2016 Marciuc Sorin Neculai Manuscrise Biblioteca Ion Sbiera Suceava

UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI” DIN CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ
MUZICA BISERICEASCĂ DE TRADIŢIE BIZANTINĂ DIN

BUCOVINA ÎN SECOLUL AL XIX-LEA ȘI PRIMA
JUMĂTATE A SECOLULUI XX
TEZĂ DE DOCTORAT
Îndrumător:
Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Stanciu
Doctorand:
Sorin Neculai Marciuc
2016
MOLDOVAN DANA-ILEANA
2016.10.24 10:44
Atest integritatea acestui
document
CUPRINS
Introducere ........................................................................................................................... 4
I. Starea muzicii bisericeşti în Bucovina până în secolul al XIX-lea............................... 8
I.1. Bucovina, repere istorico-geografice .......................................................................... 8
I.2. Considerații generale asupra originii muzicii bizantine pe teritoriul Bucovinei ....... 14
I.3. Școala de la Suceava ................................................................................................. 19
I.4. Școala muzicală de la Putna ...................................................................................... 20
I.4.1. Protopsalți, dascăli de psaltichie, compozitori, descendenți ai Școlii muzicale de
la Putna ........................................................................................................................ 25
I.4.1.1. Ioasaf Monahul ........................................................................................... 25
I.4.1.2. Dometian Vlahul ......................................................................................... 26
I.4.1.3. Evstatie Protopsaltul.................................................................................... 27
I.4.1.4. Theodosie Zotica ......................................................................................... 30
I.4.1.5. Diaconul Macarie de la Mănăstirea Dobrovăț............................................. 32
I.4.1.6. Antonie Ieromonahul................................................................................... 33
I.4.1.7. Alți descendenți ai Școlii muzicale putnene ............................................... 34
I.4.2. Manuscrisele muzicale de la Putna, nestemate ale culturii universale ............... 35
I.5. Școala de la Dragomirna ........................................................................................... 43
II. Manuscrise muzicale din Bucovina: secolul al XIX-lea și prima jumătate a
secolului XX ....................................................................................................................... 47
II.1. Manuscrisele muzicale din România, sursă de inspirație pentru generațiile
viitoare ............................................................................................................................. 47
II.2. Manuscrise muzicale de la Mănăstirea Putna .......................................................... 51
II.3. Manuscrise muzicale de la Mănăstirea Teodoreni ................................................... 55
II.3.1. Manuscrisul româno-grecesc nr. 412 – Antologhion, colegat cu Αθνινπζηα Τεο
Λεηηνπξγηαο – Slujba sau Cântările Sfintei Liturghii a lui Petru Lampadarie
Peloponezul ................................................................................................................. 56
II.3.2. Manuscrisul româno-grecesc nr. 419 – Antologhion ........................................ 64
II.3.7. Manuscrisul românesc nr. 409 – Antologie, colegat cu Psaltichia bisericească a
lui Silvestru Morariu Andrievici................................................................................ 102
II.4. Manuscrise muzicale de la Mănăstirea Sucevița ................................................... 106
II.4.1. Manuscrisul românesc nr. 1933 – Antologhion .............................................. 108
II.4.5. Alte manuscrise de la Mănăstirea Sucevița .................................................... 139
II.5. Manuscrise muzicale de la Mănăstirea Moldovița................................................. 141
II.5.1. Manuscrisul românesc nr. 817 – Horologhion................................................ 142
II.5.2. Manuscrisul românesc nr. 818 – Antologhion ................................................ 147
2
II.5.3. Manuscrisul româno-grecesc nr. 983 – Antologhion ...................................... 152
II.6. Manuscrise muzicale de la Mănăstirea Slatina ...................................................... 156
II.6.1. Manuscrisul românesc B II 11 – Antologhion ................................................ 158
II.6.2. Manuscrisul românesc C III 3 – Prohodul Domnului ..................................... 162
II.6.3. Alte manuscrise de la Mănăstirea Slatina ....................................................... 165
II.7. Un manuscris psaltic aflat la Muzeul de Artă Ion Irimescu din Fălticeni:
Manuscrisul româno-grecesc 905 – Antologhion .......................................................... 166
II.8. Manuscrisul românesc 2738 de la Complexul Muzeal Bucovina din Suceava,
colegat cu Psaltichia bisericească a lui Silvestru Morariu Andrievici........................... 179
II.9. Manuscrise muzicale de la Mănăstirea Dragomirna .............................................. 181
III. Învățământul muzical bisericesc și reprezentanții de seamă ai muzicii de tradiție
bizantină din Bucovina în secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX ....... 184
III.1. Învățământul muzical bisericesc ........................................................................... 184
III.1.1.Institutul Teologic de la Cernăuți ................................................................... 186
III.1.2. Facultatea de Teologie din Cernăuți .............................................................. 189
III.2. Reprezentanții de seamă ai muzicii de tradiție bizantină din Bucovina în secolul al
XIX-lea și prima jumătate a secolului XX .................................................................... 194
III.2.1. Mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici .................................................... 194
III.2.2. Isidor Vorobchievici ..................................................................................... 204
III.2.3. Mihai Ursuleac ............................................................................................. 210
III.2.4. Alți cântăreți, dascăli de psaltichie, compozitori, copiști, din Bucovina....... 214
III.2.5. Cântăreți, dascăli de psaltichie, compozitori, copiști, pe care îi regăsim în
manuscrisele aflate în Bucovina ................................................................................ 222
IV. Cântarea corală bisericească din Bucovina în secolul al XIX-lea și prima jumătate
a secolului XX .................................................................................................................. 227
IV.1. Personalități de seamă compozitori dirijori .......................................................... 229
IV.1.1. Carol Miculi .................................................................................................. 229
IV.1.2. Isidor Vorobchievici ...................................................................................... 230
IV.1.3. Ciprian Porumbescu ...................................................................................... 231
IV.1.4. Victor Vasilescu ............................................................................................ 235
IV.1.5. Eusebie Mandicevschi ................................................................................... 236
IV.1.6. Gheorghe Mandicevschi ................................................................................ 238
IV.1.7. Constantin Şandru ......................................................................................... 239
IV.1. 8. Iancu Ursuleac .............................................................................................. 240
IV.1. 9. Alexandru Zavulovici ................................................................................... 240
IV.1. 10. Dionisie Para .............................................................................................. 241
IV.1.11. Radu Paladi ................................................................................................. 242
IV.2. Societăţi mai importante, prin care a fost promovată muzica bisericească corală din
Bucovina ........................................................................................................................ 243
IV.2. 1. Societatea studenţească „Arboroasa” ........................................................... 243
IV.2. 2. Societatea academică „Junimea” .................................................................. 244
IV.2. 3. Societatea muzicală „Armonia” ................................................................... 244
IV.2. 4. Societatea „Academia Ortodoxă” ................................................................. 245
Concluzii ........................................................................................................................... 247
Bibliografie ....................................................................................................................... 252
Anexe ................................................................................................................................ 277
3
Introducere
Muzica pătrunde până în adâncurile sufletului omenesc și îl face pe om să vibreze.

Ea stârnește ființa noastră și, din adâncuri, se revarsă pe chip exprimând bucuria,
întristarea, dorul, melancolia, lumina... Putem asculta Bach, Schopin, Mozard sau Enescu,
putem savura acordurile minunatelor creații populare românești sau ale altor popoare, toate
reprezintă zvâcnirile sufletești ale unor oameni care își exprimă o anumită stare care, de
cele mai multe ori, nu poate fi tradusă prin cuvinte. Când vorbim despre muzica
bisericească însă, totul capătă o altă dimensiune. „Muzica bisericească nu este muzică!”1
Muzica bisericească în general și muzica bizantină și de tradiție bizantină în special este
rugăciune, este înălțare doxologică2, este convorbirea creației cu Creatorul său.
Dacă înainte de căderea în păcat, omul cânta bucuria de care se împărtășea prin
apropierea de Dumnezeu, la porțile Raiului din Eden, după ce a încetat îndelungatul plâns,
cred că primul cântec a fost cântecul dorului, cântecul dorului de Dumnezeu, de pacea Sa
negrăită, de iubirea Lui mângâietoare. Cântând de dorul Lui Dumnezeu omul a alcătuit
slujbele ca să le cânte în fața primelor altare, încercând prin acestea să rememoreze
acordurile armonioase pe care le auzea în Rai, cântate de îngeri. În acest sens muzica
bisericească este rugăciune care îl pune pe omul căzut din nou în legătură cu Sfânta Treime
– structura supremei iubiri3.
Sfinții părinți, inspirați de Duhul Sfânt, au alcătuit primele imne creștine. Cântând
muzică bisericească bizantină și de tradiție bizantină ne întoarcem așadar către începuturi,
ne adăpăm din apa curată și limpede a izvorului și ne menținem pe calea cea dreaptă,
Ortodoxia. Dacă în primele veacuri creştinii au combătut ereziile care încercau să pătrundă
în biserică, prin formularea adevărului de credinţă şi mărturisirea lui în cadrul cântării
comune, de-a lungul existenței sale bimilenare, Biserica Ortodoxă a reușit să păstreze
nealterat adevărul de credință și datorită cultivării unei cântări, care era în consonanță, atât
din punct de vedere al melosului, cât şi din punct de vedere textual, cu tradiţia autentică
bizantină. Astfel, prin muzică s-a realizat o propovăduire clară şi adevărată, cântarea
1
Constantin Secară, Muzica bizantină, doxologie şi înălţare spirituală, Editura Muzicală, Bucureşti, 2006, p.
5.
2
Pr. Vasile Grăjdian, Caracterul doxologic al cântării bisericești, în volumul Pr. Vasile Grăjdian, Cântarea
ca teologie. Studii și articole de teologie a cântării bisericești, Editura Universității „Lucian Blaga”, Sibiu,
1998, p. 9-17.
3
Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, volumul I, ediția a III-a, Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003, p. 293.
4
bisericească manifestându-și valenţele sale misionare, mai ales în cadrul cultului,
contribuind la realizarea comuniunii între credincioşi, unii cu alţii, între credincioşi şi
Dumnezeu, învăţându-i pe aceștia cum să se roage și cărui Dumnezeu să se închine.
Pe teritoriul Bucovinei, muzica bisericească de tradiție bizantină are rădăcini adânci
fiind practicată de-a lungul timpului în biserici și mănăstiri. A existat însă în istoria acestui
teritoriu o anume perioadă, 1774 – 1918, în care, datorită stăpânirii exercitate de Imperiul
Habsburgic, s-a încercat deznaționalizarea românilor care locuiau aici, înstrăinarea lor de
limba maternă, de cei care până atunci le erau frați, de tradițiile strămoșești și mai ales de
biserica neamului. În acest context și muzica bisericească de tradiție bizantină cântată
odinioară de protopsalți de renume ai Școlii muzicale de la Putna sau de cântăreții de la
stranele bisericilor parohiale, a avut de suferit încercându-se înlocuirea ei cu o muzică de
proveniență occidentală. De aceea, în abordarea lucrării cu titlul Muzica bisericească de
tradiţie bizantină din Bucovina în secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX vom
încerca în primul rând să răspundem la câteva întrebări, care să ne lămurească starea de
fapt a muzicii bisericești de pe teritoriul Bucovinei în perioada respectivă, urmărind modul
în care aceasta a reușit, sau nu, să rămână în albia melosului bizantin și să ajute la păstrarea
duhului autentic ortodox pe aceste meleaguri. Așadar:
 Ce s-a întâmplat din punct de vedere muzical pe teritoriul pe care azi îl
numim Bucovina, până în secolul al XIX-lea?
 Având în vedere stăpânirea austriacă de aproape un secol și jumătate, în ce
măsură tradiția muzicală bizantină, practicată în Bucovina până în secolul al XIX-
lea, s-a păstrat, s-a îmbogățit sau a sărăcit în această perioadă?
 Melosul bizantin caracteristic renumitelor manuscrise de la Putna și notația
neumatică, le regăsim în cadrul cultului bisericilor ortodoxe din Bucovina
secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX?
 Există manuscrise muzicale care să ateste faptul că în Bucovina s-a cântat
muzică de tradiție bizantină de-a lungul acestei perioade?
 Care au fost protopsalții, dascălii de psaltichie sau cântăreții bisericești care
au activat în Bucovina, la ce școli și în ce condiții au învățat ei, care sunt soluțiile
pe care le-au găsit pentru ca muzica bisericească să poată fi învățată și cântată în
bisericile ortodoxe?
 Cum a pătruns și datorită căror compozitori s-a dezvoltat muzica corală
bisericească din Bucovina pe parcursul unui secol și jumătate?
5
Sunt câteva din întrebările la care vom răspunde în cadrul acestei lucrări.
Referitor la muzica bisericească de tradiție bizantină din Bucovina până în secolul al
XIX-lea, s-a scris destul de mult. Școala muzicală de la Putna, dascălii de psaltichie și
protopsalții care au activat aici, cele douăsprezece manuscrise descoperite până acum în
diferite biblioteci sau fonduri arhivistice din lume ca aparținând Școlii de la Putna, au
constituit subiecte de mare importanță, tratate în diferite lucrări, studii sau articole, de către
cercetători pasionați din țară sau de peste hotare. I. Iațimirski, Raina Palikarova Verdeil, R.
Pava, Anne E. Pennington, Dimitri E. Conomos, Pr. Ioan D. Petrescu, Arhid. Grigore
Panțâru, Gheorghe Ciobanu, Marin Ionescu, Titus Moisescu, Pr. Nicu Moldoveanu, Arhid.
Sebastian Barbu-Bucur, Vasile Vasile, Viorel Cosma, Gheorghe C. Ionescu, Traian
Ocneanu, Gabriela Ocneanu, Irina Zamfira Dănilă, Alexandrel Barnea, Florin Bucescu,
Costel-Mirel Nechita, sunt o parte din cercetătorii care au scris mai mult sau mai puțin
despre acest subiect și pe care i-am amintit, împreună cu lucrările lor pe această temă, în
notele infrapaginale și în bibliografie.
În ceea ce privește muzica bisericească de tradiție bizantină din Bucovina în secolul
al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX s-a scris relativ puțin, lucrările Pr. Dr. Florin
Bucescu, Pr. Alexandrel Barnea, Costel-Mirel Nechita, Mihaela Moroșan, lexicoanele lui
Gheorghe C. Ionescu și Viorel Cosma, lucrările părintelui Nicu Moldoveanu și celelalte
lucrări auxiliare pe care le-am folosit pentru dezvoltarea temei fiind menționate în notele
infrapaginale și în bibliografie. Partea de noutate a acestei teze, față de lucrările
precedente, constă în modul de abordare a temei, în informațiile noi referitoare la dascălii
de psaltichie și cântăreții din Bucovina, la școlile de aici, la Psaltichiile editate pentru
strana bisericilor bucovinene dar mai ales, în descrierea manuscriselor descoperite în
Bucovina. De aceea documentarea de bază pentru alcătuirea tezei s-a făcut prin cercetarea
bibliotecilor și a fondurilor arhivistice de la Mănăstirile Putna, Dragomirna, Teodoreni,
Sucevița, Moldovița, Slatina, Muzeul de Artă Ion Irimescu din Fălticeni, Complexul
Muzeal Bucovina din Suceava, etc.
Pentru identificarea manuscriselor muzicale din aceste biblioteci, de un real folos mi-
au fost cele două lucrări ale doamnei Olimpia Mitric: Cartea românească manuscrisă din
Nordul Moldovei apărută la Editura Atos din București în anul 1998 și Manuscrise
românești din Moldova. Catalog, volumul II, apărută la Editura Junimea din Iași în anul
2007. De asemenea menționez faptul că pentru descrierea codicologică a manuscriselor
descoperite în fondurile arhivistice menționate, am consultat lucrările apărute în domeniu
6
și cataloagele din literatura de specialitate. După descrierea codicologică a fiecărui
manuscris descoperit, am extras în facsimil și am transpus în dublă notație, câte un
fragment iar în unele locuri câte o cântare, pentru a oferi o imagine cât mai completă
asupra manuscriselor studiate și prezentate.
Pe parcursul realizării acestei lucrări am beneficiat de îndrumarea și sprijinul Pr.
Prof. Univ. Dr. Vasile Stanciu, căruia îi mulțumesc cu recunoștință, pentru competența,
profesionalismul dar și pentru răbdarea cu care a coordonat această lucrare. De asemenea,
mulțumesc ostenitorilor din fondurile arhivistice, stareților și viețuitorilor din mănăstirile
în care am poposit pentru cercetare dar și tuturor celor care într-un fel sau altul au sprijinit
realizarea acestui deziderat.
7
I. Starea muzicii bisericeşti în Bucovina până în secolul al XIX-lea
I.1. Bucovina, repere istorico-geografice
În general, aşa cum este folosită de istorici, denumirea de Bucovina se referă la două
provincii. Pe de o parte, este vorba de provincia Bucovina, aparţinând Imperiului
Habsburgic, mai apoi Austro-Ungar, între 1774 şi 1918 şi alipită României între 1918 şi
1940. Ea era situată în partea de nord-est a Carpaţilor și cuprindea cea mai mare parte a
actualului judeţ Suceava anume localitățile Rădăuți, Suceava, Gura Humorului,
Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Siret și Vicovu de Sus cu zonele lor limitrofe;
precum şi un teritoriu mai mic, aflat astăzi în Ucraina, constituit din localitățile Cernăuți,
Cozmeni, Zastavna, Vășcăuți, Vijnița, Sadagura și Storojineț4. Pe de altă parte, prin
Bucovina înţelegem astăzi doar provincia cu acelaşi nume aparţinând României şi care se
supraune practic peste partea rămasă între graniţele României după 1940.
În antichitate, ţinutul actual al Bucovinei a fost locuit, ca şi alte părţi ale Moldovei,
de bastarni, popor Germanic războinic, cunoscuţi pentru incursiunile lor în Imperiul
Roman. După ce au fost înfrânţi de mai multe ori, bastarnii vor fi în cele din urmă
strămutaţi în sudul Dunării, în anul 282, încheindu-şi acolo, prin contopirea cu alte
popoare, existenţa istorică5. Intrarea propriu-zisă pe scena istoriei a spaţiului a început încă
din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, perioadă în care acest teritoriu a constituit
nucleul în jurul căruia s-a format statul medieval Moldova, dar şi regiunea unde s-a
desfăşurat o viaţă spirituală activă, concentrată mai ales în jurul unor mănăstiri celebre cum
ar fi Putna, Moldoviţa, Suceviţa, Voroneţ, Arbore, Solca, Dragomirna etc. Partea de nord a
ţării a cunoscut o dezvoltare economică puternică atât datorită stabilirii capitalei Moldovei
la Suceava, începând cu anul 1387, cât şi articulării unei reţele de căi comerciale interne şi
internaţionale şi puncte de apărare, cetăţile Suceava şi Hotin6. Tradiţia bizantină şi
influenţele venite din vestul Europei s-au regăsit materializate în splendidele monumente
de arhitectură medievală, majoritatea fiind ridicate în secolele XV-XVI prin contribuţia
4
Prof. univ. dr. Nicolae Ciachir, Din istoria Bucovinei (1775-1944), Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1993, p. 65.
5
Petre P. Panaitescu, Istoria românilor, Craiova, 1942, manual reeditat la Editura Didactică și Pedagogică,
6
Constantin C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până la moartea lui Alexandru cel
Bun (1432), ediția a cincea revăzută și adăugită, Fundația regală pentru literatură și artă, București, 1946, p.
450.
8
financiară a domnilor şi boierilor moldoveni şi efortul populaţiei ţării. Mutarea capitalei la
Iaşi în anul 1564, a avut consecinţe nefaste asupra evoluţiei sociale şi economice a părţii de
nord a Moldovei şi, în special, asupra ritmului de dezvoltare a Sucevei7. Până spre sfârşitul
veacului al XVIII-lea viaţa populaţiei din Bucovina s-a desfăşurat în tiparele unui
feudalism întârziat, patriarhal, în cadrul unei societăţi marcate de prezenţa a două instituţii:
Domnia şi Biserica, resimţind din plin efectele negative ale conflictelor dintre Poartă şi
Regatul Poloniei sau Rusia8.
Deşi rolul ei a fost extrem de important, aici aflându-se capitala statului medieval
Moldova şi aici societatea moldovenească cunoscând cea mai importantă dezvoltare
economică şi culturală, totuși, până în anul 1774 nu putem vorbi de Bucovina, ca teritoriu
cu personalitate aparte, ea fiind până atunci o parte din Țara de Sus a Țării Moldovei. Ca
realitate istorică și ca nume de teritoriu, Bucovina începe să existe în cuprinsul Imperiului
Habsburgic, dăinuind vreme de 144 ani, între 1774 și 19189.
Numele de Bucovina este folosit oficial începând cu anul 1774, odată cu anexarea
teritoriului de către Imperiul Habsburgic. Denumirea are la origine cuvântul slav folosit
pentru pentru fag anume buk, astfel termenul Bucovina se poate traduce prin Țara
fagilor10. Bucovina, în sensul de pădure de fagi, apare prima dată într-un document emis
de domnul Moldovei, Roman I Mușat, la 30 martie 1392, prin care dăruiește lui Ionaș
Viteazul trei sate, aflate pe apa Siretului, „în sus până la bucovina cea mare, pe unde se
arată drumul de la Dobrinăuți...”11.
Provincia austriacă Bucovina a fost constituită pe cei 10 000 de km pătraţi desprinşi
din teritoriul nordului Moldovei în anul 1774, când trupele imperiale au ocupat regiunea.
Pretextul l-a reprezentat necesitatea apărării graniţelor imperiului şi deschiderea unei căi de
comunicaţii între Transilvania şi nou dobândita Galiţie12. Austria mai dorea să obţină o
compensaţie pentru influenţa rusească crescândă în Ţările Române după războiul victorios
7
Constantin C. Giurescu, Istoria românilor II. De la Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun până la Mihai
Viteazul, partea întâi, ediția a patra revăzută și adăugită, Fundația regală pentru literatură și artă, București,
1943, p. 200-205.
8
Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Editura Humanitas, București, 1999, p.
42.
9
Constantin Ungureanu, Bucovina în perioada stăpânirii austriece (1774-1918). Aspecte etnodemografice și
confesionale, Editura Civitas, Chișinău, 2003, p. 5.
10
Dimitrie Onciul, Din istoria Bucovnei, Editura Universitas, Chișinău, 1992, p. 54, 72.
11
Mihai Iacobescu, Din istoria Bucovinei. Volumul I (1774-1862). De la administrația militară la autonomia
provincială. Editura Academiei Române, București, 1993, p. 113.
12
Galiția a fost o regiune istorică a cărui teritoriu este în momentul de față parțial în componența Poloniei și
parțial în componența Ucrainei. În perioada 1774-1918 a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar alături de
Bucovina.
9
al Rusiei cu Imperiul Otoman. Sultanul a recunoscut stăpânirea austriacă asupra acestui
teritoriu în convenţia din 7 mai 177513.
Odată cu debutul administrării habsburgice, denumirea de Bucovina este adoptată
oficial. Totuși, numele nu se impune decât treptat, o vreme continuându-se și utilizarea în
paralel a unor denumiri mai vechi: Țara de Sus, Țara Moldovei, Plonina, Cordon, Cordun
și Arboroasa. Acest ultim apelativ este reafirmat de un grup de studenți români de la
Cernăuți precum Ciprian Porumbescu, Zaharia Voronca, Constantin Morariu, care au
înființat societatea cu același nume în anul 187514. Curtea de la Viena a păstrat Bucovina
sub administraţie militară până în anul 1786, cu scopul de a facilita tranziţia de la o
administraţie moldonenească la una austriacă. Aceasta intenţiona să integreze cât mai mult
posibil noua provincie în Imperiu şi ca atare n-a manifestat interes pentru păstrarea
instituţiilor moldoveneşti15.
Recensământul din 1776 a reliefat faptul că în Bucovina, numărul de locuitori era de
circa 70.000. Nu este știut cu exactitate procentul de români și alte etnii deoarece abia in
1880 recensămintele din Austro-Ungaria conțin informații despre limba vorbită. Unele
estimări pentru anul 1776 dau 85,33% români, 10,66% slavi și 4% alții. În deceniile
următoare, populaţia a crescut constant, în primul rând ca urmare a imigrării. În 1810 erau
198 000 de locuitori, iar în 1848, 378 000. În acelaşi timp, ponderea populaţiei româneşti a
tot scăzut, de la aproximativ 85% în 1776 la doar 55% în 184816. Cîţiva lideri români au
deplâns public slăbirea caracterului românesc al Bucovinei, dar aceştia erau lipsiţi de
puterea de a opri valul imigrărilor17. Conform recensământului din 1910, populația
Bucovinei era de 800.198 locuitori, dintre care 38,88% ruteni, 34,38% români, 21,24%
germani, 12,86% evrei, 4,55% polonezi, 1,31% maghiari, 0,12% alții. În 1918 a devenit
una din regiunile dezvoltate ale Regatului Român18.
13
Keith Hitchins, Românii, 1774-1866, traducere din limba engleză de George Potra și Delia Răzdolescu,
Editura Humanitas, Bucureşti,1998, p. 279.
14
confesionale …, p. 228.
15
Keith Hitchins, Românii, 1774-1866…, p. 279.
16
Ștefan Purici, Colonizări și imigrări în Bucovina între anii 1775-1848, în „Analele Bucovinei”, anul II,
2/1995, Editura Academiei Române, filiala Iaşi, Centrul de studii „Bucovina”, Rădăuţi, p. 357; Dumitru
Covalciuc, Consemnațiile din 1784 și 1785 ale clerului bucovinean în „Țara Fagilor”, Almanah Cultural-
Literar XXI-XXII, 2012-2013, Societatea Culturală „Arboroasa”, Cernăuți, 2013, p. 18-40.
17
Ion Nistor, Istoria Bisericii din Bucovina, Editura Septentrion, Rădăuți, 2003, p. 19.
18
Mariana Hausleitner, Die Rumänisierung der Bukowina. Die Durchsetzung des nationalstaatlichen
Anspruchs Grossrumäniens 1918 – 1944, Verlag Oldenburg, München, 2001, p. 30; Prof. Marius Cazacu,
Structuri geodemografice în Bucovina imperială în „Țara Fagilor”, Almanah Cultural-Literar XXIII-XXIV,
2014-2015, Societatea Culturală Arboroasa, Cernăuți, 2015, p. 27-33.
10
Nici o altă instituţie nu a suferit mai acut sub regimul austriac decât Biserica
Ortodoxă. A simţit din plin lovitura dată de zelul lui Iosif al II-lea pentru ordine şi
eficienţă, deoarece acesta era horărât să pună clerul şi resursele acestuia la dispoziţia
statului19. Primul lucru a fost acela de a-i întrerupe legăturile cu Biserica moldovenească.
În anul 1781, oficialităţile austriece l-au convins pe mitropolitul Moldovei să renunţe la
jurisdicţia sa asupra românilor din Bucovina, legând Episcopia de Rădăuţi de mitropolia
sârbească de la Karlowitz20. În anul 1782, s-au închis prin decret imperial 14 mănăstiri,
confiscându-se şi averile lor şi nemairămânând active decât două: Putna şi Dragomirna21.
Multe dintre cele închise nu se vor mai deschide decât după revoluţia din 1989.
Subordonarea administrativă faţă de Galiţia, în anul 1786, s-a dovedit a fi în
detrimenul învăţământului românesc. Rezultatul imediat a fost un declin în numărul
şcolilor săteşti româneşti. Catolicizarea şi germanizarea învăţământului au continuat apoi
pe tot parcursul secolului următor, cu toate că Revoluţia de la 1848 a produs trezirea
conştiinţei româneşti şi s-a concretizat totodată în măsuri în favoarea învăţământului în
limba română22. Tot Revoluţia de la 1848 a adus, în primăvara anului următor, dobândirea
statutului de provincie autonomă, prin despărţirea de Galiţia, lucru care a favorizat încă şi
mai mult dezvoltarea unui sentiment naţional românesc23.
Dobândirea autonomiei în cadrul Imperiului
Din punct de vedere politic, până în 1848 bucovinenii aveau doar 8 reprezentanți
români din partea lor, deputați în parlamentul imperial de la Viena. Aceștia aveau drepturi
egale cu ceilalți parlamentari, participau la dezbateri, iar cuvântările parlamentarilor de altă
etnie le erau traduse în limba română24. La 13 februarie 1848, înaintând un memorandum
conducerii imperiale vieneze, o delegație a bucovinenilor cere mai multă autonomie în
cadrul unirii sub coroana Austriei și crearea unui ducat românesc, iar împăratul austriac să
poată purta și titlul de mare duce al românilor, ca o recunoaștere a românității Bucovinei.
Astfel, la 4 martie 1849, ei obțin un statut de autonomie a Bucovinei în Imperiul Austriac,
iar la titlurile imperiale ale împăratului Franz Josef se adăugă și acela de Mare Duce al
Bucovinei. Este creată Dieta ducatului Bucovinei, care se întrunește pentru prima dată la 6
19
20
Dimitrie Dan, Cronica Episcopiei de Rădăuți, Viena, 1912, p. 125.
21
Ion Nistor, Istoria Bucovinei, Editura Humanitas, București, 1991, p. 37.
22
23
confesionale…, p. 123-125.
24
Keith Hitchins, România, 1866-1947, traducere din limba engleză de George Potra și Delia Răzdolescu,
ediția a patra, Editura Humanitas, Bucureşti, 2013, p. 254-255.
11
aprilie 1861. În cadrul acestei instituții erau reprezentate toate minoritățile, iar românii
dețineau majoritatea. Președintele dietei, Eudoxiu Hurmuzachi, devine astfel mareșal al
Bucovinei25.
Prin rezoluția imperială din 26 august 1861, Bucovina primește dreptul de a avea
drapel propriu, culorile erau albastru și roșu, dispuse vertical, având la mijloc stema
Bucovinei, stemă reprezentând capul de bour, precum și toate drepturile adiacente
statutului de Ducat al Imperiului Austriac. În anul 1873, episcopia ortodoxă este ridicată la
rangul de mitropolie, iar în anul 1875 este înființată Facultatea de Teologie din cadrul
Universităţii Franz Josef de la Cernăuţi26, lucru care va avea o importanță deosebită pentru
dezvoltarea vieţii religioase şi culturale a românilor bucovineni.
Unirea cu România
După prăbușirea monarhiei austro-ungare respectiv dezmembrarea imperiului în state
naționale, Consiliul Național al Bucovinei (C.N.B.), întrunit la 28 noiembrie 1918, a
hotărât în majoritate Unirea cu România27. Voturile majoritare au venit din partea
românilor, germanilor, evreilor și polonezilor, iar cele împotrivă doar din partea minorității
ucrainene. Ca urmare a hotărârii C.N.B., trupele române au intrat în teritoriu, sub comanda
generalului Iacob Zadik, consfințind actul și zădărnicind manevrele militare ale Galiției
ucrainene. Unirea Bucovinei cu România este recunoscută oficial, în anul 1919, prin
tratatul de pace de la Saint Germain încheiat cu Austria la data de 10 septembrie 191928.
25
Ion Nistor, Istoria Bucovinei…, p. 107-117.
26
Keith Hitchins, România, 1866-1947…, p. 256-257.
27
Stelian Neagoe, Istoria Unirii Românilor, Editura Diogene, București, 1993, p. 270-271; Gheorghe Berar,
Unirea Bucovinei cu România în 1918, în „Istoria Românilor. Mișcarea de eliberare națională 1848-1918.
Documente istorice comentate”, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1996, p. 100-109.
28
confesionale…, p. 272.
12
În iunie 1940, nordul Bucovinei este
ocupat de Uniunea Sovietică. În același an, din
cauza vitregiilor create de noii stăpânitori, o
mare parte din românii din Bucovina ocupată
de ruși, au încercat să se retragă în România. În
acest context au fost masacrați 3000 de români
care se retrăgeau pașnic spre România, la
Fântâna Albă29. Deși Rusia nu a recunoscut
încă acest masacru există dovezi clare care
demonstrează că autorii masacrului sunt ofițeri
din trupele rusești30. În anul 1941, forțele
române, aliate la Axă, recuceresc nordul
Bucovinei.
După eliberarea Basarabiei și nordului
Bucovinei, provinciile recuperate nu au fost
imediat alipite statului român, ci au funcționat ca
regiuni conexe, conduse de câte un guvernator. În
guvernământul Bucovinei au intrat cele 5 județe
din Bucovina: Câmpulung, Suceava, Rădăuți,
Storojineț și Cernăuți, județul Hotin din nordul
Basarabiei, iar din octombrie 1941 și județul
Dorohoi. Guvernământul Bucovinei a avut trei
guvernatori: locotenent-colonelul Alexandru
Rioșanu, mort în urma unei operații nereușite la 30 august 1941, generalul Corneliu
Calotescu, dintre responsabilii deportărilor din 1941 și 1942, și generalul C.I. Dragalina,
care a devenit guvernator în anul 194331.
În anul 1944, nordul Bucovinei este reocupat însă de Armata Roșie, rămânând până
astăzi în componența Ucrainei32. Legătura dintre nordul Bucovinei, acum ucrainean, și
29
Ilica Vasile, Fântâna Albă – o mărturie de sânge. Istorie, amintiri, mărturii, Editura Imprimeriei de Vest,
Oradea, 1999, p. 27; Vezi și Vasile Mănescu, Masacrul de la Fântâna Albă, în „Monitorul de Neamț”, 4
aprilie, 2006.
30
Ilica Vasile, Fântâna Albă – o mărturie de sânge. Istorie, amintiri, mărturii..., p. 95; Vezi și Carmen
Anghel, Fântâna Albă, mai sângeroasă decât Zidul Berlinului. 72 de ani de la masacrarea românilor care
încercau să fugă din Bucovina de Nord spre România, în „Jurnalul Național”, 1 aprilie, 2013.
31
Prof. univ. dr. Nicolae Ciachir, Din istoria Bucovinei (1775-1944)…, p. 146.
13
sudul său, rămas în componența României, se pierde treptat, din pricina reorientării
demografice prin infuzia populației slavofone, a scăderii populației românești, rămasă doar
în câteva zone compacte și, în general, a vicisitudinilor istoriei de care acest teritoriu a avut
parte.
I.2. Considerații generale asupra originii muzicii bizantine pe teritoriul

Bucovinei
Între poporul român şi Bizanţ au existat legături economice şi culturale permanente,

datorită poziţiei geografice a României pe de o parte, a prestigiului politic şi cultural al
Bizanţului pe de altă parte. Începuturile muzicii bizantine la români sunt strâns legate de
apariţia şi răspândirea creştinismului pe aceste meleaguri, consemnat încă din primele
secole ale erei noastre.
Biserica începe să se organizeze în Dacia Pontică sau Sciţia Minor în secolul IV,
când este atestată existenţa primei Episcopii la Tomis (369) şi cum dovedesc numeroasele
urme de bazilici şi cimitire ca şi obiectele şi inscripţiile scoase la iveală de săpăturile
arheologice. Nu numai în Dobrogea, ci şi în celelalte provincii de pe teritoriul Daciei
Romane găsim astfel de urme. În secolul VI, Împăratul bizantin Iustinian, recucerind pe
malul stâng al Dunării o serie de capete de pod, aduce aici soldaţi şi misionari, refăcând în
întregime cetatea militară de la Sucidava, unde s-a descoperit cea mai veche basilică de la
nord de Dunăre33.
În faza comunităţilor săteşti şi populare, secolele IV-IX, creştinismul populaţiei
române s-a redus, până la organizare, la însuşirea elementelor de bază ale noii credinţe şi la
practica simplă a cultului, din care muzica nu putea lipsi. Astfel, în secolul IV, pe vremea
persecuţiei lui Athanaric, Sava de la Buzău, martirizat la 12 aprilie 372, „cânta Psalmi în
biserică şi cultiva cântarea Psalmilor cu mare zel”34.
Până în secolul VI muzica de cult fiind în faza sa de formare, existau deosebiri
esenţiale între felul de a se cânta la Bizanţ şi la Roma. Te Deum laudamus al lui Nicetas de
Remesiana (334-414) misionarul şi episcopul daco-romanilor, reprezintă un model de
muzică ce a circulat la populaţia stră-română în aceea perioadă. Mărturie a muzicii
32
Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului Român, ediția a doua, Editura Univers Enciclopedic,
București, 1999, p. 398-399.
33
Niculae Şerbănescu, 1600 de ani de la prima mărturie documentară despre existenţa Episcopiei Tomisului,
în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXVII (1969), nr. 9-10, p. 986.
34
Gherasim Timuş, Epistola Bisericii Goţiei, în „Biserica Ortodoxă Română”, XIV(1890-1891), p. 817; Vezi
şi Epifanie Norocel, Pagini din istoria veche la români, Editura Episcopiei Buzăului, 1986, p. 220.
14
bizantine în perioada de început este şi condacul Naşterii Domnului. Construcţia modală a
condacului glas III autentic, este aceeaşi în manuscrisele secolelor XIII, XVIII sau
contemporane fapt ce dovedeşte vechimea acestui imn. Comparând aceste expresii artistice
atât de îndepărtate în timp dar aparţinând aceleiaşi lumi de gândire şi sensibilitate, savantul
român Ion D. Petrescu afirmă: „Ritmul şi contextura melodică pe care le întâlnim la
condacul Fecioara astăzi, în imnul Te Deum precum şi într-un număr mare de colinde, cu
variate nuanţe, sunt o dovadă incontestabilă a dăinuirii spiritualităţii artistice greco-romane
în regiunile noastre, peste timp şi peste oameni”35.
Începând cu secolele IX-X şi până după jumătatea secolului al XVII-lea este
cunoscută prezenţa limbii slavone ca limbă de cult36. Printre cele mai vechi texte slavone
după care s-a cântat se păstrează un Minei pe luna martie, numit Codex Suprasliensis
datând din secolul XI. Din secolul XIII se păstrează fragmente dintr-un Minei cu indicaţia
ehului la tropare şi condace, din secolul XIII-XIV se păstrează partea a II-a a Octoihului de
la Caransebeş cu cântările glasului V-VIII iar în secolul XIV, provenind de la Bistriţa
Olteană, Psaltirea slavonă, cu preţioase lămuriri asupra cântării psalmilor la originea lor.
Din secolul XV s-au păstrat mai multe manuscrise slavone după care s-a cântat practic
muzica bizantină37.
Paralel cu limba slavonă a circulat în continuare pe teritoriul României și limba
greacă38. Odată cu aceasta a circulat şi muzica bizantină cu text grecesc în toate ţinuturile
româneşti. În secolele XIV-XV muzica bizantină este promovată tot mai sistematic, ca
urmare a înfiinţării unui număr mare de mănăstiri româneşti în toate provinciile, centre de
cultură muzicală unde se învăţa cu temeinicie cântarea tradiţională bizantină, fixată,
canonizată şi conservată39.
Prin numeroasele ctitorii, daruri şi închinări de mănăstiri, domnitorii români din
secolele XIV, XV şi XVI, întreţin legături directe cu centrele culturale importante din
Orientul ortodox, în primul rând cu Athosul şi Constantinopolul sprijinind astfel cultivarea
muzicii bizantine pe teritoriul României. Aceasta este calea directă prin care românii sunt
moştenitorii culturi şi civilizaţiei bizantine. Muntele Athos dispunând de o celebritate
deosebită ca centru de practică liturgică şi implicit de muzică bizantină, a atras aici la
35
Ion D. Petrescu, Condacul Naşterii Domnului, studiu de muzicologie comparată, Bucureşti, 1940, p. 45.
36
Nicolae Edroiu, Scrierea chirilică românească, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2013, p. 43-44.
37
Ecaterina Piscupescu, Literatura slavă din Principatele unite în veacul al XV-lea, Bucureşti, 1939, p. 19.
38
Vasile Vasile, Istoria muzicii bizantine şi evoluţia ei în spiritualitatea românească, volumul II, Editura
Interprint, Bucureşti, 1997, p. 22.
39
Gheorghe Ciobanu, Muzica bisericească la români, în „Biserica Ortodoxă Română”, XC (1972), nr. 1-2, p.
164.
15
studiu călugări din toată lumea ortodoxă40. Încă de la întemeierea Principatelor, Vladislav I
(1354-1377) trimite numeroşi călugări la Muntele Athos, în mănăstirile Zografu, Hilandar
şi Cutlumuş pentru desăvârşire41.
Avântul cultural de la începutul secolului XV este marcat de creaţia poetico-muzicală
autohtonă. Pripealele lui Filotei de la Cozia, fost logofăt al lui Mircea cel Bătrân (1386-
1418), sub numele de Filos, cunoscute sub denumirea de Mărimuri sau Veliciane, micile
tropare care se cântă după Polieleu, scrise în jurul anului 1400 cu stihuri alese din psalmi
de Nichifor Vlemidis (1197-1272), unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai societăţii
greceşti de la Niceea secolului XIII, au circulat în manuscrise medievale la români, ca şi la
toate popoarele slave ortodoxe, păstrându-se în cel puţin 24 de manuscrise slave (secolele
XV-XVII) dintre care 13 sunt pe teritoriul României, cel mai vechi datând din anul 143742.
Melodia acestor pripele nu ni s-a păstrat în manuscrise muzicale. Diferitele variante
cunoscute astăzi au fost notate târziu, abia pe la jumătatea secolului XIX, de Nectarie
Frimu (1840), Anton Pann (1848), Dimitrie Suceveanu (1856) şi apoi de mulţi alţii, până la
Ioan Popescu Pasărea. Deşi notată atât de târziu, s-a păstrat în cântare cadrul general,
construcţia şi pilonii medievali ai ehului I autentic bizantin transmise pe cale orală, iar
adaptarea, cristalizarea şi gradul maxim de românire îi aparţin lui Dimitrie Suceveanul.
Toate aceste informaţii dovedesc că pe teritoriul ţării noastre s-a desfăşurat de-a
lungul veacurilor o vie şi bogată activitate muzicală bisericească şi că există o veche
cultură muzicală bizantină, alături de cea populară care-şi află originea în trecutul
îndepărtat al traco-geto-dacilor43.
Ca şi în celelalte țări române, şi în Moldova, mai ales aici, muzica bizantină are
rădăcini adânci. Aceste rădăcini străbat până în secolul IV când întâlnim pe teritoriul
Moldovei, mai precis la Buzău, primul cântăreţ atestat documentar până în prezent şi
anume Sava Gotul. I se spunea Gotul ca tuturor marilor personalităţi ale timpului, din
cauza vecinătăţii goţilor stabiliţi pe coasta nordică a Mării Negre, deşi era originar din
40
În mănăstirile Athosului se păstrează cea mai bogată colecţie de manuscrise, dintre care cele mai multe
(câteva mii) sunt manuscrise liturgice ale cărţilor de slujbă ortodoxă, iar alături de acestea găsim cărţi de
psaltichie, scrise de vieţuitorii acestor mănăstiri sau aduse de pretutindeni şi păstrate aici.
41
Ierom. Ștefan Nuțescu, Sfântul Munte Athos, Chilia BunaVestire-Schitul Sfântul Dimitrie-Lacu, Editura
Evanghelismos, București, p. 73-74.
42
Gheorghe Ciobanu, Muzica bisericească la români..., p. 166.
43
Diac. Asist. Nicu Moldoveanu, Izvoare ale cântării psaltice în Biserica Ortodoxă Română, manuscrise
muzicale vechi bizantine greceşti, româneşti şi româno-greceşti, teză de doctorat în Teologie, în „Biserica
Ortodoxă Română”, XCII (1974), nr. 1-2, p. 230.
16
Capadocia, unde se născuse în anul 33444. A trăit mult timp în unul dintre satele Buzăului,
în vremea persecuţiei lui Athanaric fiind înecat la 12 aprilie 372, în apa râului Buzău.
Martirajul său a atras atenţia Sfântului Vasile cel Mare, care i-a recuperat moaştele. Mircea
Păcurariu referindu-se la originea acestuia spune că poate fi vorba de un descendent al
captivilor greci aduşi de goţi în Dacia45. Într-un minei grec pe lunile martie-aprilie, aflat în
biserica Sfântul Marcu din Veneţia, este citat textul care atestă faptul că Sava Martirul
„cânta psalmi în biserică şi cultiva cântarea psalmilor cu mult zel”46. Pornind de la rolul de
cântăreţ bisericesc, confirmat de actul de canonizare al Sfântului Sava de la Buzău (334-
372), martirizat la vârsta de 38 de ani, episcopul cărturar Epifanie Norocel aminteşte de
existenţa unui îndrumător şi presupune că acesta nu putea fi altul decât preotul de origine
daco-romană Sansala, care i-a fost nu numai duhovnic ci şi profesor, dascăl, care l-a
pregătit şi l-a învăţat să cânte în biserică47. Se profilează astfel existenţa şi activitatea celui
mai vechi dascăl de muzică religioasă din perioada genezei poporului român, chiar dacă
acest statut s-ar limita la o îndrumare directă şi individuală, activitatea de învăţare urmând
să se desfăşoare pe o lungă perioadă de timp şi extinsă şi pe alte planuri.
Organizarea vieţii bisericeşti, culminând cu întemeierea primelor mitropolii în Ţara
Românească şi în Moldova, în secolul al XIV-lea, în paralel cu organizarea politică a celor
două ţări române, corespunde unei alte etape de structurare a muzicii bizantine în ţara
noastră. Pe plan muzical se cere pe de o parte racordarea la noile reforme ale cântării
realizate şi definitivate la Constantinopol şi în alte centre ortodoxe orientale, pe de altă
parte depăşirea formei simple de preluare a cântărilor bisericeşti după auz, conform
modelului oferit de practica populară. Aceasta presupune trecerea la o activitate cvasi-
instituţionalizată mai ales în mănăstiri, unde fiecare călugăr are ucenici pe care îi învaţă
elementele de bază necesare cultului şi cântările bisericeşti în concordanţă cu noile cerinţe
ale unor reformatori de talia lui Ioan Cucuzel. Apare astfel „necesara şcoală de muzică de
psaltichie” cum o numea Nicolae Iorga care, începând din secolul al XIII-lea, este singura
instituţie de învăţământ din trecutul cultural românesc48.
44
Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, volumul I, ediția a doua, Editura Institutului Biblic
și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992, p.113.
45
Pr. Vasile Sibiescu, Sfântul Sava Gotul. La 1600 de ani de la mucenicia sa, în „Glasul Bisericii”, XXXI
(1972), nr. 3-4, p. 335-388; Pr. Conf. Dr. Ștefan Alexe, 1600 de ani de la moartea Sfântului Sava Gotul, în
„Biserica Ortodoxă Română”, XC (1972), nr. 5-6, p. 556-568.
46
Sebastian Barbu Bucur, Cultura muzicală de tradiţie bizantină pe teritoriul României în secolul XVIII şi
începutul secolului XIX şi aportul original al culturii autohtone, Editura Muzicală, Bucureşti, 1989, p. 24.
47
Epifanie Norocel, Pagini din istoria veche la români..., p. 224.
48
Nicolae Iorga, Istoria învăţământului românesc, Bucureşti, 1928, p. 10.
17
Primele şcoli de muzică de pe teritoriul ţării noastre apar în Moldova la Neamţ, Putna
și Suceava. În aceste centre se vor pune bazele învăţământului ce va genera traducerile şi
apoi letopiseţele, dar şi primele manuscrise muzicale.
Originile şcolii muzicale de la Neamţ trebuie urmărite până la începutul secolului al
XIV-lea şi apoi în secolele următoare când se afirmă aici dascăli renumiţi sau anonimi
încă, cei care vor pregăti culminaţia din timpul stareţului Paisie Velicicovski, când apar la
Neamţ elemente de cântare corală în notaţie bizantină şi se afirmă puternicul val al psalţilor
şi dascălilor şcolii nemţene: Iosif, Visarion şi Dorothei49. Renumele şcolii muzicale de la
Neamţ îl aduce în vechea lavră moldavă pe însuşi Macarie Ieromonahul, care poposeşte
aici unde se va şcoli Nectarie Frimu şi însuşi marele reformator moldovean Dimitrie
Suceveanul şi unde Cuza şi Kogălniceanu trimit pe Ioan Cartu pentru a experimenta
introducerea cântării corale în limba română50.
Alături de şcoala muzicală de la Neamţ întâlnim începând cu ultimele decenii ale
secolului al XV-lea şi până spre sfârşitul secolului al XVI-lea, Școala muzicală de la Putna,
unde muzica bizantină se învăţa pe manuale după neume muzicale, în şcoală organizată cu
dascăli. Dintre marii protopsalţi de aici amintim pe Evstatie, Antonie, Ioasaf, Ioan
Diaconul și Dometian Vlahul, al cărui nume vădeşte originea lui română51. La Suceava de
asemenea, exista o școală de slavonie, condusă de învățatul monah Grigore Țamblac încă
de pe vremea lui Alexandru cel Bun, faima acesteia mergând până dincolo de hotarele ţării
în vremea lui Alexandru Lăpușneanu când la Suceava veneau tineri din Lvov pentru a
învăța aici cântare grecească şi sârbească52.
Începând cu aceste şcoli de muzică, viaţa culturală din Moldova și Bucovina
cunoaşte o înflorire deosebită. Se poate vorbi deci, de aici înainte, de apariţia specialiştilor,
cele mai multe vetre culturale atestând psalţi şi dascăli care-i învăţau pe discipoli cântările
de cult. Acest proces de învăţare, chiar în formele sale de început, este legat de apariţia
49
Pr. Alexandrel Barnea, Muzica bisericească în Moldova secolului al XIX-lea, Editura Sf. Mina, Iași, 2009,
p. 35-37; Dan Zamfirescu, Paisianismul-un moment românesc în istoria spiritualității europene, Editura
Roza Vânturilor, București, 1996.
50
Pr. Prof. Dr. Nicu Moldoveanu, Macarie Ieromonahul (1770-1836), traducător, compozitor, copist,
tipograf, în „Biserica Ortodoxă Română”, CVIII (1990), nr. 1-2, p. 116-136; Diac. Dr. Niculae M. Popescu,
Știri noi despre Macarie Ieromonahul, dascălul de cântări și directorul tipografiei din mănăstirea
Căldărușani, în „Biserica Ortodoxă Română”, XXXIX (1916), nr. 10, p. 1107-1109; Conf. Dr. Vasile Vasile,
Activitatea muzicală a lui Macarie Ieromonahul la Mănăstirea Neamț, în „Byzantion Romanicon”-revista de
arte bizantine a Academiei de Arte George Enescu din Iași, volumul III, Iași, 1997, p. 26-48.
51
Vasile Vasile, Pagini nescrise din istoria pedagogiei şi culturii româneşti, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1995, p. 42.
52
Sebastian Barbu Bucur, Cultura muzicală de tradiţie bizantină pe teritoriul României în secolul XVIII şi
începutul secolului XIX şi aportul original al culturii autohtone..., p. 34.
18
manuscriselor muzicale, atât ale celor care cuprindeau textele cântărilor, cât şi ale celor
care vor face loc notaţie muzicale şi explicării ei. Aceste două momente, al apariţie
manuscriselor şi al şcolilor şi dascălilor consacraţi cântării de cult, coincid sau urmează
celor ale definitivării procesului de codificare a textelor liturgice în muzica practicată în
toată lumea ortodoxă şi aparţin melozilor, imnologilor, imnografilor şi maistorilor care
compun sau înfrumuseţează melodii pe texte mai vechi. Fenomenul va putea fi urmărit şi
în spaţiul românesc aşa cum vom vedea în capitolele următoare.
I.3. Școala de la Suceava
Încă de la începutul secolului al XV – lea, a existat la Suceava o școală în care se

învăța, alături de alte materii, și cântarea bisericească. Această școală greco-latino-slavonă
a fost înființată alături de o școală de științe juridice de către domnitorul Alexandru cel
Bun (1400 – 1432) ca un răspuns la necesitățile civice, culturale și spirituale din societatea
perioadei respective. Numită și Școala lui Alexandru cel Bun53, școala greco-latino-slavonă
forma „dieci de curte, țârcovnici și preoți, care cunoșteau scrierea și socotelile și mai
învățau cântarea bisericească pe psaltichie sau din catavasiere și osmoglasnice”54.
Pentru a conduce această școală și a forma din punct de vedere teologic și muzical
viitorii preoți și dieci, Alexandru cel Bun îl aduce la Suceava pe eruditul monah Grigore
Țamblac (1365-1450) născut la Târnovo, în Bulgaria. Cleric de vocație, creator de imne
liturgice, dascăl de psaltichie, predicator vestit la curtea lui Alexandru cel Bun, Grigore
Țamblac a avut o influență deosebită asupra școlii de la Suceava. Odată cu aducerea la
Suceava, în anul 1402, a moaștelor Sfântului Ioan cel Nou, Grigore Țamblac scrie lucrarea
Pătimirea Sfântului și slăvitului mucenic Ioan cel Nou, lucrare păstrată în copie la
Biblioteca Academiei Române cu titlul de Manuscrisul slavon 16455. Lui i se atribuie și
alcătuirea textului de la Imnul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, a cărui muzică, în
notație cucuzeliană a fost compusă de Evstatie Protopsaltul de la Mănăstirea Putna. Mai
nou, după cum afirmă părintele Nicu Moldoveanu, de la Grigorie Țamblac s-ar fi transmis
peste generații o stihiră pentru Cuvioasa Parascheva56.
53
Diac. Drd. Ioan G. Popescu, Învățământul muzical în Biserica Ortodoxă Română de la începuturi până în
secolul al XVIII inclusiv, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXVII (1969), nr. 9-10, p. 1031.
54
Cristian C. Ghenea, Din trecutul culturii muzicale românești, Editura Muzicală, București, 1965, p. 90.
55
Gheorghe C. Ionescu, Muzica Bizantină în România. Dicționar cronologic, Editura Sagittarius, București,
2003, p. 12.
56
Pr. Prof. Dr. Nicu Moldoveanu, Istoria Muzicii bisericești la români, Editura Basilica a Patriarhiei
Române, București, 2010, p. 156.
19
Perioada de apogeu a Școlii de la Suceava se pare că a fost totuși în vremea domniei
lui Alexandru Lăpușneanul (1552-1561) care, după cum spunea cronicarul Grigore Ureche,
„veni în țară și însemnă pre Joldea la nas și-l dete la călugărie, deci luo pre Roxanda, fata
lui Pătru vodă, să-i fie doamnă lui, care era mai înainte să o ia Joldea. Și cu dragoste îl
primiră boierii și mergându pre la Hârlău, au tras la Suceava și au șăzut în scaun”57. În
perioada sa de domnie, aici învățau și tineri din Polonia, după cum reiese dintr-o scrisoare
din data de 6 iulie 1558, pe care voievodul o adresează comunității ortodocșilor din Lvov:
„De asemenea, trimiteți-ne patru cântăreți, tineri și buni, pe care noi îi vom face să învețe
cântarea grecească și sârbească. După ce vor fi învățat îi vom trimite la voi; trebuie numai
ca ei să aibă voci frumoase; căci de asemeni și din Premisl s-au trimis la noi diaci la
învățătură”58. Școala din Suceava a avut printre elevii săi nu numai moldoveni sau poloni
ci și tineri din celelalte provincii românești59, fapt care demonstrează aprecierea de care
aceasta se bucura la acea vreme.
Deși informațiile referitoare la Școala de la Suceava sunt relativ puține, cert este
faptul că vreme de aproape două secole, cu posibile întreruperi, la Suceava a existat o
școală cunoscută atât în țară cât și în afara hotarelor ei, școală la care alături de diferite alte
materii s-a învățat și muzică bisericească.
I.4. Școala muzicală de la Putna
Un avânt fără precedent al vieţii religioase din ţara noastră se înregistrează în timpul
lui Ştefan cel Mare. Voievodul care aspira la renumele şi faptele Paleologilor bizantini s-a
şi căsătorit cu o descendentă a acestora, Maria de Mangop, a rămas în istoria culturii
noastre drept cel mai important ctitor de biserici şi mănăstiri discutându-se despre un
echivalent al ctitoriilor voievodale de cult cu cel al războaielor purtate. În aceste ctitorii se
dezvoltă o intensă viaţă cărturărească extinsă şi pe plan muzical.
Putna şi împrejurimile sale, au reprezentat o vatră de isihie încă cu mult timp înainte
ca Ştefan cel Mare să zidească aici una dintre cele mai de seamă ctitorii ale sale. Aproape
de actuala mănăstire, spre răsărit, pe valea pârâului Putna, există o bisericuţă săpată în
stâncă ce se află azi într-o avansată stare de degradare. Potrivit tradiţiei, aici a vieţuit
57
Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei, Editura Garamond, București,
1991, p. 68.
58
Nicolae Iorga, Istoria învăţământului românesc..., p. 194.
59
Ștefan Meteș, Domni și boieri din Țările române în orașul Cluj și românii din Cluj, Tipografia Astra, Cluj,
1935, p. VII.
20
Cuviosul Daniil Sihastru, duhovnicul marelui voievod şi unul dintre cei mai mari Sfinţi ai
Bisericii Ortodoxe Române.
Pe aceste pământuri sfinţite, după cum mărturisea cronicarul Grigore Ureche, „Ştefan
cel Mare în al zecilea an al domniei sale în anii 6974 (1466) iulie 10, au început a zidi
mănăstirea Putna, spre slava lui Dumnezeu şi a Preacuratei Maicii Fecioarii Mariei”60.
După cum arată letopiseţele, zidirea mănăstirii Putna a început la un an după
cucerirea cetăţii Chilia în vara anului 1466 mai precis 4 iulie 1466, după versiunea întâi a
Letopiseţului de la Putna şi 10 iulie după versiunea a doua şi după Cronica zisă moldo-
polonă, şi s-a terminat în anul 1469 iar sfinţirea s-a făcut în ziua de 8 septembrie 1470 după
ce Ştefan cel Mare i-a învins din nou pe tătari în dumbrava de la Lipniţi61. Acestei
mănăstiri domnitorul român a dorit să-i dea o mare strălucire fapt pentru care, la zidirea ei
a vegheat un arhitect grec pe nume Teodor, iar pentru împodobirea ei au fost aduşi meşteri
din Transilvania. Frumuseţea şi somptuozitatea mănăstirii este descrisă frumos de
cronicarul Ion Neculce care spune: „Şi atât a făcut mănăstirea de frumoasă tot cu aur
poleită; zugrăvala mai mult aur decât zugrăvală şi pre dinlăuntru şi pre dinafară şi acoperită
cu plumb. Şi zicu călugărilor să fie fost făcut şi sfeşnicile mari şi cele mici şi policandru şi
hora tot prisme de argint”62.
Ctitorindu-şi locaşul de veci, Mănăstirea Putna, Voievodul Ştefan cel Mare va purta
acestuia o grijă deosebită fapt care se va reflecta şi mai târziu în perioada ce a urmat
trecerii sale în eternitate. Datorită acestei purtări de grijă de care s-a bucurat din partea
domnitorului moldovean, Putna a devenit foarte repede un important centru cultural,
întrecând chiar, într-o anumită măsură, mănăstirea Neamţ. Cărţile şi broderiile ei erau
faimoase nu numai prin partea locului ci şi dincolo de teritoriile româneşti. Un număr
considerabil de călugări ai mănăstirii ne sunt cunoscuţi după nume, întrucât scribii par să fi
urmat în general lăudabila practică de a-şi semna lucrarea respectivă printr-un colofon,
dându-şi nu numai propriul nume şi scriind nu numai data, ci menţionând şi numele
principelui sau voievodului pe atunci în scaun şi adesea şi pe acela al stareţului sau
arhimandritului mănăstirii lor63. Cea mai timpurie din aceste semnături este datată în anul
1467, iar de atunci până la mijlocul secolului al XVI-lea ne sunt cunoscuţi după nume
60
Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei…, p. 48.
61
Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei…, p. 44-45.
62
Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei…, p. 50.
63
Anne E. Pennington, Music in Medieval Moldavia-Muzica în Moldova medievală, secolul al XVI-lea, ediție
bilingvă, cu un eseu de D. Conomos, ediţie îngrijită de Titus Moisescu, traducere din limba engleză de
Constantin Stihi-Boos, Editura Muzicală, Bucureşti, 1985, p. 11.
21
următorii scribi: diaconul Nicodim, călugărul Casian, călugărul Chiriac, călugărul Vasilie,
ieromonahul Iacov, ieromonahul Spiridon, stareţul Silvan, ieromonahul Macarie,
ieromonahul Evloghie, Paisie, Evstatie şi ieromonahul Antonie64.
Putna era cunoscută nu numai ca un centru literar sau manofactural, ci şi ca unul
muzical. Aici va înflori una dintre cele mai puternice şcoli muzicale bizantine, înţelegând
prin aceasta ceea ce Octavian Lazăr Cosma definea „primo, ca pe o şcoală în sensul cel
mai exact al cuvântului, în care s-au ţinut cursuri, s-au predat cunoştinţe muzicale, şi
secondo, ca pe o şcoală muzicală de interpretare şi creaţie”65. Cele mai multe cercetări
descind această şcoală din una mai veche, existentă la mănăstirea Neamţ, important centru
cultural al epocii şi de unde este adus primul stareţ, Ioasaf, călugăr apreciat şi pentru
calităţile sale cărturăreşti66. Manuscrisul greco-slav I 26, un Antologhion, de la Biblioteca
Centrală Universitară Mihai Eminescu din Iaşi, menţionează la fila 173v ca autor al unei
stihiri de la Utrenia Bunei Vestiri un anume Ioasaf despre care s-au avansat ipoteze că ar fi
una şi aceeaşi persoană cu egumenul mai sus menţionat67. În acelaşi fond se păstrează
manuscrisul grecesc III 88, o Propedie, mărturie a responsabilităţii şi seriozităţii cu care se
preda muzica la Putna. Aceasta se făcea gradat, începându-se cu expunerea părţii teoretice,
apoi se trecea la exerciţii practice, iar după o perioadă apreciabilă de pregătire temeinică,
viitorului dascăl i se cereau şi calităţi vocale deosebite.
La Putna, trăieşte şi desfăşoară o deosebită activitate românul Evstatie, ritor,
domesticus şi protopsalt68. Lui Evstatie îi datorăm în special opere originale în manuscris,
cel mai important fiind manuscrisul de psaltichie, autograf, ce se află acum în Muzeul de
istorie din Moscova terminat de scris în anul 1511, cum reiese din criptograma de sfârşit a
manuscrisului: „Protopsaltul Evstatie de la mănăstirea Putna a scris această carte de
cântece din creaţia sa în zilele lui Ioan Bogdan Voievod, în anul 7019(1511), luna Iunie,
ziua 11”69.
De la Antonie, alt protopsalt al Putnei, se păstrează la Biblioteca Central Universitară
din Iaşi un voluminos manuscris autograf, manuscrisul I-26, cu muzică bizantină. Pe fila
64
Anne E. Pennington, Music in Medieval Moldavia-Muzica în Moldova medievală, secolul al XVI-lea…, p.
12.
65
Octavian Lazăr Cosma, Hronicul muzicii româneşti, volumul I, Editura Muzicală, Bucureşti, 1973, p. 159.
66
Vasile Vasile, Istoria muzicii bizantine şi evoluţia ei în spiritualitatea românească, volumul II, Editura
Interprint, Bucureşti, 1997, p. 30.
67
Aceste ipoteze, cu o oarecare rezervă, le întâlnim la Gheorghe Ciobanu, Muzica bisericească la români...,
p. 169.
68
12.
69
Gheorghe Ciobanu, Cristian Ghenea, Un creator de muzică la începutul secolului al XVI-lea, în „Muzica”,
XIV (1964), nr. 5-6, Bucureşti, p. 60.
22
126r a acestui manuscris citim: „Am scris această psaltichie eu ieromonahul Antonie şi
protopsalt al mănăstirii Putna în anul 7053 (1545), în zilele lui Gheorghie arhimandritul”70.
Printre compozitorii şi dascălii de muzică bizantină de la Putna, alături de Evstatie, Ioasaf,
Antonie, Ioan diaconul, Macarie de la Dobrovăţ, Kyr Gheorghie, Teodosie Zotica, Paisie,
Antim, Ştefan, Loghin, ne atrage atenţia Dometian Vlahul, al cărui nume vădeşte originea
lui română.
Din această perioadă, provenind de la Putna, au fost descoperite până în momentul de
față, un număr de 12 manuscrise, după conținut Antologhioane71, scrise în notaţie
neobizantină sau cucuzeliană. Circulaţia cântărilor psalţilor putneni din aceste manuscrise
scoate în evidenţă atât valoarea muzicii cât şi durabilitatea ei, fiind utilizată în practica de
strană a centrelor mănăstireşti din Moldova în tot secolul XVI. Aceste manuscrise conţin o
muzică bizantină autentică, aflată în uz la Bizanţ, la Muntele Athos şi multe alte centre
mănăstireşti din Orient.
În ceea ce privește descoperirea tezaurului putnean, putem spune că a început în
urmă cu aproape două secole, atunci când cărturarul Mihail Kogălniceanu72, interesat de
documentele vechi ale românilor, semnalează existența unor manuscrise de valoare la
Putna. Manuscrisele intră şi în preocupările unor filologi străini, ca austriacul Emil
Kaluzniacki care găsise la Putna un Irmologhion greco-slav, compus din patru volume
inegale şi I.A. Iaţimirski, care găsise trei manuscrise la mănăstirea Putna, pe care le-a
studiat din punct de vedere lingvistic73. În 1910 Nicolae Iorga descrie un Antologhion
putnean după care se aşterne o lungă perioadă de uitare peste patrimoniul şi rolul cultural
al ctitoriei ştefaniene74. În 1941 George Breazul ia în discuţie un Antologhion putnean şi
admite existenţa la Putna a unei „organizaţii şcolare speciale”75.
Bazându-se pe studiul lui Iaţimirski, Raina Palikarova Verdeil lansează ideea că
manuscrisul putnean descris de slavistul mai sus amintit ar fi o copie a unui imaginar
manuscris bulgar, care ar fi fost adus în ctitoria putneană de un călugăr refugiat în Moldova
în urma desfiinţării de către otomani a celui de-al doilea ţarat bulgar76. În 1962, istoricul R.
70
Gheorghe Ciobanu, Studii de Etnomuzicologie și Bizantinologie, volumul I, Editura Muzicală, Bucureşti,
1974, p. 270.
71
Catalogul manuscriselor de muzică sacră din Moldova – secolele XI-XX, volumul I, Editura Artes, Iași,
2010, p. 53-91.
72
Mihail Kogălniceanu, Cronici româneşti, ediţia a II-a, tom I, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1872, p. 18.
73
Gheorghe Ciobanu, Studii de Etnomuzicologie și Bizantinologie, volumul I..., p. 265.
74
75
George Breazul, Pagini din istoria muzicii româneşti, volumul II, Editura Muzicală, Bucureşti, 1970, p. 40.
76
Raina Palikarova Verdeil, La musique byzantine chez les bulgare et les russes, Copenhague, Elnar
Munskgaard, Boston, Byzantine Institute, 1953, p. 215.
23
Pava, avansează în cercetare argumentând că manuscrisul lui Evstatie din 1511 cuprinde
creaţii autohtone şi deci sunt opera unor autori români77. La rândul ei, pedagogia, prin
Ştefan Bârsănescu, a identificat în Antologhionul lui Antonie Ieromonahul din 1545 „cea
dintâi metodică folosită în şcoala românească”78. Dintre bizantinologii ce s-au apropiat de
manuscrisele de la Putna, încercând o investigare a problematicii vestitei şcoli de muzică
de aici, trebuie amintit Grigore Panţiru, care prezintă două dintre manuscrisele putnene,
extrăgând şi două creaţii reprezentative, scrise în notaţie bizantină şi guidonică: Chinonicul
Paharul mântuirii de Dometian Vlahul şi Imnul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava al lui
Evstatie protopsaltul79.
Cel care şi-a legat numele de punerea în lumină a tezaurului muzical de la Putna,
identificând principalele manuscrise alcătuite aici a fost muzicologul și bizantinologul
Gheorghe Ciobanu. Împreună cu colaboratorii săi, Marin Ionescu şi Titus Moisescu, a
întocmit şi a pus în aplicare planul cercetării şi restituirii întregului tezaur muzical putnean.
Această activitate intensă şi sistematică, începea în anul 1964 cu un studiu general80,
asupra culturii feudale şi cu o prezentare succintă a principalului reprezentant al şcolii
putnene, Evstatie Protopsaltul. Prezentarea este alcătuită împreună cu Cristian Ghenea81 şi
se extinde în anii următori cu conturarea şcolii muzicale putnene82 şi a principalelor
manuscrise83. Ulterior, împreună cu colaboratorii amintiţi, se ajunge la punerea în
circulaţie a celor mai importante manuscrise putnene, cum vom vedea în prezentarea
acestui tezaur arhivistic muzical, acţiunea fiind încheiată de Titus Moisescu, prin
publicarea Manuscrisului de la Dobrovăţ şi întocmirea împreună cu Marin Ionescu a
„Catalogului manuscriselor muzicale de la Putna”84.
77
R. Pava, Cartea de cântece a lui Evstatie de la Putna, în „Studii şi materiale de istorie medie”, volumul V,
Bucureşti, 1962, p. 335-347.
78
Ştefan Bârsănescu, Pagini nescrise din istoria culturii româneşti (secolul XVI), Editura Academiei,
79
Grigore Panţiru, Şcoala muzicală de la Putna. 1.Manuscrise muzicale neidentificate. 2.Un vechi imn
despre Ioan cel Nou de la Suceava, în „Studii de muzicologie”, volumul I, Editura Muzicală, Bucureşti,
1970, p. 29-67.
80
Gheorghe Ciobanu, Aspecte ale culturii muzicale în epoca feudală. Câteva manuscrise bizantine, în
„Muzica”, XIV(1964), nr. 5-6, Bucureşti, p. 57-69.
81
Gheorghe Ciobanu, Cristian Ghenea, Un creator de muzică la începutul secolului al XVI-lea..., p. 60-66.
82
Gheorghe Ciobanu, Şcoala muzicală de la Putna, în „Muzica”, XVI (1966), nr. 9, Bucureşti, p. 14-20.
83
84
Titus Moisescu, Marin Ionescu, Un catalog al manuscriselor muzicale de la Putna, în „Muzica”, III
(1992), nr. 3, p. 113-129; Titus Moisescu, Catalogul creației muzicale a lui Evstatie Protopsaltul Putnei,
Editura Muzicală, București, 1997.
24
Aşa cum a arătat Titus Moisescu într-o sinteză asupra muzicii bizantine medievale
româneşti85, manuscrisele putnene au intrat în atenţia unor specialişti străini, care au
contribuit la punerea lor în valoare. Dintre aceştia amintim: Anne Pennington, Dimitri
Conomos, Jorgen Raasted, Dimitrije Stefanovic, Danica Petrovic, Stoyan Petrov, Milos
Velimirovic. Faptul că a stârnit interesul atâtor oameni de cultură din ţară şi de peste
hotare, demonstrează că Şcoala muzicală de la Putna a reprezentat un puternic centru de
cultură medievală românească. Această şcoală a activat până spre sfârşitul secolului al
XVI-lea, însă ceea ce s-a realizat în ea dăinuie până astăzi.86
I.4.1. Protopsalți, dascăli de psaltichie, compozitori, descendenți ai Școlii

muzicale de la Putna
I.4.1.1. Ioasaf Monahul
Datele istorico-biografice pe care le avem în legătură cu Ioasaf Monahul sunt foarte

puține. Chiar anii între care a viețuit îi deducem cu aproximație. Cu toate acestea, el este
consemnat ca fiind primul stareț al Mănăstirii Putna, adus de Ștefan cel Mare de la
Mănăstirea Neamț în anul 1467, ceea ce nu este puțin lucru. La Neamț Ioasaf era cunoscut
ca fiind un protopsalt strălucit fapt care a determinat organizarea, odată cu venirea sa la
Putna, a vestitei Școli muzicale care se va dezvolta aici în secolul al XVI-lea87. De la
Monahul Ioasaf, ne-a rămas stihira A fost înșelat Adam, care se cântă în data de 25 martie,
la Praznicul Buneivestiri. Stihira se află în Manuscrisul I-26, manuscris putnean care se
păstrează la Biblioteca Central Universitară Mihai Eminescu din Iași, pe filele 173-177.
Această piesă muzicală a fost transcrisă în notație liniară și publicată de către
bizantinologul Gheorghe Ciobanu88.
85
Titus Moisescu, La musica bizantina nel medievalo romeno, în „Danubio”, Trieste, volumul IV, 1994, p.
344.
86
Referitor la valorificarea și dăinuirea patrimoniului muzical putnean, aducem în atenție deosebita lucrare a
compozitorului contemporan Viorel Munteanu care în compoziția sa Glasurile Putnei, poem pentru cor de
bărbați și orchestră, aduce în actualitate o parte din formulele melodice pregnante ale melosului bizantin de
odinioară.
87
Pr. Prof. Dr. Nicu Moldoveanu, Istoria Muzicii bisericești la români…, p. 156.
88
Gheorghe Ciobanu, Studii de Etnomuzicologie și Bizantinologie, volumul III, Editura Muzicală, Bucureşti,
1992, p. 75; Gheorghe Ciobanu, Școala muzicală de la Putna ..., p. 19.
25
I.4.1.2. Dometian Vlahul
Cu siguranţă Şcoala muzicală de la Putna n-a funcţionat cu un singur compozitor sau

