca parte din câţi
funcţionau înainte de Arbitraj într-un singur judeţ din cele patru
— acţiunea de maghiarizare a fost dusă de 1 916 învăţători unguri,
dintre care 1 332 nu cunosc limba română.
Există apoi în cele patru judeţe, ca de altfel şi în restul judeţelor,
aşa-numite „zone de inpcnctraţic“ în care nu a fost şi nu este admisă
nici o literă românească. Din aceste zone fac parte în primul rând
oraşele, apoi plasele şi satele de pe fosta frontieră roniâno-maghiară,
precum şi pla.sclc şi satele din apropierea oraşelor.
în oraşele Satu Marc, Baia Marc, Zalău şi Salonta, .spre pildă,
nu a fost şi nu există nici un învăţător român. în Cluj, la o populaţie
şcolară de peste 1 500 de elevi ou funcţionat abia opt învăţători
români, dintre care însă numai trei la secţiile româneşti.
în plasa Valea lui Mihai din judeţul Bihor, cu o populaţie de
11 716 români, n-a funcţionat decât un singur învăţător român; în
Plasa Săcuieni din acelaşi judeţ, cu 3 500 locuitori români, n-a
funcţionat nici un învăţător român; în plasa Sălard, tot din judeţul
Bihor, cu 10 183 români, n-au funcţionat decât doi învăţători
români; în plasa Sighet, cu 9 346 români, numai patru învăţători
români; în plasa centrală Bihor, la o populaţie de 22 903 români,
n-au fost decât trei învăţători români etc.
Iată în câteva date sumare situaţia din alte patru judeţe ale
Transilvaniei de Nord: Cluj, Someş, Mureş, Năsăud, Judeţe în care
localităţile în întregime româneşti sau îii considerabile majorităţi
româneşti reprezintă 83% din totalul comunelor, iar numărul total
al copiilor de şcoală români este de 77 117.
Pentru toată această populaţie şcolară au funcţionat în anul
şcolar 1941/1942 pe lângă şcolile primare de stat numai 449 de
secţii româneşti, dintre care 442 rurale şi şapte urbane.
în oraşul Cluj, cu peste 1 500 elevi români şi cu 18 şcoli pri­
mare de stat ungureşti, au vegetat, în condiţiuni umilitoare, abia
trei secţii româneşti.
La Tg. Mureş, la Huedin şi la Gherla, n-a fost şi nu este nici o
secţie românească.
Dacă raportăm acum numărul de 449 secţii române la acela de
623 al localităţilor curat româneşti sau cu covârşitoare majorităţi
româneşti, rezultă că în 174 de localităţi din ccic patru Judeţe de
care ne ocupăm n-a fost nici un fel dc învăţământ românesc.
In realitate numărul localităţilor româneşti în care nu a existat
şi nu există un învăţământ efectiv în limba română este cu mult
mai mare, deoarece foarte multe din secţiile zise româneşti au fost
şi sunt încadrate exclusiv cu învăţători unguri, iar limba dc predare
este cea maghiară.
în Judeţul Someş, de pildă, în 74 dc comune, din cele 210 unde
au funcţionat cu numele secţii româneşti, nu a fost nici un
învăţător român, învăţământul în aceste 74 de sate rămânând la
discreţia învăţătorilor unguri.
Cât priveşte numărul real al învăţătorilor români din cele patru
Judeţe, el este de 441, din care însă 38 au funcţionat la secţii ungu­
reşti, adică pentru învăţământul românesc ci sunt,în fond,pierduţi.

432
 Faţă de cei 403 învăţători români care au predat oarecum în
limba română în cele patru judeţe, acţiunea de maghiarizare a fost
susţinută în cursul anului şcolar de peste 2 000 învăţători unguri.
Judeţul Cluj, de exemplu ,cuunnumărdel7 000 elevi români,
a avut SS6 învăţători unguri faţă de 58 învăţători români, cu alte
cuvinte fiecare învăţător român a fost încadrat de nouă învăţători
unguri.
Cât priveşte pregătirea acestui număr enorm de învăţători
unguri improvizaţi, ne referim chiar la afirmaţiile presei maghiare,
care recunoaşte singură că mulţi dintre ei au fost luaţi dc-a dreptul
de pe stradă şi urcaţi pe catedră.
Un capitol aparte constituie situaţia învăţământului primar „ro­
mânesc" din cele trei judeţe secueşti: Trei Scuane, Odorhei şi Ciuc.
După lista oficială maghiară, în judeţul Trei Scaune ar fi
funcţionat în anul şcolar 1941/1942 12 învăţători români. în
realitate însă abia doi din aceştia sunt români, patru sunt unguri,
iar de existenţa celorlalţi şase n-a putut afla nimeni nimic, căci
n-au funcţionat, decât pe hârtie, în comunele indicate.
în judeţul Odorhei, din cei patru învăţători arătaţi în lista
maghiară ca fiind de origine etnică română, abia unul este român,
alţi doi sunt unguri, iar al patrulea se pare că n-a văzut nicicând
Odorheiul.
Pentru judeţul Ciuc, Guvernul maghiar indica 15 învăţători de
origine etnică română. Din aceştia însă opt sunt unguri, patru n-au
fost văzuţi în judeţ, de-abia trei sunt români.
în cele trei judeţe au fost în total 19 „secţii româneşti", despre a
căror valoare, sub raport didactic şi educativ, e inutil să mai vorbim.
6. Manualele şcolare
Cele câteva manuale tipărite de Guvernul maghiar pentru uzul
elevilor de la secţiile româneşti sunt de-a dreptul criminale. Ele
au fost întocmite cu scopul vădit de a otrăvi mintea şi sufletul
copiilor şi de a stălci graiul românesc.
O privire cât de .sumară asupra abecedarului pentru clasele I, II,
III, asupra cărţilor de istoric şi geografle, scrise în limba română,
precum şi asupra celorlalte manuale, toate scrise în ungureşte,
învederează cu prisosinţă acest lucru.
Toate manualele „româneşti" scrise î.itr-o limbă pe care nici
un român nu o poate recunoaşte, ca şi cele scrise în limba
maghiară, sunt întocmite cu ignorarea totală a celor mai
elementare cerinţe pedagogice, abundă de neadevăruri la adresa
neamului românesc.
Astfel, în manualul de istorie şi geografic pentru clasele IV, V,
VI, la pagina 11 se scrie:
„în acelaşi timp s-au strecurat, mulţi străini în Ungaria. în
părţile muntoase de la N-E s-au aşezat slovacii, în ţinutul de Est
s-au ivit pecenegii şi cumanii, iar dinspre Sud, au imigrat primele
cete de ciobani români".
7. Spiritul educaţiei ce se dă copiilor
români din Transilvania de Nord
în CC priveşte felul de predare, vom spune că preocuparea
principală a învăţătorilor unguri este una şi singura; infiltrarea
sentimentelor ungureşti în sufletul elevilor români .?i înăbuşirea
oricărei licăriri a conştiinţei lor naţionale. Au fost şi sunt şcoli în care
copiii români n-au învăţat nimic decât cântece maghiare —multe
dintre ele jignitoare pentru neamul din care fac parte —, astfel că au
rămas analfabeţi cum au fost în ziua intrării lor în şcoală.

Pe hârtie, limba de predare ia .secţiile româneşti este cea

românească. în realitate, învăţământul se face în mare parte în
limba maghiară şi în cel mai şovinist spirit maghiar. Din şase. câte
ar n legal, orele de predare în limba maghiară au fost sporite la
15-20 ore săptămânale. Dispoziţiunca legală cu privire la cele 24
de ore ce trebuiesc să se facă săptămânal în limba română a fost
şi a rămas prin urmare literă moartă. Sunt şcoli în comune curat
româneşti în care chiar şi rugăciunea în clasă se face în ungureşte.
8. învăţământul secundar „românesc"
o cumplită parodie
Despre un învăţământ secundar românesc în Ardealul de
Nord, de asemenea, abia se poate vorbi.
Din totalul de 800 profesori români, câţi erau înainte de
Arbitraj, la şcolile dc grad secundar din Transilvania de Nord, au
mai rămas după 1 septembrie 1940 abia 160. Darşi din aceştia cei
mai mulţi au fost scoşi la ţjensie sau înlăturaţi din învăţământ,sub
diferite pretexte.
în întreg teritoriul Transilvaniei de Nord cei aproape
1 400 000 de români au un singur liceu „românesc". Liceul funda-
ţional din Năsăud.
întemeiat în 1863 pe cheltuiala „Fondului Central dc stipendii
din Districtul Năsăudului", adică din banii „grănicerilor'' români
din cele 44 comune năsăudene coborâtoare din Regimentul dc
graniţă iir. 17 format de împărăteasa Maria Tereza cu sediul în
Nusăud şi cu menirea viteajcască dovedită dc a apăra graniţa din
Munţii Călimanului până în Munţii Maramureşului. Acest liceu
dc glorioasă tradiţie şi-a păstrat caracterul românesc, sub toate
guvernele ungureşti dc până la 1918. Acordul pc care, sub regimul
românesc, liceul l-a încheiat cu Ministerul Inslrucţiuniii Publice,
nu infirma câtuşi dc puţin caracterul lui fundaţional pc care.
dimpotrivă, amintitul acord i-l recunoştea în chip subliniat, liceul
fiind asimilat, în privinţa autonomiei faţă dc Stat, cu celelalte licee
confesionale din Transilvania.

435
 Autorităţile maghiare n-au respectat [nimic] din toate aceste
drepturi câştigate ale liceului şi îndată după intrarea trupelor
maghiare comandantul militar al oraşului Năsăud, l[ocotcncn]t-
colonel Nyari, a trecut la maghiarizarea liceului. Printr-un ordin
din 5 decembrie 1940, Ministerul Instrucţiunii maghiar i-a fixat
denumirea oficială astfel: „Magyar Kyralyi allami roman tanitasi
neylvii Fogimnazium". Pentru un liceu în care în 1940/1941 .adică
după intrarea armatei maghiare, n-au fost, de la clasa I şi până la
clasa a VlII-a, decât opt elevi unguri, o asemenea denumire,
neînţeleasă de regiunea masiv românesc al Năsăudului, suna ca o
ironic cruntă.
Ministrul Instrucţiunii Publice ungar însă a mers înainte
nctulburat. Rând pe rând, profesorii români au fost concediaţi în
cursul anului 1940/1941. La sfârşitul anului şcolar 1941/1942 n-a
mai rămas decât un singur dascăl român din numărul de 19 profesori
români câţi erau în august 1940. Directorul român a fost înlocuit cu
un ungur, iar biblioteca liceului în mare parte a fost răvăşită, cărţile
mai de valoare fiind ridicate şi trimise la Budapesta.
9. Secţiile româneşti din învăţământul secundar
S-au înfiinţat în cursul anului şcolar 1940/1941 secţii româ­
neşti pe lângă următoarele şcoli secundare de stat:
Cluj: pe lângă Liceul de băieţi de stat
Cluj: pe lângă Liceul de fet de stat
Cluj: pe lângă Şcoala normală de băieţi a stalului
Oradea: pe lângă Liceul de băieţi de stat
Oradea: pe lângă Şcoala superioară de comerţ de băieţi
a stalului
Bistriţa: pe lângă Liceul de băieţi de stat
Bistriţa: p>e lângă Gimnaziul de fete.
Toate aceste secţii au fost izbite de la început şi au primit într-una
atâtea lovituri încât existenţa lor de umbră va înceta în curând.
 Secţia românească de pe lângă Liceul de băieţi din Cluj a
început să funcţioneze în toamna anului 1940 cu 243 elevi şi opt
profesori români. Din cei opt profesori români, şase au fost
transferaţi sau concediaţi din serviciu în ziua de 25 martie 1941,
adică în toiul anului şcolar, locurile lor fiind ocupate de profesori
unguri. Limba română nu s-a predat la această aşa-zisă secţie
românească, decât în clasa I şi a Vlll-a,în celelalte deloc.
Secţia românească de pe lângă Liceul de fete din Cluj a
început să funcţioneze cu 128 eleve şi patm profesoare românce.
Limba română în clasa V-a şi VlH-a a fost predată de profesoare
maghiare fără calificaţie, iar un profesor de limba română, detaşat
în cursul anului şcolar pentru câteva luni la această şcoală, a fost
obligat să facă lecţii de matematică. Mai mult chiar: în cursul
anului şcolar 1940/1941, două profesoare românce au fost trecute
la secţia maghiară.
Cele două secţii româneşti de liceu din Cluj au fost menţinute
şi în anul şcolar 1941/1942. Secţia de fete a fost însă mutată la
Liceul de băieţi şi obligată în bătaie de joc să facă cursurile
împreună cu băieţii dc ia acest liceu.
La ambele secţiuni au funcţionat în anul şcolar expirat doar
trei profesori români. Doi din aceştia însă fiind concentraţi o bună
parte din anul şcolar, iar singura profesoară româncă făcând
cursuri mai mult la secţia maghiară dc fete, se poate spune că
secţiile româneşti nu mai există decât doar cu numele.
Şcoala nomială dc stat pentru băieţi din Cluj a avut în toamna
anului 1940/1941 două clase paralele româneşti şi şapte profesori
români. Până la data de 1 aprilie 1941 nu a mai rămas la această
şcoală nici un profesor român, iarde pe atunci încoace, n-a mai fost
dc asemnea nici un român în corpul didactic al şcoalei, astfel încât
şi aici secţia românească poate fi considerată ca definitiv lichidată.
Rezultatul urmărit de Guvernul ungar este clar: moartea
culturii româneşti.
 10. învăţământul superior
în CC priveşte învăţământul superior trebuie subliniat faptul că
Academia teologică ortodoxă din Oradea a rămas fără nici un
profesor, astfel că şi-a închis porţile, iar cea ortodoxă din Cluj a
rămas cu abia doi profesori titulari, ceilalţi fiind expulzaţi sau
forţaţi să se refugieze. Au mai fost nevoiţi să se refugieze patru
profesori de la Academia teologică grcco-catolică din Oradea şi
doi de la cea greco-catolică din Cluj.
Dispreţuiţi de profesori, terorizaţi uneori banditeşte de colegii
lor, studenţii români luptă cu greutăţi supraomeneşti pentru a-şi
păstra în suflet neatinsă pâlpâirea de simţire românească. Ei n-au
voie, fireşte, să se organizeze într-o societate studenţească, deşi
studenţii maghiari de la Universitatea din Bucureşti au cea mai
desăvârşită libertate de mişcare.
în concluzie, învăţământul românesc de toate gradele din
Transilvania de Nord a fost lovit de moarte de noua stăpânire ungu­
rească. Această stăpânire ţinteşte, prin loviturile date şcoalci, să ucidă
nu numai prezentul dar şi viitorul limbii şi culturii româneşti.
XI. PROPRIETATEA URBANĂ Şl RURALĂ
Preocuparea de căpetenie a Guvernului din Budapesta a fost
răsturnarea completă a situaţiunii materiale a românilor găsită în
teritoriul cedat. Alături de biserică şi de .şcoală şi de celelalte insti­
tuţii, regimul proprietăţii a fost atins din temelii, astfel că în Ardealul
de Nord astăzi proprietăţile româneşti se surpă, mii şi mii de averi se
prăpădesc, iar existenţa românilor este de-a-ntregul ameninţată.
îndată după instalarea stăpânirii maghiare au început să fie
puse în vigoare ordonanţe şi decrete, al căror scop era spolierea
românilor şi izgonirea lor din teritoriul pe care Ungaria l-a dobân­
dit prin sentinţa arbitrală de la Viena. Articolul V din textul sentin­
ţei vorbeşte răspicat despre „egalitate de tratament" pentru româ-
nii şi ungurii din teritoriul în discuţiune, dar şi acest articol ca şi
toate principiile recunoscute de dreptul internaţional au fost
călcate de Guvernul maghiar.
Este de remarcat că în acelaşi timp populaţia maghiară din
România n-a suferit nici o slinghcrirc în exerciţiul dreptului ci de
proprietate. România a rămas consecventă cu principiile care stau
la temelia Reformei agrare: au fost împroprietăriţi 44 1S8 de
unguri cu 139 096 ha. Ungurii rămaşi în România — 15 671 capi
de familie cu 50016 ha, nu au fost cu nimic atinşi în drepturile lor
— iar colonişti unguri — 6 152 gospodării cu 60 161 jugărc
aproape toate în regiunile curat româneşti — se bucură de garanţie
juridică a drepturilor lor şi au deplină libertate economică.

Măsurile grave luate de Statul maghiar sunt următoarele:

1. Numirea de curator la proprietăţile rurale
Prin ordonanţa nr. 9370/1940, publicată în „Kozlony" nr. 192
din 24 decembrie 1940, s-au instituit la proprietăţile „părăsite sau
insuficient îngrijite" curatori autorizaţi de a arenda imobilele şi de
a vinde inventarul viu sau mort. Această ordonanţă, comparată cu
ordţonanţa] nr. 1690 din 1941 valabilă pentru restul Ungariei,
subliniază diferenţa de tratament dintre Ardealul cedat şi restul
Statului maghiar.
Potrivit dispo/.iţiunilor acestei din urmă ordonanţe, curatorul
este instituit după o prealabilă somaţie de a pune moşia în lucrare,
iar numirea şi gestiunea curatorului este supusă dreptului de apel.
în ordţonanţal 9570 din 1940 aceste garanţii în favoarea proprie­
tarului nu există.
Administratorii încredinţaţi de proprietarii români au fost
înlăturaţi, iar o dispoziţie administrativă confidenţială prevede să
fie recunoscuţi doar acei de origine cinică maghitiră.

439
 Dacă SC ţine scama de expulzarea sistematică a românilor,
atunci toţi refugiaţii şi expulzaţii sunt în situaţia de a vedea
curatori numiţi pentru imobilele lor.
2. înlăturarea administratorilor români şi numirea
de curatori unguri la proprietăţile urbane
De asemenea, autorităţile militare maghiare au căutat să
înlăture pe administratorii instituiţi de proprietarii români la
imobilele urbane. Ordonanţa din 22 oct[ombric| 1940 a
Comandamentului militar din Cluj obligă pe administratorii
imobilelor străinilor din Cluj (adică a celor plecaţi din oraş) să se
prezinte pentru revizuirea împuternicirilor, pierzându-şi dreptul
în caz de neprezentare. Aceste autorităţi au numit chiar curatori la
imobilele urbane cu un onorar de 10% din venit. Această stare de
fapt a fost consacrată prin ordţonanţa] nr. 8230/1940 privitoare la
reviziuirca contractelor de închiriere şi la rechiziţionarea
locuinţelor, publicată în „Bud. K6z.“ nr. 263 din 19 noiembrie
1940, care prevede dreptul autorităţilor administrative de a fixa
chiriile şi a numi curatori la imobilele părăsite. Printr-un abuz de
interpretare această dispoziţiunes-a aplicat şi imobilelor ai căror
proprietari români au plecat din teritoriul cedat — cea mai mare
parte dintre ei fiind izgoniţi prin măsurile puterii de Stat maghiare
şi ncţinându-sc seamă dacă ei au lăsat sau nu instrucţiuni în
privinţa administrării imobilelor, cât şi dacă au luat dispoziţiuni
necesare pentru satisfacerea tuturor obligaţiunilor faţă de Stat.
în majoritatea cazurilor autorităţile maghiare au procedat la
expulzarea în masă a românilor fără a îngădui ca expulzaţii să
poată lua vreo dispoziţiune în privinţa avuturilor lor. în acelaşi
timp, considerând imobilele părăsite, autorităţile le-au instituit
curatori în condiţiuni care echivalează cu o lichidare sigură şi
dezastruoasă a proprietăţilor expulzaţilor şi refugiaţilor.

440
 Consecinţa practică a acestor măsuri a fost că curatorii nu au
recunoscut contractele de închiriere, încheind altele noi cu chirii
derizorii; dacă se mai adaugă şi impozitele sporite, se învederează
în chip luminos că s-a urmărit pauperizarea şi distrugerea elemen­
tului românesc.
Recomandările guvernelor Axei din 3 ianuarie 1941, în sensul
cărora expulzaţii şi refugiaţii urmau să fie autorizaţi a se reîntoarce
la căminurile lor, ba chiar despăgubiţi de daunele suferite —
recomandări primite „fără rezervă" de Guvernul de la Budapesta,
au rămas până azi, din cauza atitudinii acestuia din urmă, fără nici
o urmare practică.
3. Anularea retroactivă şi revizuirea achiziţiilor
imobiliare făcute de români
Ordţonanţa] nr. 1440/41, publicată în „Bud. Kbz." nr. 45 din
23 februarie 1941, prevede nulitatea tuturor actelor juridice
ulterioare datei de 15 martie 1939, prin care s-au dobândit drepturi
reale asupra imobilelor aparţinând unei instituţii publice româneşti;
toate aceste drepturi se vor înscrie pe numele Statului maghiar.
Ordonanţa mai prevede revizuirea chiar şi împotriva
achizitorilor subsecvenţi ai dobândirilor realizate după data de
27 octfombrie) 1918, iar în anumite cazuri chiar din iulie 1914.
Această ordonanţă aplicată numai pe teritoriul Ardealului cedat şi
decretată numai în acest scop pune în discuţie întreaga proprietate
românească din acest teritoriu.
De vreme ce sub pretextul „presiunii directe sau indirecte a
autorităţilor româneşti" sau al „disproporţiei între preţul de
cumpărare şi valoarea reală" (actuală!) orice dobândire româ­
nească poate fi atacată, se deschide calea arbitrarului, iar temerile
pe care le-a creat această ordonanţă în momentul apariţiei au fost
pe deplin justificate. Mii de proprietari români au fost ruinaţi prin
sentinţe cari nesocotesc principii de drept.
 Procesele Jâsika
Baronul loan J6sika, mare proprietar ungur şi fost deputat de
mai multe ori în Parlamentul român, şi acum prefect de Sălaj, a
chemat în judecată 180 de ţărani din Ciachi-Gârbou,jud[cţul] Sălaj,
cerându-le 3 663 780 de lei plus 24 300 pengd pentru pământul
vândut de el prin bună învoială la 15 oct[ombric]. Acelaşi baron, în
temeiul aceleiaşi ordonanţe, a mai cerut 1 300 000 lei de la ţăranii
din comuna Soloman, Sălaj, tot pe pământul vândut liber acestora.
De asemenea baronul a mai intentat proces şi ţăranilor din comunele
Bălan şi Călpuia din judţcţul J Sălaj, precum şi altor ţărani, preoţi şi
învăţători din alte sate, al căror număr se ridică în total la 1 000.
Vânzările de pământ s-au făcut acestor ţărani din iniţiativa
baronului şi la insistenţa lui. Pe de altă parte nu trebuieşte scăpat
din vedere faptul că în momentul încheierii actelor do vânzare
acesta a fost membru în Parlamentul românesc şi un cunoscut
mijlocitor al plângerilor maghiare, ceea ce exclude jalnica postură
de victimă a „presiunii directe sau indirecte din parte autorităţilor
româneşti". Următorul caz este tot atât de elocvent.
în 1936,evreul Anton Solomon din comuna Sânicoară,jud[eţul]
Cluj, a vândut 132 de jugăre, asupra cărora Statul român şi-a
exercitat dreptul de preemţiune în numele şi pentru obştea comunală.
Sătenii au plătit la timpul său două milioane de lei evreului Solomon,
contractul de cumpărare s-a înaintat sub nr. 12529/940.
Contractul de cumpărare s-a înaintat la Judecătoria de Ocol
Cluj pentru intabulare la cartea funduară. Judecătoria însă
întemeindu-se pe ordonanţa 1440 din 1941 a refuzat, prin decizia
nr. 12529 din 21 iunie 1941, intabularea cerută nerecunoscând
dreptul de proprietate al obştei, iar românii din această comună au
rămas muritori de foame, luându-li-se şi moşia şi pământul şi
rămânând şi cu banii plătiţi.
în aceeaşi ordine de idei, subliniem procesele intentate de
conţii loan şi Ştefan Teleky ţăranilor din comunele Săplac şi Ineu,

442
care au cumpărat dc Ia ei 600 de jugăre pe preţul de 6 600 000 lei
şi conţii cer astăzi o despăgubire de cca 12 milioane.
Dc asemenea chemarea în Judecată pornită de succesorii
baronului Bomemissza împotriva a 3S dc ţărani din comuna Deuşi
dc la care reclamă o despăgubire dc 6 667 dc pengo face parte din
sistemul abuzurilor deschise dc puterea de stat maghiară împotriva
clementului românesc a cărei pauperizare şi distrugere o urmăreşte.
Nu trebuieşte scăpat din vedere şi senuialăm cu toată tăria
procesele pornite dc evreii dr. Dezideriu Hirsch şi Maria Hirsch
împotriva românilor loan Hossu şi soţia sa din Cluj, dc la care
reclamă suma dc 45 000 pengo pentru un imobil vândut în anul 1924.

Cazul Episcopiei ortodoxe din Oradea

Episcopia ortodoxă din Oradea a cumpărat la 31 martie 1921 un

imobil de la evreul Gross Imrc cu suma dc 1 200 000 Iei, achitată în
întregime la încheierea contractului. Vânzătorul Gross Imre
cumpărase acest imobil în anul 1912cu300000coroanc,iarîn 1921
— în anul când s-a vândut Episcopiei — asigurase imobilul cu suma
dc 1 200 000 lei, exact preţul vânzării. Nu se putea invoca deci o
disproporţie şi nici o presiune a autorităţii româneşti. Evreul Gross a
chemat totuşi în judecată Episcopia ortodoxă română, iar Judecătoria
din Oradea prin sentinţa nr. 2768/941 din 15 iulie a condamnat-o să
plătească pc temeiul ordonanţei nr. 1440 din 1941 sumade 110000
pengo (3 300 000 lei) drept despăgubiri, plus 3 172 drept cheltuieli
de proces. Judecătoria invoacă următorul considerent: atunci când
este vorba dc o despăgubire este irelevant dacă vânzarea s-a făcut
prin constrângere sau ameninţare, „sau dacă petiţionarul a propus el
însuşi — chiar insistent — această vânzare. Petiţionarul şi-a pierdut
preţul dc vânzare deoarece l-a plasat în coroane austriacc şi hârti^dc
valoare ce s-au devalorizat".

443
 Deposedarea episeopiilor române din Cluj
Primăria Cluj a notificat Episcopiei române gr[eco]-cato[lice]
că în baza ordonanţei nr. 1440 din 1941 a luat în posesiune terenul
pe care Episcopia fusese împroprietărită în piaţa Mihai Viteazul
şi pe care urma să se clădească Catedrala românească unită din
acest oraş.
Situaţia Episcopiei ortodoxe este dintre cele mai primejduite.
Judecătoria din Cluj, secţia cărţii funduare, prin încheierea
nr. 3904 din 28 octombrie 1941 a transmis la cererea Primăriei Cluj
dreptul de proprietate în favoarea Municipiului asupra terenului pe
care este clădită Catedrala ortodoxă din Cluj, pe motivul că în anul
1918 terenul în chestiune era proprietatea oraşului şi Episcopia a
ajuns prin donaţii în stăpânirea lui.
Prin încheierea nr. 3773 din 24 octţombrie] 1941, aceeaşi
Judecătorie declară nevalabil schimbul făcut în anul 1934 prin
care Episcopia ortodoxă a ajuns în proprietatea clădirii unde se
află reşedinţa episcopală. în urma anulării schimbului. Statul
maghiar a fost înscris ca proprietar al reşedinţei episcopale. Prin
încheierea cu nr. 1437 din 21 octţombric) 1941, Judecătoria Cluj
a radiat dreptul de proprietate al Episcopiei şi asupra terenului din
c.f. Calea Regele Carol nr. 29 unde urma să se zidească Academia
teologică. Episcopia ortodoxă din Cluj a mai fost deposedată şi de
o moşie de 106 jugărc din hotarul oraşului. Reclamaţia făcută a
fost respinsă pe motiv că s-a procedat în sensul ordonanţei 1440
din 1941. Iar pentru imobilul cumpărat de la proprietarii Gajzago
situat în Cluj, foştii proprietari cer despăgubiri pe motivul că
vânzarea s-a făcut sub preţul real.
Prin aceste schimbări de proprietate din patrimoniul
Episcopiei din Cluj, aceasta este dintrodată deposedată de toate
proprietăţile şi chiar de Catedrală.
, Este evidentă tendinţa de distrugere a ordonanţei nr. 1440 din
1941 faţă de elementul românesc pe care-1 loveşte fie în pro-
prictatca particulară fie în proprietatea publică sau religioasă.
Pentru exemplificarea sistemului mai cităm câteva cazuri.
Parohiei ort[odoxe] române din Satu Mare i s-a luat terenul pe
care este clădită Catedrala. Doamna Consuela Horthy a intentat
un proces lui losifPinchas, cetăţean român, pentru moşia sa Bale
din Jud[eţul] Bihor, care a fost pusă sub administraţia unui curator.
Procesul s-a Judecat într-o atmosferă dintre cele mai triste:
Doamna Consuela Horthy fiind nora Regentului Ungariei,
avocaţii lui Pinchas şi-au depus mandatul, clientul lor rămânând
fără apărare, iar când acesta a sosit în localitate pentru proces a
fost ridicat de la hotel şi arestat şi retrimis înapoi peste graniţă în
România.
Asociaţia culturală cu strălucit trecut „Astra", prin încheierea
nr. 629/941 din 24 martie 1941 a Judecătoriei Reghin, a fost
deposedată de imobilul ce avea în acest oraş, imobil care a costat
cinci milioane lei, dintre care trei milioane reprezintă donaţia unui
român.
Dispoziţii pentru compleclarca ordonanţei 1440/1941
Pentru a-şi putea avea toate efectele ei ruinătoare, această
ordonanţă a fost completată printr-o serie de dispoziţii din care
cităm următoarea;
Ordonanţa nr. 18 1800/941 a Ministerului de Justiţie publicată
în „Bud. K6z.“ nr. 62 din 15 martie 1941 declară între altele nule îns­
trăinările de loturi de împropietărire din 15martie 1939, chiar dacă
erau făcute cu respectarea condiţiilor legale de atunci în vigoare.
Ordonanţa nr. 21 000/941 a Ministerului de Justiţie, publicată
în aceeaşi foaie, prevede că dacă la predarea unei moşteniri nu se
obţine autorizaţia cerută deord[onanţa] nr. 1440/941, bunul trece
asupra altui moştenitor, cetăţean maghiar, sau se vinde prin lici­
taţie publică. în acest fel se poate ajunge la o lichidare forţată a
averii rurale a optantului, refugiatului sau expulzatului român.

445
 Ordonanţa nr. 29 000/941 a Ministerului de Justiţie publicată la
aceeaşi foaie nr. 69 din 25 martie 1941, prescrie că pentru a se pomi
proces de anulare pe baza ordţinului] 1440 din 1941 este necesară
autorizaţia prealabilă a Ministerului de Agricultură. Ministerul va
aprecia din punct de vedere al politicii agrare maghiare. Această
apreciere în fond a fost îndreptată împotriva românilor.
Cităm cazul din ordinul nr. 124 991 din 19 iulilc 1941 prin
care acest Minister a respins cererea de autorizare adresată de
preotul l.C. din N. împotriva unui evreu, deşi toate condiţiile
cerute de ordţonanţaj nr. 1440/941 erau îndeplinite.

Atacarea reformei agrare;

păşunile comunale au fost luate!
Autorităţile maghiare nu au atacat direct reforma agrară.
Preludiul revizuirii îl formează însă în chip neîndoios ordţonanţa]
nr. 1440 din 1941. Deposedarea totală a populaţiei româneşti din
teritoriul cedat e chestie de timp.
De fapt bunurile ce provin din reforma agrară sunt lovite dc
indisponibilităţi. Un ordin din 3 septembrie 1941 al Ministerului
Agriculturii către subprefecţii ardeleni preconizează revizuirea
reformei agrare şi dispune ca particularii să nu facă schimburi sau
cumpărături dc imobile provenite din această reformă.
Ordonanţa nr. 2 783 din 1941 a pronunţat indisponibilitatea până
la noi dispoziţii a bunurilor provenite din reforma agrară română. în
ceea ce priveşte păşunile comunale, reforma agrară a fost atacată prin
ord[onanţa] nr. 1890 din 1941, publicată în „Bud.Koz." nr. 84 din
13 aprilie 1941, care a decretat revizuirea — la cererea comunelor şi
a in.stituţiilor expropriate sau neîmproprietărite — a păşunilor
comunale atribuite prin reforma agrară română.
Prin aceste ordonanţe reforma agrară în materie de păşuni este
virtual răsturnată şi numeroase comune au fost deposedate dc

446
păşuni, astfel: comunei Bicazul Ardelean, jucl[eţulj Ciuc, i s-a luat
231 jugărc, prin hotărârea nr. 129 din 8 mai 1941.
— Comunei Voşlobeni,jud[cţul) Ciuc,i s-au luat 306 jugărc,
1 900 stânjeni pătraţi prin aceeaşi hotărâre şi 200 Jugăre prin hotă­
rârea nr. 140 din 9 mai 1941.
— Comunei Sard, Jud[clul] Cluj, i s-a luat prin hotărârea
nr. 783 din 4 mai 1941 aPrefccturiijud[cţul]Clujopăşuncdc320
jugărc care a fost dată comunei ungureşti Macău.
— Comunelor Vologa şi Brănişor din jud(cţul] Cluj li s-au
luat 60 de jugărc, prin hotărârea nr. 900 din 21 mai 1941, iar
comunei Fildul de Mijloc i s-au luat 70 de jugărc şi comunei Fildul
de Jos 138 jugărc.
— Comunei Fildul de Jos i s-au mai luat 130 de jugărc prin
hotărârea nr. 901 din 21 mai 1941 a Prefecturii jud[eţul] Cluj.
— Comunei Feiurd din jud(eţul) Cluj i s-a luat o păşune de
520 jugărc la cererea proprietarului ungur dr. Jelen Gyula.
— Comunei Corpadea i s-au luat 60 de jugărc păşune fără
ordin în scris, ele au fost date de către notar fostului proprietar Căli
Elcmer. Au fost de asemenea trecute în posesiunea foştilor
proprietari unguri păşunile din comuna Dumbrăvioara, jud|cţul]
Mureş (Contele Teleki), din comuna Mureşeni, jud[cţulj Mureş
(Contele Bissingen), din comuna Voivodeni, jud[c|ul) Mureş
(Contesa Zichy).
— 93 jugărc păşune au fost luate de la comuna Săcelul de
Pădure, jud[cţull Mureş, comună pe dc-a-ntrcgul românească şi
predată comunei învecinate Marosv6cs, jud[eţul] Mureş, cu
populaţie mixtă.
în acest fel comuna Săccl a rămas fără păşune cu toate că
această comună dobândise proprietatea a celor 93 jugăre prin
reforma agrară şi plătise regulat toate anuităţile. în această situaţie
disperată românii s-au dus cu vitele la păşunat tot pe locul pe care-l
ştiau şi îl considerau al lor. Rezultatul a fost că s-a încins o
încăierare între ungurii din Marosv6cs şi românii din Săcel, iar
autorităţile maghiare care au determinat prin măsura lor conflictul,
au socotit vinovat pe preotul român Romul Todea din Săcel. care a
fost condamnat la 15 zile închisoare şi pierderea ajutorului de stat.
Românii din Săcel au rămas fără păşune pentru vitele lor şi cu
gospodăriile distruse.
— Comuna Agârbiciu, Judţeţul] Cluj, a fost împroprietărită
de Statul român în 1927 cu 150 jugăre păşune, expropriate din
composesoratul de 776 de jugăre al comunei Căpuşul Mare.
în mai 1941, vechii proprietari şi-au luat cu forţa pământul de
păşunat şi locuitorii comunei au rămas fără păşune pentru vitele
lor, întrucât vechea păşune comunală, în urma stabilirii noi a
graniţelor a rămas la Statul român.
— Comunei Şoimuş din judţcţul] Sălaj, i s-a luat păşunea şi
s-a dat comunei Szilagyzentsiraly.
— Comuna Bene-sat din jud[eţul] Sălaj a pierdut 70 de jugăre
de păşune din cele 130 cu cât fusese împroprietărită.
— Comuna Coruia din judţeţul] Satu Mare avea o păşune de
200 de jugăre, dobândită prin reforma agrară română din 1922 din
moşia contelui Teleki. Autorităţile maghiare au luat 150 de jugăre
din această păşune, dând 50 de jugăre contesei Teleki şi 100 jugăre
comunei Kovarhosufalu.
— Cătunului Rădoaia, comuna Mera, din Cluj, compusă din
20 de familii românc.şti şi cinci ungureşti, i s-a luat toată întinderea
de păşune de 64 de jugăre dobândită prin reforma agrară română
şi s-au atribuit comunei vecine Szucsag. Dar s-a rezervat numai
celor familii ungureşti să folosească mai departe păşunea,
interzicându-se folosinţa pentru familiile româneşti.
Deposedarea şi prigonirea coloniştilor români
Autorităţile militare şi eivile, prin acte de violenţă şi teroare
au izgonit un mare număr de colonişti români de la vetrele lor.
 în România există un număr mare de colonişti unguri aşezaţi
n regiuni pur româneşti, aşa cum reiese din următorul tabel:
Judeţul Jugăre
Turda 8 842
Bihor 101
Caraş 1235
Hunedoara 4 440
Severi n 6 398
Arad 17 681
Timiş Torontal 1612 21 363

Deşi aceşti colonişti au fost aşezaţi aici în scopul Învederat de

a disloca mesele compacte româneşti, toţi au fost lăsaţi în
proprietăţile lor. Statul român neluând nici o măsură de a poseda
sau tulbura exerciţiul drepturilor lor.
Ungurii în schimb au dezlănţuit împotriva coloniştilor români
din teritoriul cedat o aprigă prigoană, pentru ilustrarea căreia ne
mărginim a cita doar câteva cazuri.
162 de familii de colonişti români din colonia Macea, judeţul
Bihor, au fost scoase de autorităţile maghiare din proprietăţile lor —
1 901 jugăre şi 159 de case — fără a le permite să ridice vreun bun
nici măcar recoltat. Aceasta s-a întâmplat la 6 octombrie 1940.
Toate intervenţiile făcute au rămas fără nici un rezultat. Guvernele
Reichului şi Italici au fost informate de aceste abuzuri.
230 familii de colonişti români din Lucăreni, jud[eţul] Satu
Mare au fost deposedate prin aceleaşi mijloace de teroare la
12-13 octombrie 1940. După ce li s-au luat avuturile, coloniştii
au fost crunt bătuţi şi aruncaţi peste graniţă.
60 de familii de colonişti români din Ardeal, Salonta, prin
aceleaşi mijloace teroriste, au fost expulzaţi la 18 septembrie 1940.
Din colonia Horia, jud|eţul] Sălaj, au fost expulzaţi 367 de
colonişti, cei mai mulţi dintre ei au fost maltrataţi şi arestaţi.

449
 200 familii [de] colonişti din comuna Roşiori la 28 sept(cmbric)
au fost scoase cu forţa din proprietăţile lor, unde şi-au lăsat tot avutul.
Aceeaşi soartă au avut-o coloniştii din comuna Lazuri,
precum şi din comunele Tiris, Scărişoara Nouă, .Sălard, Bucea,
Sighctul, Silvan, Sărătura, Paulian, jud(cţul) Satu Marc. Unii
dintre dânşii, care nu au putut trece graniţa, pribegesc şi azi în voia
soartei prin nordul Transilvaniei.
Semnalăm pentru caracterizarea sistemului şi adresa nr. 829
din 6 mai 1941 a notarului din Bcrcchcş,jud|cţul] Satu Marc, prin
care se aduce la cunoştinţă primarului dc Bcrcchcşoaia ordinul
nr. 714 al prim-pretorului plăşii Şoncuţa Marc dat pc baza
hotărârii nr. 1311/940 a fostului comandant militar al plăşii
Şoncuţa Marc prin care sc restituie cu efect imediat contelui
Telcki Carol proprietatea dc 272 dc jugărc distribuită prin reforma
agrară românească ţăranilor din Bcrecheşoaia. Prin această
hotărâre 60 de familii românc.şti împroprietărite din Bcrcchcşoaia,
invalizi, văduve şi orfani dc război au rămas pc drumuri, pentru
ca să rotunjească iarăşi marile latifundii ale conţilor unguri.
Această expropriere este în contradicţie cu ordinul nr. 1440/941.
care prevedea clar că imobilele câştigate prin reforma agrară
românească nu pot fi expropriate.
Administraţia civilă continuă acţiunea dc deposedare
inaugurată dc administraţia militară
Administraţia civilă a continuat pc o scară întinsă şi sub felurite
forme deposedările samavolnice inaugurate dc puterea militară.
Astfel: Primăria oraşului Satu Marc a preluat Biserica şi casa
parohială ortodoxă română înscriindu-lc pc numele oraşului.
Cuord(inul] nr.207Sdin22 martie 1941 al subprefectului din
Cluj, sesiunea parohială dc 27 jugărc a Bisericii grcco-catolicc din
Nădă.şel,jud[cţul] Cluj, a fost dată în folosinţă fostului proprietar
pc motivul că este insuficient lucrată.
 Sesiunile parohiale ale comunelor Leş, Sânicolaul Român şi
Atiaş au fost date preotului ungur din Ugra.
Românii din comunele Stârciu, Hurez şi Ponila, jud(cţul]
Sălaj, au fost expropriaţi de pădure şi păşunile lor din Munţii
Mcscşului, care au fost atribuite ungurilor din Crasna.
Autorităţile ungare au mai inventat un alt procedeu pentru
deposedarea proprietarilor români şi anume înscenarea de procese
penale sau civile pentru vinovăţii sau cauze imaginare. în urma
acestor măsuri s-au instituit sechestre pe imobilele românilor,
fixându-sc onorarii extraordinar de disproporţionate atât faţă de
valoarea averii sechestrate cât şi în raport cu munca prestată.
Numai la Târgu Mureş au fost cea 300 de imobile puse sub
sechestru pentru urmăriri penale.
Rezumăm mai jos câteva măsuri aplicate de către autorităţile
maghiare pentru a lovi în proprietatea românească.
a) citarea în proces asupra proprietăţii prin „curatorlitis" fără
ca intimatul să poală lua cunoştinţă de proces.
b) dcpo.scdarea prin fraudă, cum s-a întâmplat coloniştilor din
comuna Lazuri din judicţul) Saiu Marc, cari au fost puşi să
iscălească declaraţii de renunţare la bunurile lor fără să li se arate
cuprinsul declaraţiei.
c) urmărirea imobilelor pentru impozite exagerate. închirierile
făcute de curatori pe preţuri derizorii şi sub quantumul impozitelor
au pus pe refugiaţi sau expulzaţi în imposibilitate de a trimite
sumele pentru plata impozitului. Imobilele au rămas expuse a fi
vândute la licitaţie.
d) un alt mijloc de răpire a averilor româneşti practicat de
regimul maghiar este următorul în teritoriul cedat: unele imobile
au fost cumpărate de români în timpul stăpânirii române.şti,darnu
au fost achitate integral şi din această pricină nu s-a făcut tran­
scrierea în cartea funduară pe numele cumpărătorului. Astăzi imo­
bilele sunt luate de la aceşti cumpărători şi date unor unguri,cum
s-a întâmplat în următoarele cazuri:
 Agricultorului român Mihail Moldovan din comuna Leş, care
a cumpărat în anul 1936 dc la Ion Fchcr un jugăr şi 685 st. pătraţi,
i s-a luat proprietatea care a fost dată locuitorului ungur Petho
Kăroly, punându-i-sc în vedere că va plăti preţul în curs dc 10 ani.
Locuitorului Ion Moldovan, român invalid din războiul
1914-1918, domiciliat în comuna Oradea, care a cumpărat în anul
1931 un jugăr de teren arabil în hotarul comunei Leş, Jud[eţul|
Bihor, de la locuitorul Bordaş, i s-a luat acest teren şi i s-a predat
ungurului Peter Orban.
Văduva lui Gheorghe Tărău, domiciliată în comuna Rişcari
jud[eţul] Satu Marc, a cumpărat încă din anii 1937 un loc arabil.
Intabularea la cartea funduară nu s-a făcut în acel timp, deşi
cumpărătorul a plătit costul pământului încă din anul 1937. Statul
maghiar îşi exercită dreptul dc prccmţiunc, cu toate că este vorba
de un contract încheiat înainte dc cedarea Transilvaniei de Nord.
La fel s-a procedat cu locuitorii Ion Nut din comuna Craidoreşti,
Jud(cţul] Satu Marc, şi Gheorghe Stoian din Ardud, jud[eţul) Satu
Marc, care cumpăraseră şi ci nişte imobile.
Devastări dc imobile
Devastări comise dc armata maghiară ungară faţă de care nu
s-a luat nici o măsură completează şirul nesfârşit al actelor abuzive
întreprinse de unguri împotriva proprietăţii româneşti.
De la 1 septembrie 1940 la 15 mai 1941 au avut loc 98 devastări
în masă şi 405 devastări izolate.
Devastările în masă au fost săvârşite în majoritate dc bande dc
terorişti unguri şi de unităţile armatei dc ocupaţie. Cele mai
numeroase au avut loc în judfeţul] Sălaj (22), Odorhei (18), Trei
Scaune (16), Satu Mare (11) şi Mureş (11). Aceste devastări au
fost întovărăşite uneori de asasinate, maltratări şi jafuri. Cele mai
grave au avut loc în comunele: Horia, lanculeşti, Ip, Lucăceni,
Mama Nouă, Marna Siseşti, Sântău, Scărişoara Nouă,Trăznca,
Tuşnad (jud[cţul] Sălaj).