profesor, ci au existat mult mai mulţi chiar decât cunoaştem noi astăzi şi pe care probabil
cercetările viitoare îi vor scoate la lumină. Dintre compozitorii şi copiştii români a căror
activitate şi ale căror realizări au rămas consemnate în calofoane şi în diferite adnotări
marginale pe filele scrise de ei, face parte şi Dometian Vlahul.
Cercetări lingvistice şi onomastice asupra provenienţei numelui său a făcut doamna
Anne E. Pennington, care a stabilit că este singurul compozitor român a cărui nume apare
cu o terminaţie grecească89. Numele său îl găsim în patru manuscrise muzicale: Dementian
(Ms. 52-Dragomirna, f. 23), Domentian (Ms. I-26, Iaşi, f. 127), Dometian (Ms. B 283 -
Bucureşti, f. 111; Ms. 816-Sofia, f. 103).
Aceste forme ar putea sugera cumva că Dometian nu era un compozitor, nici atât de
localnic nici atât de contemporan, în comparaţie cu Evstatie Protopsaltul. Un om nu capătă
un atribut etnic dacă nu este cunoscut ca atare printre cei de alte origini şi dacă este
adevărat că un moldovean a fi putut specifica originea valahă a unui om, totuşi forma
prenumelui şi declinarea lui arată că porecla etnică i-a fost dată lui Dometian în alte
ţinuturi mult mai îndepărtate. Dometian era un creator mai îndepărtat în timp decât
Evstatie. El a trăit probabil în secolul al XV-lea şi a primit pregătirea muzicală în afara
țărilor române, probabil printre greci, întrucât numele îi este ataşat compoziţiei sale sub o
formă grecească90. Refereitor la starea lui socială, monah sau laic, nu există un indiciu
exact. Presupunem totuși era monah având în vedere că în secolele XV-XVI muzica
bizantină era în apanajul monahilor.
Analizând singura sa creaţie cunoscută, chinonicul zilei de miercuri, scris în ehul 4
plagal, Paharul mântuirii voi lua (Psalmul CXV), transcris de Grigore Panţiru91 şi apoi o
altă variantă de Titus Moisescu92, s-au putut stabili certe virtuţi componistice dovedite de
autor, considerat pe bună dreptate „un compozitor instruit, bun cunoscător al legilor
89
195.
90
197.
91
Grigore Panţiru, Manuscrise muzicale inedite de la Mănăstirea Putna, în „Biserica Ortodoxă Română”,
LXXXVII (1969), nr. 11-12, p. 1257-1264.
92
Titus Moisescu, Creaţia muzicală românească de tradiţie bizantină din secolele XV-XVI, I. Evstatie
Protopsaltul Putnei, în „Studii şi cercetări de istoria artei”, Seria teatru-muzică-cinematgrafie, tom XXXVIII,
26
construcţiei monodiei bizantine”93. Totodată s-a presupus în mod just că el a compus şi alte
cântări liturgice necunoscute nouă până în prezent, Anne Pennington anticipând că
transcrierea lui Panţiru va putea determina identificarea acestora în manuscrisele epocii sau
în cele mai vechi. Gheorghe Ciobanu, numără cântarea printre cele ale unor psalţi români,
considerând-o o contribuţie românească la tezaurul muzicii bizantine94. Principalul element
stilistic ce însoţește textul grecesc al cântării este desfăşurarea monodică în stilul calofonic,
cu bogate melisme şi ornamentări, cele patru părţi fiind segmentate de formule melodice
frecvente în manuscrisele putnene, indicând repetarea unei părţi şi introducerea unei
formule cadenţate tipice.
Nefiind putnean, ataşarea lui la această Şcoală este făcută doar pe baza faptului că
singura lui creaţie cunoscută apare în manuscrisele aparţinând Mănăstirii şi a fost
practicată aici. „Obscur compozitor român al cărui stil aparţine genului calofonic liber,
bogat în melisme şi mergând la extrem în întinderea sa vocală”95, după cum îl numea
Dimitri Conomos, Dometian Vlahul este un necunoscut creator român din secolul al XV-
lea despre care sperăm să descoperim mai multe lucruri odată cu trecerea timpului.
I.4.1.3. Evstatie Protopsaltul
Personalitatea cea mai remarcabilă şi mai bine cunoscută din documentele Şcolii
muzicale de la Putna este Evstatie Protopsaltul, socotit pe bună dreptate „întemeietor şi
conducător de şcoală, ce se remarcă prin originalitate, prin ataşamentul evident la fondul
artei bizantine”96.
În ceea ce priveşte originea sa au existat diferite ipoteze de-a lungul timpului
susţinându-se că ar fi bulgar, grec sau rus. Astăzi, datorită cercetărilor, ştim cu siguranță că
Evstatie a fost român, născut în comuna Cristeşti97. Este adevărat cum afirmă Gheorghe
Ciobanu că nu ni se menţionează alte date despre comună, care poate fi una dintre cele trei
93
Protopsaltul Putnei..., p. 32.
94
95
Dimitri E. Conomos, Mănăstirea Putna şi tradiţia muzicală a Moldovei în secolul al XVI-lea, în Anne E.
Pennington, Music in Medieval Moldavia-Muzica în Moldova medievală, secolul al XVI-lea…, p. 245.
96
Titus Moisescu, Valorificarea tezaurului de cultură muzicală bizantină din România, în „Biserica
Ortodoxă Română”, C (1982), nr. 7-8, p. 685.
97
141-142.
27
cunoscute: două în judeţul Iaşi şi una în Basarabia. Important însă, până la identificarea
comunei este faptul că în oricare dintre aceste locuri s-ar fi născut, Evstatie este român98.
Datele de necontestat rămân cele consemnate de însuşi Evstatie, cum ar fi
însemnarea de la sfârşitul Antolghionului scris în anul 1511 la Mănăstirea Putna (Ms. 350,
Moscova, f. 158) : „Protopsaltul Evstatie din Mănăstirea Putna a scris această carte de
cântări din creaţia sa în zilele evlaviosului şi de Hristos iubitorului Domnul nostru, Ioan
Bogdan Voievod al Ţării Moldovlahiei, în anul 7019 (1511), în luna Iunie, ziua 11”99. De
aici reţinem că în anul 1511 era protopsalt al mănăstirii, în care fusese îngropat Ştefan cel
Mare, era autor de cântări şi caligraf, un caligraf inimitabil, cum îl arată codicele păstrate.
Calitatea de creator este reconfirmată de însemnarea din criptograma sa de pe fila 28: „Aici
începe creaţia lui Evstatie Protopsaltul din mănăstirea Putna, în zilele binecredinciosului şi
de Hristos iubitorului Domnul nostru Ioan Bogdan Voievod”100.
Au fost identificate două grade ierarhice deţinute de Evstatie: domestic şi protopsalt.
În prima calitate echivalând cu conducătorul psalţilor din strana stângă, apare la
înmormântarea ilustrului Domn Ștefan cel Mare101 şi în Antologhionul din 1511 (f. 45)
înaintea Heruvicului lui Agaton, transcris probabil aici dintr-un manuscris mai vechi.
Calitatea de protopsalt a apărut în textele citate mai sus. Adăugăm doar însemnarea de pe
acelaşi Antologhion din 1511 (f. 26): „Aici încep prochimenele de peste săptămână ale lui
Evstatie Protopsaltul”. Referitor la anul morţii şi locul în care a fost înmormântat avem
puţine informaţii. Cristian Ghenea şi Viorel Cosma presupun că locul de veci al marelui
protopsalt ar fi la mănăstirea Bistriţa, dar această ipoteză este greu de verificat deoarece
numele de Evstatie este foarte răspândit în lumea monahală102.
Bizantinologii străini sunt de acord cu cercetătorii români, în ceea ce priveşte
calităţile multiple ale lui Evstatie, considerat pe bună dreptate „una din cele mai
remarcabile figuri din viaţa culturală a Moldovei timpului său”103. Dotarea sa muzicală va
98
Gheorghe Ciobanu, Studii de Etnomuzicologie și Bizantinologie, volumul II, Editura Muzicală, Bucureşti,
1979, p. 361.
99
Titus Moisescu, Muzica bizantină în evul mediu românesc, în „Muzica”, VI (1993), serie nouă, nr. 2,
Bucureşti, p. 125-127.
100
Dimitri E. Conomos, Mănăstirea Putna şi tradiţia muzicală a Moldovei în secolul al XVI-lea..., p. 229-
245.
101
Nicolae Smochină, O pravilă românească din veacul al XVI-lea, „Pravila Sfinţilor Părinţi după
învăţătura lui Vasile cel Mare”, întocmită de ritorul şi scolasticul Lucaci, în 1581, în „Biserica Ortodoxă
Română”, LXXXIII (1963), nr. 11-12, p. 1043.
102
Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, volumul II (COC-E), Editura Muzicală, București, 1999,
p. 316; Cristian Ghenea, Creația muzicală în veacurile trecute în „Muzica”, XIV (1964), nr. 5-6, București,
p. 63.
103
101.
28
fi dublată de o excepțională capacitate intelectuală, fiind un literat rar, cunoscător al limbii
greceşti şi slavone, inventator a două scrieri criptografice şi utilizator a altor patru, apelând
la alfabetul glagolitic, un caligraf inegalat cu un simţ deosebit al efectelor decorative, un
redutabil psalt şi dascăl, conducător al psalţilor putneni şi compozitorul unui mare număr
de cântări cu texte atât greceşti cât şi slavone, care erau interpretate evident la Putna și nu
numai, cel puţin până la mijlocul secolului al XVII-lea104. La acestea se adaugă statutul său
de ctitor de şcoală, în sensul de creator de modele de cântări şi de cărţi de cântări, precum
şi de dascăl al unor discipoli încă nedescoperiţi în totalitate.
După calculele lui Titus Moisescu, creaţia lui Evstatie protopsaltul cuprinde 186 de
titluri105 care acoperă o gamă vastă de sărbători din calendarul ortodox. Acest catalog a
putut fi reconstituit din cele două părți ale Antologhionului M 305, aflate la Moscova şi
Sank Petersburg, dar şi din celelalte manuscrise putnene, reliefându-se din toate „o creaţie
originală, amplă şi diversificată, cu o evidentă amprentă personală, ancorată însă în mod
evident în tradiţia vechii muzici bizantine”106. Catalogul în discuţie evidenţiază acoperirea
tuturor ehurilor bizantine şi principalele servicii de cult ortodoxe. Astfel pentru Sfânta
Liturghie a scris: trisaghioane, heruvice, axioane, chinonice, aleluiale. Pentru Vecernie şi
Utrenie întâlnim în catalogul celor două Antologhioane scrise de el însuşi sau în celelalte
scrise de alţi copişti: tropare, stihiri, prochimene, pasapnoarii.
Este evident că numai un bun cunoscător al literaturii muzicale bizantine îşi putea
permite împlinirea unui plan atât de ambiţios, urmărit cu consecvenţă, de a dărui stranei
româneşti, cel puţin celei mănăstireşti, deoarece nu avem dovezi ale pătrunderii creaţiei
sale în bisericile de la sate, strictul necesar pentru desfășurarea în condiții optime a
serviciului liturgic. Melosul este filtrat prin sensibilitatea locală, chiar dacă se exprimă în
limbajul muzical universal bizantin şi în limba greacă şi într-o măsură mult mai redusă în
limba slavonă. Evident, la timpul lui nu este posibilă depăşirea graniţelor acestor limbi,
acceptate ca limbi liturgice, spre cea a localnicilor, pe care cu siguranţă Evstatie o vorbea
ca toţi contemporanii lui. Din acest respect faţă de tradiţia ortodoxă, într-o vreme când
Imperiul Bizantin nu mai exista, dar trebuia să trăiască cultura sa, şi din dorinţa de a
acomoda acest tezaur la sensibilitatea românească se naşte întreaga sa creaţie. Ca şi în
cazul şcolii putnene înţeleasă ca vatră de cultură muzicală medievală bizantină de pe
104
101.
105
Titus Moisescu, Muzica bizantină în evul mediu românesc..., p. 127.
106
Titus Moisescu, Muzica bizantină în evul mediu românesc..., p. 126.
29
teritoriul românesc, cu dascăli şi discipoli, cu creatori de valori muzicale şi în ceea ce
privește datele istorico-biografice referitoare la Evstatie Protopsaltul, viitorul are drepturile
lui pentru completarea multor necunoscute. După cum afirma şi eminenta slavistă Anne E.
Pennington „opera acestui remarcabil călugăr român merită şi alte investigaţii
ulterioare”107.
I.4.1.4. Theodosie Zotica
Este unul dintre reprezentanţii de seamă ai Şcolii muzicale de la Putna. Ştirilor foarte
disparate şi uneori contradictorii li s-au adăugat altele noi şi edificatoare, pe măsura
descoperirii creaţiei sale. Astfel Grigore Panţiru îl credea laic, deoarece în manuscrisul
cunoscut de el psaltul apărea şi cu numele şi cu prenumele, ceea ce constituie într-adevăr o
raritate. Presupunerea nu avea argumente şi trecea peste faptul că în comunităţile
monahale, laicii nu puteau îndeplini atribuţii de cult, element probabil cântărit de Dimitri
Conomos care-l prezintă călugăr compozitor. Lucrurile sunt clarificate de către Titus
Moisescu care descoperă într-o însemnare de pe una din filele manuscrisului de la Leipzig,
calitatea de monah a acestuia108. Numele lui Theodosie este întâlnit de puţine ori în
manuscrise, iar datele referitoare la biografia şi activitatea sa sunt foarte puţine rezumându-
se la câteva menţiuni109.
Din creaţia sa muzicală ni s-au păstrat trei cântări, cântări care au permis încadrarea
sa în Şcoala muzicală de la Putna din secolul al XVI-lea. Cele trei creaţii muzicale ale lui
Theodosie Zotica sunt:
- Heruvicul, în ehul II plagal, (Ms. B 283-B.A.R., p. 9-72; Ms. Lz.12, p. 25-
28);
- Lăudaţi pre Domnul, chinonic duminical, în ehul I (Ms. Lz.12, p.7-9);
- Apărătoare Doamnă, condacul sărbătorii Bunei Vestiri, cu text literar scris
în limba slavonă (Ms. Lz. 12, p. 93-94).
Descoperirea și publicarea Manuscrisului Leipzig 12 a îmbogățit considerabil
posibilitățile de cercetare a creaţiei și personalității lui Theodosie Zotica, considerațiile
107
142.
108
Titus Moisescu, Manuscrisul de la Leipzig nr.12, Antologhion, în „Izvoare ale muzicii româneşti”,
volumul VI, monumenta, Editura Muzicală, Bucureşti, 1985, p. 73.
109
Anne E. Pennington, Music in Medieval Moldavia-Muzica în Moldova medievală, secolul al XVI-lea…,
p. 195.
30
anterioare făcându-se doar pe baza unei cântări aflate în Ms. 283 din Biblioteca Academiei
Române, care aparține psaltului putnean. Pe baza acestor noi lucrări descoperite, s-au putut
emite şi consideraţii privind stilistica creaţiei acestuia. În rezumat, aceasta se înscrie în
marea albie bizantină, caracterizată prin formă vocală şi vocalizantă, fiind vorba de cântări
papadice, din stilul numit calofon, cu multe şi largi melisme în cazul Heruvicului şi
Chinonicului. A fost evidenţiată ornamentarea deosebită a lui Aliluia din Chinonic, dublată
de apariţia repetărilor şi de tratarea extrem de minuţioasă şi de îngrijită110. Ambele creaţii
care se cântă la Sfânta Liturghie, respectă tiparul tradiţional stabilit de lucrările precedente
şi de normele tipiconale. Ceea ce surprinde este ambitusul deosebit de amplu, depăşind
posibilităţile vocale normale şi contururile melodice neobişnuite din Chinonic.
Condacul din Acatistul Bunei Vestiri, opera lui Roman Melodul, apare în
înveşmântare melodică putneană într-o desfăşurare silabică, în formă concisă, 21 de
rânduri melodice, ceea ce explică preferinţa ulterioară a psalţilor moldoveni şi munteni
pentru forma irmologică a cântărilor, numită syntomon111. Au fost reliefate de cercetătorii
creaţiei lui Theodosie Zotica şi notele personale, posibile în măsura în care normele
muzicii bizantine de cult îngăduiau asemenea inovaţii. Dimitri Conomos recunoaşte că
melodica chinonicului nu a putut fi identificată în vreo cântare grecească a epocii, iar Titus
Moisescu acceptă încadrarea psaltului în limitele specifice putnene: inventivitate melodică,
mers treptat fără salturi prea mari şi aspre, monodie continuă, omogenă112.
110
Dimitri E. Conomos, Mănăstirea Putna şi tradiţia muzicală a Moldovei în secolul al XVI-lea..., p. 247.
111
Syntomon – termenul vine din limba greacă și se traduce prin: scurt, concis, silabic. Forma syntomon este
de fapt forma irmologică sau mai precis tactul irmologic, în care se cântă diferite cântări liturgice precum:
troparele, catavasiile, etc. Vezi Pr. Prof. Dr. Nicu Moldoveanu, Istoria Muzicii bisericești la români…, p.
557, 583.
112
Titus Moisescu, Muzica bizantină în evul mediu românesc..., p. 129; Viorel Cosma, Muzicieni din
România. Lexicon, volumul IX (Ș-Z), Editura Muzicală, București, 2006, p. 324; Gheorghe C. Ionescu,
Muzica Bizantină în România. Dicționar cronologic..., p. 26.
31
I.4.1.5. Diaconul Macarie de la Mănăstirea Dobrovăț
După cum afirmă muzicologul Viorel Cosma, diaconul Macarie trăiește între anii
1450-1530, fiind psalt, tahigraf și copist la Mănăstirea Dobrovăț113, ultima ctitorie a
voievodului Ștefan cel Mare, mănăstire aflată în prezent la 25 de kilometri de Iași. Cei care
s-au ocupat în mod special de biografia sa, anume bizantinologul Titus Moisescu și slavista
Anne Elizabeth Pennington, susțin, având în vedere legăturile strânse ce existau între
Mănăstirea Putna și Mănăstirea Dobrovăț, ambele ctitorii ștefaniene, că Diaconul Macarie
a viețuit în Mănăstirea Dobrovăț dar pregătirea muzicală și-a făcut-o la Mănăstirea Putna.
Tot aici, Macarie ar fi alcătuit cartea de cântări, cunoscută astăzi cu numele de Manuscrisul
de la Dobrovăț114.
În anul 1529, un anume ieromonah Macarie, caligrafiază la Putna un Evangheliar.
Această înformație i-a determinat pe unii istorici115 să afirme că Macarie Diaconul care a
scris Manuscrisul de la Dobrovăț în anul 1527 și Macarie Ieromonahul care a copiat
Evangheliarul la Mănăstirea Putna în anul 1529, ar fi una și aceeași persoană dar, până al
aflarea unor dovezi concrete, afirmatia rămâne la nivel de supoziție.
Totuși, Antologhionul de la Dobrovăț, rămâne deocamdată singura sursă sigură care
ne vorbește despre Macarie Diaconul care pe fila 413 a manuscrisului consemnează: „Cu
vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, mult păcătosul diacon
Macarie, tahigraf și cântăreț, a scris această carte de cântări pentru trebuința sa în
Mănăstirea Dobrovăț, cu hramul Sfântului Duh în anul 7035, luna ianuarie 10” 116. Acest
Antologhion se află acum în Grecia, mai precis în Insula Lesbos, la Mănăstirea Leimonos,
la cota 258. Codexul este legat împreună cu un alt manuscris, copiat în Țara Românească
în secolul XVII, de către un copist anonim, ucenic al Ieromonahului Arsenie de la Cozia,
pe care Macarie Ieromonahul îl menționează în prefața Irmologhionului său, tipărit la
Viena în anul 1823117. Manuscrisul a aparținut psaltului Sofronios, care înainte de anul
1884, îl donează Mănăstirii Leimonos. Aici este descoperit pentru prima dată de către A.I.
113
Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, volumul V (K-M), Editura Muzicală, București, 2002, p.
215.
114
Anne E. Pennington, Music in Sixteenth-Century Moldavia: New Evidence, în „Oxford Slavonic Papers”,
New Series, nr. XI, Oxford, 1978, p. 64-83; Titus Moisescu, Prolegomene bizantine. Muzica bizantină în
manuscrise şi carte veche românească, Editura Muzicală, Bucureşti, 1985, p. 33.
115
Virgil Cândea, Mărturii românești peste hotare. Mică enciclopedie, volumul I, Editura Enciclopedică,
116
Gheorghe C. Ionescu, Muzica Bizantină în România. Dicționar cronologic..., p. 27.
117
Sebastian Barbu- Bucur, Un manuscris de proveniență românească la Mănăstirea Leimonos din Lesbos,
în „Muzica”, serie nouă, nr. 3, București, 1996, p. 93-106.
32
Papadopulos–Kerameus care îl menționează în catalogul său în anul 1884. În anul 1975,
Manolis K. Hadjiakoumis face o descriere precisă a manuscrisului, în unul dintre
cataloagele sale de muzică bizantină, pe care îl publică la Atena118. Găsindu-l menționat în
cataloagele amintite, manuscrisul este cercetat de către Dimitri Conomos, iar apoi mai
amănunțit de către slavista Anne Elizabeth Pennington fiind în cele din urmă publicat în
facsimil de către bizantinologul Titus Moisescu119.
Manuscrisul de la Dobrovăț este unul dintre cele mai frumoase manuscrise
revendicate de Școala muzicală de la Putna, având cântările scrise caligrafic și rânduite
sistematic în vederea întrebuințării lor la serviciul liturgic, fapt care demonstrează că
Diaconul Macarie, cel care a copiat cântările existente în manuscris, a fost un caligraf
talentat, bun cunoscător al semiografiei cucuzeliene, aflată în uz la acea vreme.
I.4.1.6. Antonie Ieromonahul
Cunoscut în rândul istoricilor, muzicologilor și bizantinologilor, ca psalt al

Mănăstirii Putna, odată cu descoperirea Antologhionului de la Iași, pe care autorul
semnează: „Am scris această psaltichie io Antonie Ieromonahul, primul psalt în Monastirea
Putna, în anul 7053 (1545) în zilele arhmandritului Gheorghie”120. Manuscrisul s-a aflat
de-a lungul timpului în diferite posesiuni, la sfârșitul secolului al XIX-lea aflându-se în
posesia lui Mihail Kogălniceanu, care semnalează pentru prima dată existența acestuia. În
anul 1910 Nicolae Iorga menționează manuscrisul, numindu-l „Acatist grecesc scris de
Antonie călugărul din Putna la 7053 (1544-1545) supt egumenul Gheorghie”121.
Manuscrisul mai este amintit de-a lungul timpului de George Breazul, Grigore Panțiru,
Anne E. Pennington, Octavian Lazăr Cosma, fiind publicat în cele din urmă de către
Gheorghe Ciobanu, Marin Ionescu și Titus Moisescu122. În prezent se află la Biblioteca
Central Universitară Mihai Eminescu din Iași.
118
119
Titus Moisescu, Manuscrisul de la Dobrovăţ, Ms.258/Leimonos, în „Izvoare ale muzicii româneşti”,
volumul IX, monumenta, Editura Muzicală, Bucureşti, 1994.
120
121
Nicolae Iorga, Doamna lui Ieremia Vodă, în „Analele Academiei Române”, seria a II-a, tom XXXII,
122
Gheorghe Ciobanu, Marin Ionescu, Titus Moisescu, Manuscrisul I-26/Iaşi, Antologhion din Biblioteca
centrală universitară „Mihai Eminescu”Iaşi, în „Izvoare ale muzicii româneşti”, volumul IV, documenta,
Editura Muzicală, Bucureşti, 1981; George Breazul, Învățământul muzical în Principatele Românești de la
primele începuturi până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în „Anuarul Conservatorului Regal de Muzică și
Artă Dramatică din București pe anul 1941-1942”, București, 1943, p. 6; Grigore Panțiru, Manuscrisele
33
Prin copierea Antologhionului de la Iași, Antonie Ieromonahul, se înscrie alături de
Dometian Vlahul, Evstatie Protopsaltul, Theodosie Zotica și Macarie Diaconul în pleiada
celor care de-a lungul timpului au contribuit substanțial la dezvoltarea și perpetuarea
melosului bizantin pe teritoriul țării noastre.
I.4.1.7. Alți descendenți ai Școlii muzicale putnene
Ioan Diaconu
Menționat de către bizantinologi și muzicologi precum Gheorghe Ciobanu, Titus

Moisescu, Octavian Lazăr Cosma, Gheorghe C. Ionescu și alții, ca fiind monah, psalt și
compozitor, care a trăit între anii 1490-1550 și a studiat la Școala muzicală de la Putna123.
Paisie Monahul
Gheorghe Ciobanu îl amintește pentru prima dată în studiile sale ca fiind, cântăreț
bisericesc, copist și caligraf, care în anul 1504, la porunca lui Ștefan cel Mare caligrafiază
un Minei pentru Mănăstirea Dobrovăț124. Această informație este preluată de către Viorel
Cosma, Gheorghe C. Ionescu și Nicu Moldoveanu, fără a se adăuga alte detalii referitoare
la biografia psaltului.
Ghervasie Ieromonahul
Fiind viețuitor al Mănăstirii Putna în jurul anului 1676, Ghervasie Ieromonahul

alcătuiește o serie de colecții de cântări bisericești, în care transpune unele cântări de la
Vecernie, Utrenie și Sfânta Liturghie, din notație psaltică, în notație liniară, sistem grafic
muzicale inedite de la mănăstirea Putna..., p. 1259; Octavian Lazăr-Cosma, Hronicul muzicii româneşti,
volumul I..., p. 165; Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, volumul I (A-C), Editura Muzicală,
123
Gheorghe C. Ionescu, Lexicon al tuturor celor care, de-a lungul veacurilor, s-au ocupat de muzica de
tradiţie bizantină în România, Editura Diogene, Bucureşti, 1994, p. 176; Viorel Cosma, Muzicieni din
România. Lexicon, volumul IV (H-J), Editura Muzicală, București, 2001, p. 113.
124
Gheorghe Ciobanu, Școala muzicală de la Putna..., p. 16; Gheorghe Ciobanu, Studii de Etnomuzicologie
și Bizantinologie, volumul I..., p. 275.
34
folosit în acele vremuri de către ruși și polonezi. Folosirea lucrărilor sale nu au reușit să se
impună în serviciul liturgic, semiografia bizantină având rădăcini adânci în acest spațiu 125.
I.4.2. Manuscrisele muzicale de la Putna, nestemate ale culturii universale
Arta scrierii manuscriselor alături de celelalte arte specifice evului mediu românesc
s-a dezvoltat şi a lăsat urme concrete în mănăstirile din ţările române, în care s-au
manifestat de cele mai multe ori într-un desăvârşit anonimat, artişti de mare valoare. Dintre
toate manuscrisele muzicale aflate în ţara noastră, de un viu interes s-au bucurat cele
cunoscute ca aparţinând Şcolii muzicale de la Putna. Asupra acestora muzicologii din ţară
şi de peste hotare şi-au îndreptat atenţia într-un mod cu totul deosebit mai cu seamă în
ultimele patru decenii, stârnindu-se chiar unele controverse asupra originii lor. În
momentul de faţă se cunosc 12 manuscrise126, după conținut Antologhioane, aparţinând
Şcolii muzicale de la Putna, după cum vom vedea în paginile următoare.
Notaţia muzicală folosită în aceste manuscrise este notaţia neobizantină sau
cucuzeliană, practicată în Bizanţ, cu toate semnele ei caracteristice127. Cântările cuprind
largul repertoriu al sărbătorilor de peste an, de la principalele servicii de cult: vecernii,
utrenii, liturghii, psalmi, tropare, stihiri, irmoase calofonice, megalinarii, slave, anixandare,
polielee, prochimene, aleluiale, heruvice, chinonice, trisaghiaone, axioane, răspunsuri mari
de le toate cele trei Liturghii ortodoxe, fiind acoperite toate cele trei stiluri muzicale:
irmologic, stihiraic şi papadic. Cu toate că limba slavonă apare în însemnările marginale de
pe manuscrise, iar o parte din cântări sunt bilingve, geacă şi slavonă, ponderea o deţin
cântările în limba greacă. Gheorghe Ciobanu demonstrează acest lucru exprimând
procentual cântările din manuscrisele putnene: cântări în limba greacă 91,60%, cântări în
limba slavonă 8,40%128.
125
Gheorghe C. Ionescu, Muzica bizantină în România. Dicționar cronologic..., p. 43.
126
Ultimul manuscris aparținând Școlii muzicale de la Putna, Manuscrisul 1060 de la Universitatea catolică –
Institutul de studii lingvistice Lvov, Ucraina, a fost descoperit abia la sfârșitul anului 2003 de către Părintele
Arhimandrit Clement Haralamb, starețul Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi din Iași, împreună cu domnul Traian
Ocneanu, directorul Centrului de studii bizantine din Iași. A fost prezentat în premieră la cel de-al 11-lea
Congres internațional de muzică bizantină, Iași, 3-5 mai 2004, de către doamna Prof. Univ. Dr. Gabriela
Ocneanu și publicat, tot de către ea, în „Acta Muzicae Byzantinae” volumul VIII, Centrul de Studii
Bizantine, Iași, 2005, p. 80-91, cu titlul Al XII-lea manuscris din Școala de la Putna-manuscrisul de la Lvov.
127
Titus Moisescu, Prolegomene bizantine. Muzica bizantină în manuscrise şi carte veche românească ... , p.
41.
128
Gheorghe Ciobanu, Studii de Etnomuzicologie și Bizantinologie, volumul II ... , p. 65. Procentajul este
făcut înainte de descoperirea Manuscrisului 1060 de la Lvov.
35
Inventarele autorilor greci prezenţi în manuscrisele putnene sunt foarte ample şi
cuprind principalii reprezentanţi ai imnografiei şi muzicii bizantine din secolele XIII-XVI:
Ioan Glykys, Ioan Cucuzel, Ioan Kladas, Manuel Hrisafes, Agalianos, Agathonos,
Gherasimos, Xenos Corones, Moschianos, Foca Dekianos, Redestinos Loghiu, Theodulos.
În ciuda acestui număr mare de autori greci prezenţi în manuscrisele de la Putna, din totalul
de 480 de cântări, 190 sunt creaţii ale autorilor români: Evstatie Protopsaltul, Dometian
Vlahul şi Theodosie Zotica, la care se adaugă alte câteva creaţii ale Ieromnahului Antonie
şi diaconului Macarie de la Dobrovăţ129.
Un alt lucru foarte important în legătură cu manuscrisele de la Putna este faptul că
patru dintre ele conţin propedii, considerate pe bună dreptate „cele dintâi însemnări
teoretice muzicale cunoscute până acum în codicele medievale româneşti”130:
Antologhionul lui Evstatie din 1511, Antologhionul lui Antonie din 1545, Antologhionul
de la Leipzig, ante 1574 şi Antologhionul B 283 de la jumătatea secolului al XVI-lea, aflat
la București.
În continuare vom face o prezentare a celor 12 manuscrise care constituie
inestimabilul tezaur muzical putnean, începând cu cele 5 manuscrise aflate în România și
continuând cu celelalte 7, răspândite în diferite biblioteci din Europa.
1. Manuscrisul 56/544/576-Putna I131, legat împreună Manuscrisul Putna II şi
publicat împreună cu el. Este un Antologhion realizat de un copist anonim la începutul
secolului al XVI-lea. Coperțile sunt confecționate din scoarțe de lemn de tei îmbrăcate în
piele de culoare roșcată. Pe suprafața scoarțelor sunt încrustate chenare cu motive florale.
Dimensiunea manuscrisului este de 20,5 x 14 cm. Hârtie cu filigran, 13 rânduri de neume
și text pe pagină scrise cu cerneală neagră și roșie. Cuprinde cântări la Vecernie, Utrenie și
cele trei Sfinte Liturghii. Se află în Biblioteca mănăstirii Putna132.
Manuscrisul 56/544/576-Putna II, reprezintă un Antologhion copiat de un anonim
în prima jumătate a secolului al XV-lea, probabil la mănăstirea Neamţ, din care descinde
Şcoala putneană. A fost legat mai târziu cu manuscrisul Putna I, filele 1-84, numerotarea sa
fiind în continuare 85-160. Cele două părţi ale manuscrisului sunt legate împreună, în două
129
Titus Moisescu, Putna, centru de cultură muzicală medievală românească, în „Studii de muzicologie”,
volumul XVII, Editura Muzicală, Bucureşti, 1983, p. 187. De asemenea procentajul este făcut înainte de
descoperirea Manuscrisului 1060 de la Lvov.
130
Titus Moisescu, Gramatică de muzică bizantină I.Vaticanus Barberimus graecus 300 (secolul XV), în
„Studii şi cercetări de istoria artei”, Seria teatru-muzică-cinema, tom 40, Editura Academiei Române,
131
Vezi anexele 1 și 2.
132
Gheorghe Ciobanu, Marin Ionescu, Titus Moisescu, Manuscrisul nr.56/544/576 I de la mănăstirea Putna,
Antologhion, în „Izvoare ale muzicii româneşti”, volumul III, documenta, Editura Muzicală, Bucureşti, 1980.
36
scoarţe de lemn de tei, îmbrăcat în piele de culoare roşcată, care cu timpul s-a închis,
devenind maronie. Dimensiunea manuscrisului este de 20,5 x 14 cm. Hârtie cu filigram, 14
rânduri de neume și text pe pagină scrise cu cerneală neagră și roșie. Cerneala folosită în
ambele manuscrise este neagră, pentru semnele fonetice ale notaţiei muzicale şi pentru
textul literar, şi roşie, pentru frontispicii, iniţiale, rubrici, însemnări tipiconale. Conține
cântări la Liturghia din Sâmbăta patimilor, chinonice, stihiri, cântări calofonice.
O particularitate a manuscrisului Putna II o constituie aşa numitele anagrame, cântări
anagramate, prezente aici din abundenţă; din cele 54 de cântări câte au rămas în manuscris,
29 sunt anagramate. Prin anagramă se înţelege de obicei, schimbarea ordinii literelor într-
un cuvânt sau a cuvintelor într-o frază, în scopul obţinerii unui alt cuvânt sau a unei alte
fraze. În cazul anagramelor din acest manuscris nu este vorba de aşa ceva, ci de începerea
cântării cu o altă frază sau cu o altă parte de frază decât cea firească începutului real şi
normal al textului poetic al cântării respective, cel mai adesea cu ultima frază sau cu o
parte din aceasta, dar şi cu o a doua frază, sau cu una de la mijlocul cântării. În multe
cazuri autorul cântării anagramate nu rămâne la acest început, ci recreează textul pur şi
simplu, folosind însă numai conţinutul poetic iniţial, original. Manuscrisul se află în
Biblioteca mănăstirii Putna 133.
2. Manuscrisul Dragomirna 1886134 este un Antologhion, scris de un copist
anonim, pe la jumătatea secolului al XVI-lea. După părerea specialiștilor, acest manuscris
a fost alcătuit la mănăstirea Putna şi face parte, ţinând seama de structură, conţinut, grafie,
autori, din cele 12 manuscrise rămase de la Şcoala muzicală de la Putna. Iniţial
manuscrisul a avut cel puţin 288 de file, pe când acum are doar 139, multe dintre ele din
cauză că au fost rupte de la cotor, au fost încorporate în cuprins în mod haotic135. Coperțile
exterioare sunt din lemn, îmbrăcate în piele de culoare maro închis, cu chenare şi motive
florale pe ambele feţe exterioare. Dimensiunea manuscrisului este de 20,4 x 15,4 cm, hârtie
de semipergament ușor gălbuie cu trei filigrane distincte: un cap de bou cu cruce, o sabie, o
arbaletă, cu 11 rânduri de neume și text pe pagină. Cerneala folosită în manuscris este
neagră, pentru semnele fonetice ale notaţiei muzicale şi pentru textul literar, şi roşie, pentru
133
Gheorghe Ciobanu, Marin Ionescu, Titus Moisescu, Școala muzicală de la Putna. Manuscrisul nr.
56/544/576 I. P. II. Stihirar. Transcrieri în notație liniară de Gheorghe Ciobanu, Marin Ionescu, Titus
Moisescu, în „Izvoare ale muzicii românești”, volumul III B, transcripta, Editura Muzicală, București, 1984;
Diac. Asist. Nicu Moldoveanu, Izvoare ale cântării psaltice în Biserica Ortodoxă Română, manuscrise
muzicale vechi bizantine greceşti, româneşti şi româno-greceşti..., p. 131-279.
134
135
Titus Moisescu, Prolegomene bizantine. Muzica bizantină în manuscrise şi carte veche românească..., p.
45.
37
frontispicii, iniţiale, rubrici, însemnări tipiconale. Antologhionul de la Dragomirna conține
trisaghioane, heruvice, chinonice, iar ceea ce este mai interesant, conține cântări care nu
mai figurează în nici un alt manuscris putnean şi anume: 9 cântări de la liturghie şi 4 stihiri.
De asemenea mai există 4 cântări care mai figurează doar în câteva manuscrise încă
netipărite. Manuscrisul se află în biblioteca Mănăstirii Dragomirna 136.
3. Manuscrisul BAR 283 Antologhion, scris la mijlocul secolului al XVI-lea de
către un copist anonim137. Manuscrisul are 456 de pagini scrise cu neume și text muzical
având coperțile confecționate din lemn, îmbrăcate în piele de culoare maro cu încrustații
florale și chenare de diverse mărimi. Dimensiunea manuscrisului este de 17x10 cm, hârtie
mată de culoare gălbuie cu 9 rânduri de neume și text pe pagină, redate în mod clar, precis
și armonios. Pentru scrierea manuscrisului a fost folosită cerneală neagră, la neume, text,
numerotarea paginilor, și cerneală roșie, pentru titluri, chenare, ftorale, mărturii. Codexul
cuprinde un număr de 75 de cântări care se practică la Vecernie, Utrenie și Sfânta
Liturghie. Manuscrisul se află în București la Biblioteca Academiei Române138.
4. Manuscrisul BAR 284 Antologhion scris la mijlocul secolului al XVI-lea de către
un copist anonim. Cele 88 de file ale manuscrisului sunt legate între două coperți de lemn
de 14 x 10 cm, îmbrăcate în piele neagră înfrumusețată cu încrustații florale și chenare.
Hârtie cu filigran, cerneala folosită este neagră, pentru semnele fonetice ale notaţiei
muzicale şi pentru textul literar, şi roşie, pentru frontispicii, iniţiale, rubrici, însemnări
tipiconale. Antologhionul cuprinde 41 de cântări de la Vecernie, Sfânta Liturghie, stihiri la
sărbătorile mai importante de peste an, cântări anagramate. Manuscrisul se află în
București la Biblioteca Academiei Române 139.
5. Manuscrisul I-26 cuprinzând 241 de file de cântări cu notaţie cucuzeliană şi text,
este Antologhionul lui Antonie Ieromonahul de la Putna. Pe fila 126 a manuscrisului citim
însemnarea: „Am scris această psaltichie eu Ieromonahul Antonie şi protopsalt al
mănăstirii Putna în anul 7053(1545) în zilele lui Gheorghe arhimandritul”. Manuscrisul s-a
aflat pe rând în păstrarea a diferitor persoane sau biblioteci: diaconul Ștefan de la Putna, la
136
44-57; Anne E. Pennington, Music in Medieval Moldavia-Muzica în Moldova medievală, secolul al XVI-
lea..., p. 18-19; Gheorghe Ciobanu, Aspecte ale culturii muzicale în epoca feudală. Câteva manuscrise
bizantine..., p. 57-61; Gheorghe Ciobanu, Școala muzicală de la Putna..., p. 14-20.
137
Gheorghe Ciobanu, Studii de Etnomuzicologie și Bizantinologie, volumul III..., p. 64.
138
Titus Moisescu, Anciens manuscrits musicaux roumains: le manuscrit B 283, Bilioteque de Academie
Roumaine, în „Revue Roumaine de Histoire de Art”, Serie Theatre-musique-cinema, tome XXV, Bucharest,
1988; Petre P. Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R.P.R., volumul I, Editura
Academiei, București, 1959, p. 377-378.
139
64; Panțiru Grigore, Manuscrise muzicale inedite de la Mănăstirea Putna..., p. 1261-1262.
38
sfârșitul secolului XVI; Monahul Veniamin, 1601; Ieromonahul Daniil, 1702; Biblioteca
Academiei Mihăilene din Iași, 1835; ajungând în cele din urmă la Biblioteca Central
Universitară Mihai Eminescu din Iași. Coperțile manuscrisului sunt din lemn de tei,
îmbrăcate în piele maro închis de 15,6 x 10,5 cm. Cerneala folosită de copiști este neagră și
roșie, ca și în celelalte manuscrise putnene. Pe fiecare pagină avem 9 sau 10 rânduri de
neume și text, conținutul fiind alcătuit din cântări la Vecernie, Utrenie, cele trei Sfinte
Liturghii, stihiri, tropare, slave, megalinarii, cântări calofonice. Manuscrisul se păstrează în
Biblioteca Central Universitară Mihai Eminescu din Iași140.
6. Manuscrisul 350 din Muzeul de Istorie din Moscova, conține 158 de file, la care
se adaugă 14 file înstrăinate, aflate în prezent în fondul Bibliotecii Academiei de ştiinţe din
Petersburg, fond Iaţimirski, este de fapt cunoscutul Antologhionul a lui Evstatie scris în
anul 1511. Manuscrisul legat cu un carton gros de 1 cm are coperțile de 17 x 11,6 cm,
acoperite cu piele maro, pe care se află imprimeuri florale stilizate. Pe coperta din spate se
află imprimate o pasăre şi un patruped. Tot aici se află urmele unei curele închizătoare.
Cerneala folosită este neagră pentru texte şi pentru semnele fonetice, şi roşie pentru rubrici,
iniţiale, însemnări tipiconale, semne hironomice şi mărturii. Limbile folosite sunt greaca şi
slavona.
Manuscrisul 350 este cel mai vechi manuscris muzical cunoscut până acum, scris de
un român pentru români. Melodiile sunt toate în stil bizantin, 49 dintre ele fiind creaţii ale
lui Evstatie Protopsaltul. Conţine în total 177 de cântări, dintre acestea, 89 de cântări sunt
cu text slavon, iar 86 cu text grecesc. Acestora li se adaugă un axion bilingv şi un
teretismos. Manuscrisul se păstrează în Biblioteca Muzeului Istoric de stat din Moscova,
fond P.I. Sciukin141.
7. Manuscrisul 13.3.16 de la Biblioteca Academiei de științe din Leningrad fond
Iațimirski. La această bibliotecă se află de fapt cele 14 pagini care lipsesc, fiind sustrase în
mod fraudulos, din manuscrisul 350 păstrat în Biblioteca Muzeului Istoric de stat din
Moscova, fond P.I. Sciukin. Fiind parte integrantă a manuscrisului 350, acesta nu poate fi
considerat un manuscris propriu-zis, distinct, totuși, având în vedere faptul că el se află
140
Gheorghe Ciobanu, Marin Ionescu, Titus Moisescu, Manuscrisul I-26/Iaşi, Antologhion din Biblioteca
centrală universitară „Mihai Eminescu”Iaşi...; George Breazul, Pagini din istoria muzici românești,
volumul II..., p. 39-41; Ștefan Bărsănescu, Pagini nescrise din istoria culturii românești (sec. X-XVI),
Editura Academiei R.S.R., București, 1971, p. 235-244; Titus Moisescu, Cântarea monodică bizantină pe
teritoriul României. Prolegomene bizantine, volumul II, Editura Muzicală, București, 2003, p. 29-34.
141
Gheorghe Ciobanu, Marin Ionescu, Antologhionul lui Evstatie Protopsaltul Putnei, în „Izvoare ale muzicii
româneşti”, volumul V, documenta, Editura Muzicală, Bucureşti, 1983; Gheorghe Ciobanu, Studii de
Etnomuzicologie și Bizantinologie, volumul I..., p. 265-286.
39
catalogat într-o altă bibliotecă față de întregul său, muzicologii și bizantinologii, l-au
numerotat ca manuscris distinct, făcând parte din cele 12 manuscrise descoperite până
acum, care apațin Școlii muzicale de la Putna142.
8. Manuscrisul 1102 este un alt Antologhion a lui Evstatie Protopsaltul datat 1515.
Codicele este legat în scoarțe de lemn, îmbrăcate în piele neagră, încrustată pe ambele fețe
cu chenere geometrice și florale, având dimensiuni de 16,5 x 10,5 cm. Hârtie cu filigran,
reprezentând o balanță, 10 rânduri de neume și text pe fiecare pagină, filele fiind
numerotate manual, cu cerneală violetă, în colțul din dreapta sus, de la 1 la 297.
Antologhionul cuprinde un număr de 99 de cântări, dintre care 61 sunt cântări la Vecernie,
Utrenie și Sfânta Liturghie, iar restul sunt stihiri din perioada Octoihului, Triodului și
Penticostarului, Irmoase calofonice și megalinarii. Manuscrisul se păstrează la Biblioteca
Muzeului Istoric de stat din Moscova, Colecția Sinodală143.
9. Manuscrisul 258 aflat în Biblioteca Mănăstirii Leimonos din insula Lesbos-
Grecia, semnalat de Anne E. Pennington144 şi de Dimitri Conomos145, este un
Antologhionul scris de diaconul Macarie de la Dobrovăț. Manuscrisul este format propriu-
zis din două codexuri diferite, independente, scrise în epoci diferite şi de copişti diferiţi,
prin legarea acestora laolaltă. Filele 1-144 cuprind o „Antologie de cântări” din prima
jumătate a secolului al XVII-lea, cu neume bizantine şi text în limba greacă, scrise de un
copist anonim, iar filele 145-418 cuprind Antologhionul lui Macarie de la Dobrovăţ.
Manuscrisul are coperțile din lemn îmbrăcat în piele de culoare neagră, dimensiuni 15,5 x
10,5 cm, hârtie gălbuie cu filigran. Cuprinde cântări de la Vecernie, Utrenie, Sfânta
Liturghie, precum şi un aşa-zis Stihirar cu cele mai importante stihiri ce se cântă la
sărbătorile de peste an. Cerneala folosită de Macarie este de culori diferite: neagră, roşie şi
aurie.
Repertoriul tematic al Manuscrisului de la Dobrovăţ este alcătuit din 117 cântări,
fiind după Antologhionul lui Evstatie din 1511, care cuprinde 177 de cântări, unul dintre
cele mai cuprinzătoare manuscrise putnene. În general, cântările sunt grupate pe servicii
142
Viorel Munteanu, Irina Zamfira Dănilă, Repere sintetice. Școala muzicală de la Mănăstirea Putna-
Suceava, în Catalogul de muzică sacră din Moldova – secolele XI-XX, volumul I..., p. 25-49.
143
Protipsaltul Putnei, în „Studii şi cercetări de istoria artei”, Seria teatru-muzică-cinematgrafie, tom XXXVIII,
Bucureşti, 1991, p. 15-40; Titus Moisescu, Muzica bizantină în spațiul cultural românesc, Editura Muzicală,
București, 1996, p. 127-148; Cornel Buescu, Scrieri și adnotări despre muzica românească veche, Editura
Muzicală, București, 1985, p. 42-45.
144
Anne E. Pennington, Music in Medieval Moldavia-Muzica în Moldova medievală, secolul al XVI-lea..., p.
58-99.
145
Dimitri E. Conomos, Mănăstirea Putna şi tradiţia muzicală a Moldovei în secolul al XVI-lea..., p. 226-
227.
40
liturgice şi urmează ordinea în care acestea se succed în cadrul serviciului respectiv, cu
excepţia ultimelor două cântări care au fost probabil adăugate într-un spaţiu rămas liber.
Interesant este faptul că din cele 177 de cântări cât cuprinde manuscrisul, 15 cântări apar
numai în acesta, nefiind cunoscute încă în alte manuscrise care au circulat la noi în ţară: 6
prochimene, 3 chinonice duminicale şi alte 6 cântări. Textul literar scris sub neumele
muzicale este în limba greacă, cu excepţia a două cântări care au text în limba slavonă. Din
cei 40 de autori identificaţi în cele 11 manuscrise putnene, 26 dintre aceştia apar în
manuscrisul lui Macarie, atribuinduli-se 90 de cântări; la 53 de cântări numele autorilor a
fost identificat în manuscris iar la 37 de cântări numele autorilor a fost preluat din alte
codexuri putnene146.
10. Manuscrisul 816 din fondul Bibliotecii Muzeului de Arheologie și Istorie
bisericească din Sofia, Bulgaria, a fost realizat pe 234 de file de un copist anonim, în
perioada de mijloc a secolului al XVI-lea. Nefiind legat în coperți, au dispărut din
cuprinsul lui câteva file iar o parte au fost rânduite greșit. Numerotarea manuscrisului este
făcută manual, în partea de jos a fiecărei pagini, la mijloc, cu cifre arabe. Grafia muzicală
este unitară, bine proporționată, cu 11 rânduri de neume și text pe fiecare pagină. Copistul
folosește în redactarea codexului cerneală roșie și neagră. Cântările din cuprins sunt în
număr de 162, reprezentând imne de la Vecernie, Utrenie, cele trei Sfinte Liturghii,
chinonice duminicale și chinonice săptămânale147.
11. Manuscrisul slavon 12 din fondul Bibliotecii Unversităţii Karl Marx din
Leipzig-Germania, identificat de Jorgen Raasted, este un Antologhion, scris înainte de anul
1570, despre a cărui copist nu avem informații. Manuscrisul are 134 de file, numerotate de
la 1 la 134, fiindu-i adăugate la început trei file numerotate I, II, III pe care sunt scrise
câteva însemnări de către copişti, psalţi sau proprietari. Spre deosebire de alte manuscrise
putnene, aflăm în paginile Ms. Leipzig 12, câteva texte de cântări notate fără neume
muzicale: Apărătoare Doamnă, Cuvine-se cu adevărat, De Tine se bucură. La început
manuscrisul are şi o propedie, cu un conţinut destul de sumar: numele semnelor şi
ftoralelor, lucrarea semnelor urcătoare şi coborâtoare, încheindu-se cu o cântare model de
paralaghie. Este legat în scoarțe de carton gros, îmbrăcate în pânză fină de culoare bej de
146
Titus Moisescu, Manuscrisul de la Dobrovăţ, Ms.258/Leimonos...; Sebastian Barbu-Bucur, Un manuscris
de proveniență românească la Mănăstirea Leimonos din Lesbos..., p. 93-106.
147
Titus Moisescu, Un ancien manuscrit musical de la Putna:Ms.816/S, în „Revue Roumaine de Histoire de
Art”, Serie Theatre-musique-cinema, tome XXVII, Bucharest, 1990, p. 3-40; Titus Moisescu, Muzica
bizantină în spațiul cultural românesc..., p. 151-207.
41
16,7 x 11 cm dimensiune. În cuprinsul acestui manuscris avem 54 de cântări: 52 cu texte în
limba greacă și numai două cu textul în limba slavonă.148
12. Manuscrisul 1060 este ultimul manuscris descoperit până acum din manuscrisele
care aparțin Școlii muzicale de la Putna. A fost descoperit abia la sfârșitul anului 2003 de
către Părintele Arhimandrit Clement Haralamb, starețul Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi din
Iași, împreună cu domnul Traian Ocneanu, directorul Centrului de studii bizantine din Iași
și doamna Prof. Univ. Dr. Gabriela Ocneanu, care s-a ocupat de aducerea lui în actualitate.
Codexul este alcătuit din 166 de file numerotate cu cifre arabe scrise cu creion
albastru în colțul din dreapta sus al fiecărei foi, fiecare pagină având 9 rânduri de neume și
text. Coperțile de 11,9 x 16,5 dimensiune, sunt din lemn de tei îmbrăcate în piele de
culoare maro închis. Copistul folosește în copierea manuscrisului cerneală de culoare roșie
și neagră. Conține cântări de la Vecernie, Utrenie, cele trei Sfinte Liturghii, cântări la
Praznice Împărătești. Manuscrisul se păstrează în Biblioteca Universității catolice –
Institutul de Studii lingvistice Lvov, Ucraina149.
Semiografia, formele melodice, cadenţele, mărturiile, ftoralele, se încadrează
caracteristicilor muzicii putnenilor, a căror contribuţie la evoluţia muzicii bizantine pe
teritoriul patriei noastre este specifică, evident creatoare, într-un anumit spirit de sinteză, ce
diferenţiază de cea a altor centre muzicale din ţările ortodoxe. Manuscrisul 1060 de la
Lvov, Ucraina, contribuie şi el prin conţinut şi formă de prezentare, la potenţarea acestei
idei de originalitate, de evoluţie constantă pe o perioadă de mai bine de un secol, a muzicii
putnenilor, care au preluat într-un mod creator muzica ce s-a practicat în Bizanţ.
Deşi din punct de vedere istoric Imperiul Bizantin dispăruse, arta muzicii practicată
secole de-a rândul în marile centre bizantine, a continuat să existe, printre altele şi în
manuscrisele putnene, care stau mărturie în acest sens. Prin cele 12 manuscrise identificate
ca aparţinând Şcolii muzicale de la Putna, secolele XV-XVI, muzica românească şi-a
argumentat patrimoniul cu lucrări de mare interes istoriografic, cu opere ale unor creatori
profesionişti în adevăratul sens al cuvântului, care au practicat în mănăstiri şi în şcolile
mănăstireşti din Principatele Române, arta muzicii bizantine şi de tradiţie bizantină.
Descoperirea şi punerea în valoare a tezaurului putnean s-a făcut în timp şi progresiv, încât
148
Titus Moisescu, Manuscrisul de la Leipzig nr.12, Antologhion...; Nicu Moldoveanu, Muzica în Moldova
secolului al XVI-lea. Mărturii noi, în „Biserica Ortodoxă Română”, XCVII (1979), nr. 9-12, p. 1193-1222.
149
Gabriea Ocneanu, Al XII-lea manuscris din Școala de la Putna-manuscrisul de la Lvov, în „Acta Muzicae
Byzantinae”, volumul VIII, Centrul de Studii Bizantine, Iași, 2005, p. 80-91; Gabriea Ocneanu, Apartenența
manuscrisului 1060 de la Lvov la Școala de la Putna, în „Artes”, volumul 5, Editura Artes, Iași, 2005, p. 27-
43; Traian Ocneanu, The School of Medieval Chant at the Monastery of Putna. Current State of Romanian
Research, în „Acta Muzicae Bizantinae”, volumul VIII, Centrul de Studii Bizantine, Iași, 2005, p. 122.
42
precauţia ne obligă să lăsăm loc pentru eventualele surprize pe care ni le poate oferi
viitorul, cunoscut fiind faptul că, mai există încă fonduri arhivistice necunoscute. De-a
lungul anilor, cifra documentelor putnene a tot sporit, cel de-al 12-lea manuscris putnean
fiind cunoscut doar în ultimii 11 ani. Dar, în baza a ceea ce se cunoaşte până în prezent s-
au putut trage concluziile de mai sus, care pot fi sporite doar cantitativ, reperele mari ale
acestui puternic şi unic în felul lui, centru muzical românesc de practicare, învăţare şi
scriere a muzicii bizantine, fiind stabilite pe baza a ceea ce se cunoaşte până în prezent150.
I.5. Școala de la Dragomirna
La puţini kilometri de Suceava, vechea cetate de scaun a Moldovei lui Ştefan, din
şoseaua naţională se desparte un drum lăturalnic care, străbătând Mitocul Dragomirnei,
şerpuieşte printre colinele domoale şi după o cotitură, dezvăluie pe neaşteptate panorama
ctitoriei lui Anastasie Crimca, înconjurată de verdele întunecat al brazilor, printre care
sclipesc strălucirile heleşteului din spatele mănăstirii. Dincolo de frumuseţea peisajului, de
neobişnuitul locului ceea ce produce o impresie de neuitat este eleganţa ciudată a
monumentului cu rigori geometrice de un mare rafinament, cu o siluetă unică, prin
proporţiile şi unitatea volumului, printre toate celelalte monumente moldoveneşti
medievale.
Data tradiţională a întemeierii Dragomirnei este 1602. În acest an, apropiat unificării
celor trei Ţări Româneşti sub sceptrul lui Mihai Vitezul, se construieşte biserica mică a
mănăstirii. Lupta pentru preluarea puterii a clanurilor boiereşti, a fost purtată prin avere dar
şi prin cultură, care a devenit instrumentul ce justifica aceste lupte. În aceste condiţii,
mănăstirea Dragomirna „apare aproape ca un manifest”151. La peste cinci ani de la
construirea bisericii mici, se construieşte, între anii 1607-1609, biserica mare a mănăstirii
cu hramul simbolic al Pogorârii Duhului Sfânt. Dimensiunile, preţiozitatea, materialelor,
bogăţia podoabelor, unicitatea formelor şi proporţiilor, toate situează ctitoria mitropolitului
în afara seriei şi o separă chiar de mult iubita şi mult îmbogăţita ctitorie a Movileştilor de
la Suceviţa152.
150
Pentru o descriere sistematică a manuscriselor Școlii muzicale de la Putna și o bibliografie aproape
exhaustivă în acest sens, vezi Catalogul de muzică sacră din Moldova – secolele XI-XX, volumul I..., p. 53-
91.
151
Ioan Miclea, Radu Florescu, Dragomirna, Editura Meridiane, Bucureşti, 1976, p. 7.
152
Ioan Miclea, Radu Florescu, Dragomirna..., p. 8.
43
Deși mărturiile istoriei referitor la existența unei școli în sensul propriu-zis al
cuvântului sunt puține, putem spune totuși că, alături de şcoala de la Putna, la Dragomirna
s-a desfăşurat cam în aceeaşi epocă şi mai târziu o intensă activitate artistică, mai ales în
ceea ce priveşte manuscrisele cu miniaturi. Criticul de artă Dr. Popescu-Vâlcea referindu-
se la perioada în care a păstorit Anastasie Crimca și la manuscrisele cu miniaturi realizate
de acesta sau sub îndrumarea sa spune: „În nici un loc de pe pământul ţării noastre nu s-au
copiat şi împodobit atâtea manuscrise ca la Dragomirna. Nicăieri nu s-a dat o mai mare
atenţie unei astfel de creaţii artistice concetrând în acest scop totul: mână de lucru,
mijloace materiale şi tot felul de bogăţii. Nicăieri nu s-au consumat mai multe culori, mai
mult argint şi mai mult aur ca la Dragomirna”153.
Dacă s-au scris sau nu la Dragomirna manuscrise muzicale în perioada medievală nu
avem dovezi clare. Cert este însă că în biblioteca acestei mănăstiri, se păstrează la cota
1886, manuscrisul muzical numit Antologhionul de la Dragomirna. Acesta este, după
părerea unanimă a specialiştilor, un manuscris putnean, scris la mănăstirea Putna şi făcând
parte, ţinând seama de structură, conţinut, grafie, autori şi maniera de prezentare, din cele
12 manuscrise rămase de la Şcoala muzicală de la Putna. Este un Antologhion pentru că
adună în cuprins cântări de la Utrenie, Liturghie şi, într-o mare cantitate, stihirile destinate
sărbătorilor mai importante de peste an. Fiind un manuscris ce a suferit cel mai mult din
pricina trecerii prin vreme, deterioarat, descompletat, jefuit chiar, ne lasă impresia sigură
că la origine conţinea şi o propedie.
Iniţial, manuscrisul a avut cel puţin 288 de file, pe când acum întruneşte doar 139 de
file, multe din ele, din cauză că au fost rupte de la cotor, au fost încorporate în cuprins în
mod haotic. Cel care a numerotat manuscrisul nu era muzician şi a făcut o numerotare
greşită, întâmplătoare, a filelor pe care le-a găsit între cele două scoarţe de lemn154.
Coperțile exterioare sunt din lemn, îmbrăcate în piele de culoare maro închis, cu chenare şi
încrustaţii florale pe ambele feţe exterioare, aşa cum sunt de altfel toate scoarţele
Antologhioanelor putnene. Hârtia este din semipergamet uşor gălbuie. După acest
manuscris există două seturi de fotocopii:
- în Biblioteca Centrală de Stat din Bucureşti, înregistrate la nr. inventar 28565 –
fotocopii, executate de fotoreporterul Dumitru Panait, în decembrie 1970. Aceste fotocopii
153
G. Popescu-Vâlcea, Anastasie Crimca, Bucureşti, 1972, p. 8.
154
45.
44
a fost încorporate în album, în ordinea propusă a fi corectă, la baza tuturor referirilor, la
circulaţia cântărilor, la autori, la textele cântărilor;
- în Biblioteca Uniunii compozitorilor şi muzicologilor români din Bucureşti,
înregistrată la nr. inventar 22266, achiziţionate de la Gheorhe Ciobanu în anul 1981.
După cum menţionează Titus Moisescu, fiecare din aceste fotocopii din aceste două
biblioteci conţine cu câte patru file mai mult decât manuscrisul original, păstrat la
Dragomirna, deoarece din acest manuscris, după care s-au făcut fotocopiile, manuscris din
care deja lipsea o mare parte după cum am menţionat, au fost sustrase între anii 1971-
1976155, încă patru file. Din cauza vitregiilor suferite de acest manuscris, din cauza
dezordinii în care s-au păstrat filele lui, a numerotării necorespunzătoare a conţinutului,
Ms. 1886 de la Dragomirna, a fost ocolit oarecum de cercetători, iar referirile la foliaţie au
fost întotdeauna prezumtive, neştiindu-se cu precizie locul, începutul sau finalul unor
cântări. Cel care totuşi a încercat o reconstituire a acestuia este Titus Moisescu, care
precizează că foliaţia corectă a Antologhionului de la Dragomirna poate fi descifrată în
fotocopiile existente în biblioteca Uniunii compozitorilor şi muzicologilor din Bucureşti156.
Aura culturală a mănăstirii Dragomirna, care excelase sub Anastasie Crimca,
cunoaşte o mare înflorire în vremea mitropolitului Gavriil Calimachi, care încredinţează
conducerea mănăstirii pentru o perioadă de 10 ani marelui reformator al vieţii monahale
din Moldova, anume lui Paisie Velicicovski. Acesta desfăşoară aici o bogată activitate
culturală învăţându-i pe călugări „să copieze, să traducă, să prelucreze cărţile bisericeşti de
157
care se simţea nevoie în Moldova” . Fără îndoială, stareţul Paisie i-a învăţat pe ucenicii
săi de aici şi muzica bizantină, cunoscute fiind înclinaţiile sale în acest sens, mai ales prin
realizările din timpul stăreţiei sale la mănăstirea Neamţ. La Dragomirna, Paisie stabilise o
serie de reguli pentru viaţa călugărească, printre care una prevedea că „la chilii fraţii sunt
datori mai mult decât orice altă nevoinţă să practice rugăciunea lui Iisus. Apoi să cânte
Psalmi, să citească Sfânta Scriptură şi cărţile Sfinţilor Părinţi. Nimeni să nu mai stea fără
ocupaţie în chilie”158.
155
48.
156
56.
157
Vasile Vasile, Dezvoltarea muzicii religioase în timpul stăreţiei Sfântului Paisie Velicicovski cel Mare, în
„Teologie şi Viaţă”, serie nouă, IV (1994), nr. 11-12, p. 93; Mihail Paul, Starețul Paisie de la Neamț,
înnoitorul monahismului, în „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, XXXVIII (1962), nr. 5-6, p. 409-417.
158
Nicolae Iorga, Mănăstirea Neamţului, Neamţ, 1912, p. 43.
45
Din păcate, odată cu ocuparea Bucovinei de către austrieci, la 14 octombrie 1775, cu
o parte din ucenicii săi, cel care aducea în Moldova noile norme athonite, cunoscute în
stagiul său hotărâtor pentru acceptarea lor, trece la mănăstirea Secu şi de aici, în august
1779, la mănăstirea Neamţ, unde paisianismul devine un fenomen de necontestat. Cu toate
acestea, asupra Dragomirnei, rămâne imprimată amprenta culturală a marelui duhovnic,
ucenicii rămaşi aici continuând tradiţia muzicală şi culturală moştenită de la mentorul lor.
Timpul, în general, este cel care, asemenea unei site, osebește ce este valoros de ceea
ce este meschin. Cele dintâi sunt așezate la loc luminos în paginile istoriei iar celelalte cad,
se risipesc și peste ele se așterne inevitabil uitarea. Activitatea muzicală care s-a desfășurat
pe teritoriul Bucovinei până în secolul al XIX – lea nu a căzut pradă uitării. Școli de
renume precum cele de la Suceava, Putna și Dragomirna, dascăli și protopsalți vestiți cu
nume ca Grigore Țamblac, Ioasaf Monahul, cel care a fost adus de la Mănăstirea Neamț de
către Voievodul Ștefan cel Mare pentru a organiza viețuirea cultural-duhovnicească din
Mănăstirea Putna, Dometian Vlahul, Evstatie Protopsaltul, Therodosie Zotica, Diaconul
Macarie de la Dobrovăț, Antonie Ieromonahul și ceilalți ostenitori consemnați sau care au
vrut să rămână anonimi, manuscrisele muzicale, răspândite în diferite biblioteci ale
Europei și descoperite în ultimele decenii de către cercetători pasionați din țară și de peste
hotarele ei, toate acestea sunt consemnate la loc de cinste de către istorici, muzicologi și
bizantinologi. Așadar nestematele muzicale făurite pe teritoriul Bucovinei au trecut proba
timpului și au ajuns în actualitate, fapt care certifică valoarea și importanța lor pentru
cultura și credința neamului românesc.
46
II. Manuscrise muzicale din Bucovina: secolul al XIX-lea și prima
jumătate a secolului XX
II.1. Manuscrisele muzicale din România, sursă de inspirație pentru generațiile

viitoare
Manuscrisele muzicale din România, reprezintă o dovadă de netăgăduit a existenţei

muzicii bizantine pe teritoriul ţării noastre, încă din cele mai vechi timpuri dar, în acelaşi
timp, ele sunt un izvor nesecat din care muzicologia contemporană se adapă permanent şi
care de-a lungul timpului ne-a descoperit treptat bogăţia sa.
Cercetători pasionaţi precum Pr. I.D. Petrescu159, Grigore Panțiru160, Gheorghe
Ciobanu161, Marin Ionescu162, Titus Moisescu163, Arhid. Sebastian Barbu Bucur164, Nicu
Moldoveanu165, au scos la lumină un număr mare de manuscrise muzicale, cu ajutorul
cărora muzicologia românească s-a îmbogăţit considerabil.
Lor li se adaugă alți cercetători, care descoperind anumite manuscrise, le-au
prezentat sau pur și simplu au semnalat existența lor, în diferite articole, studii, lucrări de
159
Pr. I.D. Petrescu, Etudes de paleographie musicale byzantine, volumul I, Editura Muzicală, București,
1967; volumul II, Editura Muzicală, București, 1984; Pr. I.D. Petrescu, Manuscripte psaltice grecești din
veacul al XIII – lea, în „Biserica Ortodoxă Română”, LII (1934), nr. 3-4, p. 180-188.
160
Arhid. Grigore Panțiru, Un manuscris de vârstă milenară, în „Muzica”, XVII (1967), nr. 3, p. 20-25;
Arhid. Grigore Panțiru, Şcoala muzicală de la Putna. 1.Manuscrise muzicale neidentificate. 2.Un vechi imn
despre Ioan cel Nou de la Suceava..., p. 29-67; Arhid. Grigore Panțiru, Manuscrise muzicale inedite de la
Mănăstirea Putna..., p. 1253-1264.
161
Gheorghe Ciobanu, Cultura muzicală bizantină pe teritoriul României până în secolul al XVIII-lea, în
„Studii de Etnomuzicologie și Bizantinologie”, volumul I..., p. 278-286; Gheorghe Ciobanu, Manuscrise
psaltice româneşti din secolul al XVIII-lea, în „Studii de Etnomuzicologie și Bizantinologie”, volumul I..., p.
287-296; Gheorghe Ciobanu, Cultura psaltică românească în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, în „Studii
de Etnomuzicologie și Bizantinologie”, volumul I...; Gheorghe Ciobanu, Manuscrisele muzicale de la Putna
şi unele probleme ale muzicii medievale româneşti, în „Studii de Etnomuzicologie și Bizantinologie”,
volumul II..., p. 293-305.
162
Marin Ionescu, Şcoala muzicală de la Putna. Manuscrisul nr. 56/544/576 de la Mănăstirea Putna:
Antologhion, ediţie îngrijită, prefaţată şi adnotată de Gheorghe Ciobanu, Marin Ionescu şi Titus Moisescu,
Editura Muzicală, Bucureşti, 1980; Marin Ionescu, Un catalog al manuscriselor muzicale de la Putna, în
„Muzica”, nr. 3, Bucureşti, 1992, p. 113-129, lucrare alcătuită în colaborare cu Titus Moisescu.
163
Titus Moisescu, Prolegomene bizantine. Muzica bizantină în manuscrise şi carte veche românească...;
Titus Moisescu, Muzica bizantină în evul mediu românesc..., p. 120-137; Titus Moisescu, Putna centru de
cultură muzicală medievală românească, în „Studii de muzicologie”, volumul XVII, Editura Muzicală,
Bucureşti, 1983, p. 185-198.
164
Sebastian Barbu Bucur, Manuscrise psaltice româneşti şi bilingve în notaţie cucuzeliană în marile
biblioteci din România, în „Biserica Ortodoxă Română”, XCIV (1976), nr. 9-12, p. 1005-1038; Sebastian
Barbu Bucur, Cultura muzicală de tradiţie bizantină pe teritoriul României, în secolul al XVIII-lea şi
începutul secolului al XIX şi aportul original al culturii autohtone...; Sebastian Barbu Bucur, Catalogul
manuscriselor românești de la Muntele Athos, Editura Muzicală, București, 2000.
165
Nicu Moldoveanu, Manuscrise muzicale vechi bizantine din România, în „Mitropolia Olteniei”, XXII
(1971), nr. 9-10, p. 759-769; Nicu Moldoveanu, Izvoare ale cântării psaltice în Biserica Ortodoxă Română,
manuscrise muzicale vechi bizantine greceşti, româneşti şi româno-greceşti..., p. 131-279.
47
doctorat, contribuind și ei astfel la aducerea în actualitate a unei părți din trecutul muzical
românesc. Dintre aceștia amintim pe: Gheorghe C. Ionescu166, autor a două lexicoane de
mare importanță pentru muzicologia și bizantinologia românească; Viorel Cosma167,
profesor la conservatorul din București, autor a unui lexicon în IX volume; Vasile
Vasile168, muzicolog de renume, care a îndrăznit să scrie o Istorie a muzicii bizantine;
Constantin Catrina169, care s-a ocupat de cercetarea manuscriselor psaltice din zona
Brașovului; Stela Sava, cercetător la Institutele de Istoria Artei din București și Köln170;
Nicolae Alexandru Gheorghiță171, profesor la conservatorul din București; Pr. Vasile
Stanciu172, profesor la Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca; Elena Chircev173, profesor
166
Gheorghe C. Ionescu, Lexicon al tuturor celor care, de-a lungul veacurilor, s-au ocupat de muzica de
tradiţie bizantină în România...; Gheorghe C. Ionescu, Muzica bizantină în România. Dicționar cronologic...
; Gheorghe C. Ionescu, Contribuții pe marginea unui manuscris de muzică psaltică tradițională: BAR ms. gr.
9071, în „Studii şi cercetări de istoria artei”, Seria teatru-muzică-cinematgrafie, tom XLII, București, 1995, p.
3-16.
167
Viorel Cosma, Manuscrise muzicale românești în Biblioteca Conservatorului din București, în „Studii de
muzicologie”, nr. 5, București, 1969, p. 269-304.
168
Vasile Vasile, Tezaurul muzical românesc din Muntele Athos, volumul I, Editura Muzicală, București,
2007; Vasile Vasile, Tezaurul muzical românesc din Muntele Athos, volumul II, Editura Muzicală, București,
2008; Vasile Vasile, Manuscrise muzicale românești din Biblioteca Mănăstirii Neamț, în „Catalogul
manuscriselor de muzică sacră din Moldova – secolele XI-XX”, volumul II, Editura Artes, Iași, 2010, p. 71-
174; Vasile Vasile, Manuscrise muzicale grecești din Biblioteca Mănăstirii Neamț, în „Catalogul
manuscriselor de muzică sacră din Moldova – secolele XI-XX”, volumul II..., p.176-326; Vasile Vasile,
Manuscrise muzicale slavone din Biblioteca Mănăstirii Neamț, în „Catalogul manuscriselor de muzică sacră
din Moldova – secolele XI-XX”, volumul II..., p. 328-349, realizat în colaborare cu Ioachim Ivanov și Ilie
Danilov; Vasile Vasile, Manuscrise muzicale în notație kriuki din Biblioteca Mănăstirii Neamț, în „Catalogul
manuscriselor de muzică sacră din Moldova – secolele XI-XX”, volumul II..., p. 362-368, realizat în
colaborare cu Ioachim Ivanov și Ilie Danilov; Vasile Vasile, Catalogul Manuscriselor de muzică bizantină
din Biblioteca Mănăstirii Noul Neamț, aflate în prezent în fondul Arhivei Naționale a Moldovei din Chișinău,
în „Catalogul manuscriselor de muzică sacră din Moldova – secolele XI-XX”, volumul II..., p. 385-462;
Vasile Vasile, Manuscrisele muzicale din biblioteca Mănăstirii Secu, în „Catalogul manuscriselor de muzică
sacră din Moldova – secolele XI-XX”, volumul II..., p. 463-493.
169
Constantin Catrina, Însemnări pe marginea unui manuscris din epoca de românire a muzicii bizantine, în
„Studii şi cercetări de istoria artei”, Seria teatru-muzică-cinematgrafie, tom XXXII, București, 1985, p. 93-
96; Constantin Catrina, Un Irmologhion di prima jumătate a secolului al XIX – lea, în „Muzica”, nr. 1,
București, 1993, p. 113-124; Constantin Catrina, Un manuscris de muzică bizantină semnat de Ilie Fotino, în
„Acta Muzicae Byzantinae”, volumul III, Centrul de Studii Bizantine, Iași, 2001, p. 103-106.
170
Stela Sava, Manuscrise cu vechi neume rusești din BAR, în „Musik des Ostens”, nr. 6, Kassel, 1971; Stela
Sava, Cântările Octoihului vechi rusesc. Un manuscris cu neume al Mănăstirii de la Belaia Krinica,
Salzburg, Musikverlag Emil Katzbichler, 1984.
171
Nicolae Alexandru Gheorghiță, Byzantine chant between Constantinopole and The Danubian
Principalities. Studies in Byzantine Muzicology, Editura Sofia, București, 2010.
172
Pr. Vasile Stanciu, Manuscrise și personalități muzicale din Transilvania (sec. XVII-XVIII), în „Studia
Universitas Babeș- Bolyai”, Teologia Ortodoxă, nr. 1-2, Cluj-Napoca, 1996, p. 53-65.
173
Elena Chircev, Un manuscris anonim de muzică bizantină din colecția bibliotecii Conservatorului
„Gheorghe Dima”, în „Biblioteca și cercetarea”, volumul XIV, Biblioteca Academiei Române filiala Cluj,
Cluj-Napoca, 1990, p. 131-139; Elena Chircev, Manuscrisul grec nr. 953 de la Biblioteca Academiei
Române-investigații preliminare, în „Acta Muzicae Byzantinae”, Centrul de Studii Bizantine, Iași, volumul
IV, nr. 1, 2002, p. 64-69; Elena Chircev, Aspecte ale prezenței semnelor cheironomice în manuscrisul nr. 953
de la B.A.R., în „Acta Muzicae Byzantinae”, Centrul de Studii Bizantine, Iași, volumul V, nr. 1, 2003, p. 85-
89; Elena Chircev, Relația text-diastematică-cheironomie în incipituri și cadențe ale Kekragariilor din două
manuscrise aparținând bibliotecilor clujene, în „Acta Muzicae Byzantinae”, Centrul de Studii Bizantine, Iași,
48
la Academia de muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca; Pr. Petru Stanciu174, profesor la
Seminarul Teologic din Cluj-Napoca; Pr. Mihai Gavril Brie175, de la Facultatea de
Teologie din Oradea; Pr. Vasile Sorin Dobre176, profesor la Facultatea de Teologie din
Sibiu; Ion Bârnea177, profesor la Facultatea de Teologie din Craiova; Pr. Dumitru Bălașa
din Oltenia178; Arhid. Ioan Iovan179, profesor de muzică la Seminarul de la Mănăstirea
Neamț; Gabriela Ocneanu180, profesor universitar, bizantinolog și muzicolog care activează
la Iași; Pr. Ioan Gavrilă181 de la Râmnicu Vâlcea; Pr. Ioan Isăroiu182, de la Facultatea de
Teologie din Pitești; Pr. Marius Moșteanu183, de la Facultatea de Teologie din Constanța;
Pr. Gheorghe Neacșu184, profesor la Facultatea de Teologie din Pitești; Ieromonah Mihail
Harbuzaru185, cercetător pasionat, bun cunoscător al muzicii bisercești de tradiție bizantină,
viețuitor al Mănăstirii Sinaia etc.
În ultimele decenii ale secolului al XX-lea a început o îmbuchetare a acestor
manuscrise, prin alcătuirea unor cataloage sistematice. În acest sens apare în anul 1974
teza de doctorat a Părintelui Nicu Moldoveanu intitulată „Izvoare ale cântării psaltice în
volumul VII, 2004, p. 23-28; Elena Chircev, Palin și Leghe în cântarile liturgice din manuscrisul oriental nr.
365 de la Biblioteca Academiei Române, filiala Cluj-Napoca, în „Acta Muzicae Byzantinae”, Centrul de
Studii Bizantine, Iași, volumul VIII, 2005, p. 128-132; Elena Chircev, Cântări ale stilului papadic în
manuscrisul nr. 365 de la B.A.R. Cluj-Napoca, în „Acta Muzicae Byzantinae”, Centrul de Studii Bizantine,
Iași, volumul IX, 2006, p. 100-105.
174
Pr. Petru Stanciu, Cultura muzicală de tradiție bizantină în centrul Transilvaniei sec. XVIII-XIX, Editura
Renașterea, Cluj-Napoca, 2010.
175
Pr. Mihai Gavril Brie, Manuscrise psaltice din Transilvania în sec. XVII-XVIII, în „Teologia”, VI (2002),
nr. 3-4, Arad, p. 44-48; Pr. Mihai Gavril Brie, Cultura muzicală bisericească de tradiție bizantină din
Crișana, Editura Universității, Oradea, 2006.
176
Pr. Vasile Sorin Dobre, Un manuscris de muzică psaltică din colecția Bibliotecii Academiei de Muzică
Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, în „Revista Teologică”, VII (1997), nr. 1, p. 111-115.
177
Ion Bârnea, Manuscrise psaltice din Eparhia Râmnicului, în „Analele Universității din Craiova”, seria
teologie, VIII ( 2003), nr. 11, p. 46-65.
178
Pr. Dumitru Bălașa, Șase manuscrise psaltice ale lui Anton Pann, în „Mitropolia Olteniei”, VII (1955), nr.
1-2, p. 78-89.
179
Arhid. Ioan Iovan, Manuscrisele de muzică psaltică de la Mănăstirea Neamț, în „Mitropolia Moldovei și
Sucevei”, XXXVI (1960), nr. 9-12, p. 602-614.
180
Gabriela Ocneanu, Propedia unui manuscris bizantin din Iași. Considerații preliminare, în „Byzantion”, I
(1995), Iași, p. 57-67; Gabriela Ocneanu, Gramatica Manuscrisului Bizantin I 19 de la BCU Iași, în
„Byzantion”, II (1996), Iași, p. 77-102; Gabriela Ocneanu, Al XII-lea manuscris din Școala de la Putna-
manuscrisul de la Lvov..., p. 80-91.
181
Pr. Ioan Gavrilă, Muzica bisericească în ținutul Vâlcii. Studiu monografic, Editura Roza Vânturilor,
București, 2010.
182
Pr. Ioan Isăroiu, Un prețios manuscris psaltic din Mănăstirea Clocociov-Slatina, în „Glasul Bisericii”,
LVI (2000), nr. 5-8, p. 182-197; Pr. Ioan Isăroiu, Cultura muzicală românească de tradiție bizantină în
Argeș, secolele XIX-XX, Editura Universității, Pitești, 2004.
183
Pr. Marius Moșteanu, Muzica bisericească în Dobrogea și la Dunărea de Jos de-a lungul veacurilor,
Editura Ex Ponto, Constanța, 2003.
184
Pr. Gheorghe Neacșu, Manuscrise copiate de protopsalți și muzicieni din Fondul Direcției Județene
Vâlcea a Arhivelor Naționale, în „Glasul Bisericii”, LXV (2006), nr. 5-8, p. 381-420.
185
Ierom. Mihail Harbuzaru, Manuscrisele psaltice de la Mănăstirea Sinaia, Editiura Cuvântul Vieții a
Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, București, 2012.
49
Biserica Ortodoxă Română, manuscrise muzicale vechi bizantine, greceşti, româneşti şi
româno-greceşti”. În anul 1999, Alexie Buzera publică lucrarea „Cultura muzicală
românească de tradiţie bizantină din secolul al XIX-lea”, apărută la Fundaţia Scrisul
Românesc din Craiova, în care face o prezentare sistematică a manuscriselor şi tipăriturilor
muzicale din secolul al XIX-lea. O altă lucrare este cea a Prof. Dr. Marcel Spinei, intitulată
„Manuscrise muzicale psaltice bizantine şi de tradiţie bizantină din România” 186, în care
autorul face o catalogare aproape exhaustivă a manuscriselor descoperite în România până
în anul 2005. „Catalogul manuscriselor de muzică sacră din Moldova – secolele XI – XX”,
în două volume, la care au contribuit o serie de specialiști în domeniu precum Pr. conf.
univ. dr. Florin Bucescu, Conf. univ. dr. Constantin Catrina, Prof. univ. dr. Vasile Vasile,
Pr. lect. univ. dr. Alexandrel Barnea, Lect. univ. drd. Irina Zamfira Dănilă, este o altă
lucrare de referință care apare la Iași, în anul 2010. Cea mai nouă apariție în ceea ce
privește catalogarea manuscriselor este „Dicționarul de muzică bisericească românească”,
apărut la Editura Basilica în anul 2003, în care coordonatorii volumului, anume: Pr. prof.
dr. Nicu Moldoveanu, Pr. prof. dr. Nicolae Necula, Pr. prof. dr. Vasile Stanciu, Arhid. prof.
dr. Sebastian Barbu-Bucur, alături de termenii muzicali și biografia muzicienilor din țara
noastră, prezintă pe scurt și manuscrisele descoperite până acum în România.
Pentru manuscrisele din Bucovina, alături de lucrările amintite, descoperiri
importante au făcut Pr. Dr. Florin Bucescu187, Părintele Alexandrel Barnea188, Costel-Mirel
Nechita189, Mihaela Moroșan190, care prin strădania lor au adăugat câteva piese de valoare
în panteonul muzical românesc.
Cu toate acestea, nu putem spune că tezaurul manuscriselor muzicale din România a
fost descoperit în totalitate. Călcând pe urmele înaintaşilor, încercând să clădească în
continuare pe temelia pusă de aceştia, teologi şi muzicieni, continuă munca de cercetare,
pentru a scoate la iveală noi manuscrise. În paginile ce urmează, vom face aşadar o
prezentare a manuscriselor psaltice din secolul XIX și prima jumătate a secolului XX,
aflate în Bucovina, o parte din acestea fiind descoperite deja de specialiştii în domeniu iar
186
Lucrarea apare publicată în două părţi: Partea I în „Biserica Ortodoxă Română”, CXXVIII (2005), nr. 4-6;
Partea a II-a în „Biserica Ortodoxă Română”, CXXIII (2005), nr. 7-12, p. 340-429.
187
Pr. Dr. Florin Bucescu, Cântarea psaltică în Manuscrisele Moldoveneşti din secolul al XIX-lea. Ghidul
manuscriselor psaltice – Moldova, secolul XIX, 2 volume, Editura Artes, Iaşi, 2008.
188
Pr. Alexandrel Barnea, Muzica bisericească în Moldova secolului al XIX-lea, Editura Sf. Mina, Iași, 2009;
Pr. Alexandrel Barnea, Muzica bisericească în Moldova secolului al XX-lea, Editura Sf. Mina, Iași, 2009.
189
Costel-Mirel Nechita, Cultura muzicală bisericească din Bucovina de-a lungul vremii până astăzi, teză de
doctorat în teologie, București, 2009.
190
Mihaela Moroșan, (Monahia Maria), Manuscrise psaltice din Bucovina, Lucrare de diplomă, București,
2010.
50
o altă parte fiind inedite, încercând astfel să contribuim la întregirea tezaurului muzical
românesc și aducerea lui în actualitate.
II.2. Manuscrise muzicale de la Mănăstirea Putna
Mănăstirea Putna este prima şi cea mai importantă mănăstire ctitorită de domnitorul
Ştefan cel Mare fiind situată în Nordul Moldovei în localitatea Putna, judeţul Suceava, la
72 de kilometri de Cetatea de Scaun a Sucevei191.
La data de 4 iulie 1466, Voievodul alege locul pe care va fi zidită Biserica Mănăstirii
Putna, trăgând cu arcul de pe Dealul Crucii. Şase zile mai târziu, începe zidirea acesteia,
lucrare care va fi terminată în anul 1469192. Sfințirea Bisericii Mănăstirii se făcea într-un
cadru deosebit de solemn la 3 septembrie 1470193.
Măreția Mănăstirii este întregită de zidurile de apărare din jurul ei și de clădirile din
incinta acesteia, construcții finalizate în anul 1481. La 15 martie 1484, un incendiu a
distrus chiliile şi a afectat parţial şi biserica. În urma incendiului, Ștefan a poruncit
restaurarea bisericii şi pictarea ei, atât în interior, cât şi în exterior 194.
Dimensiunile şi forma dezvoltată a planului, bogăţia decoraţiei sculptată în piatră,
ceramică sau pictată, ca şi apariţia pentru prima dată în arhitectura medieval românească a
pridvorului şi a arcelor piezişe, îmboltirea naosului, reprezintă caracteristici de bază ale
primei biserici de la Putna, care apare astfel ca un strălucit prototip îmbinând într-o
perfectă sinteză cele mai de seamă realizări ale epocii fiind o ofrandă adusă de marele
voievod lui Dumnezeu și locul în care se odihnește trupul său până în ziua de astăzi195.
În acest important centru cultural s-au copiat manuscrise, au fost realizate miniaturi
prețioase, broderii, obiecte de cult, icoane etc., toate păstrate cu sfințenie de-a lungul
timpului în biblioteca și muzeul mănăstirii196.
191
Gheorghiţă Ciocioi, Pr. Şerban Tica, Amalia Drane, Diana Cristina Vlad, Mihaela Voicu, Ghidul
mănăstirilor din România, Editura Sofia, Bucureşti, 2013, p. 53.
192
Vasile Netea, Putna, un izvor al conştiinţei patriotice româneşti, Piteşti, 1966; Nicolae Iorga, Istoria lui
Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1978, p. 224.
193
Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia Neamul
Românesc, Vălenii de Munte, 1908, p. 54.
194
Mircea Grigoroviţă, Din istoria culturii în Bucovina, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994, p.
172.
195
Cristian Moisescu, Ana Maria Musicescu, Adriana Şirli, Putna, , Bucureşti, 1982, p. 17.
196
Ana Maria Musicescu, Muzeul Mănăstirii Putna, Editura Meridiane, Bucureşti, 1967, p. 8.
51
Din punct de vedere muzical, Mănăstirea Putna a fost, este și cred că va rămâne în
continuare un centru în care muzica bizantină se află la ea acasă. Școala muzicală din
Putna secolului al XVI-lea a rezistat sub diferite forme, de-a lungul timpului, iar astăzi
putem auzi la strana mănăstirii o muzică bizantină de calitate, o muzică care te predispune
la meditație, introspecție și rugăciune. Manuscrisele care aparțin școlii putnene se
păstrează în diferite biblioteci din țară și de peste hotare după cum am văzut în capitolul
anterior.
Astăzi practic, se pare că în biblioteca mănăstirii se află doar patru manuscrise
muzicale: Manuscrisul 56/544/576 Putna I – un Antologhion copiat de către un copist
anonim în prima jumătate a secolului al XVI-lea, legat împreună cu Manuscrisul
56/544/576 Putna II – de asemenea un Antologhion, după unii Stihirar, copiat de un copist
anonim în secolul al XV-lea197, manuscris despre care am vorbit în capitolul precedent;
Manuscrisul românesc 2409, un Antologhion caligrafiat în jurul anului 1814 în notație
hrisantică de către Hristea Georgescu, manuscris pe care nu l-am găsit când am fost la
Mănăstirea Putna dar pe care l-am descris având în vedere consemnările părintelui
Alexandrel Barnea; Manuscrisul românesc 1476, un Antologhion care a aparținut lui
Constantin Ioan Negri din Darabani manuscris pe care de asemenea nu l-am găsit când am
fost la Mănăstirea Putna dar pe care l-am descris având în vedere consemnările părintelui
Alexandrel Barnea și ale domnului Costel Mirel Nechita; Manuscrisul slavon 55/576 IV,
manuscris la care am avut acces și pe care l-am descris pe scurt.
Manuscrisul românesc 2409198
Antologhion, cuprinde: Anixandare, Doamne strigat-am, Doamne miluiește pe

glasul VIII, Cratimarii pe cele VIII glasuri, Axioane praznicale, Lumină lină pe glasul II,
Podobiile celor VIII glasuri, Binecuvântările Învierii, Psalmul 102. Ca autori ai cântărilor
sunt menționați doar Macarie Ieromonahul și Arhimandritul Nikifor. Titlu: „Doamne
strigat-am pe cele opt glasuri practice traduse de d-lui Hristea Grigorescu răposatu care a
fostu cîntărețu alu Sfintei Episcopii Rîmnicu 1814” (f. 2v). Codicograf: Hristea
Grigorescu. Datare: 1814 (2v). Manuscrisul a fost copiat înainte de anul 1814, probabil la
197
Gheorghe Ciobanu, Marin Ionescu, Titus Moisescu, Manuscrisul nr.56/544/576 I de la mănăstirea Putna,
Antologhion...; Gheorghe Ciobanu, Marin Ionescu, Titus Moisescu, Școala muzicală de la Putna.
Manuscrisul nr. 56/544/576 I. P. II. Stihirar. Transcrieri în notație liniară de Gheorghe Ciobanu, Marin
Ionescu, Titus Moisescu... .
198
Pr. Alexandrel Barnea, Muzica bisericească în Moldova secolului al XIX-lea..., p. 138.
52
Râmnicu Vâlcea. Limba pe care o folosește autorul în caligrafierea manuscrisului este
română cu caractere chirilice. Semiografia muzicală folosită de autor este cea hrisantică.
Format: 21 x 14,5 cm, cu 12 rânduri de neume și text pe fiecare pagină. Manuscrisul
cuprinde 30 de file și este legat împreună cu o tipăritură: Teodor Teodorescu, Esstractu din
Teoria Musicii Eclesiastice, Ediția a II-a, București, 1876. Filele 1r și 2r sunt nescrise.
Manuscrisul românesc 1476199
Antologhion, cuprinde: Heruvice la cele trei Sfinte Liturghii, la Joia Mare și la

Sâmbăta Mare, Răspunsuri mari, Axioane Duminicale, Axioane Praznicale, Axion la Joia
Mare, Axion la Sâmbăta Mare, Irmoase calofonice, Slave de la vohodul vecerniei la
diferite sărbători, Slave de la stihoavna diferitelor praznice, Rugăciunea Cela ce în toată
vremea pe glasul V, Rugăciuni pentru ploaie pe glasul VI, Stihiri la diferite sărbători,
Psalmii 3, 33, 66, 145, 70, 21, 12, 13, 127, 50, 1, 14, 83, 25, 2, pe glasul V, Sentința lui
Pilat ce se cântă în Joia Mare la denie pe glasul VIII, Irmos jalnic ce se cântă în Vinerea
Mare pe glasul V, Sfinte Dumnezeule pe glasul III și V, etc. Ca autori ai cântărilor sunt
menționați: Anton Pann, Athanasie Iordănescu, Macarie Ieromonahul, Ioan Zmeu,
Ieromonahul Varlaam de la Mănăstirea Ciolanu, Gheorghe Cociu, Marin Predescu, Vasile
Coman din Brăila, D. Mardare din Vulturești-Vaslui, Nectarie Protopsaltul de la Sfântul
Munte Athos, Victor Ojog, Valerie Ungureanu, Constantin Negru, Dimitrie Suceveanu,
Irinarh Vântu de la Mănăstirea Durău, Vasile Mihăilescu de la Dorohoi, Teodor Stupcanu,
Gherontie Episcopul Constanței, Ștefanache Popescu, Mina Oncescu. Titlu: Colecție de
cântări bisericești aparținînd cîntărețului Constantin Ioan Negri din Comuna Havîrna
Raionul Darabani, Regiunea Suceava, 1957, Scris în al 50-lea an al cîntăreției mele.
Codicograf: Constantin Ioan Negru. Datare: 1957. Manuscrisul a fost copiat în localitatea
Darabani, care în momentul de față se află în județul Botoșani. Limba pe care o folosește
autorul în caligrafierea manuscrisului este română cu caractere latine. Format A 4, caiet
liniat, care cuprinde în total 102 file cu 11-12 rânduri de neume și text pe fiecare pagină,
neumele făcând parte din semiografia hrisantică. Neumele și textul sunt scrise cu cerneală
albastră, caietul find învelit de asemenea în copertă de culoare albastră200.
199
Pr. Alexandrel Barnea, Muzica bisericească în Moldova secolului al XX-lea..., p. 80.
200
Costel-Mirel Nechita, Cultura muzicală bisericească din Bucovina de-a lungul vremii până astăzi..., p.
317.
53
Manuscrisul slavon 55/576 IV201
Irmologhion, cuprinde: Dogmaticele celor opt glasuri, Tropare, Condace, Podobii,

etc. Titlu: în forma actuală nu are titlu dar, având în vedere că în forma sa înițială
manuscrisul a mai avut câteva pagini la început, presupunem că foaia de titlu a fost ruptă
din cotor. Codicograf: Anonim. Datare: Conform cu însemnările de pe fila 8, manuscrisul
se află în Biblioteca Mănăstirii Putna din anul 1844 dar, pe un fragment de hârtie atașat
manuscrisului este consemnat secolul XVIII. Limba pe care o folosește autorul în
caligrafierea manuscrisului este slavonă, cu caractere chirilice. Format 20 x 16 cm, cu 8
rânduri de portativ pe fiecare pagină. Manuscrisul cuprinde 227 de file, numerotate în
creion în dreapta sus recto a filei, cu cifre arabe. Notele muzicale aparțin notației rombice
și sunt scrise cu cerneală neagră ca și textul. Legătură: Coperta este din lemn îmbrăcat în
piele de culoare maro închis fără inscripții speciale. Însemnări: Lipit de forzaț se află un
fragment de hârtie cu următoarele însemnări: „Mt. Putna Mss. 55/576 IV Cercetat și
studiat de mine Prof. Univ. Dan Smîntînescu Conservator Ciprian Porumbescu București
Noiembrie 1963”, pix albastru deschis, limba română, caractere latine; „ În 8 nov. 1997:
R.V.V. din Timișoara fișând și transliterând manuscrisele: prof. Dan Smântânescu – unul
din cei 10 secretari ai lui Nicolae Iorga”, pix albastru închis, limba română, caractere
latine; f. 8 – „A bibliotecei din mănăstirea Putna la anul 1844”, cerneală neagră, limba
română, caractere chirilice; „1845 ...”, creion.
Tot în biblioteca Mănăstirii Putna se află și un exemplar din Psaltichia slavonă a lui
Mihai Ursuleac pe care autorul o scrie în anul 1906, pentru a fi de folos tinerilor înscriși la
Seminarul clerical de la Cernăuți. Exemplarul aflat la Putna este copiat de către elevii
Ilarion Pavel, Victor Berariu și Eugen Jancovschi și cuprinde între coperțile sale 138 de
pagini202.
201
202
326.
54
II.3. Manuscrise muzicale de la Mănăstirea Teodoreni
Mănăstirea Teodoreni întâlnită și sub denumirea de Mănăstirea Todireni, este un

așezământ monahal de maici amplasat în apropierea imediată a municipiului Suceava. A
fost ctitorită în anul 1597 de către postelnicul Teodor Movilă, fratele mai mare al
domnitorului Ieremia Movilă (1595-1606)203. Prima biserică a mănăstirii construită din
lemn, a fost arsă de turci. Pe locul acesteia postelnicul Teodor a ctitorit o mănăstire de
călugări, zidind o nouă biserică de zid204. Mănăstirea a fost înzestrată de ctitor cu
numeroase moșii și sate, Teodorenii devenind una dintre cele mai bogate mănăstiri din
Moldova. Pisania bisericii s-a pierdut, dar pe copertina contrafortului de la absida altarului
se află înscris anul 1597, care indică tocmai data înălțării edificiului205.
Odată cu intrarea Bucovinei sub stăpânire austriacă, mănăstirea a fost desființată,
chiliile sale devenind în timpul războaielor, cazarmă pentru soldați. Mănăstirea Teodoreni
este reactivată abia în anul 1984 iar până în anul 1993 se află într-un amplu proces de
renovare și restaurare206.
În prezent, în incinta mănăstirii se află o bibliotecă, am putea spune destul de
numeroasă, constituită în mare parte din carte veche și manuscrise, fapt pentru care această
bibliotecă este denumită și Fondul de carte veche de pe lângă Mănăstirea Teodoreni din
Suceava207. Aici, alături de numeroasele cărți vechi, în majoritate cărți de slujbă, găsim
diferite manuscrise dintre care amintim: Slujba Sfântului Mucenic Haralambie, tradusă și
scrisă la Mănăstirea Putna, lucrare cusută la sfârșitul unui Octoih tipărit la București în
anul 1746208; Acatistul Sfintei Treimi, manuscris legat la sfârșitul unei cărți românești vechi
întitulată Acatistul și paraclisul Sf. Cruci, tripărită la Sibiu în anul 1802209; Cuvintele
Sfântului Isac Sirul, manuscris din secolul al XVIII-lea, copiat în Moldova210;
Bogorodicină ce cuprinde întru sine canoanele Maicii Domnului, manuscris copiat la
203
Radu Lungu, Mănăstiri ortodoxe româneşti, Editura Paideia, Bucureşti, 2014, p. 37.
204
Mircea Grigoroviţă, Din istoria culturii în Bucovina..., p. 162.
205
Mitropolia Moldovei și Sucevei, Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei,
Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974, p. 251.
206
Mihai Vlasie, Ghidul aşezămintelor monahale ortodoxe din România, Editura Sofia, Bucureşti, 2003, p.
165.
207
Olimpia Mitric, Cartea românească manuscrisă din Nordul Moldovei, Editura Atos, București, 1998, p.
114.
208
Olimpia Mitric, Cartea românească manuscrisă din Nordul Moldovei..., p.118-119.
209
210
55
Mănăstirea Slatina, 6 august 1814211 etc., toate provenind de la parohiile și mănăstirile din
Bucovina.
Alături de manuscrisele și cărțile de slujbă de factura celor menționate mai sus, în
Fondul de carte veche de la Mănăstiea Teodoreni se află și o serie de manuscrise muzicale.
Personal am avut acces la un număr de șapte manuscrise pe care le-am analizat în paginile
următoare, dar cred că există posibilitatea ca pe viitor, în acestă bibliotecă să mai fie
descoperite și alte manuscrise de acest gen212.
Așadar cele șapte manuscrise descoperite până acum la Mănăstirea Teodoreni sunt:
Manuscrisul româno-grecesc nr. 412 – Antologhion, colegat cu Αθνινπζηα Τεο Λεηηνπξγηαο
– Slujba sau Cântările Sfintei Liturghii a lui Petru Lampadarie Peloponezul; Manuscrisul
româno-grecesc nr. 419 – Antologhion; Manuscrisul româno-grecesc nr. 420 –
Antologhion; Manuscrisul româno-grecesc nr. 421 – Antologhion; Manuscrisul româno-
grecesc nr. 422 – Antologhion; Manuscrisul româno-grecesc nr. 424 – Antologhion;
Manuscrisul românesc nr. 409 – Antologie, colegat cu Psaltichia bisericească a lui
Silvestru Morariu Andrievici.
II.3.1. Manuscrisul româno-grecesc nr. 412 – Antologhion, colegat cu Ακολοσθια