452
 Baba Novac, Berveni,Colu, Lazuri, Paulian,Principele Mihai
(jud[eţul] Satu Mare).
Diosig, Gepium, Joşia, Salonta, Sălard (jud[eţul) Bihor);
Frumoasa, Tulgheş (jud[eţul] Ciuc).
Breţcu, Covasna, Lunca Ozunului, Ozun, Poiana Sărată.
Proprietatea minieră, comercială şi industrială
Prin măsurile luate întâi de autorităţile militare şi în continuare
de cele civile, alături de proprietăţile urbane şi rurale au fost distruse
şi proprietăţile miniere, comerciale şi indusuîale româneşti. Statul
român s-a abţinut până în prezent de a răspunde cu o măsură
similară la actele abuzive ale Statului ungar.
Este de asemenea de relatat că nici o expropriere, nici o
desfiinţare, nici o măsură specială cu privire la întreprinderile şi
asociaţiile comerciale sau băncile ungureşti din România nu a fost
luată de Statul român pentru a se răspunde la regimul creat vieţii
economice româneşti din teritoriul cedat.
Proprietatea minieră
îndată după ocuparea Transilvaniei de Nord, autorităţile
militare maghiare interpretând în mod abuziv dispoziţiunile
legilor militare 11/939, au întreprins o serie de rechiziţionări şi
exproprieri de bunuri miniere româneşti.
Aceste măsuri au fost continuate şi sub administraţia civilă,
în „Bud.Koz." nr. 124 din 1 iunie 1941 se publică decizia prin care
Ministerul Industriei preia în baza legii militare nr. 11/939 minele
de mangan de la Răzoare, jud(eţul| Someş, şi expropriaz.ă uzinele,
imobilele anexe şi dependinţele. Ordonanţa nr. 1630/941 publi­
cată în „Bud.Koz." nr.51 din2maitie 1941, reglementează expro­
prierea exploatărilor de uleiuri minerale şi de gaz metan în folosul
Statului ungar fără indemnizaţii, precum şi exproprierea instala­
ţiilor cu indemnizaţii ulterioare.

453
 Aceeaşi ordonanţă decretează nulitatea tuturor concesiunilor
miniere acordate după 15 manie 1939.
Prin această dispoziţie au fost vizate în special minele de aur
de la Baia Mare, care erau încă dinainte urmărite de Statul ungar
printr-un proces abuziv.
în baza ordonanţei nr. 1630 din 1941 au fost preluate toate
întreprinderile miniere româneşti, uneori au fost preluate printr-o
interpretare abuzivă chiar şi întreprinderi cari nu intrau în
prevederile acestei ordonanţe. Astfel este cazul minei Soclietateal
„Dema Tătăruş", jud[eţul] Bihor, preluată la 5 martie 1941 prin
decizia Ministerului de Industrie maghiar, comunicată cu adresa
nr.613din 1941 a Inspeetoratului minier din Baia Mare. în sfârşit,
în zona de frontieră exploatările miniere nu s-au încuviinţat decât
cu autorizarea Comandamentului Coip(ului] de Armată, ceea ce
însemna greutăţi de neînvins pentru populaţia românească.
Luarea în posesie a băilor şi izvoarelor minerale
în temeiul ordonanţei nr. 2540 din 1941 publicată în „Bud.
Kdz.“ nr. 76 din 3 aprilie 1941, care prevede revizuirea autoriza­
ţiilor de exploatare a băilor şi izvoarelor minerale şi luarea lor în
posesie prin curatori de către Ministerul de Interne, băile Sovata,
Societatea Anonimă, au fost luate în stăpânire de Statul ungar şi
date în exploatarea funcţionarilor publici din Budapesta.
Comerţul şi industria
(numirea de curatori la întreprinderile comerciale
şi industriale, îndepărtarea elementului românesc)
Autorităţile militare au numit administratori la întreprinderile
comerciale şi industriale româneşti.
După instalarea autorităţilor civile unii dintre curatori au
continuat să-şi exercite funcţiunea chiar şi la întreprinderile unde
nu se putea invoca un interes militar, iar instanţele judecătoreşti
refuzau să constate ilegalitatea menţinerii lor.
Aşa este cazul „Morii sistematice" şi a „Uzinei electrice
societate anonimă" din ţinutul Silvanici, la care curatorul Kazul
Lăszlâ a fost menţinut în chipul arătat mai sus.
II. Prin ordonanţa nr. 6310 din 1941 publicată în nr. 209 din
15 septembrie 1940 s-au instituit inspectori de control pe lângă
întreprinderile comerciale şi industriale.
Au fost numiţi controlori şi la întreprinderile care lăsaseră admi­
nistratori legali. Cităm între altele cazul fabricii „Hjgcia" din Cluj.
Prin acordul încheiat între Statul român şi Statul ungar aceşti
controlori urmau să Hc înlăturaţi la 1 iunie 1941, dar în multe
cazuri autorităţile ungare nu au respectat acordul.
Deosebit dc semnificativ în această privinţă este cazul
Socţictăţii) „Cărămidăria Oraşului" şi acela al fabricii „Iris" din
Cluj. Confomi acordului „Cărămidăria Oraşului" S.A. urma să fie
predată consiliului dc administraţie al întreprinderii pe ziua dc 31
mai 1941. în loc de aceasta, acoperindu-sc cu ordfinul]
Ministerului dc Industrie nr. 30 892/7/941 din 21.V.1941.
curatorul ungur Kovăcs Istvăn a trecui Cărămidăria Oraşului chiar
pe această dată în proprietatea evreului Farkas Simeon, declarat
în repetate rânduri insolvabil. Aceeaşi manoperă s-a încercat şi cu
fabrica dc porţelan Iris.
Controlorii au căutat pc toate căile .să lichideze întreprinderile
româneşti, cum c cazul Socţictăţii] Derma-Tătăruş, pc care contro­
lorul a căutat să o falimcntczc.
Paralizarea comerţului românesc. Revizuirea
autorizaţiilor de comerţ

Comerţul românesc din Transilvania a suferit din pricina

devastărilor organizate de populaţia maghiară şi tolerate dc
autorităţi precum şi din pricina rechiziţionărilor executate de
organele militare, măsuri cari au fost luate şi împotriva celor cari
au rezistat acestor ilegalităţi.
Ordonanţa nr. 9350 din 1940 publicată în „Biid.Koz." nr. 291
din 22 decembrie 1940 prevede că autorizaţiile pentru exercitarea
industriei şi comerţului existente la 30 august 1940 rămân valabile
până la noi dispoziţiuni. Totuşi aproape totalitatea autorizaţiilor şi
brevetelor au fost ridicate de la români pe calea administrativă.
Abuzurile acestea au fost consfiinţitc prin ordonanţa nr. 5101 din
1941, care precizează că dispoziţiile anterioare se referă numai la
meseriaşii cari au exercitat efectiv meseria la data de 22 decem­
brie 1940.
în special li s-au retras tuturor românilor brevetele pentru
articolele monopolizare. Operaţia fusese începută chiar de autori­
tăţile militare, cum este cazul „Cooperativei Tekana“ căreia i s-a
luat autorizaţia pentru tutun şi spirt prin hotărârea nr. 529 din
15 oct[ombrie] 1940 a Comandamentului de plasă militar din
comuna Teaca.
Pentru a-şi păstra brevetul, solicitanţii au nevoie de un
certificat de loialitate, care se eliberează de Primăria respectivă şi
care este refuzat în mod sistematic românilor.
Ca jczultat al acestei măsuri s-au luat brevetele tuturor
românilor din Oradea, Cluj, Dej, Satu Mare şi în majoritatea
comunelor româneşti. Chiar invalizilor de război li s-au retras
brevetele. Astfel:
1) Lui Grigore Bogaş din comuna Tg. Lăpuşului, jud|cţul]
Someş, care a pierdut ambele mâini şi un ochi, luptând în rândurile
armatei austro-ungare, în războiul mondial 1914-1918, i s-a luat
brevetul de cârciumă şi tutungerie şi mai târziu i s-a rechiziţionat
şi locuinţa, lăsându-i-se pentru el, nevastă şi patru copiii, o singură
cameră şi bucătăria.
2) De asemenea s-au retras brevetele altor cinci invalizi români
din fosta armată austro-ungară, originari din jud[cţul| Bihor.

456
 Ordonanţa nr. 3250/941 publicată în „Biid.Koz." nr. 101 din
4 mai 1941 a condiţionat exercitarea comerţului de hotel şi băuturi
spirtoase în zona de frontieră de aprobarea Comandamentului de
armată. Repartizarea zonei de frontieră fiind făcută în detrimentul
comunelor româneşt i, ordonanţa de mai sus a înlăturat în practică
pe români de la aceste ramuri de comerţ.
Ordonanţa nr. 3710/941. publicată în „Biid.Koz." nr. 144 din
28 iunie 1941, stabileşte că târgurile actuale nu vor mai funcţiona
decât până la finele anului 1941. După aceea se vor fixa alte date
pentru dreptul de a ţine târguri.
încercările de desfiinţare a băncilor româneşti.
Blocarea portofoliului cedat
Comandamentele militare au instituit curatori pe lângă
întreprinderile bancare româneşti. Prin ordonanţa nr. 6310 din 1940
s-au numit inspectori de control la toate băncile din teritoriul cedat.
Potrivit ordonanţei nr. 180 din 1941 publicată în „Biid.Koz."
nr. 7 din 10 ianuarie 1941, băncile au fost obligate, pentru a putea
funcţiona, să ceară afilierea la „Centrala Institutelor de credit" din
Budapesta. în caz contrar ele urmând a funcţiona provizoriu
numai până la 31 decembrie 1941. Pe de altă parte, din
conversaţiile purtate de reprezentanţii băncilor româneşti cu
autorităţile bancare maghiare a rezultat cu aceştia din urmă au
căutat să împiedice intrarea în centrală a băncilor mai importante
şi în special a sucursalelor băncilor din România. în unele cazuri
autorizaţia de funcţionare a fost refuzată fără nici o motivare, cum
s-a întâmplat cu sucursala din Tg. Mureş a Băncii Albina.
Pentru a salva oarecare aparenţe au fost autorizate tocmai
băncile cele mai puţin importante, sau chiar cele în lichidare, cum
este Tibleşana din Dej, ceea ce evident era un mijloc de a restrânge
la minimum activitatea economică românească.

457
 Chiar şi băncile autorizate au întâmpinat mari dificultăli.
Suspendarea temporară a înscrierilor în cărţile funduare şi
indisponibilitatea anumitor bunuri —introdusă prin diferite
ordonanţe aplicate în Ardealul cedat — au fiicut şi fac imposibil
creditul ipotecar, şi deci au redus în marc măsură ţxisibilităţilc de
activare a băncilor româneşti.
Banca Naţională ungară a obligat băncile româneşti prin circu­
lara nr. 14din 18decembrie 1940,nr. 15din4martic 1941 şi nr. 18
din 12 iulie 1941 să verse înlr-un cont blocat până la 27 iulie 1941
toate încasările rezultând din portofoliul — în valoare de peste
300 milioane Ici — ce le fu.scsc cedat de Banca Naţională a
României înainte de ocuparea militară a teritoriului şi deşi cambiile
recscomptatc la Banca Naţională a României fuseseră trecute dc
aceasta prin gir în proprietatea băncilor ardelene.
în urma demersurilor s-a obţinui doar prelungirea termenului
dc depunere a încasărilor până la data dc 21 noiembrie 1941.
Acţiunea dc desfiinţare a comerţului bancar românesc din
teritoriul cedat reiese şi mai bine în evidenţă dacă se ţine seama
că acolo existau la data Arbitrajului 35 de bănci româneşti.
Diferenţa dintre cele două regimuri reiese şi din faptul că acolo
erau sub regimul românesc 54 de bănci maghitu-c cari funcţionau
în deplină libertate. Astăzi chiar pe teritoriul României
funcţionează în Judeţele ardelene 42 de bănci maghiare, faţă de
care Statul român nu a luat niei o măsură dc desfiinţare sau măcar
de restrângere a activităţii lor.
Dezmembrarea cooperaţiei româncşli
Autorităţile militare au sechestrat averile şi fondurile cooperaţiei
româneşti. Pe unele le-au înglobat cu forţa în cooperativele ungu­
reşti, iar pe lângă altele au numit comisari sau conducători oficiali.
Unii inspectori dc control au fost menţinuţi şi dc autorităţile civile.
Cooperativele româneşti s-au constituit în Federala „Plugarul",care

458
nu a fost decât foarte târziu recunoseută de autorităţile maghiare. Dar
eliiar şi după aprobarea statutelor nu i s-a acordat brevetul industrial.
Ordonanţa nr. 690/941. publicată în „Bud.Koz." nr. 22 din 23
ianuarie 1941, a desfăcut cooperativele româneşti din judeţele
Bihor, Satu Marc şi Maramureş de Federala „Plugarul",
Icgându-le direct de centrala cooperativelor de credit din
Budaţxîsta. O revenire asupra acestei ordonanţe a fost discutate de
factorii interesaţi, dar o hotărâre nu s-a adus până azi.
în achimb în comunele curat româneşti s-au înfiinţat
cooperative ungureşti ca d[c| cţxcmplu) în comuna Drag, judfcţul)
Cluj, unde nu sunt decât 5-6 familii maghiare.
în cooţx:rativa „Consumul funcţionarilor din Cluj" erau puţini
unguri. Imediat după intrarea autorităţilor maghiare s-a instalat o
conducere pur maghiară care a preluat averea cooperativei fără a
se mai interesa de asociaţii români. Cooperativei „Dacia" din Baia
Marc i s-a refuzat dreptul de funcţionare.
Comandamentul militar ccrcual al plasei Crasna a ordonat
închiderea şi sigilarea Cooperativei româneşti din Crasna, fără
vreo motivare scrisă sau verbală.
Cooperativelor româneşti li se fac dificultăţile pe calc
poliţienească prin aplicarea de amenzi pentru vinovăţii inventate.
Tuturor cooperativelor româneşti li s-a luat dreptul de a vinde
articole monopolizate.
XII. Maghiarizarea
Pe lângă celelalte mijloace de tortură, asuprire şi vexaţiune
exercitate asupra românilor din Ardealul de Nord în ceea ce
priveşte viata, libertatea, proprietatea şi religia lor. Statul maghiar
a u/at de toate mijloacele pentru maghiarizarea acestora, căutând
a obţine o completă şi rapidă deznaţionalizare, ba chiar a face să se
piardă vestigiile originci lor etnice. Toate aceste măsuri, contrare
atât dreptului ginţilor cât şi spiritului textului art. 3 din actul de
arbitraj — mai ales în timpul cât dreptul de opţiune al locuitorilor
pentru naţionalitatea română sau maghiară se află suspcndant —
au fost executate şi prin diferite procedee, unele cu caracter oficial
şi aplicate făţiş, iar altele ascunse.
Mijloacele întrebuinţate de Statul maghiar pentru săvârşirea
operei de maghiarizare a românilor se pot elasifiea,în linii generale,
în următoarele eategorii:
1. Restrângerea întrebuinţării limbii române între români prin
ameninţări, bătăi, arestări şi privaţiuni exercitate asupra
locuitorilor.
a) Veronica Cristea din comuna Huşcni,jud(cţul| Sălaj a fost
înjurată şi bătută de jandarmii unguri pentru că, neştiind
ungureşte, a îndrăznit să le răspundă în româneşte.
b) în ziua de 28 oetombrie 1941, în oraşul Cluj, românii Stan
Aurel, funeţionar la Banca Românească, Isac, student, şi Sehiop,
proprietar, au fost apostrofaţi în Piaţa Unirii de un grup de studenţi
unguri pentru eă vorbeau româneşte; după aceea au fost încon­
juraţi, luaţi la bătaie şi loviţi cu cuţitele — Stan Aurel, lovit la faţă,
a fost urmărit de unguri până la domieiliu.
e) Locuitorul Toj Gheorghe din Oradea (colonia Joşia) str. 47.
nr. 6 a fost chemat la Poliţia Oradea unde a fost bătut, fiindcă a
fost auzit vorbind româneşte de către un detectiv ungur.
d) Tânărul Florin Muscă din comuna Săcădat a fost auzit
cântând un cântec românesc, apoi dus la Pichetul din Aleşd, unde
a fost bătut erunt,încât mult timp nu a putut părăsi patul.
e) Femeia Maria Silaghi din comuna Chediu,jud[cţul| Bihor,
a fost bătută în casa ei de către un plutonier, fiindcă de asemenea
a fost auzită vorbind româneşte.
2. Interzicerea predării religiei în şcoli în limba română.
Din multele cazuri cunoscute vom cita numai câteva. Astfel
este cazul din comuna Chcud,jud[eţul] Sălaj, şi comuna Benesat,
jud[cţul] Satu Marc, unde învăţătorii unguri au confiscat toate
manualele româneşti de religie aflate la elevii români, pentru
motivul că erau tipărite la Blaj şi au invitat pe preotul român să
renunţe a mai preda religia în româneşte; un caz analog s-a
petrecut în comuna Valea lui Mihai unde de asemenea au fost
confiscate manualele scrise în limba română.
3. înmatricularea copiilor români ca unguri şi luarea lor spre
educare de către autorităţile ungureşti.
Vom cita, din foarte multe cazuri, următoarele exemple;
a) în comuna Boghiş, judţcţul] Satu Marc, copiii nou- născuţi
ai românilor sunt înmatriculaţi ca fiind de origine etnică ungară
(cazul copiilor lui Bala, Vasilc Pop, Sute ctc).
b) Copiii locuitorului Scchci Alexandru, Ion Banca, Ion
Grigorc şi Simea Ana,din comuna Gârbău, judţeţul) Cluj, au fost
trecuţi în registrele „Levente" (premilitari) drept unguri şi au fost
forţaţi să se declare ca atare.
c) Autorităţile ungare au refuzat liberarea dintr-un azil a celor
patru copii ai lui Chiuge Gheorghe, cari urmau să fie crescuţi în
casa părintească, pe motiv că la părinţii lor vor fi crescuţi în spirit
românesc.
d) Jandarmii din comuna Sângiorgiul de Meseş, jud[eţulj
Sălaj, au forţat pe locuitorul Nicolac Vlaicu să-şi ducă copilul în
azil la Oradea, pentru ca de asemenea să fie cre.scut în spiritul
maghiar.
e) Elevii românii de la şcoala din comuna Andrid, judţcţul]
Satu Mare, au fost trecuţi în scriptele şcolare ca fiind de origine
etnică maghiară.
4. Maghiarizarea numelor
Maghiarizarea numelor este de cele mai multe ori una din
consecinţele stărilor de fapt create prin presiunea întregului aparat
de Stat, prin nenumăratele brutalităţi ale organelor subalterne.
Astfel mulţi comercianţi şi meseriaşi români spre a scâpa de
teroare şi-au maghiarizat singuri numele, schimbându-şi firmele.
Se întâmplă foarte des, de asemenea, ca funcţionarii publici
în actele pe care le eliberează să treacă nume româneşti cu
ortografia maghiară. Protestele împotriva unor astfel de abuzuri
n-ar duce la nici un rezultat.
în general, se poate spune că mentalitatea care stăpâneşte azi
în Ungaria nesocoteşte cele mai elementare drepturi ale
considerabilei majorităţi româneşti.
Nici chiar copiii nou-născuţi nu scapă zelului maghiarizator. Aşa
de exemplu ofiţerul Stării Civile din Bursa, jud[eţul| Maramureş, a
dat de la sine putere unei serii de băieţi şi fete, născuţi din tată şi
mamă români, nume din cele mai tipice ungureşti, luate din
legendele păgâne, din istoria veche, sau din folclorul unguresc.
Spicuim din matricola de pe anul 1941-1942 câteva din aceste
nume: Lchel, Petur, Sugărka, Biborka, Csăba, Edcidny ctc., nume
care, neavând nici un înţeles şi nici un echivalent în româneşte, sună
mai mult decât straniu pentru auzul românesc.
Chiar în note diplomatice, numele româneşti încep să apară
ortografiate ungureşte, scrise cu un fonetism care le desfigurează
complet şi le face de ncrecunoscut.
în sfârşit, tot din această ordine de idei, amintim circulara
preotului ungur Szab<5 Kăroly, comandant premii itar de pe lângă
Divizia 27 din Tg. Mureş, trimisă controlorilor de pe lângă
maşinile de treierat, prin care numitul preot, lăcând apel la studiile
istorice ale acestor controlori, le dă instrucţiuni cu privire la
remaghiarizarca populaţiei româneşti de la ţară, din care, după
afirmaţia sa „50-55%“ ar fi de origine maghiară. Circulara
accentuează că „la spatele acţiunii stau organe care garantează de
seriozitatea şi reuşita ei“ — şi recomandă, insistent şi repetat cea
mai marc discreţiune, deoarece, după propria expresie: „cu toba
nu se prind vrăbii".
 Din numeroasele cazuri de maghiarizare a numelor româneşti
citam exemplul muncitorilor Romul Moca, Grigorc Potrican, Ion
Pintea şi Nicolac Petruş de la Căile Ferate maghiare, care, transferaţi
de la Cluj la Debreţin, au fost somaţi să-şi maghiarizeze numele, iar
în caz contrar să semneze o declaraţie de refuz. Nu este surprinzător
dacă numiţii au preferat să semneze declaraţia. Asemănător este
cazul locuitorului Vasilc Mare din oraşul Satu Mare, căruia, luându-
i-sc brevetul de tutungerie, i s-a condiţionat restituirea acestuia de
maghiarizarea numelui său în „Nagy“.
5. Transferări de români în alte regiuni
Acest sistem de maghiarizare a românilor se evidenţiază în
special prin cazul petrecut în comuna Inău, judfcţul] Sălaj, unde
mai mulţi locuitori români angajaţi la Căile Ferate, toţi gospodari
cu trei până la şase copii, au fost mutaţi în Ungaria cu obligaţiunea
să-şi mute familiile lor.
Nici procedeele enunţate şi nici cazurile citate pentru a le
exemplifica nu epuizează nesfârşita gamă de mijloace ce Statul
maghiar întrebuinţează pentru a obţine maghiarizarea populaţiunii
româneşti din Ardealul de Nord.
XIII. CONVERTIRI LA RELIGIUNI UNGUREŞTI
în multe cazuri, autorităţile maghiare au încercat să obţină
dcznaţionalizcrca românilor rămaşi în Ungaria, prin obligarea lor
să-şi părăsească credinţa strămoşească, trecând la una din religiile
ungureşti. Pentru a ajunge la acest scop, nu s-a omis nici un mijloc.
în ilustrarea modului de procedare al autorităţilor civile şi
militare spre a constrânge populaţia românească să se lepede de
religia ortodoxă sau grcco-catolică şi să treacă la cea romano-
catolică sau reformată, vom expune faptele astfel cum s-au
petrecut în comuna Tulgheş în primăvara anului 1942.
Un număr de 33 capi de familie — dintre care 26 de bărbaţi
şi, în lipsa soţilor, şapte femei — toţi angajaţi în servicii publice,

463
au fost chemaţi Ia cercul de recrutare unde li s-a pus în vedere că
dacă nu trec la una din confesiunile ungare vor fi concediaţi,
trimişi la munca obştească şi în fine expulzaţi.
în faţa acestor perspective şi a aceleia de a-şi pierde avutul şi
a rămâne muritori de foame, 31 dintre cei vizaţi, anume 25 bărbaţi
şi o femeie, au trecut la confesiunea romano-catolică şi doi —
anume un bărbat şi o femeie — Ia cea reformată; faptul se
dovedeşte chiar cu procese-verbale încheiate la 30 mai 1942 la
Oficiul Stărei Civile din acea comună.
La fel s-a procedat la Gherla cu meseriaşii şi deţinătorii
români de brevete de băuturi.
, Protestul preotului român pe lângă primarul oraşului, căruia
i-a arătat că această constrângere demoralizează populaţia şi
distruge armonia în familie, a rămas fără efect. Primarul s-a
mărginit să răspundă că pe el îl priveşte numai latura administra­
tivă şi nu arc amestec în cauză.
XIV. DĂRÂMĂRI DE MONUMENTE
Numeroase sunt de asemena actele de distrugere săvârşite
asupra monumentelor şi a cimitirelor româneşti, în scop de a
înstrăina şi a îndepărta din mintea românilor tot ce se poate să
întreţină vie legătura cu neamul românesc.
Ne vom mărgini să cităm, din marele număr de cazuri verifi­
cate, pe cele cari par mai elocvente:
Astfel,în comuna Hodiş, judţcţul] Cluj, a fost dărâmat în ziua
dc 7 martie, din ordinul notarului, monumentul eroilor ridicat în
amintirea a 40 de români morţi în războiul 1914-1918, luptând în
armata austro-ungară. în luna mai 1942 tinerii prcmilitari unguri
s-au introdus în cimitirul greco-catolic din comuna Vad,jud[eţul]
Bihor, şi au dărâmat o troiţă; în luna mai 1942 autorităţile ma­
ghiare din oraşul Bistriţa au distrus cele două troiţe din cimitir şi
au îndepărtat inscripţiile româneşti de pc monumente, distrugând
tot ce purta o urmă românească în acel cimitir. De asemenea, la
17 iulie autorităţile din comuna Roşiori, judfeţul] Satu Marc, au
îndepărtat inscripţia românească de pe monumentul eroilor
români căzuţi în războiul 1914—1918. în fine, în toamna anului
1940, după plecarea Consulului italian de Michelis, monumentul
„Lupoaica" din Roma, dăruit oraşului Cluj de către Statul italian
— monument care simbolizează latinitatea românilor şi fusese
dăruit tocmai în acest scop — a fost îndepărtat din piaţa principală
a ora.şului dc către autorităţile maghiare.
XV. CONCEDIERI DE FUNCŢIONARI
ŞI MUNCITORI ROMÂNI
Politica dc sistematică asuprire a elementului românesc din
Ardealul dc Nord s-a manifestat tot atât dc înverşunat prin
tratamentul lipsii dc umanitate aplicat funcţionarilor de toate
categoriile şi muncitorilor români.
Din primul moment al instalării autorităţilor ungare în
Transilvania dc Nord, acestea au procedat la înlăturarea sistematică
a românilor din administraţia publică, din întreprinderi, din industrii
şi din comerţ. Măsuri legislative, administrative şi abuzuri de putere
au urmărit cu perseverenţă această ţintă. Concedierea funcţionarilor
şi muncitorilor români a fost începută chiar de autorităţile militare
dcocupaţiunc.
Principiile eare au prezidat la maghiarizarea funcţionarilor
administrativi sunt rezumate în ordinul nr. 748 din 30 septembrie
1940, emis de Armata I, secţia administrativă.
Prin efectul acestui ordin au fost concediaţi funeţionari români
numiţi sau transferaţi în Ardealul dc Nord, după data de 1 ianua-
riel940. Restul funcţionarilor români a fost revizuit şi au fost
înlăturaţi toţi acei care „nu prezentau încredere din punct de
vedere politic şi al fidelităţii naţionale", sau „aveau prea bune
sentimente româneşti". Astfel, prin acelaşi ordin arătat, au fost

465
menţinuţi provizoriu doar acei care erau indispensabili serviciului,
până când au putut fi înlocuiţi cu unguri.
Este de la sine înţeles că toate aceste concedieri nu aveau nici
o bază legală şi nici o justificare decât preocuparea de înlăturare a
clementului românesc din funcţiile publice şi din întreprinderi.
Cea mai mare parte a funcţionarilor români au fost concediaţi
oral, fără să li se dea nici un fel de act scris doveditor. Alţii,
dimpotrivă, au fost siliţi să dea declaraţii scrise că părăsesc serviciul
„de bunăvoie".
Departe ca acest regim să fie un provizorat, determinat poate de
caracterul mai puţin Icgalist al unei ocupaţiuni militare,autorităţile
civile maghiare, o dală instalate, au continuat ţoc scară întinsă
concedierile abuzive, inaugurale de administraţia ungară militară.
De această dată însă, autorităţile civile au găsit necesar să
îmbrace aceste concedieri înlr-o formă cu aparenţă de legalitate,
pentru a se ascunde adevărata raţiune a măsurilor ordonate „provizo­
riu" (deciziile nr. 14 890/941, nr. 15 539/941 şi nr. 16 741/41 ale
Direcţiunii Regionale Cluj a Căilor Ferate; ordinul nr. 10075/941 al
Direcţiunii Generale a Poştei). S-a procedat în al doilea rând la
„revizuiri medicale" cu care prilej românii erau găsiţi în mod
constant inapţi pentru .serviciu. Un alt procedeu „ingenios" pentru
înlăturarea funcţionarilor publici români constă în transfcriu-ca lor în
regiuni îndepărtate, pentru a-i determina fie să demisioneze, fie să
se refugieze.
De la un timp, preocuparea de aparentă legalitate a
concedierilor a fost părisilă de autorităţile maghiare. Astfel s-a
ajuns să se concedieze funcţionarii români pe temeiul „îndrumării
superioare" (Decizia nr. 2061/941 a Uzinelor comunale din Cluj)
sau pentru că aşa prc.scrie ordinul primii de la Comandamentul
militar (Decizia nr. 5905/940 a Uzinelor de apă din Cluj).
în cele din urmă, autorităţile maghiare au mărturisit adevăratele
motive ale procedeului întrebuinţat declarând că concedierile se
întemeiează pur şi simplu pe consideraţiunea că acei funcţionari

466
„sunt români" (ordinele nr. 4536/9421, nr. 6465/9421 şi nr. 5464 n.
Direcţia C.F.M. din Debreţin şi Decizia nr. 10/942 C.P.T. a
Comisiunii Pcrmanciilc de trei de pe lângă Direcţia C.F.M.
din Debreţin).
în cursul lunii mai 1941, Ministerul de Interne maghiar a dat un
ordin prin care se dispune concedierea tuturor funcţionarilor ro­
mâni, care deşi menţinuţi de autorităţile militare ungare, din motive
de oportunitate, nu au fost numiţi de Ministerul de Interne maghiar.
Pentru a ilustra rezultatele acestor politici antiromâneşti,
inaugurate de Guvernul maghiar, este suficient să cităm
următoarele situaţiuni:
La atelierele C.F. din Cluj, unde în anul 1940 erau circa
1 680 funcţionari şi muncitori români, au mai rămas în anul 1941
doar 110. Ulterior, aceştia au fost transferaţi, retrogradaţi, şi în
ultima vreme parte din ci concediaţi.
Numai la sfârşitul lunii aprilie 1941 au fost concediaţi de la
C.F.M. din Oradea 48 români: 28 de laTg. Mureş şi opt din Cluj.
în Gârbou erau angajaţi înainte de septembrie 1940 20 de români;
astăzi nu mai suni în serviciu decât doi.
La poştă, au fost concediaţi până în luna mai 1941 un număr
de 80 funcţionari români — şi acesta numai în circumscripţia Satu
Marc, Sighet şi Oradea.
La poşta din Cluj au mai rămas doar 5-6 români. La uzinele de
apă şi canalizare din Cluj nu mai există nici un funcţionar român,
iar ia uzina electrică din acelaşi municipiu nu au mai rămas decât
doi români.
La fabrica de tutun erau sub regimul românesc 500 români,
astăzi au mai rămas numai 23.
La instanţele judecătoreşti din Cluj este un singur judecător
român, iar funcţionarii judecătoreşti au fost aproape toţi conce­
diaţi. în Poliţie nu mai există aproape nici un funcţionar român,
profesori, învăţători şi preoţi au fost supuşi aceluiaşi regim, fiind
cea mai marc parte înlăturaţi din funcţiunile lor.
 Prigoana înverşunată a autorităţilor maghiare în contra func­
ţionarilor publici a fost condusă cu aceeaşi perseverenţă şi ură şi în
contra funcţionarilor particulari şi chiar a muncitorilor români.
Mai mulţi funcţionari de cooperative (Coop. „Consumul
funcţionarilor din Cluj“, Coop. „Dacia" din Baia Mare, Coop.
„Crasna" etc.), funcţionarii din băncile româneşti (Banca „Albina"
dinTg.Mureş, Banca „Tiblcşana" din Dej etc.) precum şi mai mulţi
funcţionari din întreprinderi pur româneşti, au fost concediaţi Iară
motiv mărturisit şi fără preaviz de către conducătorii unguri care
s-au instalat între timp în fruntea băncilor.
!n acelaşi mod au fost concediaţi în toamna anului 1940 la
minele Băiţa din jud(eţul) Satu Marc peste 330 mineri de origine
română, care astăzi se găsesc în cca mai neagră mizerie.
La fabrica „Dcrmata" din Cluj din circa 700 români în anul
1940 au rămas în 1941 80; la fabrica „Schul", din 80 români, nu a
mai rămas nici unu; la fabrica de porţelan „Iris" din 340 români
au rămas doi.
Ucenicii români din comerţ din Cluj din 616 au rămas 40, iar
la fabrica de cherestea din Vişeul de Sus, din 22 ucenici români a
rămas doar unu.
Concedierile abuzive au primit o consfiinţire prin ordonanţa
nr. 4 570/941 publicată în „Bud.Koz." nr. 137 din 20 iunie 1941,
care prevede că nu se pot cere despăgubiri în baza legilor în
vigoare, pentru concedierile făcute de autorităţile militare sau de
către delegaţii acestora, înainte de introducerea legilor ungare
referitoare la raporturile de muncă şi de serviciu.
Ca încheiere, pentru a se vedea cât de odios este procedeul
maghiar, relevăm că în timp ce se ducea de unguri în Ardealul de
Nord această politică de teroare în contra funcţionarilor şi
muncitorilor români, în România au rămas zeci de mii de
funcţionari de origine etnică maghiară, faţă de care Statul român
nu a întreprins nici o măsură vexatorie şi i-a tratat cu omenie şi
înţelegerea ce se poate pretinde oricărui popor civilizat.
 XVI. DEGRADAREA DEMNITĂŢII DE OM.
PUNEREA LA JUG A ROMÂNILOR
Din toate maltratările şi chinurile şi vexaţiunile la care au fost
supuşi românii din Transilvania de Nord, fapta în care ungurii s-au
întrecut pe ei înşuşi şi care dacă nu ar fi parţial recunoscută de Statul
maghiar nici nu ar fi de crezut este întrebuinţarea copiilor şi tinerilor
români din organizaţia „Levente" (premilitar) ca vite dejug.
Această batjocură şi nesocotinţă a fiinţei dc om nu a fost un
caz izolat. întrebuinţarea românilor ca vite dejug a fost ordonată
de comandanţii prcmilitarilor în comunele Copalnic-Mănăştur-
Satu Mare,Domnin şi Vadul,jud[eţul] Sălaj,Satu Lung,Hideaga
şi Soncuta Mare-jud(eţul) Satu Mare, Rodna şi Măgura llvei,
jud|eţul| Năsăud etc.
Astfel, în comuna Măgura llvei, zece tineri români au fost
înhămaţi pentru a ara un teren, iar doi tineri unguri îi mânau cu
bicele în mână. în comuna Rodna au fost înhămaţi la un car patru
prcmilitari români, iar alţi şase care au refuzat au fost închişi în
pivniţa şcoalci şi bătuţi până la sânge. în comuna Copalnic-
Mănăştur au fost înhămaţi cu forţa la o maşină de semănat şi la o
grapă toţi tinerii prelimitari români: la 5 mai 1942, prelimitarii
români din Someuta Mare, Mogoşeşti şi Satu Lung au fost înjugaţi
la zece pluguri şi puşi să are moşia contelui Teleki, sub comanda
unui caporal ungur.
Trebuieşte subliniat că în comuna Domnin, unde dc asemenea
prcmilitarii români au fost puşi la jug, părinţii acestora au oferit
vite ca să-şi scape copiii dc această muncă umilitoare, dar
comandantul ungur a refuzat.
Această batjocură a fost dublată şi de o adevărată schingiuire
a românilor: mulţi prcmilitari români s-au îmbolnăvit după ce au
tras la jug. Trebuieşte menţionat cazul tânărului Miclca Horaţiu,
căruia făcându-i-se rău pe când trăgea a căzut jos şi a leşinat.
ncpu(ându-sc ridica, a fost lovit cu ciomagul dc c3trc supraveghe­
torul ungur sub oehii comandantului Păp Laczi.
Prin aceste fapte dc barbarie, ungurii se climincazii singuri
dintre popoarele civilizate.
XVII. ROMÂNII SUNT „AFARĂ DE LEGE"
Cu întreg patrimoniul moral distrus, c.xpuşi nimicirii materiale
sângerând din mii dc râni, românul n-arc cui sâ-i ccarâ o farâmâ dc
dreptate, fiindcă legile ungureşti nu sunt (Kiitru el, ci împotriva lui.
Rcciainaliilor sau apelurilor româneşti li se răspunde cu
cinism sau cu noi insulte, cu ocoluri ipocrite, sau, mai primar
dar cel puţin mai sincer — cu bătaie, după temperamentul celui
pus să împartă sau să păzească dreptatea. Românii sunt, în
înţelesul strict al cuvântului, „în afară dc lege", „paria".
Cazul dc la Bicazul Ardelean
Ne vom mărgini să dăm doar un singur caz pentru a ilustra
mentalitatea: c cazul de la Bicazul Ardelean.
Pcrsccuţiunilc în această puternică aşezare românească au
avut un caracter endemic, ele ţinându-se lanţ dc Ia intrarea armatei
şi până astăzi. Bătăile, schingiurilc, treceri cu forţa dc Ia religia
străbună la una din religiile ungureşti, arestări, deposedări,
batjocorirea frumosului şi străvechiul port românesc din acea
regiune, înfometări, c.xpulzări; nimic n-a fost uitat din vastul
repertoriul al samavolniciilor care s-a executat dc un an dc zile în
această marc comună românească cu cea 13 000 locuitori, dintre
care 99% români,
Ncmaiputând răbda, românii din Bicaz s-au adresat Comisiu-
nii militare gcrmano-italicnc de la Cluj care, în ziua dc 11 octom­
brie 1941, s-a şi deplasat în comună şi ascultând cererile sătenilor
le-a promis acestora că va face tot ce îi stă în putinţă pentru ca ele
să fie îndeplinite în chip mulţumitor.

470
 Cc cercau românii din Bicaz?
1. Să se revină asupra anulării reformei agrare româneşti.
2. Să nu li se răpească pământul cc l-au cumpărat de la 1918
încoace.
3. Să Tic eliberaţi cei 60 de fruntaşi ai satului, duşi la
închisorilor din Budapesta, pe la începutul lunii septembrie 1940,
sub pretext că ar fi vagabonzi.
4. Să înceteze schingiuirile.
5. Să se aprobe înfiinţară a cel puţin două posturi de învăţători
români în loc de 20 cum ar fi normal.
6. Să li se redea păşunile luate.
Cu toate că cererile au fost găsite cât se poate de juste de
Comisie — sau tocmai din acestă pricină — Iu două zile după
plecarea ci a început un adevărat uragan de ură asupra comunei
Bicazului, care a fost declarat centru comunist şi înconjurat de un
batalion de jandarmi, toate potecile fiind barate, în timp ce o
companie a început cercetările şi arestările din casă în casă.
Nemaipomenite acte de sălbăticie s-au întâmplat în zilele cc au
urmat de atunci şi până azi: 39 de arestări, bătăi şi schingiuiri
nenumărate, un număr înspăimântător de oameni fugiţi peste graniţă
în România, o atmosferă de plumb deasupra Bicazului răvăşii,
încremenit de .spaimă, lată rczullâlul operei de „cercetare"
întreprinsă drept replică a anchetei făcute de Comisia ilalo-gcmiană.
Cât pentru măsurile deosebite cu care Justiţia maghiară
împarte dreptatea — românilor deoparte şi ungurilor de alta —
amintim următorul caz recent:
Prin sentinţa nr.B. 2654/942 3 din 22 iunie 1942,Tribunalul din
Cluj condamnă la un an închisoare pe doamna lulia dr. Morariu,
pentru o scrisoare din 1 iunie 194 l.inicrccplală de Poliţia maghiară,
în cârc dna Morariu serie unei prietene din România despre greutăţile
de aprovizionare din Ungaria, întrebuinţând fraze ca acestea: „Aşa

471
cum ştii, aici toate lucrurile sunt scumpe". „Situaţia este foarte grea
în ce priveşte fSina şi untura" etc.
în acelaşi timp, asasinii dovediţi ai protopopului Aurel
Munteanu din Huedin (judeţul Cluj) au fost condamnaţi la două
luni închisoare cu suspendarea pedepsei însă ....
XVIII. OFENSE ADUSE DE UNGURI
SUVERANULUI ROMÂNIEI, CONDUCĂTORULUI
STATULUI ŞI ARMATEI ROMÂNE
în furia lor dezlănţuită, ungurii au socotit că actele de violenţă
şi teroare, persecuţiile de tot felul, nu sunt metode suricientc pentru
a sângera Fiinţa şi mândria unui adversar.
Pornirea maghiară s-a dedat şi la cele mai grave ofense aduse
Suveranului României,Conducătorului Statului şi Armatei Române.
Ilustrăm această incalificabilă atitudine cu câteva exemple
edificatoare şi caracteristicicc:
1. în volumul Erdciyde Toth Săndor, editat la Budapesta în
1941, găsim Ia pagina 100; „Ce fel de armată este armata română
s-a putut vedea după ultimatumul rusesc; au fugit pierzându-.şi
capul, dar înainte de a fugi a trădat. Nici o armată din lume n-a
păţit vreo ruşine mai mare".
2. în cursul lunii iunie 1941, Consulatul român din Cluj
raportează că prin faţa ferestrelor sale trec necontenit grupuri de
unguri, care intonează cântece patriotice cuprinzând refrenuri ca:
„Regele Valah spânzurat";
„în Ţara Ardealului n-arc să fie nici Antoncscu, nici
Banditcscu, nici Tâlhărescu".
Cântece al căror sens este să ia în batjocură ostaşul român,
tratându-I de laş.
3. „îi vom alunga pe toţi, Antoneşti, Banditeşti." Trupele ungu­
reşti cântă în cor următorul cântec:
„Regele Valah s-a dus la Cetatea Sf. Petru, s-a închis într-o
cameră murdară şi oftând întreabă pe Dumnezeu dacă mai sunt
mulţi unguri".
 4. Un cântec militar, pe carc-1 intonează actualmente premi-
litarii şi trupa sună aşa;
„Ne vom stabili cu bucătăria la Bucureşti, Regele Mihai ne va
spăla gamelele. Antonescu ne va fi ordonanţă".
5. în ziua de 30 iunie 1942, în faţa redacţiei ziarului român
„Tribuna" din Cluj, o echipă de Levenţi scoate dintr-un camion
plin de zdrenţe o tunică românească mototolită şi o veche şapcă
de ofiţer român, îmbracă cu ele un soi de manechin, pe care-l leagă
pe spatele camionului. Publicul râde cu hohote şi strigă: „Iată
Mareşalul Antonescu care adună zdrenţe".
Timp de o Jumătate de oră durează acest spectacol, fără ca
autorităţile să intervină.
Aceste trivialităţi se fac în văzul şi cu încurajarea autorităţilor
maghiare, care nu au luat nici o măsură pentru a le reprima.
Atunci când presa Europei întregi preamăreşte opera
Mareşalului Antonescu şi se închină respectuos în faţa marei sale
personalităţi, maghiarii, în contra oricărui sentiment al onoarei şi
propriei demnităţi, îl împroşcă cu ofense.
în timp ce armata română sângerază şi se acoperă de glorie pe
câmpurile de bătălie şi prin eroismul legendar al soldaţilor săi
câştigă admiraţia marilor săi aliaţi;
în timp ce zilnicele comunicate oficiale ale Marelui Coman­
dament german subliniază elanul şi vitejia trupelor româneşti;
în timp ce până şi duşmanul recunoaşte eroismul românesc şi
sacrificiile închinate cauzei româneşti;
Ungurii, „tovarăşi de luptă" pe acelaşi câmp de bătaie îşi
îngăduie josnicia de a ofensa armata noastră şi pe comandantul ci.
Românii au zidit pe câmpul de luptă cu trupurile lor hotar de
lume nouă. Morminte nenumărate ale ostaşilor noştri glorioşi stau
mărturie în ţara duşmană. Conştienţi de menirea lor, românii au
mândria de a răspunde la ofensă cu fapte de arme, alături de glorioasa
armată gcmiană. Şi sunt siguri că ziua dreptăţii nu poate să nu vină.
A*. MAB.. fond Transilvania 1920-1944, dosar 66. ff. «7-155.
CONSULATUL GENERAL
AL ROMÂNIEI Oradea. 25 iunie 1943
ORADEA
Nr. 2516
Către,
MIHAl ANTONESCU,
PREŞEDINTE AD-INTERIM
AL CONSILIULUI DE MINIŞTRI.
MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE AD-INTERIM

Domnule ministru.
Am onoarea a vă înainta,în eopie şi traducere, proccsul-vcrbal
încheiat la Primăria comunei Ip, judeţul Sălaj, în ziua de 18 septem­
brie, privitor la dispoziţiunile autorităţilor locale asupra averii şi
bunurilor celor 156 români omorâţi în acea comună în zorii zilei de
14 septembrie 1940.
Menţionez că acest proces-verbal până în prezent a fost păstrai
la Judecătoria maghiară din Şimlcu, iar în prezent se află în
original în casa Consulatului.
Prezentul raport a fost înaintat şi Legaţiunii noastre la Budapesta.

AltMJLB., rond Transilvan ;ir 133, r. 97.

i ştampila de intrare b

PROCES-VERBAL
Dresat la Primăria Ip, cuprinzând m.'isurilc I
proprietarilor de imobile deeeda|i eu prilejul mSsuril
loe în zorii zilei de 14 septembrie 1940.
 Suni prczcn|i subscrişii;
Sublocoicncm Kazal Vasilc s-a deplasat în comună tn ziua de 16 scplcmbric
1940 îi a consliiuil o comisie ai cărei membri au fost Sava losif |So6s losif).
primaail comunei, So6s Bdlinl. siibprimar. Borzdsi Ion. Bulyoszki Mihai şi
Frankoviis Antal, locuitori ai comunei. Niimijii au cercetat toate casele în cari
s-au înlilmplal cazuri de deces şi au luat măsurile următoare:
1. La toate casele unde este in via|ă proprietarul sau ruda sa ce
apropriată (bărbat, solie, lată sau mamă) nu au fost luate despre imobile nie
proces-verbal nici inventar. Numele acestora: .solia I. Crişan Teodor, nr.casei 7
Brisc Teodor, nr. casei 53; Cosiclaş Gheorghe, nr.,easei 90; Mcde.şan Vasile, i
casei 90; Crişan Gheorghe senior, nr. easei 123; Chişiu Mimi, nr. casei 14
Medeşan Gavril, nr. casei 131; Bulcovan Mihai.nr.casei 242.
2. La acele case unde proprietarul a decedai, dar ruda cea mai apropiată
((rate. cumnat ele.) este în via|ă, s-a dresat proces-verbal cuprinzănd în mod
detaliat imobilele, mobilele şi vitele,cari proccsc-verbale le anexează. Conform
proceselor-verbale .se obligă ca averea mobilă şi imobilă preluată să o păstreze şi
administreze eredincios, până când organele militare sau civile de administrai ie
vor lua măsuri în această privin|ă. Numele acestora;

Crişan loan 240

Medeşan Crăciun
Bcrelcan Petru
Zdrilea Dumitru
Mureşan Gheoghe
Bulcovan Petru
Sirca Dumitru
Crişan Gheorghe junior
Bocean loan
Sârbii Anica
Gavrilul Constantin (so|i:i lui)
Medeşan Nicolac (so|ia lui)
Crişan Nicolac (.solia lui)
Lonlca Gheorghe
Lupii loan
Cosma Gheorghe
Văd|uva| Mezei Pcim
Silea Floarea
 Medcşan Mihai
Rus Gheorghe
Lonica Gheorghe

Jurcutloan
Tigor Maria
Sirca Florian
Farcu Vasile 196
3. La acele case unde proprietarul a decedai şi nu s-a prezentai vreo rudă
apropiată, s-a dresat proces-verbal care cuprinde inventarul exact al mobilelor
şi imobilelor. Aici au sigilat casele; vitele .se îngrijesc cu furajele date, respectiv
SC dau pentru folosinţă cu chitan|ă şi contra chitanţă, prin mijlocirea notatului şi
primarului comunal, tn prezenta notarului, la dala stabilită in prealabil, vitele vor
n scoase la licitaţie. Numele acestora:

Hălmăjan loan 85
Buboi Vasile
Sărbut loan
Crişan Gavril
Văd|uva| Vocean Gheorghe 91
Sublocotenentul Kazal Vasile a atras atenţiunea celor prezenţi în mod
energic că averea celor decedaţi, tn conformitate cu dispozitiunile în vigoare, a
uecul în proprietatea stalului maghiar şi că este oprit — cu suportare de sancţiuni
— ca aceste să Tic văndute sau înstrăinate de către cineva.
Păstrarea imobilelor părăsite o lasă in sarcina Gărzii Naţionale (Ncmzcibrs),
atrăgănd atenţiunea comandanţilor Birâ Imrc şi Fazckas Paul ca să Ic păstreze în
id ndcl.ci
:il în fata celor prczcn|i şi aceştia. în|elcgăndu-l, l-au

Ip, 18 septembrie 1940

Membrii Comisiunci:
Sods losif, primarul comunei
So<5s Bălinl,subprimar
Borzăsi Ion, ajutor de primar
Bulyoszki Mihai,redactorul procesului-verbal

476
Frankovics Anlal, idem
Notar ccrcular |...|
Faragd Ştefan
Kovăcs Alcxandm
Ujhelyi Adalbert
Fazekas B. Paul
Bird Imrc

AdLMAB., fond Transilvania 1920-1944, dosar 133,ff. 98-100.

CONSULATUL GENERAL
AL ROMÂNIEI Oradea, 28 iulie 1943
ORADEA
nr. 3202

Către,
MIHAI ANTONESCU,
PREŞEDINTE AD-INTERIM
AL CONSILIULUI DE MINIŞTRI,
MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE AD-INTERIM

Domnule ministru.
Am onoarea a vă aduce Ia cunoştinţă că în comuna
Krasznahidv^g (Măierişti), judeţul Sălaj, este notar Cscrbakoy
Tibor. Acesta, pc timpul ocupării Ardealului cedat de către trupele
maghiare, era locotenent.
E! a ucis pe preotul din Trăznea. Este de subliniat că este
foarte brutal cu românii, făcând tot ce-i stă în putinţă pentru a-i
distruge, în această activitate fiind susţinut de prim-prctorul din
Şimleul Silvanici.dr. Krasznay; astfel subliniez că, din tot judeţul

477
Sălaj, cl a trimis cele mai multe fete pentru munci agricole în
Ungaria trianonică.
Prezentul raport s-a trimis şi Legaţiunii noastre din Budapesta.
Consul general,
M. Marina
Aih. MAE., fond Transi ia 1920-1944,dosar 172, f. 320.

Documentul arc două ştampile ale dcstinatanilui: /. dir. cabinetului/primii

la / 11 aug. 1943: 2. Ministerul Afacerilor Străine / intrare nr. 723KK / 1943
luna aug., ziua 17.

ADRESA ORGANIZAŢIEI DIN JUDEŢUL SĂLAJ

A UNIUNII POPULARE MAGHIARE,
PRIN CARE SE CERE CERCETAREA ŞI PEDEPSIREA
CELOR CE I-AU ASASINAT PE ROMÂNI
LA IP ŞI TRĂZNEA

Magyar Ndpi Szovetsdg Zilah, 1945, aprilie h6 17-6n

Szilăgvarmegyei tagozsta
75/1945 szăm

Foispăn Ur!
A fdktelen feliilrol tâplâlt soviniszta uszitâs 1940 oszdn
Szilâgy megydbcn sulyos esemdnyekre vezetett Ordogkur ds Ipp
kozsdgekben, ahol ezek kovetkeztdben sok ărtatlan ember
vesztettte dietdt.
Az iu cgiitldlo, romăn ds magyar ndp megbdkeicsdnek ds
Icstverisdgdnek utjăba nagyon sok akădălyt gdrditenek ezck a

478
sajnălatos 6s cddig ki ncm dcritett ippi 6s drddgkuti cscmdnyck.
A dcmokrata szcllen ncm turlicli tovăbb czckct az akadăliokat,
nicrt a dcmokrata szcllcn kdtclcss^gc minden akcdălyt clhâritani,
mcly a ndpck tcstvdriscgdnck utjdban ăll.
A Szilăgy mcgyci dcmkrata magyarsâg minddg mdlycn
sajndila ds clildllc a (brtdntckct, s most amikor a dcmokrata
szcllcm gybzclmc kovctkcztdbcn szabadon nyilvânithatja
vdicmdnydt, clsd kdtclcssdgdnck tartja cbbcn sz iigybcn
Icszogczni dllăspontjdt.
A Magyar Ndpi Szbvctsdg Szilăgy mcgyci szctvczctc az 1945,
aprilis 3-ăn tartott intczdbizott.săgi ulds cgyhangu hatârozata alapjăii
inditvănyozza ds kdri az 1940. szcptcmberdbcn Ipp ds Ordbgkut
kbzsdgckbcn a magyar honvddsdg bcvonulăsckor tortdnt vdrcs
tjcmcnycknck cgy vegycs bizottsăg ăltali kiviz.sgălăsăt, a biinbsok
azonossugănak a kJdcritdsdt ds birosăg dld ăllităsat.
E cdlbdl sziiksdgcsnak tartjuk cgy vizsgăldbizdttsăg
mcgalakităsăt olykdp, hogy cbbcn a dcmokratikus pârtok s igy a
Magyar Ndpi Szbvctsdg kdpvisclbi is hclyct kapjanak. A
mcgallapitott biinbsok vagy gyanusitottak cllcn kdrjuk a kbrbzcs
kiadăsăt. KdzrckcritdsUk vdgctt kdrjuk a dcbrcccni magyar
kormânyt is mcgkcrcsni ds kiadatăsukat kdrni, hogy buncikdrt a
hclyszindn rdcljcnek.
Ugyanakkor azonban a mcgyci magyarsdgot is sulyos sdrclem
drtc. A clszabaditb hadscrcgck nyomdban drkczb rcakcibs
cscndbrsdg a mcgye mcgyar fcrtiai kbziil tbbbszdzat bsszcszcdctt
fbkdnt a szilăgycschi ds tasnddi jdrdsokban ds czckct a rcakcibs
rcszim dlldl fcnntartott Fbldvdri. Focsdni, Târguzsiuli ds mds
ismcrctlcn intcmălb tdborokban gyiijtottcbsszc. Ezck ott hbnapokig
szcnvcftck, sokan ma is szcnvcdnck ds az cmbcrtclcn bdndsmbd,
dhsdg kovctkcztdbcn tbbbcn mdr cddig dlctiikct vcsztcttdk. A M. N.
Sz. kdri cnnck az iigynck a kivizsgdldsdt is a annak a mcgallapitdsat,
hogy kik az okai ds kik fclclbsck a magyar fdrtiak tbmcgcs
clhurcolasadrt, az inlcrndlb tdborban tortdnt cmbcrtclcn

479
banâsm6d6rt 6s igy az ott elpusztultak halâlâdrt. A biinosok
cltrogatisât 6s birâsag 616 ailitisât âbben az esetben is kdrjiik.1
Foispân Or! ugy drczziik, hogy az itt feltiintetett sdrcimck
kiviszgalăsaval ds a biinosok megbiintetdsvel az itt cgyiittdld
român ds magyar ndpdk megbekdidsc utjâban ălld utolsd akadăly
is clharul, s a kdt ndp az igazi demokrâcia jegydban zavarlalanul
folythatatja tcstvdri dietdt.
Ismervc Foispân Or igazi demokratikus gondolkodâsâ
tudjuk, hogy jelen kdrdsiinkct tcljds sullyal fogja tâmogatni ds
annakdemokratikus szcllembcn val6 elintdzdset biztositani.
Fogadja Foispân Or nagyrabccsuldsiink bszintc kifcjszesdt.
teljes tisztelcttel
Româniai Magyar Ndpi Szbvetscg Szillâgy
megyci szcrvezetdnek intdrdbizottsâga ncvdben
slnok fbtitkâr
Dr. Nemdcz Aloizius [...1
AdLSJIJ., Bucureşti, fond P,dosar 4(K)22, voi. 4,f. 324.

UNIUNEA POPULARĂ
MAGHIARĂ Zaltiu, 1943,aprilie 17
Organizaţia judc|can3 S3laj
75/1945
Domnule Prefect,
Şovinismul nestopat din toamna amiliii I94U a provocat grave incidente în
judelui S3laj. tn comunele TrSznea şi Ip, din această cauză miil|i oameni nevoiaşi
şi-au pierdut viafa.
Aceste evenimente condamnabile şi nechibzuite dc la Ip şi Trăznea ridică
numeroase grcul3|i în calea împăcării şi frăţiei populaţiei româneşti şi maghiare
caro convieţuie.sc aici. Spiritul democratic nu poate admite aceste piedici, pentni
că este datoria spiritului democratic să înlăture toate obstacolele care stau în calea
frăţiei dintre popoare.
 Maghiarimca democrata din Sălaj dinloldcauna a regretat şi a condamnat
cele întămplatc, şi acum, când ca urmare a victoriei spiritului democratic îşi poate
exprima liber opinia, consideră ca o primă obligaţie precizarea punctului său de

Organizaţia Uniunii Populare Maghiare din Sălaj, pe baza hotărării cu

unanimitate a Comitetului său Executiv din 3 aprilie I94S, propune şi cere
cercetarea de către o comisie mixtă a evenimentelor săngeroase prilejuite de
intrarea armatei ungare, identificarea vinovaţilor şi trimiterea lor in fata

tn acest scop considerăm util ca din comisia de anchetă constituită să facă parte
reprezentanţii partidelor democratice şi, astfel, inclusiv reprezentantul Uniunii
Populare Maghiare. împotriva vinovaţilor dovediţi sau bănuiţi.cerem începerea
urmăririi. Pcnini capturarea lor,ccicm şi sprijinul Guvernului ungar de la E)cbrc|in,
pentru găsirea şi extrădarea lor,pentru a răspunde personal la fa|a locului.
Totodată şi magliiaririKadin judc| a fost grav afectată. Jandamieria sosită după
armata eliberatoare a adunat mai multe sute de bărbaţi maghiari. mai ales din plasa
Cehul Sil vanici şi Tăşnad, şi pe aceştia i-a dus in taberele de internare întreţinute de
regimul reacţionar în Fcldioara. Focşani,Târgu Jiu şa. Aceştia au .suferit acolo luni
de zile, mulţi suferă şi azi din cauza tratamentului inuman,a foametei şi mul|i şi-au
pierdut viata. Uniunea Populată Maghiară cere recunoaşterea şi cercetarea acestor
evenimente. stabilirea cauzelor şi responsabilităţilor pentru reţinerea şi transportarea
în masă,cu forşa, a bărbaţilor maghiari, Iratamcntul inuman din uibctele dc internare
şi moartea unora. Cerem şi in aceste cazuri arestarea vinovaţilor şi .aducerea lor in
fa|a tribunalului.1
Domnule prefect! Susţinem că şi cercetarea suferinţelor de mai sus,
sancţionarea vinovaţilor să înlăture şi ultimele obstacole în calea convieţuirii
democratice, frăţeşti între popoarele romăn şi maghiar.
Considerându-vă. domnule prefect, ca un om cu gândire adevărat demo­
cratică, ştim că prezenta cerere va fi sprijinită în totalitate şi sc va bucura dc o
soluţionare în spirit democratic.
Primiţi, domnule prefect, cxprcsiiinca sinceră a înaltei noastre stime. Cu tot
respectul. în numele Comitetului Exeeutiv al Uniunii Populare Maghiare din
judeţul Sălaj.

Preşedinte, Secretar general.

h.SJU.. Bucureşti, fond P,dosar40022, V(

reciproce romfino-maghiate". înlr-aJc'

acţiunea a fosl filcută de căire Airnala sovieiicA. sau la cererea expresA a Pulcrikir Aliaic.
prin Comisia Aliată ile Cunirol. fn prima săpiamAnă după 23 august 1944. aproximativ
150 000 Uc soltlali. 6 OOO de onieri şi 6 000 tic subonicri romini au fost luu|i prizonieri de

primgvara lui l94S.au fost lua|i în pri/oniciat mul|i civili — români.evrei, maghiari,
germani. Erau duşi în Rusia şi puşi si muncească in mine. Ca clapă intermediară în dramul
spre U .R.S.S..erau |inu|i un timp în lagăre de pe teritoriul României, administrate de ruşi:
cel mai mare şi mai cunoscut a fost lagărul de la Focşani. Faptul era conscnutal şi in
proccsul-verbal al primului Congres al Grupurilor democratice evreieşti din nordul
Transilvaniei, linul la Cluj în perioada 3-6 martie 1945: ..Prizonierii evrei se află în lagărul
de la Focşani şi.cu toate eforturile de a-i elibera. 600 dintre ei au şi fost e\pcdia|i în Uniunea
Sovietică". Măsura internării unor ceiă|cni — sub acuz.a|ia colaborării cu armatele
maghiaro-germane — era prevă/uiă expres de către Convenţia de armistiţiu din 12
septembrie 1944. în an. 2. aceasta având şi o anexă: ..Măsurile prevăzute la ari 2 al
Convenţiei referitoare la internarea cetăţenilor gemtani şi unguri, aflători în teritoriul
României, nu se aplică cetăţenilor de origine evreiască ai acestor |ări". Aplicarea acestor
prevederi a fost făcută la cererea Armatei Roşii şi cu depăşirea celor hotărâte. Guvernul
român poale fi acuzat cel mult că nu s-a opus acelor deponări. tii .icel moment. însă.
România era practic sub ocupaţie. Pentru dcponările în U.R.S.S vezi şi L loan.2Jaugu.sl
1944: In Moldova pc umie/e pri/nnîen'/nr românişi Slonw Leibovici-Laiş. A doua deponare
— ambele în ..Magazin istoric" din mai 1996. Lipsa dc cnluz.iasm a autorităţilor româneşti

România a provocat un ultimatum al generalului Vinogradov. din partea Comisiei Aliate

de Control.către C. Sănăicseu. la 31 octombrie 1944.cerând: I. To|i supuşii germani şi
re speciale pân
41 5' prefecţii < c sabotează îndeplinire

Angliei şi Franţei: ca urmare, şi puterile occidentale poartă responsabililalca pentru

impunerea inicmării unor germani şi maghiari). Ministerul de Interne înainta Consiliului
dc Miniştri referatul nr. 111 068/1 noiembrie 1944. intitulat RegulaiiKnlulpcnlni inriinlaica
fi fuiK'lionaiKa centrelor dc inlcmaK.ee trebuiau organizate pentru deţinerea persoanelor
prevăzute la an. 2 şi 15 din Convenţia de armistiţiu: Resulamenlulva deveni.după aprobare.
Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 762/6 noiembrie 1944. prin care .sc dădea caracter oficial
lagărelor din România. Problema internării in lagăre a unor maghiari şi germani din
România csie tratală de Dumitra Şandra în Meiamorfmclegulagului mmine.se. CenlKle de
internam: 1944-1945.în ..Arhivele totalitarismului".an II.nr. 1-2/1944.pp. 7-21.
TRIBUNALUL SĂLAJ
Cabinetul 2, Instrucţie
Dosar 20/1945

DEPOZIŢIE DE MARTOR
luată astăzi 23 iulie 1945
înaintea noastră, dr. Simion Pop, judecător de instrucţie
delegat la Cabinetul 2 al Tribunalului Sălaj, asistat de grefierul
Cabinetului, Valentin Prejescu, s-a prezentat martorul şi declară;
Mă numesc Scurt Grigore, de 54 ani, născut şi domiciliat în
comuna Ip, judeţul Sălaj, de profesiune agricultor şi cantor
bisericesc la Ip, înrudii cu părţile nu este, duşmănie şi interese în
cauză nu are, după depunerea legiuitului jurământ pe Sfiântal
Cruce, conform art. 153 Prţocedură] p[c]n[ală], asupra celor ce
este întrebat declară următoarele:
în ziua de 8 septembrie 1940, dimineaţa pe la orele 8, a intrat
în comuna Ip Armata ungară, venind dinspre partea comunei
Portilău. Eu singur român (ceilalţi toţi dintre intelectuali s-au
refugiat) am luat parte în grupul celor ce primeau Armata în sat.
Am stat lângă preotul reformat. Tot în acea zi, un plutonier a
umblat cu o grenadă şi, fiind turmentat de băutură, grenada a
explodat în mâna lui, om'orându-l pe el, un soldat, doi cai şi a
distrus o c.ăruţă. în scara aceleiaşi zile am fost arestat eu, fiul meu
Grigore, fiul meu Gavrilă, familia Aci, Bocian loan cu fiul său
Vasilc, Sirca Dumitru, Vasile Chifor cu fraţi şi surori şi alţi români
din comună.
în noaptea de 13sprc 14septembric 1940,a venit Annata ungară
dinspre partea comunei Nuşfalău şi au umplut satul. Formaţi în
grupuri de câte 5-6 ostaşi, comandaţi de caporali şi sergenţi şi
conduşi de câte un locuitor de origine cinică ungară din comuna
noastră, acei care erau încadraţi în Garda Naţională au cutreierat tot

483
satul, umblând din casă în casă la români, după indicaţiile date de
conducătorii lor, anume gardienii civili din sat de la noi. Toată noap­
tea se auzeau rafalele de mitralieră şi împuşcători de armă prin sat.
La ora 4 noaptea a venit un grup de cinci soldaţi, cu al şaselea
comandant de gardă în grad de caporal şi care au fost conduşi de
Cscpei Sigismund, care a rămas în ogradă, iar militarii au intrat în
casă şi au început cercetări cu mine şi familia mea. S-au legat de
portretele M[ajestăţilor] L[or) Regele Carol şi Regele Miliai I,care
erau atârnate pe perete şi după multe chibzuinţe şi părerile ostaşilor
din gardă (făcute în faţa noastră) ca să ne împuşte sau să ne lase în
viaţă, la propunerea unui ostaş mai vârstnic am fost lăsaţi în viaţă
pe motiv că vorbesc frumos ungureşte. Garda s-a retras.
Precizez că gardianul care i-a adus la mine, anume Cscpei
Alexandru, a stat tot timpul în ogradă, n-a intrat în casă şi nici nu
s-a amestecat în di.scuţia ostaşilor.
Mai târziu, Bir6 Emcric mi-a povestit că în noaptea măcelului
Borzăsi Francisc l-a sculat pe el, dându-i ordin să meargă după-
amiază noapte în serviciu şi pentru a conduce Garda. Mai precizez că
comandanţii Gărzilor Naţionale la noi au fost: Bir6 Emeric, Fazckas
B. Paul şi Csepci I. Alexandru.
în noaptea măcelului au fost omorâţi 156 români de ambele sexe
şi îngropaţi la 14 septembrie, într-o groapă comună. La înmomiân-
tare era adunat satul întreg şi acolo un jandarm ungur mi-a propus să
semnez un proces-verbal din care rezulta că românii au atacat din
spate pe Armata maghiară şi, ca o rcacţiunc, aceştia au executat pe
români. Eu am refuzat semnarea procesului-verbal pe motiv că am
fost emoţionat de toate cele petrecute şi văzute. Altceva nu ştiu.
După citire stăruie şi semnează.
Scurt Grigore
Judcfcătorj instructor delegat
Cabfinct] 2
dr. Simion Pop Grefier, Valentin Prcjcscu
AdLSJU., Bucureşti, fond P.dosar 4(X)22, vot. tV, f. 250.
TRIBUNALUL SĂLAJ
Cabinetul 2, Instrucţie
Dosar nr. 20/1945

înaintea noastră, dr. Simion Pop, judecător de instrucţie, delegat

la Cabinetul 2 Instrucţie al Tribunalului Sălaj, asistat de grcncnil
Cabinetului Valentin Prcjcscu, s-a prezentat bănuitul şi ne declară;
Mă numesc Fdrisz Francisc, născut şi domiciliat în comuna Ip,
judţcţull Sălaj, de 36 ani, de naţionalitate română, condamnat n-a
fost. serviciul militar satisfăcut la Rcg|imcntul| 33 Artilerie, avere
arc trei jugărc şi casă ţărănească, de profesiune agricultor, asupra
celor CC este întrebat declară: în anul 1940, după pronunţarea Arbi­
trajului de la Vicna, trupele maghiare au intrat în comuna noastră în
ziua de 8 septembrie, într-o zi de vineri dacă-mi aduc bine aminte,
înainte de retragerea Jandamierici române, la îndemnul jandarmilor
români, pentru menţinerea ordinii s-a constituit şi în comuna noastră
o Gardă cetăţenească, din care gardă, după cunoştinţele mele, făceau
parte Bird Emeric, Fazekas P. Paul şi Cscpci I. Alexandru, toţi trei
foşti plutonieri în Armata maghiară şi comandanţi ai Gărzii. Dintre
membri îmi aduc aminte de Cscpci Sigismund, Cscpei I. Francisc,
Kisfalusi Alexandru, Bdres K. Vasile,B6rcs F. Sigismund şi Bird I.
Emeric. Apoi Osz Andrei, Bor/ăsi Ferene şi aceştia Fiind membri în
Garda Naţională cetăţenească.
Măcelul s-a întâmplat într-o zi de vineri spre sâmbătă, în 14 sep­
tembrie 1940, noaptea. Măcelul a fost executat de soldaţii ma­
ghiari — circa o companie mărime — şi care companie era
întovărăşită şi de următorii gardieni civili: Kisfalusi Alexandru,
Csepci Sigismund , Bdres F. Sigismund, Csepci I. Francisc, Bdres
K. Vasilc. Ştiu că au căzut jertfă măcelului 156 locuitori în comuna
noastră. Altceva nu ştiu.
 Citindu-i-sc, stăruie şi semnează, după ce i s-a citit în limba ma­
ternă de către d[omnu]l judefcător] instructor delegat dr. Simion Pop.
F6rizs Perene
Jude[cător] instructor delegat
Cab[inet] 2
dr. Simion Pop

AdLSJU., Bucuroşii. fond P,dosar40022. voi. IV. f. 220.

TRIBUNALUL SALAJ
Cabinetul 2. Instrucţie
Dosar nr. 20/1945

DEPOZIŢIE DE BĂNUIT
luată astăzi 23 iulie 1945
înaintea noastră, dr. Simion Pop. judecător de instrucţie,
delegat la Cabinetul 2 Instrucţie al Tribunalului Sălaj, asistat de
grericrul Cabinetului Valentin Prejcscu. s-a prezentat bănuitul în
stare de arest, şi declară:
Mă numesc Kisfalusi Alexandru, de 49 ani. născut şi domici­
liat în comuna Ip.judfcţul] Sălaj. în prezent deţinut la Peniten­
ciarul Zalău de către Siguranţa Statului din Zalău, avere două
jugăre. vie şi o casă ţărănească, cu armata satislăcută la unguri, dc
profesiune agricultor, condamnat n-a fost; asupra celor ce este
întrebat declară următoarele:
în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940. circa pe la orele 3.
m-am prezentat la serviciu în Garda Naţională din comuna Ip.
Imediat după ce am sosit acolo, a sosit o grupare mai mare de soldaţi
unguri, câţi au fost eu nu pot preciza. M-au luat din Corpul de
gardieni, fără să ştiu cu ce destinaţie. Am auzit că pe unul îl numeau
soldaţii pc nume Stegar şi acest Stegar, în calitatea lui de comandant,
mi-a dat ordin să-i arăt casele din comună unde locuiesc români.
Astfel, eu i-am condus pe aceşti soldaţi la casele lor: Tuş Uie, Crişan
loan (păstor), Medeşan Crăciun, Bcretean Petru şi Jolţa Dumitru. La
acasa lui Tuş Ilie am auzit două detunături de armă, iar casele
celelalte mai multe detunături, care azi nu le pot determina.
Echipa care conduceam eu era compusă din IS soldaţi, din
cari doi mă păzeau pe mine.
Cu ocaziunca aceasta, după cunoştinţa mea au mai figurat, ca
şi mine, conducători de echipe de execuţie, următorii: Bdres
Vasile, Csepei Francisc, Csepei Sigismund, Bir6 I. Emeric.
Despre alţii nu am cunoştinţă.
Doresc să predau încă atât că viaţa lui Jolţa Dumitru şi a soţiei
sale cu am salvat-o.
Echipa condusă de mine a omorât câte nouă persoane.
După citire şi explicare în limba maghiară de către d[omnu]l
jude(cător) Instrfucţie] delegat dr. Simion Pop. stăruie şi semenază.
Kisfalusi Sândor
Jude(cător) instructor delegat
Cab[inet] 2
dr. Simion Pop Grefier, Valentin Prejescu
AdLSJU., Qucureşii, fond P,dosar40022. voi. P r. 221.

TRIBUNALUL SĂLAJ
Cabinetul 2, Instrucţie
Dosar nr. 20/1945
DEPOZIŢIA DE ÎNVINUIT
luată astăzi 24 iulie 1945
înaintea noastră, dr. Simion Pop, judecător de instrucţie, dele­
gat la Cabinetul 2 Instrucţie al Tribunalului Sălaj, asistat de
grefierul Cabinetului, Valentin Prejescu, s-a prezentat învinuitul
în stare de arest şi ne declară:
Mă numesc Csepci Sigismund, fiul lui Cscpei Alexandru, de
S8 ani, de profesiune muncitor la C.F.R., născut şi domiciliat în
comuna Ip,jud[eţul) Sălaj, căsătorit lără copii, dispensat dc serviciul
militar, avere arc trei jugăre dc pământ, condamnat n-a mai fost;
asupra celor ce sunt întrebat declar unnătoarclc:
în noaptea zilei de 13 spre 14 septembrie 1940, ca membm al
Gărzii Naţionale maghiare, am fost de serviciu şi cu, după miază­
noapte, când pe la ora 3 a venit la Corpul dc gardă, unde nc găseam
noi, un locotenent din armata maghiară, care nc-a dus cu el în curtea
şcoalci, unde se găsea o trupă militară maghiară repartizată pe gmpe
mici. Pe noi câte unul nc-a repartizat la aceste grupe mici dc soldaţi
şi la somaţia lor, după cc-am fost luaţi la mijloc între ci, să Ic arătăm
unde sunt casele româneşti. Eu am umblat pe la următoarele căşi
cu grupa dc soldaţi la care am fost repartizat: la familia Jurcuţ şi la
Butcovan Mihai. Eu nu intram în curte, aşa că nu pot preciza câte
persoane au executat .soldaţii. Pe cât am auzit cu, executările s-au
lăcut în curţile oamenilor. Am mai fost şi la casele lui Moroşan
Gheorghe, unde de asemenea soldaţii au executat pe cei din casă,
câte persoane nu .ştiu.
După aceea, ne-am întors în altă stradă, unde grupul meu a
convenit cu Fazckas B. Paul, care stând dc vorbă cu soldaţii, a ieşit
din casă unui om cu numele dc Sirca, pe care l-au întrebat soldaţii
că unde merge. A răspuns că la maşină. L-an întrebat dc ce origine
etnică este. A răspuns că este român. Atunci l-au invitai în casa lui
şi l-au executat pe loc. După aceasta, împreună cu Fazckas am
căutat să convingem pe soldaţi să nu mai masacreze populaţia
românească. Am şi ajuns la oarecare rezultat, căci după aceasta au
executai numai două persoane la o singură casă.
Cine a înfiinţat Garda Naţională maghiară nu ştiu şi nici nu pot
preciza. Doar atât mai pol spune, că în timpul nopţii masacrului cu
eram dc serviciu cu Kisfalusi Alexandru, Bdres Vasilc şi Csepci
Francisc; dc restul nu-mi aduc aminte.

488
 Altceva nu am de spus.
După citire în limba maghiară de către d[omnu]l judecător
dr. Simion Pop, stăruie şi semnează propriu.
Csepei Zsigmond
Judclcător] instructor delegat
Cablinetl 2
dr. Simion Pop Grefier, Valentin Prejescu
AdLSJU., Bucureşti,fond P,dosar40022. voi. IV. f. 235.

TRIBUNALUL SALAJ
Cabinetul 2, Instrucţie
Dosar nr. 20/1945

DEPOZIŢIE DE ÎNVINUIT
luată astăzi 24 iulie 1945
înaintea noastră, dr. Simion Pop, judecător dc instrucţie,
delegat la Cabinetul 2 Instrucţie al Tribunalului Sălaj, asistat de
grefierul Cabinetului, Valentin Prcjc.scu, s-a prezentat învinuitul
în stare dc arest şi ne declară:
Mă nunie.se Soos Jozscf, fiul lui Soos Fnineisc.dc 61 ani.de
religie reformat, dc profesiune agricultor, născut şi domiciliat în
comuna Ip. judeţul Sălaj, căsătorit, cu cinci copii, dispensat dc
serviciul militar, care ştie şase clase primare, avere arc zece jugărc
pământ şi o casă ţărănească, condamnat n-a fost; asupra celor ce
sunt întrebat declar următoarele:
Pe mine, înaintea masacrului eu vreo două zile, m-a numit
primar al comunei Ip administraţia militară maghiară din Plasa
Şimleul Silvanci.
 Eu nu am fost nici membru, nici comandant în Garda Naţională
din comuna Ip şi despre masacml întâmplat în ziua de 13 spre 14 sep­
tembrie 1940 am luat cunoştinţă abia în ziua de 14 septembrie, după
terminarea lui. Nu corespunde adevărului depoziţia lui Maria
Medeşan, că cizmele ei şi ale feciomlui său mort, cu numele Victor,
s-ar fi găsit mai târziu în picioarele nurorei mele So6s Maria şi [...] în
picioarele mele. Numita este în duşmănie cu mine şi de aceea a
declarat acest lucru.
în calitatea mea de primar, de pe atunci ştiu că un bidon cu
unsoare şi un viţel au fost furate de Nagy luliu din Şimleul Silvaniei,
de la casa victimei Sârbu loan. Despre alte jeafuri nu am cunoştinţă.
Eu nu am făcut nici un inventar al averilor celor masacraţi, căci
aceste inventarieri au făcut administraţia militară maghiară.
Altceva nu ştiu nimic.
După citire în limba maghiară, de d[omnu]l judecător dr. Simion
Pop, străruic şi semnează propriu.
So6s J6zsef
Judeţcător] instructor delegat
Cabţinet] 2
dr. Simion Pop Grefier, Valentin Prejescu
Alh. SJU., Bucureşti, fond P. do.sar 4(K)22. voi. IV, f. 240.

104

LEGIUNEA DE JANDARMI SALAJ

SECŢIA JANDARMI NUŞFALĂU
Nr. 129.
Strict secret
Către,
POSTUL DE JANDARMI NU.ŞFALĂU
în conformitate cu ordinul telefonic nr, 337/1945 al Legiunii şi
datele raportate în istoricul iredentei Maghiare, începând de mâine.
15 august 1945, veţi trece la executarea celor mai minuţioase şi
complete cercetări pentru stabilirea adevărului, dresa acte legale,
care împreună cu vinovaţii se vor înainta de urgenţă Legiunii aşa
cum prevede ordinul.
în acest scop, orice alt serviciu al postului se suspendă timp de
trei zile pentru executarea acestei cercetări, care să fie oglinda fidelă
a capacităţii şefului de post, din punct de vedere al ofiţerului de poli­
ţie judiciară, cum şi a dragostei sale de a-şi servi Patria şi Neamul.
Pentru reţineri peste 24 ore cereţi prelungire telefonic
Parchetului. La pază şi urmărire se va cerc şi concursul bunilor
români, însă nu singuri, ci cu jandarmi, spre a evita neplăceri sau
acte de răzbunare.
Atrag atenţiunea ca totul să fie absolut legal, cu tact şi cu toată
perseverenţa a da dovada unor oameni pregătiţi, culţi şi cinstiţi.
Nu veţi admite nici o excepţie sau scuză.
Actele în trei exemplare, originalul cu indivizii pentru Legiune
— unul pentru post şi altul la secţie — urmând a se întocmi dosar
suspecţi celor vinovaţi .şi supraveghea. Raportaţi primirea.
Şeful Secţiei jandarmi,
plutlonicr] major [...]
Aih. S JLI., Bucurc.şii. fond P. d 1)22. vot. 6, f. 9.

SECŢIA lANDARMl NUŞFALAU

PROCES-VERBAL

Astăzi şasesprezece, luna august, anul una mie nouă sute

patruzeci şi cinci, în comuna Ip.
Noi, jandarm plot(onier) major Ştefan Gheorghe, şeful Secţiei
de jandarmi Nuşfalău din Legiunea de jandamii Sălaj, asistat fiind
de d[omnu]l Pordea Pavcl, preot gr(ecoJ-catolic şi Crăciun Ilie,
primarul comunei, ambii din comuna Ip, judeţul Sălaj, având în
vedere ordinul telefonic nr. 407/[ I ] 1945 către Postul de jandarmi
Plopiş, telefonic — prin care se ordona a se cerceta şi dresa acte
pentru atrocităţile comise de populaţia şi trupe maghiare, în
septembrie 1940, contra populaţiei române din comunele Ip,
Cosniciul de Jos, Cosniciul de Sus, Cerişa şi Marca, judeţul Sălaj,
iar actele dresate să fie înaintate împreună cu vinovaţii. Şi având
în vedere că la aceste posturi lipsesc şefii de posturi, titularii fiind
internaţi în spital, am procedat personal la executarea acestor
cercetări şi, prin investigaţiunile lăcutc, am stabilit că în comuna
Ip au fost omorâţi următorii;
Cei prevăzuţi în tabelul nominal alăturat, care face parte inte­
grantă din acest proces-verbal, ccrtificându-sc de noi; se anexează
la fila nr. 18. Executarea a avut loc în noaptea de 13/14 septem­
brie 1940 şi în ziua de 16 septembrie 1940 a mai fost executat Glii for
Victor. Am mai stabilit că înainte de împuşcare, în ziua de 13 sep­
tembrie 1940, au fost bătuţi mai toţi fie acasă, fie adunându-i în
stradă. Că înainte de sosirea trupelor maghiare, după ce s-au retras
cele române, maghiarii localnici din Ip au înfiinţat o aşa-zisă Gardă
Naţională a lor, sub pretextul menţinerii ordinei, dar care în schimb
a trecut la maltratarea populaţiei de origine românească, prin loviri,
atât ci, cât şi locuitorii maghiari cc nu compuneau Garda, dar în văzul
lor. Compunerea acestei gărzi este cea din alăturatul tabel nominal de
la fila nr. 20 cc face parte integrantă din proces. în continuarea
cercetătorilor, spre ccic legale.

Şeful Secţiei jandarmi Nuşfalău,

plotlonicr] major Ştefan Gh.
Mţcmbril asistenţi: I. Crăciun, prţcot) Pordea
Alh.SJU., Buciireşii, fond P,dosar4(X)22.vol. IV. I. 176.
TRIBUNALUL POPORULUI CLUJ
Acuzator public
Cabinetul IV
PROCES-VERBAL
Şedinţa din ziua de 7 noiembrie 1945
INTEROGATOR
conform art. 304/305
pro[cedură1 penală

Numele acuzatului; Bir6 Emeric senior

Etatea; 70 ani
Rcligiunca; reformată
Locul naşterii; Ip
Locuinţa; com[una] Ip,jud[cţul] Sălaj
Ceţăţenia; română
Ocupaţia; agricultor
Starea civilă; căsătorit
Averea ce posedă; 16 ha pământ şi casă în com[una| Ip.'doi
boi şi o vacă.
Situaţiunca militară; satisfăcută — gradul de plutonier
Condamnat în trecut;
După ce i s-a pus în vedere infracţiunea de care este învinuit,
declară;
La dala Arbitrajului de la Viena erau în comuna Ip circa 330-350
case (fumuri), din care 60-66 româneşti, [restul] ungureşti, cu
excepţia a vreo nouă case evreişti. întotdeauna, înainte şi după
Arbitrajul de la Viena, ungurii şi românii din com[una| Ip au trăit în

49.3
bună pace şi armonic. Precizez că, după ce s-a auzit în sat la noi
despre cedarea Ardealului de Nord, românii au păstrat aceeaşi atitu­
dine liniştită, lărănici o manifestaţiunc contra populaţiei maghiare.
Trupele române în retragere au trecut şi prin comuna noastră
şi fără nici un incident. Nu am auzit pe nici un locuitor ungur să
se plângă că i s-ar fi făcut vreo neplăcere de către soldaţii români
în retragere.
Sâmbătă 7 septembrie 1940, pe la orele 9 dimineaţa am venit
de acasă — din capătul satului — spre centrul comunei şi pe stradă
am văzut multă lume. Atunci am văzut când a trecut ultima maşină
a Armatei române. în care erau trei sau patru ofiţeri. Maşina s-a
oprit în faţa Postului de jandarmi şi un maior român din maşină
s-a adresat locuitorilor, care se strânseseră curioşi în jur, spunând
că alţi militari români nu mai sunt care să treacă şi că peste un sfert
de ceas vor sosi şi trupele maghiare. Apoi maşina şi-a continuat
drumul liniştit.
într-adevăr, după vreun sfert de oră sau ponte o jumătate de oară
au sosit primele maşini ale Armatei maghiare. O primă maşină, în
care erau 3-4 ofiţeri unguri, s-a oprit la Postul de janclaimi şi ofiţerii
au comunicat că din urmă vin trupele maghiare. Apoi maşina şi-a
continuat drumul.
Au început curând a sosi trupe, călăreţi şi altfel dc armată, care
s-a scurs timp dc vreo două zile.
Un locot[cncnt|-coloncl,al cărui nume nu-l ştiu.a stat timpdc
două zile cartiruit la învăţătorul Ujhclyi Adalbcrt. Acest ofiţer
reprezenta Comandamentul. Adevăratul Comandament a fost.
însă, la Şinilcul Silvanici, care a rămas acolo multă vreme, până
după masacrele din comţuna] Ip. Nu cunosc pe comandant.
Sâmbătă, 7 septembrie 1940, pe la ceasurile 3 după-masă.în
timp ce mă aflam pe dealul viei, numit şi „fogas". am auzit o
explozie puternică în sat. Uitându-mă într-acolo, am văzut fumul
dc la explozie în locul unde .ştiam că este un pod, între casele lui
Csepei Gheorghe, So6s F. Paul .şi Egri Bălint. Am plecat spre sat.