Της Λειτοσργιας – Slujba sau Cântările Sfintei Liturghii a lui Petru Lampadarie
Peloponezul213
Număr inventar: 412; cota 6098. Manuscrisul provine de la parohia Grădini. Date
specificate pe un carton atașat manuscrisului. Antologhion, cuprinzând cântări de la
Utrenie, Acatist și Sfânta Liturghie fiind compuse de Petru Lampadarie Peloponezul,
Grigorie Protopsaltul, Konstantin Protopsaltul, Daniil Protopsaltul, Teodor Ecdictul, Ioan
Klada, Hurmuz Hartofilaxul. Titlu: „Αθνινπζηα Τεο – δεηαο θαηίεξαο ιεηηνπξΓηαο, ηνῦ
Χξηηνονκνπ – [Slujba Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii a lui Hrisostom]”. Codicografi: cu
siguranță că manuscrisul are doi copiști. Cel care a copiat prima parte a manuscrisului
pagina 201–280 care rămâne anonim, și cel care a copiat manuscrisul de la f.1 la f.29 (
numerotarea noastră), care, potrivit însemnărilor de la fila 5 și fila 26v poate fi Dumitru
Popovici. Datare: probabil 1866 (f.28v). Limbile folosite: română și greacă cu caractere
211
212
Am aflat de existența fondului de carte veche de la Mănăstirea Teodoreni și implicit de existența
manuscriselor de aici citind cărțile doamnei Olimpia Mitric: Cartea românească manuscrisă din Nordul
Moldovei..., și Manuscrise românești din Moldova. Catalog, volumul II, Editura Junimea, Iași, 2007. Unele
din manuscrisele de la Teodoreni mai apar sub diferite forme la Costel-Mirel Nechita, Cultura muzicală
bisericească din Bucovina de-a lungul vremii până astăzi..., și la Mihaela Moroșan, (Monahia Maria),
Manuscrise psaltice din Bucovina... .
213
56
chirilice și grecești. Inițialele și titlurile cântărilor sunt scrise cu cerneală neagră. La unele
cântări inițialele sunt ordonate modest. Semiografia muzicală folosită în manuscris este
cea hrisantică. Toate semnele sunt scrise cu cerneală neagră. Format: 19,5/13,5 cm; scrisul
este deosebit de îngrijit pentru prima parte a manuscrisului (p. 201–280) și mai modest în
partea a doua (f.1–f.29) cu 10–12 rânduri pe pagină. Paginația se prezintă astfel: de la
pagina 1 la pagina 200 este cartea tipărită a lui Petru Lampadarie; de la pagina 201 la
pagina 243 avem o numerotare în creion în partea de sus pe mijlocul fiecărei pagini, de la
pagina 244 la pagina 280, manuscrisul nu este numerotat în original, l–am numerotat doar
în descriere; după pagina 280 se află ultima parte a manuscrisului copiată mai modest în
comparație cu prima parte, nenumerotată în original, pe care noi am numerotat-o în
descriere, de la f.1 la f.29. Înainte de partea tipărită, avem o filă cu diferite însemnări,
numerotată de noi f.1 și f.1v. Legătură artistică din carton și piele neagră cu cotorul pe
șase nervuri profilate. Coperțile gravate integral cu motive florale. Manuscrisul se
păstrează în stare bună.
Însemnări:
C.1v – „acistăcartiestiame”, creion, caractere latine214.
f.1 – „P.N. 6098”, cariocă roșie; „1870, 20i”, creion.
f.1v – „D. Popovici”, creion, caractere latine.
f.1v – „Anton Stefâ”, cerneală neagră, caractere latine.
f.4v – „Știut să fie ți eu am căutat prea cesta carte fiin ca pisalt de strana mare (I) cu
începere de la I Dechembrie 876, 877 Thevruari 9, Grigorodică”, cerneală albastră,
caractere latine.
f.5 – „Spre eterna mea memorie mă sub scriu pe aceasta carte ca cântăreț la strana mare
(I), D. Popovici”, creion, caractere latine.
f.25v – „D. Popovici cantor”, creion, caractere latine.
f.26v – „Proprietatea mea când ședeam aci[...] 1902 octombrie 4”; „Popovici cantorul
Bisericii din”; „Dumitru”, creion, caractere latine.
f.27 – „1902/903 septembrie”, creion, caractere latine.
f.28 – „Acest heruvicariu este propriu al subscrisului Dimitrie”; „Această carte este
proprie a subscrisului D. Popovici”, creion, caractere latine.
f.28v – „Acest heruvicari este al mieu Dimitrie”, cerneală neagră, caractere latine.
f.28v – „Anul 1866 luna lui noiembrie în 30 zile”, cerneală neagră, caractere latine.
214
În cadrul manuscrisului mai există o serie de însemnări. Nu le-am extras pe toate deoarece unele erau
indescifrabile iar altele erau irelevante pentru cercetarea noastră.
57
f.29v – „Aceista carti esti a me I: D:”, cerneală neagră, caractere latine.
Conținutul muzical-liturgic:
File albe: 6, 6v, 24v, 25, 27v.
p.201 – Ἅγηνο ὁ Θεόο... – Sfinte Dumnezeule..., trisaghion, glasul II, de Gheorghe Critul215;
p.202 – Αιιεινύηα... – Aliluia..., glasul V;
p.203 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul I, de Petru Lampadarie;
p.205 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul III, de Grigorie
Protopsaltul;
p.207 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul IV Di, de Petru
Lampadarie;
p.209 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V, de Petru Lampadarie;
p.211 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VII varis, de Petru
Lampadarie;
p.213 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VIII, de Petru Lampadarie;
p.215 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul I, de Konstantinu
Protopsaltul;
p.219 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VIII, de Konstantinu
Protopsaltul;
p.222 – Αἰλεῖηε ηνλ Κύξηνλ… – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, glasul I, de
Daniil Protopsaltul;
p.225 – Αἰλεῖηε ηνλ Κύξηνλ… – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, glasul VIII, de
p.227 – Ὁ πνηῶλ ηνὺο ἀγγέινπο αὑηνῦ... – Cel ce faci pe îngerii Tăi…, chinonicul de luni,
glasul I de Petru Lampadarie;
p.229 – Δἰο κλεκόζπλνλ αἰώληνλ... – Întru pomenire veşnică..., chinonicul de marți, glasul
VII varis, de Petru Lampadarie;
p.230 – Πνηήξηνλ ζσηεξίνπ... – Paharul mântuirii..., chinonicul de miercuri, glasul IV Di,
de Petru Lampadarie;
p.232 – Δίο πᾶζαλ ηὴλ γῆλ... – În tot pământul…, chinonicul de joi, glasul VIII, de Petru
Lampadarie;
p.234 – Σσηεξίαλ εἰξγάζν… – Mântuire ai lucrat..., chinonicul de vineri, glasul V, de
Petru Lampadarie;
215
Până la pagina 200 inclusiv avem Slujba Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii a lui Hrisostom , carte de
cântări compuse de Petru Lampadarie cu text în limba greacă.
58
p.236 – Μαθάξηνη νὓο ἐμειέμν... – Fericiti sunt cei pe care i–ai ales..., chinonicul de
sâmbătă, glasul V, de Petru Lampadarie;
p.238 – Μὴ ἀπνζηξέςῃο ηὸ πξόζσπόλ ζνπ... – Să nu întorci faţa Ta..., prochimen în Postul
Mare, glasul VIII, de Petru Lampadarie;
p.239 – Ἔδσπαο θιεξνλνκίαλ... – Dat–ai moştenire..., prochimen în Postul Mare, glasul
VIII, de Petru Lampadarie;
p.239 – Răspunsuri mari la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, glasul II, de Ioan
Protopsaltul, limba greacă;
p.245 – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul II;
p.246 – Νῦλ αἱ δπλάκεηο... – Acum puterile..., heruvic la Liturghia Darurilor mai înainte
sfinţite, glasul I, de Teodor Ecdicul;
p.248 – Γεύζαζζε θαὶ ἴδεηε... – Gustaţi şi vedeţi..., chinonic la Liturghia Darurilor mai
înainte sfinţite, glasul I, de Ioan Klada;
p.249 – Θεὸο Κύξηνο... – Dumnezeu este Domnul…, glasul VIII;
p.250 – Θεὸο Κύξηνο... – Dumnezeu este Domnul…, glasul VIII;
p.250 – Τν πξνοηαρζέλ κπζηηθῶο... – Porunca cea cu taină…, tropar la Acatistul Bunei
Vestiri ce se cânta în această variantă la Denia Acatistului din Postul Mare, glasul VIII;
p.252 – Τῇ ὑπεξκάρῳ... – Apărătoare Doamnă..., condac pe larg, glasul VIII;
p.257 – Αιιεινύηα... – Aliluia…, în Postul Mare, pe larg, glasul VIII;
p.258 – Αιιεινύηα... – Aliluia…, în Postul Mare, pe scurt, glasul VIII;
p.258 – Ἱδνῦ ὁ Νύκθηνο... – Iată Mirele..., tropar, glasul VIII;
p.261 – Ὅηε νἵ ἔλδνμνη καζεηαί... – Când slăviţii ucenici..., tropar în Joia mare, glasul VIII;
p.263 – Χξηζηόο Ἀλέζηε... – Hristos a înviat..., tropar pe larg, glasul V;
p.263 – Χξηζηόο Ἀλέζηε... – Hristos a înviat..., tropar pe scurt, glasul V;
p.264 – Ὁ Ἄγγεινο ἐβόα... – Îngerul a strigat..., axion la Învierea Domnului, glasul I;
p.265 – Ἀιιόηξηνλ ηῶλ κεηέξνλ παξζελία... – Străin lucru este maicilor..., axion la Naşterea
Maicii Domnului, glasul VIII;
p.266 – Ο ηόθνο ζνπ... – Naşterea Ta..., axion la Schimbarea la Faţă, glasul IV;
p.267 – Αἱ γελεαί πᾶζαη καθαξίδνκελ ζε... – Neamurile toate te fericesc..., axion la
Adormirea Maicii Domnului, glasul V;
p.268 – Μπζηηθὸο εἰ Θενηόθε ἡ ἐιπίο Παξάδεηζνο... – Rai de taină eşti..., axion la Înălţarea
Cinstitei Cruci, glasul VIII;
59
p.269 – Ἄγγεινη ηὴλ εἴζνδσλ ηῆο Παλαγίνπ... – Îngerii intrarea celei Preacurate..., axion la
Intrarea în Biserică, glasul IV;
p.270 – Μεγάιπλνλ ςπρή κνπ ηὴλ ηηκηνηέξαλ... – Măreşte suflete al meu, pe cea mai
cinstită..., axion la Naşterea Domnului, glasul I, de Petru Peloponezul;
p.271 – Μεγάιπλνλ ςπρή κνπ... – Măreşte, suflete al meu..., axion la Botezul Domnului,
glasul II, de Petru Lampadarie;
p.272 – Θενηόθε ἡ ἐιπίο... – Născătoare de Dumnezeu, nădejdea..., axion la Întâmpinarea
Domnului, glasul III;
p.274 – Θεὸο Κύξηνο... – Dumnezeu este Domnul…, glasul IV;
p.274 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul I, de Grigorie Protopsaltul;
p.278 – Δἰο κλεκόζπλνλ αἰώληνλ... – Întru pomenire veşnică..., chinonicul de marţi, glasul
I;
f.1 – Γνῦινη Κπξίνπ... – Robii Domnului..., polieleu, glasul V, de Petru Lampadarie,
fragment;
f.1v – Γνῦινη Κπξίνπ... – Robii Domnului..., polieleu, glasul V, de Petru Lampadarie
Peloponezul216;
f.4v – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V, de Petru Lampadarie Peloponezul, fragment;
f.5v – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V, numai neume, fragment;
f.7 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V, fragment;
f.7v – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V, de Petru Peloponisiu;
f.8v – Ca pe împăratul..., glasul V;
f.9 – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul V tetrafon;
f.10 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul II, de Hurmuz Hartofilaxul;
f.11 – Ca pe împăratul..., glasul II, de Hurmuz Hartofilaxul;
f.11v – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul III, de Hurmuz Hartofilaxul;
f.12v – Ca pe împăratul..., glasul III, de Hurmuz Hartofilaxul;
f.13 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul IV, de Petru Peloponisiu;
f.14 – Ca pe împăratul..., glasul IV, de Petru Peloponisiu;
f.14v – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V, de Petru Peloponisiu;
f.16 – Ca pe împăratul..., glasul V, de Petru Peloponisiu;
f.16v – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VI, de Hurmuz Hartofilaxul;
216
Ultima parte a manuscrisului, pe care am numerotat-o doar în descriere de la fila 1 la fila 29v, se
deosebște incomparabil de prima parte, fiind scrisă mult mai neglijent, ceea ce ne face să concluzionăm că
este mâna altui copist.
60
f.17v – Ca pe împăratul..., glasul VI, de Hurmuz Hartofilaxul;
f.17v – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VII varis, de Petru Lampadarie;
f.18v – Ca pe împăratul..., glasul VII varis, de Petru Lampadarie;
f.19 – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul V;
f.20 – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul IV;
f.21 – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul III;
f.21v – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VI;
f.22v – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VIII;
f.23v – Măreşte suflete al meu, pe cea mai cinstită..., axion la Naşterea Domnului, glasul I;
f.26 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V, fragment;
f.26v – Hristos se naște…, Catavasia Nașterii, numai text;
f.29v – Pe arătătorul..., la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, numai text;
61
Pentru a ne putea face o imagine mai clară asupra manuscrisului Teodoreni 412, am
extras în facsimil, după cum vedeți mai sus, un fragment din cântarea Sfinte Dumnezeule
aflată pe pagina 201, pe care am transpus-o ulterior în dublă notație.
62
Referitor la fragmentul extras, un prim semn de întrebare ni-l putem pune în legătură
cu autorul acestei cântări: Petru Lampadarie sau Gheorghe Critul? Dar, având în vedere că
manuscrisul este legat împreună cu Slujba Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii a lui
Hrisostom, carte de cântări compuse de Petru Lampadarie iar acest Sfinte Dumnezeule se
află practic pe prima pagină a manuscrisului legat împreună cu cartea de cântări,
considerăm că titlul de pe această pagină este preluat de copist de pe prima pagină a
cărții217, dorind să sugereze astfel că manuscrisul este oarecum în continuarea acestei cărți,
iar în acest caz cântarea despre care vorbim poate fi atribuită lui Gheorghe Critul.
Așadar acest fragment din compoziția lui Gheorghe Critul este prima parte a cântării
Sfinte Dumnezeule, scrisă în glasul II autentic. Cadențele, atât cele perfecte cât și cele
imperfecte sunt cele folosite de obicei în forma stihirarică a glasului II, sunetele Di, Vu,
predominante în fragment, ocupând pe rând funcția de centru polarizator. Ambitusul
cântării se desfășoară de-a lungul unei octave și a unei terțe Vu-Diʼ. O sonoritate aparte
este creată de autor prin împletirea, pe pantă descendentă, dintre oligonul cu psifiston și
217
Vezi manuscrisul româno-grecesc Teodoreni 412 – Antologhion, p.1.
63
iporoiul gorgonat în pentacordul Niʼ-Ga, din primul rând melodic, și de asemenea
împletirea dintre ison precedat de varia și epistroful cu gorgon în sextacordul Vuʼ-Di, din
rândul al doilea. Cântarea se desfășoară așadar într-o înlănțuire maiestuoasă alcătuită din
urcări și coborâri line, în duh bizantin de rugăciune.
II.3.2. Manuscrisul româno-grecesc nr. 419 – Antologhion218
Număr de inventar: 419; număr inventar vechi 148/21; cota 6248; date specificate
pe un carton atașat manuscrisului. Manuscrisul provine de la parohia Sfântul Nicolae din
Lămășeni. Antologhion, cuprinzând cântări de la Vecernie, Utrenie și Sfânta Liturghie,
compuse de Petru Peloponezul, Grigorie Lampadarie, Petru Lampadarie, Mihalachi Vlahu,
Neculau, Chiril Arhiereul, Macarie Ieromonahul, Hurmuz Hartofilaxul, Petru Protopsaltul,
Daniil Protopsaltul, Visarion Ieromonahul, Iacov Protopsaltul, Talasie Iereos, Petru
Berechet, Grigorie Lampadarie, Visarion Ierodiaconul, Kir Ioan Protopsaltul, Kir Sinesie.
Fără titlu. Codicograf: probabil Gheorghe Grigoriu (cotor). Deoarece scrisul alternează
în manuscris tragem concluzia ca poate fi vorba de mai mulți copiști. Manuscrisul a fost
copiat la Mănăstirea Bisericani (f.235v). Datare: 1836 (f.235v). Unele cântări au fost
adăugate ulterior, exemplu 1838 (f.81v). Limbile folosite: română și greacă cu caractere
chirilice și grecești. În cazul câtorva cântări este folosit alfabetul latin. Textul este scris cu
cerneală neagră, cu câteva excepții unde avem cerneală albastră titlurile cântărilor și
inițialele sunt scrise cu cerneală roșie. Inițialele sunt ornate modest cu elemente vegetale.
Semiografia muzicală folosită este cea hrisantică cu semne vocalice și ornamentale scrise
cu cerneală neagră, cu excepția eteronului care este scris cu cerneală roșie, iar cele
temporale, mărturiile și ftoralele sunt scrise cu cerneală roșie. Format: 18/12 cm; 11–13
rânduri pe pagină; paginat pe o singură parte a foii, recto, dreapta sus în creion, de la 1 la
370, primele 3 file sunt nepaginate iar filele 203–214 și 189 lipsesc, fiind rupte din cotor.
Legătură artistică din carton și piele maro. Pe coperta avem un încadrament cu motive
vegetale iar în mijloc este gravată o cruce. Manuscrisul se păstrează în stare bună.
Însemnări:
C.1v – „Filaret Mă [...]”, creion, caractere latine.
f.1 – „Arhimandrit Miclescu”, cerneală neagră, caractere chirilice.
f.12 – „Grigorescu Dumitru”, creion, caractere latine.
218
64
f.41v – „Sfârșit și lui Dumnezeu slavă să–i înălțăm”, cerneală neagră, caractere chirilice.
f.65v – „Sfârșit și lui Dumnezeu slavă să–i înălțăm”, cerneală roșie, caractere chirilice.
f.81v – „Sfârșit și lui Dumnezeu slavă să–i înălțăm totdeauna acum și pururi și în vecii
vecilor, amin 1838 april 15”, cerneală roșie, caractere chirilice.
f.140v–141 – „1866, luna septembrie la 8 zile este născut pruncul Mi[hai] Gheorghiu pe
la orele 8. Dimineața în ziua de naștere preacuratii fecioarii mariei”, cerneală roșie,
caractere latine.
f.235v – „Sfârșit și lui Dumnezeiu laudă să–i înalțăm totdeauna acum și pururi și în vecii
vecilor amin; 1836; septembrie 18 în Sfânta Mănăstire Bisericani eu scriitoriul acestii”,
cerneală albastră, caractere chirilice.
File albe: f.123v, f.290v, f.342v, f.343, f.359v.
f.1 – Binecuvintează suflete al meu pe Domnul…, Psalmul 102, glasul VIII;
f.3 – Laudă suflete al meul pe Domnul…, Psalmul 145, glasul VIII;
f.5 – Fericit bărbatul…, glasul VIII;
f.7 – Răspunsuri la Ectenia mică, glasul VIII, limba română, caractere latine, cerneală
albastră219;
f.8 – Ziua învierii…, catavasii la Învierea Domnului, glasul V, limba română, caractere
latine, cerneală albastră220;
f.10 – Αιιεινύηα... – Aliluia..., glasul II;
f.11 – Αιιεινύηα... – Aliluia..., glasul I;
f.11v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul I, de Petru al
Peloponezului;
f.13 – Care pe heruvimi…, heruvic moldovenesc, glasul I221;
f.15 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VI, de Grigorie Lampadarie;
f.16v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul III;
f.18v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul IV;
f.20 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V;
f.22v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VI;
219
Răspunsuri adăugate ulterior în manuscris.
220
Catavasii adăugate ulterior în manuscris.
221
Denumirea de heruvic moldovenesc este consemnată de copist în loc de titlu. Această denumire ne duce cu
gândul la originea etnică a celui care a compus cântarea. Un astfel de heruvic mai găsim în manuscrisul
Teodoreni 424 la fila 239v.
65
f.24 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VII varis, de Petru
Lampadarie;
f.25v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VIII, de Petru Lampadarie;
f.27 – Ὁ πνηῶλ ηνὺο ἀγγέινπο αὑηνῦ... – Cel ce faci pe îngerii Tăi…, chinonicul de luni,
glasul I;
f.29 – Δἰο κλεκόζπλνλ αἰώληνλ... – Întru pomenire veşnică..., chinonicul de marţi, glasul
VII varis;
f. 30v – Πνηήξηνλ ζσηεξίνπ... – Paharul mântuirii..., chinonicul de miercuri, glasul IV;
f.32 – Δίο πᾶζαλ ηὴλ γῆλ... – În tot pământul…, chinonicul de joi, glasul VIII;
f.34 – Σσηεξίαλ εἰξγάζν… – Mântuire ai lucrat..., chinonicul de vineri, glasul V;
f.35v – Μαθάξηνη νὓο ἐμειέμν... – Fericiti sunt cei pe care i–ai ales..., chinonicul de
sâmbătă, glasul V;
f.37 – Αἰλεῖηε ηνλ Κύξηνλ… – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, glasul I;
f.39 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul I, de Mihalachi Vlahu;
f.42 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul II, de Neculau;
f.44 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul III, de Neculau;
f.47 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul IV, de Kiril Arhiereu;
f.47v – Cuvine–se cu adevărat…, axion, glasul III;
f.48v – Cuvine–se cu adevărat…, axion, glasul IV;
f.49v – Cuvine–se cu adevărat…, axion, glasul V;
f.50v – Cuvine–se cu adevărat…, axion, glasul VI;
f.51v – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VIII;
f.52 – Cuvine–se cu adevărat…, axion, glasul VII;
f.54 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul I;
f.55 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul II, de Hurmuz Hartofilaxul;
f.58 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul IV, de Petru Lampadarie;
f.59v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V;
f.61v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VI, de Hurmuz
Hartofilaxul;
f.62v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VII varis, de Petru
Lampadarie;
f.64 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VIII;
66
f.66 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul I, de Petru Protopsaltul;
f.72v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VIII;
f.76 – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VIII;
f.76v – Αἰλεῖηε ηνλ Κύξηνλ… – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, glasul I, de
f.79v – Αἰλεῖηε ηνλ Κύξηνλ… – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, glasul VIII, de
Petru Lampadarie;
f.82 – Χαίξνηο Ἄλαζζα Θενδέγκνλ... – Bucură–te, Împărăteasă Maică..., axion la Pogorârea
Sfântului Duh, glasul IV;
f.83 – Măreşte suflete al meu, pe cea mai cinstită..., axion la Naşterea Domnului, glasul I;
f.84 – Îngerul a strigat..., axion la Învierea Domnului, glasul I;
f.85 – Măreşte, suflete al meu..., axion la Botezul Domnului, glasul IV;
f.86 – Născătoare de Dumnezeu, nădejdea..., axion la Întâmpinarea Domnului, glasul III;
f.88 – Binevesteşte, pământule, bucurie mare..., axion la Buna Vestire, glasul IV;
f.89 – Naşterea Ta..., axion la Schimbarea la Faţă, glasul IV;
f.89v – Bucură–te, Împărăteasă Maică..., axion la Pogorârea Sfântului Duh, glasul IV;
f.90v – Rai de taină eşti..., axion la Înălţarea Cinstitei Cruci, glasul VIII;
f.91 – Străin lucru este maicilor..., axion la Naşterea Maicii Domnului, glasul VIII;
f.91v – Dumnezeu este Domnul..., axion la Duminica Intrării în Ierusalim, glasul IV
leghetos;
f.92v – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul I;
f.93v – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul IV;
f.94v – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul II;
f.95v – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul III;
f.97 – Αιιεινύηα... – Aliluia..., glasul II;
f.98 – Καηεπζπλζήησ πξνζεπρή κνπ... – Să se îndrepteze rugăciunea mea..., la Liturghia
Darurilor mai înainte sfinţite, glasul V;
Darurilor mai înainte sfinţite, glasul I;
f.98v – Să se îndrepteze rugăciunea mea..., la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite,
glasul I;
67
f.99 – Acum puterile..., heruvic la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, glasul V, de
Visarion Ieromonahul;
f.101 – Γεύζαζζε θαὶ ἴδεηε... – Gustaţi şi vedeţi..., chinonic la Liturghia Darurilor mai
înainte sfinţite, glasul V;
f.102v – Νῦλ αἱ δπλάκεηο... – Acum puterile..., heruvic la Liturghia Darurilor mai înainte
sfinţite, glasul VI;
înainte sfinţite, glasul IV leghetos;
f.106 – Dumnezeu este Domnul..., la Slujba Acatistului din Postul Mare, glasul VIII;
f.110 – Porunca cea cu taină…, tropar la Acatistul Bunei Vestiri, glasul VIII;
f.111 – Τῇ ὑπεξκάρῳ... – Apărătoare Doamnă..., condac, glasul VIII;
f.115v – Αιιεινύηα... – Aliluia..., în Săptămâna Patimilor, glasul VIII;
f.116v – Iată Mirele..., tropar, pe larg, glasul VIII;
f.118v – Iată Mirele..., tropar, pe scurt, glasul VIII;
f.119 – Când slăviţii ucenici..., tropar în Joia Mare, pe larg, glasul VIII;
f.121 – Când slăviţii ucenici..., tropar în Joia Mare, pe scurt, glasul VIII;
f.122 – Să nu întorci faţa Ta..., prochimen în Postul Mare, glasul VIII;
f.122v – Dat–ai moştenire..., prochimen în Postul Mare, glasul VIII;
f.124 – Răspunsuri mari la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, glasul II, limba greacă;
f.127v – Ἐπὶ ζνὶ ραίξεη... – De Tine se bucură..., axion la Liturghia Sfântului Vasile cel
Mare, glasul VIII;
f.130 – De tine se bucură..., axion la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, glasul VIII;
f.133 – Τὸλ Οὐξαλσθάληνξα... – Pe arătătorul..., la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare,
glasul II;
f.133v – Răspunsuri mari la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, glasul II;
f.138 – Pe arătătorul..., la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, glasul II;
glasul I;
f.139 – Răspunsuri mari la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, glasul II;
f.141v – De tine se bucură..., axion la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, glasul VIII;
f.143v – Pe arătătorul..., la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, glasul II;
f.143v – Răspunsuri mari la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, glasul VII;
68
f.144 – Σῶκα Χξηζηνῦ... – Trupul lui Hristos..., chinonicul Învierii Domnului, glasul I;
f.147 – Δὐιόγεζνλ ηὸλ ζηέθαλνπ... – Binecuvântează cununa..., chinonic la începutul anului
bisericesc, glasul I, de Gheorghe Critos;
f.149 – Ἐζεκεηώζε εθἡκᾶο... – Însemnatu–s–a peste noi..., chinonic la Înălţarea Cinstitei
Cruci, glasul V, de Petru Lampadarie;
f.151 – Λύηξσζηλ ἀπέζηεηιελ... – Izbăvire a trimis..., chinonic la Naşterea Domnului, glasul
I, de Daniil Protopsaltul;
f.153 – Ἐπεθάλε ἡ ράξηο... – Arătatu–s–a darul..., chinonic la Botezul Domnului, glasul I,
de Daniil Protopsaltul;
f.155 – Ἐμειέμαην Κύξηνο... – Ales–a Domnul..., chinonic la Buna Vestire, glasul I, de
Petru Peloponezul;
f.157 – Ἐθ ζηόκαηνο λεπίσλ... – Din gura pruncilor..., chinonic la Sâmbăta lui Lazăr,
glasul I, de Petru Lampadarie;
f.158v – Δὐινγεκέλνο ὁ ἐξρόκελνο... – Binecuvântat este cel ce vine..., chinonic la
Duminica Intrării Domnului în Ierusalim, glasul IV, de Petru Lampadarie;
f.160 – Τνῦ Γείπλνπ Σνῦ ηνῦ Μπζηηθνῦ... – Cinei tale celei de taină..., heruvic la Joia Mare,
glasul VI, de Iacov Protopsaltul;
f.161v – Τνῦ Γείπλνπ Σνῦ ηνῦ Μπζηηθνῦ... – Cinei tale celei de taină..., heruvic la Joia
Mare, glasul VI;
f.164 – Σηγλζάησ πᾶζα ζάξμ... – Să tacă tot trupul..., heruvic la Sâmbăta Mare, glasul V;
f.165v – Ἐμεγέξζε ὡο ὁ ὑπλῶλ... – Sculatu–s–a ca din somn Domnul..., chinonic la
Sâmbăta Mare, glasul I;
f.166v – Σῶκα Χξηζηνῦ... – Trupul lui Hristos..., chinonicul Învierii Domnului, glasul III;
f.168 – Ἐπαίλεη Ἱεξνπζαιήκ... – Laudă, Ierusalime..., chinonic la Duminica lui Toma,
glasul V;
f.170 – Ὁ ηξώγσλ κνπ ηὴλ ζάξθα... – Cel ce mănâncă Trupul Meu..., chinonic la
Înjumătăţirea Praznicului Învierii Domnului, glasul VIII;
f.171 – Ἀλέβε ὁ Θεὸο... – Suitu–S–a Dumnezeu..., chinonic la Înălţarea Domnului, glasul
VIII;
f.173 – Τν Πλεῦκα Σνπ ην ἃγηνλ... – Duhul Tău cel Sfânt..., chinonic la Pogorârea Sfântului
Duh, glasul I;
f.174v – Ἀγαιιηᾶζζε δίθαηνη... – Bucuraţi–vă drepţilor..., chinonic la Duminica Tuturor
Sfinţilor, glasul VIII;
69
f.177 – Ἐλ ηῷ θνηί ηῆs δόμεο... – Întru lumina slavei..., chinonicul Schimbării la Faţă,
glasul IV;
f.178v – Neamurile toate te fericesc..., axion la Adormirea Maicii Domnului, glasul I;
f.180 – Mulţi ani trăiască..., polihroniu, glasul V;
f.181v – Cămara Ta..., luminânda, glasul III;
f.183v – Τὴλ ζὴλ εἰξήλε δόο ἡκίλ... – Pacea Ta dăne–o nouă..., irmos ce se cântă la masă,
glasul I, de Petru Berechet;
f.185v – Braţele părinteşti..., glasul V;
f.186v – Τὸλ Γεζπόηελ... – Pe stăpânul..., glasul VII varis;
f.187v – Τὴλ ζὴλ εἰξήλε δόο ἡκίλ... – Pacea Ta dăne–o nouă..., irmos ce se cântă la masă,
glasul I, de Petru Berechet;
f.190 – Plâng şi mă tânguiesc..., stihiră, glasul VIII;
f.193 – Cel ce ai săturat pe noroade în pustie..., stihiră, glasul VIII;
f.195v – Cu sfinţii odihneşte..., condac, glasul VIII;
f.197 – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul V;
f.198 – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul III;
f.198v – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul II, de Grigorie
Lampadarie;
f.199 – Cratimă, glasul V, limba greacă;
f.200v – Naşterea Ta..., axion la Schimbarea la Faţă, glasul IV;
f.215 – Deschizând Tu mâna Ta..., anixandare, glasul VIII;
f.225 – Deschizând Tu mâna Ta..., anixandare, glasul VIII, fragment;
f.236 – Αλνημαλζαξηα – Αλνίμαληόο Σνπ ηήλ ρείξα... – Deschizând Tu mâna Ta...,
anixandare, glasul VIII;
f.241 – Deschizând Tu mâna Ta..., anixandare, glasul VIII;
f.246 – Μεζ’ήκῶλ ὁ Θένο... – Cu noi este Dumnezeu..., glasul VIII, de Visarion
Ierodiaconul;
f.258v – Îngerii intrarea celei Preacurate..., axion la Intrarea în Biserică, glasul IV;
f.259v – Neamurile toate..., începutul stării a III –a la Prohodul Domnului, glasul III;
f.260 – Μαθάξηνο ἀλήξ... – Fericit bărbatul..., glasul VIII;
f.268 – Fericit bărbatul..., glasul VIII;
f.272 – Κύξηε ἐθέθξαμα... – Doamne strigat–am..., glasul I, de Iacov Protopsaltul;
70
f.274 – Κύξηε ἐθέθξαμα... – Doamne strigat–am..., glasul II;
f.276 – Κύξηε ἐθέθξαμα... – Doamne strigat–am..., glasul III;
f.278v – Κύξηε ἐθέθξαμα... – Doamne strigat–am..., glasul IV;
f.280 – Κύξηε ἐθέθξαμα... – Doamne strigat–am..., glasul V;
f.282 – Κύξηε ἐθέθξαμα... – Doamne strigat–am..., glasul VI;
f.284v – Κύξηε ἐθέθξαμα... – Doamne strigat–am..., glasul VII;
f.286v – Κύξηε ἐθέθξαμα... – Doamne strigat–am..., glasul VIII;
f.289 – Vrednică eşti cu adevărat..., axion, glasul V;
f.291 – Γνῦινη Κπξίνπ... – Robii Domnului..., polieleu, glasul III, de Grigorie Lampadarie;
f.299v –Robii Domnului..., polieleu, glasul III, fragment;
f.300 – Robii Domnului..., polieleu, glasul III;
f.308 – Robii Domnului..., polieleu, glasul I, de Kir Ioan Protopsaltul;
f.315v – Robii Domnului..., polieleu, glasul III, de Grigorie Protopsaltul;
f.321v – Robii Domnului..., polieleu, glasul IV, de Kir Daniil Protopsaltul;
f.330 – Robii Domnului..., polieleu, glasul V, de Kir Petru Lampadarie Peloponisiul;
f.338v – Robii Domnului..., polieleu, glasul VI, de Kir Sinesie Sfetagoreţul;
f.344 – La râul Vavilonului..., polieleu, glasul III;
f.349v – Uşile pocăinţei..., în Perioada Triodului, glasul VIII, de Grigorie Protopsaltul;
f.350 – În cărările mântuirii îndreptează–mă..., glasul VIII;
f.350v – La mulţimea faptelor mele celor rele..., în perioada Triodului, glasul VI;
f.352 – Μὴ ἀπνζηξέςῃο ηὸ πξόζσπόλ ζνπ... – Să nu întorci faţa Ta..., prochimen în Postul
Mare, glasul VIII;
f.352v – Ἔδσπαο θιεξνλνκίαλ... – Dat–ai moştenire..., prochimen în Postul Mare, glasul
VIII;
f.355 – La râul Vavilonului..., polieleu, glasul III, de Hurmuz Hartofilaxul;
f.360 – Bine ești cuvântat Doamne…, Binecuvântările Învierii, glasul V;
f.368v – Veniţi să fericim pe Iosif..., stihira, glasul V;
71
72
73
După cum putem vedea mai sus, am extras în facsimil iar apoi am transcris în dublă
notație un Αιιεινύηα întreit, pe care îl găsim consemnat în manuscris la fila 11. Autorul
acestei cântări este anonim.
Cântarea este alcătuită în forma stihirarică a glasului I. Cadențele perfecte și finale
ale cântării sunt pe sunetul Pa iar cadențele imperfecte în Pa și Ga. Ambitusul lucrării se
desfășoară în limitele unei octave Zo-Zoʼ. Pe parcursul acestei octave, autorul realizează o
cântare melismată prin folosirea variei, antichenomei cu apli sau simple, omalonului,
eteronului sau psifistonului. Nu întâlnim salturi spectaculoase ci urcări și coborâri line, cu
două coborâri în Zo grav, în ultima frază a cântării care dau acesteia o nuanță aparte.
Având în vedere aceste lucruri putem spune că avem în față o cântare liniștită cu caracter
duios tânguitor care se încadrează în tiparele de tradiție bizantină ale glasului I dorian.
Număr de inventar: 420; număr inventar vechi 273/973; cota 6512; Manuscrisul
provine de la parohia Sfinții Voievozi din Pâraie. Date specificate pe un carton atașat
manuscrisului. Antologhion, cuprinzând cântări de la Vecernie, Utrenie și Sfânta Liturghie
compuse de Petru Lampadarie, Grigorie Lampadarie, Petru Vizantie, Visarion
Târnăveanul, Ioan Protopsaltul, Macarie Ieromonahul, Iosif Protopsaltul, Ierodiacon
Visarion. Fără titlu. Codicograf: Ioan Bicăjanu (C.1v). Datare: 1852 (C.1v, f.25v).
Limbile folosite: româna și greaca cu caractere chirilice și grecești. Textul cântărilor este
scris cu cerneală neagră iar titlurile și inițialele sunt scrise cu cerneală roșie; excepție
făcând prima parte a manuscrisului (f.1-f.13v), nenumerotată in original, unde totul este
scris cu cerneală neagră. Semiografia muzicală folosită in manuscris este cea hrisantică,
semnele vocalice și ornamentele sunt scrise cu cerneală neagră iar cele temporale,
mărturiile și floralele cu cerneală roșie; excepție făcând, de asemenea, prima parte a
manuscrisului nenumerotată în original, unde toate semnele sunt scrise cu cerneală neagră.
Format: 22/17 cm; scrisul este îngrijit, cu 14 rânduri pe pagină; paginat pe o singură parte
a foii, recto, dreapta sus, în creion, de la 1 la 87. Primele 14 file nu sunt numerotate, le-am
numerotat noi, de la 1 la 14 doar în descriere, fără a le numerota și în manuscrisul original.
Aceste file sunt desprinse din cotor și au fost adăugate la acesta ulterior. Legătură din
carton, cu piele la cotor, coperțile sunt deteriorate iar pielea de la cotor de asemenea. Nu
222
74
avem gravuri, încadramente sau ornamente florale. Coperta este deteriorată iar manuscrisul
se păstrează în stare medie de conservare.
Însemnări:
C.1v – „Acestă carte, ce se numește tom de heruvice și de axioane, este a meu jos iscălitul,
1852 fevruariu 4, Ioan Bicăjanu”, creion, caractere latine.
f.25v – „1852, maiu 30”, cerneală neagră, caractere chirilice.
f.30v –„13 ținuturi, 63 de ocoale, 1924 de sate 40 de poliții mari. Aceste sânt ăn toată
Moldavia. Aceste s–au găsit la harta Moldovei si s–au însemnat la anul 1853 fevruarie 9,
Ioan Bicăjanul”, cerneală neagră, caractere chirilice.
f.71v – „Ioan Bicăjanul”, cerneală neagră, caractere chirilice.
f.85v – „Am ăncercat condei de bun și nu era bun, dar nici mâna n–a fost bună. Smerit și
plecat la toți Ioan Dann, didascăl”, cerneală neagră, caractere chirilice.
f.1 – Δὐιόγεηόο εἶ, θύξηε… – Bine ești cuvântat Doamne…, Binecuvântările Învierii, glasul
V, de Petru Lampadarie;
f.2 – Să se îndrepteze rugăciunea mea.., la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, glasul I;
f.2v –Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VIII, fragment;
f.3 – Răspunsuri mari la Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, glasul II;
f.3v – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul IV;
f.5 – Răspunsuri mari la Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, glasul V;
f.6 – Fericit bărbatul…, glasul VIII;
f.8v – Răspunsuri mari la Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, glasul V, fragment;
f.9 – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VI;
f.10 – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul IV;
f.11 – Mărturisiți–vă Domnului…, Psalmul 135, glasul I, fragment;
f.11v – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul IV;
f.13v – Robii Domnului..., polieleu, glasul VIII, fragment;
f.1 – Αιιεινύηα... – Aliluia..., pe larg, glasul I;
f.1v – Αιιεινύηα... – Aliluia..., glasul V;
f.2 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V, de Petru Lampadarie;
f.2v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul II, de Grigorie Lampadarie;
f.3v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul III, de Grigorie Lampadarie;
75
Lampadarie;
f.9 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VIII, de Petru Lampadarie;
f.9v – Ὁ πνηῶλ ηνὺο ἀγγέινπο αὑηνῦ... – Cel ce faci pe îngerii Tăi…, chinonicul de luni,
f.10v – Δἰο κλεκόζπλνλ αἰώληνλ... – Întru pomenire veşnică..., chinonicul de marţi, glasul
VII varis, de Petru Lampadarie;
f.11v – Πνηήξηνλ ζσηεξίνπ... – Paharul mântuirii..., chinonicul de miercuri, glasul IV, de
Petru Lampadarie;
f.12v – Δίο πᾶζαλ ηὴλ γῆλ... – În tot pământul…, chinonicul de joi, glasul VIII, de Petru
Lampadarie;
f.13v – Σσηεξίαλ εἰξγάζν… – Mântuire ai lucrat..., chinonicul de vineri, glasul V, de Petru
Lampadarie;
f.14v – Μαθάξηνη νὓο ἐμειέμν... – Fericiti sunt cei pe care i–ai ales..., chinonicul de
sâmbătă, glasul V, de Petru Lampadarie;
f.15v – Ἀγαιιηᾶζζε δίθαηνη... – Bucuraţi–vă drepţilor..., chinonic la Duminica Tuturor
Sfinţilor, glasul V;
f.16 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul I, de Petru Vizantie;
f.20 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VII varis;
f.21 – Să tacă tot trupul..., heruvic la Sâmbăta Mare, glasul V, tradus de Visarion
Târnăveanul;
f.23 – Αἰλεῖηε ηνλ Κύξηνλ… – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, glasul Ι, de Petru
Lampadarie;
f.26 – Răspunsuri mari la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, glasul II, de Ioan
f.30 – Pe arătătorul..., la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, doar text;
f.33v – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, doar text, limba greacă;
f.34 – Stihuri şi stihiri, doar text, limba greacă, caractere chirilice;
76
f.36 – Τὸλ Οὐξαλσθάληνξα... – Pe arătătorul..., la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare,
glasul II;
glasul I;
Darurilor mai înainte sfinţite, glasul I;
f.37 – Acum puterile..., heruvic la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, glasul I;
f.38v – Γεύζαζζε θαὶ ἴδεηε... – Gustaţi şi vedeţi..., chinonic la Liturghia Darurilor mai
glasul VI;
f.41 – Σηγλζάησ πᾶζα ζάξμ... – Să tacă tot trupul..., heruvic la Sâmbăta Mare, glasul V, de
Petru Lampadarie;
f.43 – Hristos a înviat..., tropar, glasul V;
f.43v – Χξηζηόο Ἀλέζηε... – Hristos a înviat..., tropar, glasul V;
f.43v – Slavă… Şi acum… Ziua învierii…, glasul V;
f.44v – Σῶκα Χξηζηνῦ... – Trupul lui Hristos..., chinonicul Învierii Domnului, glasul I;
f.46 – Neamurile toate te fericesc..., axion la Adormirea Maicii Domnului, glasul I, de
Macarie Ieromonahul223;
f.47v – Ἀιιόηξηνλ ηῶλ κεηέξνλ παξζελία... – Străin lucru este maicilor..., axion la Naşterea
Maicii Domnului, glasul VIII;
f.48 – Μπζηηθὸο εἰ Θενηόθε ἡ ἐιπίο Παξάδεηζνο... – Rai de taină eşti..., axion la Înălţarea
f.49 – Ἄγγεινη ηὴλ εἴζνδσλ ηῆο Παλαγίνπ... – Îngerii intrarea celei Preacurate..., axion la
Intrarea în Biserică, glasul IV;
f.50v – Μεγάιπλνλ ςπρή κνπ ηὴλ ηηκηνηέξαλ... – Măreşte suflete al meu, pe cea mai
cinstită..., axion la Naşterea Domnului, glasul I;
223
Deși în continuare copistul nu menționează autorul pentru celelalte axioane de la Praznicele Împărătești,
consemnăm că este vorba, ca și în cazul axionului la Adormirea Maicii Domnului, de Macarie Ieromonahul.
77
f.51 – Măreşte, suflete al meu..., axion la Botezul Domnului, glasul VI;
f.51v – Μεγάιπλνλ ςπρή κνπ... – Măreşte, suflete al meu..., axion la Botezul Domnului,
glasul VI;
f.53 – Θενηόθε ἡ ἐιπίο... – Născătoare de Dumnezeu, nădejdea..., axion la Întâmpinarea
f.53v – Binevesteşte, pământule, bucurie mare..., axion la Buna Vestire, glasul IV;
f.54 – Δὐαγγειίδνπ γῆ ραξάλ κεγάιελ... – Binevesteşte, pământule, bucurie mare..., axion la
Buna Vestire, glasul IV;
f.54v – Dumnezeu este Domnul..., axion la Duminica Intrării Domnului în Ierusalim, glasul
IV;
f.55 – Θεὸο Κύξηνο... – Dumnezeu este Domnul..., axion la Duminica Intrării Domnului în
Ierusalim, glasul IV;
f.56 – Ὁ Ἄγγεινο ἐβόα... – Îngerul a strigat..., axion la Învierea Domnului, glasul I;
f.56v – Măreşte suflete al meu, pe Hristos..., axion la Înălţarea Domnului, glasul I;
f.57 – Măreşte suflete al meu, pe Hristos..., axion la Înălţarea Domnului, glasul V;
f.57v – Μεγάιπλνλ ςπρή κνπ ηνπ Χξηζηνῦ... – Măreşte suflete al meu, pe Hristos..., axion la
Înălţarea Domnului, glasul V;
f.58 – Χαίξνηο Ἄλαζζα Θενδέγκνλ... – Bucură–te, Împărăteasă Maică..., axion la Pogorârea
Sfântului Duh, glasul IV;
f.59 – Ο ηόθνο ζνπ... – Naşterea Ta..., axion la Schimbarea la Faţă, glasul IV;
f.59 – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul I;
f.59v – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul V;
f.60v – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul II;
f.60v – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul III;
f.61v – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul IV;
f.62 – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul V, de Iosif Protopsaltul;
f.62v – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VI;
f.63v – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VII varis;
78
f.64 – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VIII;
f.64v – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul I;
f.65 – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul V tetrafon;
f.65v – Din tinereţele mele…, Antifoane, glasul IV;
f.70v – Cel ce ai săturat mulţimile…, glasul VIII;
f.72 – Deschizând Tu mâna Ta..., anixandare moldoveneşti, glasul VIII;
f.76 – Μεζ’ήκῶλ ὁ Θένο... – Cu noi este Dumnezeu..., glasul VIII;
f.76v – Cu noi este Dumnezeu..., glasul VIII, de Ierodiacon Visarion;
f.77v – Cu noi este Dumnezeu..., glasul VIII, de Visarion Târnoveanul;
f.78v – Apărătoare Doamnă..., condac, glasul VIII;
f.79v – Dumnezeu este Domnul…, glasul VIII;
f.80 – Porunca cea cu taină…, tropar la Acatistul Bunei Vestiri pe larg, glasul VIII;
f.81v – Porunca cea cu taină…, tropar la Acatistul Bunei Vestiri pe scurt, glasul VIII;
f.81v – Aliluia… Iată Mirele..., tropar, glasul VIII stihiraric;
f.83v – Iată Mirele..., tropar, glasul VIII din Ga;
f.84 – Când slăviţii ucenici..., tropar în Joia Mare pe larg, glasul VIII;
f.85 – Când slăviţii ucenici..., tropar în Joia Mare pe scurt, glasul VIII;
79
80
Pentru o imagine mai clară asupra manuscrisului, am extras în facsimil și am
transpus în dublă notație, după cum se poate vedea pe pagina de mai sus, troparul Hristos a
înviat cu text în limba greacă224.
Troparul este alcătuit în glasul V forma stihirarică, după cum indică și copistul la
începutul cântării. Ceea ce putem remarca la prima vedere este faptul că în cadrul acestei
cântări nu este folosită nici o mărturie, lucru des întâlnit de altfel la multe din cântările
consemnate în acest manuscris. Ambitusul troparului se desfășoară de-a lungul unei octave
și a unei secunde, Ni-Paʼ. Referitor la cadențe, acestea sunt oarecum improprii glasului V,
mai ales cele două cadențe imperfecte pe Ga din rândul unu și rândul trei melodic, cadențe
specifice glasului I. Pe final avem o cadență perfectă pe Di, care simulează rolul de cadență
finală, autorul repetă totuși, sub o altă formă melodică, ultima frază muzicală și încheie
cântarea cu cadență finală pe Pa. Cursul melodic este unul ferm, în concordanță cu mesajul
purtat de text. Se pot vedea evidente similitudini între formulele melodice ale acestui tropar
și Ziua învierii pe glasul V, compusă de Ioan Popescu Pasărea225.
Număr de inventar: 421; număr inventar vechi 133; 148(f.29); cota 6868;
Manuscrisul provine de la parohia Sfântul Nicolae din Liteni. Date specificate pe un carton
ataşat manuscrisului. Antologhion, conţinând axioane, heruvice, chinonice, cratime,
tropare, condace, Răspunsuri mari la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Cântările sunt
compuse de Macarie Ieromonahul, Petru Vizantie, Grigorie Lampadarie și Daniil
Protopsaltul. Fără titlu. Codicograf: anonim. Au fost doi copişti iar manuscrisul a
aparţinut de-a lungul timpului diferitor persoane: diaconul Costică, preotul Anania Gomas,
preotul Vasile Plitu. Datare: înainte de anul 1863 (C.1v). Limbile folosite sunt română si
greacă cu caractere chirilice şi greceşti. Textul cântărilor este scris cu cerneală neagră iar
titlurile şi iniţialele sunt scrise cu cerneală roşie, excepţie făcând prima parte a
manuscrisului ( f.29-47v) unde atât iniţialele cât şi titlurile cântărilor sunt scrise cu
cerneală neagră. Iniţialele ordonate modest. Semiografia muzicală folosită în manuscris
este cea hrisantică, semnele vocalice şi ornamentele sunt scrise cu cerneală neagră iar cele
temporale, mărturiile şi floralele cu cerneală roşie; excepţie făcând de asemenea prima
224
Manuscrisul româno-grecesc, Teodoreni 420, fila 43v.
225
Vezi Pr. Prof. Dr. Nicu Moldoveanu, Cântările Sfintei Liturghii și alte cântări bisericești, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1999, p. 339-340.
226
81
parte a manuscrisului ( f.29-47v) unde toate semnele sunt scrise cu cerneală neagră.
Format: 20/14 cm; scrisul este neglijent in prima parte şi mai îngrijit în cea de-a doua, cu
10-12 rânduri pe pagină, paginat pe o singură parte a foii, recto, mijloc sus pentru f.29-f.47
şi dreapta sus f.1-f.35, în creion, de la 29 la 47 respectiv de la 1 la 35. Fila 30 din a doua
parte a manuscrisului este o jumătate de filă dintr-un caiet liniat, adăugată ulterior pentru a
scrie finalul cântării de la f.29, care iniţial era incompletă. Legătură din carton, cu piele la
cotor şi colţuri. De fapt, între cele două coperţi se află două manuscrise incomplete copiate
de persoane diferite. Manuscrisul se află în stare bună de conservare.
Însemnări:
C.1v – „Această cărticică este a mai jos iscălitul şi cumpărată cu un irmilic de la
Diaconul Costică din politiea Fălticeniu, şi cine o va lua se fie sub blestemul marelui
Vasili, 1863, april 8, V. Plitu[...] ”, copertă neagră, caractere latine.
f.1 – „De la Sfi. Preutul Ananie Gomas. Preut V. Plitul. Liteny”, cerneală albastră, carctere
latine.
f.31v – „Preutul Vasile Plitul „[...], paroh al comunei Liteni”, cerneală neagră, caractere
latine.
f.35v – „1894, iunie 12–lea, dumineca, orele 8 ½ dimineaţa”, cerneală neagră, caractere
latine.
Conţinutul muzical-liturgic:
f.29 – Începutul celor douăsprăzăci irmoasă a praznicilor celor împărătești227, întâi la
Nașterea Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, glasul I;
f.29 –Măreşte suflete al meu, pe cea mai cinstită..., axion la Naşterea Domnului, glasul I;
f. 30 –Măreşte, suflete al meu..., axion la Botezul Domnului, glasul VI;
f.31 –Născătoare de Dumnezeu, nădejdea..., axion la Întâmpinarea Domnului, glasul III;
f.32v –Binevesteşte, pământule, bucurie mare..., axion la Buna Vestire, glasul IV,
fragment;
f.33 – Îngerii intrarea celei Preacurate..., axion la Intrarea în Biserică, glasul IV;
f.34 – Dumnezeu este Domnul..., axion la Duminica Intrării Domnului în Ierusalim, glasul
IV;
f.36v – Măreşte suflete al meu, pe Hristos..., axion la Înălţarea Domnului, glasul V Ke;
227
Este vorba de irmoasele compuse de Macarie Ieromonahul.
82
f.43 – Pe arătătorul..., la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, glasul II;
f.43 – Σῶκα Χξηζηνῦ... – Trupul lui Hristos..., chinonicul Învierii Domnului, glasul I;
f.44v – Cratimă, glasul V, de Petru Vizantie, limba greacă;
f.46 – Hristos a înviat..., tropar, glasul I;
f.46v – Cine este Dumnezeu…, prochimen, glasul VII;
f.47v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…,heruvic, glasul VI, de Grigorie
Lampadarie;
f.1 – Τῇ ὑπεξκάρῳ... – Apărătoare Doamnă..., condac cu stihuri, glasul VIII;
f.2 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul IV;
f.4v – Νῦλ αἱ δπλάκεηο... – Acum puterile..., heruvic la Liturghia Darurilor mai înainte
înainte sfinţite, glasul I;
glasul VI;
f.12 – Ἐπαίλεη Ἱεξνπζαιήκ... – Laudă, Ierusalime..., chinonic la Duminica lui Toma, glasul
I;
f.13v – Τν Πλεῦκα Σνπ ην ἃγηνλ... – Duhul Tău cel Sfânt..., chinonic la Pogorârea Sfântului
Duh, glasul IV, de Daniil Protopsaltul;
Duh, glasul I, de Daniil Protopsaltul;
f.19 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…,heruvic, glasul VI, de Daniil Protopsaltul;
f.21 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul III, de Daniil Protopsaltul;
f.25v – Χξηζηόο Ἀλέζηε... – Hristos a înviat..., tropar, glasul I;
f.26 – Cratimă, glasul I, limba greacă;
f.28 – Αιιεινύηα... – Aliluia..., glasul VIII;
f.28v – Ἱδνῦ ὁ Νύκθηνο... – Iată Mirele..., tropar, glasul VIII;
f.31v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…,heruvic, glasul I;
f.32v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VI, de Grigorie
Lampadarie;
83
f.34 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul III, de Grigorie Lampadarie;
84
După cum putem vedea mai sus, am extras în facsimil iar apoi am transcris în dublă
notație prochimenul mare, Cine este Dumnezeu, care se cântă de obicei în Săptămâna
luminată, duminică seara la vecernie228.
Prochimenul, alcătuit în forma stihirarică a glasului VII, are formule melodice
asemănătoare cu forma tradițională a cântării, pe care o auzim la strană în mod curent229.
Avem cadență perfectă pe Ga, cadență imperfectă pe Di, cadență finală pe Ga. Cadența
finală nu este marcată prin mărturie. Iporoiul cu gorgon din primul rând melodic cred că
este introdus accidental având în vedere că strică oarecum cursul firesc al melodiei fiind în
neconcordanță cu prozodia. Interesantă este și ultima parte din al doilea rând melodic unde
găsim îmbinate descendent isonul sau oligonul precedate de varie, cu epistroful cu gorgon
și apli. Autorul realizează așadar pe parcursul unei septime, Pa-Niʼ, o lucrare armonioasă,
întreruptă parcă pe alocuri de scurte formule melodice fade.
Număr de inventar: 422; număr inventar vechi 91 (cotor) 140/11(f.2); cota 986;
Manuscrisul provine de la parohia Adormirea Maicii Domnului din Plopeni. Date
specificate pe un carton ataşat manuscrisului. Antologhion, conţinând cântări de la
Vecernie, Utrenie şi Sfânta Liturghie, compoziţii ale autorilor: Kir Kalinicu, Hurmuz
Hartofilaxul, Grigorie Lampadarie, Ioan Protopsaltul, Macarie Ieromonahul, Petru
Lampadarie, Daniil Protopsaltul, Petru Peloponezul, Iosif Monahul, Grigorie Protopsaltul,
Constantin Protopsaltul. Fără titlu. Codicograf: Dumitru Psalt (f.191) Datare: 1839
(f.181); probabil ca Manuscrisul a fost copiat la Dorohoi ( f.191). Manuscrisul a aparținut
de–a lungul timpului mai multor persoane: Cantoreanu Gheorghi, Theodor de la Râșca,
Părintele Caligraphie, Petru Sivischi. Limbile folosite: româna și greaca cu caractere
chirilice și grecești. Textul cântărilor este scris cu cerneală roșie. Inițialele sunt ornate
modest cu motive florale. Semiografia muzicală folosită in manuscris este cea hrisantică.
Semnele vocalice și ornamentele sunt scrise in general cu cerneală neagră iar cele
temporale, mărturiile și ftoralele, cu cerneală roșie. Totuși pe parcursul manuscrisului
există o anumită inconsecvență in ceea ce privește folosirea culorilor, atât pentru notație,
cât și pentru text. Format: 21,5/17 cm; scrisul variază, dar în general este destul de
228
229
Vezi Pr. Prof. Dr. Nicu Moldoveanu, Cântările Sfintei Liturghii și alte cântări bisericești..., p. 334-335.
230
85
neglijent, există posibilitatea de a fi a mai multor copiști, cu 12–17 rânduri pe pagină.
Numerotarea este făcută pe o singură parte a filei, recto, sus, pe mijloc, în creion de la 2 la
187. Prima filă (f.1) și ultimele 4 (f.188–191) le–am numerotat noi doar în descriere fără a
fi numerotate în original. De asemenea de la fila 13 (f.13) mai există o numerotare, în
partea de jos, pe mijloc din 5 in 5 file, cu cerneală roșie. Între f.12 și f.13 au mai existat
câteva file care au fost rupte din cotor iar numerotarea a fost făcuta ulterior. Între f.39 și
f.40 există o filă nenumerotată. Legătură artistică din carton și piele maro, cotorul pe trei
nervuri profilate. Pe coperta 1 recto, avem un încadrament din motive vegetale iar în mijloc
un medalion. Manuscrisul se păstrează în stare bună.
Însemnări:
f.24 – „Această carte este a mea dreaptă cumpărată”, creion, caractere latine.
f.25 – „de la Contoreanu Gheorghi cumpărtă”, creion, caractere latine.
f.26 – „cu prețul de un galben”, creion, caractere latine.
f.140 – „Aceste tetradi [...] sînt a lui dascalu Theodor, de la Rășca [...] ”, cerneală neagră,
caractere chirilice.
f.141 – „Poleeleos a lui Theodor Psalt. 1830”, cerneală neagră, caractere chirilice.
f.172 – „Această carte este dreaptă a mea doruită mii dela Părintele [...] Calligraphie. P:
Sivischi”, cerneală albastră, caractere latine.
f.180 – „1836, ghenari 26”, cerneală neagră, caractere chirilice.
f.188 – „Însemnare pentru cele ce se află în această carte [...]”, este vorba de cuprins,
care este făcut până la fila 119; cerneală neagră, caractere latine.
f.189v – „P.Sivischi, P. Sivischi, Sivischi Petru”, „ Sfârșitul și lui Dumnezeu celui Întreitul
sfânt slavă îi înaltăm în veci amin”, „eu Sivischi petru”, cerneală neagră, caractere
chirilice.
f.191 – „Cine au scris această carte să știi cât și cel ci o afla. Și am iscălit 1839, iunii 20.
Dumitru, psalt din Târgu Dorohoiului”, cerneală neagră, caractere chirilice.
File albe: 8v, 9, 140v.
f.2 – Fericit bărbatul..., glasul VIII;
f.5 – Ἐπη ηῶλ πνηακώλ Βαβπιῶλνο... – La râul Vavilonului..., polieleu, glasul III;
f.11v – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VIII;
f.13 – Deschizând Tu mâna Ta..., anixandare, glasul VIII, de Kir Kalinicu Ieromonahul;
86
f.19 – Μαθάξηνο ἀλήξ... – Fericit bărbatul..., glasul VIII, de Hurmuz Hartofilaxul;
f.23v – La râul Vavilonului..., polieleu, glasul III;
f.28 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul I, de Grigorie Lampadarie;
f.29v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul II;
f.36 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V;
f.39v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VII varis;
glasul VI;
f.49 – Αἰλεῖηε ηνλ Κύξηνλ… – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, glasul VIII;
f.50v – Răspunsuri mari la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, glasul II, de Ioan
f.52 – Binevesteşte, pământule, bucurie mare..., axion la Buna Vestire, glasul IV, de
Macarie Ieromonahul;
f.52v – Îngerii intrarea celei Preacurate..., axion la Intrarea în Biserică, glasul IV, de
Macarie Ieromonahul;
f.53 – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VII varis, de Hurmuz
Hartofilaxul;
f.54 – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul II;
f.54v – Ἐπὶ ζνὶ ραίξεη... – De Tine se bucură..., axion la Liturghia Sfântului Vasile cel
Mare, glasul I;
bisericesc, glasul I;
f.57v – Ἐζεκεηώζε εθἡκᾶο... – Însemnatu–s–a peste noi..., chinonic la Înălţarea Cinstitei
f.58v – Λύηξσζηλ ἀπέζηεηιελ... – Izbăvire a trimis..., chinonic la Naşterea Domnului, glasul
I, de Daniil Protopsaltul;
87
f.60 – Ἐπεθάλε ἡ ράξηο... – Arătatu–s–a darul..., chinonic la Botezul Domnului, glasul V,
f.61v – Ἐμειέμαην Κύξηνο... – Ales–a Domnul..., chinonic la Buna Vestire, glasul I, de
Petru Peloponezul;
f.64v – Ἐθ ζηόκαηνο λεπίσλ... – Din gura pruncilor..., chinonic la Sâmbăta lui Lazăr,
glasul I, de Petru Peloponezul;
f.65 – Neamurile toate te fericesc..., axion la Adormirea Maicii Domnului, glasul I231;
f.67v – Născătoare de Dumnezeu, nădejdea..., axion la Întâmpinarea Domnului, glasul III;
IV;
f.69v – Măreşte suflete al meu, pe Hristos..., axion la Înălţarea Domnului, glasul IV;
f.70 – Rai de taină eşti..., axion la Înălţarea Cinstitei Cruci, glasul VIII;
f.70v – Străin lucru este maicilor..., axion la Naşterea Maicii Domnului, glasul VIII;
f.71v – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul I;
f.72v – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul V;
f.74 – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VII varis, de Iosif Monahul;
f.74v – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VIII, de Iosif Monahul;
f.75v – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VI;
f.76 – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul I;
f.78 – Ἀγαιιηᾶζζε δίθαηνη... – Bucuraţi–vă drepţilor..., chinonic la Duminica Tuturor
Sfinţilor, glasul V, de Petru Lampadarie;
f.79 – Ἐλ ηῷ θνηί ηῆο δόμεο... – Întru lumina slavei..., chinonicul Schimbării la Faţă, glasul
VIII, de Petru Lampadarie;
f.80v – Πνηήξηνλ ζσηεξίνπ... – Paharul mântuirii..., chinonicul de miercuri, glasul V;
231
Este vorba de axioanele lui Macarie Ieromonahul.
88
VIII;
f.83 – Δίο πᾶζαλ ηὴλ γῆλ... – În tot pământul…, chinonicul de joi, glasul II, de Petru
Lampadarie;
glasul IV, de Grigorie Protopsaltul;
f.86 – Αἰλεῖηε ηνλ Κύξηνλ… – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, glasul I, de Daniil
Protopsaltul;
f.89v – Ἀλέβε ὁ Θεὸο... – Suitu–S–a Dumnezeu..., chinonic la Joia Înălţării Domnului,
glasul IV, de Petru Lampadarie;
f.92v – Ὁ ηξώγσλ κνπ ηὴλ ζάξθα... – Cel ce mănâncă Trupul Meu..., chinonic la
Înjumătăţirea Praznicului Învierii Domnului, glasul I;
f.93 – Robii Domnului..., polieleu, glasul V, de Petru Peloponezul;
f.101 – Aliluia..., în Săptămâna Patimilor, glasul VIII;
f.101v – Iată Mirele..., tropar, glasul VIII;
f.102v – Bine ești cuvântat Doamne…, Binecuvântările Învierii, glasul V;
f.115 – Γνῦινη Κπξίνπ... – Robii Domnului..., polieleu, glasul VIII, de Hurmuz
Hartofilaxul;
f.119 – Din tinereţele mele…, antifoane, glasul IV;
f.123 – Uşile pocăinţei..., în Perioada Triodului, glasul VIII;
123v – Pentru rugăciunile…, glasul VIII;
f.124 – Triadicale de la Miezonoptică, glasul II;
f.125v – 129v – Înlănţuire de neume fără text sau mărturii;
f.130 – Cratimă, fără mărturii, nu este specificat glasul;
f.132v – Înlănţuire de neume fără text sau mărturii;
f.134 – Robii Domnului..., polieleu, glasul VIII;
f.137 – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VII varis;
f.138 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VIII;
89
f.141 – Γνῦινη Κπξίνπ... – Robii Domnului..., polieleu, glasul I, de Ioan Protopsaltul;
f.145 – Γνῦινη Κπξίνπ... – Robii Domnului..., polieleu, glasul IV;
f.156v – Γνῦινη Κπξίνπ... – Robii Domnului..., polieleu, glasul IV, de Daniil Protopsaltul;
f.160 – Κύξηε ἐθέθξαμα... – Doamne strigat–am..., cu stihuri şi stihiri, glasul VI;
f.168 – Sfinte dumnezeule…, glasul III, fragment;
f.168v – Ἐπαίλεη Ἱεξνπζαιήκ... – Laudă, Ierusalime..., chinonic la Duminica lui Toma,
f.169v – Δὐινγεκέλνο ὁ ἐξρόκελνο... – Binecuvântat este cel ce vine..., chinonic la
Duminica Intrării Domnului în Ierusalim, glasul IV, de Petru Lampadarie;
f.170v – Ἐμεγέξζε ὡο ὁ ὑπλῶλ... – Sculatu–s–a ca din somn Domnul..., chinonic la
Sâmbăta Mare, glasul I;
f.171v – Σῶκα Χξηζηνῦ... – Trupul lui Hristos..., chinonicul Învierii Domnului, glasul III,
de Grigorie Protopsaltul, fragment;
f.172v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul I, de Constantin
Protopsaltul;
f.175 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VIII, de Petru Lampadarie;
f.176v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V, de Petru Lampadarie;
f.178v – Πνηήξηνλ ζσηεξίνπ... – Paharul mântuirii..., chinonicul de miercuri, glasul VIII,
de Grigorie Lampadarie;
f.180 – Σῶκα Χξηζηνῦ... – Trupul lui Hristos..., chinonicul Învierii Domnului, glasul IV, de
Grigorie Lampadarie;
f.181 – Ἅγηνο ὁ Θεόο... – Sfinte Dumnezeule…, trisaghion, glasul II, de Gheorghe Critul;
f.181v – Ὃζνη εἰο Χξηζηὸλ... – Câţi în Hristos..., glasul I, de Petru Lampadarie;
f.182v – Κύξηε ζῶζνλ... – Doamne mântuieşte..., glasul V, de Petru Lampadarie;
f.182v – Τὸλ Σηαπξὸλ ζνπ... – Crucii Tale..., glasul II, de Petru Lampadarie;
f.183v – Doamne miluieşte..., întreit, glasul I, glasul V şi glasul VII varis;
f. 186v – 187 – Înlănţuire de neume fără text sau mărturii;
f.188 – Cuprins;
90
91
Pentru a ne face o imagine mai clară asupra manuscrisului, am extras în facsimil și
am transcris în dublă notație cântarea Τὸλ Σηαπξὸλ ζνπ - Crucii tale, compoziție a lui Petru
Lampadarie232.
Lucrarea este alcătuită în glasul II, tactul stihiraric, după cum indică și semnele din
titlul cântării. Ambitusul este relativ redus, Vu-Niʼ, desfășurându-se pe parcursul unui
sextacord. Nu este o cântare melismată, autorul folosind dintre semnele consonante doar
varia și antichenoma. Cadențele sunt cele tipice glasului II stihiraric: avem cadență
perfectă pe Vu, cadență imperfectă pe Zo, la sfârșitul celui de-al doilea rând melodic unde
lipsește mărturia, și cadență finală pe Di. Este o cântare care expune un cromatism așezat,
prin folosirea secundei mărite Ke-Zo în chip moderat și firesc, cu urcări și coborâri line,
exprimând prosternarea recunoscătoare înaintea crucii pe care s-a jertfit Mântuitorul
Hristos.
Număr de inventar: 424; număr de inventar vechi 97 (f.1); cota 1932. Manuscrisul
provine de la parohia Sfinții Voievozi din Văratic. Date specificate pe un carton atașat
manuscrisului. Antologhion, cuprinzând cântări de la Vecernie, Utrenie și Sfânta Liturghie
compuse de: Petru Peloponisiul Lampadarie, Meletie Sinaitul Critul, Hurmuz Hartofilaxul,
Ioan Protopsaltul, Kir Anastasie, Kir Petru, Petru Vizantie, Petru Poloponezul, Iacov
Protopsaltul, Grigorie Lampadarie, Gheorghe Critos, Ioan Glikis, Ioan Klada, Visarion
Ieromonahul, Macarie Ieromonahul, Gheorghe Lesviu Didascalu, Grigoriu, Neculai Psalt,
Nechifor Cantuniari, Visarion Ieromonahul, Iosif Protopsaltul, Kir Iordachi, Nechifor
Arhidiaconul. Fără titlu. Codicograf: Grigori Psalt ( f.392v) și un alt copist anonim care
intervine sporadic; este posibil ca Grigori Psalt să fie aceiași persoană cu Grigori Popovici,
după cum putem vedea în însemnarea de la fila 393v. Datare: 1833 (f.392v). Limbile
folosite: română și greacă cu caractere chirilice și grecești. Textul cântărilor este scris cu
cerneală neagră iar titlurile și inițialele sunt scrise cu cerneală roșie. Inițialele sunt ornate
modest cu motive florale. Semiografia muzicală utilizată în manuscris este hrisantică.
Semnele vocalice și ornamentele sunt scrise cu cerneală neagră iar cele temporale,
mărturiile și ftoralele, cu cerneală roșie. Format: 22,2/16,5 cm; scrisul este îngrijit cu 13,
14 rânduri pe pagină numerotate pe o singură parte a foii, recto, dreapta sus în creion, de la
232
233
92
1 la 393 fila 44 lipsește, fiind desprinsă din cotor, între filele 184 și 185 a mai existat o filă
care a fost ruptă înainte de a se face numerotarea. Legătură artistică din carton și piele
maro. Cotorul pe patru nervuri profilate. Coperta unu are un încadrament floral iar în
mijloc are gravată o cruce. Coperta 2 are încrustat în piele diferite forme geometrice.
Manuscrisul se păstrează în stare bună.
Însemnări:
C.1v – „Nr. 1 din 20 decembrie 1967”, creion, caractere latine.
f.1 – „N=97” , culoare roșie.
f.392v – „Această carte este scrisă de duminilui Grigori Psalt la anul 1833”, cerneală
roșie, caractere chirilice.
f.393v – „La let 1816 martie 23 s–au născut Grigori Popovici și s–au născut viniri la al
noăle ceas din zi”, cerneală neagră, caractere chirilice.
File albe: 196v.
f.2 – Γνῦινη Κπξίνπ... – Robii Domnului..., polieleu, glasul V, de Petru Peloponisiu
Lampadarie;
f.12 – Γνῦινη Κπξίνπ... – Robii Domnului..., polieleu, glasul VII varis, de Petru
Lampadarie;
f.21 – Γνῦινη Κπξίνπ... – Robii Domnului..., polieleu, glasul VIII, de Meletie Sinaitul
Critul;
f.31 – Γνῦινη Κπξίνπ... – Robii Domnului..., polieleu, glasul VIII, de Hurmuz Hartofilaxul;
f.42 – Πᾶζα πλνή... – Toată suflarea..., pasapnoarie, glasul V, de Ioan Protopsaltul;
f.45 – Πᾶζα πλνή... – Toată suflarea..., pasapnoarie, glasul VI, de Petru Lampadarie;
f.49 – Γνῦινη Κπξίνπ... – Robii Domnului..., polieleu, glasul IV leghetos, de Kir Anastasie;
f.61 – Γνῦινη Κπξίνπ... – Robii Domnului..., polieleu, glasul VI;
f.67 – Θεὸο Κύξηνο... – Dumnezeu este Domnul..., pe cele opt glasuri, de Petru Lampadarie;
f.69 – Δὐιόγεηόο εἶ, θύξηε… – Bine ești cuvântat Doamne…, Binecuvântările Învierii,
glasul V;
f.71 – Bine ești cuvântat Doamne…, Binecuvântările Învierii, evloghitarii moldoveneşti,
glasul V;
f.73v – Antifoane la Praznice Împărăteşti, glasul IV, limba greacă;
93
f.74 – Antifoane la sărbători, glasul IV, de Kir Petru;
glasul V, de Petru Lampadarie;
f.80 – Γόμα ζνη ηῷ δείμαληη ηὸ θῶο... – Slavă Ţie, celui ce ne–ai arătat lumina...,
Doxologie mare, glasul I, de Petru Lampadarie;
Doxologie mare, glasul II, de Petru Lampadarie;
f.83 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VI;
f.85v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VII varis;
f.87 – Prohodul Domnului, glasul V, limba greacă, fragment;
glasul V;
f.90 – Catavasii la Naşterea Domnului, glasul I, limba greacă;
f.92 – Catavasii la Botezul Domnului, glasul II, limba greacă;
f.94v – Catavasii la Întâmpinarea Domnului, glasul III, limba greacă;
f.96 – Catavasii la Buna Vestire, glasul IV, limba greacă;
f.100 – Catavasii la Învierea Domnului, glasul I, limba greacă;
f.102 – Laudele la Învierea Domnului, glasul V, limba greacă;
f.103 – Catavasii la înjumătăţirea Praznicului Învierii Domnului, glasul VIII, limba greacă;
f.104 – Catavasii la Înălţarea Domnului, glasul IV, limba greacă;
f.106v – Catavasii la Înălţarea Cinstitei Cruci, glasul VIII, limba greacă;
f.108v – Catavasii în Postul Mare, glasul II, limba greacă;
f.110 – Catavasii la Naşterea Domnului, glasul I, de Petru Lampadarie, limba greacă;
f.114 – Catavasii la Învierea Domnului, glasul I, de Petru Lampadarie, limba greacă;
f.116 – Catavasii la Botezul Domnului, glasul II, limba greacă;
f.121 – Catavasii la Întâmpinarea Domnului, glasul III, de Petru Lampadarie, limba greacă;
f.123 – Catavasii la Buna Vestire, glasul IV, de Petru Lampadarie, limba greacă;
f.125 – Catavasii la Schimbarea la Faţă, glasul IV, de Petru Lampadarie, limba greacă;
f.126 – Catavasii la prima Duminică a Postului Mare, glasul IV leghetos, de Petru Vizantie,
limba greacă;
94
f.127v – Catavasii la Intrarea Domnului în Ierusalim, glasul IV, de Petru Peloponezul,
limba greacă;
f.131 – Catavasii la Înălţarea Domnului, glasul V, de Petru Peloponezul, limba greacă;
f.133 – Catavasii la Duminica Orbului, glasul IV, de Petru Vizantie, limba greacă;
f.134v – Catavasii la Duminica Lăsatului sec de carne, glasul II, de Petru Vizantie, limba
greacă;
f.136 – Catavasii la Duminica I din Postul Mare, glasul VII varis, de Petru Peloponezul,
limba greacă;
f.141v – Catavasii la Adormirea Maicii Domnului, glasul I, de Petru Lampadarie, limba
greacă;
f.143v – Δὐιόγεηόο εἶ, θύξηε… – Bine ești cuvântat Doamne…, Binecuvântările Învierii,
f.145 – Podobiile celor opt glasuri, de Petru Lampadarie, limba greacă;
f.159v – Slavă... Laudă suflete al meu pe Domnul... Şi acum... Unule născut..., Psalmul
146, glasul VII varis;
Doxologie mare, glasul I, de Iacov Protopsaltul;
f.165v – Γόμα ζνη ηῷ δείμαληη ηὸ θῶο... – Slavă Ţie, celui ce ne–ai arătat lumina...,
Doxologie mare, glasul VI, de Iacov Protopsaltul;
Doxologie mare, glasul II, de Iacov Protopsaltul;
Doxologie mare, glasul VII varis, de Iacov Protopsaltul;
Doxologie mare, glasul VIII, de Iacov Protopsaltul;
f.185 – Ἅγηνο ὁ Θεόο... – Sfinte Dumnezeule…, trisaghion pe larg, glasul II;
f.186v – Ἅγηνο ὁ Θεόο... – Sfinte Dumnezeule…, trisaghion, glasul VI, de Petru
Lampadarie;
Doxologie mare, glasul II, de Hurmuz Hartofilaxul;
95
Doxologie mare, glasul VII varis, de Grigorie Lampadarie;
f.194 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul I, de Petru Lampadarie;
f.194v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VI, de Petru Lampadarie;
f.195v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul III, de Petru Lampadarie;
f.197 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul II, de Petru Lampadarie;
f.198v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VI, de Petru Lampadarie;
Lampadarie;
f.201v – Să nu întorci faţa Ta..., prochimen în Postul Mare, glasul VIII234;
f.202 – Αιιεινύηα... – Aliluia..., glasul I, de Ioan Protopsaltul;
f.202v – Răspunsuri la citirea Sfintei Evanghelii, glasul V, II, III, limba greacă;
f.203 – Dat–ai moştenire..., prochimen în Postul Mare, glasul VIII235;
f.205v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul II, de Petru Protopsaltul;
f.207v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul III, de Petru Vizantie;
f.209 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul IV, de Petru Vizantie;
f.210v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V, de Petru Vizantie;
f.212 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VI, de Petru Vizantie;
f.213v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VII, de Petru Vizantie;
f.215 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VIII, de Petru Vizantie;
f.216v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul I, de Petru Vizantie;
f.218 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul II, de Petru Vizantie;
f.219 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul III, de Petru Vizantie;
f.221 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V, de Petru Vizantie;
f.223 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VI, de Petru Vizantie;
f.223v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VII, de Petru Vizantie;
f.224v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VIII, de Petru Vizantie;
234
Prochimenul este adăugat ulterior de alt copist.
235
De asemenea prochimenul este adăugat ulterior de alt copist.
96
f.227 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul II, de Petru Vizantie;
f.229 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul III, de Petru Vizantie;
f.231 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V, de Petru Vizantie;
f.232v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VI, de Petru Vizantie;
f.234 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VII, de Petru Vizantie;
f.235 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VIII, de Petru Vizantie;
f.239v – Care pe heruvimi…, heruvic moldovenesc, glasul I236;
f.240v – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VII;
glasul VII de Ioan Protopsaltul;
f.244v – Δἰο κλεκόζπλνλ αἰώληνλ... – Întru pomenire veşnică..., chinonicul de marţi, glasul
V, de Grigorie Lampadarie;
VI, de Grigorie Lampadarie;
III, de Grigorie Lampadarie;
f.248 – Δἰο κλεκόζπλνλ αἰώληνλ... – Întru pomenire veşnică..., chinonicul de marţi, glasul I,
de Grigorie Lampadarie;
glasul VIII, de Gheorghe Critos;
f.265 – Ἐπη ηῶλ πνηακώλ Βαβπιῶλνο... – La râul Vavilonului..., polieleu, glasul III, de
Hurmuz Hartofilaxul;
f.269v – Μεζ’ήκῶλ ὁ Θένο... – Cu noi este Dumnezeu..., glasul VI, de Petru Lampadarie;
f.272 – Αἰλεῖηε ηνλ Κύξηνλ… – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, glasul V, de
Petru Lampadarie;
236
Heruvic identic cu heruvicul moldovenesc din manuscrisul româno-grecesc, Teodoreni 419, fila 13.
97
f.273 – Αἰλεῖηε ηνλ Κύξηνλ… – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, glasul III;
f.274v – Αἰλεῖηε ηνλ Κύξηνλ… – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, glasul I;
f.283 – Αἰλεῖηε ηνλ Κύξηνλ… – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, glasul II;
f.286 v – Αἰλεῖηε ηνλ Κύξηνλ… – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, glasul VI;
f.289v – Αἰλεῖηε ηνλ Κύξηνλ… – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, pe cele opt
glasuri, de Petru Vizantie;
f.314 – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, pe cele opt glasuri, de Grigorie
Lampadarie;
f.319v – Răspunsuri mari la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, glasul II, de Ioan Glikis,
limba greacă;
Darurilor mai înainte sfinţite, glasul V;
înainte sfinţite, glasul V, de Ioan Klada;
înainte sfinţite, glasul VII varis, de Gheorghe Critos;
f.335v – Τῇ ὑπεξκάρῳ... – Apărătoare Doamnă..., condac, glasul VIII, de Petru Vizantie;
f.336v – Αιιεινύηα... – Aliluia..., glasul VIII;
Doxologie mare, glasul VII varis;
Doxologie mare, glasul II;
f.351v – Lumină lină..., glasul II;
Doxologie mare, glasul VII varis, de Visarion Ieromonahul şi Protopsaltul;
f.359 – Măreşte suflete al meu, pe cea mai cinstită..., Axion la Naşterea Domnului, glasul
I;
f.359v – Măreşte, suflete al meu..., axion la Botezul Domnului, glasul VI;
f.360v – Binevesteşte, pământule, bucurie mare..., axion la Buna Vestire, glasul IV;
f.361 – Îngerii intrarea celei Preacurate..., axion la Intrarea în Biserică, glasul IV;
98
f.361v – Dumnezeu este Domnul..., axion la Duminica Intrării Domnului în Ierusalim,
glasul IV;
f.363 – Bucură–te, Împărăteasă Maică..., axion la Pogorârea Sfântului Duh, glasul IV;
f.363v – Străin lucru este maicilor..., axion la Naşterea Maicii Domnului, glasul VIII;
f.363v – Neamurile toate te fericesc..., axion la Adormirea Maicii Domnului, glasul I;
f.364 – Naşterea Ta..., axion la Schimbarea la Faţă, glasul IV;
f.366 – Prochimenele de la Praznicele Împărăteşti şi la Sfinţii de peste an, doar text, limba
greacă;
f.371 – Μεγάιπλνλ ςπρή κνπ ηὴλ ηηκηνηέξαλ... – Măreşte suflete al meu, pe cea mai
glasul VI;
f.372 – Θενηόθε ἡ ἐιπίο... – Născătoare de Dumnezeu, nădejdea..., axion la Întâmpinarea
f.372v – Δὐαγγειίδνπ γῆ ραξάλ κεγάιελ... – Binevesteşte, pământule, bucurie mare..., axion
la Buna Vestire, glasul IV;
f.373 – Θεὸο Κύξηνο... – Dumnezeu este Domnul..., axion la Duminica Intrării Domnului în
f.373 – Μεγάιπλνλ ςπρή κνπ ηνπ Χξηζηνῦ... – Măreşte suflete al meu, pe Hristos..., axion la
Înălţarea Domnului, glasul I;
f.373v – Ἀιιόηξηνλ ηῶλ κεηέξνλ παξζελία... – Străin lucru este maicilor..., axion la
Naşterea Maicii Domnului, glas VIII;
f.374 – Χαίξνηο Ἄλαζζα Θενδέγκνλ... – Bucură–te, Împărăteasă Maică..., axion la
Pogorârea Sfântului Duh, glasul IV;
f.374v – Αἱ γελεαί πᾶζαη καθαξίδνκελ ζε... – Neamurile toate te fericesc..., axion la
Adormirea Maicii Domnului, glasul I;
f.375 – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul I;
99
f.375v – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VI, Melos a lui Gheorghe
Lesviu didascălu şi a lui Grigoriu, alcătuit pe sistima noao de Neculai Psalt, caractere
chirilice237;
f.376v – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VII varis, de Nechifor
Cantuniari;
f.377 – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VII varis, de Visarion
Ieromonahul;
f.377v – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VII agem sirian, de
Visarion Ieromonahul;
f. 378v – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VIII, de Visarion
Ieromonahul;
f.380 – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul V, de Visarion Ieromonahul;
f.381 – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul V, de Iosif Protopsaltul;
f.384 – Σῶκα Χξηζηνῦ... – Trupul lui Hristos..., chinonicul Învierii Domnului, glasul III, de
Nechifor Arhidiaconul;
f.386v – Σῶκα Χξηζηνῦ... – Trupul lui Hristos..., chinonicul Învierii Domnului, glasul VIII,
de Kir Iordachi;
f.389 – Σῶκα Χξηζηνῦ... – Trupul lui Hristos..., chinonicul Învierii Domnului, glasul VII,
f.393 – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VI
237
Este vorba practic de axionul duminical scris cu caractere chirilice dar nu în limba română ci în limba
greacă.
100
Pentru a putea să ne facem o imagine mai clară asupra manuscrisului, am extras în
facsimil, după cum putem vedea mai sus, iar apoi am transcris în dublă notație, un
fragment din Doxologia mare, compusă de Visarion Ieromonahul și Protopsaltul238.
Doxologia este compusă în glasul VII varis agem enarmonic, o variantă a glasului
VII varis care utilizează scara acestuia având Zo ifes239. Cântarea începe în Zoʼ, marcat
printr-un ison cu trei apli dedesupt, care parcă au misiunea de a permite cântărețului să se
acordeze. Din cele patru cadențe pe care le avem în fragmentul de față, două sunt realizate
în Zoʼ de sus, fiind cadențe imperfecte, o cadență imperfectă pe Ga și o cadență perfectă, în
cazul nostru finală, pe Zo grav. Cântarea se desfășoară pe parcursul unei octave și a unei
cvarte, Ke din octava mică - Pa din octava a doua. Textul este în deplină armonie cu
structura melodică, acest fragment fiind pârga unei cântări în care Visarion Ieromonahul ne
invită prin cursul melodic împletit cu fraza scrisă, să urcăm și să coborâm în mod repetat,
pe sunete, ca pe o scară, din înaltul cerului în adâncul pământului.
238
239
Pr. lect. dr. Stelian Ionașcu, Teoria Muzicii Psaltice pentru Seminariile teologice și Școlile de cântăreți,
Editura Sofia, București, 2006, p. 147.
101
II.3.7. Manuscrisul românesc nr. 409 – Antologie, colegat cu Psaltichia
bisericească a lui Silvestru Morariu Andrievici240
Număr inventar: 409; număr inventar vechi 93; cota 4693. Date specificate pe o
etichetă atașată manuscrisului. Antologhion, conţinând diferite cântări la Utrenie și Sfânta
Liturghie. Pe ultima pagină se află o partitură corală Pe mări Luceafăr. Nu este menționat
autorul cântărilor. După fiecare cântare avem semnătura autorului „C. C [...]” pe care nu
am putut s-o descifrăm. Fără titlu. Codicograf: posibil Constantin Ionescu (f.1, C.1v).
Datare: 1879 - începutul secolului XX. Textul este scris în limba română cu caractere
chirilice. Pentru text este folosită cerneală neagră iar inițialele frumos ornate cu motive
florale și titlurile cântărilor sunt scrise cu cerneală neagră. Format: 27,5/19cm; scrisul este
foarte îngrijit cu 10 rânduri pe pagină. Manuscrisul nu este numerotat, l-am numerotat noi
doar în descriere, fără a fi numerotat în original, de la fila 1 la fila 30. Înaintea
manuscrisului legată în cadrul aceloraşi coperți, avem Psaltichia Bisericească a lui
Silvestru Morariu Andrievici, care are 97 de pagini. Legătură artistică din carton învelit în
pânză stacojie ștearsă. În partea de jos a copertei 1, într-un încadrament floral, este gravat
numele proprietarului, Constantin Ionescu; în mijlocul copertei 1 este gravată o cruce iar în
partea de sus este scris Psaltichia. În mijlocul copertei 2 este gravată o cruce.
Însemnări:
C.1 – „Constantin Ionescu”.
C.1v – „Constantin Ionescu”, creion, caractere latine.
f.1v – „Deci Tropariul Hramului până pe pragul Bisericei deci Acsionul. Iară după
Acsioni cântă acesta cam Kurgatori. Iată după Liturghie Arhiereul ia iarași mantia
pornind iarăși cântă tot acesta însă mai pe larg sau Axionul „Tot neamul pământesc” sau
al Serbării „iar la dezbrăcarea Mantiei”; se cântă, cea de mai sus însă legănat [...];
cerneală roșie, caractere chirilice.
f. 25 – „Irmosul ce să cântă în Sâmbăta morț [ilor] înainte de Dum. mare Const. Ionescu
Lector”; creion, caractere latine.
Conținutul muzical–liturgic:
f.1 – Pe stăpânul..., glasul II, limba greacă, caractere chirilice;
f.2 – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VIII, limba greacă, caractere chirilice;
f.3 – Mântuiește–ne pe noi Fiul lui Dumnezeu…, glasul II, fragment;
f.3v – Doamne mântuiește…, glasul VIII;
240
102
f.3v – Și ne auzi…, glasul VIII;
f.4 – Doamne mântuiește…, glasul III;
f.4v – Tot neamul pământesc…, irmosul cântării a IX–a de la catavasiile Bunei Vestiri,
glasul IV;
f.5v – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul I;
f.7v – Ca pre împăratul…, glasul I;
f.8 – Acum puterile..., heruvic la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, glasul I;
f.9v – Să se îndrepteze rugăciunea mea..., la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, glasul
VI;
f.10 – Să nu întorci faţa Ta..., prochimen în Postul Mare, glasul VIII;
f.10v – Dat-ai moştenire..., prochimen în Postul Mare, glasul VIII;
f.10v – Doamne al puterilor…, glasul VII;
f.11 – Dumnezeu este Domnul…, glasul VIII;
f.11v – Cinei tale celei de taină..., heruvic la Joia Mare, glasul VI;
f.12v – Să tacă tot trupul..., heruvic la Sâmbăta Mare, glasul V;
f.13v – Neamurile toate te fericesc..., începutul stării a III - a la Prohodul Domnului, glasul
III;
f.14 – Trupul lui Hristos..., chinonicul Învierii Domnului, glasul VIII;
f.14v – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, glasul VIII;
f.15 – Mărire ție Treime Sfântă…, mărimurile sărbătorilor, glasul I;
f.16 – La râul Vavilonului..., polieleu;
f.16v – Bogații au sărăcit…, glasul VIII;
f.17 – Învierea lui Hristos…, glasul II;
f.18 – Sfinte Dumnezeule…, glasul III;
f.18v – Câţi în Hristos..., glasul I;
f.19 – Crucii Tale…, glasul II;
f.19 – Cine este Dumnezeu…, glasul VII;
f.19v – Hristos a înviat…, glasul II;
f.20 – Cu trupul adormind..., luminânda la Învierea Domnului, glasul III;
f.20v – De tine se bucură..., axion la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, glasul VIII;
f.22 – Pe arătătorul..., la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, glasul VIII;
f.23v – Născătoare de Dumnezeu, nădejdea..., axion la Întâmpinarea Domnului, glasul III;
103
f.26 – Catavasiile Intrării Domnului în Ierusalim, glasul IV;
f.28v – Măreşte suflete al meu, pe Hristos..., axion la Înălţarea Domnului, glasul V;
f.30 – Trupul lui Hristos..., chinonicul Învierii Domnului, glasul VII;
f.30v – Pe mări Luceafăr…, partitură corală;
104
Pentru a ne face o imagine mai clară asupra manuscrisului românesc Teodoreni 409,
am extras în facsimil iar apoi am retranscris imnul care se cântă la întâmpinarea
arhiereului241.
Imnul este redat de autor în limba greacă dar cu caractere chirilice ca și axionul
duminical de pe fila următoare. Deși manuscrisul este atașat Psaltichiei bisericești a lui
Silvestru Morariu Andrievici, acest imn arhieresc nu este redat în forma glasului II așa cum
îl găsim la Silvestru, ci într-un glas II foarte apropiat de cel autentic bizantin. Structura
melodică, am putea spune că este aproape identică, cu deosebirea că autorul nu folosește
alterațiile specifice glasului II bizantin, și transpune cântarea cu o treaptă mai sus, din La,
care devine centru polarizator pentru celelalte sunete, comparativ cu scara autentică a
glasului II bizantin unde sunetul dominant este Sol. Din punct de vedere grafic, pagina
extrasă este o oglindă pentru întreg manuscrisul care este caligrafiat foarte îngrijit.
Așadar, cele șapte manuscrise de la Teodoreni descoperite până în prezent însumează
mai bine de 1.200 de file. Acestea sunt copiate între anii 1833 și prima jumătate a secolului
XX de către codicografi precum: Dumitru Popovici, Gheorghe Grigoriu, Ioan Bicăjanu,
241
Manuscrisul românesc, Teodoreni 409, fila 1.
105
Dumitru Psalt, Grigori Popovici, Constantin Ionescu și alții care rămân anonimi. Cântările
din aceste manuscrise sunt compuse de compozitori consacrați: Petru Lampadarie
Peloponezul, Grigorie Protopsaltul, Konstantin Protopsaltul, Daniil Protopsaltul, Teodor
Ecdicul, Ioan Klada, Hurmuz Hartofilaxul, Mihalachi Vlahu, Neculau, Chiril Arhiereul,
Macarie Ieromonahul, Petru Protopsaltul, Daniil Protopsaltul, Visarion Ieromonahul, Iacov
Protopsaltul, Talasie Iereos, Petru Berechet, Visarion Ierodiaconul, Kir Ioan Protopsaltul,
Kir Sinesie, Petru Vizantie, Visarion Târnăveanul, Ioan Protopsaltul, Iosif Protopsaltul, Kir
Kalinicu, Iosif Monahul, Constantin Protopsaltul, Meletie Sinaitul Critul, Kir Anastasie,
Kir Petru, Gheorghe Critos, Ioan Glikis, Ioan Klada, Gheorghe Lesviu Didascălu, Grigoriu,
Neculai Psalt, Nechifor Cantuniari, Kir Iordachi, Nechifor Arhidiaconul sau de
compozitori care au dorit să rămână anonimi. Compozițiile sunt alcătuite după sistema
nouă adică hrisantică, în limbile greacă și română. Dintre acestea cântările în limba greacă
reprezintă un procent de 60% din total, restul de 40% fiind cântări în limba română.
Manuscrisele provin de la parohiile: Grădini, Sfântul Nicolae-Lămășeni, Sfinții Voievozi-
Pâraie, Sfântul Nicolae-Liteni, Adormirea Maicii Domnului-Plopeni, Sfinții Voievozi-
Văratic, majoritatea aflate în Bucovina.
Toate aceste date demonstrează că în Bucovina, chiar în timpul stăpânirii austriece, a
existat preocupare pentru muzica de tradiție bizantină, muzică care s-a cântat în biserici de
către cântăreții care au copiat sau au întrebuițat aceste manuscrise în cadrul cultului
liturgic. Mănăstirea Teodoreni, prin faptul că adăpostește cele șapte Antologhioane, este o
mărturie a existenței muzicii bizantine pe teritoriul Bucovinei în secolul al XIX-lea.
II.4. Manuscrise muzicale de la Mănăstirea Sucevița
Mănăstirea Suceviţa este atestată documentar din anul 1582 în vremea voievodului
Petru Şchiopul fiind ctitorie a Movileştilor, mari boieri cărturari şi domnitori ai Moldovei
şi Ţării Româneşti, în secolele XVI-XVII242.
Situată la 18 km de Rădăuţi, pe valea râului Suceviţa, între impunătoarele dealuri ale
Bucovinei243, mănăstirea are o configurație arhitecturală care îmbină elemente de artă
bizantină şi gotică la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserci din lemn
din Moldova. Pictura murală interioară şi exterioară este de o mare valoare artistică, fiind o
242
Mihai Vlasie, Ghidul aşezămintelor monahale ortodoxe din România..., p. 157.
243
Ana Maria Musicescu, Mănăstirea Suceviţa, Editura Meridiane, Bucureşti, 1965, p. 5.
106
amplă naraţiune biblică a Vechiului şi Noului Testament244. În necropolă sunt îngropaţi
Gheorghe şi Ieremia Movilă iar în pronaos se află morminte ale familiei Movileştilor.
Aproape întregul complex monastic s-a păstrat în forma sa originală.
Muzeul mănăstirii are în posesie una dintre cele mai bogate şi mai preţioase colecţii
de artă medievală din Moldova, acoperămintele de morminte ale domnitorilor Ieremia şi
Simion Movilă, datând din anii 1606 respectiv 1609. Printre exponatele păstrate cu grijă şi
evlavie în muzeul mănăstirii Suceviţa, se remarcă broderiile de valoare excepţională datând
din secolele XV-XVI, din vremea lui Ştefan cel Mare sau Ieremia Movilă, lucrate cu fir de
aur, argint, mătase şi perle245. Un obiect de valoare păstrat până astăzi în tezaurul
Mănăstirii Sucevița este o frumoasă icoană reprezentând pe Fecioara Maria cu Pruncul
Iisus, icoană primită de Mitropolitul Gheorghe Movilă de la patriarhul Antiohiei Ioachim
al V-lea care, în anul 1587, în călătoria sa către Rusia a făcut un scurt popas la Suceava246.
Biblioteca mănăstirii Sucevița adăpostește o serie de manuscrise care constituie piese
valoroase pentru reconstituirea istorică a diferite evenimente din viața mănăstirii și nu
numai. În acest sens avem Pomelnicul Mănăstirii Sucevița, manuscris care consemnează
numele familiilor care între anii 1769-1880, au ajutat material sau spiritual mănăstirea247;
Octoih, copiat în Moldova în anul 1777248 manuscris incomplet; Antologhion, carile
cuprinde în sine slujba praznicilor împărătești și dumnezăești și ale Născătoarei de
Dumnezău și a altor sfinți ce să prăznuiesc preste tot anul[…], lucrare interesantă copiată
în Ardeal în anul 1783, de un anume Samoil dascăl din Ragla, în vremea împăratului Iosif
al II-lea și a arhiereului Ioan Bob249; Bogoslovie-Întrebări și răspunsuri, consemnate de
către Ierodiaconul Iacov Cazievici în anul 1810250; Teologia dogmatică. Partea I:
generală. 1. Conceptul teologiei ortodoxe în genere, manuscris copiat înainte de anul 1883,
de mai multe mâini, folosit de studenții de la Facultatea de Teologie de la Cernăuți251; etc.
Alături de acestea, la Mănăstirea Sucevița am găsit câteva manuscrise muzicale,
anume patru. La acestea se adaugă Manuscrisul slavon 414, un Irmologhion consemnat de
244
Vasile Drăguţ, Pictura murală din Bucovina, Editura Meridiane, Bucureşti, 1982, p. 33.
245
Valerian I. Procopciuc, Suceviţa şi Voievodeasa, două localităţi bucovinene, Editura Septentrion, Rădăuţi,
2009.
246
Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Hristos în Moldova, volumul I: Antologie de documente și studii
privind Mitropolia Moldovei, 1401-2001, Editura Trinitas, Iași, 2001, p. 301.
247
Olimpia Mitric, Cartea românească manuscrisă din Nordul Moldovei…, p. 291-295.
248
249
Olimpia Mitric, Cartea românească manuscrisă din Nordul Moldovei…,p. 296-298.
250
Olimpia Mitric, Manuscrise românești din Moldova. Catalog, volumul II..., p. 346-347.
251
Olimpia Mitric, Manuscrise românești din Moldova. Catalog, volumul II..., p. 352.
107
către Costel-Mirel Nechita252, la care nu am avut acces. Așadar cele patru manuscrise
muzicale pe care le-am găsit la Mănăstirea Sucevița sunt: Manuscrisul românesc nr. 1933 –
Antologhion; Manuscrisul românesc nr. 1937 – Antologhion; Manuscrisul românesc nr.
1942 – Antologhion; Manuscrisul românesc nr. 1947 - Antologhion253.
II.4.1. Manuscrisul românesc nr. 1933 – Antologhion
Număr inventar: 1933 (p. 2, 7, 16, 21, 22, 31, 81, 299). Antologhion, cuprinzând
cântări de la Vecernie, Utrenie, Sfânta Liturghie şi cântări calofonice compuse de următorii
autori: Dimitrie Suceveanu, Emanuel Zmeu, Ioan Zmeu, Grigoriu Psaltul, Ghelasie
Basarabeanul, Manolache Hristea, Ştefan Popescu, Iosif Naniescu, Nectarie Protopsaltul
Sfântului Munte, Varlaam Protosinghelul de la Mănăstirea Ciolanu, Nae Georgescu,
Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Ioan Popescu Pasărea, Părintele Nectarie. Titlu:
„Cântări Bisericești alese. Adunate din mai multe cărți de smeritul Monahul Filaret
Buliga, Casierul Sfintei Monastiri Neamțu. În timpul Stăreției Prea Cuviosului
Protosinghel Daniil Ciubotaru, Starețul Sf. Monastiri Neamțu. La 5 Februarie 1920 Sfânta
Monastire Neamțu”. Titlul este scris cu cerneală neagră şi albastră, încadrat într-un chenar
din motive florale policrome. Titlul este scris în limba română cu caractere latine.
Codicograf: Monahul Filaret Buliga (titlu, f.1, p.7), Ieromonah Anania Mursă
Basarabean (p.247), Irinarh Vântu (p.308, p.455), Petrescu Emilian (p.358), Protos.
Teofan Anghel (p.364), Fr. Munteanu Neculai (p.483). Manuscrisul a aparţinut
Monahului Filaret Buliga după cum mărturiseşte el însuşi la pagina 518. Acesta a copiat o
parte din cântările din manuscris şi le-a legat, în cadrul aceleiași coperți, împreună cu
celelalte cântări, copiate de codicografii menționați. Manuscrisul a fost copiat la
Mănăstirea Neamț (f.1, p.7, p.488, p.518). Datare: 1920–1933 (f.1, p.258). Cântările din
manuscrise au fost copiate între anii 1920–1933 și legate ulterior în cadrul aceluiași
coperți. Textul manuscrisului este scris în limba română, cu caractere chirilice și latine. În
general textul cântărilor este scris cu cerneală neagră iar titlurile și inițialele, cu cerneală
roșie. O parte din cântări sunt scrise integral cu cerneală neagră. Semiografia muzicală
utilizată în manuscris este cea hrisantică. Semnele vocalice și ornamentele sunt scrise în
general cu cerneală neagră iar cele temporale, mărturiile și ftoralele cu cerneală roșie.
252
353.
253
Menționez că primul manuscris, anume Manuscrisul românesc Sucevița 1933, l-am denumit după numărul
de inventar. Celelalte trei, neavând număr de inventar, le-am denumit după anul în care au fost copiate.
108
Format: 21/17 cm; scrisul este îngrijit cu 9-12 rânduri pe pagină. Paginat în partea de sus,
în dreapta, respectiv stânga, cu cerneală roșie, cu cifre arabe, de la 2 la 518. Prima filă,
nenumerotată am numerotat-o noi, doar în descriere. De la pagina 29 până la pagina 241
mai are o numerotare pe file, în dreapta sus, cu cifre chirilice, cerneală neagră. Începând cu
pagina 315, în josul paginii, pe mijloc, mai apare o numerotare cu cerneală neagră, cifre
arabe, respectiv p.41 (315); numerotarea continuă până la p.55 (329). De la pagina 55
(329) numerotarea continuă cu p.128 (330) până la p.157 (361), de aici nu mai avem
numerotarea din josul paginii. De la pagina 377 numerotarea se continuă, saltă, la p.426 de
unde se continuă normal până la pagina 518. Legătură artistică din carton și piele maro
închis. Coperta 1 are un frumos încadrament din motive florale iar în mijloc o cruce aurie.
Coperta 2, de asemenea, cu un frumos încadrament floral iar în mijloc, o cruce în
medalion. Cotorul pe patru nervuri profilate. Manuscrisul se păstrează în stare foarte
bună254.
Însemnări:
p.7 – „Sfânta Monastire Neamțu. 15 Ianuarie 1933. Monahul Filaret Buliga”, cerneală
neagră, limba română, caractere latine.
p.13 – „Pentru Vodă ori Mitroăpolit”, cerneală neagră.
p.68 – „Alt Polieleu Robii–robii Dlui glas 8 lea a se vedea la pagina 451 din această
carte”, cerneală roșie, limba română, caractere latine.
p.78 – „Binecuvântările compuse de Dl. Grigoriu Psaltul Sf. Mitropolii a Moldovei”,
cerneală neagră, limba română, caractere latine.
p.165 – „Altul lucrat de Ioan Zmeu la an 1889 Iunie 28, în Argesi”, cerneală roșie, limba
română, caractere chirilice.
p.168 – „Altul compus de D–nul St. Popescu la 1875, septembrie 8 zile, dedicat Prea
Sfinției Sale Părintelui Ghenadie, Fost episcop de Argeși”, cerneală roșie, limba română,
p.206 – „Prelucrat motamo după Îngerul a strigat la 1 Mai 1884 de Nae Georgescu”,
cerneală roșie, limba română, caractere chirilice.
p.247 – „Această carte cu diferite cântări este scrisă în zilele prea înălțatului nostru D.
Rege al Romăniei Ferdinant, I și a preasfințitului Arhiepiscop Pimen și Mitropolit
Moldovei și Sucevei: la anul de la întruparea lui XC 1920 luna februarie în 5 zile cu
binecuvântarea Prea Cuvioșiei sale Părintelui Protosinghel și Stareț al Monastirii Neamțu
254
109
Daniil Ciubotaru de smeritul Ieromonah Anania Mursă Basarabean. XC în mijlocul nostru
că lui i să cuvine Slava”, cerneală roșie și neagră, limba română, caractere chirilice.
p.291 – „Nu poți face ceva bun, fără măcar ceva rău! Între altele nici acesta n-au scăpat
nesmeduit”, cerneală neagră, limba română, caractere latine.
p.299 – „1933 Ianuarie 15. Filaret Buliga”, cerneală albastră, limba română, caractere
latine.
p.300 – „Cuvinte de învățătură ale Mitropolitului Antim Ivireanu”, pagină tipărită, lipită
peste pagina originală.
p.308 – „Finit. Scris de smeritul Irinarh”, cerneală neagră, limba română, caractere latine.
p.343 – „Emilian Petrescu. S.C. cl. IV 1918–1946”, cerneală neagră, limba română,
caractere latine.
p.358 – „13 iunie 1915. Domnilor Cântăreți, Cu învoirea domnului Gh. Grigoriu și a
părintelui Filoftei Mureșanu profesorit la școala de cântări din Iași am scris acest caiet de
cântări Bisericești spre uzul d-voastră cuprinzând cântări de diferiți autori ca: Heruvicar
de Frimu Nectarie, Axioane Împărătești de Dimitrie Suceveanul, Răspunsurile glas 8-lea
de Mitropolitul Iosif Naniescu Serviciul Postului Mare de domnul Gheorghe Grigoriu
Proto-psalt al Sf. Mitropolii din Iași. Având în vedere căci nu se poate ca să nu aibă și
mici greșeli, vă rog a le îndrepta. Cu stimă, Petrescu Emilian Tipo-Litografia și
Zincografia V. Brăilescu”, cerneală neagră, limba română, caractere latine.
p.364 – „scris la 9 Noiembrie 1922 Protos Teofan Anghel”, cerneală neagră, limba
română, caractere latine.
p.365 – „Noiembrie 9 = 1922”, cerneala neagră, limba română, caractere latine.
p.453 – „1933 Ianuarie 30. Filaret Buliga”, cerneală roșie, limba română, caractere latine.
p.455 – Scrisoare a lui Irinarh Vântu, unul dintre autorii manuscrisului, către Filaret
Buliga.
p.483 – „scris de mi Fr. Munteanu Neculai. I/15 1933”, cerneală neagră, limba română,
caractere latine.
p.488 – „Scris de mine Fr. Munteanu 1/13. 1933 cl. III secundară. Seminarul Monahal Sf.
M. Neamț”, cerneala albastră, limba română, caractere latine.
p.512 – „Tabla de materii: Cântările bisericești cuprinse în această carte Manuscris –
sunt amestecate – dar la tabla de materie sunt aranjate în ordinea tipiconală; și trebue de
orientat după paginația cea cu cerneală roșie [...]”, cerneală albastră, limba română,
caractere latine.
110
p.512–517 – Tabla de materii orânduită pe slujbe.
p.518 – „Cartea aceasta cu cântări de psaltichie (bisericești) conține 259 file-sau 518 fețe
pentru care se certifică de mine; proprietarul cărții. Sf. Monastire Neamțu 15 Ianuarie
1933. Monahul Filaret Buliga.
Însemnare:
1). Ierom. Anania Mursa– am dat un ceaslov bogat de Neamțu pentru scris 120 file – a
câte 10 lei fila – Lei 1200.
2). Ierom. Irinarh Vântu – 35 file compuneri originale a 20 lei – 700.
3). Protos. Teofan Anghelea – 20 file a 5 lei fila – lei 100.
4). Fr. Nicolai Munteanu – pentru 18 file– 100.
5). Pentru hârtie – bună – groasă – cerneală – 100.
6). Pentru legat cartea – cu piele peste tot – 300.
Total lei = 2500.
Adică doue mii cinci sute lei – am plătit pentru această carte manuscris – 15 Ianuarie
1933.
Monahul Filaret Buliga”.
Pagini albe: 1, 3, 20, 24, 26, 28, 366, 444, 446, 448, 450, 452, 454, 456.
p.12 – Răspunsuri la ectenia mare, glasul VIII, limba română, caractere latine;
p.13 – Răspunsuri la ectenia întreită, glasul VIII, limba română, caractere latine;
p.15 – Sfinte Dumnezeule..., glasul I, limba română, caractere latine;
p.16 – Câţi în Hristos..., glasul I, limba română, caractere latine;
p.18 – Răspunsuri la ectenia mică, glasul V, limba română, caractere latine;
p.19 – Hristos a înviat…, glasul V, limba română, caractere latine;
p.21 – Hristos a înviat…, glasul I, limba română, caractere latine;
p.23 – Brațele părintești…, glasul V, limba română, caractere latine;
p.29 – Deschizând Tu mâna Ta..., anixandare, glasul VIII, de Dimitrie Suceveanul, limba
română, caractere chirilice;
p.39 – Fericit bărbatul…, glasul VIII, de Emanoel Zmeu, limba română, caractere
chirilice;
p.44 – Troparele treimice, glasul II, limba română, caractere chirilice;
111
p.57 – Lumină lină…, glasul II, limba română, caractere chirilice;
p.62 – Robii Domnului..., polieleu, glasul I, de Dimitrie Suceveanul, limba română,
caractere chirilice;
p.64 – Mărturisiți–vă Domnului…, glasul I, de I. Zmeu, limba română, caractere chirilice;
p.66 – Robii Domnului..., polieleu, glasul VIII, de Dimitrie Suceveanul, limba română,
p.68 – Mărturisiți–vă Domnului…, glasul VIII, limba română, caractere chirilice;
p.70 – Bine ești cuvântat Doamne…, Binecuvântările Învierii, glasul V tetrafon, de
Dimitrie Suceveanul, limba română, caractere chirilice;
p.78 – Bine ești cuvântat Doamne…, Binecuvântările Învierii, glasul V, de Grigorie
Psaltul, limba română, caractere chirilice255;
p.86 – Slavă Ţie, celui ce ne–ai arătat lumina..., Doxologie mare, glasul II, limba română,
p.95 – Slavă Ţie, celui ce ne–ai arătat lumina..., Doxologie mare, glasul V, de Ghelasie
Basarabeanul, limba română, caractere chirilice;
p.104 – Slavă Ţie, celui ce ne–ai arătat lumina..., Doxologie mare, glasul VI, de Ioan
Zmeu, limba română, caractere chirilice;
p.112 – Slavă Ţie, celui ce ne–ai arătat lumina..., Doxologie mare, glasul VIII, tradus din
grecește de Manolache Cristea, limba română, caractere chirilice;
p.121 – Sfinte Dumnezeule…, glasul II, de I. Zmeu, limba română, caractere chirilice;
p.124 – Sfinte Dumnezeule…, glasul I, de I. Zmeu, limba română, caractere chirilice;
p.125 – Antifonul I, glasul VIII, tradus din grecește de D. Suceveanul, limba română,
p.126 – Antifonul II, glasul VII varis, limba română, caractere chirilice;
p.129 – Antifonul I, glasul V, de Ștefan Popescu, limba română, caractere chirilice;
p.130 – Antifonul II, glasul V, limba română, caractere chirilice;
p.133 – Răspunsuri mari, glasul VIII, de Iosif Naniescu, limba română, caractere chirilice;
p.140 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V, de Dimitrie Suceveanul, limba română,
p.145 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul III, limba română, caractere chirilice;
p.148 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul III, limba română, caractere chirilice;
255
Este vorba de Binecuvântările învierii în glasul V tetrafon, cu mici modificări din punct de vedere
melodic. Vezi Profesor N.I. Lungu, Pr. Prof. Gr. Costea și Pr. Prof. Ene Braniște, Utrenierul, Editura
Episcopiei Argeșului și Muscelului, Curtea de Argeș, 1996, p. 35-44.
112
p.151 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VIII, limba română, caractere chirilice;
p.156 – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul V, tradus din grecește de Dimitrie
Suceveanul, limba română, caractere chirilice;
p.159 – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul I, de Nectarie Protopsaltul Sfântului Munte,
limba română, caractere chirilice;
p.162 – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul III, limba română, caractere chirilice;
p.164 – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul V, de Varlaam Protosinghelul de la
Mănăstirea Ciolanu, limba română, caractere chirilice;
p.168 – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VIII, de Ștefan Popescu, limba română,
caractere chirilice256;
p.172 – Străin lucru este maicilor..., axion la Naşterea Maicii Domnului, glasul VIII, limba
română, caractere chirilice257;
p.174 – Rai de taină eşti..., axion la Înălţarea Cinstitei Cruci, glasul VIII, limba română,
p.177 – Îngerii intrarea celei Preacurate..., axion la Intrarea în Biserică, glasul IV, limba
p.180 – Măreşte suflete al meu, pe cea mai cinstită..., axion la Naşterea Domnului, glasul I,
p.182 – Măreşte, suflete al meu..., axion la Botezul Domnului, glasul VI, limba română,
p.184 – Născătoare de Dumnezeu, nădejdea..., axion la Întâmpinarea Domnului, glasul III,
p.188 – Binevesteşte, pământule, bucurie mare..., axion la Buna Vestire, glasul IV, limba
p.190 – Să cinstim, popoare…, axion la Sâmbăta lui Lazăr, glasul VIII, limba română,
p.192 – Dumnezeu este Domnul..., axion la Duminica Intrării Domnului în Ierusalim,
glasul IV, limba română, caractere chirilice;
p.194 – Îngerul a strigat..., axion la Învierea Domnului, glasul I, limba română, caractere
chirilice;
256
Este axionul în glasul VIII, a lui Ștefanache Popescu. Vezi Pr. Prof. Dr. Nicu Moldoveanu, Cântările
Sfintei Liturghii și alte cântări bisericești..., p. 201-203.
257
Sunt axioanele praznicale compuse de Macarie Ieromonahul.
113
p.197 – Măreşte suflete al meu, pe Hristos..., axion la Înălţarea Domnului, glasul V
tetrafon, limba română, caractere chirilice;
p.199 – Bucură–te, Împărăteasă Maică..., axion la Pogorârea Sfântului Duh, glasul IV,
p.201 – Naşterea Ta..., axion la Schimbarea la Faţă, glasul IV, limba română, caractere
chirilice;
p.204 – Neamurile toate te fericesc..., axion la Adormirea Maicii Domnului, glasul I, limba
p.206 – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul I, prelucrat de Nae Georgescu, după
Îngerul a strigat…, a lui Macarie Ieromonahul, limba română, caractere chirilice;
p.210 – Stihirile morților, glasul I, limba română, caractere chirilice;
p.211 – Stihirile morților, glasul II, limba română, caractere chirilice;
p.213 – Stihirile morților, glasul III, limba română, caractere chirilice;
p.214 – Stihirile morților, glasul IV, limba română, caractere chirilice;
p.217 – Stihirile morților, glasul V, limba română, caractere chirilice;
p.219 – Stihirile morților, glasul VI, limba română, caractere chirilice;
p.221 – Stihirile morților, glasul VII, limba română, caractere chirilice;
p.223 – Stihirile morților, glasul VIII, limba română, caractere chirilice;
p.226 – De vreme ce eu păcătosul…, glasul V, limba română, caractere chirilice;
p.230 – De vreme ce eu păcătosul…, glasul V, limba română, caractere chirilice;
p.234 – Cel ce ai săturat pe noroade în pustie..., stihiră, glasul VIII, limba română,
p.236 – Slavă… Văzându–mă zăcând…, glasul VI, limba română, caractere chirilice;
p.240 – Și acum… Cu rugăciunile celeia ce te–a născut Hristoase…, glasul II, limba
p.242 – Doamne miluiește…, întreit, glasul VII, limba română, caractere latine;
p.243 – Sfinte Dumnezeule…, glasul VI, limba română, caractere latine;
p.245 – Pământe desfăcându-te primești pe cel zidit…, glasul VIII, limba română,
caractere latine;
p.245 – Precum ai zis Doamne Martei…, glasul VIII, limba română, caractere latine;
p.246 – Preoții mei cei duhovnicești…, glasul VIII, limba română, caractere latine;
p.248 – Doamne miluiește…, întreit, glasul VIII, limba română, caractere latine;
p.251 – Fericit bărbatul…, glasul VIII, limba română, caractere chirilice;
114
p.253 – Doamne strigat-am…, glasul I, limba română, caractere chirilice;
p.254 – Slavă… Care desfătare lumească…, glasul I, limba română, caractere chirilice;
p.256 – Și acum… Pre ceea ce este mărirea a toată lumea…, glasul I, limba română,
p.257 – Lumină lină…, glasul I, limba română, caractere chirilice;
p.258 – Toată suflarea… Lăudați pe Domnul…, glasul I, limba română, caractere chirilice;
p.259 – Doamne strigat–am…, glasul II, limba română, caractere chirilice;
p.259 – Slavă… Vai câtă nevoie are sufletul…, glasul II, limba română, caractere chirilice;
p.260 – Și acum… Trecut-a umbra legii…, glasul II, limba română, caractere chirilice;
p.262 – Toată suflarea… Lăudați pe Domnul…, glasul II, limba română, caractere
chirilice;
p.263 – Doamne strigat-am…, glasul III, limba română, caractere chirilice;
p.264 – Slavă… Deșertăciuni sunt toate cele omenești…, glasul III, limba română,
p.265 – Și acum… Cum să nu ne mirăm…, glasul III, limba română, caractere chirilice;
p.266 – Lumină lină…, glasul III, limba română, caractere chirilice;
p.267 – Toată suflarea… Lăudați pe Domnul…, glasul III, limba română, caractere
chirilice;
p.267 – Doamne strigat–am…, glasul IV, limba română, caractere chirilice;
p.268 – Slavă… Unde este dezmierdarea cea lumească…, glasul IV, limba română,
p.269 – Și acum… Proorocul David…, glasul IV, limba română, caractere chirilice;
p.271 – Lumină lină…, glasul IV, limba română, caractere chirilice;
p.271 – Toată suflarea… Lăudați pe Domnul…, glasul IV, limba română, caractere
chirilice;
p.272 – Doamne strigat–am…, glasul V, limba română, caractere chirilice;
p.273 – Slavă… Adusumi–am aminte…, glasul V, limba română, caractere chirilice;
p.274 – Și acum… În Marea Roșie…, glasul V, limba română, caractere chirilice;
p.275 – Lumină lină…, glasul V, limba română, caractere chirilice;
p.275 – Toată suflarea… Lăudați pe Domnul…, glasul V, limba română, caractere
chirilice;
p.276 – Doamne strigat-am…, glasul VI, limba română, caractere chirilice;
115
p.277 – Slavă… Început și temei mi-a fost mie…, glasul VI, limba română, caractere
chirilice;
p.278 – Și acum… Cine nu te va ferici…, glasul VI, limba română, caractere chirilice;
p.279 – Lumină lină…, glasul VI, limba română, caractere chirilice;
p.280 – Toată suflarea… Lăudați pe Domnul…, glasul VI, limba română, caractere
chirilice;
p.281 – Doamne strigat-am…, glasul VII, limba română, caractere chirilice;
p.281 – Slavă… După chipul și după asemănarea Ta…, glasul VII, limba română,
p.282 – Și acum… Maică te–ai cunoscut…, glasul VII, limba română, caractere chirilice;
p.283 – Lumină lină…, glasul VII, limba română, caractere chirilice;
p.284 – Toată suflarea… Lăudați pe Domnul…, glasul VII, limba română, caractere
chirilice;
p.284 – Doamne strigat–am…, glasul VIII, limba română, caractere chirilice;
p.285 – Slavă… Plâng și mă tânguiesc…, glasul VIII, limba română, caractere chirilice;
p.287 – Și acum… Împăratul cerurilor…, glasul VIII, limba română, caractere chirilice;
p.288 – Lumină lină…, glasul VIII, limba română, caractere chirilice;
p.289 – Toată suflarea… Lăudați pe Domnul…, glasul VIII, limba română, caractere
chirilice;
p.292 – Robii Domnului..., polieleu, glasul V, limba română, caractere chirilice;
p.295 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul I, limba română, caractere chirilice;
p.297 – Veșnică pomenire…, glasul III, limba română, caractere latine;
p.298 – Cu sfinții odihnește…, glasul VIII, limba română, caractere latine;
p.299 – Veșnică pomenire…, glasul III, limba română, caractere latine;
p.301 – Suflete al meu…, glasul II, limba română, caractere chirilice;
p.302 – Apărătoare Doamnă..., condac, glasul VIII, limba română, caractere chirilice;
p.303 – Dumnezeu este Domnul…, Ceea ce ești mai cinstită…, pe cele opt glasuri, limba
p.309 – Pre Stăpânul…, glasul III, limba română, caractere latine;
p.310 – Pre Tine te lăudăm…, glasul V, limba română, caractere latine;
p.311 – Iubite-voi Doamne…, glasul VII, limba română, caractere latine;
p.312 – Pre Tine te lăudăm…, glasul V, limba română, caractere latine;
116
p.313 – Lume lume înșelătoare…, glasul V, limba română, caractere latine;
p.315 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul I, limba română, caractere latine;
p.317 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul II, limba română, caractere latine;
p.318 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul III, limba română, caractere latine;
p.320 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul IV, limba română, caractere latine;
p.322 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul V, limba română, caractere latine;
p.323 – Vrednică ești..., axion, glasul V, limba română, caractere latine;
p.325 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul VI, limba română, caractere latine;
p.326 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul VII, limba română, caractere latine;
p.328 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul VIII, limba română, caractere latine;
p.330 – Măreşte suflete al meu, pe cea mai cinstită..., axion la Naşterea Domnului, glasul I,
limba română, caractere latine;
p.331 – Apărătoare Doamnă..., condac, glasul VIII, limba română, caractere chirilice;
p.333 – Apărătoare Doamnă..., condac, glasul VIII, de Domnul Grigoriu, limba română,
p.333 – Apărătoare Doamnă..., condac, glasul VIII, limba greacă, caractere latine;
p.334 – Apărătoare Doamnă..., condac, glasul VIII pe larg, limba română, caractere latine;
p.337 – Iată mirele…, tropar, glasul VIII, limba română, caractere latine;
p.339 – Cămara Ta..., luminânda, glasul VIII, limba română, caractere latine;
p.340 – Când slăviţii ucenici..., tropar în Joia mare, glasul VIII, limba română, caractere
latine;
p.341 – Gustaţi şi vedeţi..., chinonic la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, glasul I,
p.343 – Să nu întorci faţa Ta..., prochimen în Postul Mare, glasul VIII, limba română,
caractere latine;
p.343 – Dat-ai moştenire..., prochimen în Postul Mare, glasul VIII, limba română,
caractere latine;
p.344 – Scoală-Te Dumnezeule…, prochimen în Sâmbăta Mare, după Apostol, glasul VII,
p.344 – Prochimenele la Praznicele Împărătești din Săptămâna Luminată: Cine este
Dumnezeu…, glasul VII; Luni: Dumnezeul nostru în cer…, glasul VII; Marți: Cu glasul
meu către Domnul am strigat…, glasul VIII; Miercuri: Ascultă Dumnezeule rugăciunea
117
mea…, glasul VII; Joi: Iubite–voi Doamne…, glasul VII; Vineri: Dat-ai moștenirea celor
ce se tem…, glasul VIII, limba română, caractere latine;
p.346 – La râul Vavilonului..., polieleu, glasul III, limba română, caractere latine;
p.350 – Doamne mântuiește…, glasul VIII, limba română, caractere latine;
p.350 – Și ne auzi…, glasul VIII, limba română, caractere latine;
p.351 – Sfinte Dumnezeule…, glasul I, limba română, caractere latine;
p.352 – Sfinte Dumnezeule…, glasul II, limba română, caractere latine;
p.353 – Câți în Hristos…, glasul I, limba română, caractere latine;
p.354 – Crucii tale…, glasul II, limba română, caractere latine;
p.355 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V, limba română, caractere latine;
p.357 – Tatăl nostru…, glasul V, de Anton Pann, limba română, caractere latine;
p.358 – Am văzut lumina…, glasul V, limba română, caractere latine;
p.363 – Slavă… Pentru rugăciunile Sfinților Apostoli…, Și acum… Pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu…, glasul II, limba română, caractere latine;
p.364 – Doamne miluiește…, glasul VIII, limba română, caractere latine;
p.365 – Înviind Iisus din mormânt…, glasul VI, limba română, caractere latine;
p.367 – Antifonul I și II la Praznice Împărătești, glasul II, limba română, caractere latine,
fragment;
p.368 – Veniți să ne închinăm…, glasul II, limba română, caractere latine;
p.369 – Doamne mântuiește…, glasul VIII, limba română, caractere latine;
p.370 – Aliluia…, după Apostol, glasul I, limba română, caractere latine;
p.371 – Slavă Ție Dumnezeule…, după Evanghelie, glasul III, limba română, caractere
latine;
p.372 – Răspunsuri la ectenia mică, glasul VIII, limba română, caractere latine;
p.373 – Antifonul I, glasul VIII, limba română, caractere latine;
p.374 – Antifonul II, glasul VIII, limba română, caractere latine;
p.426 – Sfinte Dumnezeule…, glasul III, V, II, limba română, caractere latine;
p.427 – Slavă… Voscreasna, Și acum… Preabinecuvântată ești…, pe cele opt glasuri,
p.440 – Ca întru anii cei de apoi…, glasul V, limba română, caractere latine;
p.441 – După pogorârea în iad…, glasul VI, limba română, caractere latine;
p.442 – Arătându-te pre Tine ucenicilor Tăi…, glasul VIII, limba română, caractere latine;
p.443 – Crucii Tale…, glasul I, limba română, caractere latine;
118
p.445 – Născătoare de Dumnezeu…, tropar, glasul V tetrafon, limba română, caractere
latine;
p.447 – Mulți ani trăiască…, glasul II și VIII, limba română, caractere latine;
p.449 – Sfinte Dumnezeule…, glasul V, limba română, caractere latine;
p.449 – Doamne miluiește…, întreit, funebru, glasul V, limba română, caractere latine;
p.449 – Veșnica pomenire…, glasul V, limba română, caractere latine;
p.451 – Robii Domnului..., polieleu, glasul VIII, limba română, caractere latine;
p.457 – Cele unsprezece Slave ale Evangheliilor de la Utrenie, În munte ucenicii…, glasul
I, limba română, caractere chirilice;
p.459 – Cu miresme mergând femeile…, glasul II, limba română, caractere chirilice;
p.461 – Magdalenei Mariei…, glasul III, limba română, caractere chirilice;
p.463 – Mânecare adâncă era…, glasul IV, limba română, caractere chirilice;
p.465 – O preaînțelepte judecățile Tale…, glasul V, limba română, caractere chirilice;
p.468 – Pacea cea adevărată Tu ești Hristoase…, glasul VI, limba română, caractere
chirilice;
p.471 – Iată întuneric și de dimineață…, glasul VII, limba română, caractere chirilice;
p.472 – Lacrimile Mariei nu în zadar…, glasul VIII, limba română, caractere chirilice;
p.474 – Ca întru anii cei de apoi…, glasul V, limba română, caractere chirilice;
p.477 – După pogorârea în iad…, glasul VI, limba română, caractere chirilice;
p.479 – Arătându-te pre Tine ucenicilor…, glasul VIII, limba română, caractere chirilice;
p.482 – Troparele ce se cântă la sfințirea apei, glasul VIII, limba română, caractere latine;
p.485 – Spaimă era a vedea…, stihira la ceasul IX, glasul VII, limba română, caractere
latine;
p.486 – La Sfântul Antonie, Slava de la Litie Cuvioase Părinte…, glasul V, limba română,
caractere latine;
p.487 – La Sfântul Iftimie, Slava de la Stihoavnă Cuvioase Părinte nu ai dat somn
ochilor…, glasul V, limba română, caractere latine;
p.489 – La Cuviosul Sava, Slava de la Litie Cuvioase Părinte Sava…, glasul VI, limba
română, caractere latine;
p.490 – La Sfântul Sava, Slava de la Stihoavnă Mulțimile călugărilor…, glasul VIII, limba
p.492 – La Ceasurile Împărătești de la Nașterea Domnului, Stihira de la ceasul IX
Spăimântatu-s-a Irod…, glasul VII, limba română, caractere latine;
119
p.493 – Răspunsurile mari, glasul III, de Anton Pann, limba română, caractere latine;
p.497 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul III, agem sirian, limba română, caractere
latine;
p.499 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul V, de Popescu Pasărea, limba română,
caractere latine;
p.501 – Să se îndrepteze rugăciunea mea..., la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite,
glasul I, de Părintele Nectarie, limba română, caractere latine;
p.502 – Uşile pocăinţei..., în Perioada Triodului, glasul VIII, limba română, caractere
latine;
p.503 – Cărările mântuirii…., glasul VIII, limba română, caractere latine;
p.504 – La mulţimea faptelor mele celor rele..., în perioada Triodului, glasul VI, limba
p.505 – La ceasurile Împărătești din Vinerea Patimilor, Stihira Spaimă era a vedea…,
glasul VII, limba română, caractere latine;
p.506 – Ziua învierii…, glasul V, limba română, caractere latine258;
p.508 – La Duminica Tuturor Sfinților Veniți credincioșii…, glasul VI, limba română,
caractere latine;
p.510 – Sfinte Dumnezeule…, funebru, glasul I, limba română, caractere latine;
p.511 – Sfinte Dumnezeule…, funebru, glasul VII, limba română, caractere latine;
p.511 – Doamne miluiește…, întreit, glasul VII, limba română, caractere latine.
258
Este Ziua învierii pe glasul V stihiraric, compusă de Anton Pann. Vezi Pr. Prof. Dr. Nicu Moldoveanu, Pr.
Lect. Dr. Victor Frangulea, Diac. Asist. Drd. Nicolae Giolu, Cântările Penticostarului, Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2004, p. 76-78.
120
121
Pentru a ne putea face o imagine mai clară asupra manuscrisului românesc Sucevița
1933, am extras în facsimil și am transpus în dublă notație două Polihronii la sărbători
onomastice Naționale, după cum îl intitulează compozitorul anonim, cântări pe care le
putem vedea mai sus259.
Primul este în glasul II irmologic, cu o cadență imperfectă pe Di și o cadență perfectă
în Vu, care într-o oarecare măsură ține loc de cadență finală, lucru oarecum impropriu
glasului II irmologic. În ceea ce privește polihroniul în glasul VIII, acesta se repetă în două
forme aproape identice și crează în simplitatea lui o atmosferă sărbătorească plină de
nădejde.
II.4.2. Manuscrisul românesc nr. 1937 – Antologhion260
Fără număr de inventar. Antologhion, cuprinzând cântări de la Vecernie, Utrenie

și Sfânta Liturghie compuse de Ioan Zmeu, G. Claru, Memnon Salvan, Pr. Nectarie,
Dimitrie Suceveanu, Nifon Ploeșteanu, Iosif Naniescu, Hristofor Furcă, Anton Pann,
Nectarie Schimonahul. Fără titlu. Codicograf: Sora Sofica Sofron (f.2), Felicia Bulceag
(f.97), Silvestra Sofițchi (f.202v). Manuscrisul a apaținut Sorei Sofica Sofron, care,
probabil a copiat cea mai mare parte din cântări. Potrivit însemnărilor Sora Sofica a fost
viețuitoare a Mănăstirii Agapia (f.213) ulterior mutându-se la Mănăstirea Sucevița, unde a
finalizat copierea manuscrisului. Datare 1937 (f.2). Textul manuscrisului este scris în
limba română cu caractere chirilice și latine. Titlurile și inițialele cântărilor sunt scrise
simplu, fără ornamente. Cerneala folosită pentru text și titlu variază de-a lungul
manuscrisului: roșie, neagră, albastră, verde. Semiografia muzicală folosită în manuscris
este cea hrisantică. Semnele vocalice, ornamentale, temporale, mărturiile și ftoralele sunt
scrise în general cu cerneală roșie, uneori folosindu-se cerneală neagră, albastră sau verde.
Format 20/15 cm; scrisul este îngrijit cu 9-11 rânduri pe pagină. Manuscrisul nu este
numerotat, l-am numerotat noi doar în descriere, de la f.1 la f.249. Legătură din carton și
pânză neagră. Manuscrisul se păstrează în stare bună.
Însemnări:
f.2 – „Sofica. Doamne ajută-mi. 1937. 19 septembrie”, cerneală albastră, limba română,
259
Manuscrisul românesc, Sucevița 1933, p. 447.
260
122
f.79v – „Scris în 2 octombrie 1938. Din cartia...”, cerneală albastră, limba română,
caractere latine.
f.86 – „14 septembrie 1938. Scris pe Dialul crucii”, cerneală roșie, limba română,
caractere latine.
f.96 – „Heruvice mici săptămânale. Prelucrate de G. Claru fost profesor de muzică la
seminarul de Argeșu”, cerneală albastră, limba română, caractere latine.
f.97 – „Scris de sora Felicia Bulceag”, cerneală albastră, limba română, caractere latine.
f.100v – „Sfârșit și lui Dumnezeu laudă 7 I 1939”, cerneala albastră, limba română,
caractere latine.
f.101 – „Scris de N[...]. În zioa de 16 Iulie 1816. Cantor din Durău”, cerneală albastră,
limba română, caractere latine.
f.104 – „15 Ianuarie 1939. Sfârșit și lui Dumnezeu laudă”, cerneală albastră, limba
f.105v – „Sfânt Sfânt Sfânt ești D-ne D-zeul nostru milueștene pre noi zidirea ta cia căzută
pentru numele tău cel Sfânt”, creion, limba română, caractere latine.
f.123 – „26 Decembrie 1939 M-ria Sucevița”, cerneală roșie, limba română, caractere
latine.
f.147 – „Sfârșit și lui D-zeu laudă. 26 oct: 1940. M-ria Sucevița”, cerneală verde, limba
f.151v – „Scrisă de la Maica Paraschiva Onu. Profesoară de Psaltichie în aciastă M-re.
Scris în 27 Oct: 940 M-ria Sucevița. S. S.”, cerneală roșie, limba română, caractere latine.
f.168 – „Sfârșit și lui D-zeu Laudă”, cerneală roșie, limba română, caractere latine.
f.202 – „Scris de mine cea mai mare între Păcătoși 6/XI 1948. Silvestra Sofițchi”, cerneală
albastră, limba română, caractere latine.
f.213 – „Teoria și Parlaghia Muzicii orientale sau Psaltichia Ediția a III ia Alcătuită după
mai mulți Autori. Arhim. Teoctist Stupcanu Maestru de Muzică Iași. Aparținând Sorei
Sofica Sofron M-ria, Agapia Tg Niamț”, cerneală neagră, limba română, caractere latine.
f.239 – „Sfârșit și lui Dumnezeu laudă Sofica Sofron M-ria Sucevița Jud. Rădăuți”,
cerneală roșie, limba română, caractere latine.
– „Bucovina 1938”, cerneală albastră, limba română, caractere latine.
File albe: f.7v, 8v, 9v,10v,11v,12v,13v,14v, 15v, 16v, 17v, 18v, 19v, 20v, 21v, 22v, 23v,
24v, 25v, 26v, 27v, 28v, 29v, 30v, 31v, 32v, 33v, 34v, 35v, 36v, 37v, 38v, 39v, 40v, 41v,
123
42v, 52v, 58v, 68, 70v, 73v, 75v, 82v, 86v, 95v, 97v, 102v, 104v, 106v,108v, 109v, 111v,
119v, 134v, 139v, 147v, 185v, 200v, 203, 203v, 212v, 221v, 245v261.
f.1 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul VII varis, limba română, caractere chirilice;
f.2v – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V, limba română, caractere chirilice;
f.4 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul V tetrafon, limba română, caractere chirilice;
f.6v – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul I, limba română, caractere chirilice;
f.8 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul II, limba română, caractere chirilice;
f.10 – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul III, limba română, caractere chirilice;
f.12 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul IV, limba română, caractere chirilice;
f.15 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul VI, limba română, caractere chirilice;
f.17 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul VIII, limba română, caractere chirilice;
f.19 – Slavă Ţie, celui ce ne-ai arătat lumina..., Doxologie mare, glasul V, limba română,
f.27 – Nu pricep curată…, glasul III, limba română, caractere chirilice 262;
f.34 – Născătoare de Dumnezeu, nădejdea..., axion la Întâmpinarea Domnului, glasul
III263, limba română, caractere chirilice;
f.36 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V, limba română, caractere chirilice;
f.39 – Răspunsuri mari, glasul V, limba română, caractere chirilice;
f.41 – Să nu întorci faţa Ta..., prochimen în Postul Mare, glasul VIII, limba română,
f.43 – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul VIII264;
f.44 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul I, de Zmeu, limba română, caractere chirilice;
f.45 – Diferite explicații de gramatică muzicală, cu exemplificări;
f.51v – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul VIII, limba română, caractere latine;
f.53 – Măreşte suflete al meu, pe cea mai cinstită..., axion la Naşterea Domnului, glasul I
limba română, caractere chirilice 265;
f.53v – Măreşte, suflete al meu..., axion la Botezul Domnului, glasul VI, limba română,
261
Toate filele albe sunt albe doar pe verso.
262
Este lucrarea clasică a lui Dimitrie Suceveanul.Vezi Pr. Prof. Dr. Nicu Moldoveanu, Cântările Sfintei
Liturghii și alte cântări bisericești..., p. 280-283.
263
Este axionul compus Macarie Ieromonahul.
264
Axionul este scris în limba greacă cu caractere chirilice.
265
Sunt axioanele lui Macarie Ieromonahul.
124
f.54v – Binevesteşte, pământule, bucurie mare..., axion la Buna Vestire, glasul IV, limba
f.55v – Îngerii intrarea celei Preacurate..., axion la Intrarea în Biserică, glasul IV, limba
f.55v – Naşterea Ta..., axion la Schimbarea la Faţă, glasul IV, limba română, caractere
chirilice;
f.56v – Să cinstim, popoare…, axion la Sâmbăta lui Lazăr, glasul VIII, limba română,
f.57 – Măreşte suflete al meu, pe Hristos..., axion la Înălţarea Domnului, glasul V, limba
IV, limba română, caractere chirilice;
f.59v – Bucură-te, Împărăteasă Maică..., axion la Pogorârea Sfântului Duh, glasul IV,
f.60v – Străin lucru este maicilor..., axion la Naşterea Maicii Domnului, glasul VIII, limba
f.61v – Neamurile toate te fericesc..., axion la Adormirea Maicii Domnului, glasul I, limba
f.62 – Rai de taină eşti..., axion la Înălţarea Cinstitei Cruci, glasul VIII, limba română,
f.63v – Vrednică eşti cu adevărat..., axion, glasul III, limba română, caractere chirilice;
f.64v – Slavă Ţie, celui ce ne-ai arătat lumina..., Doxologie mare, glasul VIII, limba
f.68v – Răspunsuri mari, glasul VII, creion, limba română, caractere latine;
f.70 – Robii Domnului..., polieleu, glasul V, limba română, caractere chirilice;
f.72v – Fericit bărbatul…, glasul V, fără text, titlu cu caractere latine;
f.74 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VIII, de Ioan Zmeu, limba română, caractere
chirilice;
f.76 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul III, limba română, caractere chirilice;
f.78 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VIII, limba română, caractere chirilice;
f.79 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V, limba română, caractere chirilice;
f.80v – Pe tine Dumnezeule Te lăudăm…, glasul VIII, limba română, caractere latine;
f.83 – Robii Domnului..., polieleu, glasul V, limba română, caractere latine;
125
f.85 – Acum puterile..., heruvic la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, glasul I, limba
f.87 – Cuvânt bun…, polieleu, glasul V, limba română, caractere latine;
f.96 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul I, de G. Claru, caractere latine;
f.98 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul I, limba română, caractere latine;
f.99 – Răspunsuri mari, glasul I, de Memnon Slavan, limba română, caractere latine;
f.101 – Fericit bărbatul…, glasul VIII, limba română, caractere latine;
f.103 – De tine se bucură..., axion la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, glasul VIII, de
Ioan Zmeu, limba română, caractere latine;
f.105 – Crucii Tale..., glasul II, limba română, caractere latine;
f.106 – Să se îndrepteze rugăciunea mea..., la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite,
glasul I, de Preot Nectarie, limba română, caractere latine;
f.107 – Să nu întorci faţa Ta..., prochimen în Postul Mare, glasul VIII, de Ioan Zmeu,
f.108 – Dat-ai moştenire..., prochimen în Postul Mare, glasul VIII, limba română, caractere
latine;
f.110 – Îngerul a strigat..., axion la Învierea Domnului, glasul III, limba română, caractere
chirilice;
f.112 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul IV din Di, limba română, caractere chirilice;
f.113v – Cercetatu-ne-a de sus…, sedealna Nașterii Domnului, glasul III, limba română,
caractere latine;
f.114 – Doamne strigat-am..., cu stihuri și stihiri, glasul I, limba română,caractere latine;
f.117v – Pe ceea ce este mărirea a toată lumea…, dogmatica glasului I, limba română,
caractere latine;
f.120 – Veniți să vedem…, sedealna I la Nașterea Domnului, glasul IV, limba română,
caractere latine;
f.120v – Ce te minunezi Marie…, sedealna II la Nașterea Domnului, glasul IV, limba
f.121v – Mărire Ţie Treime Sfântă..., mărimuri, glasul I, limba română, caractere latine;
f.122v – Cel neîncăput nicăierea…, sedealnă, glasul IV, limba română, caractere latine;
f.123v – Glasul Domnului peste ape…, tropar, glasul VIII, limba română, caractere latine;
f.124 – Ca pre o podoabă bărbătească…, sedealnă, glasul V tetrafon, limba română,
caractere latine;
126
f.125v – Din înțelepciunea cea negrăită…, sedealnă, glasul VIII, limba română, caractere
latine;
f.126 – Mărire Ţie Treime Sfântă..., mărimuri, glasul I, limba română, caractere latine;
f.127 – Cu puterea dumnezeieștilor cuvinte…, sedealnă, glasul VIII, limba română,
caractere latine;
f.127v – Răspunsuri mari, glasul VI, de Ioan Zmeu, limba română, caractere latine;
f.129 – Lumină lină…, glasul II, limba română, caractere chirilice;
f.131 – Robii Domnului..., polieleu, glasul I, de Dimitrie Suceveanul, limba română,
f.133 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V, de Dimitrie Suceveanul, limba română,
f.135 – Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul VIII, de Nifon Ploieșteanul, limba română,
caractere latine;
f.136 – Ca pe împăratul..., glasul V, limba română, caractere latine;
f.136v – Răspunsuri mari, glasul VIII, de Iosif Naniescu, limba română, caractere latine;
f.138v – Arătatu-s-a Mântuitorul…, sedealnă la Botezul Domnului, glasul III, limba
f.139 – Vrednică eşti cu adevărat..., axion, glasul V, limba română, caractere latine;
f.140v – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul I, limba română, caractere latine;
f.142 – Cel ce ai săturat pe noroade în pustie..., stihira, glasul VIII, limba română,
caractere latine;
f.143 – Mărturisiți-vă Domnului…, glasul V, limba română, caractere latine;
f.148 – Slavă Ţie, celui ce ne-ai arătat lumina..., Doxologie mare, glasul II, de Hristofor
Furcă, limba română, caractere latine;
f.152 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul IV, limba română, caractere latine;
f.153 – Doamne strigat-am..., glasul II, limba română, caractere latine;
f.154v – Robii Domnului..., polieleu, glasul III, limba română, caractere latine;
f.156v – Stihirile ceasurilor împărătești ce se cântă la Arătarea Domnului, glasul VIII,
f.159v – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul VI, de Anton Pann, limba română,
caractere latine;
f.161 – Mărturisiți-vă Domnului…, mărimuri la praznicele Maicii Domnului, glasul IV,
127
f.168v – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul V, de Anton Pann, limba română, caractere
latine;
f.170 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul VI, limba română, caractere latine;
f.171v – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul V, limba română, caractere latine;
f.172v – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul VIII, limba română, caractere latine;
f.173v – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul V, compus după Brațele Părintești… de
Nectarie Schimonahul, limba română, caractere latine;
f.175 – Deschizând Tu mâna Ta..., anixandare, glasul VIII, limba română, caractere latine;
f.177v – Uşile pocăinţei..., în Perioada Triodului, glasul VIII, limba română, caractere
latine;
f.178 – Cărările mântuirii…, glasul VIII, limba română, caractere latine;
f.178v – La mulţimea faptelor mele celor rele..., în perioada Triodului, glasul VI, limba
f.179v – Robii Domnului..., polieleu, glasul III, limba română, caractere latine;
f.181v – La râul Vavilonului..., polieleu, glasul III, limba română, caractere latine;
f.186 – Catavasiile Intrării Domnului în Ierusalim, glasul VIII, limba română, caractere
latine;
f.198 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VI, limba română, caractere latine;
f.200 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul VII, limba română, caractere latine;
f.201v – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul II, limba română, caractere latine;
f.204 – Doamne strigat-am..., glasul III, limba română, caractere latine;
f.205 – Doamne strigat-am..., glasul IV, limba română, caractere latine;
f.206 – Doamne strigat-am..., glasul V, limba română, caractere latine;
f.207 – Doamne strigat-am..., glasul VI, limba română, caractere latine;
f.208 – Doamne strigat-am..., glasul VII, limba română, caractere latine;
f.209 – Doamne strigat-am..., glasul VIII, limba română, caractere latine;
f.210 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul IV, limba română, caractere latine;
f.211 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul VI, limba română, caractere latine;
f.213 – O gramatică a muzicii psaltice, limba română, caractere latine;
f.239v – Acatistul Sfântului acoperământ al Maicii Domnului, fragment, limba română,
caractere latine;
f.241v – Calendar Ianuarie-Iunie, limba română, caractere latine;
128
f.243 – Însemnare tipic Pentru când se cântă Ceea ce ești mai cinstită…, limba română,
caractere latine;
f.243v – Suflete al meu…, condac, glasul VI, limba română, caractere latine;
f.244v – Pre Stăpânul…, glasul II, limba română, caractere latine;
f.245 – Aliluia..., în Săptămâna Patimilor, glasul VIII, limba română, caractere latine;
f.246 – Minunile Sfântului Sisoie, creion, limba română, caractere latine;
f.247v – Diferite însemnări, limba română, caractere latine;
f.248v – Diferite însemnări, limba română, caractere latine;
f.249 – Rugăciune pentru vrăjmași, limba română, caractere latine.
129
Am extras în facsimil, după cum se poate vedea mai sus, iar apoi am transcris în
dublă notație, un imn care se cântă la întâmpinarea arhiereului, compus de un compozitor
anonim266.
Este o compoziție alcătuită în glasul II stihiraric. Cadențele din cadrul cântării sunt
tipice pentru această formă a glasului II: cadență imperfectă pe Zo, în primul rând melodic,
perfectă iar apoi imperfectă pe Di, în al doilea rând melodic, cadență perfectă pe Vu în
rândul trei, iar apoi cadență finală pe Di, unde lipsește mărturia. Din punct de vedere
melismatic este o cântare simplă, autorul folosind doar în ultimul pasaj muzical psifistonul,
omalonul și varia. Ambitusul este redus, melodia desfășurându-se în cadrul unui sextacord,
Vu-Niʼ.
266
Manuscrisul românesc Sucevița 1937, fila 244v.
130
Fără număr de inventar. Antologhion, cuprinzând cântări de la Vecernie, Utrenie,

Sfânta Liturghie, Cântări Calofonice compuse de Anton Pann, Nicolae Protopsaltul și
Macarie Ieromonahul. Fără titlu. Codicograf: Maica Antonina (p. 96, p.105). Manuscrisul
a fost copiat la Mănăstirea Sucevița. Datare 1942 (p.96). Textul manuscrisului este scris
în limba română cu caractere latine, cerneală neagră și uneori albastră, titlurile cântărilor
fiind scrise în general cu cerneală roșie. Nu avem ornamentare deosebită. Semiografia
muzicală folosită în manuscris este cea hrisantică. Semnele vocalice și ornamentele sunt
scrise în general cu cerneală neagră iar cele temporale, mărturiile și ftoralele cu cerneală
roșie. Unele cântări sunt scrise integral cu aceeași culoare, neagră sau albastră. Format
24/19 cm, scrisul este modest cu 6-9 rânduri de neume și text pe pagină. Numerotarea
paginilor este făcută în creion în partea de sus, pe mijlocul fiecărei pagini de la 1 la 123.
Paginile 45-52 sunt rupte din cotor și lipsesc din manuscris. Legătură din carton învelit
ulterior în hârtie albă. Manuscrisul se păstrează în stare medie de conservare.
Însemnări:
C1v – „Constantin Botnariuc. Silvica Crasna. Județul Storojineți. Bucovina”, cerneală
neagră, limba română, caractere latine.
p.1 – „Oblast Cernăuți. Raion Storojineți. Satul Igești”, cerneală albastră, limba română,
caractere latine.
p.20 – „Începutul cu Dumnezeu”, restul albă.
p.25 – 28 – Predica despre vrajba din lume şi biruirea ei prin pace şi smerenie.
p.1 – p.28 – cerneală neagră.
p.33 – p.38 – pagini albe.
p.45 – p.52 – lipsă (probabil rupte).
p.96 – „Sfârșit și lui Dumnezeu laudă. 17/I 1942. Sfânta Mănăstire Sucevița. Scris de
Maica Antonina”, cerneală roşie, limba română, caractere latine.
p.105 – „Scris de Maica Antonina 19/I 1943. Sfânta Mănăstire Suceviţa”, cerneală
albastră, limba română, caractere latine.
267
131
p.109 – „5/II 1943. Sfânta Mănăstire Suceviţa. Profesoară de cântări Maica Paraschiva
Onu din Sfânta Mănăstire Văratec”, cerneală roşie, limba română, caractere latine.
p.123 – „Veniamina Victoria Frunză”, cerneală neagră, limba română, caractere latine.
Pagini albe: p.33 – p.38, p.43 – p.44, p.53 – p.54.
p.2 – Doamne strigat-am…, glasul I;
p.4 – Stihurile și stihirile de Sâmbătă seara, glasul I (7 stihuri și 7 stihiri);
p.12 – Slavă… Și acum…, dogmatica, glasul I;
p.16 – Doamne strigat-am…, glasul II;
p.18 – Doamne strigat-am…, glasul III;
p.21 – Doamne strigat-am…, glasul IV;
p.23 – Doamne strigat-am…, glasul V;
p.29 – Împărăteasa mea…, glasul V268;
p.31 – Ridica-voi ochii mei…, glasul V;
p.39 – Aliluia…, în Săptămâna Patimilor, glasul VIII;
p.40 – Acum puterile..., heruvic la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, glasul V;
p.55 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VIII;
p.59 – De tine se bucură..., axion la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, glasul VIII;
p.62 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul I;
p.70 – Acum puterile..., heruvic la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, glasul V;
p.73 – La râul Vavilonului..., polieleu, glasul III;
p.82 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul III;
p.85 – Răspunsuri mari, glasul III, de Anton Pann;
p.89 – Măreşte suflete al meu, pe cea mai cinstită..., axion la Naşterea Domnului, glasul I;
p.94 – Născătoare de Dumnezeu, nădejdea..., axion la Întâmpinarea Domnului, glasul
III269;
p.97 – Stihiri la Întâmpinarea Domnului care se cântă în loc de Ceea ce ești mai cinstită…,
glasul III (16 stihiri);
268
Este, după parcursul melodic, varianta în glasul V cântată de Ierodiaconul Sofronie Rusu și notată de
Anton V. Uncu, transcrisă apoi în dublă notație de părintele Nicu Moldoveanu. Multe din formulele melodice
sunt însă prescurtate sau ușor modificate ceea ce ne face să credem că Maica Antonina a auzit cântarea, a
memorat-o iar apoi a consemnat-o în forma în care a rămas în memorie. Vezi Manuscrisul românesc,
Sucevița 1942, pagina 29 comparativ cu Pr. Prof. Dr. Nicu Moldoveanu, Cântările Sfintei Liturghii și alte
cântări bisericești..., p. 264-266.
269
Atât axionul de la Nașterea Domnului cât și cel de la Întâmpinarea Domnului sunt în varianta compusă de
Macarie Ieromonahul.
132
p.105 – Uşile pocăinţei..., în Perioada Triodului, glasul VIII;
p.107 – Cămările mântuirii…, glasul VIII;
p.108 – La mulţimea faptelor mele celor rele..., în perioada Triodului, glasul VI;
p.110 – Robii Domnului..., polieleu, glasul III;
p.114 – Îngerul a strigat..., axion la Învierea Domnului, glasul I;
p.117 – Lumină lină…, pe larg, glasul II, de Nectarie Protopsaltul;
p.121 – Măreşte, suflete al meu..., axion la Botezul Domnului, glasul VI;
Pentru o scurtă reflecție, am ales un fragment din Răspunsurile mari în glasul III,
compuse de Anton Pann270, pe care le-am extras în facsimil și le-am transpus în dublă
notație.
270
Vezi Manuscrisul românesc Sucevița 1942, p. 85.
133
Răspunsurile sunt alcătuite în glasul III, fapt menționat în titlu, dar autorul transpune
cântarea din Ga, care ar fi trebuit să fie tonică, în Ni îndicând coborârea de la Ga la Ni prin
combinația elafron-epistrof, fapt întâlnit destul de rar la glasul III. Prima parte a
fragmentului, constituită din fraza muzicală Și Duhului tău care începe și se termină în Ni,
este identică cu același pasaj din Răspunsurile mari în glasul VIII compuse de Iosif
Naniescu271. În continuare fraza muzicală are un parcurs interesant cu o cadență imperfectă
pe Pa urmată de o coborâre sacadată pe Zo și Di de jos de pe care saltă abrupt o septimă,
până pe Ga de unde coboară treptat prin înlănțuire de epistrof până pe Ni, în cadență
perfectă. Ultima frază muzicală este asemănătoare cu precedenta reproducând cadența
imperfectă în Pa, coborârea pe Zo și Di iar apoi saltul până la Ga din octava următoare de
unde coboară până în Ke de jos și urcă treptat spre Ni în cadență finală. Având în vedere
atât cursul melodic cât și cadențele perfecte și imperfecte, putem spune că avem de-a face
271
Pr. Prof. Dr. Nicu Moldoveanu, Cântările Sfintei Liturghii și alte cântări bisericești ..., p. 50.
134
cu o formă atipică a glasului III. De asemenea putem remarca o ușoară neconcordanță între
fraza muzicală și text, care în unele locuri ar fi putut avea o orânduire mai fericită.
Fără număr de inventar. Antologhion, cuprinzând cântări de la Vecernie, Utrenie

și Sfânta Liturghie, compuse de Arhid. Ghenadie Honciuc, Episcop Gheresim Safirin,
Anton Pann, Filotei Moroșanu. Titlu: „Buchețel de Muzică Bisericească pentru Sfânta
Mănăstire Sucevița din frumoasa Bucovină. Jud. Rădăuți 1947”. Codicograf: Arhidiacon
Ghenadie Honciuc, care a copiat manuscrisul la Mănăstirea Agafton (f.40v). Datare:
1947 (titlu, f.40v). Textul este scris în limba română cu caractere latine. Copistul folosește
cerneală neagră până la f.28 iar apoi până la sfârșit cerneală albastră. Semiografia
muzicală folosită în manuscris este cea hrisantică. Semnele vocalice, ornamentale,
temporale, mărturiile și ftoralele sunt scrise, ca și textul, cu cerneală neagră până la f.28 și
cu cerneală albastră între filele 29-40. Format 21/16 cm; scrisul este mediocru, cu 7-8
rânduri de neume și text pe pagină. Manuscrisul nu este numerotat, l-am numerotat noi
doar în descriere de la f.1 la f.40. Legătură din carton, cu învelitoare din plastic de culoare
maro. Manuscrisul se păstrează în stare medie.
Însemnări:
f. 40v – „Sfârșit și lui Dumnezeu laudă. Arhidiacon Ghenadie Honciuc. M. Agafton 1947”,
cerneală neagră, limba română, caractere latine.
C.2 – „8. VI. 2001. Văzut de Preotul Florin Bucescu (Iași) în ziua decesului Stareței
Adriana Cojocaru. Stavrofora Po [...].”, cerneală neagră.
File albe: f.1v, 2v, 3v, 4v, 5v, 6v, 7v, 8v, 9v, 10v, 11v, 12v, 13v, 14v, 17v, 18v, 19v, 20v,
21v, 22v, 23v, 24v, 25v, 26v, 27v, 28v, 29v, 30v, 31v, 32v, 33v, 34v, 35v, 36v, 37v, 38v,
39v.
f.2 – Acum Slobozeşte…, glasul VII, de Ghenadie Honciuc;
f.3 – Răspunsuri mari, glasul VII, de Arhid. Ghenadie Honciuc;
f.6 – Răspunsuri mari, glasul V, de Raicu;
f.9 – Răspunsuri mari, glasul III, de Episcop Gherasim Safirin;
f.12 – Răspunsuri mari, glasul V, de Ghenadie Honciuc;
f.15 – Răspunsuri mari, glasul VIII;
272
135
f.18 – Răspunsuri mari, glasul VIII, de Anton Pann;
f.21 – Vrednică eşti…, glasul III;
f.23 – Vrednică eşti…, glasul V;
f.25 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul VII, de Ghenadie Honciuc;
f.26 – Îngerul a strigat..., axion la Învierea Domnului, glasul III273;
f.28 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul I, de Ghenadie Honciuc;
f.31 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul II, de Ghenadie Honciuc;
f.34 – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul V, de Arhid. Ghenadie Honciuc;
f.37 – Lumină lină…, glasul V, de Filotei Moroşanul274;
f.39 – Cămara Ta…, glasul III, de Arhid. Ghenadie Honciuc;
f.40 – Cu trupul adormind…, glasul III, de Arhid. Ghenadie Honciuc;
273
Este axionul compus de Macarie Ieromonahul.
274
În Manuscrisul românesc Sucevița 1947, la fila 37, găsim consemnat imnul Lumină lină, în glasul V,
compus de Arhidiaconul Filotei Moroșanu, numit și Hanganu. Trebuie să menționăm că Filotei Moroșanu a
mai compus încă alte două variante ale imnului Lumină lină, una în glasul II și alta în glasul VIII. Varianta în
glasul VIII are o formă melodică cu totul specială, fapt pentru care se cântă și astăzi în majoritatea bisericilor
la Slujba Vecerniei. De-a lungul timpului această lucrare a fost armonizată atât pentru cor mixt, de Nicolae
Lungu, Ion Croitoru și Ioan D. Chirescu, cât și pentru cor bărbătesc de părintele Nicu Moldoveanu. Vezi Pr.
Prof. Univ. Dr. Nicu Moldoveanu, Antologie corală, religioasă și laică, pentru formații mixte, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2006, p. 194-197; Pr. Prof. Univ.
Dr. Nicu Moldoveanu, Repertoriu coral, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 1998, p. 369-370.
136
Dintre cântările manuscrisului Sucevița 1947, am transpus în dublă notație, după
facsimilul pe care îl puteți vedea mai sus, una din compozițiile arhidiaconului Ghenadie
Honciuc, anume Acum slobozește pe glasul VII275.
275
Manuscrisul românesc, Sucevița 1947, f. 2.
137
138
Lucrarea Arhidiaconului Ghenadie Honciuc respectă, în linii mari, tiparele clasice
ale glasului VII. Avem cadență perfectă pe Ga de două ori, în ambele cazuri formula
înainte de cadență fiind identică: de două ori epistrof cu clasmă, oligon precedat de varia,
epistrof cu gorgon și epistrof cu clasmă. O cadență perfectă pe Ni și, interesant pentru
glasul VII, două cadențe imperfecte tot pe Niʼ dar la distanță de octavă. De asemenea cinci
cadențe imperfecte în Di și cadență finală în Ga. Ambitusul cântării este destul de generos,
o octavă și o cvintă Ni-Diʼ. Cursul melodic este unul liniștit cu urcări și coborâri înlănțuite
lin. Excepție face primul pasaj din penultimul rând melodic, unde melodia în deplină
concordanță cu textul, atinge punctul culminant ajungând până în Diʼ și, binențeles ultimul
pasaj al cântării în care compozitorul face un salt brusc de octavă, Ni-Niʼ, dorind prin
aceasta să sublinieze importanța care o are pentru mântuirea omului credința adevărată.
Referitor la text, putem remarca sintagma lumină spre descoperirea limbilor, preluată
parțial276 din Biblia de la București de la 1688277, diferită de varianta obișnuită, lumină
spre descoperirea neamurilor pe care o regăsim în variantele actuale ale Sfintei Scripturi.
II.4.5. Alte manuscrise de la Mănăstirea Sucevița
Manuscrisul slavon 414 - Irmologhion
Irmologhion, cuprinde: Cântări la Nașterea Domnului, Cântări la Botezul

Domnului, Cântări la Duminica izgonirii lui Adam din rai, Cântări la Buna Vestire, etc.
Titlu: Întru slava celei de o ființă de viață și nedespărțitei Treimi: a Tatălui și a Fiului și a
Sfântului Duh, întru lauda și cinstea Prea binecuvântatei Stăpânei noastre de Dumnezeu
Născătoaree Maria, s-a scris cartea aceasta Irmologhii, în Sfânta Mănăstire a Înălțării
Domnului, Neamț, cu stăruința cinstitului ierodiacon al acestei chinovii, Ieronim, spre
folosul și mângâierea lui în anul 1863. Codicograf: Ieronim Ierodiaconul. Manuscrisul a
aparținut unui anume Paisie Sidorovici, cântătorul de cântări, care semnează pe prima și
pe ultima pagină a manuscrisului. Datare: 1863. Limba pe care o folosește autorul în
caligrafierea manuscrisului este slavonă, cu caractere chirilice. Format cu 7-8 rânduri de
portativ pe fiecare pagină, manuscrisul cuprinde 328 de file. Notele muzicale aparțin
276
În Biblia de la 1688: lumină întru descoperirea limbilor.
277
Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului Testament Tipărită întâia oară la 1688 în
timpul lui Șerban Vodă Cantacuzino Domnul Țării Românești, retipărită după 300 de ani în facsimil și
transcriere cu aprobarea Sfântului Sinod. Vezi varianta retipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte
Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, 1997, p. 790.
139
notației liniare și sunt scrise cu cerneală neagră ca și textul, titlurile cântărilor și unele
însemnări sunt scrise cu cernelă roșie. Unele pagini sunt frumos ornamentate cu
încadramente florale. Legătură: Coperta este din lemn îmbrăcat în piele de culoare neagră
și încheietori din piele. Manuscrisul se păstrează în stare foarte bună278.
Mănăstirea Sucevița, deși prădată oarecum de-a lungul timpului, adăpostește încă un
număr important de manuscrise care dau mărturie despre viața și simțămintele înaintașilor
noștri. Cele patru manuscrise muzicale găsite în biblioteca mănăstirii și prezentate în
rândurile de mai sus, deși relativ noi, vin să întărească ideea existenței muzicii bizantine în
strana bisericilor și mănăstirilor bucovinene la început de secol XX. Acestea însumează
peste 600 de file cu muzică bizantină după sistemul hrisantic fiind copiate între anii 1920-
1947. Cei care au copiat manuscrisele sunt: Monahul Filaret Buliga, Ieromonah Anania
Mursă Basarabean, Irinarh Vântu, Petrescu Emilian, Protos. Teofan Anghel, Fr. Munteanu
Neculai, Sora Sofica Sofron, Felicia Bulceag, Silvestra Sofițchi, Maica Antonina și
Arhidiacon Ghenadie Honciuc. Compozitorii care au alcătuit cântările pe care le regăsim în
manuscrisele de la Sucevița sunt români, cei mai mulți dintre ei cu o activitate muzicală
memorabilă: Dimitrie Suceveanu, Emanuel Zmeu, Ioan Zmeu, Grigoriu Psaltul, Ghelasie
Basarabeanul, Manolache Hristea, Ştefan Popescu, Iosif Naniescu, Nectarie Protopsaltul
Sfântului Munte, Varlaam Protosinghelul de la Mănăstirea Ciolanu, Nae Georgescu,
Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Ioan Popescu Pasărea, Părintele Nectarie, G. Claru,
Memnon Salvan, Nifon Ploieșteanu, Hristofor Furcă, Nectarie Schimonahul, Nicolae
Protopsaltul, Arhid. Ghenadie Honciuc, Episcop Gheresim Safirin, Filotei Moroșanu.
Textul cântărilor este în limba română, dintre acestea, un procent de 60 % sunt scrise cu
caractere latine iar restul de 40 % cu caractere chirilice.
278
353.
140
II.5. Manuscrise muzicale de la Mănăstirea Moldovița
Ctitorită de Petru Rareş în anul 1532, Mănăstirea Moldoviţa a fost așezată în

apropierea râului Ciumârna, aproape de locul unde odinioară a existat o veche biserică de
piatră, construită de către Alexandru cel Bun între anii 1402-1410 și distrusă din cauza
unor alunecări de teren la începutul secolului al XVI-lea279.
Domnul a împrejmuit biserica mănăstirii cu ziduri și turnuri de apărare, i-a dat
aspectul unei mici fortărețe și i-a rânduit ca hram Praznicul Bunei-Vestiri280.
Arhitectura bisericii îmbină elemente de artă bizantină și gotică continuând stilul
arhitectonic al mănăstirilor moldovenești, stil cristalizat în epoca lui Ștefan cel Mare281.
După ridicarea bisericii, s-a realizat pictura interioară și exterioară, finalizată în anul 1537,
care alături de pictura Mănăstirii Voroneţ reprezintă un document artisitic al epocii de
strălucire spirituală din vremea domniilor lui Petru Rareş. Pictura interioară, executată al
fresco, de pe peretele sudic al bisericii, constituie unul dintre principalele puncte de atracţie
ale acestei mănăstiri, ea reprezentând scene din asediul Constantinopolului.
Între anii 1610-1612, pe fundațiile care se văd în partea nordică, episcopul Efrem de
Rădăuți a construit clișarnița sau casa egumenească, ca locuință pentru egumenul
mănăstirii, pentru păstrarea odoarelor bisericii și pentru organizarea unei școli de copiști și
miniaturiști282. În perioada stăpânirii austriece (1775 – 1918), așezământul monahal de la
Moldovița este transformat în biserică parohială iar în anul 1931 este reactivat reluându-și
activitatea ca mănăstire de maici283.
Are un bogat muzeu care conţine: carte veche, icoane din secolul al XVII-lea şi al
XVIII-lea, două epitafe din secolul al XV-lea şi alte obiecte vechi şi cărţi de cult scrise pe
pergament, toate de o inestimabilă valoare istorică şi artistică284.
La Mănăstirea Moldovița se află trei manuscrise muzicale: două dintre ele sunt
expuse în vitrinele din muzeul mănăstirii: Manuscrisul românesc nr. 817 - Horologhion și
Manuscrisul românesc nr. 818 – Antologhion, manuscrise la care accesul a fost unul
279
Gheorghiţă Ciocoi, pr. Şerban Tică, Amalia Dragne, Diana Cristina Vlad, Mihaela Voicu, Ghidul
mănăstirilor din Bucovina, Editura Sofia, Bucureşti, 2013, p. 167.
280
Mircea Grigoroviţă, Din istoria culturii în Bucovina..., p. 34.
281
Vasile Drăguţ, Pictura murală din Bucovina..., p. 13.
282
Constantin Severin, Imperiul Sacru. Mănăstiri și biserici din nordul Moldovei, Editura Paralela 45, Pitești,
2003, p. 117.
283
Radu Lungu, Mănăstiri ortodoxe româneşti..., p. 215.
284
141
extrem de greu; și unul în biblioteca mănăstirii Manuscrisul româno-grecesc nr. 983 –
Antologhion285.
II.5.1. Manuscrisul românesc nr. 817 – Horologhion286
Număr inventar 817 (cotor,f.1v). Horologhion, cuprinzând cântări de la Slujba

Ceasurilor la Praznicele Nașterii și Botezului Domnului și Catavasiile de la Duminica
Floriilor, majoritatea compuse de același autor, anume, Macarie Ieromonahul, în anul 1832
la mănăstirea Neamț. Câteva din cântările manuscrisului sunt compuse de Gherman Neon
Patron Arhiereul. Titlul: „Ceasurile la Nașterea Domnului și la Botezul Domnului
Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos și catavasiile de la Duminica Stâlpărilor,
alcătuite pe românește de sfinția sa părintele MACARIE Ieromonahul Protopsaltul a toată
țara românescă și dascălul școalei de Muzichia bisericească în limba patriei. S-au scris ăn
sfânta Manastire Neamțul la anul 1832. Iar acum a doua oară sau prescris de sfinţia sa
cel mai smerit ântre monahi, Teofan cântăreț din Sfânta Mănăstire Căldărușani anul 1838,
April 1” (f.1v). Titlul este scris cu cerneală neagră și roșie, simplu, fără ornamente
deosebite, în limba română cu caractere chirilice. Codicograf: Teofan cântărețul.
Manuscrisul a fost copiat la mănăstirea Căldărușani (titlu, f.1v). Datare: 1838 (titlu, f.1v).
Textul manuscrisului este scris în limba română cu caractere chirilice. Titlurile și inițialele
cântărilor sunt scrise cu cerneală roșie iar textul propriu zis este scris cu cerneală neagră.
Inițialele nu sunt ornamentate. Semiografia muzicală utilizată în manuscris este cea
hrisantică. Semnele vocalice și ornamentele sunt scrise cu cerneală neagră iar semnele
temporale, mărturiile și ftoralele cu cerneală roşie. Format: 23/19 cm; scrisul este simplu,
dar îngrijit, cu 11-12 rânduri pe pagină. Numerotarea este făcută din 4 în 4 file, jos, pe
mijlocul paginii, cu cerneală neagră. Până la 9, numerotarea este făcută cu cifre arabe iar
10 și 11 cu cifre chirilice. Pentru a simplifica lucrurile, în descriere am numerotat noi
manuscrisul de la fila 1 la 45. Legătură simplă din carton, cu pânză neagră la cotor.
Coperțile ușor deteriorate, având diferite modele indefinite de culoare albastră, neagră și
maro. Manuscrisul se păstrează în stare medie de conservare.
Însemnări:
f.1v – „Număr inventar 817 din 1966”, cerneală albastră, caractere latine.
285
Numele manuscriselor a fost dat după numărul de inventar identificat pe coperta sau pe paginile acestora.
286
142
f.24v – „Catavasii la Duminica Stâlpărilor dimpreună cu tot canonul, alcătuit pe glas
bulgăresc de fericitul întru pomenire și dacălul Sărban protopsaltul Țării Românești, pe
care eu din porunca pe o Sfințitului Kir Dositei le-am învățat de la însuși protopsaltul
Constantin casnicul lui Șărban, le-am păstrat în scris pe sistima veche și pentru ca să
rămîe vecinică pomenire întîilor făcători le-am alcătuit pe sistima cea noao întocmai și
nestrămutat precum le-am învățat, la anul 1832”287, cerneală roșie, limba română,
f.41.v – „42 foi”, pix albastru, caractere latine.
File albe: f.40–f.45.
f.2 – Ceasurile la Nașterea Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. La
Ceasul I, troparele: – Vetleeme gătește-te…, tropar, glasul VIII288;
f.2v – Acum proorocia…, tropar, glasul III;
f.3 – Slavă… Și acum… Acestea a zis Iosif…, tropar, glasul VIII;
f.4v – La Ceasul III, stihirile: – Acesta este Dumnezeul nostru…, stihiră, glasul VI;
f.5 – Mai nainte de nașterea Ta…, stihiră, glasul VIII;
f.5v – Slavă… Iosife spune nouă…, stihiră, glasul III;
f.6v – La Ceasul VI, stihirile: – Veniți credincioșii…, stihiră, glasul I;
f.7v – Auzi cerule…, stihiră, glasul IV;
f.8 – Slavă… Și acum… Veniți noroadele cele de Hristos purtătoare…, stihiră, glasul V;
f.9 – La ceasul IX, stihirile: – Spăimântatu-s-a Irod…, stihiră, glasul VII;
f.9v – Când Iosif Fecioarei…, stihiră glasul II;
f.11 – Slavă… Și acum… Astăzi se naște din Fecioară…, stihira, glasul VI;
f.12v – Aceste stihiri se cântă la Botezul Domnului, când iasă cu litania afară la sfințirea
apei: Glasul Domnului peste ape…, glasul VII, de Gherman Neon Patron Arhiereul289;
f.13 – Astăzi firea apelor…, stihira, glasul VIII, de Gherman Neon Patron;
f.14 – Ca un om la râu ai venit…, stihira, glasul VIII, de Gherman Neon Patron;
287
Este consemnarea lui Macarie Ieromonahul făcută în manuscrisul pe care l-a alcătuit la Mănăstirea Neamț
în anul 1832, consemnare pe care Teofan, copistul manuscrisului de față, o preia întocmai, la numai doi ani
de la moartea marelui dascăl de psaltichie.
288
Toate cântările ceasurilor la Nașterea Domnului sunt compuse de Macarie Ieromonahul.
289
Dascăl de psaltichie și compozitor renumit, grec de origine, a trăit în a doua jumătate a secolului al XVII-
lea, pentru scurtă vreme a fost arhiereu al Eparhiei Noului Patras de unde demisionează după un an și
jumătate de păstorire și se retrage în Țara Românească, unde trăiește până la sfârșitul vieții. Compozițiile sale
sunt răspândite în multe din manuscrisele din România datorită valorii lor excepționale. Vezi Gheorghe C.
Ionescu, Muzica bizantină în România. Dicționar cronologic..., p. 38-39.
143
f.15 – Slavă… Și acum… Către glasul celui ce strigă…, stihiră, glasul VIII, de Gherman
Neon Patron;
f.17 – Ceasurile la Botezului Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
La Ceasul I, stihirile: – Astăzi firea apelor…, glasul VIII290;
f.17 – Ca un om ai venit la râu…, stihiră, glasul VIII;
f.17v – Către glasul celui ce strigă…, stihiră, glasul VIII;
f.18v – La ceasul III, stihirile: – Mergătorului înainte și Botezătorului…, stihira, glasul
VIII;
f.19 – Troița, Dumnezeului nostru…, stihiră, glasul VIII;
f.19v – Viind cu trupul la Iordan…, stihiră, glasul VI;
f.20 – La ceasul VI, stihirile: – Acestea zice Domnul…, stihiră, glasul VIII;
f.20v – Astăzi proorocia psalmului…, stihiră, glasul VI;
f.21 – Slavă… Și acum… Pentru ce dar întorci apele tale, Iordane?..., stihiră, glasul V;
f.22 – La ceasul IX, stihirile: Spaimă era a vedea pe Făcătorul cerului…, stihiră, glasul
VII;
f.22v – Când au văzut Mergătorul Înainte…, stihiră, glasul II;
f.23v – Slavă… Și acum… Mâna Ta care s-a atins…, stihiră, glasul VIII;
f.24v – Catavasii la Duminica Floriilor, glasul III din Ga ca de la Ni, de Șerban
Protopsaltul, transcrise în notație neobizantină de Macarie Ieromonahul291;
f.34 – Cu noi este Dumnezeu… cu stihuri, glasul VIII, de Macarie Ieromonahul;
290
De asemenea cântările ceasurilor la Botezul Domnului sunt compuse de Macarie Ieromonahul.
291
Șerban Protopsaltul l-a avut ca elev pe nepotul său Constandin care a fost dascălul lui Macarie
Ieromonahul. Macarie a învățat aceste catavasii de la Constandin iar în manuscrisul codicografiat la
Mănăstirea Neamț în anul 1832, a transpus catavasiile de pe sistema veche, pe sistema nouă. Vezi
Manuscrisul românesc, Moldovița 817, f. 24v.
144
Fragmentul292 din cântarea Cu noi este Dumnezeu, pe care l-am extras în facsimil și
transpus în dublă notație, reprezintă un fascicul oglindă pentru întreg manuscrisul
Moldovița 817, atât din punct de vedere grafic cât și din punct de vedere cromatic, copistul
având o caligrafiere constantă de la început până la sfârșit.
292
Vezi Manuscrisul românesc Moldovița 817, f. 38.
145
Compoziția lui Macarie Ieromonahul se încadrează în tiparele clasice ale glasului
VIII stihiraric atât din punct de vedere al cadențelor cât și al raportului dintre sunete.
Excepție face al doilea rând melodic din fragmentul nostru, unde compozitorul inserează
ftoraua specifică a glasului VI, modulând cursul melodic din diatonic în cromatic, din
glasul VIII în glasul VI. Ftoraua este așezată pe Ke în loc de Di unde o găsim de obicei,
fapt care determină transpunerea cursului melodic cu o treaptă mai sus.
146
Număr inventar: 818 (C.1v). Antologhion, conţinând cântări de la Vecernie,