494
dar nu imediat, astfel că, peste vreun ceas eram chiar la locul
exploziei. Coloana militară era oprită în loc. L|ocotencn]t-colonelul
comandant (acela care a locuit la casa învăţătorului) cerceta cazul.
Până la urmă s-a stabilit, după cum am aflat de la soldaţi, că o
bombă explodase în căruţa unui soldat din trenul regimentar.
Această bombă distrusese în explozie partea din urmă a căruţei şi
ucisese un caporal şi un plutonier. Nici un civil nu a fost atins. Alţi
doi soldaţi erau răniţi. De fapt, nu ştiu dacă explodase o bombă sau
vreo lădiţă cu grenade, cum aveau soldaţii asupra lor.
Cu ocazia cercetării, l[ocotcncn]t-colonclul a luat declaraţii de
la vreo patru civili români, pe care i-a trimis în stare de arest la
Zalău, de unde li s-a dat drumul în libertate. Aceştia erau proprietari
români; văduva lui Aciu Emil, Cozariu Gheorghe, ginerele lui Aciu,
anume Rugan Dumitru şi ucenicul morar Bartha Emcric (ungur).
Despre aceştia se spusese la început că ci ar fi aruncat o bombă
infernală asupra căruţei. Dar menţionez că moara unde se aflau cei
patru este la o distanţă de un sfert de km de locul exploziei.
L[ocotcncn]t-colonelul a rămas în comună până luni 9 scpt[em-
bric) când a fost înmormântarea soldaţilor, unde l-am văzut.
întâmplarea aceasta nu a produs în comună nici o manifestare,
doar că se regreta nenorocirea. Se spunea în comună că un slovac,
care era locuitor în nu ştiu care comună, s-ar fi aflat la moară pentru
a măcina bucate şi cu această ocazie a adus şi predat soldaţilor
unguri o traistă cu mere şi se bănuia că în traistă ar fi fost şi bomba.
Primar al comunei fusese Crişan loan. După 2-3 zile a fost pus
So6s Jdzscf. Oamenii nu au ales primar şi nu ştiu cine l-a numit,
locotlcncntl-colonelul sau preotul reformat împreună cu învăţăto­
rul. Post de jandarmi nu a fost înfiinţat atunci în comună, ci în
comluna] Nu.şfalău, nu ştiu data. Dar în ziua de 13 septembrie şi
înainte cu câteva zile am văzut în comună, încă de luni, la înmor­
mântarea soldaţilor. Jandaimi care patrulau prin comună. Jandarmii
români au rămas în comună până la retragerea ultimelor coloane
române, relrăgându-se o dată cu ele. Dar înainte de plecare au

495
orânduit o Gardă cetăţenească de pază, compusă din locuitori unguri
şi români din comună. care să facă paza de noapte până la asigiuarea
pazei de autoritatea maghiară. Despre acest lucru am auzit de la
Bdres F. Sigismund. Eu n-am făcut parte din Gardă. După intrarea
trupelor maghiare, şi anume duminică după-aniiaza, am fost chemat
la easa învăţătorului Ujhelyi, unde era cantonat l|ocotcncn)t-colonc-
lul comandant. Erau acolo: acest ofiţer, învăţătorul, cu, Fazckas B.
Paul, Csepci Alexandru şi So6s Bălint (care mă şi anunţase să vin).
Ujhelyi sau l[ocotcnen]t-colonelul ~ nu-mi amintesc care dintre ci
— nc-a spus că trebuia să „înfiinţăm" Garda şi că am fost chemaţi
pentru aceasta noi cei menţionaţi mai sus, deoarece aveam grade de
plutonier în armată, cu excepţia lui Sods Bălint. care era sergent.
Când cei doi au pus chestiunea organizării Gărzii, cu am spus că
sunt bătrân şi nu voi putea satisface aceste cereri. Garda avea
misiunea de a face patrulări în comună noaptea, legitimând
persoanele şi făcând paza de noapte.
Deşi am fost prezent la toată discuţia şi am plecat toţi deodată,
declar că nu ştiu ce au spus Fazekas B. Paul. So6s Bălint şi C.scpei
Alexandru relativ la înfiinţarea şi organizarea Gărzii. Ştiu însă
hotărât că luni, când a fost înmormântarea soldaţilor. Garda era
deja înfiinţată şi organizată, dar nu era încă completă. Eu am
primit lista membrilor din Gaidă care cuprindea echipa mea, com­
pusă din 16 oameni, plus persoana mea, sub a c.irui comandă era
pusă echipa. Nu ştiu precis de la cine am primit lista şi nici data
exactă când am primit-o, dar în tot cazul luni sau marţi. Eu am
refuzat conducerea echipei, pe motivul că sunt bătrân, şi atunci
Ujhelyi a stăruit, spunându-mi că personal cu lui trebuie să fac
pază, ci numai să controlez oamenii pentru pază. şi aşa am primit,
în lista echipei mele n-a existat nici un român. De fapt, s-au
înfiinţat trei echipe. La una eram comandant cu, după cum am
arătat. La a doua era comandant Fazekas B. Paul şi la a treia Csepci
Alexandru. Din echipa mea făceau parte: I. Borzăsi Francisc;
2. Fazekas F. Paul: 3. Bdres F. Sigismund; 4. Bir6 Emci ic Junior:

496
5. Kisfalusi Alexandru; 6. Cscpci 1. Francisc; 7. Kisfalusi Bălint;
8. Csepci Sigismund; 9. Bdres K. Vasilc; 10. Bdres Nicolac;
11. Solanti Emcric; 12. Sods F. Paul; 13. Osz Andrei sau Arpăd, nu
ştiu precis; 14. Kâsa Emcric şi probabil B6rcs F. Emcric. Pe al
16-lea nu mi-1 amintc.se. Comandanţii .supremi ai Gărzii Naţionale
erau învăţătorul Ujhclyi şi proprietarul Faragd Ştefan.
Nu nc-am întrunit niciodată noi comandanţii pentru a determina
noaptea în care Fiecare echipă va face de serviciu, dar ştiu prcsic că
primul care a început serviciul a fost Fazekas B. Paul, iar echipa
mea era ultima. Eu am fost cu echipa mea de serviciu în noaptea
masacrelor (vineri spre sâmbătă, 13/14 septembrie 1940) şi încă o
dată înainte de masacru. Prima dată când am făcut de serviciu, cu
am repartizat oamenii pe schimburi şi cartiere. A doua oară, adică în
noaptea masacrului, s-au aranjat ei singuri.
în continuare declar:
O echipă care se compunea din 16 persoane se împărţea tot­
deauna în două grupe de câte opt persoane, o grupă făcând serviciul
de scara până la miezul nopţii, iar a doua de la miezul nopţii până
dimineaţa. Prima dată când am făcut cu .serviciul, mi-am împărţit
singur echipa. A doua oară când am fost de serviciu, nu am mai făcut
altă împărţire, ci s-a respectat împărţirea anterioară. Membrii singuri
ai echipei şi-au aranjat astfel serviciul. Dacă unul ar lî fost împie­
decat, ei între dânşii ar Fi făcut schimbul necesar. Nu-mi amintesc să
se lî făcut vreo schimbare.
Eu am încredinţat pe B«5rcs F. Sigismund cii supravegherea
pazei de noapte încă de vineri după-masă. Vineri scara m-am
culcat pe la ceasurile 9. iar pe la 3 dimineaţa, sau 2,30, a venit ia
mine acasă Borzâsi Francisc. vecinul meu, care făcea parte din
grupul de pază dinainte de miezul nopţii. A bătut în geam şi mi-a
spus să mă scol pentru al este puţin bucluc. L-am întrebat de vreo
2-3 ori CC este — dar numitul nu mi-a spus. M-am sculat şi după
ce am trecut puţin la grajd să-mi văd vitele, am ieşit în drum.
Acolo am găsit pc Borzâsi Francisc şi un soldat infanterist, care
m-a întrebat dacă am la mine acte de identitate. Eu ştiam că de
câteva zile nu mai erau militari în comună, nici soldaţi, nici ofiţeri.
Borzăsi s-a dus puţin pe acasă iar eu cu soldatul m-am dus la
corpul de gardă, unde îmi spusese Borzăsi. Soldatul însă s-a oprit
la a patra casă, unde locuia văduva lui Crişan Teodor şi Bozga
Gavrilă. Aceştia locuiau sub acelaşi acoperământ. Soldatul nu a
intrat în casă, ci s-a oprit în drum şi mi-a spus să merg mai departe
şi să am grijă că dacă cineva mă opreşte să stau, căci altfel mă vor
împuşca. Bor/.dsi nu a mai venit, iar eu am mers singur la corpul
de gardă, care era lângă biserica reformată. [Notă pc marginea
documentului: „Minte! A mers cu 6sz Andrei".|
Pe drum, la o distanţă de vreo lOO-lSO m de la locul unde se
oprise soldatul, cineva a strigat să stau. Era probabil un soldat care
şedea ascuns în nişte buruieni în marginea drumului, lângă o gră­
dină vecină cu Salanki Alexandru Junior. N-am putut vedea persoa­
na, căci nu se prea vedea, nefiind lună; nici după glas nu l-am cunos­
cut. La întrebarea că cine sunt, am spus numele şi că merg să
controlez paza de noapte. Necunoscutul, probabil soldat, mi-a spus
că pot să merg. Am venit la corpul de gardă fără să mai întâlnesc pe
nimeni şi nici pază la corpul de gardă nu am văzut. Intrând în corpul
de gardă am văzut un locotenent de infanterie şi doi soldaţi sau trei.
Locotenentul era de statură mijlocie, potrivit de gras. Nu l-am pulul
vedea bine la faţă, lampă luminând slab. Mai erau acolo şi patru
oameni din gardă: Bdres K. Vasilc, Kisfalusi Alexandru. Cscpci
Sigismund şi Bdres Nicoiae. Menţionez că membrii gărzii noastre
nu aveau amie.
Cum am intrai, fără să mă întrebe nimic, după cc am salutat,
ofiţerul s-a sculat de |)c scaun şi a spus: „Garda merge cu mine".
Eu am spus că nu mă duc fiindcă sunt bătrân şi nu fac serviciu.
Ofiţerul n-a zis nimic. în acel moment a intrai Csepei Francisc şi
am ieşit toţi din cameră, fără ca ofiţerul să vorbească cu Csepei.
Am plecat spre şcoala reformată şi în faţa şcolii nc-am oprit în
drum. în poarta şcolii am văzul un grup de soldaţi. Nu am pulul
vedea eâţi erau, dar erau mulţi. Mai târziu am auzit eă făceau parte
din Divizia 32 Infanterie Budapesta (32 czred B.)
Toţi cinci civilii care erau împreună cu ofiţerul făceau pane
din grupul care alcătuia schimbul 11, cel de serviciu după miezul
nopţii. Ceilalţi trei din acel grup care lipseau dormeau acasă,
fiindcă nu-i sculase nimeni. Cei din schimbul dinainte de miezul
nopţii mi-au spus (a doua zi) că militarii şi ofiţerii au venit în
comună cam pc la orele 11 noaptea şi au umblat împreună cu
Garda prin sat. Nu ştiu dacă s-au pus posturi de pândă din loc în
loc. Acest lucru l-ar putea preciza numai membrii din grupul cc
făcea schimbul 1. [Notă pe marginea documentului: „Probabil Osz
Andrei i-a spus?"]
Ofiţerul s-a dus la soldaţi şi după câteva minute a strigat:
„Garda să vină aici!’* Cei cinci membrii ai Gărzii au plecat
imediat, iar cu am rămas pe loc. Am văzut personal când ofiţerul
a numărat 12 sau 15 soldaţi, a băgat pc un civil în mijlocul
soldaţilor şi i-u spus: „Ştii carc-i datoria ta! Să arăţi caşelc în care
locuiesc românii". Am asistat până cc a format două grupe. Pc
prima grupă a îndrcptat-o pc strada Gării cu Bi5rcs K. Vasilc, iar pc
cca de a doua grupă a îndrcptat-o spre strada principală în direcţia
răsărit, cu civilul Kisfalusi Alexandru. Am văzut când a pregătit a
treia grupă, care avea în frunte pe Băres Nicolac şi a patra grupă în
frunte cu Csepci Sigismund. A treia grupă a plecat tot pc strada
principală, dar la o încrucişare de drum a luat-o lateral. Precizez că
grupa a treia a rămas pc strada principală, iar grupa a doua a luat-o
lateral. Nu am văzut când a luat-o lateral, ci numai pc urmă am
auzit. Pc a patra grupă n-am văzut când a plecat, căci am pornit
spre casă. Ofiţerul m-a observat şi mi-a dat un soldat care m-a
condus până acasă. Pc soldat nu mi-a fost permis să-l întreb de cc
mă conduce. Aşa credeam cu că nu este permis să-l întreb.
Când am mers pc drum. acelaşi soldat din buruieni a întrebat cine
sunt, somându-mă să stau. Eu nu am vorbit nimic, căci a vorbit
soldatul meu în.soţitor, spunând „HajnaJ vagyok“(sunt Hajnal) şi noi
am mers mai departe,ajungând acasă fără să mai întâlnim pe nimeni.
Când eram în poarta casei m-am despărţit de soldat, care a plecat
înapoi, iar cu am intrat în curte. Peste puţine clipe am auzit o mulţime
de împuşcături, dinspre marginea opusă şi centrul satului.
De fapt arăt că pe strada mea nu s-a mai întiîmplat nimic după
miezul nopţii, deoarece omorurile de români se întâmplaseră înainte
de miezul nopţii. Bozga, care locuieşte la a patra casă de mine,
fusese împuşcat mai înainte. Pe strada mea aceasta a fost singura
crimă. Pe alte străzi s-au întâmplat mai multe, tot înainte de miezul
nopţii. Despre aceste omoruri am aflat numai a doua zi. Eu
dormisem până la ora 3 şi nu auzisem împuşcăturile. în casa mea
erau cinci membri: cu, neva.sta, feciorul de 12 ani şi socrul meu din
comuna Zănan. Mc; unul nu a auzit împuşcăturile. (Notă pc
marginea documentului: „Să fie întrebaţi ceilalţi din casă '.] Nici
servitorul meu Kiss Perene, care astăzi e la Vesprem în Ungaria.
Am dat de mâncare la vite. împuşcăturile au durat aproximativ
Jumătate de ecas. Trebuie să fi fost cam ora 4 când ofiţerul îndreptase
echipele pe străzi. Când s-a făcut ziuă am pornit spre centrul comunei
şi la aproximativ 100 de metri de casa mea, adică chiar în locul unde
mă somase soldatul noaptea, m-am întâlnit cu Beres K. Vasilc.care
era cu întregul grup de soldaţi, toţi infanterişti, cam 12-13 la număr.
Toţi soldaţii aveau arme. Nu erau plini de sânge. L-.rn înU-ebat pe
Bdres CC au lăcut soldaţii aceştia. Bâres mi-a spus că „au împuşcat
pc toţi românii, bărbaţi, femei şi copii". Strada cea mai apropiată de
locuinţa mea, unde s-au comis crime, este slr. Gării; pc această stradă
crimele s-au întâmplat către dimineaţă. înainte de miezul nopţii s-au
întâmplat crime numai pc străzile mai îndepărtate de locuinţa mea.
Pc Bogz.a tot soldaţii l-au împuşcat, după cum am aflat ulterior.
Am ajuns în piaţă şi am văzut că era strânsă multă lume. Erau
şi soldaţi. Apoi am auzit că au fost împuşcaţi peste 100 de români.
Cadavrele au fost adunate cu carele de soldaţi şi civili şi duse ia
cimitir, îngropate în gropi comune. Am văzut şi cu câteva căruţe
cu cadavre.

500
 Menţionez că atunci cănd au fost înmormântaţi soldaţii unguri
un sublocotenent de jandarmi a strigat: „Să ţină minte românii!"
Dc aceea, eu ered eă masacrul românilor a avut loc ca o consecinţă
a chestiunii exploziei bombei.
Revin şi declar că noaptea, când am ajuns la corpul de gardă şi
m-am întâlnit cu locotenentul, el a spus, dar nu mie, ci la toţi, că
dimineaţa să /7c cinci căruţe şi 20 oameni. Totuşi nu înţeleg de ce
mi-a dat apoi soldat să mă eonducă acasă. Dar eu m-am gândit eă
mi-a dat soldatul pentru că i-a fost teamă să nu Tiu împuşeat dc alţi
soldaţi pe drum.

Bir6 Imrc
Acuzator public, G. Râpeanu

Alh. SJLI., Biicurcşli, Torni P, dosar 40022, voi. IV, TT. 1-14.

Sublinierile făciile în document aparţin, probabil, procurorului: la fel şi

TRIBUNALUL POPORULUI CLUJ

Acuzator public
Cabinetul IV

PROCES-VERBAL

De dispoziţiunilc martorului dr. Aloizius Ndmccz, luat în ziua

de 30, luna noiembrie,anul 1945,conform art. 152,153,154,157
şi art. 304 din prţocedură) penală.
 Martor propus de acuzator
Numele martorului: dr. Aloizius Ndmecz
Etatea: 51 ani
Locul naşterii: comuna Suplac,jud(cţul] Bihor
Domiciliul: Zalău, strada Piaţa Libertăţii nr. 6
Ocupaţiunca: avocat.

Jurând conform art. 153 din prţocedura] penţală] pe cruce,

declară: Eu sunt preşedintele organizaţiei Uniunea Populară
Maghiară din judeţul Sălaj. în tot timpul de la 1940 şi până în
martie 1945 am domiciliat în Cehul Silvanici, fiind avocat de pro­
fesiune. Nu am constatat în plasa Cehul Silvaniei să se fi întâmplat
nici un fel de atrocităţi contra populaţiei române din partea trupe­
lor care au ocupat Ardealul în toamna anului 1940.
Despre cazul de la Trăznea am auzit prima dată la Radio
Budapesta, care a prez.cntat chestiunea în felul următor: în timp când
trupele intrau în comună, au fost atacate cu focuri de urmă din tumul
bisericii şi din casele particulare, în urma cărui fapt armata a deschis
focul, omorând 16 români. Iar honvezii au avut patm morţi.
Mai târziu, cam peste un an, am călătorit cu autobuzul împreună
cu doamna unui notar din comuna Buciumi, anume Nagy Adalbcrt,
pc care am întrebat-o câţi morţi au fost în comuna Trăznea. Dânsa
mi-a spus că soţul ci a înregistrat sau 68, sau 86 morţi, neputând
astăzi să-mi aduc în aminte cifra exactă pe care mi-a spus-o această
doamnă. Eu însă am reţinut că cifra era cu mult mai marc decât aceea
pc care o comunicase Radio Budapesta. Am mai întrebat-o pe doam­
na dacă nu au fost morţi şi unguri, şi mi-a spus că nu a fost nici unu.
în luna martie 1945,încaliatedcprc.şcdintcal Uniunii Populare
Maghiare, am luat iniţiativa ca să fie sesizat Tribunalul Poporului să
cerceteze cazurile de la Trăznea şi Ip, aplicând sancţiuni celor vino­
vaţi , deoarece consider că aceasta este o împrejurare care ar contribui
la înfrăţirea celor două naţionalităţi conlocuitoare.

502
 !n ce priveşte chestiunea de la Ip, nu s-a comunicat la Radio,
şi despre aceasta am auzit mult mai târziu. Nu am cunoştinţă
despre amănuntele în ce priveşte Ip.
!n ce priveşte chestiunea evreiască, exista o Lege încă din anul
1939, care dicta măsuri rasiale, însă adevărata prigoană contra
evreilor a început în judeţul nostru după venirea la putere a
Guvernului Szt6jai,în martie 1944.
Prefect al judeţului Sălaj a fost între 1940-1944, până la venirea
lui Sztdjai, baron Jdsika loan, care şi-a dat demisia din această
demnitate, deoarece nu putea admite să ia măsuri de prigonire contra
evreilor. El locuieşte astăzi mi se pare în comuna Surduc şi ar putea
n audiat pentru a da relaţiuni mai ample.
După citire, stărui şi semnez.
Dr. Aloizius Ndmecz
Acuzator public, G. Râpeanu
Alt SJU.,Bucurcşli. fond P.dosur 40022, voi. 5, partea al l-a, ff. 139-140.

TRIBUNALUL POPORULUI CLUJ

Acuzator public
Cabinetul IV

PROCES-VERBAL
■Şedinţa din ziua dc 8 decembrie 1945
INTEROGATOR
conform art. 304/305 proţccdură] penală

Numele acuzatului: 6sz Andrei junior (Endre al lui Andrăs)

Etatea: 30 ani
Religiunea: reformată
Locul naşterii: com|una| Belghiu,jud[cţul] Alba

50.3
Locuinţa: com[una] lp,jud[cţul) Sălaj
Cetăţenia: română
Starea eivilă: căsătorit
Averea ce posedă: n-are avere
Situaţiunea militară: satisfăeut
Condamnat în trecut: nu.
După ce i s-a pus în vedere infracţiunea de care este învinuit
deelară:
Făceam parte din Garda Naţională şi anume din echipa de sub
comanda lui Bir6 Emeric. Aceasta în urma ameninţării că toţi
locuitorii.de la 18-60 ani, trebuiau să facă parte din Gardă.
înainte de crimă am făcut o dată de gardă cu echipa lui Bir6,
nu ştiu când a fost aceasta, probabil marţi. în noaptea crimei am
făcut de serviciu de la miezul nopţii până dimineaţa. Pe la 12, ba
chiar mai devreme, a bătut cineva la geam, nu ştiu cine, de m-a
sculat să plec la serviciu. M-am sculat imediat, m-am îmbrăcat şi
am plecat. La vreo 300 metri m-am întâlnit cu un grup de soldaţi,
la casa lui Bozga. De fapt, numai un soldat era afară, ceilalţi fiind
în curte şi casă. Soldatul m-a oprit şi m-a legitimat şi m-a ţinut pe
loc cam 20 minute. Menţionez că auzisem împuşcături deja de
când m-am sculat. L-am întrebat pe soldat ce este şi mi-a spus că
nu ştie nimic. Am întrebat de ce arde lampa la Bogza şi mi-a spus:
„Lasă că-i dăm noi armă şi maşină infcrnală“. Am auzit între timp
împuşcături în alte puncte ale satului.
între timp a sosit Borzăsi, venind singur. Soldatul de lângă
mine l-a oprit. Borzăsi spunea că este în serviciu şi merge să
scoale pe comandantul Bir6. Borzăsi nu era însoţit de nici un
soldat, ci era singur. Nici pe Băres nu l-am văzut cu Borzăsi.
M-am dus cu Borzăsi în urma ordinului soldatului ca să mergem
împreună la Bir6. Pe drum am discutat cu Borzăsi şi el mi-a spus
că a venit armata în sat noaptea şi că a bătut pe Cosma, fost primar
sub români mai înainte, şi pe Crişan, fost primar român până la
Dictatul de la Vicna şi că acum împuşcă prin casc. Borzăsi mi-a

504
mai spus că nu ştie pe cine au împuşcat până acuma. Borzăsi
Francisc nu-a mai spus că armata, respectiv soldaţii, au sosit pe la
jumătate la 11 şi spunea că erau sub comanda unui sublocotenent
al cărui nume nu-l ştie.
Borzăsi după ce a discutat cu mine şi-mi spunea cum a fost
oprit de soldaţi şi cum aceştia au bătut pe Cosma şi Crişan; am
ajuns la casa lui Bird şi a bătut în geam, sculându-l. între timp
vorbea cu mine Borzăsi, spunându-mi că-i bai. Apoi Borzăsi a
plecat iar cu am aşteptat pe Bir6 până s-a sculat şi am plecat cu
acesta, povestindu-i f)c drum ce am auzit de la Borzăsi.
Am venit cu Bir6 până la corpul de gardă, am fost opriţi în
vreo şase locuri, de soldaţi. Aceştia ne somau şi ne opreau. O dată
am fost opriţi de soldatul de la casa lui Bozga, a doua oară când
am ieşit din strada noastră, a treia oară de un soldat de la casa lui
Sebeşoaia. După vreo 50 paşi am fost opriţi de alţi soldaţi care
stăteau la pândă. De altfel, soldatul de la Bozga ne prevenise că
ori de câte ori ni se strigă să stăm, noi să ne oprim imediat, căci
altfel ne împuşcă.
La corpul de gardă am găsit pe Bdres Sigismund, Kisfalusi
Valentin şi Kăsa Emcric, care tocmai atunci a venit. Soldaţii nu
erau în acel moment. Eu tot timpul am mers cu Bir6 Emcric şi o
dată cu acesta am intrat în corpul de gardă. După vreo cinci
minute, a venit în corpul de gardă şi ofiţerul, un bărbat tânăr, de
apro.ximativ 24 ani, mic, blond, potrivit. Era de la Infanterie. în
corpul de gardă,înainte de a veni ofiţerul, s-a discutat de cei pre­
zenţi că a fost bătut Cosma, căruia i-au rupt şi mâna, la fel au bătut
pe unul Crişan, nu reţin celălalt nume. şi că au împuşcat fostul
primar Crişan şi pe ceva Tundi, care însă încă nu murise şi a fost
împuşcat a doua oară mai târziu.
Venind locotenentul, a întrebat cine este comandantul Gărzii.
Aflând că este Bird, i-a spus să se gândească ca pe dimineaţă să
aibă vreo zece căruţe şi câţiva oameni, ungureşte a spus în felul
următor; „Gondoskodjanak vagy 8-10 ember citemctâscriii".

505
A mai spus că soldaţii să meargă în şcoală să doarmă, pentru că
dimineaţă la orele 5 pleacă. Adică în ungureşte s-a exprimat: „Mi
bcmegyunk az iskolăba lefekiidni, mert rcggcl korăn megyiink
tovâbb". Bir6 Emcric a întrebat dacă mai trebuie ca Garda să facă
serviciu pe stradă. Locotenentul a spus că nu este necesar deoarece
există posturi de soldaţi pe străzi. Locotenentul a dat mâna cu noi
luându-şi rămas bun şi s-a dus la şcoală. Respectiv s-au dus către
şcoală, căci eu nu l-am urmărit.
Noi am rămas la corpul de gardă povestind despre cele
întâmplate. Noi am stat în corpul de gardă vreo 15 minute. La acest
interval de timp eu am ieşit afară şi chiar atunci s-a tras de undeva o
rafală de mitralieră. Eu m-am trântit la pământ. A apărut imediat
locotenentul, a lăcut alarma, adică a adunat soldaţii pentru a cerceta
de unde s-a tras. Nc-a întrebat şi pe noi cine a tras şi noi i-am spus că
nu ştim. Atunci locotenentul a spus că probabil au fost atacaţi pe la
spate. Atunci a spus: „Dăm foc la sat“. Bir6 la aceasta a răspuns că
70% din locuitori sunt unguri. Locotenentul atunci a întrebat în cc
stradă stau românii. Bird Emcric a spus că sunt amestecaţi. La
răspunsul lui Bird, locotenentul a spus: „Atunci omorâm pc toţi
românii din sat". Bird a spus că nu toţi sunt vinovaţi: dar locotenentul
l-a întrerupt şi a spus „să-i executăm". Imediat a format echipe din
soldaţi şi adrcsându-sc membrilor Gărzii, a spus: „Datoria voastră
este să arătaţi unde locuiesc românii". Cu aceasta a şi desemnat
oameni dintre civili care să însoţească echipele de soldaţi. Pc mine
m-a desemnat la o doua echipă, dar cu i-am spus că nu ştiu unde
locuiesc românii, fiindcă abia atunci am venit în comună. La aceasta
mi-a spus să stau deoparte.
Echipele s-au format chiar în stradă, pc grupe de aproximativ
8-10 oameni. După cc a constituit 6-7 grupe, a dat pentru fiecare
câte un civil şi-a strigat după comandanţii grupelor să execute
ordinele. Eu am rămas cel din urmă şi ofiţerul m-a întrebat pc cc
stradă stau. I-am spus şi mi-a ordonat să conduc o ultimă grupă —
a şaptea — pc strada în care locuiesc eu. Ceilalţi civili care au

506
condus câte o grupă au fost: Cscpei Francisc, care a condus o
grupă în centrul satului pe drumul ce duce la comuna Post, Csepei
Sigismund a condus o grupă către deal; al treilea, mi se pare
Kisfalusi Alexandru, a condus o grupă către Zămani; al patrulea,
Bâras K. Vasile, s-a dus către gară; al cincilea eram eu. Rectific
că am fost în total cinci grupe, civilul însoţitor la grupa a cincea
fiind cu. Eu am condus echipa către strada unde locuiesc eu, adică
către strada unde locuieşte Bir6 Emeric. dar nu i-am condus în
stradă, deoarece le-am spus lor că nu există români pe acea stradă.
Eu am plecat cu coloana şi Bir6 a venit după mine cu soldaţii. Pe
drum soldaţii s-au oprit în dreptul unei case şi băteau cu picioarele
în uşă. Bir6 era înapoi în imediata mea apropiere. Eu am întrebat cine
locuieşte acolo, căci cu nu ştiam cine. Bir6 Emeric mi-a spus că
Brisc. Soldaţii au bătut în uşă până ce a ieşit soţia lui Brisc din casă
şi soldaţii au intrat în casă. Bir6 şi cu mine am rămas afară. Curând
am auzit vreo patru sau cinci împuşcături din casă şi apoi am văzut
pe soldaţi ieşind pe stradă.
Lângă Brisc locuia văduva Kcrckcs Katalina. Soldaţii au voit
să intre şi la această femeie, dar eu le-am spus că se numeşte
Kerekcs Katalina şi c unguroaică. Atunci soldaţii au trecut mai
departe la casa lui Hălmăgean. Aceasta era ultima casă din sat şi în
şanţ era de pază un soldat. Această casă este lângă Bozga. Când
am văzut că intră în casa lui Hălmăgean, cu le-am spus: „Lăsaţi-I
pe acesta că e om bun!; soldaţii au spus; „Lasă că şi acesta e un
câine." Şi au intrat în casă şi i-au cerut arma. După aceasta i-au
împuşcat şi pe cei din casă. Femeia a fugit atunci şi s-a salvat.
După aceea, pe Bir6 nu l-am văzut. Până la casa lui
Hălmăgean ne-a însoţit şi Bir6. De acolo nu l-am mai văzut şi nu
l-am observat când a plecat. Acolo ne-am întâlnit cu grupul lui
B^res K. Vasile. respectiv încă mai înainte de casa lui Hălmăgean.
La casa lui Hălmăgean au intrat soldaţi, cred, din ambele grupe.
De fapt erau două case Hălmăgean,şi anume: Hălmăgean Gavrilă
şi Hălmăgean Mitu. Ambele familii au fost împuşcate.
 Dc la Hălmăgcan începea strada pe care trebuia să condue eu
soldaţii. LxKurile unde până atunei soldaţii care veneau cu mine
împuşcaseră locuitorii cădeau în sectorul altui grup. Când am ajuns
pe strada mea, am spus că nu mai sunt români .şi atunci conducătorul
grupului care venise eu mine mi-a spus de ce este soldat la casa
aceea, şi mi-a arătat easa lui Bo7.ga. Bineînţeles, acum începuse să
se vadă, căei se iviseră zorile. Atunci soldîiţii au mers la casa lui
Bozga. Bozga încă trăia. A fost împuşcat mai târziu, adică atunci
când grupa mea a intrat în casă.
Comandantul grupei m-a întrebat din nou: „Sigur că nu mai sunt
români p>c strada aceasta?' Eu l-am asigurat că nu sunt şi atunci,
împreună cu .soldaţii, m-am întors la corpul de gardă. La întoarcerea
spre corpul dc gardă n-am întâlnit nici un civil, ci numai militari.
Menţionez că pe drum, în timp ce mergeam împreună cu grupa dc
soldaţi spre strada mea, m-am întâlnit cu Sima Valentin, care era să
fie împuşcat dacă nu eram eu prezent, căci n-a voit să se oprcscă.
Când am ajuns la corpul dc gardă, soldaţii pe stradă, în piaţă întâlnind
pe ofiţer, i-au raportat că ordinul a fost executat. Dc asemenea, m-a
întrebat şi pe mine locotenentul dacă am arătat toate casele românilor
şi cu i-am spus că da. Eu i-am spus că mă simt bolnav şi plec acasă.
Locotenentul mi-a dat un soldat cu mine şi mi-a spus că în drumul
meu să intru la acei care au căruţe, să meargă cu căniţcle, iar cine
n-arc să meargă cu lopeţi la corpul dc gardă, pentru că vor trebui
înmormântaţi morţii.
înainte de miezul nopţii, nefiind dc pază, n-am văzut cum s-a
procedat, însă după cum am afiat ulterior, au fost împuşcaţi
individual, pe alese, nominal. Când m-am întâlnii cu Borzăsi
Francisc, în timpul nopţii, mi-a spus că este ceva bucluc şi că s-au
împuşcat ceva oameni, dar nu ştie cine a fost împuşcat.
Bird Emcric,după miezul nopţii,din momentul în cârcel a venit
dc acasă împreună cu mine la corpul dc gardă, a fost tot timpul cu
mine până în momentul când soldaţii au inual în casa lui Hălmăgcan.
Dc atunci nu l-am mai văzul.

508
 După citire, stăruie şi semnează.
6sz Andrei
Acuzator public, G. Râpeanu
în continuare, azi 9 decembrie 1945, declar; Fratele meu
Arpăd nu a făcut de serviciu în noaptea masacrului. El lăcea parte
din altă echipă. Nu-mi pot explica dc cc tatăl meu susţine că noi
cci doi fraţi am făcut dc serviciu în aceeaşi noapte.
6sz Andrei
Acuzator pubi ic, G. Râpeanu

Adl-SJU., Bucurcşli, fond P,dosar40022, voi. IV, ff. 26-31.

Majoritatea frazelor simt subliniate,eii creionul,probabil dc procuror.

TRIBUNALUL POPORULUI CLUJ

Acuzator public
Cabinetul IV

PROCES-VERBAL
Dresat în ziua dc 9 decembrie 1945
INTEROGATOR
Confortn art. 304/365 pro|ccdură| penală

Numele acuzatului: Bdres K. Vasile

Etatea; 52 ani
Rcligiutica: reformat
Locul naşterii: Ip
Locuinţa: Ip
Cetăţenia; română
Ocupaţiunca: agricultor

509
Starea civilă; căsătorit, trei copii minori
Averea ce posedă; opt hectare arabil, o casă
Sitaţiunea militară; satisfăcut
Condamnat în trecut; n-a fost.
După ce i s-a pus în vedere infracţiunea de care este învinuit
declară;
Eu n-am fost membru în Garda Naţională. Am fost totuşi de
serviciu în noaptea masacrelor. Cu o seară înainte, adecă joi scara,
Bir6 Emcric mi-a trimis vorbă, nu ştiu prin cine, că în scara dc
13 septembrie spre 14 septembrie sunt dc serviciu pentru paza
comunei, în schimbul doi, adecă dc la miezul nopţii până dimineaţa.
în dimineaţa dc 13 septembrie 1940, după ce deja am fost anun­
ţat că trebuie să fac dc serviciu, am fost toată ziua pe câmp la lucru.

Când m-am trezit am auzit la capătul comunei dinspre Zăuani

împuşcături. Erau vreo 2-3 împuşcături. Erau focuri dc armă.
M-am îmbrăcat şi am plecat spre corpul dc gardă să iau serviciul
dc pază în primire. Tot drumul până la corpul de gardă l-ani
parcurs fără să mă întâlnesc cu cineva. Cât timp am venit nu am
auzit nici o împuşcătură. Când am ajuns la corpul dc gardă putea
să fie cel mult ceasul I (unu) după miezul nopţii.
în corpul dc gardă am găsit pe Bir6 Emeric, Kisfalusi Bălint,
Csepei Sigismund, B6res Nicolae; atunci nu era nici un soldat sau
ofiţer, nici în corpul dc gardă şi nici nu am întâlnit pc drum sau în
piaţă soldaţi. Din primul schimb, când am sosit cu erau prezenţi
la corpul dc gardă numai Kisfalusi Bălint. După vreun sfert dc
ceas, sau jumătate de ceas, au mai venit; Kisfalusi Alexandru; Osz
Andrei a venit mai târziu [...|
După aproximativ ceasurile două după miezul nopţii am
auzit - în timp ce eram la corpul dc gardă - alte împu.şcături din
direcţia gării, adecă dc pe strada Gării. Acestea erau focuri dc
mitralieră. Toţi cei dc mai sus eram prezenţi în corpul de gardă
când am auzit împuşcăturile dc mitralieră. Eu locuiesc pe strada

510
principală lângă postul dc jandarmi. Imediat cc am auzit
împuşcăturile de mitralieră au venit la corpul dc gardă vreo 4-5
soldaţi însoţiţi dc un locotenent tânăr, de statură mijlocie, păr
castaniu, faţa potrivită, robust,în vârstă dc aproximativ 25-30 ani.
Când au intrat în corpul dc gardă, ofiţerul a vorbit cu Bir6 Emeric,
spunându-i să facă rost dc căruţe pentru înmormântarea oamenilor
împuşcaţi, în număr de aproximativ 6-7 persoane. Bir6 Emeric a
promis că va executa ordinul. După aceasta locotenentul s-a
despărţit dc noi spunând că se duce să se culce la şcoală. După
aproximativ un sfert de ceas s-a auzit o nouă rafală dc mitralieră,
nu-mi amintesc bine din care direcţie. Când am auzit această a
doua rafală de mitralieră, toţi erau prezenţi în corpul dc gardă,
adecă subsemnatul, Osz Endre, Bir6 Emeric, B6rcs Nicolac,
Csepei Sigismund. După cât îmi amintesc, Kisfalusi Alexandru
încă nu sosise, nu ştiu însă sigur, probabil însă că era. Era însă
sigur prezent Kisfalusi Bălint. Acesta era beat şi dormea pe o
masă. Imediat după această rafală de mitrelieră, a sosit acelaşi
locotenent însoţit de vreo 2-3 soldaţi şi a întrebat dc noi din ce
direcţie au venit împuşcăturile. Noi i-am spus că din direcţia gării.
A vorbit ceva cu Bir6 Emeric şi a plecat ducându-sc în direcţia
şcolii, împreună cu soldaţii.
După vreo zece minute a venit în corpul dc gardă un soldat şi
a spus că domnul locotenent a ordonat să mergem la şcoală. Noi
am plecat toţi la şcoală. !n curtea şcolii am văzut soldaţii
încolonaţi. Locotenentul, pc lângă fiecare grup dc aproximativ 15
soldaţi a pus câte un om din Gardă. A repartizat pe străzi fiecare
grupă. Pc mine m-a repartizat la fel pc lângă o grupă care era
destinată pc strada Gării, cu misiunea de a arăta soldaţilor fiecare
casă de român. Eu am fost grupul IV sau V şi am mers împreună
cu soldaţii în direcţia gării. Pc mine m-au înconjurat soldaţii şi în
mijlocul lor am parcurs drumul.
Am trecut pe strada care ducea către gară, dc la şcoală am
pornit spre acea stradă. Când am intrat pc stradă, eu spuneam

511
aceasta este casă de ungur, indicând astfel fiecare casă. De fapt,
la începutul străzii locuiesc numai unguri. Când ani ajuns la prima
casă locuită dc români,în care locuia Crişan Ghcorghc senior, am
spus soldaţilor: „Aici locuieşte un roman1'. Soldaţii imediat au
forţat poarta de la curte şi au strigat la geam ca locatarii să vină
afară că vor să caute arme. Atunci au ieşit din casă Crişan
Gheorghe senior şi soţia şi doi copii, unul în vârstă dc aproximativ
opt ani, iar la doilea în vârstă dc aproximativ 15 ani. Când toţi au
ieşit afară, s-au înşirat unul lângă celălalt şi soldaţii, fără să caute
arme, i-au întrebat doar „câţi sunteţi?1 Crişan Ion a spus „Suntem
patru11. La răspunsul acesta, soldaţii fără nici o altă întrebare au
tras în cei patru, atât cu armele cât şi cu puşca mitralieră pe eare o
aveau cu ei. Eu, în timp ce soldaţii au împuşcat această familie,
am stat în dnim, cu doi soldaţi.
După ce au împuşcat această familie, soldaţii au ieşit în stradă
şi mi-au cerut să le arăt a doua casă locuită dc români. în imediata
vecinătate locuia Buboi Vasilc, chiar casa următoare. Le-am arătat
şi această casă. Soldaţii au procedat la fel şi la această casă. Aici
soldaţii au bătut la geam şi au cerut să iasă din casă. A ieşit din
casă soţia lui Buboi Vasale, o femeie bătrână şi doi copii (fete) în
vârstă dc 9-12 ani. Când soţia lui Buboi Vasilc a ieşit împreună
cu membrii familiei afară, soldaţii au întrebat unde îi este bărbatul.
Soţia lui Bubui a răspuns că soţul său este în curte şi deja c mort,
fiind omorât de soldaţi încă dinainte dc miezul nopţii.
Pe strada aceasta, dintre membrii Gărzii Naţionale care au fost
locuia Cscpci Francisc.
La fel şi pe aceştia i-au aşezat unul lângă altul şi după aceeaşi
metodă, atât cu armele cât şi cu arma automată, au tras focuri
ucigând şi pe această familie. în casa următoare, pe aceeaşi latură,
pe cealaltă parte este râul Bcrctcu, locuia Bocian Ion. în acelaşi
fel au procedat şi la acest locuitor, după ce le-am spus că este
român. Şi aici i-au chemai afară, sub pretext că vor să caute arme;
şi din această casă au ieşit doi bătrâni, o femeie şi un bărbat, în
vărsiă de aproximativ 60 dc ani, Bocian Vasilc, fiul acestor
bătrâni, soţia acestuia şi doi copii mici, cel mai mare în vârstă de
3 (trei) ani. La fel i-au înşiruit şi i-au împuşcat. Eu şi aici, ca şi
până acum, am stat afară în stradă. Chiar dacă careva dintre
români ar fi voit să fugă, nu putea, căci pe stradă păzeau soldaţi.
Această stradă este locuită numai pe o parte.
După ce soldaţii au ieşit din curtea Iui Bocian, le-am arătat
casa următoare locuită dc Sârbuţ Floare. Aceeaşi metodă, în toate
amănuntele, a fost întrebuinţată şi aici. Din această casă a ieşit
proprietara văd[uva] Sârbuţ Floare şi un tânăr cu nume dc Sărbuţ
Victor, fiul proprietarei,în vârstă de 18 ani. După ce i-au împuşcat
şi pe aceştia, am plecat mai departe. Casa următoare fiind locuită
dc unguri, am trecut mai departe. Au voit să intre şi Ia acea casă,
căci m-au întrebat cine locuieşte acolo. Lc-am spus că locuieşte
Adlevak Bălint, ungur dc origine, şi atunci soldaţii au plecat mai
departe împreună cu mine. în casa următoare locuia la fel un
român cu numele vădţuva] Bocian Gheorghe. Am spus că acolo
locuieşte un român şi atunci .soldaţii tot în acelaşi fel ca şi până
atunci au intrat în curtea acelei case, au strigat pe geam şi imediat
au ieşit: vădţuvaj Bocian Gheorghe, Bocian Vasilc, fiul acesteia,
două fete, cea mai mare în vârstă dc 18 ani, iar cea mai mică în
vârstă dc 14 ani. I-au înşiruit şi împuşcat la fel ca şi pe ceilalţi.
în casa umiutoarc locuia la fel un român, numele nu mi-l
reamintesc. Ştiu că era dc origine din Cosniciu dc Jos. La fel am
spus soldaţilor că locuieşte un român. Au intrat în curte, au chemat
locatarii afară şi n-am văzut ieşind pe nimeni. îmi reamintesc că în
această casă locuia Costelaş Gheorghe. După cc soldaţii au strigat
dc două ori şi văzând că nu răspunde nimeni, nici nu iese nimeni
afară, un soldat s-a apropiat dc geam şi a tras două focuri de armă pe
geam în casă. Nici atunci n-a ieşit nimeni din casă şi nici nu s-a auzit
vreun zgomot. Soldaţii văzând aceasta au ieşit iarăşi în stradă.
Această familie este în viaţă şi în prezent locuieşte în Cosniciu.

513
 Casa urmăloarc la fel era locuiţii de un român şi anume
Medeşan Vasilc. Dupâ ce am spus soldaţilor câ locuiesc români,
soldaţii maghiari au intrai în casa acestuia, întrebuinţând aceeaşi
metodă. Din această casă au ieşit: Medeşan Vasilc, proprietarul
casei, şi un tânăr de 16 ani, fiul acestuia: mai erau în casă soţia
acestuia şi fata acestuia atunci în vârstă de 16 ani, dar aceştia n-au
ieşit din casă. Ştiu că aici au fost împuşcaţi numai Medeşan Vasilc
şi băiatul acestuia. Soţia şi fiica acestuia au rămas în viaţă. Nu ştiu
în CC împrejurări au scăpat aceste femei de n-au fost împuşcate,
căci eu rămăsesem în stradă.
Din această stradă laterală am ieşit, fiindcă pe această stradă
nu mai locuiau români, şi nc-am îndreptat pe strada propriu-/.isă
care duce la gară. După ce am ieşit din strada laterală unde au fost
asasinaţi locuitorii mai sus arătaţi, la încrucişarea străzii cu strada
care duce la gară, m-am întâlnit cu Jumătatea grupei mele de
soldaţi, de care m-am despărţit când am intrat pe strada de mai sus,
jumătate de grupă care m-a aşteptat pe mine. Această jumătate de
grupă era cu 6sz Andrei junior. Cu acest grup mai era şi Bir6
Emcric senior, comandantul Gărzii din noaptea masacrelor. Când
am vorbii, în momentul întâlnirii eu Bir6 Emeric senior, acesta
mi-a spus că deja el a fost până acasă şi s-a întors înapoi, pornind
chiar imediat spre corpul de gardă. L-a însoţii un soldat. Bir6
Emeric m-a întrebat atunci: „Ei ce aţi făcut pe strada aceea?",
adecă ce au făcut soldaţii pe strada pe care au fost conduşi de
mine. l-am răspuns că i-au împuşcat pe toţi românii. Biro Emeric
senior apoi a plecat spre corpul de gardă, iar cu cu grupul de
soldaţi, adecă cu jumătatea de grup cu care am fost în strada
laterală unde au fost ucişi românii menţionaţi mai sus şi jumătatea
de grupă care a rămas de m-a aşteptat pe mine, însoţită de Osz
Andrei,contopite laolaltă, am mers către gară până la prima casă
locuită de români şi anume la casa lui Brisc Teodor.
Când am ajuns în dreptul acestei casc, cu am arătat casa
spunând că locuieşte un român, deoarece Osz Endre a spus că el

514
IUI cunoaşlc casele românilor, liincl abia venit în localitate. La
aceastâ casâ la fel au intrat .soldaţii, tot în acelaşi mod ca şi mai
înainte şi au ucis pe solia lui Brisc Teodor şi o fctilS mica de vreo
patru ani. Soţul acestei femei, adecă Brisc Teodor trăieşte şi azi.
Nu-mi amintesc în ce împrejurări a scăpai, dar cred că fugise mai
înainte. La familia văd|uva| Sebeş nu am fost. Această familie
trăieşte şi astăzi. Este de origine maghiară. Următoarea casă
locuită de români era a lui Hălmăgcan Gavril. Şi pe această casă
lot cu am arătal-o soldaţilor. După ce le-am arătat casa, soldaţii au
intrat în acelaşi mod ca şi în precedenta, în curtea locuinţei lui
Hălmăgcan Gavril. Concomitent, soldaţii au intrat şi în casa lui
Hălniăgean Ion. în imediata apropirc a casei iui Hălmăgcan
Ga\ ril,lot după indicaţiunile mele. Din casa lui Hălmăgcan Gavril
a ieşit numai Hălmăgcan Gas iil; soţia acestuia s-a salvat fugind
prin grăilină spre Bcreleu. Pe Hălmăgcan Gavril soldaţii l-au
împu.şcal. De la familia lui Hălmăgcan Ion au ieşit; bătrânul
Hălmăgcan Ion, soţia acestuia şi. după cum îmi amintesc, o fală
(le aproximativ 20 ani. Ştiu precis că mai erau doi băieţi, unul de
aproximativ 18 ani. celălalt de aproximativ 2.1-25 ani. Pe toţi
aceştia soldaţii i-au împuşc::'.
Pe această stradă nu mai erau casc'locuite de români. Am
trecut pe strada pe care locuieşte Bir6 Emcric senior până la casa
lui Bozga, care nu era departe. La casa lui Bozga deja era sentinelă
şi în curtea casei şi în casă erau soldaţi. Atunci am auzit,după cât
îmi amintesc, de la soldaţi, că Bozga :i fost împuşcat încă înainte
de miezul noplii. Când am va/.ul cu la această casă sunt soldaţi,
nc-am întors imediat ta corpul de gardă. |...J Când am ajuns în
piaţa unde este ,>ilu,it corpul de garda, am întâlnit pe locotenentul
iele s .t locolc
le spunem să v ■ ulei
Alexandru, Salonki Francisc,Csepei Bâlint,Măthd Emeric şi Gâll
loan, pc care i-am trimis, conform instrucţiunilor primite, să
meargă la adunatul morţilor. După ce am anunţat pc oamenii de
mai sus, am mers acasă, unde am stat aproximativ un sfert de ceas,
după care am mers înapoi la corpul de gardă şi am raportat locote­
nentului că am executat ordinul. Imediat după ce am raportat
executarea ordinului, domnul locotenent mi-a ordonat să fiu pe
lângă căruţele cu care se adună cadavrele, lucru cc l-am şi făcut.
După citire, stăruie şi semnează.
Bdres K. Lâszid
Acuzator public, G. Râpeanu
AdLSJRJ., Bticurc.;(i, fond P.dosar40022. voi. IV. ff. 32-37.