Utrenie, Acatist, Sfânta Liturghie compuse de Macarie Ieromonahul, Anton Pan, Petru
Lampadarie. În loc de titlu: „O prea milostivă Maică tu spre ruga me te pleacă cându mă
voi ruga eu ție primită ruga să-mi fie tu mă chivernisești de cele ce-mi trebuie Sinfora
monahia. 1849. Iunie 10” (f.3), scris cu cerneală neagră iar datarea cu cerneală roșie toate
încadrate într-un chenar multicolor. Codicograf: probabil Sinfora monahia (f.3), sporadic
apare și mâna altui copist. Datare: 1849 (titlu, f.3). Textul manuscrisului este scris în
limba română cu caractere chirilice. Titlurile și inițialele cântărilor sunt scrise cu cerneală
roșie iar textul cu cerneală neagră. Inițialele sunt scrise simplu, fără ornamente.
Semiografia muzicală folosită în manuscris este cea hrisantică. Semnele vocalice și
ornamentale sunt scrise cu cerneală neagră iar semnele temporale, mărturiile și ftoralele, cu
cerneală roșie. Format: 19/13cm; scrisul este îngrijit cu 10 rânduri pe pagină. Paginat în
partea de sus pe mijlocul fiecărei pagini, cu cifre arabe scrise cu cerneală neagră, de la 3 la
358. Primele 6 file nu sunt numerotate, le-am numerotat noi doar în descriere. Paginile 29-
32 sunt nenumerotate. De la pagina 42 numerotarea sare la 77, paginile 88-89, 201, 252-
255 lipsesc. Numerotarea 302-303 apare de două ori cu conținut diferit. După pagina 358
începe numerotarea cu 43 și continuă până la 64 de unde manuscrisul nu mai este
numerotat în original, l–am numerotat noi doar în descriere până la 89. Paginile 59-62
lipsesc, probabil au fost desprinse din cotor, de asemenea între pagina 82 și 83 a mai
existat o filă. Legătură artistică din carton și piele maro închis. Coperțile sunt frumos
ornate cu motive florale. Pe coperta 1 în mijloc este gravata o cruce. Manuscrisul se
păstrează în stare bună.
Însemnări:
f.3v – „Însemnare pentru cântările ce se află într-acist carte”, culoare roşie, caractere
chirilice; este vorba de un cuprins incomplet al manuscrisului.
f.6v – „Mănăstirea Moldoviţa, Arhiepiscopia Iaşilor, Raionul”, ştampilă, cerneală
albastră, caractere latine.
p.281 – „Isaia cântăreţ”, cerneală neagră, caractere chirilice.
File albe: 1, 2, 4v, 6.
293
Vezi anexa 31 și 32.
147
Pagini albe: 58.
f.6v – Veniţi să ne închinăm…, începutul Anixandarelor, glasul VIII, de Macarie
Ieromonahul;
p.3 – Continuarea Anixandarelor, glasul VIII, de Macarie Ieromonahul;
p.77 – Lumină lină…, glasul II;
p.83 – Cuvânt bun…, polieleu, glasul VIII, de Anton Pann;
p.117 – Robii Domnului..., polieleu, glasul V, de Petru Lampadarie;
p.159 – Robii Domnului..., polieleu, glasul V, fragment;
p.174 – Robii Domnului..., polieleu, glasul VIII, fragment;
p.187 – La râul Vavilonului..., polieleu, glasul VIII;
p.211 – Bine ești cuvântat Doamne…, Binecuvântările Învierii, glasul V, de Petru
Lampadarie;
p.224 – Pripele la Nașterea Maicii Domnului, 8 Septembrie, glasul I, de Anton Pann294;
p.226 – Pripele la Înălțarea cinstitei Cruci, 14 Septembrie, glasul I, de Anton Pann;
p.227 – Pripele la Mutarea Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, 26 Septembrie, glasul I,
de Anton Pann;
p.229 – Pripele la Cuvioasa Parascheva, 14 Octombrie, glasul I, de Anton Pann;
p.230 – Pripele la Sfântul și Marele Mucenic Dimitrie, 26 Octombrie, glasul I, de Anton
Pann;
p.232 – Pripele la Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, 8 Noiembrie, glasul I, de Anton
Pann;
p.233 – Pripele la Sfântul Ioan Gură de Aur, 13 Noiembrie, glasul I, de Anton Pann;
p.235 – Pripele la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, 21 Noiembrie, glasul I, de Anton
Pann;
p.236 – Pripele la Sfântul Apostol Andrei, 30 Noiembrie, glasul I, de Anton Pann;
p.238 – Pripele la Sfântul Sava cel Sfințit, 5 Decembrie, glasul I, de Anton Pann;
p.239 – Pripele la Sfântul Ierarh Nicolae, 6 Decembrie, glasul I, de Anton Pann;
p.240 – Pripele la Nașterea Domnului, 25 Decembrie, glasul I, de Anton Pann;
p.242 – Pripele la Sfântul Vasile cel Mare, 1 Ianuarie, glasul I, de Anton Pann;
p.243 – Pripele la Botezul Domnului, 6 Ianuarie, glasul I, de Anton Pann;
294
Pripelele, veliceaniile sau mărimurile sunt stihiri scurte, alcătuite în secolul al XIV-lea de către Filotei
Monahul de la Cozia, care însoțite de stihuri din psalmi, alese de către Nichifor Vlemide (1197-1272), se
cântă la Slujba Utreniei la Praznicele Împărătești, ale Maicii Domnului și ale Sfinților mai însemnați. Vezi
Tit Simedrea, Filotei Monahul de la Cozia, în „Mitropolia Olteniei”, VI (1954), nr. 1-2, p. 20-35.
148
p.245 – Pripele la Sfântul Antonie cel Mare, 17 Ianuarie, glasul I, de Anton Pann;
p.246 – Pripele la Cuviosul Eftimie cel Mare, 20 Ianuarie, glasul I, de Anton Pann;
p.248 – Pripele la Sfântul Grigorie Teologul, 25 Ianuarie, glasul I, de Anton Pann;
p.249 – Pripele la Sfinții Trei Ierarhi, 30 Ianuarie, glasul I, de Anton Pann;
p.251 – Pripele la Întâmpinarea Domnului, 2 Februarie, glasul I, de Anton Pann;
p.257 – Pripele la Sfinții 40 de Mucenici, 9 Martie, glasul I, de Anton Pann;
p.258 – Pripele la Buna Vestire, 25 Martie, glasul I, de Anton Pann;
p.260 – Pripele la Duminica Intrării Domnului în Ierusalim, glasul I, de Anton Pann;
p.262 – Pripele la Duminica Sfântului Apostol Toma, glasul I, de Anton Pann;
p.263 – Pripele la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, 23 Aprilie, glasul I, de Anton Pann;
p.265 – Pripele la Sfinții Împărați Constantin și Elena, 21 Mai, glasul I, de Anton Pann;
p.266 – Pripele la Înălțarea Domnului, glasul I, de Anton Pann;
p.268 – Pripele la Pogorârea Sfântului Duh, glasul I, de Anton Pann;
p.270 – Pripele la Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, 24 Iunie, glasul I, de Anton Pann;
p.271 – Pripele la Sfinții Apostoli Petru și Pavel, 29 Iunie, glasul I, de Anton Pann;
p.273 – Pripele la Schimbarea la Față, 6 August, glasul I, de Anton Pann;
p.274 – Pripele la Adormirea Maicii Domnului, 15 August, glasul I, de Anton Pann;
p.276 – Pripele la Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, 29 August, glasul I, de
Anton Pann;
p.277 – Slavă… Și acum…, care se cântă după fiecare pripeală, glasul I, de Anton Pann;
p.280 – Aliluia…, care se cântă după fiecare pripeală, glasul I, de Anton Pann;
p.282 – Să nu întorci faţa Ta..., prochimen în Postul Mare, glasul VIII;
p.285 – Dat-ai moştenire..., prochimen în Postul Mare, glasul VIII;
p.286 – Slujba cântării Acatistului, Dumnezeu este Domnul, glasul VIII;
p.292 – Porunca cea cu taină…, tropar la Acatistul Bunei Vestiri, glasul VIII;
p.299 – Apărătoare Doamnă..., condac, glasul VIII;
p.311 – Aliluia..., în Săptămâna Patimilor, glasul VIII;
p.314 – Iată Mirele..., tropar, glasul VIII;
p.321 – Când slăviţii ucenici..., tropar în Joia mare, glasul VIII din Ga;
p.329 – Mărturisiți–vă Domnului…, glasul VIII;
p.344 – Hristos a înviat..., tropar, glasul V;
p.346 – Catavasii la Învierea Domnului, glasul I;
p.358 – Bine ești cuvântat Doamne…, Binecuvântările Învierii, glasul V;
149
p.43 – Deschizând Tu mâna Ta..., anixandare, glasul VIII, de Anton Pann;
p.63 – Fericit bărbatul..., glasul VIII;
p.71 – Bine ești cuvântat Doamne…, Binecuvântările Învierii, glasul I;
p.76 – Vai mie înegritule suflete…, glasul VIII, de Macarie Ieromonahul;
p.79 – Bucură-te, Împărăteasă Maică..., axion la Pogorârea Sfântului Duh, glasul IV;
p.81 – Naşterea Ta..., axion la Schimbarea la Faţă, glasul IV leghetos;
p.83 – Bine ești cuvântat Doamne…, Binecuvântările Învierii, glasul I, fragment;
150
Fragmentul din polieleul Cuvânt bun295, pe care l-am extras în facsimil și transpus în
dublă notație are menirea de a întregi imaginea noastră asupra manuscrisului românesc
Moldovița 818, el reprezentând, după cum am menționat și la manuscrisul anterior, un
fascicul oglindă, atât din punct de vedere grafic cât și din punct de vedere cromatic,
copistul având o caligrafiere constantă de la început până la sfârșit.
Fraza melodică extrasă din polieleul Cuvânt bun, deși scurtă, demonstrează măiestria
compozițională a lui Anton Pann. Putem vedea un glas VIII stihiraric bine așezat, cu
suișuri și coborâșuri domoale, în care împletirea dintre varia, petasti și antichenomă cu apli
la început, iar apoi, pe parcurs, împletirea constantă dintre oligon cu gorgon și
antichenomă, crează o broderie delicată a frazei melodice, potrivită întocmai pentru o
rugăciune închinată Celeia ce nu știa de nuntă.
295
Pentru polieleul integral vezi Manuscrisul românesc, Moldovița 818, p. 83-116.
151
Număr inventar: 983 (cotor, f.1v); cota 70 (cotor). Antologhion, cuprinzând cântări
de la Vecernie, Utrenie și Sfânta Liturghie. Autorii cântărilor din manuscris sunt:
Gheorghe Criteanul, Petru Lampadarie Peloponisianul, Hurmuz Hartofilaxul, Mihalache
Protopsaltul, Petru Lampadarie, Petru Lampadarie al Peloponezului, Grigorie Protopsaltul
Țarigrădeanul. Titlu: „Începutul Tomului întâiu și al doilea: cu cele ce să cuprind
întrînsăle de dupe urmare alcătuite. Anul 1838, ianuar, Ghelasie, monah Cer[nicăi]”.
(f.1). Titlul este scris cu cerneală neagră și roșie, anul 1838 fiind consemnat cu cerneală
verde. Încadramentul titlului este frumos ornamentat cu motive florale policrome iar limba
folosită este română cu caractere chirilice. Codicograf: Ghelasie Monahul (titlu);
Axionul „De tine se bucură” de la pagina 278, este adăugat ulterior de către un alt copist.
Este posibil ca manuscrisul sa fie copiat la mănăstirea Cernica (f.1). Datare: 1838 (titlu,
f.1). Limbile folosite în manuscris sunt română și greacă cu caractere chirilice și grecești.
Textul cântărilor este scris cu cerneală neagră iar inițiale frumos ornate și titlurile sunt
scrise cu cerneală roșie, cu excepţia cântării de la pagina 278, scrise integral cu cerneală
neagră. Semiografia muzicală utilizată în manuscris este cea hrisantică. Semnele vocalice
și ornamentele sunt scrie în general cu cerneală neagră iar cele temporale, mărturiile și
ftoralele cu cerneală roșie. Format: 21,7/15cm; scrisul este îngrijit cu 12-13 rânduri pe
pagină; paginat pe ambele părți ale filei, dreapta respectiv stânga sus, cu cerneală neagră de
la 1 la 275. După pagina 275 manuscrisul nu mai este numerotat în original, îl numerotăm
noi doar în descriere, de la pagina 276 la pagina 281. De asemenea primele 9 file ale
manuscrisului nu sunt numerotate în original, le-am numerotat noi doar în descriere, de la 1
la 9 între f.8 și f.9 a mai existat o filă care a fost ruptă din cotor. După pagina 281 au mai
existat o serie de foi, aproximativ 10, care au fost rupte din cotor. Legătură artistică din
lemn și piele maro cu două încuietori din piele și metal, trei nervuri profilate pe cotor.
Ambele coperți au frumoase încadramente florale iar în mijloc câte un medalion.
Manuscrisul se păstrează în stare foarte bună.
Însemnări:
f.1v – „Nr. Inventar 983”, cerneală albastră, caractere latine.
p.1 – „1836”, cerneală neagră.
296
152
p.278 – „Din colecțiunea George Popescu Cucuzel, școala silvică”, cerneală neagră,
caractere latine.
p.281 – „Scumpul meu nepoțel va rog sa îi spuneți varămi. Amintire Sa dus fericirea ce
simțeam odată sa dus ca un nor că nimic în lume na durat vreodata totui trecător.
Venedecta G. Benedicta.”, cerneală albastră, caractere latine.
File albe: 8v,9,9v
f.2 – Fericit bărbatul…, glasul VIII297;
p.1 – Deschizând Tu mâna Ta..., anixandare, glasul VIII;
p.26 – Cu noi este Dumnezeu..., glasul VIII,
p.49 – Lumină lină…, glasul II;
p.53 – Să nu întorci faţa Ta..., prochimen în Postul Mare, glasul VIII;
p.55 – Robii Domnului..., polieleu, glasul V, de Petru Lampadarie Peloponisiul;
p.96 – Robii Domnului..., polieleu, glasul VII varis, de Petru Lampadarie;
p.132 – Robii Domnului..., polieleu, glasul VIII, de Hurmuz Hartofilaxul;
p.150 – Robii Domnului..., polieleu, glasul V;
p.159 – Robii Domnului..., polieleu, glasul VIII;
p.167 – La râul Vavilonului..., polieleu, glasul III;
p.180 – Bine ești cuvântat Doamne…, Binecuvântările Învierii, glasul I;
p.187 – Bine ești cuvântat Doamne…, Binecuvântările Învierii, care se cântă mai rar, glasul
V;
p.198 – Uşile pocăinţei..., în Perioada Triodului, glasul VIII, de Petru Lampadarie;
p.202 – Ziua învierii…, catavasii la Învierea Domnului, glasul I;
p.210 – Toată suflarea..., Pasapnoaria, glasul III, de Mihalache Protopsaltul;
p.220 – Dumnezeu este Domnul…, glasul VIII;
p.223 – Dumnezeu este Domnul…, glasul VIII din Ga;
p.228 – Apărătoare Doamnă..., condac, glasul VIII;
p.235 – Aliluia…, în Săptămâna Patimilor, glasul VIII;
p.237 – Iată Mirele..., tropar, glasul VIII din Ga;
p.240 – Dumnezeul nostu cu folosințele celor fără de trupuri…, glasul V tetrafon;
p.242 – Când slăviţii ucenici..., tropar în Joia mare, glasul VIII;
297
Nu este vorba de Fericit bărbatul alcătuit din stihuri alese din psalmii I, II și III, așa cum se cântă de
obicei și așa cum găsim consemnat în cărțile de cântări și în majoritatea manuscriselor muzicale ci,
compozitorul, anonim de această dată, pune pe neume toate stihurile psalmilor mai sus menționați.
153
p.246 – Γνῦινη Κπξίνπ... – Robii Domnului..., polieleu, glasul V, de Petru Lampadarie al
Peloponezului;
p.263 – Δὐιόγεηόο εἶ, θύξηε… – Bine ești cuvântat Doamne…, Binecuvântările Învierii,
glasul V, de Petru Lampadarie298;
p.268 – Slavă Ţie, celui ce ne-ai arătat lumina..., Doxologie mare, glasul VIII, de Grigorie
Protopsaltul Țarigrădeanul;
p.278 – De tine se bucură..., axion la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, glasul V
298
Cele două cântări în limba greacă, respectiv Γνῦινη Κπξίνπ... – Robii Domnului... și Δὐιόγεηόο εἶ, θύξηε…
– Bine ești cuvântat Doamne…, compuse în glasul V de către Petru Lampadarie, inserate de copist în
manuscrisul româno-grecesc Moldovița 983, sunt singurele cântări în limba greacă pe care le găsim în cele
trei manuscrise de la Moldovița.
154
Pentru a ne face o imagine mai clară asupra manuscrisului româno grecesc
Moldovița 983, am extras în facsimil și am transpus în dublă notație un fragment din
Fericit bărbatul compus de către Gheorghe Criteanul în Glasul V stihiraric.
Autorul își începe cântarea printr-o frază muzicală simplă și concisă care se încheie
cu o cadență perfectă pe Ni, specifică glasului VIII stihiraric. În al doilea rând melodic
însă, Gheorghe Criteanul inserează pe Di, ftoraua folosită pentru pasajele melodice
descendente ale glasului VI, iar la începutul celui de-al treilea rând melodic inserează pe
Pa ftoraua folosită pentru pasajele ascendente ale aceluiași glas, ambele pasaje încheindu-
se cu o cadență imperfectă pe Di, dorind să sublinieze prin schimbarea cursului melodic de
la diatonic la cromatic, pe cuvintele necredincioșilor și păcătoșilor, diferența dintre starea
sufletească a omului virtuos și starea omului rătăcit în mrejele păcatului. Cursul melodic
revine în glasul VIII, pe ultimul pasaj muzical al fragmentului extras, prin ftoraua diatonică
a lui Di, și continuă în formă diatonică, cadențând în final pe Ni.
155
Așadar, cele trei manuscrise descoperite la Mănăstirea Moldovița însumează mai
bine de 400 de file cu muzică bisericească de tradiție bizantină. Acestea sunt copiate în
secolul al XIX-lea mai precis între anii 1838 și 1849 de către codicografi precum: Teofan
Cântărețul, Sinfora Monahia, Ghelasie Monahul și alții care rămân anonimi. Cântările din
aceste manuscrise sunt compuse de compozitori consacrați: Macarie Ieromonahul,
Gherman Neon Patron Arhiereul, Anton Pann, Petru Lampadarie, Gheorghe Criteanul,
Hurmuz Hartofilaxul, Mihalache Protopsaltul, Grigorie Protopsaltul Țarigrădeanul sau de
compozitori care au dorit să rămână anonimi. Compozițiile sunt alcătuite după sistema
nouă adică hrisantică, în limbile greacă și română cu caractere chirilice. Dintre acestea
cântările în limba română reprezintă un procent de 99% din total, cântări în limba greacă
fiind doar două, consemnate în manuscrisul Moldovița 983 la paginile 246 și 263.
Având în vedere faptul că în perioada 1775-1918, perioadă în care practic au fost
copiate cele trei manuscrise, biserica mănăstirii a fost transformată în biserică parohială, ea
fiind reactivată ca mănăstire de maici abia în anul 1931299, concluzionăm că nici unul
dintre manuscrisele de la Moldovița nu au fost copiate aici ci au fost aduse fie în perioada
stăpânirii austriece fie după reactivarea așezământului monahal. Cu toate acestea prin
simpla lor prezență în acest spațiu liturgic, manuscrisele constituie o mărturie pentru
existența și practicarea muzicii bisericești de tradiție bizantină pe teritoriul Bucovinei în
secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX.
II.6. Manuscrise muzicale de la Mănăstirea Slatina300
A fost construită între anii 1553-1564 în satul Slatina din comuna Slatina, județul
Suceava, de către domnitorul Alexandru Lăpușneanu, luându-și denumirea de la izvorul de
apă sărată dinn apropiere. Biserica mănăstirii cu hramul Schimbarea la Față, a fost sfințită
la 14 octombrie 1558, lucrările de edificare a întregului ansamblu monahal, cu casă
domnească, chilii, turnuri și ziduri de apărare au continuat până în anul 1564301.
299
Mihai Vlasie, Ghidul aşezămintelor monahale ortodoxe din România..., p.160.
300
Deși Mănăstirea Slatina nu a aparținut practic de Bucovina istorică, totuși, datorită învecinării ei imediate
cu Bucovina, considerăm conținutul manuscriselor muzicale descoperite aici, relevant penru cercetarea
noastră. Pentru evoluția teritorială a Bucovinei de-a lungul timpului și granițele acesteia vezi: Marin
Popescu-Spineni, Harta Bucovinei din anul 1774, în „Revista Istorică Română”, volumul XI-XII, București,
1943, p. 159; Veniamin Ciobanu, La granița a trei imperii, Editura Junimea, Iași, 1975, p. 22-24; Constantin
Ungureanu, Populația Bucovinei în preajma anexării ei de către Austria, în „Țara Fagilor”, Almanah
Cultural-Literar V, 1996, Societatea Culturală Arboroasa, Cernăuți, 1996, p. 11; Constantin Ungureanu,
Bucovina în perioada stăpânirii austriece (1774-1918). Aspecte etnodemografice și confesionale…, p. 22-39.
301
Corina Nicolescu, Mănăstirea Slatina, Editura Meridiane, București, 1966, p. 12.
156
De-a lungul timpului mănăstirea a fost restaurată de mai multe ori. Între anii 1826-
1828 a fost restaurată biserica mănăstirii și a fost refăcută pictura integral. O nouă
restaurare s-a făcut în anii 1960-1961 iar în perioada 1968-1973 au fost restaurate chiliile,
turnul porții și turnul clopotniței.
În biserica mănăstirii și alături de ea este îngropată o parte din familia
domnitorului Alexandru Lăpușneanu, el însușuși este îngropat aici, pe piatra sa de
mormânt fiind menționat faptul că s-a călugărit în anul 1568, ultimul an al vieții sale, cu
numele de Pahomie302. În această lavră moldavă este înmormântat și Mitropopitul cărturar
Veniamin Costachi, care a avut o preocupare deosebită pentru buna organizare a vieții
monahale303. Odinioară, la această mănăstire, în vremea stăreției marelui duhovnic Ilie
Cleopa, a viețuit ca monah Antonie Plămădeală, cel care peste ani avea să devină
mitropolit al Ardealului. În una din lucrările sale, ierarhul evocă cu nostalgie acele
momente de neuitat din istoria monahismului românesc304.
Mănăstirea Slatina a avut un însemnat rol cultural, ctitorul ei înfiinţând aici o şcoală
de muzică şi o bibliotecă cu cărţi şi manuscrise305. Deși aşezământul a fost în nenumărate
rânduri jefuit, casa domnească, unde se află muzeul, adăposteşte încă colecţii de carte
veche, și manuscrise: Canoanele Maicii Domnului, manuscris din anul 1814, scris în limba
română cu caractere chirilice, conține 295 de file306; Peasnele lui Moisi, manuscris copiat
în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în limba română cu caractere chirilice, conține 46
de file307; Tetraevanghel, manuscris copiat în prima jumătate a secolului al XIX-lea,
înainte de 1816, în limba română cu caractere chirilice, conține 541 pagini308; Irmologhion
în care să cuprind irmoasele a opt glasuri și la praznice stăpânești și a Maicii Domnului și
preste tot anul, manuscris copiat în anul 1863 la Mănăstirea Slatina, în limba română cu
caractere chirilice, conține 58 de file309; Pomelnicul Mănăstirii Slatina, din anul 1879, 53
de file310; etc.
Alături de acestea, la Mănăstirea Slatina am găsit câteva manuscrise muzicale,
anume patru, la care se adaugă alte trei manuscrise pe care le menționează părintele Florin
302
303
Ierod. Mitrofan Băltuță, Pastoralele date de Mitropolitul Veniamin Costachi în legătură cu viața
monahală, în „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, XLIII (1967), nr. 1-2, p. 115.
304
Mitropolit Antonie Plămădeală, Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă, ediția a doua, Editura
Reîntregirea, Alba Iulia, 2004.
305
306
Olimpia Mitric, Cartea românească manuscrisă din Nordul Moldovei… p. 284.
307
Olimpia Mitric, Cartea românească manuscrisă din Nordul Moldovei…, p. 285.
308
309
Olimpia Mitric, Manuscrise românești din Moldova. Catalog, volumul II…, p. 339.
310
Olimpia Mitric, Manuscrise românești din Moldova. Catalog, volumul II…, p. 339-340.
157
Bucescu311, manuscrise la care nu am avut acces. Așadar cele patru manuscrise muzicale
găsite la Mănăstirea Slatina sunt: Manuscrisul românesc B II 11 – Antologhion;
Manuscrisul românesc C III 3 – Prohodul Domnului; Manuscrisul slavon 23 I –
Irmologhion; Manuscrisul slavon 23 II – Irmologhion312.
II.6.1. Manuscrisul românesc B II 11 – Antologhion313
Fără număr de inventar; pe cotor este pusă o etichetă B II 11. Manuscrisul este un
Antologhion, cuprinzănd cântări de la Vecernie, Utrenie și Sfânta Liturghie, compuse de
Macarie Ieromonahul, Petru Lampadarie Peloponisianul, Monahul Iosif de la Neamț. Fără
titlu. Codicograf: probabil Dimitrie Ierodiacon (f. 17), numele de la fila 17 este incert
deoarece este un nume presupus în urma semnăturii descifrabilă parțial. Datare: prima
jumătate a secolului XIX, copiat în București, (f. 16), adus apoi de către doctorul Paul
Gotcu și dăruit Mănăstirii Slatina în anul 1949 (f. 33). Limba folosită în manuscris este
limba română, cu caractere chirilice. Textul cântărilor este scris cu cerneală neagră iar
titlurile și inițialele, ornate modest, sunt scrise cu cerneala roșie. Semiografia muzicală
utilizată în manuscris este cea hrisantică. Semnele ornamentale și vocalice sunt scrise cu
cerneală neagră, iar cele temporale, mărturiile și floralele, cu cerneală roșie. Format
18/13,5 cm; scrisul este deosebit de îngrijit cu 7-11 rânduri pe pagină, numerotat în creion,
cu cifre arabe, în dreapta sus, a fiecărei file, de la 1 la 100. Numerotarea este făcută târziu,
după finalizarea manuscrisului. Legătură din carton și piele neagră, fără particularități
deosebite. Manuscrisul se păstrează în stare bună.
Însemnări: f.1 – „I. Gr. Neamțu ”, cerneală albastră, caractere latine.
f.1 – „Această sfântă și dumnezeiască carte ce se cheamă Musichie o am scris eu pă când
m-am aflat și eu în casa părintelui arhimandrit și starețu a Sf. Măn. Cernichi din orașul
Bucureștilor și pentru aceasta am însemnat ca să să știe [Dimitrie Ierodiacon ]”314.
f.2 – „Const Gheorghiu”, creion, latine.
311
manuscriselor psaltice – Moldova, secolul XIX, volumul I..., p. 31; volumul II..., p. 331.
312
Menționez că cele două Irmologhioane, 23 I și 23 II, au textul în limba slavonă, notele fiind scrise pe
portativ cu notație liniară.
313
314
Această însemnare este făcută de-a lungul a 17 file, de la f. 1 la f. 17, în partea de jos a fiecărei file fiind
scrisă câte o parte din text. Identificarea semnăturii ca fiind a lui Dimitrie Ierodiacon am făcut-o având în
vedere și părerea părintelui Florin Bucescu, Cântarea psaltică în Manuscrisele Moldoveneşti din secolul al
XIX-lea. Ghidul manuscriselor psaltice – Moldova, secolul XIX, volumul II..., p. 332.
158
f.33 – „Această carte de cântări o dăruiesc Sf. Monastiri Slatina-Baia-în amintirea
strălucitelor slujbe ale Învierii, la care am luat parte în anul 1949 și spre pomenirea
părinților mei Petru și Eleonora și a fratelui meu Lt. Petru Gotcu – căzut pe câmpul de
luptă în 1916 – Dr. Paul Gotcu. București 1949”, cerneală albastră, limba română,
caractere latine.
F.100v – „7292=1784 ”, cerneală albastră.
f.1 – Deschizând Tu mâna Ta..., anixandare, glasul VIII, de Macarie Ieromonahul;
f.22 – Robii Domnului..., polieleu, glasul V, de Petru Lampadarie Peloponisianul;
f.34v – Slavă… Dumnezeirea ce mai presus de început…, glasul V, de Petru Lampadarie;
f.44 – Și acum… Împărăteasă prea lăudată…, glasul V, de Petru Lampadarie;
f.49 – Robii Domnului..., polieleu, glasul V;
f.51v – Mărturisiți-vă Domnului…, glasul V;
f.66v – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul VIII, a Sfântului monah Iosif de la Neamț;
f.67 – Bine ești cuvântat Doamne…, Binecuvântările Învierii, glasul V din Pa, de Macarie
Ieromonahul;
f.74 – Bine ești cuvântat Doamne…, Binecuvântările Învierii, glasul V din Ke, de Macarie
Ieromonahul;
f.79 – Îngerul a strigat..., axion la Învierea Domnului, glasul I315;
f.86 – Neamurile toate te fericesc..., axion la Adormirea Maicii Domnului, glasul I;
f.87 – Rai de taină eşti..., axion la Înălţarea Cinstitei Cruci, glasul VIII;
315
Sunt Axioanele Praznicelor Împărătești compuse de Macarie Ieromonahul.
159
f.93 – Binevesteşte, pământule, bucurie mare..., axion la Buna Vestire, glasul IV;
IV, fără text, fragment;
f.96 – Apărătoare Doamnă..., condac, glasul VIII, fragment;
f.97v – Vai mie înegritule suflete…, glasul VIII, de Macarie Ieromonahul;
160
Pentru a ne întregi îmaginea asupra manuscrisului românesc Slatina B II 11, am
extras în facsimil și transpus în dublă notație un fragment din troparul Hristos a înviat316.
Melodia troparului este alcătuită în glasul V stihiraric și nu irmologic așa cum găsim
notate de obicei troparele. Fragmentul melodic extras începe în glasul V, dar imediat, după
numai trei note muzicale, modulează în glasul II unde rămâne până la finalul fragmentului
extras. Interesantă este alegerea autorului de a așeza ftoraua glasului II pe Ke și nu pe Di,
așa cum se procedează de obicei. Acest fapt determină transpunerea glasului II cu o treaptă
mai sus, și schimbarea a două cadențe imperfecte pe Ga în loc de Vu. Ultima cadență pe Di
este așezată greșit, având în vedere transpunerea cu o treaptă mai sus și înlănțuirea
neumelor din ultimul pasaj melodic, aceasta ar fi trebuit să fie pe Ke.
316
Vezi manuscrisul românesc Slatina B II 11, f. 55.
161
II.6.2. Manuscrisul românesc C III 3 – Prohodul Domnului317
Fără număr de inventar, pe cotor este pusă o etichetă C III 3. Prohodul Domnului
de Dimitrie Suceveanu, pregătit pentru reeditare de Gheorghe Grigoriu, fost elev a lui
Dimitrie Suceveanu şi, pentru o perioadă, coleg al acestuia la strana Catedralei
Mitropolitane din Iaşi. Titlul: „Prohodul Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru
Iisus Hristos care se cântă în Sfânta şi Marea Vineri seara la privighiere în facsimil după
originalul care este prelucrat de Paharnicul Dimitrie Suceveanul şi acum rânduit din nou pe
Psaltichie în toate stihurile lui de Gheorghe Grigoriu, Protopsalt al Sfintei Mitropolii a
Moldovei şi profesor de cântări bisericeşti, anul 1915 / 1916” Codicograf: Gheorghe
Grigoriu, „Protopsalt al Sfintei Mitropolii a Moldovei şi profesor de cântări bisericeşti”.
(titlu). Datare: 1915 (titlu). Textul este scris în limba română cu caractere latine. Titlurile,
iniţialele şi stihurile sunt scrise cu cerneală roşie iar textul cântărilor cu cerneală neagră.
Semiografia muzicală utilizată în manuscris este hrisantică. Neumele şi semnele
ornamentale sunt scrise cu cerneală neagră iar mărturiile, semnele temporale şi ftoralele cu
cerneală roşie. Format: 25,5/21 cm; scrisul este îngrijit cu 8-11 rânduri de neume şi text pe
pagină, paginat în partea de sus pe mijlocul fiecărei pagini cu cerneală neagră, cifre arabe
de la 1 la 81. Primele patru pagini nu sunt numerotate, la fel şi ultimele trei. Legătură din
carton şi pânză fără ornamente deosebite. Manuscrisul se păstrează în stare bună.
Însemnări:
p.1 – „Aşa să puneţi la tipar poarta cărţii †Evghenie”, cerneală neagră, limba română,
caractere latine.
p.69 – „alte Binecuvântări ale Învierii prescurtate, după cum se cântă în Sfânta Mitropolie
a Moldovei, în toate Duminicile de peste an. Aranjate pe note şi în măsura de 2/4, de Gh.
Grigoriu Protopsalt al Sfintei Mitropoli a Moldovei, la anul 1903 Februarie în 24”,
cerneală roşie, limba română, caractere latine.
p.77 – „Puneţi aici numele autorului. Facerea…”, cerneală roşie, limba română, caractere
latine.
Pagini albe: p.82, p.83, p.84.
p.1 – Dumnezeu este Domnul…, glasul II;
p.1 – Iosif cel cu bun chip…, tropar, glasul II;
317
162
p.2 – Slavă… Când te-ai pogorât la moarte… Și acum… Mironosițele femei…, glasul II;
p.3 – Starea I cu stihuri, glasul V;
p.29 – Starea a II-a cu stihuri, glasul V;
p.52 – Starea a III-a cu stihuri, glasul III;
p.64 – Bine ești cuvântat Doamne…, Binecuvântările Învierii, glasul V, de Dimitrie
Suceveanul;
p.69 – Bine ești cuvântat Doamne…, Binecuvântările Învierii, glasul V tetrafon, aranjate de
Grigorie Protopsalt;
p.74 – Sfinte Dumnezeule…, glasul VI;
p.74 – Sfinte Dumnezeule…, glasul V, pe trei voci;
p.76 – Răspunsuri la ectenia mică, glasul V, pe trei voci;
p.77 – Veniţi să fericim pe Iosif..., stihira, glasul V318;
p.79 – Înfricoșatu-s-a pământul…, glasul V;
318
Este o compoziție reușită, probabil a lui Gheorghe Grigoriu, copistul manuscrisului.
163
Trisaghionul319 pe care l-am extras în facsimil și transpus în dublă notație, se cântă,
după cum menționează copistul, în momentul înconjurării bisericii cu Sfântul Aer. Compus
în forma stihirarică a glasului VI, cu două cadențe imperfecte pe Di și cadență finală pe Pa,
acesta are un curs melodic propriu pentru Vinerea patimilor. De o frumuseșe deosebită este
pasajul muzical din al doilea rând melodic unde cromaticul tânguitor al glasului VI este
întrerupt de trecerea în diatonic pe cursul cuvintelor Sfinte fără de moarte, sugerând în chip
extraordinar faptul că, deși este pus în mormânt, totuși El, Hristos, Cel căruia ne închinăm
este fără de moarte, reușind să biruiască moartea prin moarte.
319
Vezi manuscrisul românesc Slatina C III 3, p. 74.
164
II.6.3. Alte manuscrise de la Mănăstirea Slatina
Manuscrisul psaltic caligrafiat în anul 1938, fără cotă sau număr de inventar, care a
aparținut unei anume monahii Olaru care a viețuit în Mănăstirea Slatina în prima jumătate
a secolului XX320.
Manuscrisul psaltic cu titlul: Teoria și paralaghia musicei orientale sau psaltichiei,
Ed. a III a, alcăt. după mai mulți autori de arhimandritul Teoctist Stupcanu, maestru de
muzică, Iași, copiat de Valentina Baltag. Acesta cuprinde pe lângă o gramatică a muzicii
psaltice, o serie de Heruvice, Polielee, Axioane, compuse de Petru Lampadarie, Memnon
Glăvan, Nectarie Frimu, Ioan Zmeu, etc., întrerupte sporadic de fragmente din Pateric321.
Manuscrisul psaltic B II-3 M este o copie după Ideomelarul lui Dimitrie Suceveanul
realizată în anul 1911 de către Duță Procopie322.
Manuscrisul slavon 23 I - Irmologhion323 cuprinde: Dogmaticele celor opt glasuri,
Tropare, Condace, Podobii, Cântări din Postul Mare, etc. Titlu: în forma actuală nu are
titlu dar, având în vedere că în forma sa înițială manuscrisul a mai avut câteva pagini la
început, presupunem că foaia de titlu a fost ruptă din cotor. Codicograf: Anonim. Datare:
Pe un fragment de hârtie atașat manuscrisului este consemnat secolul al XVI-lea dar, având
în vedere notația folosită, presupunem că acesta a fost copiat mult mai târziu. Limba pe
care o folosește autorul în caligrafierea manuscrisului este slavonă, cu caractere chirilice.
Format cu 8 rânduri de portativ pe fiecare pagină. Manuscrisul cuprinde 110 file,
numerotate în creion în dreapta sus recto a filei, cu cifre arabe, numerotare făcută recent de
cineva care a cercetat manuscrisul. Numerotarea inițială era făcută cu cifre chirilice scrise
cu cerneală neagră. Notele muzicale aparțin notației liniare și sunt scrise cu cerneală neagră
ca și textul, în general. Pe alocuri, la scrierea glasului sau la inițialele de la începutul
cântărilor este folosită și cerneala roșie. Legătură: Coperta este din lemn îmbrăcat în piele
de culoare maro închis iar încrustațiile geometrice existente inițial pe coperțile exterioare
sunt aproape insesizabile, din cauza stării avansate de degradare în care se află
manuscrisul.
320
manuscriselor psaltice – Moldova, secolul XIX, volumul I..., p. 31.
321
manuscriselor psaltice – Moldova, secolul XIX, volumul II..., p. 331.
322
manuscriselor psaltice – Moldova, secolul XIX, volumul II..., p. 331.
323
165
Manuscrisul slavon 23 II - Irmologhion324 cuprinde: Cântări de la Vecernie,
Utrenie și Sfânta Liturghie. Titlu: în forma actuală nu are titlu dar, având în vedere că în
forma sa înițială manuscrisul a mai avut câteva pagini la început, presupunem că foaia de
titlu a fost ruptă din cotor. Codicograf: Anonim. Datare: Pe un fragment de hârtie atașat
manuscrisului este consemnat secolul XVI dar, având în vedere notația folosită,
presupunem că acesta a fost copiat mult mai târziu. Limba pe care o folosește autorul în
caligrafierea manuscrisului este slavonă, cu caractere chirilice. Format cu 9 rânduri de
portativ pe fiecare pagină. Manuscrisul cuprinde 254 de file, numerotate în creion în
dreapta sus recto a filei, cu cifre arabe, numerotare făcută recent de cineva care a cercetat
manuscrisul. Notele muzicale aparțin notației liniare și sunt scrise cu cerneală neagră ca și
textul, în general, pe alocuri, la scrierea glasului sau la inițialele de la începutul cântărilor
este folosită și cerneala roșie. Legătură: Manuscrisul nu mai are copertă, fapt pentru care
se află într-o stare avansată de degradare.
Manuscrisele muzicale de la Mănăstirea Slatina, atât cele pe care le-am identificat în
cercetarea noastră, cât și cele care au fost menționate de către părintele Florin Bucescu,
constituie o mărturie pentru valoarea culturală a ctitoriei lui Alexandru Lăpușneanul
menținută de-a lungul veacurilor și o dovadă în plus pentru existența și practicarea muzicii
bisericești de tradiție bizantină, și nu numai, pe teritoriul Bucovinei în secolul al XIX-lea și
prima jumătate a secolului XX.
II.7. Un manuscris psaltic aflat la Muzeul de Artă Ion Irimescu din Fălticeni:
Manuscrisul româno-grecesc 905 – Antologhion325
Muzeul de artă Ion Irimescu din Fălticeni fost înființat în anul 1974 în
municipiul Fălticeni, județul Suceava326. Clădirea muzeului a fost construită la mijlocul
secolului al XIX-lea şi a avut destinații diverse, până în 1974 când primește destinația pe
care o are până astăzi. Este constituit din donația făcută de sculptorul român Ion
Irimescu și găzduiește cea mai mare colecție de autor din România cu peste 300 de
324
Vezi anexele 41, 42 și 43.
325
326
Orașul Fălticeni nu a făcut parte din Bucovina istorică: Vezi : Marin Popescu-Spineni, Harta Bucovinei
din anul 1774, în „Revista Istorică Română”, volumul XI-XII…, p. 159; Veniamin Ciobanu, La granița a trei
imperii..., p. 22-24; Constantin Ungureanu, Populația Bucovinei în preajma anexării ei de către Austria…, p.
11; Constantin Ungureanu, Bucovina în perioada stăpânirii austriece (1774-1918). Aspecte etnodemografice
și confesionale…, p. 22-39. Ne interesează totuși manuscrisul de la Fălticeni pentru că înainte de a ajunge la
Muzeul de artă Ion Irimescu, el a aparținut Complexului Muzeal din Suceava, fapt atestat de către cele două
ștampile dreptunghiulare de la fila 3 și fila 80 a manuscrisului.
166
sculpturi și 1000 de desene. Muzeul include și biblioteca personală a artistului alcătuită din
aproximativ 1500 de volume327.
Printre aceste volume aflate în biblioteca muzeului, se află și câteva manuscrise:
Pateric pentru viiața sfinților părinți, care au viețuit în pustie prin munți și prin peșteri
[…], manuscris cu 114 file, copiat în anul 1792 la Mănăstirea Putna 328; Cazanii la oamenii
morți, manuscris cu 96 file, copiat în Moldova în anul 1824329 și Manuscrisul româno-
grecesc Fălticeni 905 – Antologhion pe care îl vom descrie în cele ce urmează.
Număr de inventar 905, (cotor) număr vechi 27 (f. 3), alt număr vechi 1066 (f. 3; f.
80), în cadrul unei ștampile dreptunghiurale de la Biblioteca Muzeului Sucevei, fapt care
demonstrează că acest manuscris a aparținut Complexului Muzeal din Suceava.
Antologhion, cuprinzând cântări de la Utrenie și Sfânta Liturghie, compuse de Petru
Lampadarie, Grigorie Lampadarie, Ioan Klada, Grigorie Protopsaltul, Gheorghe Criteanul,
Ioan Protopsaltul, Hurmuz Hartofilaxul, Kir Anastasie, Kalinik Ieromonahul. Titlu:
„Începutul cu Dumnezeu cel sfânt. Începutul herovicilor și a chenoanelor și a chinonicilor
pe fiiștecare glas. Această cărticică iaste a dumisale dascălui Ioan. Ioan Popăscu 1835,
mart 25” (f. 2). Codicograf: posibil Ioan Popescu, proprietarul manuscrisului (f. 2).
Datare: 1835 (f. 2). Nu se cunoaște locul copierii. Limbile folosite: română și greacă cu
caractere chirilice și grecești. Textul este scris cu cerneală neagră iar inițialele, ornate
modest și titlurile sunt scrise cu cerneală roșie. Semiografia muzicală utilizată în
manuscris este hrisantică. Semnele vocalice şi ornamentale sunt scrise cu cerneală neagră
iar cele temporale, mărturiile şi ftoralele, cu cerneală roşie. Format: 21,5/15,5; scris
îngrijit cu 10-13 rânduri de neume și text pe pagină numerotat în josul paginii, pe mijloc,
cu cifre chirilice, cerneală neagră, din 4 în 4 pagini. Vom ignora această numerotare și îl
vom numerota noi, doar în descriere, de la f.1 la f. 281. Începănd cu fila 23, mai apare o
numerotare în creion, făcută ulterior, în partea de sus a paginii, în dreapta, din 10 în 10 file.
Legătură artistică din carton și piele maro, cotorul pe patru nervuri profilate. Coperta 1 are
un frumos încadrament floral auriu iar în mijloc, în medalion, este gravată scena de pe
Golgota cu Mântuitorul Hristos răstignit, avându-i alături pe cei doi tâlhari. Coperta 2 are
și ea un încadrament floral, mai modest față de cel de pe coperta 1, iar în mijloc este gravat
un înger cu sabie de foc. Manuscrisul se păstrează în stare bună.
327
Gabriela-Iuliana Curtui, De vorbă cu maestrul Ion Irimescu, Editura muzeului de artă Ion Irimescu,
Fălticeni, 2002, p. 7.
328
329
167
Însemnări:
f.1– „Heruvic”, cerneală albastră, limba română, caractere latine.
f.2 – „Fălticeni, inv. 905”, ștampilă dreptunghiulară, albastră.
f.3 – „Ilef Ierimescu Ion 927”, creion, limba română, caractere latine.
f.3 – „Biblioteca Muzeului Sucevei Nr. 1066”, ştampilă dreptunghiulară.
f.3 – „Ianuar 1927”, creion, limba română, caractere latine.
f.3 – „Biblioteca Muzeului Fălticenilor Nr. 27”, ştampilă circulară.
f.53 – „Aghioasele grecești”, cerneală roșie, limba română, caractere chirilice.
f.64 – „Aceasta este porunca cea cu taină”, cerneală roșie, limba română, caractere
chirilice.
f.67 – „Aceasta este Apărătoarei Doamnei în stihuri”, cerneală roșie, limba română,
f.80 – „Biblioteca Muzeului Sucevei”, ștampilă dreptunghiulară.
f.85 – „Biblioteca Muzeului Fălticenilor”, ștampilă circulară.
f.121 – „Heruvic ( ms. anul 1835, august 28) (Colecția Muzeului Fălticeni)”, scris la
calculator pe fragment de foaie, ulterior prinsă cu 2 agrafe de fila manuscrisului.
f.286 – „Din anul [1]835, august 28. Întru sfârșit și lui Dumnezeu laudă”, cerneală
neagră, limba română, caractere chirilice.
File albe: f. 1v, 2v, 3v, 4, 4v, 105v, 196, 196v, 197, 197v, 248v, 252, 252v, 282, 282v, 283,
283v, 284, 284v, 285, 285v.
f.5 – Αιιεινύηα... – Aliluia..., glasul I;
f.6 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul I, de Petru Peloponezul;
f.7v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul III, de Grigorie Lampadarie;
f.15v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VII varis, de Petru
Lampadarie;
f.17 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VIII, de Ioan Klada;
168
f.19v – Δἰο κλεκόζπλνλ αἰώληνλ... – Întru pomenire veşnică..., chinonicul de marți, glasul I
protovaris, de Petru Lampadarie;
f.21 – Πνηήξηνλ ζσηεξίνπ... – Paharul mântuirii..., chinonicul de miercuri, glasul II, de
Petru Lampadarie;
f.22 – Δίο πᾶζαλ ηὴλ γῆλ... – În tot pământul…, chinonicul de joi, glasul VIII, de Petru
Lampadarie;
f.23v – Σσηεξίαλ εἰξγάζν… – Mântuire ai lucrat..., chinonicul de vineri, glasul V, de Petru
Lampadarie;
f.25 – Μαθάξηνη νὓο ἐμειέμν... – Fericiti sunt cei pe care i-ai ales..., chinonicul de sâmbătă,
f.26 – Αἰλεῖηε ηνλ Κύξηνλ… – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, glasul VIII, de
Petru Lampadarie;
f.28 – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul V, de Petru Lampadarie;
f.29 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul I, de Grigorie Protopsaltul;
f.32 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul II, de Petru Vizantie
Protopsaltul;
f.34v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul III, de Petru Vizantie
Protopsaltul;
f.37v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul IV, de Petru Vizantie
Protopsaltul;
f.40v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V, de Petru Vizantie
Protopsaltul;
f.43v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VI, de Petru Vizantie
Protopsaltul;
f.46v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VII, de Petru Vizantie
Protopsaltul;
f.49 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VIII, de Petru Vizantie
Protopsaltul;
f.53 – Răspunsuri mari la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, glasul II, de Ioan Glikis,
limba greacă;
f.56 – De tine se bucură..., Axion la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, glasul VIII, limba
169
f.57v – Τὸλ Οὐξαλσθάληνξα... – Pe arătătorul..., la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare,
glasul II;
f.58 – Νῦλ αἱ δπλάκεηο... – Acum puterile..., heruvic la Liturghia Darurilor mai înainte
înainte sfinţite, glasul I;
înainte sfinţite, glasul VII varis;
f.62v – Θεὸο Κύξηνο... – Dumnezeu este Domnul…, stihiraric, glasul VIII;
f.64 – Θεὸο Κύξηνο... – Dumnezeu este Domnul…, irmologic, glasul VIII;
f.64v – Τν πξνοηαρζέλ κπζηηθῶο... – Porunca cea cu taină…, tropar la Acatistul Bunei
Vestiri, glasul VIII;
f.66 – Porunca cea cu taină…, tropar la Acatistul Bunei Vestiri, glasul VIII, limba română,
f.67v – Τῇ ὑπεξκάρῳ... – Apărătoare Doamnă..., condac cu stihuri, glasul VIII;
f.73 – Αιιεινύηα... – Aliluia..., glasul VIII;
f.73v – Αιιεινύηα... – Aliluia..., glasul VIII din Ga;
f.74 – Ἱδνῦ ὁ Νύκθηνο... – Iată Mirele..., tropar, glasul VIII;
f.76 – Iată Mirele..., tropar, glasul VIII din Ga, limba română, caractere chirilice;
f.78 – Ὅηε νἵ ἔλδνμνη καζεηαί... – Când slăviţii ucenici..., tropar în Joia mare, glasul VIII
din Ga;
f.80 – Când slăviţii ucenici..., tropar în Joia mare, glasul VIII din Ga, limba română,
f.83 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul I, de Grigorie Lampadarie;
f.85v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul II, de Grigorie Lampadarie;
f.91 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul IV, de Grigorie Lampadarie;
f.93 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V, de Grigorie Lampadarie;
f.99 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VII varis, de Grigorie
Lampadarie;
170
f.102 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul VIII, de Grigorie
Lampadarie;
bisericesc, 1 septembrie, glasul V;
f.108 – Δὐιόγεζνλ ηὸλ ζηέθαλνπ... – Binecuvântează cununa..., chinonic la 13 Septembrie,
glasul I protovaris;
f.110v – Ἐζεκεηώζε εθἡκᾶο... – Însemnatu-s-a peste noi..., chinonic la Înălţarea Cinstitei
f.112 – Λύηξσζηλ ἀπέζηεηιελ... – Izbăvire a trimis..., chinonic la Naşterea Domnului, glasul
V, de Daniil Protopsaltul;
f.114 – Ἐπεθάλε ἡ ράξηο... – Arătatu-s-a darul..., chinonic la Botezul Domnului, glasul V,
f.116 – Ἐμειέμαην Κύξηνο... – Ales-a Domnul..., chinonic la Buna Vestire, glasul I, de Petru
Lampadarie;
f.118 – Ἐθ ζηόκαηνο λεπίσλ... – Din gura pruncilor..., chinonic la Sâmbăta lui Lazăr,
f.119 – Δὐινγεκέλνο ὁ ἐξρόκελνο... – Binecuvântat este cel ce vine..., chinonic la Duminica
Intrării Domnului în Ierusalim, glasul II, de Daniil Protopsaltul;
f.120v – Τνῦ Γείπλνπ Σνῦ ηνῦ Μπζηηθνῦ... – Cinei tale celei de taină..., heruvic la Joia
Mare, glasul VI;
f.123 – Cinei tale celei de taină..., heruvic la Joia Mare, glasul VIII, limba română,
f.124v – Σηγλζάησ πᾶζα ζάξμ... – Să tacă tot trupul..., heruvic la Sâmbăta Mare, glasul V,
f.127 – Ἐμεγέξζε ὡο ὁ ὑπλῶλ... – Sculatu-s-a ca din somn Domnul..., chinonic la Sâmbăta
Mare, glasul V, de Gheorghe Criteanul;
f.128v – Σῶκα Χξηζηνῦ... – Trupul lui Hristos..., chinonicul Învierii Domnului, glasul V, de
Petru Lampadarie;
f.131 – Ἐπαίλεη Ἱεξνπζαιήκ... – Laudă, Ierusalime..., chinonic la Duminica lui Toma,
glasul I;
f.132v – Ὁ ηξώγσλ κνπ ηὴλ ζάξθα... – Cel ce mănâncă Trupul Meu..., chinonic la
Înjumătăţirea Praznicului Învierii Domnului, glasul IV, de Daniil Protopsaltul;
171
f.134v – Ἀλέβε ὁ Θεὸο... – Suitu-S-a Dumnezeu..., chinonic la Joia Înălţării Domnului,
glasul IV, de Daniil Protopsaltul;
f.137 – Τν Πλεῦκα Σνπ ην ἃγηνλ... – Duhul Tău cel Sfânt..., chinonic la Lunea Pogorârea
Sfântului Duh, glasul I, de Petru Vizantie;
f.138v – Ἀγαιιηᾶζζε δίθαηνη... – Bucuraţi-vă drepţilor..., chinonic la Duminica Tuturor
Sfinţilor, glasul VIII, de Daniil Protopsaltul;
f.140v – Ἀγαιιηᾶζζε δίθαηνη... – Bucuraţi-vă drepţilor..., chinonic la Duminica Tuturor
Sfinţilor, glasul V;
f.141v – Ἐλ ηῷ θνηί ηῆs δόμεο... – Întru lumina slavei..., chinonicul Schimbării la Faţă,
glasul VII varis, de Grigorie Lampadarie;
f.143 – Ἐλ ηῷ θνηί ηῆs δόμεο... – Întru lumina slavei..., chinonicul Schimbării la Faţă,
glasul VII varis, de Daniil Protopsaltul;
f.145 – Αἱ γελεαί πᾶζαη καθαξίδνκελ ζε... – Neamurile toate te fericesc te fericesc..., axion
la Adormirea Maicii Domnului, glasul I, de Grigorie Lampadarie;
f.146 – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul I, de Grigorie Lampadarie;
f.146v – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul II, de Grigorie Lampadarie;
f.147v – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul III, de Grigorie
Lampadarie;
f.148 – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul IV în Di, de Grigorie
Lampadarie;
f.149 – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul V, de Grigorie Lampadarie;
f.149v – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul VI, de Grigorie
Lampadarie;
f.150v – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul VII, de Grigorie
Lampadarie;
f.151v – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul VIIII, de Grigorie
Lampadarie;
f.152 – Μεγάιπλνλ ςπρή κνπ ηὴλ ηηκηνηέξαλ... – Măreşte suflete al meu, pe cea mai
f.153 – Μπζηηθὸο εἰ Θενηόθε ἡ ἐιπίο Παξάδεηζνο... – Rai de taină eşti..., axion la Înălţarea
172
glasul VI;
f.154v – Θενηόθε ἡ ἐιπίο... – Născătoare de Dumnezeu, nădejdea..., axion la Întâmpinarea
f.155v – Δὐαγγειίδνπ γῆ ραξάλ κεγάιελ... – Binevesteşte, pământule, bucurie mare..., axion
la Buna Vestire, glasul IV;
f.156v – Θεὸο Κύξηνο... – Dumnezeu este Domnul..., axion la Duminica Intrării Domnului
în Ierusalim, glasul IV;
f.157 – Χαίξνηο Ἄλαζζα Θενδέγκνλ... – Bucură-te, Împărăteasă Maică..., axion la
Pogorârea Sfântului Duh, glasul IV;
f.157v – Ἀιιόηξηνλ ηῶλ κεηέξνλ παξζελία... – Străin lucru este maicilor..., axion la
Naşterea Maicii Domnului, se cântă şi la înjumătăţirea Praznicului Pogorârii Sfântului
Duh, glasul VIII;
f.158 – Ο ηόθνο ζνπ... – Naşterea Ta..., axion la Schimbarea la Faţă, glasul IV;
f.159 – Ὁ Ἄγγεινο ἐβόα... – Îngerul a strigat..., axion la Învierea Domnului, glasul V;
f.160 – Αἰλεῖηε ηνλ Κύξηνλ... – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, glasul I, de Petru
Vizantie;
f.162v – Αἰλεῖηε ηνλ Κύξηνλ... – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, glasul II, de
Petru Vizantie;
f.164v – Αἰλεῖηε ηνλ Κύξηνλ... – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, glasul III;
f.166v – Αἰλεῖηε ηνλ Κύξηνλ... – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, glasul IV în Di;
f.169 – Αἰλεῖηε ηνλ Κύξηνλ... – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, glasul V;
f.171 – Αἰλεῖηε ηνλ Κύξηνλ... – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, glasul VI;
f.171v – Ἄμηνλ ἐζηηλ... – Cuvine-se cu adevărat..., axion, glasul VI;
f.173v – Αἰλεῖηε ηνλ Κύξηνλ... – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, glasul VII varis;
f.175v – Αἰλεῖηε ηνλ Κύξηνλ... – Lăudaţi pe Domnul..., chinonic duminical, glasul VIII;
f.180 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul II, de Nikolau Korininu;
f.182 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul III, de Nikolau Korininu;
f.184 – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul IV în Di;
f.186v – Οί ηὰ ρεξνπβίκ… – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul V, de Picmatir Dionisiu;
173
f.198 – Γνῦινη Κπξίνπ... – Robii Domnului..., polieleu, glasul I, de Ioan Protopsaltul;
f.204 – Γνῦινη Κπξίνπ... – Robii Domnului..., polieleu, glasul IV în Di, de Daniil
Protopsaltul;
f.211 – Γνῦινη Κπξίνπ... – Robii Domnului..., polieleu, glasul VIII, de Hurmuz
Hartofilaxul;
f.218 – Robii Domnului..., polieleu, glasul I, de Ioan Protopsaltul, limba română, caractere
chirilice;
f.225 – Robii Domnului..., polieleu, glasul II, de Kir Anastasie, limba română, caractere
chirilice;
f.228v – Robii Domnului..., polieleu, glasul III, de Grigorie Protopsaltul, limba română,
f.234 – La râul Vavilonului..., polieleu, glasul III, limba română, caractere chirilice;
f.238 – Δὐιόγεη ἡ ςπρή κνπ ηὸλ θύξηνλ – Binecuvintează suflete al meu pe Domnul...,
Psalmul 102 cu stihuri, glasul VIII, de Kalinik Ieromonahul;
f.242 – Aἴλεη ἡ ςπρή κνπ ηὸλ θύξηνλ – Laudă suflete al meu pe Domnul..., Psalmul 145 cu
stihuri, glasul VII varis;
f.244 – Γεῦηε πξνζθπλήζσκελ... – Veniţi să ne închinăm..., glasul II;
f.244v – Κύξηε ζῶζνλ... – Doamne mântuieşte..., glasul III;
f.245 – Doamne mântuieşte…, glasul VIII, limba română, caractere chirilice;
f.245 – Ἅγηνο ὁ Θεόο... – Sfinte Dumnezeule…, trisaghion, glasul II;
f.246 – Ὃζνη εἰο Χξηζηὸλ... – Câţi în Hristos..., glasul I;
f.246v – Τὸλ Σηαπξὸλ ζνπ... – Crucii Tale..., glasul II;
f.247 – Γόμα ζνη ὁ Θεόο... – Slavă Ţie Doamne..., glasul II, de Petru Peloponezul;
f.247v – Κύξηε ειέεζνv... – Doamne miluieşte..., glasul II;
f.247v – Τὸλ Γεζπόηελ... – Pe stăpânul..., glasul II, fragment;
f.248 – Ἀγαπήζσ Σε Κύξηε... – Iubi-te-voi Doamne..., glasul III;
f.249 – Δὐιόγεηόο εἶ, θύξηε… – Binecuvântat ești Doamne…, Binecuvântările Învierii,
glasul I, de Petru Peloponezul;
f.253 – Γόμα ζνη ηῷ δείμαληη ηὸ θῶο... – Slavă Ţie, celui ce ne-ai arătat lumina...,
Doxologie mare, glasul I, de Petru Lampadarie Peloponezul;
f.256v – Γόμα ζνη ηῷ δείμαληη ηὸ θῶο... – Slavă Ţie, celui ce ne-ai arătat lumina...,
Doxologie mare, glasul II, de Petru Lampadarie;
174
Doxologie mare, glasul III, de Petru Lampadarie;
f.264v – Γόμα ζνη ηῷ δείμαληη ηὸ θῶο... – Slavă Ţie, celui ce ne-ai arătat lumina...,
Doxologie mare, glasul IV, de Petru Lampadarie;
Doxologie mare, glasul V, de Iacov Protopsaltul;
Doxologie mare, glasul VII varis, de Grigorie Lampadarie;
Doxologie mare, glasul VIII, de Gheorghe Criteanul;
175
Pentru a ne putea face o imagine cât mai clară asupra manuscrisului 905, am extras
în facsimil, după cum vedeți mai sus, o compoziție a lui Kir Mihalachi pe care am
transpus-o ulterior în dublă notație.
176
Este vorba de stihul care se cântă în Sfânta și Marea Sâmbătă, la Liturghia Sfântului
Vasile cel Mare unită cu Vecernia, după Apostol, în loc de Aliluia: Scoală-Te Dumnezeule,
judecă pământul, că toate neamurile sunt ale tale330 sau, după varianta Bartolomeu:
Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, căʼn stăpânirea Ta sunt toate neamurile331.
Acest stih este de fapt ultimul verset din Psalmul 81, anume versetul 8, și se repetă de șapte
ori, după fiecare repetiție citindu-se câte un verset din cele șapte rămase ale psalmului 81,
de la unu la șapte. El se cânta în biserică încă din vechime fiind menționat în tipiconul
Marii Biserici de la Constantinopol din secolul X 332.
Autorul333 nu menționează glasul în care este scrisă această cântare, singurul indiciu
pe care ni-l dă în acest sens este mențiunea βαξὶο pe care o regăsim în titlu iar denumirea
de varis334 ne-ar determina să identificăm cântarea ca fiind scrisă în forma diatonică a
glasului 7 care coincide ca structură cu cea a modului gregorian hypophrygius335 cunoscut
în catalogul modurilor populare diatonice și sub numele de locric, mod de Si respeciv Zo.
Cu toate acestea, din structura efectivă a cântării, având în vedere tonica, raporturile care
se stabilesc între sunete și mai ales cadențele, rezultă faptul că avem în față o cântare
alcătuită în glasul 7 enarmonic care utilizează o scară agem având în cuprins 5 tonuri mari
și două sferturi de ton, Vu-Ga respectiv Ke-Zo.
Cântarea se repetă în două forme aproape identice, prima fiind mai simplă, a doua
formă, ușor dezvoltată pe final. Cadențele perfecte și finale sunt în Ga iar cele imperfecte
sunt realizate în Di. În ambele variante lipsesc mărturiile atât la început cât și la final. Sub
prima neumă din cântare, autorul sau poate numai copistul, așează o ftora (probabil agem),
scrisă greșit atât din punct de vedere grafic cât și din punct de vedere al așezării. Ambitusul
lucrării este relativ redus, Pa-Niʼ, autorul realizând pe parcursul unei septime, o lucrare
relativ simplă dar armonioasă paradoxal parcă cu denumirea glasului în care este alcătuită.
330
Triodul, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000, p. 688;
Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
331
Biblia sau Sfânta Scriptură, ediție jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta,
redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, p. 710.
332
Le Typicon de la Grande Église, Ms. Saint-Croix, sec. X, introd., text critique, traduction et notes par Juan
Mateos S.I., Tome II. Le Cycle des Fêtes Mobiles, Orientalia Christiana Analecta 166, Roma, 1963, p. 90-91.
333
De opera lui Kir Mihalachi, numit și Mihalache Moldoveanu sau Mihalache Moldovlahul s-a ocupat în
special părintele Sebastian Barbu-Bucur care a transpus în notație liniară o mare parte din creația sa. A se
vedea Sebastian Barbu-Bucur, Mihalache Moldovlahul compozitor de Muzică Bizantină și precursor al
reformei chrisantice – sec. XVIII, I Anastasimatar, Editura Muzicală, București, 2008; Volumul II
Anastasimatar, Editura Muzicală, București, 2011; Volumul III Cântări la Vecernie, Utrenie și Sfânta
Liturghie, Editura Muzicală, București, 2013.
334
În limba greacă, varis se traduce prin grav, greu.
335
Victor Giuleanu, Melodica Bizantină, Editura Muzicală, București, 1981, p. 331.
177
Raportată la text, melodia îmbuchetează simultan în mod cu totul special două
sentimente diferite: dorința ca Domnul să se ridice din morți și să judece pământul și
liniștea izvorâtă din credința că Domnul a Înviat.
Varietatea cântărilor din manuscrisul 905 care conține între cele două coperți
heruvice, chinonice duminicale, chinonice săptămânale, axioane duminicale, axioane
săptămânale, axioane praznicale, cântări la cele trei Sfinte Liturghii, polielee, doxologii,
etc., demonstrează că manuscrisul este un Antologhion și nu un Heruvico-Chinonicar așa
cum aparent ne sugerează titlul.
Un semn de întrebare ne stârnește și numele copistului, având în vedere că numele
său, Ioan Popescu336, este un nume înâlnit în literatura de specialitate. Dintre cei mai
cunoscuți care au purtat acest nume ar fi: Ion Popescu-Pasărea337, Ioan Popescu-Runcu338
și Ioan Popescu339, copist din secolul al XIX-lea, elev al dascălului de cântări Ghelasie
Basarabeanul la Școala de cântăreți de la Curtea de Argeș. Primii doi muzicieni pe care i-
am amintit nu pot fi considerați copiștii manuscrisului în cauză având în vedere că ambii se
nasc mult mai târziu: Ion Popescu-Pasărea în anul 1871 iar Ioan Popescu-Runcu în anul
1901. Referitor la cel de-al treilea vom lua în considerare următorul aspect: Renumitul
protopsalt, compozitor și dascăl de psaltichie Ghelasie Basarabeanul, predă muzica
bisericească la Școala de cântăreți de la Curtea de Argeș începând cu anul 1825 iar în
perioada 1843-1847 îl are ca elev pe Ioan Popescu care, la îndemnul profesorului său,
alcătuiește în anul 1843 o Antologie psaltică 340cuprinzând o parte din creațiile lui Ghelasie
Basarabeanul341. Faptul că dascălul îi încredințează ucenicului alcătuirea unei antologii
psaltice la foarte puțin timp după ce acesta începe studiile dovedește că ucenicul avea deja
o anumită formare practică în acest sens. Având în vedere aceste lucruri putem presupune
că cel care a copiat în anul 1835 manuscrisul 905, aflat în momentul de față la Muzeul de
artă Ion Irimescu din Fălticeni este aceeași persoană cu Ioan Popescu, ucenicul lui Ghelasie
Basarabeanul. Totuși, pănă la descoperirea a noi informații, această afirmație rămâne doar
la nivelul de presupunere.
336
Manuscrisul româno-grecesc, Fălticeni 905, fila 2.
337
Pr. prof. dr. Nicu Moldoveanu, Pr. prof. dr. Nicolae Necula, Pr. prof. dr. Vasile Stanciu, Arhid. prof. dr.
Sebastian Barbu-Bucur, Dicționarul de muzică bisericească românească, Editura Basilica, București, 2013,
p. 656.
338
Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, Vol. VIII (P-S), Editura Muzicală, București, 2005, p. 88.
339
340
Manuscrisul se păstrează în Biblioteca Academiei Române din București, cota BAR, Ms. rom. 1280.
341
Gheorghe C. Ionescu, Muzica bizantină în România. Dicționar cronologic..., p. 109, 227.
178
II.8. Manuscrisul românesc 2738 de la Complexul Muzeal Bucovina din
Suceava, colegat cu Psaltichia bisericească a lui Silvestru Morariu Andrievici
Complexul Muzeal Bucovina, cunoscut și sub numele Muzeul Județean din Suceava,
este principala instituție muzeală din județ. Funcționează într-o clădire construită între anii
1902-1903, în stil baroc342. Muzeul are 27 de săli în care sunt expuse valoroase colecții
arheologice, numismatice, fonduri memoriale și documentare, cărți, reviste, manuscrise,
partituri, arme, uniforme, pinacotecă343.
În cadrul bibliotecii complexului muzeal, avem importante fonduri documentare:
Fondul documentar al Muzeului Județean de Istorie, Fondul documentar Eusebiu Camilar,
Fondul documentar Petru Comarnescu, Fondul documentar Nicolae Labiș, Fondul
documentar Ion Luca, Fondul documentar Simion Florea Marian, Fondul documentar Leca
Morariu, Fondul documentar Ion Negură, Fondul documentar Ciprian Porumbescu, Fondul
documentar Ioan Vicoveanu, etc. Toate aceste fonduri, cuprind un număr impresionant de
cărți și manuscrise. Din păcate în ceea ce privește manuscrisele muzicale, am găsit aici, în
Fondul documentar Ioan Vicoveanu, un modest manuscris, colegat cu Psaltichia
bisericească a Mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici pe care l-am descris în paginile
următoare.
Număr de inventar 2738, cota IV – 55. Manuscrisul se află în complexul Muzeal
Bucovina din oraşul Suceava, în fondul de carte Ioan Vicoveanu. Antologhion, conţinând
cântări la Utrenie şi Sfânta Liturghie compuse de autori precum Teofan Bărbier, Dimitrie
Cernăuţianu, Daschievici. Fără titlu, copist Teofan Bărbier. Copiat în prima jumătate a
secolului XX. Textul este scris în limba română cu caractere latine, cerneală neagră.
Titlurile cântărilor sunt scrise în general cu cerneală roşie. Notaţia folosită este cea liniară.
Însemnări:
f.2v – „Bărbier Teofan candidat de cantor la 7 august 887”, limba română, caractere
latine.
f.5v – „Teofan cantor 9 An 87”, limba română, caractere latine.
f.10v – „ mă…rim. Teofan Bărbier. Candidat de cantor 22/887 la B. Reşedinţa
Arhiepiscopală Mitropolitană grec orientală din Cernăuţi la 10 august p. sunt buni”,
342
E.I. Emandi, V. Cucu, M. Ceaușu, Ghid de oraș. Suceava, Editura Sport Turism, București, 1989, p. 64.
343
E.I. Emandi, V. Cucu, M. Ceaușu, Ghid de oraș. Suceava…, p. 65.
179
f.11v – „Compus de Domnul Învăţătoriu Dimitrie Cernăuţianu 8 Noiemvre 1884.86”,
f.16v – „Cherovicul cazacesc tradus din limba slăveană în română 11 Martie 1905 de
Bărbier”, limba română, caractere latine.
f.17v – „Teofan Bărbieru cantor. Tradus din slavă în română 11/3 1905 din slaveană
compus de Daschievici în şcoala cantorală Cernăuţi”, limba română, caractere latine.
f.1 – Care pe heruvimi…, heruvic, glasul I, de Teofan Bărbier;
f.2 – Ca pe împăratul..., glasul I, de Teofan Bărbier;
f.3 – Acum puterile cereşti..., heruvic la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, glasul I;
f.3 – Cu credinţă şi cu dragoste..., heruvic la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, glasul
V;
f.3v – Cinei tale celei de taină..., heruvic la Joia Mare, glasul VI;
f.4 – Să tacă tot trupul..., heruvic la Sâmbăta Mare, glasul VI, de Teofan Bărbier;
f.6v – Măreşte, suflete al meu..., axion la Botezul Domnului, glasul II;
f.7v – Născătoare de Dumnezeu, nădejdea..., axion la Întâmpinarea Domnului, glasul III,
de Teofan Bărbier;
f.8v – Îngerul a strigat..., axion la Învierea Domnului, glasul I;
f.10 – Măreşte suflete al meu, pe Hristos..., axion la Înălţarea Domnului, glasul V, de
Teofan Bărbier;
f.11 – Mărire Ţie Treime sfântă..., mărimuri, glasul I, de Dimitrie Cernăuţianu;
f.12 – Crucii Tale..., glasul II;
f.12 – Câți în Hristos..., glasul I;
f.12v – La râul Vavilonului..., polieleu;
f.12v – Să nu întorci faţa Ta..., prochimen în Postul Mare, glasul VIII;
f.13 – Dat-ai moştenire..., prochimen în Postul Mare, glasul VIII;
glasul I;
f.13v – Arătatu-s-au ale adâncului izvoare..., catavasii la Duminica Intrării Domnului în
f.14v – Pe arătătorul..., la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, glasul II;
f.15 – Neamurile toate..., începutul stării a III-a la Prohodul Domnului, glasul III;
180
f.15v – Cu trupul adormind..., luminânda la Învierea Domnului, glasul III;
f.16 – Trupul lui Hristos..., chinonicul Învierii Domnului, de Teofan Bărbier;
f.16v – Care pe heruvimi…, heruvic, de Daschievici;
f.18v – Is pola eti despota – Întru mulţi ani stăpâne, glasul II, limba greacă, caractere
latine;
f.18v – Axion estin… – Cuvine-se cu adevărat…, glasul IV, limba greacă, caractere latine;
f.19v – Ton Despotin… – Pe stăpânul…, glasul II, limba greacă, caractere latine;
f.20 – Doamne mântuieşte… Şi ne auzi pe noi…
Manuscrisul românesc 2738 din Complexul muzeal Bucovina este alcătuit probabil
pentru uz personal de unul dintre cântăreții pasionați din Bucovina de la începutul
secolului al XIX-lea. Cântările liturgice sunt compuse după modelul melodic din Psaltichia
lui Silvestru Morariu Andrievici, constituindu-se ca o completare fericită a acesteia. Deși
modest ca întindere el este valoros deoarece cuprinde compoziții originale alcătuite de
cântăreți bucovineni, care și-au exprimat talentul componistic punându-l în slujba lui
Dumnezeu și a semenilor.
II.9. Manuscrise muzicale de la Mănăstirea Dragomirna
Mănăstirea este amplasată în satul Mitocu Dragomirnei, județul Suceava, la marginea

unei minunate păduri de fagi. A fost ctitorită de mitropolitul Anastasie Crimca împreună cu
logofătul Lupu Stroici. Biserica mică este finalizată în anul 1602, iar biserica mare a
mănăstirii, cu hramul Pogorârea Duhului Sfânt în anul 1609. Zidurile împrejmuitoare,
turnul clopotniţei şi cele patru turnuri de apărare clădite de domnitorul Miron Barnovschi
sunt finalizate în anul 1627344. Biserica mare în formă de navă, are o supleţe deosebită,
pictura murală în frescă, stil bizantin se mai păstrează doar în naos şi în altar345.
Deţine o importantă colecţie de artă, manuscrise cu miniaturi, broderii, carte veche,
obiecte de cult, toate de o inestimabilă valoare culturală şi istorică346. Manuscrisele
muzicale însă sunt aproape inexistente. Practic, alături de Manuscrisul Dragomirna 1886
care este un Antologhion, scris de un copist anonim, pe la jumătatea secolului al XVI-lea și
344
345
Emil Diaconescu, Mănăstirea Dragomirna. Un minunat monument arhitectonic, în „Mitropolia Moldovei
și Sucevei”, XXXII (1957), nr. 8-9, p. 637; Scarlat Porcescu, Mănăstirea Dragomirna, în volumul
Monumente Istorice Bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei, Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei,
Iași, 1974, p. 258-264.
346
Olimpia Mitric, Manuscrise românești din Moldova. Catalog, volumul II..., p. 253-282.
181
aparține Școlii muzicale de la Putna despre care am vorbit în prima parte a lucrării de față,
am mai găsit doar două manuscrise:
Manuscrisul slavon nr. 1918 – Irmologhion347
Număr de inventar: 1918 cota 271; număr de inventar vechi - 1962. Irmologhion
cuprinzând: Dogmaticile celor opt glasuri, Cântări speciale din Joia și Sâmbăta Mare,
Podobii, Prochimen în Postul Mare, Heruvice, Binecuvântările Învierii, Sfinte
Dumnezeule, etc. Fără titlu. Codicograf: Anonim. Datare: Nespecificată. Limba folosită
de autor în caligrafierea manuscrisului este slavonă cu caractere chirilice. Textul cântărilor
este scris cu cerneală neagră iar titlurile și inițialele sunt scrise cu cerneală roșie. Notația
pe care o adoptă copistul este liniară. Format: 23 x 19 cm ; scrisul este deosebit de îngrijit,
cu 8 rânduri pe pagină; paginat pe o singură parte a foii, recto, dreapta sus, cu cerneală
roșie, cifre chirilice, de la 1 la 119. Pe ultima filă găsim și o numerotare în creion, cu cifre
arabe anume 119. Sporadic, întâlnim în manuscris diferite reprezentări religioase executate
în creion cu o măiestrie deosebită. Legătură din lemn îmbrăcat în piele de culoare maro
închis pe coperți și maro deschis la cotor. Fiecare copertă este ornamentată cu motive
florale, având încrustat în mijloc un medalion. Manuscrisul se păstrează în stare foarte
bună.
Manuscrisul slavon nr. 313348
Și în Biblioteca Mănăstirii Dragomirna se află un exemplar din Psaltichia slavonă349

a lui Mihai Ursuleac pe care autorul o scrie în anul 1906 pe când era arhidiacon și profesor
de cântare bisericească la Seminarul clerical arhiepiscopesc de la Cernăuți350. Exemplarul
aflat la Dragomirna a fost copiat elevii Ilarion Pavel, Victor Berariu și Eugen Jancovschi și
cuprinde între coperțile sale 146 de pagini. A aparținut lui Vasile Covin, rasofor, student
teolog iar mai târziu preot, după cum menționează acesta pe prima filă a manuscrisului și
pe copertă. Ceea ce particularizează oarecum acest exemplar este faptul că autorii scriu
347
348
Denumirea manuscrisului a fost dată după numărul de inventar.
349
350
Am mai găsit un exemplar din Psaltichia slavonă în biblioteca Mănăstirii Putna. Exemplarul aflat la Putna
este copiat de către elevii Ilarion Pavel, Victor Berariu și Eugen Jancovschi și cuprinde între coperțile sale
138 de pagini.
182
textul cântărilor în limba slavonă, dar, cu caractere latine. Manuscrisul este legat elegant,
cu coperți de carton învelite în pânză de culoare neagră, pe cotor având inscripționat cu
auriu numele posesorului.
Așadar, la finalul acestui capitol, putem răspunde cu fermitate la una din întrebările
pe care le-am adresat la începutul lucrării: Da, există pe teritoriul Bucovinei manuscrise
muzicale care să ateste faptul că aici s-a cântat muzică de tradiție bizantină pe parcursul
perioadei care constituie obiectul cercetării de față. Cele 18 manuscrise descrise în detaliu,
la care se adaugă alte 11 manuscrise descrise pe scurt, pe care le-am descoperit în fondurile
arhivistice din Mănăstirile Putna, Teodoreni, Sucevița, Moldovița, Slatina, Muzeul de Artă
Ion Irimescu din Fălticeni, Complexul Muzeal Bucovina din Suceava, Mănăstirea
Dragomirna, sunt o mărturie în acest sens.
183
III. Învățământul muzical bisericesc și reprezentanții de seamă ai muzicii
de tradiție bizantină din Bucovina în secolul al XIX-lea și prima jumătate
a secolului XX
III.1. Învățământul muzical bisericesc
Pentru buna desfășurare a serviciului liturgic atât în biserici cât și în mănăstiri,

cunoștințele elementare în domeniul lingvistic și muzical au constituit încă din cele mai
vechi timpuri o necesitate. De aceea înainte de apariția învățământului organizat,
dobândirea cunoștințelor în aceste domenii și nu numai s-a realizat, în primul rând la
școlile de la parohii și mănăstiri, unde preoții, ajutați de cele mai multe ori de învățătorul
satului îi îndrumau pe cei mai tineri în descoperirea tainelor scrisului al cititului și al
cântării. În Bucovina, formarea slujitorilor bisericii s-a făcut la Suceava, la Școala lui
Alexandru cel Bun351; la Putna, în vestita școală din vremea lui Ștefan cel Mare352; la
Dragomirna, ctitoria lui Anastasie Crimca; dar credem noi, că și la alte mănăstiri și parohii
despre care nu avem mărturii istorice.
Către sfârșitul secolului al XVIII-lea, avem consemnat istoric existența unei
Academii Duhovnicești care funcționa la Mănăstirea Putna sub îndrumarea unui monah cu
numele Antonie353. Această academie cunoaște o perioadă de înflorire deosebită în vremea
Arhimandritului Vartolomeu Măzăreanu (1710-1780). Om cult, autor al unol lucrări
precum Istoria mănăstirii Putna, Istoria lui Ștefan cel Mare și a altor domni, Letopiseț al
Țării Moldovei, Letopiseț de la zidirea lumii, etc.354, inspector școlar al tuturor școalelor
domnești, episcopești și mănăstirești din Moldova în perioada 1770-1774, arhimandritul
Vartolomeu își pune o amprentă puternică asupra Academiei de la Putna. Aici, pe lângă
disciplinele teologice, se mai preda geografia, limba slavonă, retorica, piatra scandelei,
epistolele mitropolitului Eugenie, istoria bisericească după Eusebiu și alți istorici
bisericești, teologia platonică etc. Aceste informații le avem datorită descoperirii
certificatului de studii a lui Isaia Baloșescu, viitorul episcop al Bucovinei, care a absolvit
351
Diac. Drd. Ioan G. Popescu, Învățământul muzical în Biserica Ortodoxă Română de la începuturi până în
secolul al XVIII inclusiv..., p.1031.
352
Anne E. Pennington, Muzica în Moldova medievală, secolul al XVI-lea..., p. 11.
353
Ion Nistor, Istoria Bucovinei..., p. 25.
354
Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Editura Știința, Chișinău, 1993, p. 312.
184
această școală în anul 1778355. Pe certificatul de absolvire semna alături de Episcopul
Dosoftei Herescu și Arhimandritul Vartolomeu Măzăreanu, un anume ieromonah Ilarion.
Se pare că acesta din urmă era grec, originar din Insula Patmos, îl ajuta pe Vartolomeu în
administrarea școlii și, ce este de fapt mai important pentru noi, preda aici muzica
bisericească: „Pe lângă dânsul lucra un ieromonah, Ilarion, ieșit de la Școala din Putna,
următor al filosofilor Patmosului, care era învățătoriu psaltichiei școalelor Moldaviei”356.
În 1786 se înființează la Suceava în chiliile vechii mitropolii357 o Școală clericală
sub conducerea arhidiaconului sârb Daniil Vlahovici. Numită și școală catehetică, aceasta
avea o importanță deosebită pentru formarea personalului clerical, fiind singura școală în
care se preda în limba română în perioada respectivă358. După modelul Școlii teologice de
la Carlowitz, aici se preda catehismul, noțiuni de teologie biblică, istorică, apologetică și
morală dar și discipline preacum caligrafia citirea și aritmetica. Binențeles că muzica
bisericească, tipicul și liturgica, ocupau un loc special între materiile predate aici, elevii
având obligația de a participa zilnic la slujbele de la catedrală. Fiecare an școlar începea la
1 octombrie și se termina pe 30 iunie. La sfârșitul celor trei ani de studii, cursanții aveau
datoria de a susține examenele de absolvire în fața Consistoriului eparhial359. Școala
funcționează la Suceava până în anul 1789 când arhidiaconul Daniil ajuns episcop al
Bucovinei, mută sediul Școlii clericale la Cernăuți acolo unde era și reședința episcopală.
Odată cu venirea în scaunul episcopal a arhiereului Daniil Vlahovici (1789-1822), școala
cunoaște o perioadă de decadență. Pregătirea slabă a profesorilor și în consecință a
cursanților, supraproducția de preoți care nu mai aveau locuri disponibile în parohii îl
determină pe episcop să închidă școala în anul 1818. Ea va rămâne închisă până în anul
1827 când noul episcop al Bucovinei, Isaia Baloșescu, o redeschide reorganizând-o sub
355
Ion Nistor, Istoria Bisericii din Bucovina…, p. 23.
356
Arhim. Dr. Ioan Marin Mălinaș, Situația învățământului bisericesc al românilor în contextul reformelor
școlare din timpul domniei împărătesei Maria Tereza (1740-1780), a împăraților Iosif al II-lea (1780-1790)
și Leopold al II-lea (1790-1792), teză de doctorat în teologie, Viena 1984 (în românește Oradea, 1994), p. 33-
34, citat la Pr. Prof. Dr. Nicu Moldoveanu, Istoria Muzicii bisericești la români…, Editura Basilica a
Patriarhiei Române, București, 2010, p. 301.
357
Ioan Zugrav, Biserica Sfântul Ilie de lângă Suceava, în „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, XLV (1969),
nr. 10-12, p. 655-656; Isidor Onciul, Din istoria învățământului teologic din Moldova de Nord. Școala
duhovnicească de la Putna, în „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, XXXVII (1961), nr. 1-2, p. 22; Nicolai
Grămadă, Sătenii și stăpânii în Bucovina, între 1775-1848, Glasul Bucovinei, Cernăuți, 1934, p. 874.
358
Constantin C. Cojocaru, Daniil Vlahovici-episcop al Bucovinei, în „Analele Bucovinei”, anul VII, 2/2000,
Editura Academiei Române, filiala Iaşi, Centrul de studii „Bucovina”, Rădăuţi, p. 63.
359
Isidor Onciul, Ceva despre demersul și desvoltământul culturii teologice și clericale în Bucovina, în
„Candela”, Cernăuți, 1890, p. 54-62.
185
forma unui Institut teologic care va funcționa după modelul vechii Academii duhovnicești
de la Mănăstirea Putna360.
III.1.1.Institutul Teologic de la Cernăuți
La 20 august 1822 pe când se afla la Vatra Dornei pentru tratament, episcopul Daniil
Vlahovici trece la cele veșnice, după o păstorire de 33 de ani fiind înmormântat în cripta
Mănăstirii Dragomirna.
După aproape un an de provizorat, la 17 iulie 1823 Împăratul Francisc I îl numește
în scaunul episcopal pe arhimandritul Isaia Baloșescu care până atunci ocupase funcția de
vicar general al eparhiei. Formarea sacerdotală pe care a dobândit-o încă din familie, tatăl
său Gheorghe fiind preot, experiența duhovnicească dobândită prin viețuirea sa în
Mănăstirea Putna și formarea teologică pe carea și-a făcut-o la Academia Duhovnicească
în vremea Arhimandritului Vartolomeu Măzăreanul au întregit în mod fericit caracterul
unui ierarh care era dispus să lupte pentru binele bisericii și al neamului său.
Una dintre primele preocupări ale episcopului Isaia a fost pregătirea intelectuală și
morală a clerului pe care îl păstorea fapt care l-a determinat să facă anumite demersuri
pentru redeschiderea și reorganizarea Școlii clericale închisă în anul 1818. În acest sens
elaborează un proiect în care propune lărgirea perspectivelor vechii școli și reorganizarea
ei într-un Institut teologic care să aibă în componența sa și un Seminar clerical . Proiectul,
înaintat către guvern la 8 iunie 1824, cuprindea alături de planurile de organizare pentru
noul institut și o motivație în care episcopul Isaia arăta datoria morală pe care o are atât el
ca episcop cât și toți cei de care depinde deschiderea și buna funcțiionare a acestui Institut:
„Să aibă a răspunde odată înaintea milostivului dar totodată și severului judecător
dumnezeesc toți aceea care din neștiință, lipsă de pricepere sau poate și din porniri josnice
și neoneste au tărăgănat înființarea acestui așezământ răspânditor de cultură, așa de
trebuincios și folositor atât pentru viața bisericească cât și cea afară de biserică, fiindcă ei
prin zădărnicirea aceasta au răpit credincioșilor mântuirea sufletului, au ținut pe loc
combaterea imoralității, dacă n-au promovat-o chiar, au lipsit locuitorii bucovinei de
fericirea civică, făcându-se astfel responsabili înaintea lui Dumnezeu și înaintea prea
grațiosului nostru Împărat”361.
360
361
186
Deși proiectul era bine alcătuit și necesitatea aprobării lui era pe deplin justificată,
aprobarea acestuia de către împărat s-a făcut abia peste doi ani, în urma unor repetate
negocieri între episcop și guvern. În urma acestora, la 26 septembrie 1826, proiectul
primește acord favorabil din partea guvernului acord întărit de autoritatea imperială.
Institutul Teologic de la Cernăuți este inaugurat și deschis oficial la 4 octombrie
1827 fiind organizat după modelul Academiei duhovnicești de la Putna la care studiase și
episcopul Isaia Baloșescu. Singura deosebire, esențială dealtfel, era legată de limba în care
se preda la noua școală. Deși singura limbă oficială a diocezei bucovinene în vremea
episcopilor Dosoftei Herescu, Daniil Vlahovici și Isaia Baloșescu era limba română, totuși
la Institutul Teologic de la Cernăuți cunoștințele pe care trebuiau să și le însușească viitorii
păstori ai bucovinenilor erau predate în limbi străine. Așadar Istoria bisericească,
Arheologia biblică, Introducerea în Vechiul și Noul Testament și Ebraica erau predate în
limba latină; Dreptul bisericesc, Dogmatica și Morala în limba greacă iar Teologia
pastorală, Catehetica și Pedagogia în limba germană362. Acest lucru era deosebit de nefast
pentru cultura românească, pentru păstrarea identității naționale și duhovnicești a
românilor din Bucovina.
O condiție pentru admiterea la Institutul Teologic era absolvirea liceului german de
la Cernăuți, liceu la care de asemenea nu se studia și nu se preda în limba română.
Profesorii Institutului erau aleși dintre clericii bucovineni care au studiat la Institutele
catolice de la Lemberg și Viena, profesori care aveau să predea din manuale catolice o
bună perioadă de timp până când au fost editate noile manuale, cu caracter ortodox. Cu
toate acestea Institutul Teologic se bucura de faimă și credibilitate fiind cercetat de alumni
ortodocși din Bucovina și provinciile limitrofe363.
Absolvenții Institutului Teologic, spre deosebire de preoții care terminau vechea
școală clericală, aveau pretenții mai mari în ceea ce privește remunerația lor pentru
pastorație și servicii liturgice. Acest fapt l-a determinat pe episcopul Isaia Baloșescu să
facă anumite demersuri către împărat pentru a mări mai întâi salariile preoților care au
studiat la Lemberg sau Viena, lucru care este înfăptuit prin rezoluția din 22 decembrie
1828, prin care împăratul aprobă acest lucru ridicând salariul anual al preoților respectivi la
300 de florini. Având acest precedent, episcopul a cerut această mărire și penru absolvenții
Institutului Teologic și chiar pentru ceilalți preoți. Aceasta a fost aprobată dar episcopul
362
Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române…, p. 381.
363
Constantin Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei și Sucevei, București, 1888, p. 415.
187
Isaia nu s-a mai bucurat de această izbândă deoarece a trecut la Domnul la 14 septembrie
1834 iar rezoluția imperială a venit numai după moartea sa, respectiv la 10 martie 1835364.
Datorită unor conjuncturi istorice favorabile și pentru a încredința pe bucovineni de
bunele sale intenții, episcopul Eugenie Hacman, urmașul în scaun a episcopului Isaia
Baloșescu, decretă la 18 septembrie 1848, predarea tuturor materiilor de la Institutul
Teologic din Cernăuți în limba română365. Muzica bisericească era predată de doi
profesori: unul pentru melodiile românești iar celălalt pentru cântarea bisericească după
melodiile rusești366. Alături de cântarea de strană, la Institut se înființează în anul 1869 o
catedră de muzică corală sub conducerea renumitului profesor Isidor Voropchievici367
lucru deosebit în acea vreme, care sporește prestigiul unității de învățământ.
La numai câteva luni după deschiderea oficială a Institutului Teologic, pe 12 ianuarie
1828 s-a deschis la Cernăuți un Seminar clerical, având posibilități de predare și cazare
pentru 50 de elevi. Seminarul era condus de un rector, ajutat în activitatea sa de un spiritual
și doi prefecți. Pe lângă seminar, s-a deschis la în anul 1840 o școală elementară pentru
pregătirea cântăreților bisericești. Aceasta funcționa în clădirea reședinței mitropolitane. În
anul 1914, această școală încă exista, având un efectiv de 31 de elevi coordonați de un
director și 10 institutori368.
Așadar, înființarea Institutul Teologic în vremea păstoririi episcopului Isaia
Baloșescu, a constituit un câștig major pentru preoții și intelectualitatea românească din
Bucovina. Chiar dacă în prima perioadă disciplinele nu s-au predat aici în limba română,
muzica bisericească a avut totdeauna un loc important între celelalte materii, învățarea ei
fiind necesară pentru formarea viitorilor preoți, introducerea muzicii corale, alături de
muzica omofonă în tabla de materii aducând un surplus de cunoștințe în dezvoltarea
acestora. Începând cu anul 1875, Institutul Teologic se transformă în Facultate de Teologie
funcționând în cadrul universității din Cernăuți369.
364
365
366
Mihail Posluşnicu, Istoria musicei la români, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1928, p. 118.
367
Vasile Juravle, Muzica religioasă din Bucovina în secolele XVIII-XIX, în „Analele Bucovinei”, Anul VII,
2/2000, Editura Academiei Române, filiala Iaşi, Centrul de studii „Bucovina”, Rădăuţi, p. 390.
368
369
Isidor Onciul, Ceva despre demersul și desvoltământul culturii teologice și clericale în Bucovina…, p. 62.
188
III.1.2. Facultatea de Teologie din Cernăuți
Dorința înființării unei universități la Cernăuți s-a manifestat frecvent după anul 1848
de către întelectualitatea bucovineană. Dar concret, abia în anul 1872 deputatul român
Constantin Tomasciuc, susținut de oameni de cultură ai vremii precum Arhimandritul
ortodox Teofil Bendella sau deputații români Eudoxiu Hurmuzachi și Orest Renei,
înaintează în ședința Dietei Bucovinei iar apoi, în luna decembrie a anului 1874, în ședința
parlamentului din Viena, propunerea înființării unei universități la Cernăuți. Această
doleanță a bucovinenilor nu a fost întâmpinată la început cu entuziasm de către autoritățile
de la Viena care, având în vedere că după înființarea Universității din Lemberg în anul
1784, nu s-au mai deschis unități superioare de învățământ ci dimpotrivă, au fost închise
universitășile din Salzburg (1810) și Olmütz (1855), dorea să deschidă o nouă universitate
în Austria370. Dar, pentru că această inițiativă era susținută de către toate etniile și
confesiunile din Bucovina, după mai multe dezbateri și discuții, la 20 martie 1875
parlamentul austriac stabilește înființarea Universității germane din Cernăuți. Unitatea de
învățământ este inaugurată la 4 octombrie 1875 chiar în ziua de naștere a împăratului Franz
Josif I, în cadrul manifestărilor prilejuite de aniversarea a 100 de ani de la instaurarea
regimului austriac în Bucovina371. Până în anul 1918, universitatea s-a numit Alma-Mater
Francisco-Josephina, fiind a cincea universitate germană din imperiu, după universitățile
de la Viena, Praga, Graz și Innsbruck372. Aceasta avea în componența sa trei facultăți:
Facultatea de Drept, Facultatea de Filosofie și Facultatea de Teologie, cea din urmă fiind o
continuare a vechiului Institut Teologic din Cernăuți. În primul an s-au înscris la
Universitate 209 studenți dintre care 39 la teologie, 50 la filosofie și 120 la drept. Din
punct de vedere etnic erau 88 de germani, 53 de români, 38 de ucrainieni, 27 de polonezi și
3 de alte etnii iar din punct de vedere confesional 85 erau catolici, 70 ortodocși, 50 mozaici
și 4 protestanți373, ceea ce demonstrează diversitatea etnico-confesională a studenților de la
Universitatea din Cernăuți dar și din Bucovina acelor vremuri.
370
Emanuel Turczynski, Geschichte der Bukowina in der Neuzeit. Wiesbaden: Harrasowitz Verlag, 1993, p.
149, citat la Constantin Ungureanu, Bucovina în perioada stăpânirii austriece (1774-1918), aspecte
etnodemografice și confesionale…, p. 222.
371
Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, volumul III, ediția a doua, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1997, p. 110.
372
Constantin Ungureanu, Bucovina în perioada stăpânirii austriece (1774-1918), aspecte etnodemografice
și confesionale…, p. 223.
373
Statistische Jahrbuch, Wien 1878, V, p. 12-13, citat la Constantin Ungureanu, Bucovina în perioada
stăpânirii austriece (1774-1918), aspecte etnodemografice și confesionale…, p. 223.
189
Prin decret regal, începând cu 1 octombrie 1919, Universitatea din Cernăuți, devine
universitate românească cu numele Universitatea Regele Carol I. Inaugurarea solemnă a
acesteia se face în anul 1920, la 24 octombrie, în prezența regelui Ferdinand și a reginei
Maria. Ulterior, în anul 1933, universitatea adoptă numele regelui Carol al II – lea, care în
discursul său din 25 mai 1933 sublinia rolul important pe care îl are universitatea pentru
viitorul țării: „Pe zi ce trece, scopul instituțiilor de învățământ superior începe a se
modifica. Ieri, ele aveau înainte de toate, menirea de a pregăti slujbași treburilor obștești;
azi ele au, înainte de toate, datoria de a desăvârși ostașii purtători ai flamurii gândirii
românești și a zidirii adevăratei culturi naționale, dincolo de hotarele României întregite pe
vecie. Până acum am fost o țară mai mult de import intelectual, este timpul de a deveni una
de export. Aceasta este de azi înainte, menirea primordială a Universității noastre”374.
Universitatea românească cuprindea patru facultăți: Facultatea de Drept, Facultatea de
Filosofie și Litere, Facultatea de Științe Naturale și Geografie și Facultatea de Teologie.
De-a lungul existenței sale Universitatea din Cernăuți a fost condusă de oameni
deosebiți cu o cultură vastă și variată. Din cei 44 de rectori care au condus această oază de
cultură până în anul 1919, 22 au fost germani, 11 au fost români, majoritatea de la
Facultatea de Teologie, 9 evrei și 2 ucrainieni375. Dintre cadrele didactice de la Facultatea
de Teologie amintim pe: Constantin Tomasciuc, primul rector al universității (1875 –
1876), Vasile Mitrofanovici, Eusebiu Popovici, Vladimir Repta, Constantin-Clement
Popovici, Emilian Voiutschi, Eugen Kozak, Teodor Tarnavschi, Ștefan Saghin și Prof. Dr.
Vasile Tarnavschi (1918 – 1919) ultimul rector din perioada austriacă376. Primul rector
după transformarea acesteia în universitate românească a fost distinsul istoric Ion Nistor
(1919-1921) iar între anii 1925-1926 la conducerea ei se afla istoricul Romul Cândea care
a intenționat să ridice un sediu nou pentru universitate377.
În cadrul Universității din Cernăuți, un rol deosebit pentru formarea intelectuală și
morală a clerului și credincioșilor din Bucovina l-a avut Facultatea de Teologie ea, fiind
singura de acest fel din Imperiul Austro-Ungar, era considerată alături de facultățile
374
Anuarul Universității Regele Carol al II –lea din Cernăuți, anul de studii 1934-1935, Editura
Universității, Cernăuți, 1935, p. 7.
375
Emanuel Turczynski, Die Bukowina. In: „Deutsche Geschichte im Osten Europas”. Galizien, edit. de
Isabel Röskau-Rydel, Berlin: Siedler Verlag, 1999259, p. 149, citat la Constantin Ungureanu, Bucovina în
perioada stăpânirii austriece (1774-1918), aspecte etnodemografice și confesionale…, p. 227.
376
Acad. Vladimir Trebici, Facultatea de Teologie din Cernăuți (1875-1940) și importanța ei ecumenică, în
volumul „Autocefalie, Patriarhie, Slujire sfântă. Momente aniversare în Biserica Ortodoxă Română”, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1995, p. 363.
377
Mircea Grigoroviță, Învățământul în nordul Bucovinei (1775-1944), Editura Didactică și Pedagogică,
190
similare de la Kiev și Atena, un focar al spiritualității ortodoxe. Cheltuielile pentru
funcționarea acesteia erau suportate de către Fondul bisericesc. De asemenea începând cu
anul 1875, una din condițiile pe care trebuia să le îndeplinească candidații la preoție din
Bucovina era absolvirea studiilor la această facultate378. Așadar mulți dintre tinerii
ortodocși din Bucovina și din provinciile învecinate, nu mai mergeau la studii la
prestigioasa universitate de la Viena ci veneau să studieze teologia la Universitatea din
Cernăuți. Întâlnim astfel studenți din România, Bulgaria, Serbia, Bosnia și Ungaria. În anul
universitar 1911-1912, din cei 204 studenți teologi, 181 erau din Bucovina, România și
Ungaria, dintre care 135 români și 45 ruteni, iar restul de 32 de studenți proveneau din alte
țări ortodoxe din Balcani379.
Facultatea de Teologie380 s-a constituit prin transformarea vechiului Institut teologic
și încadrarea profesorilor de la Institut la noua Facultate asigurându-se astfel o continuitate
atât a cadrelor didactice, cât și a disciplinelor studiate. Se studiau următoarele materii:
Studiu biblic și exegeza Testamentului Vechi și a Testamentului Nou, Istoria Bisericii,
Dogmatica și Teologia fundamentală, Dogmatica specială, Teologia Morală, Dreptul
Bisericesc, Teologia Practică, Limbile ebraică, greacă și slavona bisericească. Durata
studiilor era de opt semestre pe parcursul a patru ani381. Disciplinele erau predate în limba
germană și limba română: „În facultatea teologică la început era limba germană pentru
prelegeri, de vreme ce era frecventată și de ruteni, care nu știau românește; în cele din
urmă însă, considerându-se că elevii ruteni sunt în minoritate apoi că aceștia trăind în
colegialitate cu românii, înțelegeau bine limba noastră, s-a tolerat profesorilor să-și facă
cursurile și în limba română”382 iar mai târziu și în ucrainiană: „Cursurile se fac în limba
germană și română. În timpul din urmă pretind și rutenii introducerea limbii lor la
Facultatea cernăuțeană”383.
De-a lungul timpului la Facultatea de Teologie din Cernăuți au predat cadre didactice
de renume dintre care amintim pe: Alexiu Comoroșan (1874-1881), Dr. Ștefan Saghin
(1900-1920), Dr. Vasile Loichiță (1924-1946), care a fost o perioadă și decan al facultății,
profesori de Dogmatică: Dr. Emilian Voiutschi (1881-1920), Dr. Orest Bucevschi (1937-
378
379
Oesterreichische Statistik, Ediție nouă, volumul 11, 1915, caiet III, p. 2-5, citat la Constantin Ungureanu,
Bucovina în perioada stăpânirii austriece (1774-1918), aspecte etnodemografice și confesionale…, p. 225.
380
Vezi anexa 50.
381
Acad. Vladimir Trebici, Facultatea de Teologie din Cernăuți (1875-1940) și importanța ei ecumenică…,
p. 364.
382
George Sion, Notițe despre Bucovina, București, 1882, p. 35-36, citat la Ion Nistor, Istoria Bisericii din
Bucovina…, p. 11.
383
191
1948) profesori de Morală; Vasile Mitrofanovici (1861-1888), profesor de Liturgică; Isidor
Onciul (1867-1897) care în anul 1912 traduce în limba română Coranul, Dr. Silvestru
Octavian Isopesu (1908-1918), Dr. Vasile Tarnavschi (1900-1932), Dr. Vladimir
Prelipcean (1935-1937) profesori de Vechiul Testament; Vladimir Repta (1873-1896),
viitorul mitropolit al Bucovinei, Dr. Vasile Gheorghiu (1901-1938), profesori de Noul
Testament; Eusebiu Popovici (1862-1908) profesor de Istorie bisericească; Constantin-
Clement Popovici (1873-1918), Dr. Valerian Șesan (1913-1940), profesori de Drept
bisericesc; Dr. Vasile Găină (1896-1907), profesor de Apologetică; Ioan Juvenal Stefanelli
(1876-1908), profesor de Catehetică; Dr. Teodor Tarnavschi (1891-1914) și Dionis
Jeremiiciuk, profesor de naționalitate ucrainiană, la Teologie Practică; Dr. Eugen Kozak,
de asemenea de naționalitate ucrainiană, care a predat Limba și literatura slavonă384.
Muzica bisericească omofonă și muzica corală a fost predată o perioadă îndelungată de
renumitul profesor Isidor Vorobchievici, autorul primului manual de armonie din
România385.
Faptul că Facultatea de Teologie din Cernăuți a avut profesori de renume este
demonstrat și de valoarea absolvenților acestei facultăți la toate nivelele de studiu. Printre
aceștia se numără ierarhi ai Bisericii Ortotoxe precum: Nicolae Bălan, mitropolit al
Ardealului (1882-1955); Vasile Lăzărescu, mitropolit al Banatului (1894-1969); Nicolae
Popoviciu, episcop al Oradiei (1903-1960); teologi și profesori de teologie: Grigore
Pișculescu numit și Gala Galaction; Emilian Voiutschi, profesor la Facultatea de Teologie
din Cernăuți; Dumitru Stăniloae, unul dintre cei mai mari teologi ai secolului XX; Teodor
Bodogae, Ștefan Muntean, Ștefan Lupșa, Grigore T. Marcu, Milan Pavel Șesan, Petru
Rezuș, Liviu Stan, Teodor Savu, profesori de teologie recunoscuți pentru activitatea lor
didactică și pedagogică386.
Viața studenților din Cernăuți se distinge și prin numărul mare de societăți
studențești care s-au constituit în acest centru cultural. Austria, Sala de lectură academică,
Gothia, Allemania, Arminia, Teutonia, Unitas, Frankonia sunt numele unor societăți
studențești multinaționale înființate în Cernăuți în perioada 1875-1906387. La acestea se
384
Acad. Vladimir Trebici, Facultatea de Teologie din Cernăuți (1875-1940) și importanța ei ecumenică...,
p. 367.
385
386
Acad. Vladimir Trebici, Facultatea de Teologie din Cernăuți (1875-1940) și importanța ei ecumenică..., p.
364.
387
Rudolf Wagner, Vom Moldauwappen zum Doppeladler: ausgewählte Beiträge zur Geschichte der
Bukowina; Festgabe zu seinen 80. Geburtstag. - Augsburg: Hofmann, 1991, p. 256-257, citat la Constantin
192
adaugă societățile cu particularități naționale: Ognisko care se traduce prin scânteie,
Lechia, Gwiazda, societăți ale studenților polonezi388; Sojus, Sici, Zaporoje, Ciornomore,
societăți studențești ucrainiene; Hasmoneia, Zephira, Humanitas, Emunah, societăți ale
studenților evrei389.
Prima societate a studenților români a fost înființată la inițiativa lui Tudor Stefanelli
la data de 10 decembrie 1875. Numele societății a fost ales de către fondatori în memoria
boierului Luca Arbore așadar societatea s-a numit Arboroasa. Aceasta avea un număr de
53 de membri: 34 studenți teologi, 11 studenți la drept și 8 la filosofie390. Ei purtau ca
semn distinctiv căciulă roșie și panglici tricolore în roșu, galben și albastru. Sufletul
acesteia era constituit din studenți deosebiți precum Ciprian Porumbescu, Zaharia Voronca,
Constantin Morariu, Orest Popescu și Eugen Siretean, o parte dintre ei reușind și după
terminarea studiilor să lupte pentru drepturile politice și culturale ale românilor
bucovineni391. Societatea Arboroasa colabora cu societăți studențești românești din
Transilvania, Iași, Viena, Budapesta, organiza conferințe, baluri, excursii, serate muzicale
și dispunea de o locație cu bibliotecă și sală de lectură. Societatea este desființată de către
autoritățile statului austriac iar membrii ei acuzați de înaltă trădare pentru că au primit o
subvenție de la ministrul învățământului din Vechiul Regat și au trimis la Iași, la 12
octombrie 1877, o telegramă în semn de solidaritate la dezvelirea bustului domnitorului
martir Grigore al III-lea Ghica cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la decapitarea
acestuia392. Studenții arestați au suferit în detenție o perioadă de 11 săptămâni. Printre cei
întemnițați se afla și Ciprian Porumbescu care contactează aici boala care peste câțiva ani
avea să-l răpună393. După desființarea Arboroasei studenții români înființează noi societăți:
Junimea – 1878, Bucovina – 1880, Dacia – 1905, Moldova – 1909.
Datorită Mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici, un mare iubitor de artă și
cultură, studenții teologi au avut o societate academică proprie, înființată la 23 noiembrie
Ungureanu, Bucovina în perioada stăpânirii austriece (1774-1918), aspecte etnodemografice și