TRIBUNALUL POPORULUI CLUJ

Acuzator public
Cabinetul IV

PROCES-VERBAL
Dresat în ziua dc 10 decembrie 1945
INTEROGATOR
Conform art. 304/365 pro|ccdurăl penală

Numele acuzatului: Csepei Sigismund

Etatea: 58 ani
Religiunca: reformat
Locul naşterii: IP
Locuinţa: Ip,jud[eţul| Sălaj
Cetăţenia: română

516
Ocupa|iunea: muncitor la C.F.R.
Starea civilă; căsătorit, fără copii
Averea ce posedă: două juglărc] pământ şi casa în jumătate
cu nevasta
Sitaţiunea militară: satisfăcut, eliberat cu gradul de sergent
Condamnat în trecut: n-a fost.
După ce i s-a pus în vedere infracţiunea de care este învinuit
declară:
Şi cu am fost membru în Garda Naţională. Eu făceam parte
din grupa lui Bir6 Emeric .senior. înainte de noaptea crimei eu am
fost de serviciu încă o dată sau dc două ori. în noaptea crimei eu
am fost de serviciu în schimbul doi, adecă după miezul nopţii.
Eu m-am prezentat la serviciu în noaptea crimei între orele
unu şi două, după miezul nopţii. Nu am ceas şi prin urmare doar
cred că era atât dc târziu. Când am sosit la corpul dc gardă am găsit
pe; B6rcs K. Vasilc, B6rcs Sigismund. Primul dintre cei destinaţi
pentru schimbul doi a sosit Bdres K. Vasile, al doilea am fost eu.
Mai târziu au venit Bir6 Emcric senior, Kisfalusi Alexandru;
înaintea lui Kisfalusi Alexandru a venit Bdres Nicolae. Cel mai
târziu a venit Csepci Francisc. Nu-mi amintesc să fi văzut pe Osz
Andrei Junior şi nici pc Borzâsi Fr. Eu locuiesc pe strada
principală, pc drumul cc duce spre Supiaeul de Barcău. De la casa
mea până la capătul comunei mai sunt vreo 8-10 ca.se. Eu locuiesc
la numărul 180.
în tot timpul cât am venit spre corpul dc gardă care este situat
în apropierea şcoalci, <'idccă în mijlocul satului, cu n-am întâlnit
pc nimeni. Până atunci n-am auzit nici o împuşcătură în comună.
Nu este adevărat că în noaptea aceea, în timp cc mergeam spre
corpul dc gardă, aş fi fost oprit p>e drum dc soldaţi. Menţionarea
acestei împrejurări în proccsul-vcrbal din 24 iulie 1945 dc către
d[omnu)l judecător instructor dc pe lângă Tribunalul Sălaj nu ştiu
cărui fapt se datoreşte, căci eu n-am declarat aşa ceva.

517
 în timp CC sluteam ele vorbă la corpul ele garelă, noi vorbeam
elcspic lucruri cc interesează gospoeluria ţi nu este adevărat că am
fi vorbit despre faptul că în comună sunt soldaţi sau că aceştia ar
fi bătut sau împuşcat pe cineva. Noi n-am ştiut de existenţa
soldaţilor până în momentul când soldaţii au uţrărut în camera
unde era corpul de gardă. în timp cc noi stăteam de vorbă, la un
moment dat a venit în corpul de gardă un locotenent şi câţiva
soldaţi. în corpul de gardă în acel moment cran: Beres K. Vasilc,
Bdres Nicolac, Kisfalusi Alexandru, Csepci Francisc şi cu. în
afară de aceştia mai era şi Bir6 Fmcric junior.
Eu nu ştiu CC au discutat atunci şi nu-mi amintesc dacă ar fi
cerut lui Birrt Emcric să se îngrijească de căruţe |K'Utni înmonnân-
tarca celor opt sau zece persoane. Ştiu atât că în momentul când
locotenentul a intrat în corpul de gardă a întrebat cine este şeful
Gărzii. După ce i-am spus că e Bireî Emcric, ne-a spus să mergem
la şcoală. Ajunşi la şcoală, ne-a ataşai la câte un grup de soldaţi de
aproximativ 10-15 persoane şi ne-a obligat să pornim. Eu am fost
trimis spre Primărie şi pe deal. Soldaţii pe drum ne-au spus că
datoria noastră este să le arătăm casele unde locuiesc români.
Locotenentul la plecare nu ne-a spus nimic. Până în acel moment
nu am auzit nici o îinpu.ţcătură.
Când am plecat cu echipele de soldaţi, după aprecierea mea,
putea să fie cel puţin orele trei dimineaţa, poale şi mai mult. Am
pornii cu .soldaţii şi am mers până la casa lui Crişan loan. Când am
ajuns la casa acestuia, am arătat soldaţilor casa. Eu am rămas în
stradă cu doi soldaţi, iar ceilalţi au intrat în curte. Nu ştiu câte
persoane an ieşit din casă. Ştiu însă că această familie era compusă
din cinci persoane şi anume: Crişan loan, soţia acestuia, doi băieţi
:l.')tc până la cel mult 20 ani, şi o fetiţă care după cât îmi amin-
. depăşise vârsta de zece ani. Din această familie a scăpai, după
ij^tea măcelului, numai fetiţa, care fugise.

518
 Lângă casa lui Crişan locuia familia lui Jurcuţ, carc nu era
originară clin această comună. Şi acea casă am arătat-o soldaţilor.
După acelaşi procedeu, adecă i-au chemat în curte şi i-au împuşcat
cu armele. Din această casă nu ştiu precis câţi au ieşit, doi sau trei
oameni. în tot cazul ştiu că această familie era compusă din soţ,
soţie şi un copil mic.
în imediata apropiere a acestei casc locuia Butcovan Mihai. Am
arătat şi această casă şi atunci soldaţii, după procedeul cunoscut, au
intrat în curtea locuinţei şi au împuşcat patru sau cinci persoane. în
această familie au mai rămas în viaţă, înafară de cele patru sau cinci
persoane omorâte, patru persoane. Aceasta era o familie marc. Din
această familie s-au salvat nevasta lui Butcovan.doi copii şi o fetiţă.
Nu ştiu cum de au rămas aceştia în viaţă. Probabil că au fugit.
După casa locuită de această familie urmau mai multe case
locuite de unguri - două casc - şi apoi a urmat casa locuită de
Mureşan Gheorghe. Am arătat şi această casă şi soldaţii au intrat în
curte, au chen.at din casă pe toţi cei carc locuiau în casă şi i-au
împuşcat. Din această casă au ieşit în curte trei persoane şi anume:
Mureşan Gheorghe, mama acestuia Chifor Maria şi o fată a lui
Mureşan Gheorghe. Aceasta din urmă era o fetiţă de vreo 10-12 ani.
Mureşan Gheorghe era văduv.
Casa următoare era locuită de românul Gavriluţ Gheorghe.
Am arătat casa. dar soldaţii nu .au intrat în această casă. deoarece
era în strada locuitorului Borzăsi loan, Tiul lui loan şi mama
acestuia, soţia lui Borzăsi loan. Acest tânăr era în vârstă de apro.\i-
mativ 20 de ani. Soldaţii au întrebat pe Borzăsi loan tânăr şi pe
mama acestuia ce fel de oiuncni au fost familia Gavriluţ. Aceştia
i-au răspuns că nu au cunoştinţă ca această familie să fi făcut ceva
rău ungurilor. Mai precis, în ungureşte au spus „Neni balotuk
utâna semit" [Noi nu am auzit nimic). Soldaţii în unna acestei
relatări au plecat mai departe, fără să intre în curtea acestei
locuinţe şi să ucidă.

519
 Deoarece pe acestă stradă nu mai locuiau români, am mers până
la capătul străzii şi nc-am dus spre biserica grcco-catolică, dar pe altă
stradă decât cea care mergea direct la biserica gr[cco)-cat[olică].
Strada pe care am mers în timpul ungurilor s-a numit str. Hitler.
Menţionez că şi familiile Crişan şi celelalte la care am fost până
acum lot pe această stradă locuiesc .dar această stradă face o cotitură
în sus spre deal. Prima ca.să, chiar în colţ, era locuită de familia lui
Sirca Florian.
Cum am ajuns în colţul străzii unde locuieşte Sirca Rorian chiar
în dreptul casei susnumitului locuitor, venea din sus pe stradă
Fazekas B. Paul. A fost oprit de soldaţi şi acesta s-a oprit. A stat de
vorbă cu soldaţii şi a întrebat ce fel de împuşcături a auzit. Soldatul
i-a spus că se împuşcă românii şi să meargă acasă. Fazekas a
continuat să vorbească, spunând soldaţilor că nu este permis să
împuşte mai mulţi, căci sunt nevinovaţi. Exact în acel moment, a ieşit
din curtea casei lui Sirca Florian şi se îndrepta în capătul satului
pentru a merge la maşina de treierat. Soldaţii l-au oprit, l-au legitimat
şi l-au întrebat ce este, român sau ungur. Sirca Rorian a spus că este
român. Atunci soldaţii l-au trimis înapoi în curtea casei lui. Au intrat
după el şi după ce au chemat şi pe nevasta lui din casă i-au împuşcat.
Nu-mi amintesc ca Sirca Rorian să fi fost la C.F.R. Eu nu-mi
amintesc să-l fi văzut. Nu este adevărat că în momentul când ar fi
fost împuşcat Sirca Rorian şi soţia lui cu aş fi spus „Dumnezeul
mătii.acum mergi la Calea Ferată!"
După asasinarea lui Sirca Rorian şi a soţiei sale, am mers în sus
pe stradă. Cu noi era şi Fazekas B. Paul şi în timp ce mergeam el vor­
bea tot timpul cu soldaţii ca să nu mai împuşte pe nimeni. Mergând
am ajuns până la casa lui Crişan Vasile. în această casă Fazekas B.
Paul a intrat împreună cu soldaţii; au ieşit însă fără să fi împuşcat pe
cineva. Tot aşa s-a întâmplat şi la familia lui Morgovan loan; de
acolo au ieşit tot fără să fi împuşcat pe cineva. Deja se iveau zorile.
De aici Fazekas s-a întors acasă. Eu am continuat drumul mai departe

520
cu soldaţii şi am ajuns la casa lui Crişan loan. La stăruinţa lor ca să
Ic arăt casele de români, le-am arătat casa acestuia; au intrat în casă,
au pcrchcziţionat-o şi s-au întors în stradă. în acest timp eu am rămas
în stradă însoţit de doi soldaţi.
Am mers mai departe înspre biserica gr(ccoJ-cat[olicăl şi am
ajuns la casa lui Rusu loan. Au intrat în casă, au percheziţionat şi
au ieşit tot IsSră să fi împuşcat pe cineva. Vizibilitatea era potrivită,
începea să se vadă de ziuă.
în continuare era casa lui Scurtu Grigore; am arătat casa, au
intrat în casă. După puţin timp, au ieşit afară, fără a fi împuşcat pe
cineva. în apropiere locuia Mcdicşan Dumitru. Am arătat şi
această casă. Au intrat în casă, s-au uitat înjur şi au ieşit fără să fi
împuşcat pe cineva. Au mai intrat - tot după ce le-am arătat casa
- la familia lui Forţ Vasile. Au intrat în casă şi aici au ucis pe Forţ
Vasile şi pe soţia lui. Ambii erau în etate de aproximativ 30 ani.
După ce au ieşit de acolo au mers lot după indicaţiile mele, că este
casă locuită de români, la familia Tătar loan. Au intrat în casă, dar
au ieşit afară fără să fi împuşcat pe cineva. După ce au ieşit din
această casă, am văzut pe Rusu loan şi pe soţia acestuia. Le-am
lăcut semn şi aceştia au fugit şi din acest motiv nici nu ne-am dus
la casa acestuia. După ce am trecut de casa lui Rusu loan deja era
dimineaţă şi se vedea bine şi am pornit spre piaţă, fără să mai arăt
case de români. Pe piaţă deja erau adunaţi oameni veniţi cu
căruţele pentru a transporta cadavrele.
Altceva nu am de declarat.
După citire, stăruie şi semnează.
Csepci Zigmond
Acuzator public, G. Râpeanu

AiIlSJU.. Bucure
 111

TRIBUNALUL POPORULUI CLUJ [1946 februarie 20)

Acuzator public
Cabinetul IV
Dosar nr. 29/1946

MANDAT DE ARESTARE nr. 203

în numele legii .şi al Majestăţii Sale Regelui Mihai I.

Noi, Grigore Râpeanu, acuzator public al Tribunalului
Poporului, Cabinetul IV Cluj, asi.stat de domnul grefier al
Cabinetului.
Având în vedere cercetările întreprinse până în prezent, aflate
în dosarul Cabinetului nostru nr. 29/1946, încheiat contra lui Osz
Arpâd, de ani 31, de profesie birjar, cu domiciliul Şimicul
Silvanici, str. [...], acuzat că în anul 1940, la intrarea trupelor
maghiare în comuna Ip, a făcut parte din Garda Naţională
maghiară şi ca atare, în ziua de 13/14 septembrie 1940 a trimis
soldaţi maghiari la casele românilor, când marca majoritate a
populaţiei româneşti a fost masacrată. îmbrăcat în haine militare,
a condus echipe de soldaţi prin comunele învecinate, luând parte
cu aceştia la maltratarea, omorârea şi jefuirea p>opulaţici româneşti
din comunele din jurul Ipului.
Având în vedere că din cercetările făcute şi din actele dosarului
rezultă sarcini şi indicii grave de culpabilitate contra acuzatului;
Văzând şi interogatoriul luat acuzatului, care s-a ataşat la
dosar;
Având în vedere că faptele de mai sus expuse sunt prevăzute de
art.2lit.e,Legeanr.312/1945şi Decretul-legenr.61 din 8 februarie
1946, şi se pedepse.ştc cu moartea sau cu muncă silnică pe viaţă
 Pentru aceste motive DISPUNEM:
Arestarea prevcntivri a acuzatului 6sz, Arpăd...............
Dat în Cabinetul de Instrucţie nr. IV, Cluj. al Tribunalului
Poporului, astăz.i 1946. luna februarie, ziua 20.

Acuzator public, Grefier,

Grigorc Râpeanu Ilie MSţiu
Alfa.S.RJ., Bucuroşii. fonti B.dosar 40022. voi. IV. f. 357.

Accliişi lip tic fomiular a Ibsl folosii şi pentru arestarea celorlalţi acuzaţi:
diferente iniei apăreau doar la textul învinuirii. La Bor/ăsi Fraiicisc se scria:
..Acuzatul în anul 19-U). la intrarea Inipcior maghiare în comuna Ip. a făcut p:ulc din
Garda Naţională niagliiară înninţală în acea comună şi ca atare, fiind tic serviciu în
schimbul I .a condus so1da|i la posturile tic pântlă. luănd pane cu aceştia la săvârşirea
crimelor din noaptea tic 13 septembrie 1940." - Idem. f. 35S. La Bdrcs F. Sigismiind
inoliva|ia arestării era: ..în anul 1940. la intrarea tnipclor maghiare în comuna Ip. a
făcut pane din Garda Naţională maghiară înfiinţtilă în aceacomtiuă şi ca atare, fiind
de .serviciu în schimbul I, ti condus soldaţi la posturile de păndă. luând pane cu
aceştia la săvâişiiea crimelor din noaptea de 13/14 septembrie 1940 contra
populaţiei romaneşti din comuna Ip. judeţul Sălaj." - Idem. f. 359. Toate mandatele
de arestare au fost emise pe dalii de 20 febniaric 1946.

CONSILIUL DE MINIŞTRI [I martie 1946)

PROCE.S-VERBAL NR. 6

Asteizi, 1 martie. Consiliul de Miniştri, întrunit în şedinţă

plenară, luănd în discuţie actul de acuzare întocmii de domnii:
Ghiron Morarii şi Grigorc Râpeanu, acuzatori publici pe lângă
Tribunalul Poporului, completul Cluj, împotriva umiătorilor
acuzaţi: SzinkovilzZt)llân,T6ttjs F. loan.Fdbiân loan.Mâtlid Paul,
Ijocotcncnt|-col(onci| Akosi. s(ub| l|colcncn|t VittSz Mocsăry.

523
s[ub]l[ocotencn]t Koltay, s[ub]l[cotencn)t Szab6 Zoltân, Gruppa
Alexandru.Gruppa Anton,Bagyi Mihail, [...] Lovas.Baji Francisc,
Titkbs losif.Silto loan, Vârga Alexandru, Szabd luliu, Kiss Sofron,
Palagyi Francisc, maior Fdkdte Paul, Gâll Francisc, Mihâly
Alexandru,Budai loan Gycpii,Kovăcs Francisc Csucsi, P6cs loan,
Szekeres loan junior, Kozma Andrei Guzi, Dcrzsi Francisc,
Ambrus Francisc junior, Ercsei Francisc, Măthd Francisc, Kudor
loan Duka, Bartha Andrei, Kovăcs Andrei, Mătyăs loan |...), Kudor
Ştefan Hanzi, Bethlendi Francisc Gusas, l[cotencn]t Vasvăry
Zoităn, Farago Ştefan, BLr6 Emeric senior, Fazekas B. Paul, Csepci
Alexandru, Borzăsi Francise, Berds F. Sigismund, Bir6 Emcric
junior, Kisfalusi Alexandru, Csepci I. Francisc, Kisfalusi Bălint,
CsepeiSigismund,Bdres K. Vasile,Bdres Nicolac,So6s Mihai,Os/.
Aipăd, Ujhelyi Adalbcrt, mort, l[cotenenlt-col|oncl) Lehotczky
Carol, Pineds Ştefan, [...], Szoke Alexandru, Wass Andrei, Wass
Albert, l(ocotenen]t Puskas,plot[onicr] major Polgăr, l[ocotencn|t
Csordâs Gergely şi Kordsi losif.
Consiliul de Miniştri, în conformitate cu prevederile art. 8
alin. 1 din Legea nr. 312/1945, aprobă actele de acuzate, iar în
conformitate cu dispoziţiunile art. 8, alin. 2 din aceeaşi Lege,
DECIDE
Sesizarea Tribunalului Poporului pentru judecarea, în confor­
mitate cu dispoziţiunile Legii nr. 312/[ 1 ]945, a acuzaţilor prevăzuţi
în actul dc acuzare mai sus-menţionat.
P. Groza L. Pătraşcanu
Gh.Tătărescu Lothar Rădăceanu
M. Romniccanu Nicolau
R. Zăroni
Dr. Bagdazar
Adl.SJLI., Bucureşti, fond P,dosar 40022, voi. I
 Pc document ştampila: Tribunalul Poporului/ Compelul de Judecată Cluj/
Intrare nr. I /1946. luna martie, ziua 7. Pc marginea documentului scris: „Copie
conformii cu originalul aflat în Arhiva Prcşcdin|ic. Director deasupra
menţiunii ştampila rotundli „Romlinia. Preşedinţia Consiliului de Miniştri."
Actul de acuzare nr. I. al Tribunalului Poponilui Cluj, fcbniaric 1946, Ibidem,

113

TRIBUNALUL POPORULUI CLUJ

Acuzator public
Cabinet IV
Nr. 257

Că.trc,
PREŞEDINTELE
TRIBUNALULUI POPORULUI CLUJ

Domnule pre.şedinte,
în contra Sentinţei nr. B. 4239/1941, din 28 noiembrie 1941,
dată de Tribunalul Regal Maghiar din Cluj în cauza omorului
protopopului Aurel Munteaiiu şi poliţistului Gheorghe Niculadin
Huedin, înaintăm cerere de anulare.
Motivele cererii sunt următoarele:
Prin această Sentinţă acuzaţii Măthd Francisc, Szckcrcs loan
Junior, Kozma Andrei, Bartha Andrei, Kudor loan, Kovăcs Andrei
şt Mihâly Alexandru au fost condamnaţi, primii şase la câte două
luni închisoare eorecţională iar al şaptelea la trei luni închisoare
corecţională. Acuzaţii Budai loan, Găll Marton lulika, Dcrzsi
Francisc, Matefi loan, Otvos loan şi P6cs loan au fost achitaţi de
orice penalitate.
 Deşi Parchetul Tribunalului Regal Maghiar clin Cluj a deschis
acţiune penală contra acuzaţilor pentru crima de omor1, Instanţa
de judecată i-a condamnat la pedepsele arătate mai sus, prin
schimbarea calificării în simple loviri. Iar pe unii i-a achitat lără o
motivare suficientă de lapt.
Din considerentele Sentinţei rezultă cu prisosinţă spiritul de
părtinire de care a fost animat Tribunalul Regal Maghiar din Cluj.
Cerem, deci, anularea acestei Sentinţe şi rcjudccarca procesu­
lui, în baza art. 4, lit. c şi 5 alin. ultim din Legea nr. 1079 din
3 aprilie 1945.
Cerem, de asemeni, amilaica Sentinţei nr. 4239/1941/23 din
21 mai 1942, dată de Tribunalul Regal .Maghiar din Cluj în ce
priveşte pe acuzatul Căli Francisc, a cărei cauză fusese dijunsă şi
judecată ulterior, şi prin care numitul a fost condamnat tot la două
luni închisoare corccţională. cu suspendarea executării pedepsei.
Motivele arătate mai sus le vom dezvolta mai amplu în
dezbateri.

Acuzator public.
Grigorc Râ|>canu
AdLSJd., Dncurcşii.rond P.dosar 4<H)22. vot. t.f. K4.

Arc Şlanipila „ t ribunalul Poporului. Cabinclul I Cluj. .Acuzator public" şi

„Tribunalul Poporului. Completul de Judecat,! Cluj. Intrare nr 1. 1946. luna

I. Parchetul Res-ll Cluj. nr. KU .S10S/I94U. afirină: Cei iriinişi in judecaţi

Bcu/a|i. in ealilHic tic euniplici. conform ari. 70 C|.kI| P|cnal|. peniru cnin.i de
prvvS/.uiâ in ari. 279 C|ud| P|cnitl|. deoarece in ziua cc III .scpicmlirie. du|>;t-ni
Huedin, inicniionai şi tu gândul de a .înmii - ISni sa li prciiK-dilai in .t - au om..nil js
Munle.mu şi Gheorglit .Nun!;:, io.l) locuitor: in Huedin, lovinda-i in e:i|; şi |vc cc
Pr|occdurA| PcnlalB] am omis sfi ridic acuxB fa|ă de Francisc Dcr/si.Carol Vic/e. loan
S/ckcrcs junior. Andrei Kovâcs, Francisc Viîrga Cyiirgy. inculpa|i peniru deliciul de furi
comis în paguba deccda|ilor Aurel Munieanu ţi Cheorghe Nicula. ţi fa|ă de Alexandru
Mihdly. inculpai pcnlru deliciul de ifiinuire.

motivare

Din dalele urmSririi ţi îndeosebi din rccunuaţlcrca inculpaţilor Francisc Măihd.

Francisc GBII, Alexandru MihBly, loan S/ekeres junior. Andrei Ko/ma Gu/i. Francisc
Kovâcs. loan Kudorţi Andrei Kovăcs;
Precum ţi din dcpo/.i|ia martorilor Maria Koas/ mBr(ilaiB| Grigorc Slane iu. Francisc
S/abiS. Francisc Veres. loan Gyorgy. luliu Biindi, Dani Vinc/e cari dccIarB în sarcina
inculpaţilor Francisc Dcr/.si, loan Budai, Francisc Gyiwgy Vărga. Francisc Ambrus junior,
M.ir1onG.ill lulika. Andrei Bâlinl, Francisc Ercsci.loan Măldfi.loan Olvus.Carol Vinc/c.
I Win P<^s ţi Biila Bcihlcndi - cari iu|i conicsiă faptele impuiaic lor - se poale considera ca
dovedii faptul cil:
Cu oca/.iunc:i inirilrii trupelor honvezilor unguri în Huedin. în ziua de 10 septembrie

prc/cniilo muIjinK compuUcamdin*2-3000persoane,Ic/aiuldecedai Aurel Munieanu.

honvezii cari soseau, scuipând chiar câtre aceţlia. Din mul|ime - care silrbîllorca ţi se
bucura - nuii mulie perso;inc au airas atenţiunea lui Aurel Munieanu ca să nu mai ofenseze
soldaţii unguri. însă Aurel Munieanu nu a încciaicu ofensele ţi alunei persoanele aflate în
apropierea sa.se

ambii lc/a|i, în mulfinK aflandu-sc ţi inculpaţii. După aceasta. Ie/a|ii au fost puţi pe un
car care ircce.i pe .acolo şi duţi la marginea comunei. Aiâi pe drum. cât ţi Iu marginea
comunei, unde inculpaţii r-.iu scobor.it pe lezaţi de pe car. aceţlia i-au n»i lovit cu b;Ls|oanc.

nullrulări. Inculpaţii după accasla au săpat o ga>apă ţi i*au băgat în groapă. acoperindu>i
ţi ghelele din piciwire ţi dup.1 ce le*au luai
conţinând 2-3 000 lei ale lui Aurel

Din dalele procesului-verbal de autopsie rcz.ullă că nH>arlea ambilor Iczafi a fosi

provtK'ală de leziunile suferite în unna loviturilor aplicate cu obiecte lari asupra întregului
corp. dar îndeosebi asupra capului: moartea a fosi cau/ai.ă de leziunile consiaiale la
autopsie pe corpurile decedaţilor ţi că leziunile consialnlc la uulopsic pc cadavre - conform
părerii medicale - au fosi provocate în cea mai marc p;irie încă în limp ce trăiau Iczafii.
Având în vedere că toii inculpaţii au avui paric activă la acesic mallnilări iiH)rialc ţi
că io|i au lovii pc cei doi lezaţi decedaţi - faptele lor .se încadrc:iză în elcmenicle infricţiunii

527
prevăzute în partea dispoziiivă. Obiectele folos
bucăţi de lemne, pietre, erau instrumente potrivite pentru a <
a inculpaţilor se poale dovedi prin faptul efl au Iov
pcntAi a omorî un om. păn3 ce lezaţii au şi încetat înlr-adcvăr s3 mai trăiască.
în baza celor de mai sus. este motivată ridicarea acuzei faţă de inculpaţi, pentru

M.A.E..fond Tren

TRIBUNALULUI POPORULUI CLUJ

Completul de judecată
Dosar nr. I/I946

HOTĂRÂREA nr. I
Şedinţa publică din 13 martie 1946

La apelul nominal făcut azi la pronunţare au răspuns acuzaţii

aflaţi în stare de arest: Tdtos loan, Szabd loan. Făbiăn loan, Bir6
Emericsenior,Fazckas B. Paul, Borzisi Francisc,Palagyi Francisc,
Titkos losif, Vărga Alexandru, Szab6 luliu, Bdres F. Sigismund,
Kisfalusi Alexandru, Bdres K. Vasile, Mătyâs loan Bruma, Kudor
Ştefan Hanzi, Eresei Francisc, Măthd Paul, Bcthlcndi Francisc,
Kudor loan Duka, Bartha Andrei, Kovăcs Andrei, Măthd Francisc,
Bdres Nicolae, Osz Arpăd şi Korosi losif, asistaţi personal de dnii
avocaţi dr. Aladăr Amirăs, dr. Vali Coloman, dr. Botăr Zoităn,
dr. Pâsztai Gdza, dr. Sihko, dr. Gyengc Ladislau şi Nagy Grigorc,
numiţi apărători din oficiu.

528
 Tribunalul Poporului
Asupra acţiunii penale de faţă;
Având în vedere actele şi lucrările de la dosar, probele
administrate în cauză, cum şi susţinerile şi concluziile orale şi
scrise ale părţile;
Având în vedere că prin actul de acuzare arătat mai sus au fost
aduse în faţa completului de judecată al Tribunalului Poporului din
Cluj o serie de fapte speciale, întâmplate în 16 localităţi din Ardealul
de Nord, la date diferite şi anume: în comuna Nuşfalău, jud. Sălaj,
în ziua de 8 septembrie 1940 în oraşul Zalău în zorii zilei de 9 sep­
tembrie 1940; la Muntele Meseş în dimineaţa zilei de 9 septembrie
1940; în comuna Trăznea, jud. Sălaj, în ziua de 9 septembrie 1940;
în oraşul Huedin din jud. Cluj în ziua de 10 septembrie 1940; în
comuna Ip, jud. Sălaj în noaptea de 13-14 septembrie 1940; în
comuna Ccrişa, jud. Sălaj în dimineaţa zilei de 16 septembrie 1940,
în comuna Marca, jud. Sălaj în ziua de 15 septembrie 1940; în
comuna Camău,jud. Sălaj în ziua de ISscptcmbrie 1940; în comuna
Cosniciul de Sus, în ziua de 16scptembrie 1940; în comuna Hălmăjd
în ziua de 16 septembrie 1940, în comuna Nuşfalău-Plopiş în ziua
de 17 septembrie 1940; în comuna Sântion,jud. Bihor în noaptea de
16-17 septembrie 1940; în comuna Sucutard, jud. Someş în ziua de
23 septembrie 1940 şi în fine în comuna Mureşenii de Câmpie, jud.
Cluj, în noaptea de 23-24 septembrie 1940.
Că se susţine prin actul de acuzare că aceste infracţiuni săvârşite
la date diferite au o legătură strânsă între ele, fiind săvârşite în
executarea aceleiaşi hotărâri criminale şi deci constituie o singură
infracţiune, izvorâtă din creierul morbid-fascist al conducătorilor
Ungariei horihystc, având ca unelte materiale pe acuzaţii din boxă
şi pe acuzaţii judecaţi prin prezentul procesul, în contumacie.
Că autori morali ai acestor crime odioase sunt în moji nemijlo­
cit conducătorii hortyşti cari se aflau în această situaţie la ceda­
rea Ardealului de Nord prin odiosul Dictat de la Vicna, aceşti

529
conducători constituind „creierul" acestor crime - după expresia
acuzării - şi executanţii fiind acuzaţii contumaci şi cei din boxă, iar
autorii indirecţi şi mai depărtaţi fiind toţi acei care s-au perindat la
conducere şi au stăpânit Ardealul decenii, devastând, întreţinând
şovinismul, alimentând revizionismul şi iredentismul, aţâţând
antisemitismul pe toate căile şi prin toate mijloacele, pentru ca prin
aceste diversiuni să înăbuşe lupta popoarelor pentru libertate şi
pentru o viaţă mai bună.
Că deci acest proces nu este un proces de rând, ci un proces
„sui-generis“,carese face în primul rând unui sistem şi unei epoci
şi numai în al doilea rând uneltele otrăvite ale acelui sistem şi ale
acelei epoci.
Că astfel privite aceste fapte, este natural că ele să fie judecate
împreună.
Având în vedere că toţi acuzaţii în actul de acuzare au fost
trimişi în judecată Tribunalului Poporului din Cluj pentru fapte
cum urmează:
1. Acuzatul SzinkovitzZoltăn, pentru faptul de a fi determinai
în 8 .septembrie 1940 un grup de soldaţi maghiari, aflaţi în comuna
Nuşfalău,jud. Sălaj, să masacreze - fără niei un motiv -9 (nouă)
bărbaţi şi două femei, toţi eivili cari se întorceau din România eu
scopul de a ajunge în eomuna lor de baştină cedată Ungariei prin
efectul Dictatului de la Vicna.
2. Acuz.aţii Totds F. loan, Szabri loan şi Făbiăn loan, pentru
faptul de a fi cooperat în aceeaşi zi cu soldaţii maghiari rămaşi
neidentificaţi, la uciderea celor 11 victime menţionate mai sus, pe
malul râului Beretan, între comunele Nuşfalău şi Zăuan;
3. Acuzatul Măthd Paul, pentru faptul de a fi instigat, în ziua
de 9 septembrie 1940, un grup de soldaţi maghiari, rămaşi
neidentifiţaţi,de a extermina famiile Vicas şi Prunea din Zalău.
4. Acuzatul It.-col. Akosi, comandantul Bat. 22 Vânători de
frontieră, pentru faptul de a fi ordonat unităţii sale, în ziua de
9 scplciTibric 1940, masacrarea celor 76 locuitori români din comuna
TrăzncaJud.Sâlaj.şi incendierea locuinţelor lor din aceeaşi comună.
5. .*\cu/alul siibll. Vildz Mocsâry,.subit. Koltay şi .subit.jand.
S/abdZoltăn.toli trei din Bat. 22 Vânători de frontieră ({ţrăniecri)
din Debreţin, pentru faptul de u fi comandat soldaţilor din unităţile
lor să ucidă cu armele locuitorii români din comuna Tră/.nca şi să
dea foc locuinţelor româneşti.
6. Acuzaţii; stegar Griippa Alcxandm.scrg. Gruppa Anton şi
sergent Bagyi Miliail toţi din Batalionul 22 Grăniceri din
Debreţin, de a fi coiulus în aceeaşi zi grupe de soldaţi cari au
masacrai populaţia română din comuna Trăznea şi cari au
incendiat locuinţele româneşti.
7. Acu/.alul Baji Franci.se. moşier din Trăznea. de a fi
determinat în ziua de 8 septembrie 1940. în oraşul Zalău, pe
comandantul Batalionului 22 Grăniceri din Debreţin să treacă cii
unitatea sa prin comuna Trăznea şi să masacrc/.c populaţia
românească.
8. Acuzaţii Tilkbs losif. Siild loan. Vărga Alexandru şi
Palagyi F'rancisc. locuitori din comuna Trăznea. ele a fi cwipcrat la
aprinderea locuinţelor româneşti din aceeaşi comună.
9. Acuzatul Szabd luliu zis Sofron. de a fi îndemnat nişte
soldaţi maghiari să lege de tunuri locuitori români din Trăznea şi

10. L(x;ol.-col. Lovâsz, comandantul militar al plăşii Zalău, de

a fi ordonat prinderea şi împuşcarea imediată a victimelor Cosma
Lazăr şi Cosma Aurelia, fugiţi din Triiznca în timpul masacrului.
11. Acuzatul Mătyas loan Biuma din Huedin, de a fi îndemnat
în ziua de IU .septembrie 1940. in ora.şul Huedin jud. Cluj un gmpde
locuitori, elemente ale Gărzii Naţionale, să ucidă cu bâtele pe
protopopul Aurel Munteanu din Huedin şi pe poliţistul Gheorghe
Nicula din aceeaşi localitate, pentru motivul că primul în calitate de
preot român slu ji.se mulţi uni de zile în oraş şi ţinuse discursuri în
care afirmase că nici o brazdă din Ardeal nu se va mai ceda nimănui
(discursuri antirevizioniste), iar secundul servise ca gardian public
la comisariatul de poliţie român din Huedin.
12. Acuzaţii Găll Francisc, Mihăly Alexandru, Budai loan
Gyepii, Kovăcs Francisc Csucsi, Pdes loan, Szekcrcs loan junior,
Kozma Andrei Guzi, Derzsi Francisc, Ambrus Francisc junior,
Eresei Francisc, Mâthd Francisc, Kudor loan Duka, Barlha Andrei,
Kov,1cs Andrei, Kudor Ştefan Hanzi şi Bcthlcndi Francisc Gusas,
toţi locuitori din Huedin, elementele ale Gărzii Naţionale, de a fi
prins în ziua de IO septembrie 1940 pe protopopul Aurel Munteanu
şi poliţistul Gheorghe Nicula din Huedin,de a-i fi bătut şi maltratat,
de a-i fi dus cu căruţa la câmp, unde i-au ucis cu bâtele, i-au îngropat
într-o groapă împrovizată, jucând apoi pe mormântul lor.
13. Acuzatul maior de Jandarmi Fdkdte Paul. comandantul
Legiunii de jandarmi compania din Huedin, de a fi asistat pasiv la
faptul uciderii protopopului Munteanu şi poliţistului Gheorghe
Nieula.dcşi în calitatea sa era nu numai îndreptăţit de a lua măsuri
contra elementelor Gărzii Naţionale care comiteau astfel de
sălbăticii, dar chiar obligat să oprească şi obligat de asemeni să
cerceteze şi să înainteze acte pentru sancţionarea autorilor.
14. Acuzatul locotcncnt-colonel Lehotczky Carol, comandantul
militar al plăşii Şimlcul Silvaniei, de a fi ordonat măsuri de repre­
siune, consistând în suprimarea unor locuitori români din comuna
Ip, judeţul Sălaj, şi alte comune din învecinătatea Ipului, pentru
motivul ca în timpul trecerii trup>elor maghiare prin această comună
s-a întâmplat o explozie pe o căruţă cu muniţii, ceea cc a făcut să se
bănuiască în primul moment că este opera unor locuitori români.
15. Acuzatul Faragd Ştefan, moşier în comuna Ip şi
conducător al Gărzii Naţionale din aceea comună, de a fi
determinat pe locot[enent)-coloncl Lehotczky Carol să ia măsuri
de represiune în sensul arătat mai sus.
Acuzatul Ujhclyi Adalbcrt, care a săvârşit exact acelaşi fapt
ca şi acuzatul Faragâ Ştefan, este decedat şi ca atare urmează a i se
aplica dispoziţiunile art. 9 alin. 2 din legea nr. 312/1945.

532
 16. Acuzatul VasvăryZoItăn, de a fi comandat o companie dc
soldaţi la masacrarea populaţiunii româneşti din comuna Ip.
17. Acuzaţii Bir6 Emcric senior, Fazekas B. Paul, Cscpci
Alexandru, Borzăsi Francisc, B6rcs F. Sigismund, Bir6 Emeric
junior, Kisfalusi Alexandru, Cscpei 1. Francisc, Kisfalusi Bălint,
Cscpci Sigismund, Bdres K. Vasilc, Bdres Nicolae, So6s Mihai,
6sz Arpăd şi Pineds Ştefan, dc a fi cooperat cu soldaţii maghiari
la masacrarea populaţiei române fie din comuna Ip, fie din satele
învecinate cu Ip, după cum s-a arătat în amănunte la starea de fapt.
18. Acuzaţii Turcsănyi Tiberiu şi Szokc Alexandru dc a fi
atacat, primul cu focuri de armă iar secundul cu un corp dur, pe
victimele Tipănuţ Gheorghe senior, Tipănuţ Petre şi Tipănuţ
Gheorghe Junior, în noaptea dc 16-17 septembrie 1940, în
comuna Sântion judeţul Bihor, în urma cărui fapt primele două
victime au murit.
19. Acuzaţii Vass Andrei şi Vass Albcrt din Sucutard.de a fi
îndemnat militarii maghiari să ucidă în ziua dc 23 septembrie
1940 pe victimele Moldovan losif, Oaşi loan, Mihăly Ester şi
Mihăly Rozalia.
20. Acuzaţii Pakucs şi plotţonicrl major Polgar, ambii din
Regimentul 19 Honvezi Nycrcgyhâza, primul dc a fi ordonat
uciderea celor patru victime menţionate mai sus, iar secundul dc
a fi maltratat crunt atât victimele de mai sus cât şi alte persoane
arestate.
21. Acuzatul locot|cncnt| Csordds Gcrgcly din Regimentul 19
Honvezi Nycrcgyhăza, primul de a fi ordonat în ziua dc 22 sep­
tembrie 1940 masacrarea familiilor preotului Bujor, cantorul
Gurzău şi învăţătorul Petrea din comuna Mureşenii dc Câmpie,
judeţul Cluj.
22. Acuzatul Korosi losif din comuna Mureşenii dc Câmpie,
de a fi ajutat pe acuzatul locot[enent) Csordăs Gcrgely să organi­
zeze masacrarea famiilor Bujor, Gurzău şi Petrea, în speţă de a fi
pândit împreună cu numitul acuzat sosirea preotului Bujor de la
Cluj şi dc a sc fi asigurat dc această sosire în scopul de a se putea
trimite apoi echipa dc masacru.
Că faptele tuturor acuzaţilor enumerate mai sus au fost arătate
prin actul dc acuzare ca întrunind elementele crimei prevăzute de
art. 2 lit. c,d, pedepsită de art. 3 al. II din Legea nr. 312/1945.
Având îii vedere că la prima dezbatere apărătorii acuzaţilor au
ridicat cxecpţiunca că toate actele dc acuzare au fost comunicate
acuzaţiilor abia la data de 2 martie 1946 .şi deci nu s-a respectat
dispoziţiunilc art. 355 din pr[occdura] plenală] care prevede că
„Preşedintele, sub pedeapsa de nulitate. i)unc în vedere acuzatului
că arc dreptul să propună motivat noi mijloace de apărare, fie
verbal cu ocazia .acestui interogator, fie în scris, până cel mai
târziu cu zece zile înainte tic termenul fixat pentru jutlccaiă“.
Având în vedere că acuzatorii publici au cerut respingerea
acestei excepţiuni;

Tribunalul Poporului
Avâ.v.l in vedere că din procesul verbal din 2 martie 1946
rezultă cu Preşedintele Tribuiiidului Poporului aluat interogatoriul
prevăzut dc art. 354 pr(occdura] plenală] tuturor acuzaţilor aliaţi
în stare dc arest cu care ocazie Ii s-a pus în vedere cele prevăzute
în art. 355 din priocedura] p[cnală| drept de care majoritatea
.acuzaţiilor au făcut uz,propunând verbal noi martori,cari apoi au
fost citaţi pentru ziua dezbaterii.
Considerând că ceea ce procedura penală în art. 355 prescrie
sub pedeapsă de nulitate este numai faptul ca preşedintele să pună
în vedere acuzatului că are dreptul să propună noi probe, fie verbal
fie în scris.
Că însă termenul dc zece zile anterior zilei judec.ăţii este
prevăzută dc lege în favonil instanţei crimin.ilc şi ca o îngrădire a
capriciilor acuzaţilor de a pro|)unc prolx' noi într-un termen mai scuti
decât zece zile înaintea zilei dc judecată, ceea ce ar conduce uneori

534
la imposibilitatea citării lor pentru ziua judecăţii şi astfel ar contribui
la amânarea unor procese de categoria proceselor criminale.
Că deci acest termen de zece zile fiind prescris în favoarea
jnslanlci criminale, aceasta poată să renunţe la el, ori de câte ori
arc posibilitatea să citeze martorii apărării într-un termen mai
apropiat de ziua judecăţii, după cum de altfel s-a şi întâmplat în
speţă, întrucât toţi martorii propuşi de apărare înaintea zilei
judecăţii au fost citaţi şi prezenţi în ziua judecăţii.
Că aşa fiind, excepţiunea ridicată de apărătorii acuzaţilor a
trebuit să fie respinsă ca nefondală.
Având în vedere că la dezbaterea din 11 martie 1946
acuzatorii publici au cerut disjungerea cauzei în ceea ce priveşte
pe acuzatul Mâtyăs loan Bruma din Huedin, motivat de faptul că
cercetările cu privire la acest acuzat nu sunt complete şi astfel
situaţia acestuia nu este pe deplin lămurită.
Având în vedere că nici acuzatul Mâtyăs loan Bruma personal
şi nici apărătorul său avocatul dr. Păsztai Gâza nu s-a opus la
aceslă disjungere.
Considerând că disjungerea cerută nu este contrară procedurii.
Având în vedere că la interogatoriul luat în şedinţa publică
acuzaţilor necontumaci:
1. Acuzatul Totos loan a declarat că nu arc nici un amestec în
masacrarea celor 11 români în comuna Nuşfalău, judeţul Sălaj şi
că dânsul a fost forţat de militari ca să însoţească transportul la
locul masacrului, fiind indicat chiar de spectatorii din jur ca făcând
parte din Garda Naţională. Acesta n-a recunoscut însă să fi
îndemnat soldaţii să procedeze cu cruzime cu cei care erau în curs
de a fi executaţi.
2. Acuzaţii Szab6 loan şi Făbiăn loan de asemenea neagă că ar
fi prins din proprie iniţiativă pe cele două femei lăsate libere în
urma percheziţiei, ci susţin că aceste femei au fost prinse şi a doua
oară tot de militari, dar ci au fost siliţi să le escorteze spre comuna