confesionale…, p. 228.
388
389
390
Constantin Hrehor, Silvestru Morariu Andrievici, Editura Timpul, Iași, 2009, p. 117.
391
Lora Bostan, Contribuția Bisericii Ortodoxe la afirmarea spiritualității românești în nordul Bucovinei
(sec. XVIII-XIX), în Țara Fagilor, Almanah Cultural-Literar XXI-XXII, 2012-2013, Societatea Culturală
Arboroasa, Cernăuți, 2013, p. 41.
392
393
Emil Satco, Muzica în Bucovina. Ghid, Comitetul de Cultură şi educaţie socialistă al Judeţului Suceava,
Suceava, 1981, p. 180.
193
1884. Societatea se numea Academia Ortodoxă394. Aceasta era organizată pe două secțiuni:
o secțiune a cărei activitate se baza pe literatură și retorică și alta care avea ca preocupare
principală muzica. Membrii asociației aveau ca imn o creație a profesorului Isidor
Vorobchievici și purtau o panglică cu tricolorul românesc395.
Din cauza contextului istoric nefavorabil, în anul 1940, Facultatea de Teologie din
cadrul Universității din Cernăuți este mutată la Suceava396. Revine la Cernăuți în anul 1941
dar, din cauza ocupației rusești, este deschisă abia la 14 februarie 1943. Aici funcționează
din nou, doar până în anul 1944 când se refugiază la Râmnicu Vâlcea unde pentru o
perioadă de un an își încetează activitatea. În luna martie a anului 1945 revine la Suceava
unde funcționează până în anul 1948 când, în lipsă de profesori, repartizați la centrele
universitare de la București și Sibiu, se desființează397.
III.2. Reprezentanții de seamă ai muzicii de tradiție bizantină din Bucovina în

secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX
III.2.1. Mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici
În apropierea impunătoarei mănăstiri Dragomirna (1608-1609), ctitorie a

mitropolitului Anastasie Crimca şi a logofătului Lupu Stroici398, se află satul Mitocul
Dragomirnei, care, până în secolul al XVIII-lea s-a numit Dragomireşti399. Aici, din familia
preotului Gheorghe şi Zamfira, la 26 noiembrie 1818 s-a născut Samuil Morariu
Andrievici400, cel care avea să devină peste ani, cel mai mare ierarh al Bucovinei401.
Mediul familial sacerdotal, prezenţa cărţilor, un calendar existenţial cu anumite
rigori, vatra cu regulile ei ancestrale, mănăstirea semeaţă de aproape şi biserica sătească în
394
Vezi Statutul Academiei Ortodoxe în „Candela”, IV, nr. 1/1885, p. 36-45.
395
396
397
Alexandru Moraru, Biserica Ortodoxă Română între anii 1885-2000. Biserică. Națiune. Cultură. Volumul
III, Tom. I, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2006, p. 358;
398
Teodora Voinescu, Mănăstirea Dragomirna, Editura Meridiane, Bucureşti, 1967, p. 4; Radu
Constantinescu, Mircea Sfârlea, Monumente religioase – Biserici şi mănăstiri celebre din România, Editura
Editis, Bucureşti, 1994, p. 131.
399
Ion Cernat, Elena Lazarovici, Mitocul Dragomirnei, satul de lângă „cordun”, Editura Axa, Botoşani,
2006, p. 66-69.
400
Pentru detalii referitoare la numele Mitropolitului Silvestru şi genealogia acestuia, vezi: Constantin
Morariu, Cursul vieţii mele. Memorii, ediţie îngrijită, prefaţă, microbibliografie, glosar şi note de Prof. Univ.
Dr. Mihai Iacobescu, Editura Hurmuzachi, Suceava, 1998, p. 3-4; Nicolai Grămadă, Toponimia minoră a
Bucovinei, volumul I, Academia Română, Filiala Iaşi, Centrul de studii „Bucovina”, Editura Anima, 1996, p.
355; Dumitru Valenciuc, Câteva precizări privind familia mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici, în
Arhiva Genealogică, V, nr. 1-2, Editura Academiei Române, Iaşi, 1998.
401
Vezi anexa 50.
194
care obştea îşi ducea viaţa cu toată încărcătura sa, i-au dat biografiei tânărului Samuil un
prim contur înscris în moda timpului, care aproape că impunea familiilor preoţeşti să
continue prin fii slujirea altarului402. Aşadar, după absolvirea şcolii primare din Mitocul
Dragomirnei, Samuil îşi desăvârşeşte studiile la Liceul din Cernăuţi şi la Institutul
Teologic Diecezan, acumulând numeroase cunoştinţe, fiind pregătit astfel să continue
tradiţia sacerdotală a familiei sale.
În anul 1842, tânărul Samuil se căsătoreşte cu Elena, fiica preotului Vasile şi a
Mariei Cehovschi iar un an mai târziu, la 29 iunie 1843 este hirotonit preot de către
episcopul Eugenie Hacman, pe seama comunei Ceahor403. Aici, desfăşoară o activitate
pastorală deosebită, fiind un adevărat tată pentru sat, dar în acelaşi timp, îşi începe
activitatea literară, scriind mai multe cărţi, dobândind prin studii private o deschidere
intelectuală deosebită şi cunoştinţe eminente, făcând din satul pe care îl păstorea „un centru
de unde emanau luminile ştiinţei”404, punând un accent deosebit pe propovăduirea
cuvântului pe care îl pregătea cu multă atenție, având conștiința că „reușita unei predici
este direct proporțională cu efortul care se depune pentru elaborarea ei”405.
Avântul său pastoral şi literar este umbrit brusc de moartea neaşteptată a soţiei sale
Elena, în vârstă de numai 25 de ani, care îl lasă în urmă cu doi copii, Vasile şi Iuliana.
Văduv la 35 de ani, Samuil îşi va găsi refugiul în rugăciune, în slujire şi mai ales în scris,
moştenindu-l astfel pe bunicul său Andrei Morariu, care „şedea singur într-o odaie a casei
sale, nopţi întregi cu lumina aprinsă tot scriind”406.
Datorită bogatelor sale cunoştinţe i se propune de către fraţii Hurmuzachi şi de către
Consistoriul Ortodox să preia catedra de limba română a liceului din Cernăuţi pentru care
au concurat clerici de prestigiu precum: Teoctist Blajevici, Vasile Ivanovici, Ilarion
Hacman, Profirie Dimitroviță, catedră care a fost ocupată în cele din urmă de distinsul
profesor Aron Pumnul407.
Prestigiul preotului cărturar a crescut nespus de repede, în anul 1862 fiind numit
referent auxiliar al Consistoriului episcopal și profesor la catedra de tipic şi cântare
bisericească a Seminarului clerical diecezan şi Şcolii de cantori bisericești din Cernăuți. La
402
Iosif Antohi, Din istoria pedagogiei româneşti, culegere de studii, volumul III, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1967, p. 208.
403
Dumitru Valenciuc, Câteva precizări privind familia mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici ..., p.
303.
404
Iosif Antohi, Din istoria pedagogiei româneşti, culegere de studii..., p. 209.
405
Preot lector dr. Vasile Gordon, Introducere în omiletică, Editura Universității din București, 2001, p. 328.
406
Constantin Morariu, Cursul vieţii mele. Memorii..., p. 4.
407
Mihai Iacobescu, Personalităţi ale Bucovinei. Dr. Silvestru Morariu Andrievici (1818-1895), în „Codrii
Cosminului”, nr. 1 (11), serie nouă, Fundaţia culturală a Bucovinei, Suceava, 1995, p. 150-153.
195
6 iulie 1866 este numit consilier consistorial, primind ulterior, în februarie 1867, mandat de
deputat în Dieta Bucovinei şi în Camera deputaţilor Înaltului Consiliu Imperial din Viena,
ceea ce i-a permis patriotului luminat să-şi exprime sentimentele naţionale şi să devină un
exponent al doleanţelor românilor în probleme sociale, civile şi bisericeşti, legate de
sinodalitate şi autonomie a Bisericii Ortodoxe Bucovinene.
După o perioadă de văduvie, în anul 1874 se retrage în mănăstirea Dragomirna,
primind la călugărie numele de Silvestru. La 1 aprilie 1877 ajunge egumen, arhimandrit
diecezan şi vicar general. După 2 ani, în 1879 devine locţiitor al ierarhului iar prin decretul
nr. 14 al Curţii de la Viena, la 12 martie 1880, Arhiepiscop şi Mitropolit al Bucovinei şi
Dalmaţiei, fiind hirotonit la Viena în 6 aprilie 1880. În această calitate, a păstorit cu
vrednicie şi responsabilitate poporul bucovinean până la moartea sa, din 15 aprilie 1895408.
Instalat oficial la Cernăuţi, unul dintre primele deziderate ale noului ierarh a fost
dobândirea autonomiei bisericeşti în Bucovina. În acest sens, Mitropolitul Silvestru îi
încredinţează profesorului de istorie bisericească, Eusebie Popovici, misiunea de a întocmi
un Studiu pregătitor pentru întâiul congres bisericesc din Arhiepiscopia Bucovinei409. Deşi
congresul a avut loc, iar Statutul pentru congresul bisericesc al arhidiecezei ortodoxe
orientale a Bucovinei a fost votat în unanimitate, la 27 iulie 1882, de către cei prezenţi,
acesta, din cauza unor neînţelegeri nu a fost recunoscut de împărat, rămânând timp de zece
ani în arhivele Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii din Viena. Datorită insistenţelor
mitropolitului, lucrările congresului sunt reluate la 18 septembrie 1891, în Sala Sinodală
din Palatul Mitropolitan din Cernăuţi410, în prezenţa guvernatorului Anton Pace, dar
atmosfera tensionată şi neînţelegerile împiedică şi de această dată obţinerea autonomiei
bisericeşti. Cu toate acestea, Silvestru Morariu a luptat pentru împlinirea acestui crez până
la moarte.
Activitatea cultural-muzicală
În plan cultural, în timp ce în Bucovina muzica autentică a fost păstrată doar prin
lăutele lui Nicolae Picu sau Grigore Vindereu411, Silvestru Morariu ia măsuri pentru
408
Dumitru Valenciuc, Ierarhii Bucovinei, Grupul editorial Muşatinii-Bucovina viitoare, Suceava, 2001, p.
64.
409
410
Nicolae Iorga, Românismul în trecutul Bucovinei, Bucureşti, 1938, p. 92.
411
Nicolae Picu (†1864) şi Grigore Vindereu (†1888) erau lăutari bucovineni apreciaţi de Carol Miculi, L.
Goian şi Franz Liszt. Grigore Vindereu a avut o influenţă deosebită asupra lui Ciprian Porumbescu,
196
conservarea acestui segment, înfiinţând la 10 iulie 1881, Societatea Armonia412. Aceasta
datorită sprijinului său, va deveni cea mai importantă societate muzicală a românilor din
provincie, prin care a fost încurajată cultivarea şi răspândirea muzicii naţionale.
În anul 1882, la iniţiativa Mitropolitului Silvestru a apărut jurnalul bisericesc
Candela, tipărit la 1 iunie 1882, în tipografia lui Wilhelm Kerekjarto din Cernăuţi. Prin
apariţia acestuia, mitropolitul le deschidea un generos câmp pentru activitatea de cercetare,
dascălilor erudiţi de la catedrele cu renume din cadrul Facultăţii de Teologie din
Cernăuţi413. Această tipografie, la care este tipărit pentru prima dată jurnalul bisericesc
Candela, este cumpărată de către Mitropolitul Silvestru, cu suma de 11.000 de florini, bani
obţinuţi prin iniţierea unei colecte în rândul preoţilor ortodocşi. Aşadar, la 19 iunie 1883,
în spaţiul reşedinţei mitropolitane, ierarhul cărturar, punea bazele Tipografiei
Arhidiecezane, devenind astfel primul fondator al tipografiei româneşti în Bucovina414.
Dezvoltarea deosebită de care s-a bucurat cultura bucovineană prin înfiinţarea
Tipografiei Arhidiecezane, sporeşte prin bunăvoinţa Mitropolitul Silvestru, care îi sprijină
pe studenţii teologi să înfiinţeze Societatea Academia Ortodoxă415. Aceasta este inaugurată
la 9 decembrie 1884, fiind, prin deschiderea către literatură, retorică şi muzică bisericească,
un mediu favorabil pentru formarea şi evoluţia unor cântăreţi, scriitori şi oratori de
seamă416.
O altă mare realizare a Mitropolitul Silvestru este inaugurarea, în anul 1882 a
Palatului Mitropolitan de la Cernăuţi. Lucrările s-au desfăşurat pe piatra de temelie aşezată
la 6 iulie 1864 de către înaintaşii săi. Palatul executat în stil mauro-bizantin, după planurile
arhitectului Hlawka, avea ca model palatul califilor mauri din Granada hispanică. Acesta
cuprindea o capelă pentru serviciul divin şi o grandioasă sală sinodală, pe lângă alte multe
rămânând în memoria Bucovinei, mai ales prin împrejurarea când tânărul Porumbescu i-a smuls entuziast
vioara şi a cântat mulţimii adunate la Putna, în anul 1871, exclamând: Tată, am cântat Daciei întregi!, vezi
Paul Leu, Ciprian Porumbescu, monografie, Muzeul Suceava, 1972, p. 46.
412
Constantin Hrehor, Silvestru Morariu Andrievici – contribuţii la emanciparea Bucovinei prin cultură, în
„Analele Bucovinei”, anul XIII, 2/2006, Editura Academiei Române, filiala Iaşi, Centrul de studii
„Bucovina”, Rădăuţi, p. 498.
413
Mircea Grigoroviţă, Universitatea din Cernăuţi în perioada interbelică, ediţie îngrijită de Emil Satco,
Suceava, 2005, p. 243.
414
Simina Octavia Stan, Silvestru Morariu Andrievici, slujitorul şi apărătorul caracterului românesc al
Bisericii Ortodoxe din Bucovina, în „Analele Bucovinei” anul XII, 1/2005, Editura Academiei Române,
filiala Iaşi, Centrul de studii Bucovina, Rădăuţi, p. 25.
415
Înfiinţarea acestei societăţi culturale, vine ca o replică, după desfiinţarea societăţii Arboroasa, din care
făceau parte, în majoritate studenţi teologi din Bucovina, cărora li s-a interzis după aceasta să facă parte din
alte societăţi studenţeşti. În urma procesului, care a dus la dizolvarea Societăţii Arboroasa, membrii din
conducere: Ciprian Porumbescu, Constantin Morariu, Zaharie Voronca, Orest Popescu, Eugen Siretean, au
fost supuşi detenţiei pentru o perioadă de 11 săptămâni, în penitenciarul din Cernăuţi. Vezi Paul Leu, Ciprian
Porumbescu, monografie..., p. 47; Teodor Bălan, Procesul Arboroasa (1875-1876), Cernăuţi, 1937.
416
Silvestru Morariu Andrievici, Istoricul bisericii ortodoxe din Bucovina, Cernăuţi, 1893, p. 30.
197
săli de recepţii şi şedinţe, birouri şi locuinţa personală a mitropolitului. Unul din saloanele
de recepţie era împodobit cu portretele în mărime naturală a tuturor ierarhilor bucovineni,
de la Dosoftei Herescu şi până la Silvestru Morariu Andrievici417.
Dincolo de activitatea sa deosebită, atât în calitate de preot cât şi în calitatea de
arhiepiscop şi mitropolit, Silvestru Morariu a fost un strălucit mânuitor al condeiului,
publicând de-a lungul vieţii sale numeroase cărţi atât în domeniul teologic, cât şi în diverse
alte domenii. Opera mitropolitului este de-a dreptul impresionantă, având în vedere
contextul istoric în care a trăit dar și numeroasele responsabilități familiale, administrative
și duhovnicești pe care le-a avut de-a lungul timpului. Ea însumează 9 manuale, unul dintre
ele scris în limba germană, deosebit de necesare pentru educația copiilor din acea perioadă;
29 de lucrări cu caracter teologic dintre care amintim: Liturgică, Cernăuţi, 1860;
Învăţătură ortodoxă din religiune. A. Dogmatica generală, Viena, 1862; Învăţătură
ortodoxă din religiune. B. Dogmatica specială, Viena, 1862; Învăţătură ortodoxă din
religiune. C. Morala, Viena, 1864; Istoria Sfântă a Testamentului Vechi şi Nou, Viena,
1865; Psaltichia bisericească, Viena, 1879; Catehis mic, Viena, 1892; Istoricul Bisericii
Ortodoxe orientale din Bucovina (1775-1893), Editura Academia Ortodoxă, Cernăuţi,
1893; deosebit de necesare preoților și credincioșilor ortodocși din Bucovina, multe dintre
ele tipărite în mai multe ediții și 13 lucrări cu caracter literar-științific418. La acestea trebuie
să adăugăm Rânduiala la prepararea, fierberea și sfințirea Mirului pe care Silvestru o
alcătuiește la Cernăuți în anul 1880, broșură care a circulat în manuscris419.
Personalitatea complexă a Mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici este întregită
prin iubirea pe care a manifestat-o pentru artă şi în special pentru muzică. Aceasta pătrunde
în viaţa sa încă din anii copilăriei, când tânărul Samuil frecventa strana bisericii din satul
natal şi a Mănăstirii Dragomirna.
Studiile muzicale le-a urmat la Institutul Teologic din Cernăuţi şi Universitatea din
Viena, unde în 1862 a urmat cursuri de teorie-solfegiu şi practică vocală420. Activează ca
profesor de muzică la Seminarul din Cernăuţi şi la Şcoala de cântăreţi de aici. Este
fondatorul Societăţii Muzicale Armonia, inaugurată la 10 iulie 1881. Această societate,
417
Dr. Simeon Reli, Reşedinţa mitropolitană din Cernăuţi (călăuză şi istorie), Editura Mitropolia Bucovinei,
Cernăuţi, 1939; Ion Nistor, Istoria Bucovinei..., p. 67.
418
Pentru lista completă a lucrărilor publicate de Silvestru Morariu Andrievici, vezi Constantin Hrehor,
Silvestru Morariu Andrievici..., p.137-138.
419
Ioan Paul Valenciuc, Contribuția bucovineană la Sfințirea Sfântului și Marelui Mir în Biserica Ortodoxă
Română, 25 martie 1882, Editura Septentrion, Rădăuți, 2009, p. 26.
420
Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, volumul VI (Max-Mus), Editura Muzicală, Bucureşti,
2003, p. 230.
198
încuraja cultivarea şi răspândirea muzicii naţionale reunind sub conducerea lui Leon Goian
(1881-1885) 50 de membrii dintre care au devenit nume sonore, interpreţi lirici, dramatici
sau instrumentişti cum au fost Ecaterina Mandicevski, Ştefan Scarlat, Aurora Brăiescu,
Max Săveanu, etc; dirijorii Amuli Liteanu, Tudor Flondor, Alexandru Zavulovici;
compozitorii Leca Morariu, Gheorghe Mandicevski, A. Forgaci, Dinisie Para, Liviu Rusu
şi actriţa Aglaia Drogli Eminovici. Societatea Armonia a activat până aproape de al doilea
război mondial421.
Cunoscător şi pasionat de muzică, după cum mărturisea Constantin Morariu,
Silvestru a compus o variantă a imnului Hristos a înviat şi i-a încredinţat-o lui Ciprian
Porumbescu spre armonizare: „Într-o zi din săptămâna patimilor a anului 1876, unchiul
meu, Silvestru Morariu, pe atunci arhimandrit de scaun, mă chiamă în cancelaria sa şi cum
deschid eu uşa, el cu o hârtie de note în mână, îmi zice: secundează-mă! Începem noi a
cânta un Hristos a înviat compus de dânsul şi la urmă mă întreabă: E frumos? Frumos,
răspund eu. Iar el îmi zice: Apoi dă-l lui Ciprian să-l pună în cvartet şi în ziua de Paşti să-l
cânţi în biserică. Ciprian a împlinit dorinţa arhimandritului dar tot atunci a compus şi el
Hristos a înviat, cel festiv şi cel triumfal, pe care astăzi îl cântă toate corurile de flăcăi şi
fete din satele noastre. În ziua Învierii, cântând corul seminariştilor cele două piese întâiaşi
dată în biserica catedrală, unchiul arhimandrit, care miruia poporul după vecernie, nu se
mai sătura a zice către coriştii care erau aproape de el: cântaţi domnilor, cântaţi că tare e
frumos!”422 Pasiunea mitropolitului pentru muzică putea fi observată în diferite
împrejurări, de la interesul şi atenţia cu care urmărea până după miezul nopţii realizările
Societăţii Armonia, deşi era bătrân şi bolnav şi până la fastul bisericesc din Catedrala din
Cernăuţi, unde Silvestru cânta axionul, împreună cu clerul, în mijlocul bisericii, pe aleea
dinaintea icoanelor bisericeşti423. De asemenea, liturghiile oficiate de Mitropolitului
Silvestru şi de arhidiaconul Mihai Ursuleac se transformau în adevărate spectacole de artă
şi erau apreciate de intelectualitatea română şi străină, indiferent de confesiune.
Cea mai importantă realizare a lui Silvestru Morariu, în domeniul muzical, rămâne
totuşi Psaltichia bisericească aşediată în noate musicale, publicată la Viena, în anul
1879424, lucrare care este alcătuită și publicată ca un răspuns la nevoile muzicale bisericeşti
ale vremii. Finalizată la începutul anului 1877, Psaltichia este recomandată pentru
421
Emil Satco, Enciclopedia Bucovinei, volumul II, Editura Princeps Edit, Suceava, 2004, p. 647.
422
Constantin Morariu, Ciprian Porumbescu după moartea lui la 25 de ani, Suceava, 1908, p. 10.
423
Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, volumul VI (Max-Mus)..., p. 232.
424
Vezi anexa 51.
199
publicare de profesorul Eduard Hanslick în data de 14 februarie 425 iar la 12 februarie 1878
sunt calculate costurile pentru 1.000 de exemplare426. Mitropolitului Silvestru Morariu
Andrievici nu era un cunoscător al notaţiei psaltice iar acest lucru era comun majorităţii
clericilor şi credincioşilor din Bucovina. Muzica bisericească se transmitea după auz,
conform tradiției orale a cântării bisericești preluată din primele veacuri ale creștinătății și
păstrată până în zilele noastre427, iar riscul diluării acesteia era tot mai mare, având în
vedere şi campania înverşunată a asupritorilor asupra limbii şi a culturii româneşti.
Silvestru remarcă acest lucru, încă din vremea în care era paroh la Ceahor şi începe o
activitate de culegere a melosului psaltic românesc, transmis pe cale orală în Bucovina.
Această trudă a sa se concretizează prin publicarea lucrării Psaltichia bisericească și vine
în sprijinul cântării de strană din Bucovina428.
Psaltichia bisericească cuprinde 97 de pagini, cântările propriu-zise, fiind precedate
de o gramatică muzicală, în care autorul oferă pe scurt lămuriri despre: Concept şi
prospect, Însuşirile cântării bisericeşti, Tonuri şi resuflete sau pauze, Înălţimea şi
adâncimea tonurilor, Numele notelor de pe plan, Îndeletniciri în citirea notelor, Tact sau
băteală, Jumătăţi de tonuri sau despre crucite şi be, Tonica C dur, Tonica lui F dur, Tonica
lui G dur, Tonica lui D dur, Tonica lui Es dur, Unele semne secundare, Regule
conducative429. După această scurtă gramatică muzicală, autorul începe partea practică a
lucrării sale cu următoarea însemnare: La fie-carele glasu seau cântu bisericesc este de
petrecut cu cântăreții mai ânteiu tropariul, ca cela ce este mai simplu și mai usior de
cântat, deci glasul pe mare și în urmă asemănătoarele sau podobiile430. Între paginile 11-
56, avem cântările vecerniei pe cele opt glasuri după structura: Doamne strigat-am, 3
stihiri, troparul și asemănătoarele, la glasurile II și IV fiind notată și prima stihiră a
stihoavnei. Axioanele duminicelor pe cele opt glasuri - p. 57-65. Axioanele serbătorilor - p.
425
Österreichisches Staatsarchiv, Allgemeines Verwaltungsarchiv, Unterricht und Kultus, Neuer Kultus,
Griechisch-orientalischer Kultus, Karton 29, Nr. 2359.
426
Österreichisches Staatsarchiv, Allgemeines Verwaltungsarchiv, Unterricht und Kultus, Neuer Kultus,
Griechisch-orientalischer Kultus, Karton 29, Nr. 2396. Mulțumesc domnului dr. Mircea-Gheorghe Abrudan
pentru furnizarea acestor informații.
427
Pr. Vasile Grăjdian, Teologia cântării liturgice în Biserica Ortodoxă. Aspecte de identitate a cîntării
liturgice ortodoxe, Editura Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, 2000, p. 120. Pentru detalii referitoare la
oralitatea cântării bisericești, vezi Pr. Vasile Grăjdian, Oralitatea cântării bisericești din Ardeal, Editura
Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, 2004.
428
Gheorghe C. Ionescu, Muzica Bizantină în România. Dicționar cronologic..., p. 143; Pr. Prof. Dr. Nicu
Moldoveanu, Istoria Muzicii bisericești la români..., p. 178; Florin Bucescu, Irina Zamfira Dănilă,
Contribuţia Mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici la dezvoltarea cântării de strană în Bucovina,
comunicare ştiinţifică prezentată la a XIV-a Conferinţă Internaţională de muzică bizantină, Sibiu, 5-9
septembrie, 2007.
429
Silvestru Morariu Andrievici, Psaltichia bisericească aşezată în note muzicale, Viena, 1879, p. 2-9.
430
Silvestru Morariu Andrievici, Psaltichia bisericească aşezată în note muzicale..., p.10.
200
66-79; Unele cântări deosebite: Lumină lină, Polieleul, Mărimurile și Luminânda - p. 83-
87; Cântările la Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur - p. 88-95; Mulţi ani trăiască pentru
Împăratul Francisc Josef - p. 95 și Axionul duminical Cuvine-se cu adevărat - p. 96-97.
Psaltichia bisericească a lui Silvestru Morariu este o lucrare amplă, care cuprinde
majoritatea cântărilor esenţiale, necesare bunei desfăşurări a cultului liturgic. Glasurile, în
forma în care le găsim aici, ilustrează în mod clar originea bizantină a muzicii
bucovinene431. Referitor la psaltichia mitropolitului, Episcopul Melchisedec spunea:
„Autorul a aşezat cântările pe note, după cum le-a învăţat el în tinereţe şi le-a practicat
timp îndelungat, ca paroh la satul Ceahor, în curgere de 20 de ani şi fără a cunoaşte
semnele psaltichiei noastre şi a se folosi de cărţile noastre de psaltichie. De aceea, cântările
acestea, ca toate cântările păstrate tradiţional şi nelucrate de artă, au numai defectul, că
adeseori este sacrificat melodiei accentul cuvintelor textelor. Aceasta s-a întâmplat şi la
noi, de exemplu, cu canonul Floriilor, când el a fost pus pe semne de psaltichie, cântat
după auzul tradiţional”432.
Deşi unele cântări sunt scrise în tonalităţi greşite, ritmul este pe alocuri defectuos iar
unele cuvinte sunt accentuate greşit, Psaltichia bisericească a Mitropolitului Silvestru
Morariu Andrievici prezintă o importanţă deosebită pentru păstrarea muzicii bisericeşti de
tradiţie bizantină în Bucovina și nu numai, ea constituind prima transpunere a muzicii
bizantine românești în notație liniară.
Preocuparea Mitropolitului Silvestru pentru muzica bisericească se evidențiază și
prin demersurile pe care acesta le-a făcut pentru acceptarea notaţiei liniare în biserică şi
transcrierea muzicii bisericeşti din notaţie psaltică în notaţie liniară. Ca mărturie avem o
parte din corespondența pe care a purtat-o cu Episcopul Melchisedec al Romanului. Astfel,
la 5 decembrie 1881, episcopul îi scrie mitropolitului: „Odată cu aceasta vă trimit un
memoriu despre cântările bisericeşti pe care eu în această sesiune le-am citit în Sinod,
împreună cu un proiect de îmbunătăţirea acestui ram. Am plăcerea a vă comunica, despre
acest memoriu că a fost bine primit şi Sinodul a votat un regulament în cuprinderea ideilor
propuse de mine”433. Mitropolitul îi răspunde: „După sosirea mea acasă, aflând memoriul
431
Gheorghe Ciobanu, Studii de Etnomuzicologie și Bizantinologie..., volumul I, p. 348-353; Pentru o
descriere detaliată și analiză comparativă a cântărilor din Psaltichia bisericească a lui Silvestru Morariu
Andrievici și cele din Anastasimatarele psaltice, vezi Costel-Mirel Nechita, Cultura muzicală bisericească
din Bucovina de-a lungul vremii până astăzi..., p. 158-244.
432
Episcopul Melchisedec, Memoriu pentru cântările bisericeşti în România, în „Biserica Ortodoxă
Română”, nr. 1/1882, p. 28.
433
Constantin C. Diculescu, Din corespondenţele Episcopului Melchisedec, Tipografia cărților bisericești,
201
pentru cântările bisericeşti, pe care P.S. Voastră avusără-ţi bunătatea de a mi-l trimite, l-am
cetit cu multă interesare şi plăcere, fără a mă scula de pe scaun până nu primi citirea. Vă
felicitez din toată inima la această idee salvatoare şi compunere eminentă. Dacă Sfântul
Sinod, precum nu am îndoiala că va vota proiectul de lege iar d-l Ministru de Culte va
efectua cele decise, va rezulta mult bine pentru cultul liturgic, nu numai cât în Regatul
României, cât şi în alte ţări locuite de Români, unde fără îndoială se va adopta această
reformă a cântărilor liturgice”434.
La 23 decembrie 1881, nesigur de izbânda practică a acestei reforme muzicale,
Episcopul Melchisedec scrie din nou către ierarhul bucovinean: „Pe mine mă preocupă
foarte mult chestiunea cântărilor bisericeşti. Sinodul a admis ideile mele şi a votat
Regulamentul propus. Nu ştiu rezultatul practic la care vom ajunge. Am nevoie de sprijinul
moral al Î.P.S. Voastre. Sunteţi un bărbat cult, cu cunoştinţă de înaltă misiune, aveţi
împrejură-vă mulţi bărbaţi luminaţi şi cu o Societate Filarmonică435. Puteţi face ca să se
scrie în Aurora Bucovinei tratatele despre cântarea noastră bisericească, cu arătarea despre
reformele necesare şi regulamentul făcut de Sinodul nostru şi îndemnând guvernul nostru
a-l pune în aplicare cât mai neîntârziat. Puteţi scrie deadreptul şi ministrului de culte
îndemnându-l a sprijini şi realiza această mare trebuinţă a bisericei. Î.P.S. Voastră aveţi la
voi o frumoasă reputaţie. Şi în privirea politicei, eu sunt sigur, că guvernul austriac se va
măguli, când va vedea că Î.P.S. Voastră influenţaţi asupra României în chestiuni bisericeşti
şi sunteţi o făclie luminătoare pentru români în genere... Ca prezent de Anul nou Vă trimit
Idiomelarul, o carte cu cântări, făcută de cel mai bun cântăreţ, Dimitrie Suceveanu din Iaşi.
Eu iubesc mult aceste cântări şi de aceea le comunic Î.P.S. Voastre. Puteţi să le cunoaşteţi
şi să vă informaţi de dânsele dacă nu le cunoaşteţi, până acum, îndatorând pe Ierodiaconul
Timuş436, ca să vi le cânte. Aşi avea mare bucurie dacă acest mic prezent v-ar face
plăcere”437.
În ianuarie 1882, Mitropolitului Silvestru îi scrie din nou Episcopului Melchisedec,
informându-l că a scos la lumină Psaltichia bisericească, rugându-l în acelaşi timp să
servească drept intermediar, pentru înmânarea unui exemplar domnului V. A. Urechia,
ministrul cultelor, motivând că el nu îndrăzneşte să i se adreseze direct. În numele
434
Constantin C. Diculescu, Din corespondenţele Episcopului Melchisedec..., p. 76.
435
Se referă aici la Societatea Armonia, înfiinţată de Silvestru Morariu, în anul 1881. Vezi nota 16 şi nota 25.
436
Este vorba de Gherasim Timuş Piteşteanul, fost episcop al Argeşului, care pe atunci era student al
Facultăţii de Teologie din Cernăuţi. Vezi Gheorghe C. Ionescu, Muzica bizantină în România. Dicționar
cronologic..., p. 246.
437
202
respectului ce îl avea faţă de Silvestru, Melchisedec îi scrie ministrului cultelor la 19
ianuarie 1882: „Ştiind interesul ce-l purtaţi pentru cântările noastre bisericeşti şi pentru
chestiunea Sfântului Mir, am rugat pe Mitropolitul Bucovinei să vă trimită câte un
exemplar din opera sa de cântări bisericeşti puse pe note liniare şi altul din broşura sa
despre „Sfinţirea mirului”. Mitropolitul, prin scrisoarea sa, spune că n’a îndrăznit să vi le
trimeată de-a dreptul ci Vi le trimite prin mine. Eu deci vi le trimit odată cu această
scrisoare şi Vă rog, pentru cântările bisericeşti să stăruiţi ca să se sancţioneze regulamentul
votat de Sinod, ca să se poată săvârşi îmbunătăţirile cerute, prin el, pentru cântarea
bisericească. Progresul în această ramură trebuie să meargă treptat. În prezent sânt
prevăzute toate principiile, după care are a se progresa în această ramură. Veţi lăsa un
nume frumos în biserica naţională, dacă veţi face ca să se îmbunătăţească cântul bisericesc
în sensul regulamentului votat. Nu ascultaţi pe oamenii neexperimentaţi sau retrograzi, cari
v’ar face alte propuneri”438.
Astfel s-a produs reforma pentru acceptarea notaţiei liniare în Bucovina, Psaltichia
bisericească a lui Silvestru Morariu reprezentând un răsunător succes în cadrul acestui
demers iar autorul ei, prin activitatea sa muzicală, culturală şi pastorală este o lumină care
i-a călăuzit pe bucovineni prin întunericul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea.
De aceea, acordarea titlului de Doctor sacrae teologiae honoris causa, confirmat de
împăratul Franz Josef I, nu reprezintă doar o distincţie onorantă ci, mai cu seamă,
recunoaşterea unui reprezentant de elită al intelectualităţii bucovinene a secolului al XIX-
lea.
În încheiere am să dau cuvântul părintelui Constantin Hrehor care privind peste timp
la personalitatea fascinantă a Mitropolitului afirma: „Dacă Chiril şi Metodie sunt apostolii
slavilor, dacă Andrei este apostolul părinţilor geto-daci, Silvestru este apostolul Bucovinei.
În el s-au întâlnit şi lucrat virtuţile Aşezământului nou, credinţa, nădejdea şi dragostea,
blândeţea Păstorului bun dar în aceeaşi măsură, fermitatea opiniilor lui Ioan Botezătorul şi
a profeţilor directori de cuget şi apărători de etnie, neodihna misionarului Pavel şi răbdarea
făurarului de bucoave. Prin Silvestru Morariu Andrievici a vorbit un neam, precum peste
munţi a vorbit neamul prin omonimul său Andrei Şaguna ori prin Şincai, Petru Maior,
Bariţiu, Bărnuţiu, Laurian, Ion Maiorescu, Lazăr sau Asachi şi prin poeţii şi rapsozii gintei
latine dintre Carpaţi şi Marea cea mare”439.
438
439
Constantin Hrehor, Silvestru Morariu Andrievici – contribuţii la emanciparea Bucovinei prin cultură..., p.
500.
203
III.2.2. Isidor Vorobchievici
Isidor Vorobchievici sau Danilo Mlaca440 s-a născut la Cernăuţi, la 18 mai 1836. De
mic copil avea să cunoască vitregiile vieţii deoarece la 7 noiembrie 1839 moare mama sa,
Elisabeta iar la 12 iunie 1845 moare tatăl său, Ioan Vorobchievici. Tânărul Isidor,
împreună cu fraţii săi au fost crescuţi de către bunicii Mihail şi Paraschiva Vorobchievici.
Înclinaţiile muzicale ale lui Isidor sunt remarcate şi sprijinite de bunica sa, care iubea
cultura, în special muzica. Astfel, la numai cinci ani, Isidor învăţase să cânte la vioară441.
Îşi începe studiile în anul 1847, la Cernăuţi, urmând mai întâi clasele primare iar mai
apoi Gimnaziul Superior. La gimnaziu învaţă limba română cu distinsul profesor Aron
Pumnul iar muzica cu Iosif Zwoniczek, care remarcă talentul său muzical, încredinţându-i
dirijatul corului şcolii. Între anii 1856-1861 urmează cursurile Seminarului Teologic din
Cernăuţi. Aici îl are ca profesor de muzică pe Ştefan Nosievici, care fiind un pasionat al
muzicii corale, îi permite lui Isidor să-şi manifeste talentul său dirijoral şi componistic442.
La 4 iunie 1861 se căsătoreşte şi este hirotonit preot pe seama parohiei Davideni iar
din anul 1865 este numit preot paroh la Ruşii Moldoviţei, în apropiere de Câmpulung
Moldovenesc. Aici rămâne până în anul 1867 când dragostea sa pentru muzică îl determină
să renunţe la parohie şi să plece la Viena pentru a urma cursurile Academiei de Muzică
Akademie für Musik und darstellende Kunst443. Aici studiază armonia şi contrapunctul cu
Franz Krenn iar muzica greco-orientală şi dirijatul coral cu Benedikt Randhartinger444. În
biblioteca academiei, părintele Isidor consultă cele mai vechi tratate muzicale ale unor
muzicieni consacraţi precum Quido d’Arezzo, Quillaum Dufay, Marchettius de Padua, H.
Gloreamus, Giuseppe Zarlino, Giovani Palestrina, Ludovico Viadona de Mantua, Michael
Praetorius, Prof. Adolf Bernhard Marx, J. Chr. Lobe, Benedikt Randhartinger, Benedict
Widmann, Prof. Arrey de Dommer etc. În urma acestor lecturi, scrie primul tratat de
armonie în limba română intitulat Manual de armonia musicale, publicat la Viena în anul
1869.
440
Danilo Mlaca era pseudonimul lui Isidor Vorobchievici. Vezi Viorel Cosma, Muzicieni din România.
Lexicon, volumul IX (Ş-Z)..., p. 266.
441
Ioan Vicoveanu, Preotul profesor Isidor Vorobchievici, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, XXXVI
(1960), nr. 9-12, p. 675.
442
443
Ioan Vicoveanu menţionează că la această academie erau primiţi elevi până la vârsta de 30 de ani. Isidor
Vorobchievici având în acel moment peste 31 de ani, nu a fost primit ca elev intern, ceea ce l-a determinat,
spune Vicoveanu, să studieze în particular cu Francisc Krenn. Vezi Ioan Vicoveanu, Preotul profesor Isidor
Vorobchievici..., p. 676.
444
Emil Satco, Muzica în Bucovina. Ghid..., p. 88.
204
După absolvirea Academiei de Muzică din Viena, Isidor Vorobchievici se întoarce la
Cernăuţi fiind numit în anul 1869 profesor de muzică şi cântare corală la Seminarul
Teologic, Şcoala de cântăreţi bisericeşti, Şcoala normală de învăţători şi învăţătoare,
Şcoala reală superioară şi Gimnaziul superior445. La catedră, profesorul Isidor
Vorobchievici avea darul de a insufla pasiunea pentru muzică şi elevilor săi, ceea ce i-a
determinat pe mulţi dintre aceştia să îmbrăţişeze o carieră muzicală. Dintre elevii săi iluştri
amintim pe Ciprian Porumbescu, Eusebie Mandicevski, Tudor Flondor, George
Mandicevski, Ecaterina Mandicevski, Ilarie Voronca, Mihai Ursuleac, Constantin
Buchenthal446.
După o îndelungată activitate în slujba muzicii, Isidor Vorobchievici se pensionează
în anul 1900 fiind bolnav şi după numai trei ani, la 18 septembrie 1903 moare.
Activitatea muzicală
Fără a exagera, cred că am putea spune că întreaga sa viaţă a închinat-o muzicii. În

prefaţa sa la manualul de armonie muzicală, mărturisea: „[...] iar tu, iubite începătorule,
urmează-mi cu răbdare şi luare aminte, pas cu pas, pe calea desemnată în această cărticică
şi nu te depărta, fără cunoştinţa deplină, de la o materie la alta, căci numai sub aceste
credinţii, te face cunoscut cu paradisul cel miraculos, divin şi nefinit al tonurilor” 447. Pe
această cale a muzicii pe care a păşit a încercat să-i îndrume şi pe elevii săi, înlesnindu-le
studiul prin publicarea de manuale şcolare şi prin alcătuirea de lucrări corale laice şi
religioase. Dintre lucrările sale de o importanță deosebită pentru studierea și înțelegerea
muzicii amintim: Manual de armonia musicale, Tipografia Rudolf Echardt, Viena, 1869;
Colecţiune de cântece, Tipografia Rudolf Echardt, Viena, 1870; Kurze allegemeine
Musiklehre für Schule und Hans, Viena, 1871; Colecţiune de cântece pentru şcoalele
poporale, Tipografia Carol Gorischek, Viena, 1889; Die Musik in die österreichisch-
Ungarische Monarchie in Wort und Bild-Bukovina, vol. 20, Hof un Staatsdruckerei, Viena,
1899.
445
Pr. prof. dr. Nicu Moldoveanu, Pr. prof. dr. Nicolae Necula, Pr. prof. dr. Vasile Stanciu, Arhid. prof. dr.
Sebastian Barbu-Bucur, Dicționarul de muzică bisericească românească..., p. 861.
446
Ioan Vicoveanu, Preotul profesor Isidor Vorobchievici..., p. 679.
447
Isidor Vorobchievici, Manual de armonie muzicală, Viena, 1869, p. 5. Vezi şi Petru Rezuş, Anii de
studenţie ai lui Ciprian Porumbescu. Contribuţii biografice, în „Glasul Bisericii”, XXIX (1970), nr. 1-2, p.
106.
205
Deşi activitatea lui Isidor Vorobchievici este dominată de muzica corală 448, în anul
1896, acesta publică o lucrare extraordinară pentru muzica bisericească din Bucovina,
intitulată Psaltichia bisericească449. Aceasta este tipărită la Lvov, cu binecuvântarea
Mitropolitului Arcadie Ciupercovici, pentru clerici şi mireni: „Psaltichie bisericească sau
cântec de slavă. Carte foarte utilă pentru învățarea cântării bisericești după ritualul ortodox
provoslav pentru cleric și mireni, cuprinzând cântări bisericești în versiune rusă, greacă și
bulgară în patru părți. Compozitor Ieromonah Emanuil – Evgheni Is. Vorobkevici în orașul
Lvov în anul după Hristos 1896. Prețul acestei cărți 2 florini și 80 de crăițari. Înalt
preasfințieisale Arhipăstor Kir Arkadi Ciupercovici, Arhiepiscopul Bucovinei, Mitropolitul
Bucovinei și Dalmației, președintele Sfântului Mare Sinod, Membrul Palatului Domnesc,
cetățean de onoare al orașului Rodovţi etc, etc. Dedică smerit compozitorul”450. Tipărirea
lucrării este aprobată prin hotărârea consistoriului de la Cernăuți în data de 3 octombrie
1895451.
La începutul lucrării, Isidor Vorobchevici adresează un cuvânt de mulțumire
arhipăstorului său Arcadie Ciupercovici iar la sfârșitul cuvântului semnează, după cum a
făcut-o parțial și în pagina de titlu, ca Ieromonah Emanuil Evgheni Is. Vorobkevici,
viețuitor al unei mănăstiri ortodoxe din Lvov: „Înaltpreasfințite Stăpân! Așa cum femeia
din Sfânta Evanghelie, așa și eu pun totul ceea ce am ca ofrandă sf. Ortodoxism.
Nesemnificativa și puțina lucrare pe care o dăruiesc o operă modestă pe care vă rog să o
primiți cu binecuviință, ca un obol pe altarul sf. Ortodoxii fiu credincios al sf.
pravoslavnice Biserici și ca un supus prelat al sf. prestol. Dorința Înalt preasfinției voastre
de a sprijini orice activitate spirituală a clerului din Eparhia Domniei Voastre exemplu
luminos este. Înalta valoare a Domniei voastre și necesarul sprijin fată de carte, aprobându-
mi această creație (compoziție) ajunsă la lumină cu mare greutate cu neajunsurile
materiale. Închin Înalt preasfinției Voastre în semn de cel mai adânc și smerit respect, să se
încălzească această prea puțin importantă compoziție a mea la razele numelui Domniei
voastre. Primiți închinare și blagosloviți Înaltpreasfințite Stăpân acest prinos modest al
meu. Înaltpreasfinției voastre milostiv Tată și Arhiereu, Ieromonah Emanuil – Evgheni Is.
Vorobkevici. Mănăstirea Ortodoxă din orașul Lvov”452. Această precizare este deosebit de
448
Despre creațiile corale ale lui Isidor Vorobchievici, care sunt destul de numeroase, vom vorbi în capitolul
următor, destinat muzicii corale din Bucovina.
449
Vezi anexa 52.
450
Isidor Vorobchievici, Psaltichia bisericească, Lvov, 1896, p. III, VII.
451
Isidor Vorobchievici, Psaltichia bisericească, p. V.
452
Isidor Vorobchievici, Psaltichia bisericească, p. IX.
206
importantă, deoarece în literatura de specialitate nu avem informații referitoare la calitatea
de ieromonah a lui Isidor Vorobchievici453. Având în vedere această precizare din
Psaltichia bisericească, putem concluziona că într-un anume moment, între anii 1867, când
renunță la păstorirea credincioșilor din Parohia Ruşii Moldoviţei și pleacă la Viena pentru
a se dedica studiului muzicii, și 1896, când publică Psaltichia bisericească pe care o
semnează în calitate de ieromonah, Isidor Vorobchievici intră în cinul monahal, primind
numele de Emanuil – Evgheni.
Un lucru inedit în această lucrare este prezentarea melodiilor celor opt glasuri în trei
variante: rusească, grecească şi bulgărească, ceea ce ne determină să afirmăm că Psaltichia
lui Isidor se adresa tuturor locuitorilor din Bucovina, indiferent de etnie dar în același timp
dorea să aducă o anume limpezire a cântării amestecate care era practicată în bisericile din
Bucovina. Pentru a înțelege cât mai clar situația cântării de strană din vremea sa, am să
redau integral cuvântul pe care autorul îl adresează cititorilor la începutul Psaltichiei:
„ Către cititor,
În activitatea mea de decenii de păstor de suflete provoslave am avut destule ocazii
să ascult cântări bisericești în biserici sătești în majoritate rusești, în Bucovina. Ca urmare
m-am convins că la noi nu există unitate în melodie, întrucât aproape fiecare cântăreț cântă
și modulează vocile după tonalitatea sa. Neavând nici un fel de carte (psaltichie rusească)
care să fie pentru cântăreț regulă obligatorie și constantă în cântarea bisericească, nu este
de mirare că melodia cântărilor bisericești nu este identică peste tot și nici în răspunsul
iermologhionului. De unde ar putea să apară acea unitate dacă nu există nici o carte de
învățătură care să fie la toți dirijorii bisericești? Lipsa unei cărți se vede și din amestecurile
din cântare [...] și multe altele ce se cântă mai ales de cântăreți tineri sau de cei care nu le
știu deloc întrucât aceștia nu au cărți din care să poată învăța corect psalmodierea. De
menționat că la noi în Bucovina se cântă varianta grecească precum și melodica rusească,
sau că în psalmodierea grecească se introduc cuvinte rusești, ceea ce duce la modificarea
cântării. Introducând cuvinte rusești în melosul grecesc se pierde accentul sau nu este
folosit cuvântul potrivit, nu se respectă consonanța dintre melodie și text, așa că, acea
cântare nu sună în totalitate identic la toți cântăreții, fiecare cântăreț silabisind cuvântul în
felul său [...]. Insuficiența materialului, munca enormă și lipsa oricărui sfat nu ne-a permis
453
A se vedea Pr. prof. dr. Nicu Moldoveanu, Istoria Muzicii bisericeşti la români..., p. 251-252; Viorel
Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, volumul IX (Ş-Z)..., p. 266-268; Gheorghe C. Ionescu, Muzica
bizantină în România. Dicționar cronologic..., p. 203; Pr. prof. dr. Nicu Moldoveanu, pr. prof. dr. Nicolae
Necula, pr. prof. dr. Vasile Stanciu, arhid. prof. dr. Sebastian Barbu-Bucur Dicţionar de muzică bisericească
românească..., p. 270-271; 861-862.
207
terminarea acestei cărți mai devreme. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să alcătuiesc
după ani mulți de trudă această carte pentru prelați și mireni, carte pe care o trimit
blagoslovitei noastre biserici din Bucovina pentru ca frații pravoslavnici, prelați și mireni,
să o primească cu binecuvântare și nu cu critici. Eu am întocmit această psaltichie cu mare
atenție și exactitate și nădăjduire că ea o să corespundă tuturor cerințelor. Eu am inclus în
ea numeroase melodii pentru ca ea să conțină toate variantele necesare. Alături de melodia
rusă (slavă) am inclus și pe cea grecească și bulgară, pentru ca fiecare cântăreț să găsească
în această carte ceea ce îi este necesar și să existe o unitate în cântarea bisericească din
întreaga Bucovină. În toată lucrarea mea și în general, în întocmirea planului ei am urmat
psaltichia românească compusă de Înaltpreasfinția Sa Arhiepiscop și Mitropolit al
Bucovinei și Dalmației, Kir Silvestru de la care am luat melodiile grecești și mulțumesc în
mod deosebit lui Dimitri Iacubovici, cântărețul principal din Lvov pentru ajutorul său la
întocmirea acestei cărți. Mai departe mulțumesc pentru ajutor Părintelui Protopresbiter
Gheorghii cavaler de Reisa și cântărețului Constantin Dașkevici, psaltul catedralei din
Cernăuți. Primiți preoți și mireni provoslavinici, frați întru Hristos această carte utilă cu
iubire și cântați cu gura și inimi pline de Cel Preaînalt. Primiți-o ca pe un modest lucru al
unui frate care și-a pus toată puterea în slujba ortodoxiei în Bucovina. Lvov, ziua 5, luna
aprilie, anul după Hristos 1895”454.
„Cântările din bisericile ortodoxe din Bucovina sunt la origine fie slave fie grecești.
Cele slave, la rândul lor se împart în rusești și bulgărești. Cântările rusești sunt acelea care
au fost preluate de la ruși deodată cu creștinarea. Ele sunt la origine melodii bulgărești și
au ajuns la noi de la Kiev, capitala Rusiei de Sud și se cântă chiar și acum în toată Rusia de
Sud, Galiția și în partea rusească a Bucovinei, numindu-se melodii rusești. Cântările
grecești sunt la origine din Grecia și se cântă în afară de Grecia și în bisericile ortodoxe din
Africa, Asia de către români și de către românii din Austria, din Serbia Orientală,
numindu-se de aceea melosuri greco-românești sau româno-grecești. Melodiile bulgărești
provin din Bulgaria și în felul acesta cântă bulgarii și parte din Muntenegru și sârbii de sud
(macedoneni). Multe din aceste melosuri au trecut și în părțile noastre și viețuiesc și în
Bucovina”455.
454
Isidor Vorobchievici, Psaltichia bisericească…, p. XII.
455
Isidor Vorobchievici, Psaltichia bisericească…, p. XIII.
208
Textul Psaltichiei, inclusiv textul cântărilor, este în limba rusă cu unele influențe
ucrainiene și galițiene. Influențele sunt la nivelul lexicului și foneticii456.
La începutul Psaltichiei întâlnim o mică gramatică muzicală, în care autorul oferă
lămuriri asupra chestiunilor elementare în materie de muzică. Această gramatică este
asemănătoare cu cea din lucrarea Mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici457. Înainte de
a începe partea practică, autorul inserează în lucrare câteva învățături sau povețe pentru
cântăreți. Așadar referitor la ținuta în timpul cântării autorul spune: „În timpul cântării nu
sta jos, stai drept pe ambele picioare. Gâtul și pieptul nu le îmbrăca cu îmbrăcăminte
strâmtă; nu te ridica pe vârfuri și nu te legăna; nu te rezema de strană sau perete; nu-ti
scărpina barba cu mâna; pieptul și gâtul cântărețului să fie libere; corpul să aibă o poziție
naturala pentru a putea cânta corect”458.
Isidor Vorobchievici începe partea muzicală, prin prezentarea cântărilor celor opt
glasuri, fiecare glas în toate cele trei variante. Astfel, pe glasul I, după melodie rusească se
cântă Doamne strigat-am, Slavă şi acum..., dogmatica, troparul învierii, podobiile.
Urmează Doamne strigat-am fără Să se îndrepteze, de această dată, după melodie
bulgărească, Slavă şi acum..., a doua stihiră de la stihoavnă. După acestea avem Doamne
strigat-am după melodie grecească, troparul învierii şi podobiile. Acest curs al cântărilor îl
întâlnim la toate cele opt glasuri, cu deosebirea că la melodia bulgărească, după Slavă şi
acum..., se va pune pentru glasurile II-VIII prima stihiră de la stihoavnă iar la melodia
grecească la glasul II şi VI după troparul învierii apare prima stihiră de la stihoavnă la
glasul VI după troparul învierii avem și acum..., troparul Născătoarei iar la glasul VII nu
mai avem podobie459.
După cântările vecerniei pe cele opt glasuri, în fiecare dintre cele trei variante, avem
axionul duminical Cuvine-se cu adevărat, pe cele opt glasuri pe melodie rusească şi
grecească460. Urmează cele douăsprezece axioane la Praznice Împărăteşti şi axion la
Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, pe diferite glasuri, fiecare dintre acestea pe ambele
melodii: rusească şi grecească461; diferite cântări de la utrenie pe melodie rusească462;
456
Menționăm că textele pe care le-am citat din paginile Psaltichiei, au fost redate în traducere românească.
În anexe găsim o parte din ele în formă originală. Vezi anexa 53 și 54.
457
Vezi Silvestru Morariu Andrievici, Psaltichia Bisericească..., p. 3-9 și Isidor Vorobchievici, Psaltichia
bisericească…, p. XII.
458
Isidor Vorobchievici, Psaltichia bisericească…, p. XXIX.
459
Vezi Isidor Vorobchievici, Psaltichia bisericească…, p. 1-54.
460
Isidor Vorobchievici, Psaltichia bisericească…, p. 55-66.
461
462
209
cântări pentru slujba arhierească pe melodie grecească463; cântări şi ectenie la cele trei
Liturghii, pe melodie rusească464; cântări de la Utrenie şi Liturghie, pe melodie
grecească465.
Inedită prin limbă, glasuri şi expunere, Psaltichia lui Isidor Vorobchievici, vine să
umple un gol în muzica bisericească din Bucovina. Având expuse cântările celor opt
glasuri pe melodie rusească, bulgărească şi grecească, ea se prezintă ca o lucrare
împăciuitoare în bisericile bucovinene, fiecare etnie putând să audă măcar o parte din
cântările slujbelor pe melodia sa tradiţională.
Prin activitatea sa multilaterală: preot, publicist de studii, articole şi cronici în Glasul
Bucovinei şi Candela, autor de manuale didactice în domeniul muzical, membru fondator
al unor societăţi culturale, compozitor de muzică corală bisericească şi laică, autor al unei
Psaltichii, atât de folositoare pentru muzica bisericească din Bucovina acelor vremuri,
Părintele Isidor Vorobchievici este un adevărat misionar, care şi-a pus toate puterile sale în
slujba muzicii, pentru a cânta lui Dumnezeu şi oamenilor.
III.2.3. Mihai Ursuleac
Al treilea mare reprezentant al muzicii bisericeşti din Bucovina, format sub aripa
protectoare a celor doi înaintaşi ai săi, este Arhidiaconul Mihai Ursuleac. Se naşte la 6
noiembrie 1863 în satul Gogolina din Bucovina, într-o familie de oameni credincioşi. Încă
din copilărie, părinţii – Paraschiva şi Dimitrie, i-au călăuzit paşii spre biserica din sat, unde
tatăl său era paraclisier. La strana acestei biserici, Mihai şi-a început activitatea sa
muzicală, manifestând o dragoste deosebită pentru tezaurul muzical şi cultic al Bisericii
Ortodoxe. După absolvirea cu succes a claselor primare, la îndemnul părintelui Constantin,
parohul din sat, Mihai urmează studiile gimnaziale şi Facultatea de Teologie din Cernăuţi,
între anii 1881-1885466. În perioada studiilor teologice este remarcat pentru vocea sa
deosebită, de profesorul de muzică vocală, Isidor Vorobchievici, care îl recomandă
Mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici. Sub aripa protectoare a acestuia, Mihai
Ursuleac este trimis să studieze la Viena, la Akademie für Musik und darstellende Kunst,
pentru a-şi desăvârşi cunoştinţele muzicale. Aici studiază între anii 1888-1890 teorie
463
464
465
466
Vasile Juravle, Muzica religioasă din Bucovina în secolele XVIII-XIX..., p. 397. Vezi şi Viorel Cosma,
Muzicieni din România. Lexicon, volumul IX (Ş-Z)..., p. 153.
210
muzicală şi canto cu J. Finscher, muzică polifonică bisericească cu Benedict
Randhartinger467.
Întors de la studii, Mihai Ursuleac se căsătoreşte cu Olimpia, fiica preotului
Zavadovski şi este hirotonit în anul 1890, diacon, pe seama Catedralei Mitropolitane din
Cernăuţi, de către protectorul său, Mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici468. De
asemenea, i se încredinţează catedra de psaltichie de la Seminarul Teologic şi Şcoala de
Cântăreţi Bisericeşti din Cernăuţi. Pentru activitatea sa deosebită, primeşte în anul 1908
distincţia de arhidiacon sau protodiacon. În anul 1919, îl însoţeşte la Viena pe Mitropolitul
Vladimir Prepta. Cu această ocazie, slujeşte în Capela Ortodoxă Română din palatul
Dietrichstein, impresionând prin calităţile sale vocale de excepţie, pe cei care luau parte la
slujbele de aici.
Activitatea de dascăl şi-o desfăşoară cu conştiinciozitate, fiind totodată un pedagog
creştin şi patriot. Astfel, spre sfârşitul anului 1927, deşi suferinţele fizice îl obligau să
rămână în pat, îşi chema elevii acasă pentru iniţierea acestora în tainele psaltichiei. După ce
termina lecţiile, punea pe câte unul dintre elevi să-i cânte Bulgăraş de ghiaţă rece iar el, cu
lacrimile în ochi le spunea copiilor: „Doamne, cât de frumos mai ştie a cânta poporul
nostru”469!
După o viaţă pusă în slujba muzicii şi a bisericii, Mihai Ursuleac se stinge la 25 mai
1928, în vârstă de 65 de ani. Activitatea sa şi harisma pe care a cultivat-o de-a lungul vieţii,
era recunoscută de toţi cei care l-au cunoscut şi auzit. De aceea, pe ultimul drum, l-au
petrecut nu numai credincioşii Bisericii Ortodoxe, ci şi o mulţime de admiratori de diferite
culte, care trecând de bariera confesională, recunoşteau astfel meritele unui om pe care l-au
preţuit.
Activitatea muzicală
Mihai Ursuleac își începe activitatea muzicală încă din copilărie, la strana bisericii
din satul natal şi se continuă pe parcursul întregii vieți pământești, dar și după plecarea sa
467
Profesorul Benedict Randhartinger este autor al unor studii în domeniul muzicii psaltice şi compozitorul
unei Liturghii Ortodoxe pentru 4 voci. Această liturghie, cunoscută sub numele de Liturghie grecească a fost
obiectul cercetărilor unor muzicieni români, precum Isidor Vorobchievici, Tudor Flondor, Timotei Popovici
şi Mihai Ursuleac, care au prelucrat-o, aranjând-o pentru corurile româneşti.
468
Ioan Vicoveanu, Un iscusit cântăreţ bisericesc de altădată, Arhidiacon Mihai Ursuleac 1863-1928, în
„Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, XLII (1966), nr. 5-6, p. 366.
469
Ioan Vicoveanu, Un iscusit cântăreţ bisericesc de altădată, Arhidiacon Mihai Ursuleac 1863-1928..., p.
367.
211
la cele veșnice, prin lucrările sale muzicale şi prin ucenicii pe care i-a format din punct de
vedere muzical şi care au purtat mai departe melosul moștenit de la dascălul lor.
Aşadar, a predat muzică psaltică la Seminar şi la Şcoala de cântăreţi, a slujit alături
de Mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici, într-un mod excepţional, liturghiile oficiate
de aceştia transformându-se în adevărate momente de înălțare spirituală în care îmbinarea
chibzuită dintre teologie și artă crea un cadru în care credincioșii se simțeau mai aproape
de Creator, această stare de fapt fiind apreciată în mod deosebit de intelectualitatea română
şi străină, indiferent de confesiune. A fost cântăreţ de lieduri în Cernăuţi, Suceava, Gura
Humorului, Viena, solist al Corului Mitropolitan din Cernăuţi (1899-1928), dirijor al
Corului Capelei Ortodoxe Române din Viena (1924), dirijor al Corului Bisericii Sfânta
Parascheva din Cernăuţi, un mare pedagog, tată a doi mari muzicieni: cântăreaţa de operă
Viorica Ursuleac Krauss şi compozitorul Iancu Ursuleac470.
Alături de aceste mari realizări pe plan muzical, Mihai Ursuleac aduce un aport
deosebit la dezvoltarea muzicii bisericeşti din Bucovina, prin cele două lucrări ale sale
Psaltichia română471 şi Psaltichia slavonă472. Psaltichia română a lui Mihai Ursuleac este
de fapt o revizuire a Psaltichiei din 1879 a lui Silvestru Morariu Andrievici, la care se
adaugă şi alte piese originale ale autorului. Aceasta cuprinde: melodiile celor opt glasuri,
începând cu stihira glasului respectiv de la înmormântarea lumenilor, continuând cu
Doamne strigat-am, stihurile, stihirile şi troparul glasului respectiv473; Asemănătoarele
(podobiile) la cele opt melodii474; Axioanele Duminicilor după cele opt melodii475;
Axioanele sărbătorilor Mântuitorului şi ale Maicii Domnului şi Axionul la Liturghia
470
Serafim Buzilă, Enciclopedia interpreţilor din Moldova, ediția a doua revăzută și adăugită, Editura Arc și
Editura Museum,Chișinău, 1999, p. 449.
471
Arhidiacon Mihai Ursuleac, Psaltichia română, lucrare litografiată, ediţia I, Cernăuţi, 1903-1904, ediţia
doua, revizuită şi adăugită, Cernăuţi, 1914, 238 pagini. Vezi anexa 55.
472
Arhidiacon Mihai Ursuleac, Psaltichia slavonă pusă pe noate de Mihai Ursuleac arhidiacon și profesor
de cântare bisericească la seminarul clerical arhiepiscopesc din Cernăuț, Cernăuţi, 1906. Această psaltichie
nu apare menţionată în literatura de specialitate: a se vedea Pr. prof. dr. Nicu Moldoveanu, Istoria Muzicii
bisericeşti la români..., p. 178; Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, volumul IX (Ş-Z)..., p. 153;
Gheorghe C. Ionescu, Muzica bizantină în România. Dicționar cronologic..., p. 277; Pr. prof. dr. Nicu
Moldoveanu, pr. prof. dr. Nicolae Necula, pr. prof. dr. Vasile Stanciu, arhid. prof. dr. Sebastian Barbu-Bucur
Dicţionar de muzică bisericească românească..., p. 834. Personal am găsit-o la Mănăstirea Dragomirna, sub
formă de manuscris copertat, având 146 de pagini. Acest manuscris a aparţinut preotului Vespasian Corvin
(pe manuscris apare ştampila acestuia) şi potrivit însemnării existente pe prima pagină, se pare că a fost
copiat de acesta, probabil după originalul lui Ursuleac, în anul 1906, pe când era rasofor şi student teolog la
Cernăuţi. Manuscrisul este inventariat la numărul 313, cota 1362. Un alt exemplar din Psaltichia slavonă a
lui Mihai Ursuleac se află în biblioteca Mănăstirii Putna. Exemplarul aflat la Putna este copiat de către elevii
Ilarion Pavel, Victor Berariu și Eugen Jancovschi și cuprinde între coperțile sale 138 de pagini.
473
Arhidiacon Mihai Ursuleac, Psaltichia română, ediţia a doua, revizuită şi adăugită, Cernăuţi, 1914, p. 1-
81.
474
Arhidiacon Mihai Ursuleac, Psaltichia română..., p. 83-110.
475
212
Sfântului Vasile cel Mare476; Cântări liturgice deosebite: tropare la sărbători, prochimene,
catavasii, mărimuri, tropare la taine şi ierurgii477; Heruvice şi răspunsuri mari478; Două
axioane duminicale479; Cântări liturgice aranjate pentru două şi trei voci480, compuse de G.
Ionescu, Al. Podoleanu, I. Cartu şi Isidor Vorobchievici481.
Psaltichia slavonă este o variantă redusă a Psaltichiei române, în care melodia
prezintă mici adaptări pentru textul slavon. Aceasta cuprinde482: Melodiile celor opt glasuri
începând cu Doamne strigat-am, stihirile şi troparul pentru fiecare glas483; Axioanele
duminicilor pe cele opt melodii484; Axioanele sărbătorilor şi axionul de la Liturghia
Sfântului Vasile cel Mare485; Rânduiala Liturghiei486; Asemănătoarele (podobiile)487; Alte
cântări la Liturghie488; Cuprins489.
Așadar, previziunile lui Isidor Vorobchievici, referitoare la Mihai Ursuleac, care îl
recomandă Mitropolitului Silvestru ca fiind un om cu abilități muzicale deosebite, s-au
împlinit cu prisosință. Încrederea mitropolitului care îl recrutează încă din timpul studiilor
universitare, îl trimte la studii la Viena, îl hirotonește diacon și îi încredințează catedra de
muzică bisericească de la Școala de cântăreți și Seminarul clerical din Cernăuți, a fost
răsplătită cu prisosință de către ucenicul harnic și devotat. Cele două Psaltichii ale lui
Mihai Ursuleac se constituie ca o continuare îmbunătățită și adăugită a Psaltichiei
bisericești editată de mentorul și binefăcătorul său în vremuri în care strana bisericilor din
Bucovina avea mare nevoie de aceasta. Psaltichia română apărută apărută la 27 de ani
după Psaltichia bisericească, respectiv la 35 de ani, ediția a doua, aduce cu sine completări
semnificative, datorate pe de o parte evoluției muzicii liniare odată cu trecerea timpului iar
pe de altă parte cunoștințelor aprofundate în domeniul muzicii bisericești, pe care le
476
477
478
479
480
481
Acest lucru este specificat de Gheorghe C. Ionescu în lucrarea Muzica bizantină în România. Dicționar
cronologic..., p. 277.
482
Descrierea s-a făcut după manuscrisul de la Dragomirna.
483
Arhidiacon Mihai Ursuleac, Psaltichia slavonă, Cernăuţi, 1906, p. 1-44.
484
Arhidiacon Mihai Ursuleac, Psaltichia slavonă..., p. 45-57.
485
Arhidiacon Mihai Ursuleac, Psaltichia slavonă..., p. 58-79. Aici axioanele sunt prezentate potrivit cursului
anului bisericesc, primul fiind Axionul Naşterii Născătoarei de Dumnezeu iar ultimul, Axionul Adormirii
Maicii Domnului, spre deosebire de Psaltichia română, unde primul este al Axionul Învierii iar ultimul
Axionul de la Duminica Floriilor..
486
Arhidiacon Mihai Ursuleac, Psaltichia slavonă..., p. 80-90. Este vorba de o parte din cântările Sfintei
Liturghii.
487
488
489
213
deținea Arhidiaconul Mihai Ursuleac. Prin întreaga sa activitate muzicală şi mai ales prin
cele două lucrări Psaltichia română şi Psaltichia slavonă, Mihai Ursuleac se înscrie alături
de Părintele Isidor Vorobchievici şi Mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici printre
personalităţile de seamă ale muzicii bisericeşti din Bucovina. El este continuatorul
reformei muzicale înițiate aici de Mitropolitul Silvestru, varianta după Ursuleac putând fi
auzită și astăzi la strana bisericilor din Bucovina, mai ales în bisericile din zona orașului
Cernăuți.
III.2.4. Alți cântăreți, dascăli de psaltichie, compozitori, copiști, din Bucovina490
Antonina Monahia – cântăreț bisericesc, copist – prima jumătate a sec. XX
Viețuitoare a Mănăstirii Sucevița din Bucovina. Copiază în anul 1942 Manuscrisul

românesc Sucevița 1942 – Antologhion491. Manuscrisul a fost copiat la Mănăstirea
Suceviţa și cuprinde în cele 123 de pagini, cântări de la Vecernie, Utrenie, Sfânta
Liturghie, cântări calofonice, compuse de Anton Pann, Nicolae Protopsaltul și Macarie
Ieromonahul. Textul manuscrisului este scris în limba română cu caractere latine.
Semiografia muzicală folosită în manuscris este cea hrisantică. Se pare că Maica Antonina
a învățat muzica biseicească de la Maica Paraschiva Onu din Sfânta Mănăstire Văratec492.
Baloşescu Isaia – cântăreț bisericesc, ierarh (1765-1834)
Originar din Putna, judeţul Suceava, Ioan Baloşescu studiază la Şcoala clericală de la
Putna în vremea arhimandritului Vartolomeu Măzăreanu. Aici se formează ca teolog şi
muzician iar în 1778 se călugăreşte, primind numele de Isaia. Muzician pasionat, ajunge să
predea psaltichie bisericească la şcoala în care el însuşi a învăţat, urmându-i la catedră
profesorului său Ilarion din Patmos. În anul 1792 este ridicat la rangul de arhimandrit iar la
17 iulie 1823 este ales episcop al Bucovinei. Moare în Cernăuţi, la 14 septembrie 1834,
fiind înmormântat la Putna.
490
O parte dintre melozii pe care îi vom aminti aici îi regăsim în literatura de specialitate, cea mai mare parte
însă nu sunt menționați în lexicoane.
491
Vezi manuscrisul românesc, Sucevița 1942 – Antologhion, p. 96, 105.
492
Vezi manuscrisul românesc, Sucevița 1942 – Antologhion, p. 109.
214
Are un rol important în dezvoltarea şi păstrarea muzicii bisericeşti din Bucovina,
deoarece, fiind un iubitor de muzică, a sprijinit învăţarea şi răspândirea acesteia de-a
lungul întregii sale activităţi, atât ca profesor, cât şi ca episcop493.
Bărbier Teofan – cântăreț bisericesc, copist, compozitor – prima jumătate a sec.