535
Zăuan, această misiune fiindu-ie dată lor din cauză că şi ci făceau
parte din Garda Naţională a comunei Nuşfalău.
Acuzatul Szabd loan a negat că şi-ar fi îlisuşit pantalonii victimei
Costaş Nicolac, precum şi faptul că atunci când femeii escortate dţ
ci i-a căzut bocceaua ce o ţinea în mână dânsul - acuzatul —ar fi spus
să nu SC mai ostenească, că nici aşa nu va mai fi a ci.
3. Acuzatul Mătliă Paul a negat cu desăvârşire că ar fi instigat
soldaţii maghiari ca să masacreze familiile Vicas şi Prunca din Zalău.
4. Acuzaţii Titkos losif, Vărga Alexandru şi Palagyi Francisc
au negat că ar fi participai într-un mod oarecare la masacrele
făcute în comuna Trăznea din judeţul Sălaj.
5. Acuzatul Szabd luliu n-a recunoscut să fi îndemnat soldaţii
coloanei cu care era şi dânsul ca să împuşte pe românii ce erau
legaţi de tun.
6. Acuzatul Ercsci Francisc a recunoscut că a bătut pe Negru
Gavrilă a lui Ghiuţă din Huedin, deoarece avea ură pe el pentru că
înainte de Dictatul de la Vicna a fost lovit dc acesta cu un par în
piept. A negat însă că ar fi participat la maltratarea şi uciderea
protopopului Munteanu Aurel din Huedin.
7. Acuzatul Măthd Francisc a recunoscut că a lovit pe
protopopul Munteanu la locul masacrului „Akăcos" cu un băţ dc
grosimea unui deget, peste fese, dar nu recunoaşte să fi avut rol
decisiv în uciderea victimei.
8. Acuzatul Kudor loan Ouka recunoaşte dc asemenea că a
lovit dc mai multe ori cu un băţ victima protopop Munteanu, fiind
îndemnat la aceasta de un militar înarmat.
9. Acuzatul Bartha Andrei recunoaşte că a lovit victima
protopop Munteanu cu o pietricică mică, de frica unui militar care
îl îndemna la aceasta.
10. Acuzatul Kovdcs Andrei recunoaşte că a lovit cu un băţ cât
degetul pe poliţistul Nicula, tot la îndemnul unui soldat maghiar.
 11. Acuzatul Kuclor Ştefan Hanzi a negat cu desăvârşire că ar
fi lovit pe poliţistul Nicula sau că ar fi participat la maltratarea
protopopului Munteanu.
12. Acuzatul Bcthlendi Francisc Gusas de asemenea tăgăduieşte
că ar fi participat la masacru sau loviri.
13. Bir6 Emeric senior. Fazekas B. Paul, Borzâsi Francisc şi
B6res F. Sigismund neagă că ar fi avut vreun amestec în masacrele
din comuna Ip, întâmplate în noaptea de 13-14 septembrie 1940.
14. Acuzaţii Kisfalusi Alexandru, Csepci Sigismund, B6rcs
K. Vasilc şi Bdres Nicolae recunosc că au fost repartizaţi de
acuzatul locotenent Vasvăry Zoităn cu misiunea de a arăta casele
româneşti din comuna Ip, fiecare în sectorul lui cu echipa ce i s-a
determinat, dar au susţinut că aceasta au făcut-o din ordin militar,
la care nu s-au putut împotrivi.
15. Acuzatul 6sz Arpăd neagă cu desăvârşire că s-ar fi
travestit în haine militare şi astfel ar fi luat parte la masacrele din
comuna Ip din 13-14 septembrie şi din comuna Marca în ziua de
16 septembrie 1940.
16. Acuzatul Korosi losif neagă că ar fi luat parte la masacrarea
familiei preotului Bujor sau a altor români din comuna Mureşenii
de Câmpie, tăgăduind în special faptul că ar fi avut vreun rol de
instigare ca complice (pândă) la omorârea acestor victime.
Tribunalul Poporului
în urma dezbaterilor orale, a audierii martorilor în şedinţe
publice şi ţinând seama de toate depoziţiile martorilordin dosarele
dc cercetări şi instrucţie ale acuzatorilor publici, potrivit art. 304
al. 7, teza II., din procedura penală şi dc actele şi piesele aflate la
dosarele cauzei, a stabilit în fapt următoarele:
încă dc la încheierea tratatelor dc pace ale primului război
mondial, fascismul şi reacţionarismul internaţional în loc să sc
adapteze noilor împrejurări dc viaţă create şi să conlucreze la
ridicarea standardului de viaţă al omenirii, sprijinind în continuare

537
lupta popoarelor pentru libertate şi pentru o viată mai bună. cu
înlăturarea exploatării omului de eătre om, şi-au întins mâna
uneltind din nou la subjugarea popoarelor, având ca lo^inci şi
metode lei de fel de teorii demne de întunericul Evului Mediu.
Conducătoarea reacţionarismului şi fascismului internaţional a
fost Gennania hitleristă, având coasociate statele aşa-zise satelite,
dintre care cea mai credincioasă, încă de la începutul acestei
campanii a fost Ungaria horthystă,cu sistemul ei latifundiar-feudal.
Conducătorii horthyşti pentru a distrage atenţia poporului
maghiar de la dreptele lui revendicări în domeniul social-ccono-
mic, prin împărţirea latifundiilor la cei ce munceau pământul
asudând, au otrăvit sufletul unei bune părţi chiar a poporului de
rând maghiar, difuzând idei de revanşă şi susţinând printr-o
propagandă abilă că toate relele ce s-au abătut asupra poporului
maghiar se datorează Tratatului de Pace de la Trianon şi dezmem­
brării provinciilor cu populaţie în majoritate de altă naţionalitate
din comunitatea „Ungariei Milenare".
Această propagandă şi această otravă au fost vărsate timp de
22 de ani nu numai în sufletele cetăţenilor ungari, ci şi în sufletele
cetăţenilor români de origine etnică maghiară, profesând un
adevărat cult al revanşei prin brutalităţi.
Cu acest spirit şi cu această mentalitate s-a făcut intrarea
trupelor horthyste în Ardealul de Nord. între 5-11 septembrie
1940 şi tot cu acest spirit şi cu această mentulilaic. o parte din
populaţia de origină etnică maghiară din Ardealul dc Nord,
infestată dc fascism, s-a pus la dispoziţia unei părţi a militarilor, ei
înşişi având sufletele otrăvite şi drept consecinţă a otrăvirii
sufletelor au comis un şir întreg de atrocităţi şi anume:
A. Nuşfalău

La data Dictatului dc la Viena, mulţi locuitori din Ardealul dc

Nord .se aflau răspândiţi cu diferite interese în restul ţării. Toţi acei
pc cari glia strămoşească nu-i lasă să rămână departe de locul lor
de baştină s-au grăbit să se întoarcă la vetrele lor, înainte ca linia
de demarcaţie să fie închisă.
Dintr-o astfel de categoric făceau parte şi victimele Costaş
Maria, Voslaş Silvia. Turdea Gavril. Somoi Dumitru. Matei
Vasile. Costaş Dumitru, Gaceu Dumitru, Jarca Aurel, Bozga
Gavril şi Bcnchcu Traian. toţi originari din comuna Almaşiil
Marc, judeţul Bihor.
Aceştia, în drum spre casă au ajuns în scara zilei de 7 septem­
brie 1940 în comuna Nuşfalău şi au poposii peste noapte la
primarul Imrca Gheorghe. al cărui ginere - martorul Costaş loan -
era frate cu unul din drumeţi, anume a lui Costaş Nicolac.
A doua zi dimineaţa, adecă în 8 .septembrie 1940, pc la orele
10. cu căruţa şi vizitiul primarului Imrca. au pornit la drum spre
comuna lor originală; dar abia ieşiseră din comuna Nuşfalău când
au fost opriţi şi înturnaţi din drum. de acuzatul conlumacc
Sziiikoviiz Zoltăn, din comuna Nuşfalău. şi de către un soldat
m<'ighiar care îl însoţea.
Aceştia au readus victimele în centrul comunei Nuşfalău.
le-au percheziţionat, fără a găsi nimic compromiţător contra lor.
şi-au însişil hainele, obiectele lor personale, i-au bătut în mod
sălbatec, şi i-au împuns cu baionetele, după care cele două femei,
Costaş Maria şi Costaş Silvia, au fost lăsate în libertate, iar cei
nouă bărbaţi au fost urcaţi într-o căruţă militară, având vizitiu
maghiar şi luând ca însoţitor şi pc acuzatul Tbtbs F. loan care
venise din curiozitate la locul percheziţiei şi care a fost indicat
chiar de populaţie pe motiv că el este indicat a se pune la dispoziţi;;
militarilor, deoarece lăcea parte din Garda Naţională a comi:i;ei
Nuşfalău, calitate ce i-o indica însăşi brasarda cu cu!' maghiare
CC o purta în acel moment.
Căruţa cu cei nou.'; bărbaţi a fost îndrcp!;ită înspre comuna
Zăuan şi la o distanţă de aproximativ 500 n.etri de acer.s'.ă ultimă

539
comună a cotit pe un drum de care înspre râul Berestcu, unde cei
nouă bărbaţi au fost ucişi prin străpungere cu baioneta în inimă.
Concomitent cu acesta, acuzaţii Szabd loan şi Fâbiăn loan, din
proprie iniţiativă s-au dus după cele două femei lăsate libere, le-au
prins şi le-au condus la locul masacrului, împărtăşind şi acestea
soarta celor nouă bărbaţi. Toate cadavrele au fost înmormântate
sumar şi acoperite numai cu frunze, iar înmormântarea lor în cimiti­
rul comunei Nuşfalău a avut loc numai peste câteva zile, la stăruinţa
locuitorilor, după ce cadavrele începuseră să se descompună.
Având în vedere că vinovăţia lui Szinkovitz Zoităn, de
instigator la aceste crime, este stabilită ce dopoziţia martorului
Tokolyi Nicolae audiat în şedinţa publică, care relatează cum acest
acuzat, însoţit de un soldat, i-a întors din drum;
Că în ce priveşte pe acuzatul Szab6 loan şi Făbiăn loan,
vinovăţia lor rezultă din depoziţiile martorilor Tbkdlyi Nicolae,
Csiki Pavel, Man losif şi Sziteri Eugen, din depoziţiile cărora
rezultă că atunci când vizitiul Tokolyi Nicolae a fost întors din
drum în eentrul eomunei, a văzut la faţa locului şi pe aceşti doi
acuzaţi, ba chiar mai mult, i-a văzut când din proprie iniţiativă au
plecat să le prindă din nou pe cele două femei - victime - după ce
o dată fuseseră lăsate libere şi apoi le-au condus spre locul
masacmiui, iar în timpul parcursului, după ce a venit un soldat şi
a lovit pe femeia condusă de Szabd, doborund-o la pământ,
deoarece femeia la ridicare voia să-şi adune lucrurile de pe jos,
acuzatul Szabd loan i-a spus; „lasă-lc că nici aşa nu vei mai avea
nevoie de clc“ (depoziţia martorului Sziteri Eugen).
Tot acuzatul Szabd loan şi-a însuşit pantalonii victimei Costaş
Nicolae, după cum relatează martorul Costaş loan, fratele victimei.
Că aşa fiind, este evident că acuzatul Szab6 loan şi Făbiăn
loan, porniţi de imbolduri criminale şi ură de rasă au ajutat
militarii unguri rămaşi ncidcntificaţi la masacrarea celor două
femei din grupul celor 11 victimele de la Nuşfalău.

540
 Având în vedere că în ce priveşte acuzatul Totos F. loan, după
cum s-a dovedit cu martora soţia lui Gustus loan, acesta a venit la
locul percheziţiei numai după ce această martoră i-a comunicat
cele CC se întâmplă cu victimele.
Că desemnarea lui ca însoţitor al căruţei s-a făcut din cauză că
servea atunci în Garda Naţională.
Că nu s-a dovedit să fi participat pe malul râului Bcrctcu la
masacrarea celor 11 victime, sau în timp ce una din victime să văita
cu cuvintele: „Vai copii mei". Acuzatul Totos ar fl răspuns dispreţui­
tor: „Ce mai ai şi copii, un astfel de bandit ca tine?" Martorul Szitcri
Eugen a spus numai atât, că la vaietele victimei, acuzatul Totos a
întrebat această victimă: „Şi tu ai copii?" fără însă să poată preciza
dacă această întrebare a fost pusă din milă sau din răutate.
Din depoziţia acestui martor ocular, principal, nu rezultă nici
faptul că acuzatul Totos F. loan ar fi îndemnat soldaţii să lovească
victimele în timp ce-i transportau pentru înjunghiere.
Având în vedere că depoziţia martorului Man losif, citită în
şedinţa publică conf. art. 304 p|roccdura| pfenală] luată în consi­
derare, întrucât acest martor la 8 septembrie 1940 era un copil abia
de 12 ani şi astfel nu se poate pune temei pe spusele sale, atâta
vreme eât celălalt martor ocular, Szitcri Eugen, care era atunci de
16 ani, îl dezminte.
Că astfel fiind nu s-a putut constata vreo participare la crime
a acuzatului Totos F. loan şi nici măcar vreo îndemnare la cruzimi
sau maltratări şi în consecinţă acest acuzat a trebuit să fie achitat
de sub acuza ridicată contra sa.
B. Zalău
în dimineaţa zilei de 9 septembrie 1940, după petrecerile din
ziua precedentă ocazionate de intrarea trupelor maghiare în oraşul
Zalău, soldaţi rămaşi ncidcntificaţi s-au dus mai întâi la casa lui
Vicas Grigorc, situată la ieşirea dinspre Trăznea a oraşului Zalău.
aproape de un brădci. unde au prins pe Vicas Grigorc şi pe Iralcle
acesluia Vicas Alexandru şi i-au dus în pădurea de brad din apro­
piere. unde i-au împuşcat. în colţul casei lui Vicas, lot aceşti
soldaţi au mai împuşcat un ţăran din comuna Trăznea, cu numele
Pop Nicolae, care venise cu lapte la Zalău. De asemenea au mai
împuşcat şi pe soţia lui Vicas Grigore. care în primul moment
fugise de acasă, la casa vecină, a lui Prunca Ghcorglic, dar s-a
înapoiat acasă. înainte de a trece primejdia.
Ceva mai tărziu un militar călare a scos din casa lui Prunca
Gheorghe pe soţia acestuia. Prunca Maricla. născută Blaga. care era
însărcinată în ultima lună. a lovit-o şi a târât-o de păr în păduricea
amintită mai sus. unde au împu.şcnt-o.dar fiindcă n-a murit imediat,
un soldat care venise din şosea a lovit-o cu călcâiul în cap.
Aceşti doi militari lăceau parte din Bntfaliouulj 22 Vânători
frontieră din Debreţin de sub comanda locotlenent|-col[ouel]
Akosi (vezi depoziţia martorului Ferenezi luliu).
S-a dovedit în cursul cercetărilor şi înaintarea instanţei că deşi
masacrarea fainiilor Vicas şi Prunca din Zalău s-a făcut sub
pretc.xt că din aceste case s-ar fi tras focuri de armă asupra armatei
maghiare, omorând 12 soldaţi, totuşi în zilele de 8 şi 9 septem­
brie 1940 nu există evidenţiat la ofiţerul Stării Civile un caz, de
militari morţi, ci abia la 29 decembrie I94.‘i, există cazurile
soldaţilor Griger .Ştefan şi Valtidi Emcric. dintre cari primul s-a
sinucis, iar al doilea a murit dintr-un accident de grenade. Astfel
fiind, evident că masacrarea familiilor Vicas şi Prunca a fost pusă
la cale de instigatorii localnici.
Având însă în vedere că din depoziţiile martorilor Gonc/i
Carol, Sur Augustin. Prunca Gheorghe şi Sur Oniţa rcznlt.ă nuniai
atât că o rudă a acuzatului Măthd Paul ar fi ameninţat pe solia lui
Vicas Grigorc că va II împuşcată când vor veni armatele meglii.ne.
Că acuzatul Măthe Paul a fost văzut acasă la dânsid în timpul
masjicrelor.(dep|oz.iţia| martorului Sur Augustin) casa ac’.'./atului
fiind la o depărtare de un jumătate de km ilc casele victimele.

542
 Cu dcd nu s-a dovedii că acuzatul ar fi instigat soldaţii maghiari
să masacreze aceste două familii, ci după cum se poate presupune pe
baza de prezumţie eă acuzatul a instigat la aceste crime, pe motiv că
vândusc acestor familii intravilanele respective, şi că în timpul
stăpânirii româneşti Vicas şi Prunca fuseseră audiaţi ca martori la
Tribunalul Militar înlr-un proces penal pornit contra acuzatului de
azi, tot astfel şi cu acelaşi temei s-ar putea presupune că instigarea
militarilor a fost făcută de ruda acuzatului Măthd Paul, care s-a
dovedit a fi o femeie arţăgoasă, ori dacă ne punem ţx: acest punct de
vedere nu se poate trage la răspundere acuzatul Mdth(5 Paul pentru
instigare, care instigare probabil a fost tăcută de ruda sa Mâtlu5 Ana.
Că astfel fiind şi acest acuzat a trebuit să fie achitat din lipsă de
dovezi.
C.Trăznca
Comuna Trăz.nea nu cădea în drumul de înaintare a trupelor
maghiare ce ocupau partea cedată a Aidcniului prin Dictatul de la
Vicna, că de Ia oraşul Zalău coloanele militare trebuiau să-şi umiczc
drumul spre Muntele Meseş - Ciumăma — Unguraşi - Vaşcapău -
Hida. Această rută este indicată într-o hartă în volumul omagial
Erdciyiink 6s Honvâdsâgiink. la pag. 117, editată de „Vitezi rend,
Zrinyi esoport" în anul 1941. De altfel acesta este drumul nomial de
comunicaţie între Zalău şi Hida, iar pentru a merge la comuna
Tră/.nca trebuie să se facă un ocol marc mai spre sud pe un'dnmi
comunal. Că aşa stau lucrurile o dovedeşte şi faptul că aproape toţi
(puţinii) unguri IcKuitori ai comunei Trăznea. în frunte cu moşierul
Baji Francisc, cunoscând această împrejurare s-au dus pentru ziua
de 8 septembrie 1940 în oraşul zlalău anume pregătiţi pentru a
participa la primirea trupelor maghiare.
Sunt serioase indicii, pe lângă cele arătate mai sus. că la Zalău
la masa ce s-a dat în cinstea trupelor maghiare s-a hotărât de către
comandantul Bal|alionului| 22 Grăniceri Debreţin, acuzatul
locot|cncnt|-col|oncl| Akosi, la îndemnul moşierului Baji Francisc.

54.1
ca acest Batalion să se abată din drumul normal şi să treacă prin
comuna Trăznea cu scopul de a extermina populaţia aşezată în
partea comunei numită „Măgura", ce fusese expropriată din
proprietăţile moşierului Baji Francisc, precum şi locuitorii indezi­
rabili din partea veche a comunei, împreună cu locuinţele lor.
Că exterminarea românilor din comuna Trăznea a fost pusă la
ealc numai în ajun - în oraşul Zalău - la instigarea aeuzatului Baji
Francisc rezultă din următoarele indicii puternice, echivalând cu
cele mai depline probe şi anume:
a. Abaterea din drumul normal făcută de coloana acuzatului
locot[encnt]-col[enel] Akosi, de la care abatere trupele maghiare
au revenii la ruta normală după săvârşirea atrocităţilor.
b. Trecerea tnipelor maghiare printr-o anumită localitate era
anunţată din timp, p>entru ca „vitejii honvezi" să fie primiţi cu tot
fastul cuvenit, ori la comuna Trăznea nu s-a făcut o asemenea
anunţare ci dimpotrivă s-a dat de ştire că această comună nu va fi
„onorată" cu trecerea trupelor maghiare, iar ungurii au fost
îndemnaţi să meargă la Zalău pentru a nu scăpa prilejul de a Ic
vedea. Aşa se explică faptul că locuitorii de origine maghiară din
Trăznea, în frunte cu acuzatul Baji Franci.se, s-au dus în dimineaţa
zilei de 8 septembrie 1940 la Zalău pentru a participa la primirea
trupelor maghiare.
c. Acuzatul Baji Francisc nu s-a întors în comuna Trăznea în
ziua următoare deşi ştia că prin comuna sa de baştină vor trccc
trupele acuzatului locot(encnt]-collenel| Akosi, această nereîntoar-
cere a lui eonstituind un indiciu puternic că a ştiut ce se pregăteşte
chiar la îndemnul lui şi nu voia să Fie prezent în comună, pentru a
nu fi deranjat cu intervenţii din partea românilor, ceea ce l-ar fi
determinat să ia o atitudine pe care nu o dorea nici într-o alternativă
şi nici în alte, mai precis dorea să lase mână liberă honvezilor să
nimicească aşezările de „valahi" de pe partea sa de moşie numită

544
 „Măgura", instalate acolo prin sociala reformă agrară românească,
iar pe de altă parte. în cazul când ar fi fost prezent în comună şi nu
ar fi luat măsuri de împiedicare a atrocităţilor - aşa după cum îi era
de altfel gândul - nu voia să fie tras eventual în viitor la răspundere
pentru o atât de culpabilă omisiune.
d. S-a dovedit în cursul dezbaterilor că primii ciclişti intraţi în
dimineaţa zilei de 9 septembrie au întrebai: „aceasta este comuna
Ordokut?" de unde rezultă că aceştia căutau anume comuna
Trăznea, iar mai târziu, în cursul aceleiaşi zile şi înainte de începerea
masacrelor, un ofiţer din armata de honvezi s-a dovedit a fi perfect
documentat asupra topografici comunei, cunoscând atât denumirea
de „Măgura" cât şi partea de hotar unde este aşezată.
e. Nu se poale presupune cu temei că moşierul acuzai Baji
Francisc să nu fi auzit la Zalău că o parte din trupe se vor abale prin
comuna Trăznea - fie fiul său - când plebea satului, compusă din
Titkbs losif şi consoţii. cari nu participaseră ia masa comună cu
ofiţerii, ştiau acest lucru, înlorcându-se de la Zalău cu această veste.
f. Că masacrele din Trăznea au fost pregătite numai în ajun
mai rezultă şi din întâmplarea că este de neînchipuit ca locuitorii
de origine maghiară din Trăznea să fi fost îndemnaţi a merge la
Zalău la primirea trupelor dacă planul iniţial ar fi fost ca aceste
trupe să treacă şi prin comuna Trăznea.
g. Un alt indiciu puternic despre pregătirea masacrelor şi
instigarea la aceste masacre, de către acuzaţii Baji Francisc, Titkds
losif, Vărga Alexandru şi SUtb loan, rezultă şi din faptul că în
afară de aşezările de pe Măgura - spini în ochii moşierului Baji -
au fost arse din restul comunei numai acele aşezări cu al căror
proprietari acuzaţii Baji, Titkbs, Vărga şi Siitb aveau ceva de răfuit
şi cari aşezări au fost arătate honvezilor de la caz la caz.
h. De asemenea, un fapt important, care constituie un indiciu
puternic asupra prezumţiilor arătate mai sus este timpul scurt şi
prcciziunea cu care s-au executat masacrele precum şi înscenarea
cu focurile de armă trase din tumul bisericii de către Fiica preotului
Costea, focuri de armă cari în realitate au fost trase din păduricea
de salcâmi situată pe moşia neexpropriată a acuzatului Baji de
către soldaţi ciclişti anume trimişi în acest scop.
i. Participarea ca instigator a acuzatului Baji Francisc mai
rezultă dintr-o împrejurare cu totul interesantă. într-adevăr
martorul Mărcuş Vasile, fostul notar al comunei, a declarat că în
urma Dictatului de la Viena.atât familia sa cât şi familia preotului
Costea au intenţionat să plece în Ardealul rămas României, dar au
rămas pe loc la îndemnurile acuzatului Baji Francisc şi la
asigurările acestuia că nu li sc va întâmpin nimic şi într-adevăr, cu
toate că în comună era foc şi prăpăd, acest notar şi familia sa.
precum şi familia preotului Costea n-au fost masacrate şi însuşi
martorul declară în depoziţia dc la instrucţie, menţinută în
instanţă, că nu-şi poate explica „minunea" prin care a scăpat.
Această „minune" se poate explica numai prin indiciul puternic
că Baji Francisc cu ocazia instigării, aminiindu-şi dc cuvântul dat,
a instmit pe soldaţi, prin comandantul lor. să nu ucidă aceste doua
familii. în alt mod nu sc poate explica rămânerea acestora, ca
intelectuali,în viaţă,când tocmai intelectualii erau obiectivul prim
al masacrelor horthystc.
Că preotul Costea a fost ucis, o dată cu coborârea din podul
casei, aceasta sc poate datora unei erori comise dc soldaţi asupra
persoanei lui.
Având în vedere că din actele dc la dosar şi din depoziţiile
martorilor audiaţi, sau din dispoziţiile citite în instanţă conflorm]
art. 304 p|rocedurăJ p(cnală| rezultă că faptele imputate acuzaţilor
s-au desfăşurat în ordine cronologică în modul următor;
Aproximativ între orele 8-9 din dimineaţa zilei dc 9 septem­
brie 1940 şi-a făcut apariţia în comuna Trăznea un grup mic dc
ciclişti care au întrebat pe martoml Bcrkovitz Mendcl dacă aceasta
 este comuna „Ordogkut" şi unde locuieşte preotul reformat. Aceşti
biciclişti au fost aşteptaţi cam în mijlocul comunei de acuzaţii Titkds
losif, Vârga Alexandru şi Siito loan, cu cari au intrat la preotul
reformat Molnar Moise, după cum rclateză martorul Sălăjean loan
a diacului.
La vreo două orc după aceasta a început să intre în sat grosul
coloanelor Batalionului locot[enent|-col[oncl) Akosi. încă în timp
ce se scurgeau coloanele au avut loc mai multe incidente, cum
sunt bătaia cu patul de armă a tânărului român Sabău Teodora
birăului, împungerea cu baioneta a femeii Sălăgean Floarea,
înjurături, ameninţări, pentru (căj populaţia nu ştie să vorbească
ungureşte şi în fine avertismentul dat de un soldat ce s-a desprins
din coloana grupului lui Mărcuş Vasilc soţilor Cosma şi familiei
preotului, în sensul ca să aibă grije că „soldaţii răi vin în urmă“.
Către amiază, în timp cc trupele se scurgeau pe .şosea, doi
dintre bicicliştii cc intraseră la casa preotului reformat au ieşit
însoţiţi de acuzatul Siito loan ducându-se la mai multe casc pe care
le-a arătat acest acuzat, cum au fost casele locuitorilor Brumar
Nicolac zis Cula şi Peneş Gavril, cari mai târziu au fost incendiate
iar familiile masacrate; după aceste indicări cei doi soldaţi şi-au
continuat drumul ieşind pe deal şi intrând într-o pădure de
salcâmi, proprietatea acuzatului Baji Francisc, situată în marginea
comunei dinspre Zalău deasupra drumului de intrarea în comună.
Nu peste mult timp s-au auzit nişte împuşcături din această pădure
de salcâmi. (Martorul Sălăjean loan a diacului) la aceste
împuşcături, soldaţii cari .se allau pe drum lângă biserica
românească au răspuns cu focuri de armă, apoi au tras i.ir soldaţii
din pădurice şi pe urmă au început focuri de armă pe toată raza
comunei. Un grup de soldaţi cari stăteau în repaus la intrarea în
comună au primit comanda să se răspândească în trăgători.cei cu
mitraliere au început să fugă înspre centrul comunei, iar peste
puţin s-a auzit comanda ca toţi cei cu pistoale să meargă înainte, la
care comandă o mulţime de soldaţi. în cămăşi şi cu pistoale.au
început să fugă spre interiorul comunei şi nu mult după aceasta
s-au observat flăcări şi fum din comună (dep(oziţia] martorului
Berkovitz Mendel.
Soldaţii în cămăşi şi cu mânecile suflecate erau conduşi dc
civili din comună pe la diferite case, cărora Ic dădeau foc cu
şomoioage dc paie sau de câlţi, iar cci găsiţi prin curţi sau casc
erau împuşcaţi pe loc (depfoziţia) martorului Costea Otilia).
Astfel au fost ucişi de către soldaţi în casc, în curţi sau chiar
pe drum următorii locuitori: BÂRJAC GHERASIM dc 64 ani,
BÂRJAC MARIA de 81 ani, BRUMAR NICOLAE dc 34 ani,
BRUMAR MARGARETA dc 31 ani, BRUMAR AURELIA de
5 ani, BRUMAR VICTOR dc 9 ani, LAZĂR VASILE dc 18 ani,
PERNEŞ GAVRIL de 53 ani, BLAJ VASILE dc 23 ani, BLAJ
ANASTASIE de 43 ani, BÂRJAC MARIA dc 61 ani, BRUMAR
MARIA dc 38 ani, BRUMAR GHERASIM dc 9 ani, DREJAN
VERONA dc 56 ani, BÂRJAN ANASTASIA dc 46 ani
SĂLĂGEAN ANA de 31 ani, SĂLĂGEAN lOAN dc 2 an
SĂLĂGEAN TEODOR dc 9 ani, BRUMAR SAMUEL dc 76 an
BRUMAR MARIA de 58 ani, BAICAN GAVRIL dc 31
BAICAN FLOREA dc 28 ani, CARABA DANIEL dc 30
MARGARAŞ VASILE de 35 ani, BĂRBURAŞ VASILE dc
58 ani, CRIŞAN ANASTASIA de 57 ani, CUREA VASILE dc
27 ani, CUREA ANA dc 47 ani, BERKOVITZ BENIAMIN de
68 ani, BERKOVITZ HERMINA dc 68 ani, IZRAELIBOLIA dc
6 ani, IZRAEL BELLA de 3 ani, PETRAN ANA dc 63 ani,
LABO ANA de 30 ani, LAZÂR ANA dc 45 ani, LAZĂR
ANGELA de 19 ani, GIURUŢAN ANA de 40 ani, lONUŢA
GAVRIL dc 78 ani, WEISS ŞTEFANIA de 16 ani, HEILPRIN
ADOLFdc 16 ani, BLAJ DANILA dc 52 ani, INDRIEŞ ANA de
52 ani, SĂLĂGEAN GAVRIL dc 60 ani, BLINDAŞ DUMITRU
dc 42 ani, SĂLĂGEAN ANASTASIA de 52 ani, SĂLĂGEAN
GHEORGHE dc 27 ani, SĂNTĂMAREAN lOAN de 24 ani,
LABO VASILE dc 17 ani, JURCAN lOAN de 67 ani, DĂRI AN

548
 NINA de 54 ani. BURUIAN GHEORGHE de 78 ani, HUS
VASILE de 30 ani, NEGREAN ANA de 65 ani. DÂRJAN
ALEXANDRU de 49 ani. DÂRJAN ANA de 16 ani. JURCAN
lOAN de 21 ani, SĂLĂGEAN FLOREA de 56 ani, preotul
COSTEA TRAIAN de 56 ani. ROMIŢAN ILEANA de 79 ani,
BÂRJAC GLIGOR de 74 ani,OPREA lOAN de 70 ani.OPREA
GAVRILĂ de 21 ani, BARBURAŞ NICOLAE de 28 ani, VLAIC
GAVRJL de 54 ani şi STANCIU VASILE de 27 ani.
în urma acestor echipe de ucigaşi veneau alte echipe cari
ridicau pe cei rămaşi în viaţă, ducându-i spre marginea comunei în
direcţia pâruului morii.
După versiunea oficială dată de postul de radio emisiune
Budapesta trupele maghiare cari au intrat în comuna Trăznea au fost
atacate cu focuri de armă de fiica preotului Costea din trunul
bisericii şi de către alţii din casele particulare, în realitate însă fiica
preotului Costea n-a tras cu arma din tumul bisericii şi n-a fost
sancţionată cu împuşcarea după cum pretinde comunicatul oficial,
ci a fost împuşcată fiica adoptivă a comerciantului evreu Berkoviiz
Mendel, ridicată din prăvălia numitului comerciant.
S-a mai dovedit că cei peste 200 de inşi bărbaţi, femei cu copii
în braţe, ce fuseseră adunaţi şi duşi spre executare la Pârâul Morii,
au scăpat cu viaţă numai datorită intervenţiei pe ultimul moment
a unui general maghiar, care a mustrat aspru pe acuzatul
locot[cncnt|-col|onel] Akosi pentru mârşava lui faptă, declarând
textual: „Cum aceşti moşnegi, aceste femei şi aceşti copii din
braţele mamelor au putut ataca armata? Trebuie să vă fie ruşine
pentru cele ce aţi făcut. Aceasta este o ruşine care va rămâne
înscrisă pe obrazul Armatei Maghiare". (Depoziţia martorului
Marcus Vasile şi alţii.)
S-a mai dovedit în acelaşi timp că pentru a ieşi cu faţa curată,
acuzatul locot[cncnt]-col[onel] Akosi a făcut un simulacru de
cercetare, pentru a-şi motiva pretextul pentru care a masacrat şi
incendiat comuna, iar generalul de omenie, care a salvat vieţile

549
celor CC urmau să fie executaţi la Pârâul Morii, a fost scos peste o
săptămână la pensie (dcpfoziţia] martorului Ferenez luliu).
S-a mai dovedit de asemenea că din cauza căldurii produsă de
incendiile din jurul Primăriei în casa de fier a Primăriei a făcut
explozie o cantitate oarecare de dinamită ce fusese adusă în comună
la începutul lunii august pentru o carieră de piatră din localitate.
Acest fapt a fost motiv de noi arestări, ca de exemplu notarul
Mărcuş Vasilc, care în urmă însă - printr-o minune pe care nu şi-o
poate explica nici el - a fost lăsat liber, dar fierarul Bârjac loan,
invalidul de război Indricş Teodor şi vădţuva] de război Drejan Ana,
arestaţi o dată cu Mărcuş, au fost împuşcaţi RSră nici o cercetare.
în după-masa aceleiaşi zile, în timp ce trupele acuzatului
locot[cncnt]-col[onel] Akosi părăseau comuna Trăznea, au aflat
în hotarul comunei trei ţărani români pe cari i-au înconjurat, prins
şi apoi i-au legat cu funie de tun, ducându-i până la Hida, unde pe
doi şi anume; Indrieş Gavrilă şi Oana Dănilă i-a împuşcat, iar pe
Bârjac Vasile după ce le-au bătut i-au dat drumul.
în timpul masacrelor învăţătorul Cosma Lazăr şi soţia sa
Cosma Aurora au reuşit să se refugieze în comunele învecinate,
dar la vreo 2-3 zile, din ordinul acuzatului locot[cncnt]-col[onell
Lovâsz, comandantul militar al plăşii Zalău, au fost prinşi în
comunele Bădia şi Agriş, unde i-au împuşcat şi îngropat.
- Acesta este şirul cronologic al tragicelor asasinate şi devastări
săvârşite în ziua de 9 septembrie 1940 în comuna Trăznca-Sălaj
la care au participat acuzaţii locot[cnent|-col[oncl) Akosi, subljo-
cotenjt Koltay, subljocotcnjt Szab6 Zoltăn, stegar Gruppa
Alexandru,sergentul Gruppa Anton şi Bagyi Mihail, locotjcncntj-
coljoncl) Lovdsz, Baji Francisc, Titkos losif, Siitb loan şi Vărga
Alexandru.
Având în vedere că în ceea ce priveşte pe acuzatul locotjc-
ncntl-coljoncl] Akosi nu există ce-i drept probe că ar fi pregătit
cu premeditare şi că ar fi ordonat în prealabil masacrele, indiciile
şi prezumţiile arătate la începutul motivării capitolului Trăznea,

550
de la punctele a., -Isunt însă mai puternice decât orice probe, în
plus în sprijinul vinovăţiei sale pledează cu aceeaşi putere şi
următoarele indicii;
a. Faptul că echipele de militari care adunau pe toţi cei rămaşi
în viaţă îi duceau în aceeaşi direcţie spre Pârâul Morii, denotă că
aceasta s-a făcut după un plan bine chibzuit şi întocmit înainte
chiar de a se fi întâmplat pretextul cu împuşcăturile în păduricea
de salcâm.
b. Martorul Ferenezi luliu a declarat sub jurământ că în
comună s-a tras şi cu puşca grea, o armă asemănătoare - prin
efectul ci - tunului şi cu care nu se putea trage decât la ordinul
comandantului de Batalion, în speţă la ordinul acuzatului
locot[cncnt]-col[oncl| Akosi.
c. S-a dovedit că după primele împu.şcături din păduricea de
salcâmi şi după răspunsul prompt cu alte împuşcături din centrul
comunei, grupul dc soldaţi care poposea înaintea unor case mai
i/.olatc dc la intrarea în comună, deşi erau conştienţi dc faptul că
din acele casc nu s-a tras nici o împuşcătură, totuşi (acelea au fost
primele case în care au dus focul) şi moartea (dcp[oziţia| martorei
Hus Maria nasc[ută] Bărburaş) aceasta fiind un indice puternic că
acelor soldaţi li s-a spus înainte dc comandantul lor ce au de făcut.
Acuzatul locot[cncnt)-col[oncll Akosi mai este vinovat şi dc
omorârea altor trei civili dintre cari doi numiţi şi anume Pop loan
şi Sălăgean Gheorghe din Trăznea - asasinaţi de soldaţii rămaşi
ncidcntificaţi însă cari făcea parte, în mod neîndoios, din
Batalionul comandat de acest acuzat pe Muntele Meseş, în
dimineaţa zilei dc 9 septembrie 1940 (dcp(oziţia) martorilor
Ferenezi luliu. Pop Maria şi Szabri Susana).
Acuzaţii subl[ocotcnen]t Vitdz Mocsăry, subllocotencnjt
Koltay, subl[ocotcnen]t Szabri Zoltăn, stegar Gruppa Alexandru şi
sergent Gruppa Anton şi Bagyi Mihail au ordonat, condus echipe
sau au împuşcat personal victime în timpul masacrelor din

551
 Trăznea, participând astfel ca autori materiali la aceste asasinat
(depfoziţia] martorilor Berkovitz Mendel, Ferenezi luliu şi alţii).
Acuzatul locot[encnt]-col(onel] Loviisz a orodonat prinderea
şi împuşcarea victimelor învăţător Cosma Lazăr şi soţia
(depţoziţiaj martţorului] Mărcuş Vasile).
Acuzatul Baji Francisc a determinat pe acuzatul locot[enent]-
colfonel] Akosi ca să se abată din drum şi să treacă comuna
Trăznea prin foc şi sabie. Vinovăţia sa de asemenea nu este dove­
dită cu probe, însă indiciile arătate la punctele a. - i., sunt dovadă
puternică în acest sens.
Acuzaţii Titkos losif, Siito loan şi Vărga Alexandru au condus
echipe de .soldaţi determinându-i să aprindă casele celor cu cari
erau în duşmănie şi să masacreze pe locuitorii acestor case.
în ceea ce priveşte vinovăţia acuzatului Titkos losif. aceasta
rezultă din depoziţiile martorilor Rominţan Ana. Rominţan
Gavril. Puşcaş Vasile şi Bârjac Alexandni junior.
Acuzatul Titkos losif este acela care în timp ce se lucra la
stingerea incendiului casei lui aprinse din eroare striga în gura mare
că masacrele le îndură comuna Trăznea din pricină că fiica preotului
a tras cu mitraliera din tumul bisericii deşi ştia că acest lucru nu este
adevărat, ceea ce denotă că fusese pus în curent cu cele ce trebuiau
să se întâmple. Titkos losif este apoi acela care a fost văzut la casa
lui Rominţan Gavril în timp ce honvezii i-o aprindeau, recunoscând
el însuşi acest lucru, scuzându-sc cu naivul motiv că ar fi avut
intenţia să-i scoată iapa din grajd, pentru a o salva.
Tot acuzatul Titkos losif este acela care împreună cu acuzaţii
Siito loan şi Vărga Alexandru au aşteptat pe primii biciclişti cari
au intrat în Trăznea şi împreună cu ci au intrat la preotul refomiat,
bând şi apoi plecând fiecare la misiunea ce i se încredinţase.
Acuzatul Siito loan este acela care a ieşit cu cei doi biciclişti
şi a arătat casele locuitorilor Brumar şi Perneş şi apoi a condus
echipe la masacru.

552
 Acuzatul Vărga Alexandru pe lângă cele arătate mai sus s-a
arătat foarte furios împreună cu SUto - voind să scoată cu orice
preţ pe notarul Mărcuş şi alţi români cari au rămas în viaţă de sub
protecţia martorului Gâll, care îi ascunsese în camera de alimente
a acuzatului moşier Baji Francisc.
Având în vedere că în ceea ce priveşte acuzatul Szabd luliu
zis Sofron s-a dovedit numai atât, că după ce soldaţii prinseră pe
cei trei civili români şi-i legaseră de tunuri, dânsul s-a amestecat
îndemnându-i să-i lovească.
Având în vedere că trupele maghiare au prins pe cei trei civili
fără să fi fost instigaţi la aceasta de acuzat, ci din propria lot
iniţiativă, este evident că vorbele rostite de acuzat nu au fost de
natură a determinat pe soldaţi la o acţiune mai drastică decât cea
pe care o începuseră prin legarea civililor de tunuri.
Că desigur acest acuzat care se afla între trupele maghiare eu
căruţa ce-i fusese rechiziţionată pentru transporturile unor căşti
militare nu putea să aibă o atare înrâurire asupra rezoluţiunii
acestor soldaţi, încât aceştia numai la instigarea lui să comită
atrocităţile întâmplate.
Că aşa fiind Tribunalului Poporului a găsit că faptele ce s-au
dovedit în sarcina acestui acuzat nu întrunesc elementele crimei
de război prevăzută de art. 2 lit. e., din Legea nr. 312/1945 şi în
consecinţă a achitat pe acest acuzat.
Având în vedere că în ce priveşte pe acuz.atul Palagyi Francisc
de asemenea nu s-a dovedit că ar fi cooperat cu echipele militare
la masacrarea populaţiei din comuna Trăznea. într-adevăr după
cum rezultă din depoziţia martorei Costea Otilia, în timp ce
echipele umblau prin comună şi masacrau populaţia, acuzatul
Palagyi Francisc se afla la casa lui Găll losif.
Că aşa fiind Tribunalul Poporului a trebuit să achite pe acest
acuzat din lipsă de dovezi.
 D. Huedin
Având în vedere că în ceea ce priveşte crimele săvărşite în
oraşul Huedin s-a stabilit în fapt următoarele:
Oraşul Huedin este populat în majoritatea dc locuitori de
origine etnică maghiară, printre cari trăiau şi victimele protopop
Aurel Munteanu şi poliţistul Nicula Gh., primul ca şi conducător
sufletesc al românilor ortodocşi din Huedin iar al doilea ca organ
al autorităţii dc Stat.
S-a mai dovedit că înainte dc Dictatul dc la Vicna victima
protopop Aurel Munteanu, deşi un om foarte cumsecade,
comunicativ şi popular, stând dc vorbă cu fiecare cetăţean al urbei
în limba lui şi nefiind stăpânit de ură de rasă (dcpo/.iţia martorului
preot reformat Bokor Marlon), totuşi făcând parte din Liga
antircvi/.ionistă română şi fiind bun orator făcuse la timpul său
imprudenţa să ţină numeroase cuvântări cu caracter antirevizionist,
cari în conţinutul lor deşi poate nu erau dc natură a jigni sentimentele
adevăraţilor cetăţeni de origine etnică maghiară, totuşi au aţâţat
sensibilitatea .şovină şi cari abia aşteptau momentul revanşei.
Având în vedere că în ce priveşte pe a doua victimă, poliţistul
Nicula Gheorghe, este dc asemenea evident că fiind un organ al
autorităţii dc Stat, prin firea lucrurilor şi prin misiunea pe care o
avea, a trezit nemulţumiri în timpul funcţiunci sale. cari dc
asemenea aşteptau ivirea momentului dc revanşă.
Că desigur aceste atitudini ale victimelor, cari nu s-au ilovcdit
a fi manifestări ale şovinismului românesc, ci mai mult
manifestări dc mândrie naţională. în creiere normale şi în
mentalităţi ale unor cetăţeni paşnici şi democraţi, nu ar fi trezit
nicicând ideca dc revanşă sau dc depăşire chiar a revanşei, ci
această idee s-a putut naşte numai în creiere şi incntalităti
morbide, fasciste, alimentate în această direcţie dc propagandă
revizionistă dc 22 ani a fasciştilor horthyşti şi argumentată şi poate
chiar declanşată dc trupele fasci.sto-lu)rthystc. intrate în oraş.

554
 Sub acest aspect trebuiesc privite întâmplările tragice din ziua
de 10 septembrie 1940 din Huedin, cari în mod cronologic vor fi
expuse mai jos.
Maltratările izvorâte din şpriţul de revanşă au început în oraşul
Huedin, încă din dimineaţa celei de a doua zi după intarea trupelor
horthyste în oraş, fără să se mai pomenească de cele întâmplate
chiar în ziua intrării, prin arestări, bătăi sporadice (cazul avoca­
tului Alexandru Andrei, ţăranul fruntaş Begru losif şi Brândaş
Petru, spargeri de geamuri în scop de intimidare etc.).
în dimineaţa zilei de 10 septembrie 1940 acuzatul Eresei
Francisc, fiind beat, a ieşit dintr-o cârciumă cu doi soldaţi şi s-a
îndreptat înspre casa lui Negru losif Ghiuţă, unde găsind pe fiul
acestui. Negru Gavril, acuzatul l-a bătut până la sânge. Intervenind
vecinul Veres loan Csiszar ca Negru Gavril să nu mai fie bătut,
acuzatul şi cu cei doi soldaţi au luat victima târându-o până la casa
lui Kos Alexandru, unde a fost legat de soldaţi într-o lemnărie cu
picioarele în sus, în postură de spânzurat şi unde un soldat i-a pus
var nestins pe rană.
în aceeaşi zi, cam pe la orele 12 victima, protopopul Aurel
Munteanu, a pornit de acasă spre spital unde trebuia să celebreze
ceremonia de înmormântare a unui soldat de religie răsăriteană.
Aşezându-se pe o bancă din apropierea unui tutungerii din piaţă,
în aşteptarea praznicului bisericii, la un moment dat a venit la el un
soldat maghiar, care după cum se vede a fost anume trimis pentru
a înhăţa victima - şi punându-i mai multe întrebări ca de exemplu:
dacă îi place armata maghiară şi dacă ar vrea să facă o călătorie la
Budapesta, la care victima a dat răspunsuri corecte, acest soldat a
invitat pe protopop să-l însoţească până la un anumit loc, pentru
a-i comunica anumite chestiuni. Victima nu s-a opus, ci a urmat
pe soldat care l-a dus până în poarta casei lui Negru losif, unde l-a
dat în primire unui grup de civili îmbrăcaţi în costume naţionale
ungureşti, din care grup au fost remarcaţi la început acuzatul Găll
Francisc, Budai loan Gyepii, Eresei Francisc şi Kudor Ştefan

555
 Hanzi. Acest din urmă acuzat a fost primul care l-a lovit din spate
pc protopop cu o piatră în obrazul drept, iar ceilalţi ca la un semnal
au tăbărât pe victimă, lovindu-1 şi târându-1 cu forţa în curtea casei
lui Negru losif Ghiuţă.
în timp cc-1 loveau în stradă, înainte de a-1 târî în curte, grupul
bătăuşilor se mărise şi cu alţi civili, printre care acuzatul Bcthlcndi
Francisc Gusas, Mătyăs loan Bruma, Kovăcs Andrei, Măthd
Francisc şi Kudor loan Duka.
Că soldatul a fost trimis ca să înhaţe victima, s-a dovedit cu
depoziţia martotului Miklds Ferenc Mogradi, care a fost întrebat,
cu o clipă înainte de prinderea protopopului de către un soldat,
dacă nu cunoaşte pc popa acela, care a vorbit mult în timpul
românilor, iar unul din unguri, cari stăteau cu martorul Mikids
Ferenc Mogradi şi Coposu a arătat soldatului pe victima, care
atunci stătea pc o bancă în faţa tutungeriei.
Victima protopop Aurel Munteanu a fost târât —după cum s-a
arătat mai sus - în curtea casei lui Negru losif şi acolo a fost bătut cu
cruzime în continuare. Martorul Negru Gavril Ghiuţă arată cum a
auzit, din casă de la el, vocea protopopului Munteanu care striga în
curtea casei lor ca să-l împuşte mai de grabă, decât să-l chinuiască.
Cam în acelaşi timp cu prinderea protopopului Munteanu şi
în timp CC la intervenţia unui ofiţer ungur Negru Gavril Ghiuţă
fusese dezlegat din spânzurătoarca din lemnăria lui Kiss
Alexandru şi dus în casa lui Veres loan Csiszăr, o ceată de soldaţi
unguri au dus în această casă f>e poliţistul Nicula Gh. Deodată cu
soldaţii veneau şi civilii şi la întrebarea soldaţilor că cine ce are cu
poliţistul, primii cari au sărit şi l-au bătut au fost acuzaţii Kudor
Ştefan Hanzi şi Kovăcs Francisc Csucsi, cari după bătaie l-au dus
şi pe poliţist tot în curtea casei lui Negru losif Ghiuţă unde apoi
au continuat să-i bată pc amândoi.
După ce cetele de bătăuşi au crezut că au bătut destul victimele,
le-au scos în drum le-au pus pc o căruţă a unui român din împre­
jurimile Huedinului, care se nimerise să treacă pc acolo, şi s-au

556
 îndreptat înspre marginea comunei dinspre obor spre locul numit
„Akăcos“. La numărul celor cari inipal începuseră maltratarea
victimelor s-a alăturat apoi o mare mulţime de civili şi militari cari au
însoţit acest cortegiu macabru pe tot parcursul străzii mari.
Pe tot parcursul drumului amândouă victime au Tost bătute
crunt de către acuzaţi, astfel acuzatul Budai loan Gyepii a împuns
în fesă cu un par de vie pe victima protopop Munteanu, acuzatul
Ercsci Francisc luase pălăria protopopului Munteanu într-un băţ
şi o agita strigând „de acuma înainte nu-i mai tremură barba
vorbind în piaţă" şi în acelaşi timp a lovit de mai multe ori
victimele. Aeuzatul Bartha Andrei a aruncat cu pietre în vietime,
acuzatul Kovăcs Andrei a lovit cu bastonul peste picioare pe
victima Gh. Nicula, au mai lovit de asemenea pe victime cu
bastonul şi acuzatul Bcthlendi Francisc Gusas, care în acelaşi timp
striga „nici o brazdă, numai tot". Apoi acuzaţii Derzsi Francisc şi
Szckeres loan junior, când cortegiul a ajuns pe câmpul de la obor,
ambele victime au fost trase jos de pe eăruţă şi de aeolo au fost
târâte de picioare încă vreo 50 de metri până la o surpătură de mal
din marginea drumului. Aici victimele au fost bătute din nou cu
bastoanele şi cu picioarele de către acuzaţii : Găll Francisc,
Miliâly Alexandru, Eresei Francisc, Măth6 Francisc, Kovăcs
Andrei, P6cs loan, Kozma Andrei Guzi, Derzsi Francisc, Ambrus
Francisc junior, Budai loan Gyepii şi Kudor loan Duka, până când
victimele au sucombat. Cel care a dat ultima lovitură cu parul în
protopop Munteanu a fost acuzatul Mihăly Alexandru. Aeuzatul
Szerekes loan junior şi-a însuşit ceasul protopopului Munteanu,
iar acuzatul Kovăcs Andrei şi-a însuşit cizmele poliţistului
Nicula Gh. în timp ce unii pregăteau o groapă sumară pentru
victime, acuzatul P6cs loan a vârât pe gâtul protopopului
Munteanu o cârjă de fier ruptă, având capătul cu aşchii, apoi
victimele au fost aşezate una peste alta în groapa improvizată sub
mal, după care au fost acoperite sumar cu pământ, iar acuzaţii au
început să joace pe mormânt cântând şi chiuind.

557
 în timpul cât s-au petrecut crimele din Huedin. în oraş era
instalată o formaţiune de jandarmerie, însărcinată cu paza şi menţi­
nerea ordinii, având de comandat pe acuzatul maior de Jandarmi
Fdkdte Paul, care nu numai că nu s-a interesat să împiedice aceste
crime, dar nici la cererea vădţuvci] protopop Munteanu nu a fost
dispus să înceapă cercetări, ei a încercat să o deruleze spunându-i
eă protopopul Munteanu nu a fost omorât de nimeni, ci a trecut
graniţa în România, iar mai târziu a refuzat să permită văduvei să
ridiee cadavrul soţului ei şi să-l îngroape, creştineşte,în cimitir.
Starea de fapt descrisă mai sus se desprinde din depoziţia
martorilor Negru Gavril Ghiuţă. Hanga Aurel, Coposu Ghcorglie,
Crişan Gheorghe şi din celelalte depoziţii ale martorilor Lucreţia
Munteanu, dr. Paşca Vasile, Mikids Ferenez Mogradi, soţia lui
Bălint Franeisc, Veres loan, Simula Nicolae, Furcovici losif,
Ciuma Ştefan, Cora Maria, Metcş Nicolae, Dreve Petru, Matiaş
Gheorghe, Vereş Franeisc Puiu, Dreve Viorica şi Dreve Traian,
dr. Nagy Nicolae, Golba Nicolae şi Lazăr Gheorghe, coroborate
cu recunoaşterile parţiale ale acuzaţilor.
Ip
Având în vedere că în cccacc priveşte masacrele din comuna
Ip, Judfeţul] Sălaj s-a dovedit că în ziua de 7 septembrie 1940 cu
ocazia trecerii trupelor maghiaro prin această comună s-a produs
o explozie la capătul comunei în apropiere de casa morarului
comunei, în urma căreia au murit doi ostaşi. în urma acestei
întâmplări au fost arestate patru persoane; în cauză s-au urmat
cercetări stabilindu-se după vreo patru săptămâni că explozia s-a
produs în urma unui defect de ambalaj a muniţiei când cei patru
indivizi arestaţi şi cercetaţi de comandamentul militar din Şimieul
Silvaniei de sub comanda acuzatului locot[cnent|-col[onel]
Lchotczky Carol au fost puşi în libertate.
Poale dacă trupele acuzatului locot(enent]-col[onel] Akosi nu
ar n săvârşit masacrele din eomuna Nuşfalău, Zalău, Muntele

558
Mcscş, Trăznca şi Hida accidentul întâmplat Ia 7 septembrie 1940
în comună s-ar fi soldat cu arestarea şi cercetarea celor patru români
amintiţi mai sus. Dar se vede că „bravurile" săvârşite de trupele
acuzatului Akosi au trezit în alte suflete otrăvite de naţionalism
şovinisi şi fascist dorinţa de a imita aceste masacre. Numai aşa se
poate explica cum în timp ce la Şimleul Silvaniei nu erau încă
terminate cercetările celor patru români arestaţi sub învinuirea că
ar fi provocat explozia din căruţa coloanei cu muniţii şi după
trecerea unei săptămâni de la dala accidentului locot[cncn)t Vasvăry
Zoităn de sub comanda locot[cnentl-collonel) Lehotczky Carol,
comandant unitar al ora.şului şi plasei Şimleul Silvaniei, a plecat eu
compania sa în seara de 13 septembrie 1940 din comuna Nuşfalău,
unde era cantonai, spre comuna Ip.
în acest timp, deşi în comuna Nuşfalău se instalase postul de
jandarmi maghiar eu eompeiinţă şi asupra comunei Ip, lotuşi aşa-
ziscle Gărzi Naţionale ale comunei Ip, înFiinţale sub controlul
moşierului Farngo Ştefan şi învăţătorului Ujhelyi Adalbert
continuau să funcţioneze. Aceste gărzi erau compuse din trei
grupe, cari făceau serviciul alternativ, fiecare grupă înlr-o noapte.
Grupa întâi era comandată de acuzatul Bird Emcric senior, grupa
a doua de acuzatul Fazckas B. Paul, iar a treia dc acuzatul Cscpei
Alexandru. Fieearc grupă era eondusă din 16 oameni, exclusiv
comandantul Gărzii, împărţite în două echipe egale, dintre eare
prima făcea serviciul înainte, iar a doua după miezul nopţii.
în noaptea de 13-14 septembrie 1940, se alia dc serviciu
grupa comandată de acuzatul Bir6 Emcric senior. Comandantul
grupei avea misiunea să verifice din când în când funcţionarea
acestor echipe.
Cam pe la orele 11 noaptea, deci înainte dc a-şi termina
serviciul oamenii din echipa întâi a grupei. a sosit tiptil în comună
locot|cnen|t Vasvăry Zoităn cu compania sa, care îndată după
sosire, cu colaborarea oamenilor din schimbul întâi - -Şi anume
acuzatul Băres F. Sigismund. Bir6 Emcric junior, Kisfalusi Bălint,

559
Osz Arpâd, So<5s Mihai şi Borzăsi Francisc, a înfiinţat imediat
posturi de pândă militară pe toată suprafaţa satului din 50 în 50
metri, pândele fiind compuse din câte un soldat înarmat care şedea
în şanţ sau ascuns în buruieni, având consemnul să nu lase să
treacă nimeni afară de militari sau membrii ai Gărzii Naţionale
însoţiţi de militari. Parola era „fia^naf"(dimineaţa).
După instalarea acestor posturi, câteva echipe de soldaţi,
conduse de acuzaţii cari făceau parte din echipa schimbului întâi,
arătaţi mai sus, s-au dus pe la casele mai multor locuitori români
sculând din somn şi împuşcând pe următorii: Butcovan Petre,
Joiţea Dumitru, Sirca Florea senior, Chiş Dumitru, Mureşan
Dumitru. Nădăşan Nicolae, Medeşan loan, Bozga Gavril, Bozga
loan şi Sica Dumitru, bătând pe unii locuitori. Astfel acuzatul
Borzăsi Francisc împreună cu Bir6 Emcric junior au însoţit pe
soldaţi pe strada principală spre comuna Porţi unde au împuşcat -
înainte de miezul nopţii - pe locuitorii Sirca Rorc, Dumitru Chiş,
Medeşan Nicolae; acuzatul Kisfalusi Bălint pe strada ce duce spre
Camăr, unde a fost împuşcat locuitorul JoIţea Dumitru, iar
acuzatul Sods Mihai a însoţit soldaţii în restul comunei unde au
fost împuşcaţi; Bozga loan, Bozga Gavril, Sirca Dumitru şi
Mureşan Dumitru, fapte stabilite [de] înseşi relatările acuzaţilor
la interogatoriile luate cu ocazia instrucţiei, din cari relatări la
interogatoriu rezultă în mod evident contribuţia fiecărui acuzat la
indicarea caselor în cari s-au făcut masacrele înainte de miezul
nopţii, participare dovedită cu însăşi misiunea în sectorul de
patrulare a fiecărui acuzat. între timp au .sosit la sediul Gărzii
Naţionale acuzatul Bir6 Emeric senior, ce fusese sculat în acest
scop de către acuzatul Borzăsi Francisc, trimis fiind de
locot[encn]t Vasvăry Zoităn. Acuzatul Vasvăry i-a ordonai
acuzatului Bir6 Emeric senior să pregătească 10 căruţe şi 15-20
oameni pentru dimineaţă, în scopul îngropării victimelor ucise
până atunci, apoi acuzatul Vasvăry s-a prefăcut că se duce în
vecini la locul şcolii primare ca să se culce. Abia a plecat loco-
 t[cncn]t Vasvâry şi s-a auzit o rafală dc mitralieră trasă din sat,
după bubuitul căreia acuzatul Vasvăry pretextând că locuitorii
români ai comunei i-au atacat compania „p>c la spate“ furios s-a
adresat oamenilor din corpul de gardă al comunei şi în special
comandantului grupei de gardă, acuzatului Bir6 Emeric senior
spunându-i, dc formă, că va incendia toată comuna, la care
acuzatului Bird Emcric senior i-a răspuns să nu facă acest lucru
căci comuna în proporţie dc 70% este compusă din unguri, după
care acuzatul Vasvăry a simulat în continuare că va da foc numai
caselor româneşti, iar acuzatul Bir6 a protestat din nou spunând
că nici acest lucru nu este posibil întrucât casele românilor sunt
răsfirate printre cele ale ungurilor, atunci acuzatul Vasvăry Zoltăn
a cerut acuzatului Bird Emcric senior să-i dea oameni din Gardă
care să arate soldaţilor casele româneşti în scop dc a fi împuşcaţi
românii, şi dc data aceasta acuzatul Bird Emcric senior n-a mai
protestat, ci s-a supus docil.
Astfel acuzatul locot(cncnt] Vasvăry a format şase echipe dc
soldaţi în frunte cu câte un om din garda acuzatului Bird Emeric
senior care făceau dc pază după miezul nopţii şi anume acuzaţii
Csepei Francisc, Csepci Sigismund, Kisfalusi Alexandru, Bdres
K. Vasile, Bdres Nicolac şi 6sz Endrc.
Echipele astfel formate au pornit fiecare pe străzile pe care
trebuia să patruleze obişnuit civilul din Gardă care era pus şi
călăuză. Astfel: echipa în frunte cu Csepci Francisc a pornit pe
drumul ce duce .spre comuna Suplacul de Barcău. După arătările
acuzatului Csepci Francisc, toţi românii locuitori în acel cartier şi
cari au fost găsiţi în casă au fost împuşcaţi. Astfel şi-au găsit
moartea următoarele victime; Leonte Gheorghe 26 ani, Leonte
Anta dc 23 ani, Medeşan Ana dc 38 ani. Medeşan losif dc 17 ani,
Medeşan Florica dc 14 ani, Medeşan Pavel dc 8 ani, Medeşan
Rujana dc 8 luni, Crişan Gavril de 28 ani, Crişan Ana de 24 ani,
Maria Filimon Sârb dc 68 ani. Rus Gheorghe de 35 ani. Rus
Floarea de 30 ani. Rus Gheorghe de 19 ani. Rus Vasile dc 8 ani.
Rus Horeadc 5 ani, Rus Maria de 1 an,Medeşan Mihai de45 ani,
Medeşan Floarea dc 45 ani, Medeşan Hore de 75 ani, soţia lui
Medeşan Flore de 70 ani, Sârca Flore de 54 ani. Sărea Maria de
35 ani, Sârca Lconlina de 15 ani, Sârca Flore dc 13 ani, Sârca
Pavel dc 24 ani, Sârca Maria dc 5 ani, Pintea Ana de 70 ani,
Mureşan Dumitru dc 26 ani, Chiş Dumitru dc 45 ani, Meze
Floarea dc 44 ani, Meze Petru de 17 ani, Meze Nicolac dc 14 ani,
Meze luliu dc 8 ani, Cosma Glicorghc dc 49 ani, Cosma Ana de
51 ani, Cosma Domnica dc 17 ani, Cosma luliana dc 15 ani,
Cosma Suzana dc 19 ani, Cosma Steluţa dc 20 zile. Sârb Vasilc
dc 73 ani. Sârb loan dc 38 ani. Sârb Maria dc 28 ani, Lupu loan
dc 50 ani, Lupu Floarea de 42 ani. Lupu Vasilc dc 13 ani. Lupu
loan dc 10 ani. Lupu Hore de 5 ani, Medeşan Nicolac dc 30 ani,
Medeşan Lconlina dc 26 ani. Medeşan Viorica dc 3 ani, Medeşan
loan dc 35 ani, Lconic Glicorghc dc 70 ani. Leonte Ghila dc
68 ani, Leonte Petru dc 28 ani, Lconic Florca dc 40 ani, Leonte
Ro/.alia dc 21 ani, Crişan Anisia dc 68 ani,Crişan Filip dc 21 ani,
Crişan Miliai dc 24 ani, Târpe Ana dc 30 ani. Târpe Maria dc
15 ani, Crişan Dumitru dc 35 ani, .soţia lui Crişan Dumitru de 28
ani, Crişan Floarea dc 65 ani, Crişan Ionel dc un an. Gavriluţ
Maria dc 65 ani, Gavriluţ Maria dc 36 ani.
Echipa în frunte cu Csepci Sigismund a mers prin cartierul bise­
ricii SI cimitirului. După indicaţiunilc dale soldaţilor dc acuzatul
Csepci Sigismuns au fost împuşcaţi următorii locuitori; Crişan loan
dc 59 ani. Crişan Floarea dc 52 ani, Crişan Petru dc 21 ani, Crişan
Ştefan (le 23 ani. Jurcuţ loan de 30 ani. Jurcuţ Maria dc 30 ani,
Butcovan Floarea dc 15 ani, Jurcuţ Glicorghc dc 10 luni. Butcovan
Mihai dc 43 ani. Butcovan Paulina dc un an. Butcovan Maria dc
17 ani. Butcovan Mihai dc 9 ani. Butcovan Vasilc dc II ani.
Butcovan Anuţa dc 3 ani. Mureşan Glicorghc dc ,32 ani.Chifor Maria
dc 60 ani. Mureşan Silvia dc 11 ani, Sârca Florca dc 45 ani. Sârca
Maria dc 43 ani. Forţu Vasilc dc 65 ani şi Forţu Maria Ana dc 62 ani.
 Echipa în frunte cu Kisfalusi Alexandru a mers pe drumul spre
comuna CamSr. După indicaţiunile date solda(ilor de acuzatul
Kisfalusi Alexandru.au fost împuşcaţi următorii locuitori; Tuş Ilie
dc 75 ani. Tuş Ana de 34 ani, Crişan loan de 65 ani, soţia lui
Crişan loan de 57 ani, Crişan Nicolac dc 20 ani, Medeşan Crăcijin
dc 54 ani, Medeşan Catiţa dc 50 ani, Medeşan Emilia dc 25 ani.
Medeşan Rozalia dc 8 ani, Bcretean Petru dc 62 ani, Bcrctcan Ana
dc 50 ani, Bcrctcan Pavel dc 26 ani şi Bcretean Dumitru dc 11 ani.
Echipa în frunte cu acuzatul Berds Nicolac a mers pe drumul
către Zăuani şi după indicaţiunile date soldaţilor dc acest acuzat
au fost împuşcaţi locuitorii: Mureşan Gheorghe dc 58 ani, soţia
lui Mureşan Gheorghe de 42 ani, Butcovan Floarea de 26 ani,
Butcovan Petru de 11 ani, Butcovan Vasile de 9 ani, Butcovan
Paulina dc 3 ani. Udrite Domnica dc 30 ani, Udrite Rozalia dc
9 ani şi Sărea Floare de 63 ani.
Echipa în frunte cu acuzatul Bdres K. Vasile a mers pe drumul
dc pe malul pârâului Barcău şi după indicaţiunile date soldaţilor
dc acest acuzat au fost împuşcaţi următorii locuitori: Crişan
Gheorghe dc 48 ani, Crişan Florea dc 35 ani, Crişan Gheorghe dc
18 ani, Crişan loan dc 3 ani, Buboiu Vasile de 54 ani, Buboiu
Floarea de 30 ani, Buboiu Cornelia dc 13 ani, Buboiu Ana dc
7 ani, Buboiu Vasile Gheorghe de 5 ani, Buboiu Rujana de 3 ani,
Buboiu Maria dc 70 ani, Boccan loan dc 65 ani. Bocean Maria de
62 ani, Boccan Vasile de 30 ani, Bocean Maria dc 28 ani. Boccan
Maria Floarea dc 4 ani, Bocean loan dc 2 ani, Sărb Ana de 48 ani.
Sârb Victor de 19 ani, Boccan Ana de 60 ani, Bocean Vasile dc
28 ani, Bocean Ana de 18 ani. Bocean Floarea de 15 ani, Medeşan
Vasile de 48 ani, Medeşan Victor dc 18 ani, Medeşan Leontina dc
6 ani, soţia lui Brisc Teodor Gafia de 30 ani, Brisc Viorica de
5 ani, Hălmăgcan Gavril de 58 ani, Hălmăgcan loan dc 72 ani
Hălmăgean Maria de 69 ani. Hălmăgcan Vasile dc 29 an
Hălmăgcan Gheorghe de 26 ani, Hălmăgcan Maria de 32

563
Bozga luliana de26 ani, Bozga Dumitru de 5 ani, Bozga Mariade
3 ani, Crişan Florica de 13 ani şi Perdea Ana de 43 ani.
Echipa de soldaţi în frunte cu locuitorul 6sz Andrei a pornit
tot către pârâul Barcău pentru a executa românii dintr-un cartier
alăturat aceluia care cădea în raza acuzatului Beres K. Vasilc. însă
locuitorul Osz Andrei, dându-şi scama de gravitatea faptelor şi
nevoind să-şi asume o asemenea răspundere, a declarat soldaţilor
că el nu cunoaşte casele românilor, deoarece este venit de puţin
timp în comună. Astfel, susnumitul nu a indicat nici o casă în care
soldaţii să intre şi să ucidă. în schimb, acuzatul Bdres K. Vasilc
din sectorul învecinat s-a oferit să arate el şi casele din sectorul
cc-i fusese dat lui Osz Andrei. Astfel, după ce echipa lui Bdres K.
Vasilc şi-a terminat sarcinile în sectorul său propriu, s-a contopit
cu echipa cealaltă şi au mers după indicaţiunilc acuzatului Bdres
K. Vasilc, omorând locuitori români din sectorul ce aparţinuse
iniţial lui Osz Andrei.
A doua zi dimineaţă, 14 septembrie 1940, din ordinul acuza­
tului locotţencnt) Vasvăry Zoităn, au fost scoşi o mulţime de
locuitori cu instrumente de săpat şi au lăcut groapa în cimitirul
satului; o groapă lungă de 24 metri şi lată de patru metri. Alţi
locuitori au fost scoşi cu căruţele şi au mers din casă în casă,
ridicând cadavrele şi transportându-lc la cimitir.
Cadavrele au fost aruncate în groapă în două şiruri, astfel că
groapa Tiind lată de patru metri erau puşi morţii câte doi de-a
lungul, cap la cap, încât doi morţi acopereau lăţimea gropii. Au
fost excluse ceremoniile religioase de înmormântare, sicriele şi
poziţia tradiţională în care se aşează un mort.
împrejurimile comunei Ip
Având în vedere că trupele horthyste pentru a-şi justifica
omoruruile şi fărădelegile comise într-un teritoriu primit în sala
 Belvedere din Viena, din graţia celor doi secondanţi ai
întemeietorilor fascismului european: Ribbcntrop şi Ciano, terito­
riu unde îi aştepta o populaţie paşnici şi neînarmată, au pretextat
diferite atacuri prin surprindere şi prin spate din partea acestei
populaţiuni autohtone, asupri clrcia urma sl puni stlpânirc, şi
astfel la Trlznca au pretextat cl au fost atacaţi de fiica preotului
român din comuni care ar fi tras asupra lor cu mitraliera din tumul
bisericii româneşti, iar la Ip şi-au motivat masacrele cu explozia
unei grenade într-unul din carele trenului de lupţi al unei unitlţi,
explozie însl care în realitate se întâmplase de pe urma unui fel de
ambalaj şi a neglijenţei celor cari transportau llzilc cu grenadele.
Daci nu s-ar fi întâmplat masacre decât la Ip şi Trlznea, cel
care ar privi superficial aceste cazuri de nemaipomenit! barbarie,
ar fi poate predispus sl creadl cl cel puţin în mod [...) horthyştii
au putut sl crcadl că au fost atacaţi şi prin urmare masacrele, chiar
daci nu ar fi fost justificate, ar constitui totuşi o depăşire a
legitimei apărări a trupelor horthyste, depăşire scuzabilă prin
imperiul temerii de care erau sllpânitc aceste trupe.
Dar pentru binele adevărului şi al dreptăţii şi pentru a rămâne
stigmatizate în istorie odioasele masacre ale ..vitejilor cuceritori"
- la masa verde - ai regimului horthyst s-au întâmplat şi alte fapte,
în alte localităţi, unde nu se mai pot susţine de către aceşti odioşi
masacratori că ar fi avut motiv să le facă. Iată cum s-au întâmplat
aceste fapte, cărora Ic lipseşte chiar şi pretextul;
în unele din aceste comune s-au identificat făptuitorii şi parte
dintre ci au fost chiar prinşi şi arestaţi, comparând în faţa
Tribunalului Poporului, iar în alte localităţi făptuitorii n-au putut
fi identificaţi, rămânându-le însă amprentele, adică efectele -
rezultatele-ca să vorbească istoriei despre faptele lor şi despre ei
ca reprezentanţi a unui regim.
într-o hotărâre poate n-ar avea loc înşirarea unor fapte întâm­
plate, întrunind chiar elementele crimelor, atâta timp cât făptui­
torii au rămas neidentificaţi, dar înlr-o hotărâre ca aceasta de
 proporţie istorică, sc cuvine a fi înşirate şi aceste fapte, întrucât în
faţa Tribunalului Poporului pe lângă făptuitorii individuali mai
exista un acuzat oarecum imaterial şi anume regimul. '
în dimineaţa zilei următoare masacrelor de la Ip, o companie
de honvezi sub conducerea unui căpitan, companie tăcând parte
din aceeaşi unitate a acuzatului Lchotczky Carol din Şimleul
Silvanici, şi-au tăcut apariţia în comuna românească Marca situată
în vecinătatea comunei Ip.
Această companie a fost însoţită şi de civili din comuna Ip,
dintre cari unii erau îmbrăcaţi în haine militare, împrumutate de
ocazie în scopul de a nu putea Ti recunoscuţi, aşa după cum a fost
acuzatul Osz Arpdd. în ziua de 15 şi 16 septembrie 1940 aceşti
militari sub conducerea lui Osz Arpâd drept călăuză şi a lui Incds
Ştefan, ambii din comuna Ip, au împuşcat pc câmp şi în curţile
locuitorilor, doi evrei, trei slovaci şi şase români.
Din extrasele de deces aflate la dosarul cauzei sc poate vedea
că numele celor împuşcaţi sunt: Sumurlan loan. Balota Ilie,
Geipac Fani,Tap Dumitru, duşmanei Flore, Fricd Martin, Fried
Emest şi Vlascovici Ştefan, Suba loan. Balota loan şi un slovac
rămas neidcntificat, care nu era originar din această comună. Din
aceleaşi extrase sc poate citi şi motivul împuşcării acestor
11 persoane şi anume: „retorziune militară". Iată deci că trupele
horthyste în virtutea inerţiei au mers cu principiul rctoziunii şi în
comuna unde nu aveau nimic de reprimat, pentru ca nu numai că
nu li sc întâmplase nimic, dar nici măcar nu trecuseră trupe
maghiare în aceste comune.
Prin actul de acuzare este acuzat şi Fazckas B. Paul din
comuna Ip, că ar fi luat parte ca şi complice la călăuzirea trupelor
maghiare în comuna Marca. într-adevăr s-a dovedit cu depoziţia
martorului Roşan Dumitru că Fazckas B. Paul a fost văzut cu trupe
maghiare în comuna Marca, dar această apariţie a lui s-a întâmplat
la trei zile după omorârea celor 11 persoane, când apoi în această
comună nu s-au mai întâmplat masacre.
 Acuzatul Fazckas B. Paul era comandantul unei grupe a Gărzii
Naţionale din comuna Ip, şi mai fusese şi plutonier în armata
maghiară, astfel că se poate presupune că în această calitate a fost
forţat de trupele maghiare să le însoţească în comuna Marca, dar
întrucât în timpul când el a însoţit aceşti militari în comuna Marca
nu s-a întâmplat nici un omor. Tribunalul Poporului cu drept
cuvânt a stabilit că în sarcina lui nu s-au dovedit faptele imputate
şi astfel a fost achitat de orice penalitate.
Pc aceeaşi linie de conduită, honvezii au intrat în ziua de
15 septembrie 1940 şi în comuna Porţi,conduşi fiind de mai mulţi
civili din comuna Ip, printre cari a fost recunoscut acuzatul Csepci
Alexandru, membru şi el al Gărzii Naţionale şi comandant al
grupei a treia a acestei gărzi din comuna Ip.
Cu ajutorul acestui acuzat militarii unguri înarmaţi au prins şi
arestat patru locuitori români şi anume; Tcgzcs loan. Crăciun
Pavcl. Dcniian llic şi Roşu Dumitru, pc cari i-au dus în faţa
sublocotenentului comandant al grupului dc soldaţi ce intrase în
comună. La ordinul sublocotenentului un sergent rămas
ncidcntiricat, ajutat de alţi militari.au descălţat pc aceşti locuitori,
i-au legat şi le-au aplicai numeroase lovituri în lălpilc picioarelor.
Aceşti locuitori ar fi împărţi! desigur soarta celor 11 victime
din comuna Marca, dacă nu ar fi venit tocmai la timp, în fugă şi
cu capul descoperit prin ploaie, directorul şcolii primare şi socrul
preotului reformat din comuna vecină. Leşmir, la intervenţia
energică a căruia cei patru locuitori români au fost lăsaţi liberi şi
astfel lotul s-a soldat numai cu o Icnialivă. în comunele Ccrişa.
Camăr. Cosiiiciul dc Sus. Hălmaşd şi Nuşfalău-Plopiş. s-au
întâmplat dc asemenea masacre odioase. Făptuitorii au rămas
ncidenlificaţi. dar faptele lor după care s-a amintit mai sus este
bine să fie menţionate şi aici.
Astfel: în comuna Ccrişa au intrat în dimineaţa zilei dc 15 sep­
tembrie 1940 cam aproximativ o companie dc honvezi. ,'ivând dc
comandanţi doi ofiţeri cari n-au pulul fi idcntiricaţi. Aceşti ^','ldtiţi

567
au adunat din comună o mulţime de locuitori nemaghiari şi i-au dus
pe un deal de lângă comună. în timpul strângerii locuitorilor aceiaşi
soldaţi au împuşcat pe locuitorii Ardelean Gavril, Silaghi Petru,
Pizlca Vasilc, Caritar Francisc, Caritar Andrei, Caritar Maria şi
Buboi Teodor.
Ajungând apoi cu locuitorii adunaţi la dealul amintit, oamenii
au fost înşiraţi în rând şi număraţi. Sergentul care i-a numărat a
raportat ofiţerului: „Sunt 64 de câini". Ofiţerul a ordonai apoi ca
evreii să iasă dintre români şi astfel au ieşit cinci persoane, care
au fost îndrumate sub pază pe celălalt versant al dealului. Apoi
ofiţerul a poruncit celor 59 de români rămaşi să fugă pe deal în jos,
ceea ce românii au executat, iar soldaţii la ordinul ofiţerului au
deschis focul după ei ca la vânătoare. Norocul celor prcscrişi în
acest fel la moarte a fost că s-au tupilat la timp prin râpele şi culele
de teren ale dealului, astfel că numai un anume Harţa Gavril din
comuna Cosniciul de Jos a fost lovit mortal.
Concomitent cu această operaţiune macabră pe celălalt
versant al dealului s-a procedat la fel cu cei cinci evrei, cu care
ocazie au fost împuşcaţi Fired Armin, Fricd lacob, Silbcrstcin
SamoiI, Silbcrstcin losif.
Această stare de fapt rezultă din depoziţiile martorilor
Ardelean Tudor, Steincr Margareta, Lcach Vasilc şi din extrasele
de moarte ale victimelor.
în aceeaşi zi de 15 septembrie 1940 aproximativ un pluton de
honvezi au intrat în comuna Camăr, conduşi de un ofiţer rămas
ncidcntificat. Aici au strâns patru locuitori români a căror listă de
număr o aduseseră cu ci, i-au aşezat într-o căruţă, s-au prevăzut
cu lopată, ciocan, hârleţ şi astfel utilaţi au dus pe cei patru români
în pădurea Zăuan din apropiere, unde i-au împuşcat şi îngropat pe
loc. (Depoziţiile martorilor Puşcaş Teodor şi Maior Gheorghe.)
în continuare aceleaşi activiţăti criminale un grup de soldaţi
de mărimea unui pluton s-a dus în ziua de 16 septembrie 1940 şi
în comuna Cosniciul de Sus unde au adunat mai mulţi locuitori pe

568
 cari sub lovituri dc armă i-au dus la Primărie. îndată a sosit şi un
ofiţer care nu a putut fi identificat şi care a ordonat românilor
adunaţi să intre în curte. în timp ce românii se îngrămădeau să
intre pe poartă la ordinul ofiţerului soldaţii au tras asupra grupului
de români omorând opt persoane şi anume: Jurcuţ Gheorghe, Moş
Gheorghe, Repaţ Vasile, Jurcuţ Alexandru, Biriş Vasile, Silaghi
Gavril, Roşan Vasile şi Balotă loan, iar pe locuitorul Moş Teodor
l-au rănit în abdomen, rămânând infirm toată viaţa.
în după-amiaza zilei de 16 septembrie a venit o altă grupă de
soldaţi, împuşcând pe locuitorii Puşcaş Gheorghe, Costelaş Flore
şi Tarea loan. iar în ziua de 18 septembrie un alt grup dc soldaţi
au prins şi împuşcat pe locuitomi Costelaş Dumitru. în tot timpul
masacrelor soldaţii erau însoţiţi dc civili din comunele vecine,
rămaşi însă ncidcntificaţi, care le arătau casele românilor.
Faptele dc mai sus sunt dovedite cu martorii: Cosma Gheorghe,
Puşcaş Dumitm, Moş Teodor, Contraş Alexandru şi cu extrasele de
deces anexate la dosarul cauzei.
Cu aceeaşi metodă descrisă mai sus honvezi maghiari rămaşi
neidentificaţi au ucis cu focuri dc armă în 16 septembrie 1940, în
comuna Hălmăşad, pe locuitorii Sulec Paul, Mois Vasile a lui Andrei
şi Mois Vasile al lui Vasile, iar în dimineaţa zilei de 17 septembrie
1940 în aceeaşi comună şi în acelaşi mod au fost împuşcaţi locuitorii:
Maticcc Francisc, Jurcc Maria,Maticec Chinăţiu,Maticcc Nicolae,
Maticcc Gheorghe, Maticcc Berta şi Maticcc Francisc a lui Francisc.
acest din umiă în etate dc numai cinci luni.
în dimineaţa aceleiaşi zile [de) 17 septembrie 1940 soldaţi
unguri rămaşi ncidcntificaţi au intrat în comuna Nuşfalău-Plopiş
şi fără nici un motiv au ridicat şi împuşcat pe locuitorii Lăszl6
Sofron, pe care apoi l-au îngropat pe câmp în afară dc sat.
Masacrele din comuna Hălmaşd şi Nuşfalău-Plopiş se
dovedesc cu extrasele dc moarte de la dosar.
Acestea sunt faptele honvezilor horthyşti, cari grăiesc despre
intenţiile cu care au intrat aceşti honvezi în Ardealul căzut victimă

569
combinaţiei fasciste de la masa verde din palatul Belvedere din
Viena. Ele nu lasă nici o îndoială asupra premeditării cu care
regimul hortyst a comis aceste masacre cu scopul bine definit ca
prin mijloace violente să intimideze populaţia autohtonă a
ţinutului primit cadou de la Hitlcr şi Mussolini, pentru ca această
populaţie să-şi părăsească vetrele, iar ungurii să-şi creeze o căt de
mică majoritate în Ardeal pentru a nu mai fi siliţi să opereze în
propaganda lor nesăbuită cu precare argumciilc de ordin istoric.

Snntion
în noaptea de 16-17 septembrie 1940, a sosit în numita comună
elevul plutonier aeuzatul Turesănyi Tiberiu,în fruntea unui grup de
soldaţi. Având ură veche pe familia Tipămiţ, care locuia la o fermă
din apropierea comunei, acuzatul Szoke Alexandru - pentru că erau
mari români - îi denunţă primului acuzat Turesănyi Tiberiu. înţeleşi
să SC răzbune-ambii au plecat în miez de noapte la femia victimei
şi sub pretextul că voicsc să facă |)creheziţic donueiliată. pentru a
găsi arme ascunse, au scos afară din casă pe Tipămiţ Gheorghe
senior şi pe fiii lor, Gheorghe şi Petru.
După CC aeuzatul Turesănyi i-a înjurat că au fost mari români,
a tras la fiecare câte două gloanţe de revolver. Toţi trei au căzut la
pământ însă victima Tipănuţ Gheorghe junior dând semne de viaţă
a fost lovit în cap cu tocul sandalei, având potcoavă de fier, de către
acuzatul Szoke Alexandru, iar plutonierul Turesănyi îl lovea şi el
eu rcvolvcnil în cap. La fel a procedat acuzatul Szoke Alexandru şi
cu cele două victime Tipănuţ Gheorghe tatăl şi fiul acestuia PcU-u.
în urma leziunilor suferite Tipănuţ Gheorghe senior şi fiul său
Petru au murit în cursul zilei următoare, în spitalul din Oradea, iar
Tipănuţ Gheorghe junior a fost salvat. în furia lui acuzatul a lovit
eu revolverul şi cu picioarele şi pe soţia lui Tipănuţ Gheorghe
senior, care ieşise din casă pentru a-i ruga să-i ierte, în care timp
fetele au fugit înspăimântate prin fereastră.

570
 Faptele sunt dovedite cu martorii văd[uva) lui Tipănul
Gheorghe senior şi Tipănul Gheorghe junior şi dosarul cu
cercetări a Tribunalului Bihor anexai cauzei.
Comuna Sucutard
în luna septembrie 1940 -în urma Dictatului de la Vicna-şi
comuna Sucutard, ca restul Ardealului de Nord, este ocupată de
unităţile armatei ungare. Aici îşi are domeniul contele Vass Albert
şi familia, cari purtau ură neîmpăcată românilor, cari primiseră de
la Stalul român, prin reforma agrară, o bună parte din moşia sa.
Mânat de această ură .şovină, intervine prin locotcniul Pakucs,
comandantul militar al comunei, să fie arestat fostul primar român.
Mărginean Petru,în care acuzatul Vass Albert vedea pe principalul
vinovat în aplicarea reformei agrare, arestând cu el şi pe fata sa
adoptivă Mureşan Marioara, pe atunci elevă la Şcoală Normală.
La intervenţia ca, sunt arestaţi locuitorii români Moldovan losif
şi Câţ loan,cari prin anul 1938 au avut îndrăzneala de a pomi proces
penal împotriva contelui Vass Albert, pentru leziuni corporale.
O dată cu dânşii au fost arestaţi comerciantul Rosenberg pe
motiv că ar face speculă şi cumnatele sale Mihăly Eslera şi
Rozalia bănuite de contele Vass pentru activitate comunistă şi
denunţătoare la autorităţile româneşti faţă de acuzai, suspectat
pentru activitate iredentistă.
Arestaţii Mărginean Petru, Mureşan Marioara şi Rosenberg
l.icob,după interogatoriul luat de plutonierul Polgăr.carc i-a bătut
pe ambii bărbaţi cu cruzime, au fost eliberaţi.
Au fost însă menţinuţi în arest cei doi săteni Moldovan losif şi
Câţ loan, precum şi surorile Mihăly, ultimele fiind duse pe la
castelul contelui Vass pentru a fi recunoscute.
Toate intervenţiile făcute de Rosenberg lacob, singur sau îm­
preună cu comerciantul Ordcntlich Gdza - un bun cunoscut al con­
telui Vass - de a scăpa pe cunoscutele sale au rămas infructuoase.
Tot cu acelaşi rezultat s-a reîntors de la acuzat locuitorul Puşcaş
loan.carc a mers să implore mila pentru Câţ loan.
în ziua de duminecă 22 august 1940, pe când lumea ieşea din
biserică, cei patru arestaţi au fost duşi sub pază militară până în
comuna Taga, unde a doua zi dimineaţă au fost împuşcaţi şi
aruncaţi în groapă comună.
Rolul şi vinovăţia acuzaţilor Vass Andrei, Vass Albert, locot[o-
nent] Pakucs şi plutonier major Polgăr este precis arătat dc către
martorii Rosenberg lacob. Mărginean Petru, Mureşan Marioara,
Moldovan Susana şi alţii indicaţi special în do.sarul cauzei.
Mureşenii dc Câmpie
Numita comună este situată la aproximativ 7 km distanţă de
comuna Sucutard şi în timpul masacrelor dc aici la Mureşenii dc
Câmpie se afla cantonat un grup de soldaţi din armata maghiară,
sub comanda locotţoncnt] Csordăs Gcrgely, din Regimentul
19 Honvezi din Nyircgyhâza.
Aici era preot român Andrei Bujor, având soţie şi trei copii şi
la casa şi curtea lor cantonase mai mulţi soldaţi cari se dăduseră
la jafuri. îngrijorat dc cele ce vor urma, căci militarii erau agresivi,
preotul a plecat la Cluj, pentru a solicita intervenţia Comanda­
mentului militar, însă ncobţinând nici o promisiune, în seara zilei
dc 23 septembrie 1940 pe la orele 10 soseşte acasă descurajat.
înainte dc a sosi, este pândit pe şosea dc acuzatul l(ocotcncn|t
Csordăs Gcrgely şi imediat trimite încă în aceeaşi scara o patrulă
de 12 soldaţi înarmaţi la casa preotului Bujor, cu ordinul precis de
a-1 extermina împreună cu toată familia, precum şi pe cei arestaţi
în aceeaşi după-masă, Gurzău loan,cantor,Gurzău Valcria, soţia
acestuia, Petrea Natalia, soţia învăţătorului, Petrea Gheorghe, Ana
Miron, soacra acestuia, şi Petrea Rodica, copilul dc cinci ani al
învăţătorului şi menţinuţi sub pază în casa preotului.

572
 Soldaţii trimişi la casa preotului, conformându-se ordinului
primit împuşcă pe toţi cei mai sus arătaţi şi anume pe membrii
familiei preotului, prin camerele de culcare, iar pe ceilalţi prin
curte, împărtăşind aceeaşi soartă şi servitoarea preotului,
unguroaica Juhăsz Sarolta.
Toate victimele în număr de 11 sunt îngropate în aceeaşi noapte
în curtea casei preotului român, într-o groapă improvizată, şi
dimineaţa sosind acuzatul l(ocotenen)t Csordâs Gcrgely la faţa
locului i se raportează executarea ordinului.
Faptele [de] mai sus şi vinovăţia acuzaţilor sunt dovedite cu
martorii Mânccan Todică, Divriccan Nichita, Bujor Viorica,
Olivia Dalcu, Gurzău Vasilc, Fuia Alexandru şi Pestean Vasile.
Din probaţiunc administrativă s-a dovedit că l[ocotencnjt
Csordâs Gcrgely a fost instigat de a săvârşi crimele de mai sus de
către acuzatul Vass Albert în comuna vecină Sucutard, căci
contele avea supărare pe părintele Bujor, din cauza unui teren de
vânătoare şi pentru că vedea în dânsul un mare român.
Rolul acuzatului Kdrosi losif însă nu a fost determinant pe
lângă acuzatul l[ocotenenJt Csordâs Gcrgely în săvârşirea masa­
crelor, prezenţa lui continuă pţ lângă primul se explică prin
cunoaşterea limbii ungare, fiind astfel întrebuinţat ca tâlmaci; fapt
pentru care Tribunalul Poporului l-a achitat din lipsă de dovezi.
Având în vedere că s-a stabilit în fapt înaintea Tribunalului
Poporului u.şa cum s-a arătat mai sus că toţi acuzaţii, fără deose­
bire, au comis aceste crime ale lor cu intenţie şi în scop de perse­
cuţie şi din motive rasiale.

Avînd în vedere că faptele săvârşite de acuzaţi întrunesc

elementele crimei prevăzute de art. 2 lit. e din Legea nr. 312/1945
pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării
sau de crime de război, care arc următorul conţinut anunţat în
şedinţă publică; „Sunt vinovaţi de dezastrul ţării prin săvârşirea

57.1
dc crime de război cei care au ordonat sau săvârşii represiuni
colective sau individuale cu scop de persecuţie politică sau din
motive rasiale asupra populaţiei civile."
Că în general vorbind s-a dovedit în Ţaţa acestui Tribunal al
Poporului că toţi acuzaţii condamnaţi au săvârşit cu intenţii
erimele, în scop dc persecuţie politică şi din motive rasiale.
Având în vedere că luaţi în parte fiecare din aceşti acuzaţi con­
form participaţiei lor la săvârşirea crimelor arătate mai sus, acestea
SC încadrează în dispoziţiunile textului anunţat, după cum urmează:

1. Acuzatul Szinkovitz Zoitân s-a dovedit a fi instigat soldaţii

maghiari la prinderea şi masacrarea celor 11 victime în ziua dc 8
septembrie 1940 în comuna Nuşfalău jud|cţul| Sălaj, fapt prin
care este a se califica dc instigator la aceste crime şi a se pedepsi
potrivit art. 3 al. 2 comb. cu al.4 al aceluiaşi articol,cu pedeapsa
de bază prevăzută pentru autorii crimelor şi fiind un factor deter­
minat în comiterea masacrelor din Nuşfalău, iar fapta fiind dc o
gravitate apreciabilă. Tribunalul Poporului a apreciat că din cele
două pedepse [....] este a i se aplica pedeapsa cu moartea.
2. Acuzatul Baji Francisc, moşier din comuna Trăznea
Judlcţul] SălaJ.este acela care a instigat pe acuzatul l|cKotcncn)t-
col(onel) Akosi ca să se abată de la drumul normal şi să masacreze
populaţia paşnică a comunei Trăznea; fapte care de asemenea se
încadrează în dispoziţiunile art. 3 al. 2 şi 4 din legea specială şi cu
considerare la gravitatea faptelor Tribunalul Poporului a apreciat
că este cazul a i se aplica pedeapsa capitală.
3. Acuzaţii Vass Andrei moşier din comuna Sucutard şi fiul său
Vass Albcrt sunt acei cari au determinat prin instigare masacrarea
altor patru persoane în comuna Sucutard, iar acuzatul Vass Albcrt a
mai instigat masacrarea familiei preotului Bujor din comuna
Mure.şcnii dc Câmpie, fapte cari se pedepsesc în conformitate cu
art. 3 al. 2 din legea specială cu pedeapsa la moarte.

574
 4. Acuzatul I[ocolenen)t-col[onel] Akosi este acela care a
ordonat şi condus masacrarea populaţiei civile în comuna
Trăznca, Zalău şi Muntele Mcscş şi Hida, fapte cari îl încadrează
ca autor moral ale acestor masacre, pedepsibil cu pedeapsa cu
moartea prevăzută de ari. 3 al. 2 din lege.
5. Acuzaţii subl|ocotcncn]t Vitdz Mocsăry, subl(ocotcnen]t
Koltay, subl[ocotcncn]t Szabd Zoităn, stegar Gruppa Alexandru,
scrg(cnt| Gruppa Anton şi segţent] Bagyi Mihail, toţi din
Batalionul 22 Grăniceri Debreţin dc sub comanda acuzatului
l(ocotcncn)t-col[oncl| Akosi, sunt vinovaţi că au luat parte
efectivă, ca autori principali la masacrele populaţiei comunei
Trăznca şi astfel faptele lor fiind pcdepsibilc conform art. 3 al. 2
din Icgec Tribunalul Poporului a apreciat, faţă cu ferocitatea cu
care au condus şi făptuit masacrele, că este a li aplica maximum dc
pedeapsă, dintre cele două pedepse coordonate şi anume pedeapsa
cu moartea.
6. Acuzatul l(ocolcncn)t-col[oncll Lovdsz s-a făcut vinovat
dc uciderea învăţătorului Cosma Aurel şi soţia din comuna
Trăznca prin aceea că în calitate dc comandant militar al plasei
Zalău, venind la vreo trei zile după masacrare prin comuna
Trăznca şi auzind ^ Aurel Cosma s-a salvai prin fugă, deşi era
conştient dc nevinovăţia lor, totuşi a dat ordin să fie urmăriţi.prinşi
şi împuşcaţi, ceea cc s-a şi întâmplat. Fapta lui este pedepsibilă
conf(orm) ari. 3 al. 2 din lege cu pedeapsa maximă.
7. Acuzaţii Găll Francisc, Mihăly Alexandru, P<5cs loan, şi
Budai loan Gycpii sunt acei cari au avut partea Iculuui la uciderea
victimelor protopop Aurel Munteanu şi poliţistul Nicula
Gheorghe din Huedin, fnir-adevăr despre acuzatul Găll Francisc
s-a dovedit după cum s-a arătat mai sus că în timp cc macabrul
cortegiu străbălea strada mare dc la casa lui Ghiuţă spe „Akăcos“,
acesta se erijase în şef al expediţiei, ceea cc denotă că a fost unul
din principalii coautori.

575
 Despre acuzatul Mihâly Alexandru s-a dovedit nu numai că a
rost tot timpul printre schingiuitorii victimelor, ci el a dat ultima
lovitură aşa-zicând de graţie protopopului Aurel Munteanu.dcci
nu poate fi altrci clasat decât coautor principal.
Tot la Tel s-a dovedit şi despre acuzatul P6cs loan că a fost unul
dintre coautorii cei mai feroce care spre a se încredinţa că victima
protopop Aurel Munteanu a murit cu adevărat i-a vârât o cârjă de
fier pc gât, iar în ceea ce priveşte [pe] acuz.atul Budai loan Gyepii a
fost acela care în timp ce victimele erau duse pc strada Marc spre
„Akăcos“ a împuns pe protopopul Munteanu în faţă cu un par.
Având în vedere că Tribunalul Poporului a apreciat că aceşti
patru acuzaţi au avut o participare mai efectivă şi mai determinantă
a morţii victimelor, i-a considerat ca autori principali şi Ic-a aplicat
pedeapsa cu moartea prevăzută de art. 3 al. 2 din lege.
8. Acuzaţii l[ocotcncn]t-col[oncl] Lehotczky Carol şi Ict.
Vasvâry Zoltân sunt aceia cari, primul în calitate de comandant
militar al plasei Şimleul Silvaniei a ordonat, iar al doilea în calitate
de comandant al companiei cantonată în comuna Nuşfalău a
executat masacrele întâmplate în noaptea de 13-14 septembrie
1940 în comuna Ip, precum şi din împrejurimile comunei Ip şi
anume: din comuna Cerişa, Marca, Camăr, Cosniciul de Sus,
Hălmajd şi tentativa din comuna Porţi.
Faptele lor se încadrează, ca şi ale tuturor celorlalţi acuzaţi în
dispoziţiunile art. 2 pcl. 2 din lege şi în conformitate cu ari. 3 al. 2
din lege. Tribunalul Poporului a apreciat că este a li sc aplica
pedeapsa cu moartea.
9. Acuzaţii: elev plutonier Turcsânyi Tiberiu şi Szoke
Alexandru sunt autorii materiali ai omorârii şi rănirii membrilor
familiei Tipănuţ din comuna Sântion, judfeţul j Bihor, fapte care se
încadrează în dispoziţiile amintite mai sus şi cari Tribunalul
Poporului a apreciat că sunt a sc pedepsi cu pedeapsa capitală.
 10. Acuzatul l[ocotenen]t Pakucs este cel care la instigarea
acuzaţilor Vass Andrei şi Albert a masacrat patru victime în
comuna Suculard.
Iar acuzatul l[ocotenen]t Csordăs este autorul măcelăririi
familiei preotului Bujor din comuna Mureşenii de Câmpie.
Tribunalul Poporului a apreciat că aceste fapte precise şi dove­
dite sunt a se pedepsi cu moartea.
11. Acuzaţii; Kovâcs Francisc Csucsi, Eresei Francisc,
Kovăcs Andrei, Măthd Francise, Kudor loan Duka, Kozma
Andrei Guzi şi Szekercs loan s-a dovedit că au fost printre primii
cari au prins dintr-un început pe victima protopop Aurel
Munteanu şi deci dacă nu s-a dovedit că ar fi dat lovituri mortale
victimei, ci numai lovituri mai mici, cu pietre şi eu bastoane mai
subţiri, totuşi sunt incontestabil factori determinanţi în
cauzalitatea acestor crime, întrucât dacă ei nu ar fi instigat soldaţii
să meargă să le aducă pe victima protopop Aurel Munteanu nu ar
fost dată nici ocazia manifestării criminale a tumultului.
Acesta a fost considerentul pentru care Tribunalul Poporului
a apreciat că acestor acuzaţi, chiar dacă nu li se aplică pedeapsa
eu moartea, trebuie să fie pedepsiţi cu cealaltă pedeapsă de bază
prevăzută în art. 3al.2din lege, anume cu munca silnică pe viaţă.
Considerând că ceilalţi participanţi la omorârea celor două
victime din Huedin nu pot să fie eonsideraţi decât ca participanţi
secundari şi anume complici. Tribunalul Poporului i-a încadrat
după cum urmează:
12. Acuzatul Betliicndi Francisc Gusas fiind dovedit că a luat
parte la lovirea victimelor din Huedin şi că în timp ce lua parte la
aceste loviri striga „Niei o brazdă, numai tot“, este evident că tre­
buie încadrată printre complieii acestor măceluri.
Acuzaţii Bartha Andrei, Oerzsi Franeise şi Ambrus Franeise de
asemenea au ajutat la comiterea crimelor din Huedin prin loviri în
timpul parcursului şi la locul înmormântării, loviri însă cari au fost
în măsură mai mică decât ale acuzatului Bcthlendi Francisc Gusas.

577
 Acuzatul Kudor Ştefan Hanzi s-a dovedit a fi participat într-o
măsură mai mică la maltratarea protopopului Munteaii(i Aurel,
prin lovirea lui cu o piatră în poarta casei lui Negru losif Ghiuţă
şi de asemena a luat parte la prima maltratare a poliţistului
Gh. Nicula, întâmplată în case lui Veres loan Csiszăr.
Considerând că faptele acestor aeuzali sunt a se califica conform
art.2al.2,din Legea nr. 312/1945 combinat cu art. 121 dinC.P.
Că în ceea ce priveşte pedeapsa, aceştia sunt a se pedepsi în
conformitate cu art. 3 al. 2 şi 6 din Legea specială com[form]
art. 123 din C.P., adică cu o pedeapsă mai uşoară cu un grad decât
autorii principali.
Considerând că Tribunalul Poporului a apreciat că autorilor prin­
cipali li se cuvenea unora noartea, iar altora munca silnică pe viaţă.
Având în vedere că gradul următor de pedeapsă este munca
silnică pe timp de 5-2S ani.
Că Tribunalul Poporului la măsurarea pedepselor acestor acuzaţi
a avut în vedere şi art. 157 C.P., şi anume pentru acuzaţii: Bartha
Andrei, Derzsi Francisc şi Ambrus Francisc a considerat ca circums­
tanţă faptul că nu ci au fost iniţiatorii acestor omoruri, ci au fost atraşi
spre participare oarecum în psihologia mulţimii, la care desigur s-a
adăugat firea lor impulsivă şi educaţia fascistă .şovină.
în ceea ce priveşte acuzatul Bcthlcndi Francisc Gusas s-a avut
în vedere aceeaşi circumstanţă atenuantă. însă în mai mică măsură
întrucât participarea lui s-a dovedit a fi fost în mai marc măsură
decât a celor trei acuzaţi de mai sus. deoarece el a fost acela care
îndemna lumea din jur prin strigăte „Nici o brazdă, numai tot".
în ceea ce priveşte acuzatul Kudor Ştefan Hanzi este adevărat
că s-a dovedit cele arătate mai sus, dar Tribunalul Poporului a
apreciat că acest acuzat n-a mai fost văzut participând la maltratările
ulterioare, sau însoţind cortegiul spre „Akăcos" şi astfel i-a aplicat
minimum prevăzut pentru munca silnică pe timp mărginit.

578
 13. Acuzatul maior F6k<Stc Paul care a patronat omorurile de
la Huedin se încadrează în dispoziţiunile art. 2 lit. c şi se pedep­
seşte conf[orm] art. 3, al. 2 şi 6 din Legea nr. 312/1945 pentru
complicitate, comb[inat] cu art. 121 şi 123 C.P.
Acuzatul plut[onicr] major Polgârcarc a secondat pe acuzatul
l[ocotcncn]t Pakucs în maltratarea înainte de ucidere a victimei
din comuna Sucutard, se încadreză şi este a se pedepsi ca şi
acuzatul precedent.
Tot la fel şi acuzatul Siito loan care a ajutat echipele militare
din comuna Trăznea arătându-lc casele ce trebuiau a H incendiate
şi ale căror proprietari trebuiau să fie măcelăriţi.
De asemenea şi acuzatul Csepei Francisc, Bdres K. Vasile, Osz
Arpăd şi Pineds Ştefan, fiind cei mai zeloşi auxiliari ai echipelor
militare de masacru din comuna Ip şi împrejurimi, li s-a aplicat
maximum prevăzut pentru munca silnică pe timp mărginit, ca o
pedeapsă ca un grad mai uşoară decât cea cuvenită autorilor.
14. Acuzaţii Borzăsi Francisc, Bir6 Emeric junior, B6rcs F.
Sigismund, Kisfalusi Bălint, Csepei Sigismund şi Sods Mihai au fost
participanţi auxiliari ai echipelor militare la masacrele din comuna
Ip, însă fiind mai puţin zeloşi decât grupul precedent Tribunalul
Popomiului a avut aceasta în vedere la măsurarea pedepsei.
15. Acuzatul Vărga Alexandru a fost acela care împreună cu
Siito loan stăruia la expulzarea notarului Mărcuş şi altor români
din Trăznea din cămara de la conacul moşierului Baji unde îi
ascunsese martorul Găll losif, pentru ca să nu fie expuşi furiei
celor cari masacrau prin comună, întrucât însă nu s-a dovedit a fi
avut o participare mai directă. Tribunalul Poporulului apreciind a
găsit că este a sc condamna la 10 (zece) ani muncă silnică.
16. Acuzaţii Szab6 loan şi Fâbiăn loan cari au ajutat pe hon­
vezii unguri Ia masacrarea celor două femei din grupul celor
11 români laNuşfalău sunt a se califica conform art. 2 lit. e, şi a se
pedepsi conform art. 3 al. 2 şi 6 din Legea nr. 312/1945 combinat
cu art. 121 şi 123 C.P.

579
 17. Acuzatul Bir6 Emeric senior, care deşi puica împiedeca
printr-un singur cuvânt masacrul din comuna Ip, s-a complăcut
totuşi în postura de a lăsa mâna liberă acuzatului l[ocotcnen|t
Vasvâry şi i-a dat chiar ajutor îngăduind oamenilor din ttşa-zisa
Gardă Naţională să indice militarilor casele româneşti, deşi putea
să Ic interzică aceasta, lără ca să-i Fie teamă că lui, ca ungur, i s-ar
putea întâmpla vreun rău.
Acest acuzat este acela care după distribuirea echipelor a fost
prezent la primele împuşcături ale echipei conduse de Bdres K.
Vasile şi cu toate că a văzut deci de ce este vorba nu a ordonat
oamenilor săi din Gardă să denege arătarea caselor româneşti ci a
plecat liniştit acasă. Fapta lui se încadrează în dispoziţiunilc
arătate mai sus şi se pedepseşte conform art. 3 al.2 şi 6, din Legea
nr. 312/1945 combinat cu ari. 121 şi 123 C.P. şi Fiindcă a depăşit
vârsta de 60 ani s-a făcut şi aplicarea art. 31 din C.P.
18. Fapta acuzatului Csepei Alexandru de a Fi condus o echipă
de militari în comuna Porţi, Sălaj cu scopul de a extermina
populaţia românească de acolo, întruneşte clementele tentativei
crimei de război prevăzute de art. 2 lit. e şi se pedepseşte în
conformitate cu art. 3 al. 2 şi 6 din Legea nr. 312/1945 combinat
cu art. 121 şi 123 C.P. cu art. 96 şi 97 C.P.
19. Acuzaţii Kisfalusi Alexandru şi Bdres Nicolac au fost
găsiţi vinovaţi pentru fapte ce se încadrează în aceleaşi texte ca şi
cei de mai sus, dar întrucât amândoi, primul în măsură mai mică,
iar al doilea în măsură mai mare, au omis intenţionat indicarea
câtorva casc româneşti din sectorul lor a fost de natură a determina
convingerea Tribunalului Poporului că acestor doi acuzaţi este
cazul să li sc aplice circumstanţe uşurătoarc.

Având în vedere că dintre cei 62 de acuzaţi rămaşi spre

judecare numai 25 de acuzaţi s-au judecat în stare de arest, iar
restul au fost judecaţi în contumacie conform normelor prevăzute
pentru aceşti acuzaţi.

580
 Considerând că după cum s-a arătat încă Ia începutul
considerentelor aeestei hotărâri, deşi faptele arătate mai sus au fost
comise de persoane diferite şi la intervale diferite, totuşi întrucât
ele au fost comise în executarea aeeleiaşi rezoluliuni criminale
formală în creierul fascisto-şovin al păturilor condueăloare de
atunci, faptele prevăzute au legătură strânsă între ele şi de alteum
se încadrează perfect în acelaşi text de lege şi anume în art. 2 lit. c.
Considerând că toate faptele acuzaţilor intră în noţiunea legală
a crimei de război, cari au dus la dezastrul ţării, întrueât prin
săvârşirea acestor atrocităţi regizate din umbră în ultimă instanţă
de hillcrismul criminal, nu s-a făcut altceva decât s-a aţâţat ura de
rasă la ambele popoare - români şi maghiari - care ură a fost apoi
utilizată de Hiticr prin promisiunile ce făcea referitoare la Ardeal
atât lui Horthy cât şi lui Antoncscu,cu cari promisiuni a reuşit să-i
determine să intre în războiul aniisovictic, dueând prin aceasta
ţările respective la dezastru.
Având în vedere că apărarea s-a pus pe punetul de vedere în
speţă că nu se poate aplica Legea specială nr. 312/194S, întrucât la
aceasta s-ar opune principiul clasic al ncrctroaclivităţii penale,
consfinţit prin art. 1 din C.P.
Considerând că această susţinere a apărării nu poate fi luată
în seamă, deoarece pe de o parte faptele săvârşite de acuzaţi sunt
de un caracter vădit criminal, chiar după dreptul comun, şi au fost
de natură dc a trezi în acuzaţi conştiinţa că va veni un timp când
vor trebui să răspundă dc aceste fapte ale lor, iar pe de altă parte,
au fost avertizaţi în repetate rânduri de reprezentanţii naţiunilor
unite prin emisiuni radiofonice că purtarea lor neomenoasă va
atrage după sine pedepsirea, dar în ultimă instanţă acuzaţii
trebuiau să ştie că şi în baza convenţiunilor internaţionale de la
Haga ororiilc şi represaliile asupra populaţiei civile neînarmatc
sunt interzise.

581
 Considerând în plus că Legea nr. 312/1945 sancţionând fapte
excepţionale este ea însăşi o lege excepţională, care prin textele
ci categoric, cel puţin în această materie, derogă de la principiul
clasic al ncretroactivităţii legii penale.
Considerând că în ceea ce priveşte incidentul autorităţii
lucrului judecat ridicat de apărare respingerea acestui incident s-a
motivat Ia începutul hotărârii.
Având în vedere că apărarea a mai ridicat şi incidentul pre­
scripţiei omorurilor săvârşite la Huedin, pe motiv că în ccca ce
priveşte pe acuzaţi aceştia nu pot să fie învinuiţi decât ccl mult de
leziuni corporale, şi ca atare nu s-ar mai putea deschide acţiune
publică împotriva lor.
Considerând însă că faptele acuzaţilor, atât ale autorilor prin­
cipali cât şi ale complicilor sunt calificate de Legea nr. 312/1945
drept crime de război şi că în cazul crimelor acţiunea publică se
prescrie abia prin trecerea altor 15 ani, iar astfel este evident că
faptele săvârşite de acuzaţii din Huedin nu sunt prescrise.
Având în vedere că apărătorii acuzaţilor din Ip au mai cerut
achitarea şi pentru faptul că acuzaţii au săvârşit faptele lor sub
imperiul constrângerii morale [şi] astfel nu ar fi responsabili
pentru faptele lor.
Că însă în art. 130 din C.P. se spune explicit cine nu răspunde
pentru fapta sa şi care este noţiunea constrângerii morale şi anume
constrângere morală există atunci când intervine o ameninţare
care constituie un pericol direct pentru viaţa, integritatea corporală
şi sănătatea fie a propriei sale persoane, fie a unei rude sau a unei
persoane de care este legat printr-o temeinică afecţiune şi dacă
pericolul nu putea fi înlăturat prin alte mijloace. Or, acuzaţii
complici ai masacrelor din Ip nu pot susţine cu temei că fapta lor
a fost produsă în urma unei astfel de ameninţări. Dovadă martorul
Osz Endre care deşi n-a executat cererea criminală formulată de
acuzatul locot|encnt) Vasvăry Zoităn, totuşi nu i s-a întâmplat

582
nimic. Cine poate să susţină cu temei că în cazul când aceşti
acuzaţi nu ar fi arătat casele româneşti, adică nu ar fi participat la
crime, ar fi avut de suferit ca oameni de origine etnică maghiară,
de Ia armata maghiară?
Având în vedere că apărarea pentru ace.şti aeuzaţi de la Ip s-a
mai pus pe punctul de vedere că ei nu răspund întrucât au arătat
casele românilor din ordin, ori în conformitate cu art. 137 C.P. cel
care săvârşeşte o faptă din ordinul superiorului sau al legii nu
răspunde de fapta sa, ci responsabil este superiorul care a dat
ordin, în cazul când acesta a fost dat de superiori, şi este acoperit
de lege în cazul când a procedat la ordinul legii.
Considerând că în ceea cc priveşte faptele săvârşite la ordinul
legii şi la comanda autorităţii legitime au existat în doctrină două
teorii opuse şi anume:
După teoria supunerii pasive se admite că întotdeauna organul
inferior nu este responsabil de faptele sale comise la ordinul legii
sau la comanda superiorului ci este obligat să manifeste supuneri
desăvârşite atât legii cât şi superiorului său, fără a avea dreptul să
discute sau să aprecieze legalitatea unui ordin.
După teoria a doua, numită în doctrina română „teoria baione­
telor inteligente", inferiorul are dreptul să discute şi să aprecieze
chiar legalitatea formală sau materială a superiorului său şi chiar
inferiorul are responsabilitate proprie pentru orice infracţiune
comisă din ordin.
în fine, după teoria intermediară, consfinţită în textul art. 137
C.P., numai atunci nu se .socoteşte infracţiune un fapt dacă este impus
sau autorizat de lege, dacă este executat în condiţiile ei sau dacă este
ordonat de un organ competent în virtutea unui ordin de serviciu, dat
în forme legale de autoritatea competentă şi dacă nu arc un caracter
vădit ilegal.
Considerând că în cazul din speţă ordinul de a arăta casele
româneşti în scop ca românii să fie împuşcaţi nu era dat nici în

583
formă legală, nici dc autoritate competentă, întrucât orice ţăran
poate să ştie că nimeni nu poate fi împuşcat fără nici o cercetare şi
fără nici o vină şi deci pentru aceşti acuzaţi cererea (căci nu poate
fi numit ordin) acuzatului Vasvăry Zoltăn de i se arăta casele
româneşti pentru ca românii să fie împuşcaţi avea un caracter vădit
ilegal şi ca atare nu sunt apăraţi de răspundere.
Văzând şi dispoziţiunile art. 3 al. ultim din D.L. nr. 312/1945
combinat cuart.24pct. 1 C.P. potrivit căruia acuzaţilor condamnaţi
trebuie să li pronunţe şi pedeapsa complimentară a degradării civice,
precum şi confiscarea întregii averi în folosul Statului sub titlu dc
despăgubire.
Având în vedere că în ceea ce priveşte acuzatul Totos loan,
Măthd Paul, Paladi Francisc şi Szabd Sofron motivele pentru care
au fost achitaţi s-au arătat pe larg mai sus.
Că în ce priveşte acuzatul Fârăgo Ştefan, moşier din comuna Ip,
s-a dovedit numai că şi el a conlucrat la înfiinţarea Gărzii Naţionale
a eomunei lp,dar nu s-a dovedit că această Gardă a fost înfiinţată cu
scopul dinainte prevăzut ca să ajute la masacrarea populaţiei comu­
nei, astfel că din lipsă dc dovezi trebuie să fie achitat.
Că în ce priveşte acuzatul Fazekas B. Paul dc asemenea s-a
dovedit că atunci când a fost cu trupele maghiare în comuna
Marca nu s-au întâmplat omoruri, fapt din care se deduce că nu
le-a condus în acest scop. Din contră, s-a dovedit în favoarea lui că
deşi grupa lui dc Gardă Naţională din Ip nu era de serviciu în
noaptea de 12-14 septembrie 1940, totuşi s-a sculat noaptea de
acasă, s-a dus pe strada lui şi a împiedecat masacrarea mai multor
familii româneşti de către echipa de militari condusă de Csepei
Sigismund. Astfel fiind, din lipsă de dovezi şi acest acuzat a
trebuit să fie achitat.
Având în vedere că, în ceea ce priveşte pe acuzatul Korosi losif
de asemenea nu s-a dovedit că ar fi avut vreun rol determinant sau
auxiliar în uciderea familiei preotului Bujor din Mureşenii de

584
Câmpie, prezenţa lui continuă în preajma locotţenentului] Csordâs
Gergely explicându-se prin faptul că era singurul ungur din comună
care deci era în stare să facă oficiul de u-aducător între locotenentul
maghiar şi populaţia de origine etnică română.
Văzând dispoziţiunilc art. 14 al. ultim din Legea nr. 312/1945.
Pentru aceste motive

ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Declară vinovaţi pc acuzaţii:

1. SZINKOVITZ ZOLTĂN, major, fost domiciliat în comuna

Nuşfalău, jud[cţul| Sălaj, azi cu domiciliul în loc necunoscut;

2.BAJI FRANCISC, proprietar de moşie, din comuna Trăznea,

major, actualmente cu domiciliul în loc necunoscut;

3. VASS ANDREI, moşier, din comuna Sucutard, judţeţul]

Someş, major, actualmente cu domiciliul în loc necunoscut;

4. VASS ALBERT, moşier în comuna Sucutard, jud[eţul]

Someş, major, actualmente cu domiciliul în loc necunoscut;

5. Locot(enent]-col(onel] AKOSI,major,comandantul Bat[a-

lionului] 22 Grăniceri din Debreţin, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;

6. Subl(ocotenen]t VlTâZ MOCSĂRY din Bat[alionului] 22

Grăniceri din Debreţin, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
 7. Subl(ocotcnen]t KOLTAY din Bat[alionului] 22 Grăniceri
din Debreţin, Comp[ania a] IlI-a, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;

8. Subl[ocotencn]t SZAB6 ZOLTÂN, ofiţer de jandarmi din

Batţalionului] 22 Grăniceri Debreţin, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;

9. Stegar GRUPPA ALEXANDRU, din Batţalionului] 22

Grăniceri Debreţin, azi cu domiciliul în loc necunoscut;

10. Sergent GRUPPA ANTON, din Bat[alionului] 22

Grăniceri Debreţin, azi eu domiciliul în loc necunoscut;

11. Sergţent) BAGYI MIHAIL, din Batţalionului] 22 Grăni­

ceri Debreţin, azi cu domiciliul în loc necunoscut;

12. Locot[cncnt]-col[onel] LOVÂSZ, fost comandant militar

al plasei Zalău de la 8 septembrie 1940 la 25 noiembrie 1940, azi
cu domiciliul în loc necunoscut;

13. GÂLL FRANCISC, major, fost cu domiciliul în ora.şul

Huedin, azi domiciliat în loc necunoscut;

14. MIHALY ALEXANDRU, major, fost cu domiciliul în

oraşul Huedin, azi domiciliat în loc necunoscut;

15. p6CS io an, de 32 ani, născut în Huedin, fost jandarm în

comuna Mirea, jud[eţul] Satu Mare, actualmente cu domiciliul în
loc necunoscut;
 16. BUDAI lOAN GYEPU.de 37 ani. cetăţean român, născut
în Huedin, azi cu domiciliul în loc necunoscut;

17. Locot[cnent] VASVÂRY ZOLTÂN, major, din unitatea

militară maghiară care în ziua de 7 septembrie 1940 a cantonat în
com(unal Nuşfalău, Jud[eţul] Sălaj, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;

18. Locot(enent]-col[onel] LEHOTCZKY CAROL, major,

fost comandant militar al plăşii Şimleul Silvanici, judţcţul] Sălaj
de la 8 septembrie la 25 noiembrie 1940, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;

19. Elev plutlonier] TURCSÂNYI TIBERIU, major, din

formaţiile militare de propagandă maghiară, cu domiciliul în loc
necunoscut;

20. SZOKE ALEXANDRU, major, fost domiciliat în comuna

Sântion,jud(eţul) Bihor, azi cu domiciliul în loc necunoscut;

21. Locotţenent] PAKUCS, major, din Rcgţimentul] 19

Honvezi Nyiregyhâza.cu domiciliul în loc necunoscut;

22. Locotţencnt] CSORDÂS GERGELY, din Regţimentul)

19 Honvezi Nyiregyhăza, major, cu domiciliul în loc necunoscut;

23. KOVÂCS FRANCISC, major, născut în Huedin, cetăţean

român, azi cu domiciliul în loc necunoscut;

24. ERCSEI FRANCISC, de 51 ani. cetăţean român, de

profesiune pantofar, domiciliat în Huedin, aflat în stare de arest;
 25. KOVÂCS ANDREI, dc 39 ani, cetăţean român, de
profesiune plugar, domiciliat în comuna Tctiş,jud[cţul] Cluj, aflat
în stare de arest;

26. MÂTH6 FRANCISC, de 38 ani, cetăţean român, de

profesiune plugar, domiciliat în Huedin, aflat în stare de arest;

27. KUDOR lOAN DUKA, de 32 ani, cetăţean român, dogar,

domjiciliat] în comuna Bicalat,Jud[cţul| Cluj, aflat în stare de arest;

28. KOZMA ANDREI GUZl, de 31 a , născut în comuna

Bicalat, Jud[eţul| Cluj, cetăţean român, az :u domiciliul în loc
necunoscut;

29. SZEKERES lOAN junior, de 39 ani, născut în comuna

Bicalat, judţcţul) Cluj, actualmente cu domiciliul în loc necunoscut;

30. KUDOR ŞTEFAN HANZl, de 43 ani. cetăţean român,

dom(iciliat| în Huedin, de profesiune agricultor, aflat în stare
de arest;

31. BARTHA ANDREI, de 45 ani. cetăţean român, domiciliat

în comuna Bicalat, jud|cţul] Cluj, agricultor, aflat în stare de arest;

32.DERZS1 FRANCISC, dc 26 ani, născut în Huedin, dc pro­

fesie pantofar, cetăţean român, actualmente cu domiciliul în loc
necunoscut;

33. AMBRUS FRANCISC junior, de 24 ani, cetăţean român,

năsefut) în comuna Jabuc, jud[cţul] Cluj, actualmente cu domi­
ciliul în loc necunoscut;
 34. BETHLENDI FRANCISC GUSAS, de 39 ani. cetăţean
român,domiciliat în Huedin, de profesiune măcelar, aflat în stare

35. Maior de jandarmi F^K^TE PAUL, comandantul

Legiunii de Jandarmi de campanie din Huedin. în anul 1940,
actualmente cu domiciliul în loc necunoscut;

36. Plutlonier) major POLGÂR din Reg(imentul] 19 Honvezi

Nyiregyhăza, actualmente cu domiciliul în loc necunoscut;

37. SZAB6 IOAN, dc 44 ani, cetăţean român, de profesiune

plugar, domiciliat în comuna Nuşfalău, judţeţul] Sălaj, aflat în
stare dc arest;

38. FÂBIÂN IOAN.de 43 ani, cetăţean român, dc profesiune

cojocar, domiciliat în comuna Nuşfalău, judfeţulj Sălaj, aflat în
stare dc arest;

39. TITKOS lOSIF, dc 72 ani, cetăţean român, fost primar al

comunei Trăznea,jud(cţul) Sălaj, str. Eminescu 126, aflat în stare

40. SUTO IOAN, fost locuitor în comuna Trăznea, jud(eţul|

Sălaj, major, azi domiciliat în loc necunoscut;

41. VARGA ALEXANDRU, dc 57 ani, cetăţean român,

plugar, domiciliat în oraşul Zalău, str. Zug 19, aflat în stare de arest;

42. BIR6 EMERIC senior, de 71 ani, domiciliat în comuna

Ip,jud[cţul] Sălaj, cu domiciliul în loc necunoscut;
 43. CSEPEI ALEXANDRU, major, fost locuitor în comuna
Ip,Jud[eţul] Sălaj,cu domiciliul în loc necunoscut;

44. BORZÂSI FRANCISC,de 54 ani,cetăţean român, plugar,

domiciliat în comuna Ip,jud[eţul) Sălaj, aflat în stare de arest;

45. BIR6 EMERIC junior, fost locuitor în comuna lp,jud[c-

lul] Sălaj, major, azi cu domiciliul în loc necunoscut;

46. b6RES F. SIGISMUND,de46ani,cetăţean român,plugar,

domiciliat în comuna Ip, jud[eţul] Sălaj, aflat în stare dc arest;

47. KlSFALUSl ALEXANDRU dc 49 ani. cetăţean român,

plugar, domiciliat în comuna Ip, jud[cţul) Sălaj, aliat în stare dc arest;

48. CSEPEI 1. FRANCISC. fost locuitor în comuna Ip, judţe-

ţul] Sălaj, rnajor, cu domiciliul în Ioc necunoscut;

49. KlSFALUSl BALINT, fost locuitor în comuna Ip,

jud(cţul] Sălaj, major, cu domiciliul în loc necunoscut;

50. CSEPEI SIGIDMUND,de 58 ani, cetăţean român, angajai

C.F.R., domiciliat în comuna Ip. jud[cţul] Sălaj, aflat în stare dc arest;

51. B^RES K. VASILE, cetăţean român, plugar, domiciliat

in comuna Ip, judţcţul] Sălaj, aflat în stare de arest;

52. BfiRES NICOLAE, de 52 ani, cetăţean român, plugar,

domiciliat în comuna Ip, judţcţul] Sălaj, aflat în stare de arest;

53. S06S MIHAI, major, fost locuitor în comuna Ip,jud(eţul]

Sălaj, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
 54. OSZ ARPÂD dc 31 ai, cetăţean român, birjar, domiciliat
în comuna Ip, Jud[eţul) Sălaj, aflat în stare de arest;

55. PINCfiS ŞTEFAN major, fost locuitor în comuna Ip, jud[e-

ţul) Sălaj, actualmente cu domiciliul în loc necunoscut;

dc dezastrul ţării prin săvârşirea de crime de război prevăzut de

art.2lit.e,din Decretul-lcge nr. 312 pentru urmărirea şi sancţionarea
celor vinovaţi dc dezastrul ţării sau de crime de război, publicat în
„Monitorul Oficial" nr. 94 din 24 aprilie 1945 şi constatând potrivit
ait. 4 pct. c., din Legea nr. 260/1945 privitoare Ia extinderea legis­
laţiei române în Transilvania de Nord nulitatea deplină drept
sentinţei nr. B. 4329/1941 a Tribunalului Regal Maghiar din Cluj,
precum şi a sentinţelor nr. B. 1020/1941 a Tribunalului Regal
Maghiar din Oradea şi nr. 136/1941 a Tribunalului Militar Maghifcr
al Corp. IX armată din Cluj.

în baza art. 3 al. II din Legea nr. 312/1945, condamnă pe

acuzaţii: SzinkovitzZoltân, Baji Francisc, Vass Andrei, Vass Albert,
locot(enent)-col[onel] Akosi, locotfcnentj VittSz Mocsâry, subl[o-
cotenenlt Koltay, s[ub)l(ocotenen]t Szabd Zoltân. stegar Gruppa
Alexandru, sergent Gruppa Anton, sergent Bagyi Mihail,
locot[cnent]-col(oncl] Lovăsz.Gâll Francisc, Mihăly Alexandru,
P6cs loan, Budai loan Gycpii, locotţcnent) Vasvâry Zoltân,
locotţenent|-col[onel] Lchotczky Carol, elev plutţonier] Turcsânyi
Tiberiu, Szdkc Alexandru, locotţcnentj Pakucs, locotţenentj
Csordâs.la MOARTE.
în baza art. 3 al. II, din Legea nr. 312/1945, condamnă pe
acuzaţii:
Kovâcs Francisc Csucsi, Eresei Francisc. Kovâcs Andrei,
Mâthâ Francisc, Kudor loan Duka, Kozma Andrei Guzi şi
Szekeres loan la MUNCĂ SILNICĂ PE VIAŢĂ.

591
 în baza ari. 3, al. II. din Legea nr. 312/1945, combinat cu art. 3
al. 6 din aceeaşi lege, combinat cu art. 121 şi 123 din Codul Penal şi
cu aplicarea art. 157 din C., condamnă pe acuzaţii:
Kudor Ştefan Hanzi Ia 5 (cinci) ani MUNCĂ SILNICĂ;
Bartha Andrei, Derzsi Frănci.sc şi Ambrus Francisc la câte
zece ani MUNCĂ SILNICĂ;
Bcthicndi Francisc Gusas la 15 (cincisprezece) ani MUNCĂ
SILNICĂ;

în baza art. 3 al. II din Legea nr. 312/1945 combinat cu art. 3

al. 6 din aceeaşi lege şi combinat cu art. 121 şi 123 din Codul
Penal, condamnă pe acuzaţii:
Maior Fdkdtc Paul, pIut[onicr| major Polgăr, Siito loan,
Cscpei Francisc, BiSres K. Vasilc, Osz Arpăd şi Pinc(5s Ştefan. Ia
câte 25 (douăzeci şi cinci) ani MUNCĂ SILNICĂ;

în baza aceloraşi texte, condamnă pe acuzaţii:

Borzăsi Francisc, Bir6 Emcric junior, Bdres F. Sigismund,
Kisfalusi Bâiint, Cscpei Sigismund şi So6s Mihai la câte 20 (două-
zrxi) de ani MUNCĂ SILNICĂ;
Pe acuzatul: Vărga Alexandru, la 10 (zece) ani MUNCĂ
SILNICĂ;
Iar pe acuzaţii: Szabd loan şi Fâbiân loan la câte 8 (opt) ani
MUNCĂ SILNICĂ;
în baz.a art. 3 al. II, combinat Cu al. 6 din Legea nr. 312/1945 şi
combinat cu art. 121, 123 şi 31 din Codul Penal, condamnă pe
acuzatul: Bir6 Emcric senior. Ia 15 cincisprezece) ani TEM­
NIŢĂ GREA;
Iar pe acuzatul Titkos losif la 10 (zccc) ani TEMNIŢĂ GREA;

în baza art. 3 al. II, combinat cu al. 6 din Legea nr. 312/1945 şi
combinat cu ari. 121,96 şi 97 din C.P. condamnă pe acuzatul Csepei
Alexandru la 20 (douăzeci) ani TEMNIŢĂ GREA;
 In baza art. 3 al. 2 şi 6 din Legea nr. 312/1945, combinai cu
art. 121 şi 123 C.P. şi aplicarea art. 157 din Codul Penal, condamnă
pe acuzatul Kisfalusi Alexandru, la 15 (cincisprezece) ani
TEMNIŢĂ GREA; iar pe acuzatul Bdres Nicolac la 5 (cinci) ani
temniţă GREA:

Compută ca executate din pedepsele de mai sus, la fiecare din

condamnaţii arătaţi, timpul petrecut în prevenţie, socotii de la data
mandatului de arestare al fiecărui condamal.
Totodată în baza art. 3 al. ultim din Decrctul-legenr. 312/1945,
combinat cu art. 25 pcl. 1 din Codul Penal, condamnă pe acuzaţii
arătaţi mai sus şi la degraţiunca civică pe timp de 10 (zece) ani.
în acelaşi timp dispune consfiscarca întregii averi a condam­
naţilor arătaţi mai sus, în folosul Statului român, cu titlul de
despăgubire.

în baza art. 4 al. I pct. 2, din Procedura Penală, achitată pe

acuzaţii;
Totos F. loan, de 49 ani, cetăţean român, de profesiune plugar,
domiciliat în comuna Nuşfalău, jud[cţulj Sălaj, aflat în stare de arest;
Măthd Paul, de 71 ani, cetăţean român, fără profesiune,
domieiliat în oraşul Zalău, str. Eminescu 65, aflat în stare de arest;
Palagyi Francisc, de 31 ani, plugar, domiciliat în Crasna
judţeţul) Sălaj, aflat în stare de arest;
Szab(3 luliu Sofron de 54 ani, agricultor, domiciliat în oraşul
Zalău, str. Csokonay nr. 15, aflat în stare de arest;
Farag6 Ştefan, major, moşier,din comuna Ip,jud(eţul] Sălaj,
azi cu domiciliul în loc necunoscut;
Fazekas B. Paul, de 60 ani, cetăţean român, domiciliat în
comuna Ip, judţcţulj Sălaj, agricultor, aflat în stare de arest;
Kbrosi losif de 65 ani, fost primar al comunei Mureşenii de
Câmpie, judţeţul] Cluj, cetăţean român, aflat în stare de arest:
 de sub acuza ridicată contra lor pentru dezastrul ţării, săvârşit
prin crime de război prevăzut de ari. 2 lit. e, din Legea nr. 312/1945,
pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau
crime de război.
Dispune punerea imediat în libertate a acuzaţilor achitaţi aflaţi
în stare de arest.
Prezenta hotărâre se va executa de Parchetul de pe lângă
Tribunalul Cluj, potrivit art. 14 al. ultim din Legea nr. 312/1945.
Cu drept de recurs oral imediat după pronunţare.
Data şi pronunţată în şedinţa publică la Tribunalul Poporului
din Cluj, azi 13 martie 1946.

PREŞEDINTE;
ss/Indescifrabil

ASESOR:
ss/Indescifrabil

judecători' Al POPORULUI:
ss/Indescifrabil

GREFIER:
ss/Indescifrabil
AdLSJtJ., Bucureşti, fond P.dosar4(X)22.vol. III.pp. 1-64.
Culegere compulerizalH: Cornelia NASTASE
Ştefania MANEA
Crisci DRAGOMIR
Paginare computerizată: Ceorgeta DUMITRACHE
 rîi'i
Ccntnîî»! î;.ck-/.i"'!;o i- :'1ik:vi.
 ^^-'ÎRomânia nu poate fi întreagă fără Ardeal; România nu poate fi
radare fără jertfă!
Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e şcoala care i-a
făurit neamul, e farmecul care i-a susţinut viaţa. Ardealul e scânteia,
care aprinde energia, e mutilarea care strigă răzbunare, e făţărnicia
care cheamă pedeapsa, e sugrumarea care cere libertatea! Ardealul e
românismul în restrişte, e întărirea care depărtează vrăjmaşul, e viaţa
care cheamă viaţa!
Ne trebuie Ardealul! Nu putem fără el! Vom şti să-l luăm şi, mai
ales, să-l merităm!
: Pentm Ardeal nu-i viaţă care să nu se stingă cu plăcere; pentru
Aţ’deal nu-i sforţare care să nu se ofere de la sine; pentru Ardeal totul
se schimbă, totul se Mrarauseţează, până şi moartea se scoimbă:
încetează de a fi hidoasă, devim; atrăgătoare!
Ardealul nu e nu‘.r-i României politice,, priviţi harta;
ArdealuleinimaRomi!'. .'■igee; ... iv!
Din culmile lui izv.Mcăscapele cari au scăldat român, mul în
istorie: la miazănoapte.Cţomcşui1 m .ous,Mureşul; la :TU.;-'ăZi, Oltul!
De-a lungul Carpaţiloi, România .'ie azi se întinde ca o simplă zonă
militară a unei fortăreţe naturale, încăpută în mâini străine!
I Acel care nu se simte tăiat ia brâu, când priveşte Ardealul, acela
nu-i român, acela-i sămânţă străină pripăşită în România, ţ>e vremea
câijd o băteau vânturile din toate părţile!"

NICOLAE TITULESCU
Ploieşti,3 mai 1915

l„Ne-am născut aici, suntem cei dintâi aşezaţi aici şi vom pleca
cei din urmă. Vom muri aici, fraţi ardeleni, fiindcă nu putem părăsi
ceea ce nu se poate părăsi. Nici furtunile, nici trufiile, nici tr^jjjările nu
ne vor clinti. Toţi trebuie să păstrăm încrederea în drepturile
neamului, să ducem o luptă de credinţă, de muncă şi de jertfă şi prin
jertfă să ne câştigăm dreptatea. Fiindcă dreptatea străjuieşte lumea. Şi
dreptatea lumii va fi dreptatea noastră."

ION ANTONESCU
Alba lulia, 1 Decembrie 1940