XX
Cântăreț bisericesc din Cernăuți, copiază în prima jumătate a secolului XX

manuscrisul românesc 2738 colegat cu Psaltichia bisericească a lui Silvestru Morariu
Andrievici, manuscris aflat în Complexul Muzeal Bucovina din Suceava, număr de
inventar 2738, cota IV – 55, fondul de carte Ioan Vicoveanu. Alături de Dimitrie
Cernăuțianu și un anume Daschievici, au compus o parte din cântările aflate în acest
manuscris. Lui Teofan Bărbier îi sunt atribuite cântările: Heruvic, glasul I; Heruvic la
Sâmbăta Mare, glasul VI; Axion la Întâmpinarea Domnului, glasul III; Axion la Înălţarea
Domnului, glasul V; Chinonicul Învierii Domnului și probabil altele pe care nu s-a semnat.
A învățat muzica bisericească la Școala de cântăreți de la Cernăuți și a candidat pentru
postul de cântăreț bisericesc de la Catedrala Mitropolitană de aici494.
Bicăjanu Ioan – cântăreț bisericesc, copist – sec. XIX
Cântăreț bisericesc din Bucovina care alcătuieşte în anul 1852495 o Antologie psaltică
formată din 101 file, cu textele cântarilor în limba română şi grecă cu caractere chirilice şi
greceşti. Semiografia folosită în manuscris este hisantică. Antologhionul copiat de Ioan
Bicăjanu cuprinde cântări de la Vecernie, Utrenie și Sfânta Liturghie compuse de Petru
Lampadarie, Grigorie Lampadarie, Petru Vizantie, Visarion Târnăveanul, Ioan
Protopsaltul, Macarie Ieromonahul, Iosif Protopsaltul, Ierodiaconul Visarion. Manuscrisul
româno-grecesc Teodoreni 420 provine de la parohia Sfinții Voievozi din satul Pâraie unde
493
Gheorghe C. Ionescu, Muzica bizantină în România. Dicționar cronologic..., p. 71; Mircea Păcurariu,
Istoria Bisericii Ortodoxe Române, volumul III, Bucureşti, 1981, p. 185-186; Sebastian Barbu Bucur,
Cultura muzicală de tradiţie bizantină pe teritoriul României în secolul al XVIII-lea şi începutul secolului al
XIX-lea şi aportul original al culturii autohtone..., p. 60.
494
Manuscrisul românesc nr. 2738, Complexul Muzeal Bucovina, f. 10v, 17v.
495
Manuscrisul româno-grecesc Teodoreni nr. 420 - Antologhion, C. 1v, f. 25v.
215
este posibil ca Ioan Bicăjanu să fi fost cântăreț. Manuscrisul se află in biblioteca mănăstirii
Teodoreni, inventariat cu numărul 420, cota 6512496.
Gherasim Dimitrie – cântăreț bisericesc, compozitor, copist, istoric – sec. XIX
Dimitrie Gherasim se naşte în Bucovina, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. În

anul 1869 este absolvent al Şcolii de cântăreţi bisericeşti din Cernăuţi. Înzestrat cu o voce
frumoasă, cântă o perioadă la strana Mănăstirii Sfântul Ioan de la Suceava497. Participă la
îmbogăţirea muzicii bisericeşti bucovinene prin lucrarea Manual de cântări bisericeşti, pe
care o elaborează la Iacobeni, în anul 1893 în colaborare cu protopsaltul Gheorghe Ciudin.
Manualul conţine cântări liturgice, culese, modificate şi compuse sau traduse de autor din
greceşte, fiind adresată elevilor Şcolii de cântăreţi din Suceava. Dedicat Mitropolitului
Silvestru Morariu Andrievici „eroului și apărătorului sfintei noastre biserici și al națiunii
române, precum și cultivatorului zelos al cântărilor bisericești”498, manualul conţine 37 de
pagini şi face parte dintr-o lucrare mai amplă alcătuită din 4 capitole privind Istoria muzicii
universale de la începuturi până azi. Cele patru capitole cuprind: Istoria muzicii
instrumentale şi vocale a evului vechi; Evul mediu până la 1500; Istoria muzicii de la
1501; Rezumat teoretic pentru amatorii de muzică.
Dimitrie Gherasim moare în anul 1920, din cauza decesului neaşteptat al autorului,
opera rămâne în manuscris499.
Grigori Psalt – cântăreț bisericesc, copist – sec. XIX
Psalt din Bucovina care în anul 1833500 termină de scris o Antologie psaltică formată
din 393 de file, cu textele cântarilor în limba română şi grecă cu caractere chirilice şi
greceşti. Semiografia folosită în manuscris este hisantică. Antologhionul copiat de Grigori
Psalt cuprinde cântări de la Vecernie, Utrenie și Sfânta Liturghie compuse de: Meletie
Sinaitul Critul, Hurmuz Hartofilaxul, Ioan Protopsaltul, Kir Anastasie, Petru Vizantie,
Iacov Protopsaltul, Grigorie Lampadarie, Gheorghe Critos, Ioan Glikis, Ioan Klada,
Visarion Ieromonahul, Macarie Ieromonahul, Nechifor Cantuniari, Visarion Ieromonahul,
496
Acest lucru este specificat pe un carton atașat manuscrisului.
497
Mihail Posluşnicu, Istoria musicei la români..., p. 123-125.
498
499
500
Manuscrisul româno-grecesc Teodoreni nr. 424 – Antologhion, f. 392v.
216
Iosif Protopsaltul etc. Manuscrisul se află în biblioteca mănăstirii Teodoreni fiind
inventariat cu numărul 424, cota 1932. La sfârșitul manuscrisului găsim următoarea
însemnare: „la let 1816 martie 23 s-au născut Grigori Popovici și s-au născut viniri la al
noăle ceas din zi”501, cerneală neagră, caractere chirilice. Având în vedere însemnarea am
putea spune că Grigori Psalt și Grigori Popovici sunt una și aceiaşi persoană aceasta în
cazul în care acceptăm că autorul a putut copia un asemenea manuscris la numai 17 ani.
Iliuţ Grigore – cântăreț bisericesc, copist – sec. XIX
Psalt şi copist originar din Crasna Ilski, Bucovina, a fost cântăreţ bisericesc la
Suceava, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. În anul 1831, copiază împreună cu
fratele său Iliuţ Toader, un manuscris cu cântări traduse de Nil Monahul. Acesta se
păstrează în Biblioteca Uniunii Compozitorilor din Bucureşti, fond George Breazul, cota
4702502.
Ionescu Constantin – cântăreț bisericesc, copist – sec. XIX - XX
Cântăreț bisericesc din Bucovina, proprietarul503 manuscrisului românesc Teodoreni

nr. 409 – Antologhion, colegat cu Psaltichia bisericească a lui Silvestru Morariu
Andrievici, conţinând diferite cântări la Utrenie și Sfânta Liturghie. Manuscrisul este
codicografiat după anul 1879, în limba română cu caractere chirilice și are 30 de file. După
fiecare cîntare din manuscris, există o semnătură descifrabilă doar parțial C. C [...], ceea ce
ar putea însemna Constantin Cantor. În acest caz admitem că Ionescu Constantin este nu
doar proprietarul manuscrisului ci și copistul și poate chiar compozitorul cântărilor de aici.
Codicele se păstrează în biblioteca mănăstirii Teodoreni la numărul 409, cota 4693504.
501
502
Gheorghe C. Ionescu, Muzica bizantină în România. Dicționar cronologic..., p. 181; Gheorghe Ciobanu,
Muzica instrumentală, vocală şi psaltică în secolele XVI-XIX, în „Izvoare ale muzicii româneşti”, volumul II,
Editura Muzicală, Bucureşti, 1978, p. 153; Octavian Lazăr Cosma, Hronicul muzicii româneşti, volumul III,
503
Manuscrisul românesc Teodoreni nr. 409 – Antologhion, f. 1, C. 1v.
504
Datele sunt specificate pe o etichetă atașată manuscrisului.
217
Macarie Ierodiaconul – cântăreț bisericesc, copist – sec. XIX
Monah al mănăstirii Slatina, scrie aici în anul 1813 o Antologie psaltică, în notaţie
cucuzeliană. Manuscrisul se păstrează în Biblioteca Centrală Universitară Mihai Eminescu
din Iaşi, la cota Ms. gr. rom. III 94505.
Milici Constantin – cântăreț bisericesc, copist – (1880-1971)
Născut în satul Soloneţ, comuna Todireşti, judeţul Suceava, Constantin Milici

studiază la Şcoala cantorală din Cernăuţi, având ca profesori muzicieni distinşi, precum:
Gheorghe Mandicevski, Mihai Ursuleac, Anton Cajeta, Gavriil Teleagă, Andrei Brăteanu.
Este cântăreţ la strana bisericii din Suceviţa (1908-1909), dirijor de cor în comuna Soloneţ,
cântăreţ bisericesc în comuna Soloneţ (1909-1914; 1918-1919) şi comuna Todireşti (1909-
1914). Participând la Primul Război Mondial este rănit şi internat într-un spital din Viena.
Cu această ocazie cântă o perioadă la strana Capelei Ortodoxe Sfântul Ioan din oraş. Moare
la 23 octombrie 1971 în satul natal 506.
Negru Constantin Ioan – cântăreț bisericesc, copist – sec. XX
Cântăreț bisericesc originar din comuna Havîrna, raionul Darabani, regiunea

Suceava, care în al 50 – lea an al cântăreției sale, mai precis în anul 1957507, alcătuiește o
Colecție de cântări bisericești care cuprinde 102 file. Limba pe care o foloseşte autorul in
caligrafierea manuscrisului este română caractere latine, semiografie hrisantică.
Manuscrisul a fost copiat in localitatea Darabani, care in momentul de faţă se află în
judeţul Botoşani. Acesta cuprinde: Heruvice la cele trei Sfinte Liturghii, la Joia Mare și la
Sâmbăta Mare, Răspunsuri mari, Axioane duminicale, Axioane praznicale, Axion la Joia
Mare, Axion la Sâmbăta Mare, Irmoase calofonice, Slave, etc. Ca autori ai cântărilor sunt
menționați: Anton Pann, Macarie Ieromonahul, Ioan Zmeu, Nectarie Protopsaltul de la
505
Gheorghe C. Ionescu, Muzica bizantină în România. Dicționar cronologic..., p. 135; Sebastian Barbu
Bucur, Manuscrise psaltice româneşti şi bilingve în notaţie cucuzeliană în marile biblioteci din România...,
p. 1033; Pr. Dr. Florin Bucescu, Cântarea psaltică în Manuscrisele Moldoveneşti din secolul al XIX-lea.
Ghidul manuscriselor psaltice – Moldova, secolul XIX, volumul I..., p. 43; volumul II..., p. 59.
506
Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, volumul VI, (Max-Mus)..., p. 156-157; Gheorghe C.
Ionescu, Muzica bizantină în România. Dicționar cronologic..., p. 324; Constantin Crainicu, Cântăreţul
bisericesc Constantin Milici, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, XLVIII (1972), nr. 1-2, p. 126-127.
507
Manuscrisul românesc Putna nr. 1476 – Antologhion.
218
Sfântul Munte Athos, Victor Ojog, Constantin Negru, Dimitrie Suceveanu etc. Manuscrisul
se păstrează la Mănăstirea Putna. Una din cântările manuscrisului este compusă sau
șlefuită de copist, după cum spune el, având ca model o compoziție a părintelui Valerie
Ungureanu508.
Pavel Ilarion, Berariu Victor, Jancovschi Eugen – cântăreți bisericești, copiști –

prima jumătate a sec. XX
Cei trei studenți teologi de la Facultatea de Teologie de la Cernăuți, se înscriu în

pleiada cântăreților și copiștilor bucovineni prin faptul că au copiat în anul 1906 două
exemplare din Psaltichia slavonă a lui Mihai Ursuleac pe care autorul o scrie în anul 1906,
pentru a fi de folos tinerilor înscriși la Seminarul clerical de la Cernăuți. Un exemplar se
află la Mănăstirea Putna și cuprinde între coperțile sale 138 de pagini, celălalt se află în
biblioteca mănăstirii Dragomirna și cuprinde 146 de pagini. Manuscrisul de la Dragomirna
este inventariat la numărul 313, cota 1362509.
Popescu Ioan – cântăreț bisericesc, copist – sec. XIX
Ioan Popescu, cântăreț bisericesc din Bucovina, alcătuiește în anul 1835 o Antologie
de cântări care cuprinde 281 de file510. Manuscrisul se află la Muzeul de Artă Ion Irimescu
din Fălticeni inventariat la numărul 905 dar, având în vedere însemnările, se pare că a
aparținut Complexului Muzeal din Suceava511. Antologhionul, cuprinzând cântări de la
Utrenie și Sfânta Liturghie, compuse de Petru Lampadarie, Grigorie Lampadarie, Ioan
Klada, Grigorie Protopsaltul, Gheorghe Criteanul, Ioan Protopsaltul, Hurmuz Hartofilaxul,
Kir Anastasie, Kalinik Ieromonahul, are textul cântărilor în limba română și greacă cu
caractere chirilice și grecești, semiografie hrisantică. Referitor la Ioan Popescu, în paginile
precedente am avansat o ipoteză potrivit căreia acesta ar fi fost elev al renumitului dascăl
Ghelasie Basarabeanul în perioada în care acesta era dascăl la Școala de cântăreți de la
Curtea de Argeș dar, până la descoperirea a noi informații, aceasta rămâne doar o ipoteză,
508
Pr. Alexandrel Barnea, Muzica bisericească în Moldova secolului al XX-lea..., p. 80.
509
Manuscrisul slavon Dragomirna nr. 313, p. 79, 138.
510
Manuscrisul româno-grecesc, Fălticeni nr. 905 – Antologhion, f. 2.
511
Manuscrisul româno-grecesc, Fălticeni nr. 905 – Antologhion, f. 3, f. 80.
219
mai ales având în vedere faptul că în manuscrisul româno-grecesc de la Fălticeni nu găsim
nici una din creațiile lui Ghelasie Basarabeanul.
Popovici Dumitru – cântăreț bisericesc, copist – sec. XIX
Cântăreț bisericesc care activează în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În anul

1866 copiază o parte din manuscrisul româno-grecesc nr. 412, un Antologhion cu 109 file
colegat cu Aθνινπζηα ηεο ιεηηνπξγηαο – Slujba sau Cântările Sfintei Liturghii a lui Petru
Lampadarie care se păstrează în stare foarte bună în biblioteca mănăstirii Teodoreni512.
Antologhionul, cuprinde cântări de la Utrenie, Acatist și Sfânta Liturghie compuse de Petru
Lampadarie, Grigorie Protopsaltul, Konstantin Protopsaltul, Daniil Protopsaltul, Teodor
Ecdicul, Ioan Klada, Hurmuz Hartofilaxul. Textul cântărilor este în limba română și greacă
cu caractere chirilice și grecești, semiografia hrisantică. În cadrul manuscrisului Dumitru
Popovici se autodefinește ca fiind pisalt de strana mare513, cântăreț la strana mare514,
cantor515.
Pralea Ioniţă – dascăl de psaltichie, compozitor, poet, copist – sec. XVIII-XIX
Psalt, dascăl de psaltichie, poet şi compozitor, se naşte în comuna Vulcineţul-Răzeşi,

din judeţul Soroca, în anul 1769. Îşi face ucenicia la Mănăstirea Slatina, unde a îndeplinit
un timp funcţia de cântăreţ bisericesc. Se stabileşte apoi la Iaşi, unde îşi desfăşoară întreaga
sa activitate516.
Rămâne în memoria muzicală bucovineană, prin manuscrisul româno-grecesc nr.
576, compunere a lui Petru Lampadarie Peloponesiu, pe care Ioniţă îl scrie în anul 1810, la
Mănăstirea Slatina. Acest Antologhion, cu notaţie cucuzeliană de tranziţie spre cea
hrisantică şi text în greaca medievală şi română cu litere chirilice, se află acum în
Biblioteca Academiei Române517.
512
Vezi manuscrisul româno-grecesc Teodoreni nr. 412 – Antologhion, f. 5, f. 28v.
513
Vezi manuscrisul româno-grecesc Teodoreni nr. 412 – Antologhion, f. 4v.
514
Vezi manuscrisul româno-grecesc Teodoreni nr. 412 – Antologhion, f. 5.
515
Vezi manuscrisul româno-grecesc Teodoreni nr. 412 – Antologhion, f. 25v, 26v.
516
Gheorghe C. Ionescu, Muzica bizantină în România. Dicționar cronologic..., p. 72-73; Nicu Moldoveanu,
Muzica bisericească la români în secolul al XIX-lea (I), în „Glasul Bisericii”, XLI (1982), nr. 11-12, p. 912.
517
Sebastian Barbu Bucur, Cultura muzicală de tradiţie bizantină pe teritoriul României în secolul al XVIII-
lea şi începutul secolului al XIX-lea şi aportul original al culturii autohtone..., p. 119-120; Sebastian Barbu
Bucur, Manuscrise psaltice româneşti şi bilingve în notaţie cucuzeliană în marile biblioteci din România...,
p. 1031-1032; Gabriel Ştrembel, Catalogul manuscriselor româneşti, volumul I, Bucureşti, 1978, p. 145;
220
Samuil Ierodiaconul – cântăreț bisericesc, copist – sec. XIX
Vieţuitor al Mănăstirii Slatina din Bucovina, scrie în anul 1813 un Irmologhion

pentru strana mănăstirii. Manuscrisul se păstrează în Biblioteca Academiei Române din
Bucureşti, cota BAR, Ms. rom. 2641518.
Sinfora Monahia – cântăreț bisericesc, copist – sec. XIX
Monahia Sinfora copiază în anul 1849, manuscrisul românesc nr. 818 – Antologhion,
manuscris aflat în biblioteca mănăstirii Moldovița519. Sporadic apare şi mâna altui copist,
posibil să fie un anume Isaia cântăreț, menționat o singură dată în manuscris520. Conţine
cântări de la Vecernie, Utrenie, Acatist, Sfânta Liturghie compuse de Macarie
Ieromonahul, Anton Pann, Petru Lampadarie. Textul este în limba română cu caractere
chirilice. Semiografia folosită este cea hrisantică.
Sofron Sofica Sora – cântăreț bisericesc, copist – sec. XX
Sora Sofica Sofron, viețuitoare a Mănăstirii Agapia, începe în anul 1937 să copieze
un manuscris muzical pe care îl finalizează în anul 1940 la Mănăstirea Sucevița, unde se
mută între timp521. La alcătuirea manuscrisului românesc Sucevița nr. 1937 - Antologhion,
Sofica Sofrona fost ajutată de către Felicia Bulceag și Silvestra Sofițchi, probabil
viețuitoare ale Mănăstirii Sucevița522. Antologhionul cuprinde cântări de la Vecernie,
Utrenie și Sfânta Liturghie compuse de Ioan Zmeu, G. Claru, Memnon Salvan, Pr.
Nectarie, Dimitrie Suceveanu, Nifon Ploeșteanu, Iosif Naniescu, Hristofor Furcă, Anton
Pann, Nectarie Schimonahul. Textul manuscrisului este scris în limba română cu caractere
chirilice şi latine. Semiografia muzicală folosită în manuscris este cea hrisantică.
Manuscrisul se află in biblioteca mănăstirii Suceviţa in stare foarte bună.
518
Gheorghe C. Ionescu, Muzica bizantină în România. Dicționar cronologic..., p. 136; Gabriel Ştrembel,
Catalogul manuscriselor româneşti, volumul II, Bucureşti, 1989, p. 342. Pr. Dr. Florin Bucescu, Cântarea
psaltică în Manuscrisele Moldoveneşti din secolul al XIX-lea. Ghidul manuscriselor psaltice – Moldova,
secolul XIX, volumul II..., p. 591.
519
Manuscrisul românesc Moldovița nr. 818 – Antologhion, f. 3.
520
Manuscrisul românesc Moldovița nr. 818 – Antologhion, p. 281.
521
Manuscrisul românesc Sucevița nr. 1937 – Antologhion, f. 2, 213, 239.
522
Manuscrisul românesc Sucevița nr. 1937 – Antologhion, f. 97, f. 202v.
221
III.2.5. Cântăreți, dascăli de psaltichie, compozitori, copiști, pe care îi regăsim
în manuscrisele aflate în Bucovina523
Buliga Filaret Monahul – cântăreț bisericesc, copist – prima jumătate a sec. XX
Monahul Filaret Buliga, casier al Mănăstirii Neamț în vremea stăreției Prea

Cuviosului Protosinghel Daniil Ciubotaru524, alcătuiește în perioada 1920-1933 un
manuscris consistent, 518 pagini, cu textul cîntărilor în limba română, cu caractere chirilice
şi latine, semiografie hrisantică. Antologhionul, cuprinde cântări de la Vecernie, Utrenie,
Sfânta Liturghie şi cântări calofonice compuse de Dimitrie Suceveanu, Emanuel Zmeu,
Ioan Zmeu, Grigoriu Psaltul, Ghelasie Basarabeanul, Manolache Hristea, Ştefan Popescu,
Iosif Naniescu, Nectarie Protopsaltul Sfântului Munte, Varlaam Protosinghelul de la
Mănăstirea Ciolanu, Nae Georgescu, Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Ioan Popescu
Pasărea etc. Pentru a alcătui acest Antologhion, Monahul Filaret Buliga a depus un efort
considerabil deoarece, pe lângă cântările copiate de el din diferite manuscrise, a inserat o
serie de cântări, unele copiate, altele compuse, de către Ieromonahul Anania Mursă
Basarabean, Petrescu Emilian, Protosinghelul Teofan Anghel și Fr. Munteanu Neculai, pe
care a fost nevoit să-i plătească, în funcție de volumul de muncă al fiecăruia525.
Manuscrisul a fost copiat la Mănăstirea Neamț dar, în anumite împrejurări a ajuns la
Mănăstirea Sucevița unde se află și astăzi.
Dimitrie Ierodiacon – cântăreț bisericesc, copist – sec. XIX
Copist al manuscrisului românesc B II 11 – Antologhion, copiat în Bucureşti526 în

secolul al XIX-lea, adus apoi de către doctorul Paul Gotcu şi dăruit Mănăstirii Slatina în
anul 1949527, unde se păstrează până astăzi. Limba folosită în manuscris este limba română
cu caractere chirilice, semiografia hrisantică. Manuscrisul este un Antologhion, cuprinzănd
cântări de la Vecernie, Utrenie și Sfânta Liturghie, compuse de Macarie Ieromonahul,
Petru Lampadarie, Monahul Iosif de la Neamț, etc.
523
Chiar dacă practic melozii pe care îi vom menționa nu s-au născut, nici nu au activat în Bucovina, totuși,
având în vedere faptul că aceștia au copiat o parte din manuscrisele aflate în Bucovina, au compus o parte din
cântările regăsite în manuscrise dar mai ales pentru că nu sunt menționați în literatura de specialitate, am
considerat potrivit să inserăm acest subcapitol în lucrarea de față.
524
Manuscrisul românesc Sucevița nr. 1933 – Antologhion, f. 1.
525
Manuscrisul românesc Sucevița nr. 1933 – Antologhion, p. 518.
526
Manuscrisul românesc Slatina nr. B II 11 – Antologhion, f. 1-17.
527
Manuscrisul românesc Slatina nr. B II 11 – Antologhion, f. 33.
222
Dumitru Psalt – cântăreț bisericesc, copist – sec. XIX
Dumitru, psalt din Târgu Dorohoiului copiază în anul 1839528 manuscrisul româno-
grecesc nr. 422, aflat în biblioteca mănăstirii Teodoreni. Manuscrisul a fost copiat la
Dorohoi și a aparținut de-a lungul timpului mai multor persone: Cantoreanu Gheorghi,
Theodor de la Râșca, Părintele Caligraflie, Petru Sivischi529. Textul cântărilor este scris în
limbile română și greacă cu caractere chirilie şi greceşti, semiografie hrisantică.
Antologhionul cuprinde cântări de la Vecernie, Utrenie şi Sfânta Liturghie, compuse de Kir
Kalinicu, Hurmuz Hartofilaxul, Grigorie Lampadarie, Ioan Protopsaltul, Macarie
Ieromonahul, Petru Lampadarie, Daniil Protopsaltul, Iosif Monahul, Grigorie Protopsaltul,
Constantin Protopsaltul.
Furcă Hristofor – cântăreț bisericesc, compozitor – sec. XIX-XX
Cântăreț bisericesc și compozitor care a activat la sfârșitul secolului al XIX-lea și

începutul secolului XX. Compune o Doxologiei mare, în glasul II, doxologie pe care o
putem vedea în manuscrisul românesc Sucevița nr. 1937 – Antologhion530. Textul cântării
este în limba română cu caractere latine, semiografie hrisantică.
Georgescu Nae – cântăreț bisericesc, compozitor – sec. XIX-XX
Cântăreț bisericesc și compozitor care a a activat la sfârșitul secolului al XIX-lea și

începutul secolului XX, Nae Georgescu își înscrie numele printre psalții secolelor XIX-
XX, prin Axionul duminical Cuvine-se cu adevărat..., glasul I, pe care îl alcătuiește având
ca model forma melodică a Axionului Îngerul a strigat..., axion care se cântă la Învierea
Domnului, glasul I, compus de Macarie Ieromonahul. Textul axionului compus de Nae
Georgescu este în limba română cu caractere chirilice, semiografie hrisantică531.
528
Manuscrisul româno-grecesc Teodoreni nr. 422 – Antologhion, f. 191.
529
Manuscrisul româno-grecesc Teodoreni nr. 422 – Antologhion, f. 25, 140, 141, 172, 189v.
530
Vezi Manuscrisul românesc Sucevița nr. 1937 – Antologhion, f. 148.
531
Vezi Manuscrisul românesc Sucevița nr. 1933 – Antologhion, p. 206.
223
Ghelasie Monahul – cântăreț bisericesc, copist – sec. XIX
Cântăreț bisericesc și copist care alcătuieşte în anul 1838532 o Antologie de cântări cu

textul în limbile română şi greacă cu caractere chirilice şi greceşti, semiografie hrisantică.
Manuscrisul are 299 de pagini și cuprinde cântări de la Vecernie, Utrenie și Sfânta
Liturghie. Autorii cântărilor din manuscris sunt: Gheorghe Criteanul, Hurmuz Hartofilaxul,
Mihalache Protopsaltul, Petru Lampadarie, Grigorie Protopsaltul Țarigrădeanul. Este
posibil ca manuscrisul să fie copiat la Mănăstirea Cernica iar Ghelasie Monahul să fi fost
călugăr și cântăreț la această mănăstire533. Astăzi, manucrisul se păstrează în biblioteca
mănăstirii Moldoviţa.
Honciuc Ghenadie Arhidiaconul – cântăreț bisericesc, copist, compozitor – sec.

XX
Cântăreț bisericesc, copist, compozitor, copiază în anul 1947 la Mănăstirea Agafton,

un manuscris, de numai 40 de file, pentru Mănăstirea Sucevița534. Textul cântărilor este în
limba română cu caractere latine. Semiografia muzicală folosită în manuscris este cea
hrisantică. Antologhionul cuprinde cântări de la Vecernie, Utrenie și Sfânta Liturghie,
compuse de Arhid. Ghenadie Honciuc, Episcop Gheresim Safirin, Anton Pann, Filotei
Moroșanu. Cele mai multe din cântările manuscrisului sunt compuse de Arhidiaconul
Ghenadie Honciuc: Acum slobozeşte…, glasul VII; Răspunsuri mari, glasul VII și glasul V;
Cuvine–se cu adevărat..., axion, glasul I, II, V, VII; Cămara Ta…, glasul III; Cu trupul
adormind…, glasul III535. Manuscrisul se găseşte în biblioteca mănăstirii Suceviţa.
Ieronim Ierodiaconul – cântăreț bisericesc, copist – sec. XIX
Ierodiacon la Mănăstirea Neamț, copiază în anul 1863 un manuscris cu notație liniară

și text slavon. Manuscrisul slavon 414 – Irmologhion, a apartinut unui anume Paisie
532
533
534
535
Manuscrisul românesc Sucevița nr. 1947 – Antologhion, f. 2, 3, 12, 25, 28, 31, 34, 39, 40.
224
Sidorovici, care semnează pe prima şi ultima pagină a manuscrisului536. Manuscrisul se
pastrează în biblioteca Mănăstirii Suceviţa.
Neculai Psalt – cântăreț bisericesc, compozitor – sec. XIX
Psalt, compozitor, care a activat în secolul al XIX-lea. Printre manuscrisele de la

Mănăstirea Teodoreni găsim trei din compozițiile sale. Astfel în manuscrisul româno-
grecesc Teodoreni nr. 424, găsim un Axion duminical pe glasul glasul VI, cu textul în
limba greacă, Melos a lui Gheorghe Lesviu didascălu şi a lui Grigoriu, alcătuit pe sistima
noao de Neculai Psalt537. În manuscrisul româno-grecesc Teodoreni nr. 419 găsim două
heruvice, unul în glasul II și unul în glasul III, cu text în limba română, caractere chirilice
și semiografie hrisantică, compuse de Neculau538, care presupunem că este aceeași
persoană cu Neculai Psalt.
Salvan Memnon – cântăreț bisericesc, compozitor – sec. XIX-XX
Cântăreț bisericesc și compozitor care a a activat la sfârșitul secolului al XIX-lea și

începutul secolului XX, Memnon Salvan își înscrie numele printre psalții secolelor XIX-
XX, prin Răspunsurile mari, glasul I, cu text în limba română cu caractere latine,
semiografie hrisantică539, pe care le găsim în manuscrisul românesc Sucevița nr. 1937540.
Teofan Cântăreţul – cântăreț bisericesc, copist – sec. XIX
Monah și cântăreț la Mănăstirea Căldărușani, copiază în anul 1838 manuscrisul

românesc Moldovița nr. 817 – Horologhion541. Textul manuscrisului este scris în limba
română cu caractere chirilice, semiografia muzicală utilizată în manuscris este cea
hrisantică. Horologhionul cuprinde cântări de la Slujba Ceasurilor la Praznicele Nașterii și
Botezului Domnului și Catavasiile de la Duminica Floriilor, majoritatea compuse de
același autor, anume, Macarie Ieromonahul, în anul 1832 la mănăstirea Neamț. Câteva din
536
353.
537
538
Manuscrisul româno-grecesc Teodoreni nr. 419 – Antologhion, f. 42, 44.
539
Manuscrisul românesc Sucevița nr. 1933 – Antologhion, p. 206.
540
541
Manuscrisul românesc Moldovița nr. 817 – Horologhion, f. 1v.
225
cântările manuscrisului sunt compuse de Gherman Neon Patron Arhiereul 542. Manuscrisul
se găseşte în muzeul mănăstirii Moldoviţa.
După cum am putut vedea în paginile anterioare, învățământul teologic și în cadrul
acestuia, învățământul muzical bisericesc din Bucovina, chiar în această perioadă de
încercări ale istoriei, a reușit să se desfășoare în condiții satisfăcătoare. Cu siguranță nu
avem manifestări și mai ales rezultate de amvergura celor de la vestita Școală muzicală de
la Putna din secolul al XVI-lea dar, având în vedere contextul istoric putem spune că
muzica bisericească din Bucovina în această perioadă a avut chiar un parcurs prolific.
Academia duhovnicească de la Putna, condusă de arhimandritul Vartolomeu Măzăreanul,
Școala clericală de la Suceava, aflată sub conducerea arhidiaconului sârb Daniil Vlahovici,
mutată mai târziu la Cernăuți, Institutul Teologic de la Cernăuți cu Seminarul clerical din
cadrul acestuia și în cele din urmă renumita Facultate de Teologie de la Cernăuți sunt
școlile la care tinerii din Bucovina și din ținuturile limitrofe, care doreau să devină preoți
sau să slujească biserica sub diferitre forme, au avut posibilitatea să se pregătească.
Sufletul acestor instituții au fost însă oamenii, iar pentru predarea disciplinelor
teologice și în cazul nostru a muzicii bisericești, Dumnezeu a rânduit oameni de aur.
Mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici, dedicatul Părinte profesor Isidor Vorobchievici,
Arhidiaconul Mihai Ursuleac, profesor de muzică cu o voce baritonală memorabiliă,
ceilalți dascăli de psaltichie, cântăreți bisericești, compozitori sau copiști din Bucovina sau
care au contribuit sub diferite forme la dezvoltarea muzicii bisericești de aici pe care i-am
amintit în paginile anterioare sau care au rămas anonimi, sunt cei care prin manualele
alcătuite de ei, prin Psaltichiile bisericești pe care le-au tipărit, prin manuscrisele pe care
le-au copiat, prin cântările pe care le-au compus, prin efortul lor susținut, fizic, material sau
intelectual, au reușit, în vremuri de cumpănă, să păstreze sub o anumită formă iar pe
alocuri să îmbogățească, tezaurul muzical de tradiție bizantină moștenit de la înaintași fapt
pentru care posteritatea are datoria morală de a le mulțumi.
542
Manuscrisul românesc Moldovița nr. 817 – Horologhion, f. 12v, 13, 14, 15.
226
IV. Cântarea corală bisericească din Bucovina în secolul al XIX-lea și
prima jumătate a secolului XX
În România, muzica bisericească corală, pătrunde relativ târziu şi anume, pe la

mijlocul secolului al XIX-lea543. În acest secol, după cum spunea părintele Nicu
Moldoveanu, s-a acumulat în biserică, pe linie muzicală, tot ce se putea acumula, pentru ca
în secolul XX să vină o epocă de sinteză a tot ce-i mai frumos, mai echilibrat, mai clar, mai
accesibil544.
Din cauza tradiţiei muzicale monodice din cadrul bisericilor din ţara noastră,
asimilarea cântării corale s-a făcut mai greu la început, dar treptat, aceasta a câştigat teren,
reuşind să pătrundă în cultul bisericii alături de cântarea omofonă. Astfel, primele
organizaţii corale, precum Aşezământul Choral, înfiinţat pe lângă Biserica Domnească de
la Curtea Veche din București, de către arhimandritul Visarion, în jurul anului 1842; Corul
de la Biserica Creţulescu din Bucureşti, condus de Anton Pann, 1848; Corul Seminarului
din Socola, condus de profesorul Alexandru Petrino 1844-1848; Corul învăţătorului Ghina
de la Lugoj, 1840; Corul de la Cluj înființat în anul 1850; Corul Conservatorului din
Bucureşti, condus de Grigore Manciu, 1864545; au reprezentat nucleul muzicii corale
bisericeşti, care odată cu trecerea timpului s-a dezvoltat considerabil, ajungând astăzi să
ocupe un rol important în cadrul cultului liturgic.
Pătrunderea muzicii corale în biserică a fost facilitată și de orientarea și preferințele
cultural-religioase ale domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care prin decretul domnesc nr.
101/18 ianuarie 1865, stabilește introducerea corurilor vocale în biserici 546. În acest sens
profesorul Ioan Cartu este numit conducător al corurilor religioase din București și
desemnat pentru instruirea cântăreților bisericești și îndemnarea acestora pentu a organiza
543
Avem totuşi anumite date referitoare la o activitate corală mai precoce în ţara noastră, anume un Kyrie
eleison din secolul al XVIII-lea, aflat în ms. gr. 362 de la BAR – Filiala Cluj, armonizat pentru cor mixt,
semnalat de Gheorghe Ciobanu. Vezi Gheorghe Ciobanu, Studii de Etnomuzicologie și Bizantinologie,
volumul I..., p. 402-440. De asemenea se presupune că ar fi existat o activitate corală la Mănăstirea Neamţ,
între anii 1782-1860, în vremea stareţului Paisie Velicicovski.
544
Diac. Conf. Dr. Nicu Moldoveanu, Muzica bisericească la români în secolul al XIX-lea (II), în „Glasul
Bisericii”, XLII (1983), nr. 9-12, p. 624.
545
Drd. Nicu Moldoveanu, Cântarea corală în Biserica Ortodoxă Română de la pătrunderea ei în cultul
divin până la sfârşitul secolului al XIX-lea, în „Studii Teologice”, XIX (1967), nr. 7-8, p. 504-505; Pr. Conf.
Dr. Vasile Stanciu, Muzica bisericească corală din Transilvania, volumul I, Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca, 2001, p. 14.
546
Octavian Lazăr Cosma, Hronicul muzicii româneşti, volumul IV, Editura Muzicală, Bucureşti, 1976, p.
183.
227
coruri sau grupuri corale, la bisericile la care își desfășurau activitatea547. Aceste hotărâri
au stârnit nemulțumiri în rândul cântăreților, protopsalților și chiar în rândul ierarhilor, care
nu doreau înlocuirea muzicii bisericești de tradiție bizantină cu o muzică „străină”,
fastuoasă și modernistă548.
Dacă la început, muzica corală bisericească de pe meleaguri româneşti, din cauza
influenţelor germane, italiene şi ruseşti, avea un vădit caracter laic, nepotrivit duhului
ortodox, cu timpul, acest lucru s-a schimbat prin armonizarea cântărilor psaltice creându-se
un curent tradiţional, care „a promovat autenticele coordonate ale unei străvechi culturi
muzicale ce a avut la bază cântecul de strană cu un aspect modal şi altă organizare ritmică
faţă de melosul occidental”549 ceea ce a determinat o coexistență fericită a celor două
sisteme, psaltic monodic și armonic-coral550, coexistență care părea, la un moment dat,
imposibilă. Acest curent tradițional în muzica bisericească corală românească s-a realizat
datorită unor compozitori inspirați: Dimitrie Georgescu Chiriac, Gheorghe Cucu, Ioan D.
Chirescu, Sabin Drăgoi, Paul Constantinescu, Ion Popescu Runcu, Nicolae Lungu, Nicu
Moldoveanu, Constantin Drăgușin, Ioan Brie, Vasile Stanciu etc., care în lucrările lor au
realizat o sinteză între melodia psaltică tradițională și limbajul armonic coral.
În Bucovina, muzica corală bisericească cunoaşte o dezvoltare deosebită, în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, prin activitatea unor muzicieni
de seamă, precum Carol Miculi, Isidor Vorobchievici, Eusebie Mandicevski, Gheorghe
Mandicevski, Ciprian Porumbescu etc. Aceştia şi-au manifestat activitatea muzicală în
cadrul unor Societăţi Culturale precum Arboroasa, Armonia, Academia Ortodoxă și altele,
reuşind prin activitatea componistică, dirijorală didactică şi pedagogică să ridice muzica
corală bisericească din Bucovina pe cele mai înalte culmi.
547
Elisabeta Dolinescu, Mihail Gr. Poslușnicu – Viața și opera, Editura Muzicală, București, 1984, p. 182-
184.
548
Gheorghe C. Ionescu, Ioan Cartu - omul și opera, în „Studii de muzicologie”, volumul XIX, Editura
Muzicală, București, 1985, p. 241.
549
Doru Popovici, Muzica corală românească, Bucureşti, 1966, p. 339.
550
Pr. Conf. Dr. Nicu Moldoveanu, Afirmarea muzicii românești în vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza
(1859-1866), în „Biserica Ortodoxă Română”, CIX (1991), nr. 4-6, p. 127-128.
228
IV.1. Personalități de seamă compozitori dirijori
IV.1.1. Carol Miculi
S-a născut la 20 octombrie 1821 în Cernăuţi unde își face și primele studii. Din
proprie inițiativă sau îndrumat de cei apropiați, în anul 1839 se înscrie la Facultatea de
medicină din Viena dar, după numai doi ani, pasiunea sa pentru muzică îl face să
abandoneze medicina și să se dedice în întregime muzicii. Studiile muzicale le face la
Paris, între anii 1844-1847, având profesori renumiţi precum: Frédéric Chopin la pian
Hènri Reber la armonie şi contrapunct551.
După terminarea studiilor se întoarce în Cernăuți, fiind profesor de pian până în anul
1857. Mânat de dragostea sa pentru folclorul românesc, în anul 1850 întreprinde o călătorie
în Principatele Române unde alături de lautari vestiţi din Iaşi şi Bucureşti alcătuieşte
colecţia sa de cântece care cuprinde 48 de arii naţionale româneşti: doine, hore, cântece de
lume, cântece haiduceşti552. Datorită cunoștințelor sale muzicale deosebite dar și abilităților
sale practice în acest sens, devine dirijor al Societăţii Muzicale din Lemberg, 1858-1870,
profesor de pian şi director al Conservatorului din Lemberg, 1858-1888, profesor de pian
1888-1897553. Moare la 23 mai 1897 la Lemberg.
Creaţia lui Carol Miculi este variată. A scris muzică de teatru, muzică vocal
simfonică, muzică instrumentală, muzică corală, lucrări pentru voce şi pian, o lucrare
didactică rămasă în manuscris. Alături de acestea, a fost un pasionat culegător de folclor,
înnobilând muzica populară şi integrând-o în circuitul european.
La dezvoltarea muzicii bisericeşti corale din Bucovina, Carol Miculi contribuie prin
Liturghia pentru cor mixt şi solişti, care a fost cântată în anul 1864, la Cernăuţi, cu ocazia
sfinţirii Catedralei Ortodoxe. În cadrul acestei lucrări se remarcă măiestria conducerii
vocilor, sobrietatea expresiei, corespondenţa dintre muzică şi text, dar se simte o puternică
influenţă laică occidentală, nepotrivită întru totul cu tradiţia cultică orientală. O altă lucrare
religioasă este Veni Creator, pentru cor mixt şi orgă554.
Muzician renumit, prieten al familiei Porumbescu şi al familiei Hurmuzachi, apreciat
de personalităţi ale muzicii corale europene precum Chopin şi Liszt, Carol Miculi este unul
dintre cei mai mari muzicieni bucovineni, care şi-a adus aportul său şi în cadrul muzicii
551
Octavian Lazăr Cosma, Hronicul muzicii româneşti, volumul III..., p. 212.
552
Vasile Juravle, Muzica religioasă din Bucovina în secolele XVIII-XIX..., p. 390.
553
Emil Satco, Muzica în Bucovina. Ghid…, p. 35.
554
Drd. Nicu Moldoveanu, Cântarea corală în Biserica Ortodoxă Română de la pătrunderea ei în cultul
divin până la sfârşitul secolului al XIX-lea..., p. 508.
229
corale bisericeşti prin compoziţiile sale, care marchează o primă etapă a influenţelor
muzicii occidentale asupra muzicii corale bisericești din în ţara noastră.
IV.1.2. Isidor Vorobchievici
S-a născut la Cernăuţi pe data de 18 mai 1836. De mic copil avea să cunoască
vitregiile vieţii, deoarece la 7 noiembrie 1839 moare mama sa Elisabeta iar la 12 iunie
1845 moare tatăl său Ioan Vorobchievici. Tânărul Isidor, împreună cu fraţii săi orfani, este
crescut de bunicii Mihail şi Paraschiva Vorobchievici. Înclinaţiile sale muzicale sunt
remarcate şi sprijinite de bunica sa, care iubea cultura, în special muzica. Astfel, la numai
cinci ani, Isidor învăţase să cânte la vioară555.
Îşi începe studiile în anul 1847 la Cernăuţi, urmând mai întâi clasele primare iar apoi
Gimnaziul superior. Între anii 1856-1861 urmează cursurile Seminarului Teologic din
Cernăuţi. Aici îl are ca profesor de muzică pe Ştefan Nosievici, care, fiind un pasionat al
muzicii corale, îi permite lui Isidor să-şi manifeste talentul său dirijoral şi componistic.
La 4 iunie 1861 se căsătoreşte şi este hirotonit preot pe seama parohiei Davideni iar
în anul 1865 este numit paroh la Ruşii Moldoviţei, în apropiere de Câmpulung
Moldovenesc. Aici rămâne până în anul 1867, când dragostea sa pentru muzică îl
determină să renunţe la parohie și să plece la Viena pentru a urma cursurile Academiei e
Muzică „Akademie für Musik und darstelende Kunst”. Aici studiază armonia şi
contrapunctul cu Franz Krenn iar muzica greco-orientală şi dirijatul coral cu Benedict
Randhartinger556. În biblioteca academiei, Părintele Isidor consultă cele mai vechi tratate
muzicale ale unor muzicieni consacraţi: Quido d' Arezzo, Quillaum Dufay, Marchettius de
Padna, H. Gloreamus, Giuseppe Zarlino, Giovani Palestrina, Ludovico Viadona de
Mantua, Michael Praetorius, Benedict Randhartinger, Benedict Widmann etc. În urma
acestor lecturi scrie primul tratat de armonie în limba română intitulat „Manual de armonia
musicale”, publicat la Viena în anul 1869.
După absolvirea Academiei de Muzică din Viena, Isidor Vorobchievici se întoarce în
Cernăuţi, fiind numit, în anul 1869, profesor de muzică şi cântare corală la Seminarul
Teologic, Şcoala de cântăreţi bisericeşti, Şcoala normală de învăţători şi învăţătoare,
Şcoala reală superioară şi Gimnaziul Superior. La catedră avea darul de a insufla pasiunea
pentru muzică şi elevilor săi, ceea ce i-a determinat pe mulţi dintre aceştia să îmbrăţişeze o
555
556
230
carieră muzicală. Dintre elevii săi iluştrii amintim pe Ciprian Porumbescu, Eusebie
Mandicevschi, Tudor Flondor, Gheorghe Mandicevschi, Mihai Ursuleac etc557. Moare la
Cernăuți pe data de 18 septembrie 1903.
Opera sa este complexă, cuprinzând muzică vocală, muzică corală, lucrări didactice,
cea mai importantă fiind „Manualul de armonie”, tipărit la Viena, în anul 1869, deoarece
este prima lucrare de acest gen din ţara noastră558.
Creaţia coral bisericească a lui Isidor Vorobchievici este numeroasă: Imnele Sfintei
Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur, pentru cor bărbătesc, Viena, 1869; Liturghia
Sfântului Ioan Gură de Aur, pentru trei voci egale, 1881; Liturghia Sfântului Ioan
Hrisostom, Viena, 1887; Cântări liturgice, 1890; Ţie se cuvine cântare Dumnezeule, cor
bărbătesc; O, prea Sfântă, cor bărbătesc, Sibiu, 1899; Imn către Maica Domnului, cor mixt
pentru 8 voci; Cântecul lui Noe, cor bărbătesc559. La acestea se adaugă o serie de lucrări
nepublicate din colecţia lui Ion Vicoveanu: 24 Cântări liturgice pentru cor bărbătesc, mixt
şi voci egale; 15 Psalmi pentru cor bărbătesc şi mixt; Cântec funebral la înmormântarea
profesorului Isidor Onciul, 1897560.
În compozițiile coral bisericești, părintele Isidor Vorobchievici mânuieşte o polifonie
densă şi expresivă dialogând frecvent “Solo” şi “Tutti”561. Lucrările sale vădesc un
specialist în armonia muzicală, fiind bine închegate şi temeinic alcătuite, totuşi în cadrul
acestora se simte o accentuată influenţă a romantismului german şi a renaşterii italiene, cu
care autorul a intrat în contact, în timpul studiilor vieneze, din această cauză ele nu
corespund întru totul spiritului cântării tradiţionale ortodoxe.
IV.1.3. Ciprian Porumbescu
Se naşte în satul Şipotele Sucevei în 14 octombrie 1853 şi pleacă din această viață
mult prea devreme, stingându-se în comuna Stupca la 6 iunie 1883, comună care azi îi
portă numele. A fost reprezentantul mediului cultural din casele preoţilor bucovineni,
printre care strălucea tatăl său Iraclie. Acesta împreună cu soţia sa Emilia au avut nouă
copii, dar au rămas doar cu trei: Ştefan, Ciprian şi Mărioara, care a fost profesoară de pian
la Buzău şi Bucureşti, ceilalți șase murind de tineri, înainte să împlinească vârsta de 10 ani.
557
558
559
Viorel Cosma, Muzicieni români. Lexicon, Editura Muzicală a Uniunii compozitorilor, București, 1970, p.
460; Gheorghe C. Ionescu, Muzica bizantină în România. Dicționar cronologic..., p. 203.
560
Vezi Fondul de carte Ioan Vicoveanu, în Biblioteca Complexului Muzeal Bucovina din Suceava.
561
Pr. prof. dr. Nicu Moldoveanu, pr. prof. dr. Nicolae Necula, pr. prof. dr. Vasile Stanciu, arhid. prof. dr.
Sebastian Barbu-Bucur Dicţionar de muzică bisericească românească..., p. 861.
231
Începe să studieze muzica încă din anul 1859, cu Carol Miculi, care îi predă primele
noţiuni de teorie şi solfegiu562. Între anii 1860-1863 se înscrie la Şcoala poporală din
Ilişeşti, unde Simon Maier îl iniţiază în tainele viorii. La Gimnaziul superior din Suceava
(1863-1869) studiază cu Ştefan Nosievici teorie şi solfegiu, cor şi armonie, iar în particular
(1869-1873) continuă studiile de vioară cu Anton Valentin şi C. Schlötzer563.
Fiind admis, în toamna anului 1873, la Institutul Teologic din Cernăuţi, Ciprian îl
cunoaşte pe preotul profesor Isidor Vorobchievici, cel care îl va încuraja cu o deosebită
dragoste în cariera sa, ajutându-l să aprofundeze cunoştinţele de armonie, cor, compoziţie,
dirijat, încredințându-i postul de dirijor al corurilor Societăţii Arboroasa din Cernăuţi
(1875-1877), şi recomandându-l Mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici pentru
obţinerea unei burse de studii superioare la Viena564. Astfel, între anii 1879-1881 îşi
perfecţionează cunoştinţele muzicale la „Akademie für Musik und darstellende Kunst” din
Viena, cu profesorii Anton Bruckner (armonie), Louis Schlosser (compoziţie, violină,
contrabas) şi Franz Krenn (ansamblu şi dirijat coral). Frecventează cursurile facultăţilor de
filosofie din Cernăuţi (1878-1879) şi Viena (1879-1881), în perioada studiilor vieneze
dirijând corul „România Jună”. Pentru studenții din această corală, Ciprian Porumbescu
alcătuiește o „Colecţiune de cântece sociale româneşti”, publicată la Viena în anul 1880,
colecțiune constituită din colinde, doine şi balade culese de la Ilinca Ţiganca, o vestită
purtătoare de folclor din Bucovina.
Întors în ţară, Ciprian Porumbescu activează ca profesor de muzică la Gimnaziul
Românesc şi Şcoala comercială şi reală din Braşov între anii 1881-1882. Tot în această
perioadă va dirija Corul reuniunii române de gimnastică şi cântări şi Corul bisericii Sfântul
Nicolae din Şcheii Brașovului565.
Din păcate, boala de piept pe care o contactase în închisoare566, îl sapă nemilos,
obligându-l să meargă în Italia pentru tratament. Stabilit la Nervi, pe coasta Mediteranei,
562
Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, volumul VIII (P-S), Editura Muzicală, Bucureşti, 2005,
p. 120.
563
Vasile Juravle, Muzica religioasă din Bucovina în secolele XVIII-XIX..., p. 393.
564
Petru Rezuş, Anii de studenţie ai lui Ciprian Porumbescu. Contribuţii biografice..., p. 106.
565
Paul Leu, Documente şi mărturii despre Ciprian Porumbescu, în „Cronica”, VI (1971), nr. 3, p. 4.
566
La 10 decembrie 1875, pe când era student la Institutul Teologic din Cernăuţi, Ciprian Porumbescu pune
bazele Societăţii Aboroasa în cadrul căreia alcătuieşte un cor bărbătesc format din studenţi. În 15 noiembrie
1877, Ciprian, în calitate de preşedinte al societăţii, împreună cu membrii conducători ai acesteia sunt arestaţi
şi condamnaţi, Arboroasa fiind practic desfiinţată. După 6 săptămâni de detenţie este judecat şi achitat, în
această perioadă contactând boala din cauza căreia moare. Vezi Paul Leu, Grigore Foit, Ciprian Porumbescu.
Documente şi mărturii, Muzeul Judeţean Suceava, Suceava, 1971; Valeriu Branişte, Ciprian Porumbescu.
Schiţă monografică, Lugoj, 1908; George Breazul, Pagini din istoria muzicii româneşti, volumul I, Editura
Muzicală, Bucureşti, 1966, p. 298-334.
232
Ciprian dă semne de însănătoşire. În primăvară anului 1883, contrar sfatului medicilor,
revine la Stupca, unde, după o grea suferinţă de trei luni, moare.
Creaţia lui Ciprian Porumbescu abordează teme şi genuri diferite: muzică de
ansamblu vocal laic, religios, muzică instrumentală de solo, duete, terţete, cvartete şi
orchestră, gavote, valsuri, polci, mazurci, galopuri, cadriluri, rapsodii, variaţiuni şi studii
pentru pain. Cea mai importantă parte din creaţia lui, o reprezintă totuși corurile, ele
cântând dragostea de patrie, bucuria tinereţii, a muncii în mijlocul naturii şi a satului
românesc.
Creaţia lui Ciprian Porumbescu este impresionantă, ea este alcătuită din peste 300 de
lucrări, multe aflate încă în manuscris, dintre care peste 200 de piese corale. Referitor la
aceasta, Zeno Vacea spunea: „În istoria muzicii româneşti, însemnătatea creaţiei lui
Ciprian Porumbescu constă nu atât în valoarea muzicală intrinsecă a compoziţiilor sale, cât
mai ales în rolul şi forţa lor agitatorică. Însuşirea cea mai caracteristică a muzicii lui
Porumbescu este marea ei melodicitate. Sub acest aspect, Porumbescu nu este întrecut de
nici un alt compozitor al nostru din secolul XIX”567.
La dezvoltarea muzicii corale bisericeşti din Bucovina, Ciprian Porumbescu
contribuie printr-un număr impresionant de compoziţii corale: Liturghia Sfântului Ioan
Gură de Aur în La major pentru cor bărbătesc, 1874; Liturghia tradiţională a Sfântului
Ioan Gură de Aur în Do major pentru cor bărbătesc, 1875; Liturghia Sfântului Grigorie
pentru cor bărbătesc 1875; Liturghia Sfântului Vasile, 1875; Christos au înviat, cor
bărbătesc, 1875; Adusu-mi-am aminte, în Re minor, lucrare tipărită la Cluj-Napoca, în anul
1933 la 50 de ani de la moartea lui Ciprian Porumbescu şi aranjată pentru cor mixt de
Aurel Isar; Cu credinţă gustaţi, cor bărbătesc, 1975; Cinei Tale cea de taină, heruvic
pentru cor bărbătesc, 1875; Să tacă tot trupul, heruvic pentru cor bărbătesc, 1875; Acum
puterile îngereşti, 1875; Cu credinţă gustaţi, 1875; Condacul Maicii Domnului, cor
bărbătesc, 1876; Cade-se cu adevărat, cor bărbătesc, 1876; Lăudaţi pre Domnul, cor
bărbătesc, 1876; Altarul Mănăstirii Putna, cor bărbătesc cu pian şi orchestră, 1877; Tatăl
nostru, cor bărbătesc, 1879; Liturghie pentru slujba postului mare, cor bărbătesc, 1879;
Axion la Rusalii, în Do minor şi Mi major, pentru cor bărbătesc, 1882; Axion la Florii, în
Sol major, pentru cor bărbătesc, 1882; Ridicat-am ochii mei, psalm pentru cor bărbătesc,
1882; Priceasnă de Paşti – Cu trupul lui Hristos... în Sol major, Braşov, 1882; Antifon
567
Zeno Vancea, Creaţia muzicală românească. Secolele XIX-XX, volumul I, Editura Muzicală, Bucureşti,
1980, p. 158.
233
pentru Sâmbăta Paștilor; Doamne strigat-am; Prohodul Domnului568; Împărate ceresc;
Psalmii 88, 95, 100, 149; etc.569.
Ciprian Porumbescu a mai compus şi piese cu caracter religios pentru elevi și la
momente festive: Rugăciune înainte de şcoală (înainte de începerea cursurilor), Rugăciune
după şcoală (la sfârşitul orelor), Imn festiv închinat lui Teoctist Blajevici la 23 mai 1877,
în Cernăuţi, Imn de urare, pentru cor mixt, compus la 8 martie 1880 la Viena570. Lucrările
religioase ale lui Ciprian Porumbescu s-au păstrat fie publicate fie în manuscris. Cele mai
multe dintre ele se află la Complexul Muzeal Bucovina din Suceava, în fondul de carte
Ioan Vicoveanu și la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj-Napoca. De asemenea atât
în Suceava cât și la Cluj-Napoca, în anul 1933, s-au organizat diferite manifestări cu ocazia
împlinirii a 50 de ani de la moartea lui Ciprian Porumbescu, publicându-se o parte din
lucrările tânărului muzician571.
Lucrările religioase ale lui Ciprian Porumbescu sunt de o inspiraţie incontestabilă,
dintre ele, Adusu-mi-am aminte, Prohodul Domnului şi Tatăl nostru fiind cele mai
cunoscute. Cu toate acestea ele conțin foarte puţine elemente ale cântării de strană din
Biserica Ortodoxă, predominând elementele muzicale romantice de influenţă italiană şi
germană. Compoziţiile sale religioase, în general, se remarcă prin excelenta lor inspiraţie
melodică, precum şi prin admirabilul simţ al formei şi al echilibrului572.
Compozitor, dirijor, violonist, pianist, poet573, om politic, pedagog, Ciprian
Porumbescu este personajul genial din Bucovina secolului al XIX-lea, pe care boala l-a
răpus prea devreme, curmând aripile unui şoim, care abia începea să zboare şi care mai
avea multe de dăruit semenilor.
568
Vezi anexa 56.
569
Gheorghe C. Ionescu, Muzica bizantină în România. Dicționar cronologic..., p. 254; Viorel Cosma,
Muzicieni din România. Lexicon, volumul VIII (P-S)..., p. 123-124; Octavian Lazăr Cosma, Hronicul muzicii
româneşti, volumul IV..., p. 118-121.
570
464.
571
572
Diac. Conf. Dr. Nicu Moldoveanu, Muzica bisericească la români în secolul al XIX-lea (II)..., p. 619; Pr.
prof. dr. Nicu Moldoveanu, Istoria muzicii bisericeşti la români..., p. 254; Diac. Conf. Dr. Nicu Moldoveanu,
Compozitorul Ciprian Porumbescu, la 100 de ani de la moartea sa, în „Studii Teologice”, XXXV (1983), nr.
7-8, p. 586-596;
573
Pe piatra funerară ce străjuiește mormântul său de la Stupca, sunt inscripționate versurile compuse de el:
Iar cînd fraților m-oi duce / De la voi și am să mor, / Pe mormânt atunci să-mi puneți / Mândrul nostru
tricolor.
234
IV.1.4. Victor Vasilescu
Se naşte la 2 noiembrie 1856 în comuna Solca, judeţul Suceava, primind numele de

Victor Vasilovschi. Acest nume îl poartă până în anul 1919, când prin hotărârea
Guvernului Bucovinei din data de 17 aprilie 1919 i se schimbă numele din Vasilovschi,
cum se numea până atunci în Vasilescu574.
Tatăl său, cantorul bisericesc Casian Vasiloschi, este primul său dascăl, care îl
inițiază pe tânărul Victor în tainele muzicii sacre și profane. Plecând din casa părintească,
își continuă studiile muzicale cu distinsul profesor Ştefan Nosievici de la Suceava iar mai
târziu, în timpul studenţiei la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Cernăuți575,
cu diferiți profesori din spațiul universitar cernăuțean.
Pasiunea pentru muzică îl determină să se infiltreze în mediile academice unde se
practica muzica, în acest context presupunem că l-a cunoscut pe Ciprian Porumbescu. Este
dirijor adjunct al corului Societăţii „Arboroasa” (1876-1877) al Societăţii „Junimea”
(1878-1887) al Societăţii „Armonia” din Cernăuţi (1881-1910), dirijor şi fondator al
Societăţii Cantorilor din Bucovina, intitulată „Lumina”, dirijor și cântăreț în corala
„Rarăul” din Câmpulung-Moldovenesc în perioada 1891-1916576.
Opera sa este alcătuită din aproximativ 140 de lucrări corale, originale sau prelucrări
folclorice. Creaţia religioasă este alcătuită din Liturghia în La major pentru cor bărbătesc
având titlul original Răspunsuri la Sfânta Liturghie compuse de Victor Vasilescu, Liturghia
pentru cor mixt, Ridicat-am ochii mei la cer, pentru cor mixt şi Psalmul 120 pentru cor
bărbătesc577. Prin aceste compoziţii religioase, în cadrul cărora autorul păstrează o oarecare
nuanţă a cântării de strană predominată de pasajele influenţate de creaţiile occidentale,
Victor Vasilescu aduce aportul său la dezvoltarea muzicii corale bisericeşti din Bucovina.
Trece la cele veșnice pe când se afla în Cernăuți, la 26 februarie 1938.
574
Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, volumul IX (Ş-Z)..., p. 189; Pr. prof. dr. Nicu
Moldoveanu, pr. prof. dr. Nicolae Necula, pr. prof. dr. Vasile Stanciu, arhid. prof. dr. Sebastian Barbu-Bucur,
Dicţionar de muzică bisericească românească..., p. 844.
575
Iosif Sava, Luminiţa Vartolomei, Dicţionar de muzică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1979, p. 211.
576
Serafim Buzilă, Enciclopedia interpreţilor din Moldova..., p. 453; Ion Vicoveanu, Victor Vasilescu,
compozitor român, Suceava, 1956. Manuscris, care se păstrează la Complexul Muzeal Bucovina din Suceava,
fondul de carte Ioan Vicoveanu.
577
Liviu Rusu, Muzica în Bucovina, în P. Niţulescu, Muzica românească de azi, Editura Marvan, Bucureşti,
1939, p. 814.
235
IV.1.5. Eusebie Mandicevschi
Fiu al preotului Vasile Mandicevschi, originar din Băhrinești-Rădăuți, Eusebie

Mandicevschi s-a născut la 18 august 1857 în localitatea Molodia, lângă Cernăuţi şi a murit
la 13 iulie 1929, în localitatea Sulz, în apropiere de Viena578.
Studiile muzicale le-a început din copilărie cu mama sa, pianista Veronica Popovici
Mandicevski, continuându-le cu Isidor Vorobchievici, cu unchiul său Eusebie Popovici și
cu profesorul Joseph Vincent de la Societatea Filarmonică din Cernăuţi, studiind vioara,
armonia şi contrapunctul (1872-1875)579.
În anul 1875 primește din partea Ministerului austriac pentru Culte, o bursă de studii,
în urma căreia pleacă la Viena pentru a studia literatura germană, istoria artei și muzica. În
detrimentul studiilor filologice, preferă cariera muzicală fapt pentru care între anii 1875-
1880 pune un accent deosebit pe aprofundarea studiilor muzicale. Studiază cu profesori de
prestigiu: Gustav Nottebohn (teorie solfegiu, contrapunct şi compoziţie), Robert Fuchs
(compoziţie), Eduard Hanslick (muzicologie, estetică muzicală, istoria muzicii) şi Carol
Goldmark (compoziţie)580.
De-a lungul timpului a dirijat mai multe coruri: „Wiener Sing-Akademie” (1881-
1882), „Faber Chor” (1882-1892), „Hornbostel-Chor” şi „Miksch-Chor”(1892-1895),
„Kapelwisel-Chor” şi corul feminin „Eusebie Mandicevschi” din Viena (1901-1921), în
care cânta și soția sa. A fost arhivar muzical la „Gesellschaft der Musik-freude” din Viena
(1887-1929), dirijând şi orchestra acestei instituţii (1892-1896). Ajunge profesor la cel mai
înalt aşezământ de cultură muzicală din Austria: „Akademie für Musik und darstellende
Kunst” din Viena. Aici, între anii 1896-1921, predă teoria și istoria muzicii, armonie
clasică și compoziție. Printre elevii săi se numără: Hans Gal, Carol Prohak, Heirinch
Rietsch, iar dintre elevii români amintim pe Ioan Scărlătescu, Gheorghe Mandicevschi,
Ecaterina și Virginia Mandicevschi, Mihai Ursuleac și Marţian Negrea. Din anul 1887,
până la moartea sa, a lucrat ca bibliotecar muzical la „Asociația prietenilor muzicii” din
Viena581.
Activitatea muzicală a lui Eusebie Mandicevschi este impresionantă desfăşurându-se
pe diverse paliere: muzicolog, profesor, dirijor, compozitor, instrumentist, muzeograf
578
Emil Satco, Muzica în Bucovina. Ghid..., p. 29;
579
Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, volumul V (K-M)..., p. 239.
580
Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, volumul V (K-M)..., p. 239.
581
Serafim Buzilă, Enciclopedia interpreţilor din Moldova..., p. 280; Gheorghe C. Ionescu, Muzica bizantină
în România. Dicționar cronologic..., p. 259.
236
muzical. Compoziţiile sale, de asemenea acoperă o arie largă a muzicologiei: muzică de
teatru, muzică vocal-simfonică, muzică de cameră, muzică corală, muzică vocală,
armonizări de cântece populare, compoziţii religioase. Cu toate acestea, totdeauna Eusebie
Mandicevschi a considerat drept cea mai valoroasă parte a creaţiei sale muzica
bisericească582.
A îmbogăţit în mod deosebit muzica corală bisericească prin lucrările coral
religioase, în special prin cele 12 liturghii. Prima liturghie compusă la 23 de ani, este
dedicată protectorului său, Mitropolitul Silvestru Morariu, având text în limba română;
Liturghia nr. 2 compusă în anul 1892; Liturghia nr. 3 în Fa major, pentru cor mixt, cu text
românesc, compusă în anul 1894; Liturghia nr. 4 în Re major, pentru cor mixt şi soli cu
text grecesc, compusă în anul 1897; Liturghia nr. 5 în Si bemol major, cu text românesc
pentru cor bărbătesc; Liturghia nr. 6 în Si minor, cu text românesc pentru cor bărbătesc,
compusă în anul 1897; Liturghia nr. 7 în Mi major, cu text românesc pentru cor mixt;
Liturghia nr. 8 în Fa minor, cu text românesc pentru cor bărbătesc, compusă în anul 1889;
Liturghia nr. 9 în Mi minor, cu text românesc şi slavon pe 3 voci egale, compusă în anul
1909; Liturghia nr. 10 în Si minor, pentru cor mixt, cu text românesc şi slavon compusă în
anul 1909; Liturghia nr. 11 în La minor, pentru cor mixt cu text românesc şi slavon;
Liturghia nr. 12 în La bemol major, cu text grecesc, pentru cor de femei de voci egale
compusă în anul 1913583. Alături de acestea, Mandicevschi a mai compus două Misse
latineşti pentru cor mixt cu orgă, care s-au pierdut, o Liturghie pentru sate la două voci,
împreună cu Isidor Vorobchievici, Heruvim în Fa major, 1871; Tatăl nostru, În oraşul
Viflaem, Colindă veche, Psalmul 137 pentru cor bărbătesc, La râul Babilonului pentru cor
bărbătesc, Doamne Doamne cine va locui în locaşul Tău, pentru cor mixt584.
Lucrările coral religioase ale lui Eusebie Mandicevschi, în special Liturghiile,
constituie o sinteză originală, creatoare, dintre elementele de muzică clasică, într-un stil
academic distins, cu elemente de melodie populară românească, cu unele inflexiuni
582
Liviu Rusu, Eusebie Mandicevschi, un maestru al muzicii corale, în „Eusebie Mandicevschi. Opere
alese”, ediție îngrijită de Liviu Rusu, Editura Muzicală, Bucureşti, 1957, p. 3-15. Alexandru Delcea, Un veac
de la nașterea marelui muzician Eusebie Mandicevschi, în „Glasul Bisericii”, XVI (1957), nr. 6-7, p. 442-
445.
583
Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, volumul V (K-M)…, p. 239-240; Vasile Juravle, Muzica
religioasă din Bucovina în secolele XVIII-XIX..., p. 396; Petre Brâncuşi, Muzica românească şi marile ei
primeniri, volumul II, Editura Muzicală, Bucureşti, 1980, p. 318-321.
584
Victor Iliescu, Eusebie Mandicevschi (1857-1929), în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, XXXIII (1957),
nr. 10-12, p. 910; Mihail Poslușnicu, Istoria musicei la români..., p. 478-487; Viorel Cosma, Două milenii de
muzică pe pământul României. Introducere în istoria muzicii românești, Editura Ion Creangă, București,
1977, p. 72, 100.
237
slavoneşti de psaltire grecească585. Numărul lor impresionant constituie o dovadă elocventă
a intensei sale activităţi pe plan componistic bisericesc. Din păcate, cântările sale corale de
acest gen sunt străine de spiritul muzicii noastre bisericeşti, cu care compozitorul, nu avuse
timp să se familiarizeze în ţară586.
Prieten cu Johannes Brahms, care îi solicita părerea nu numai în probleme lingvistice
și muzicologice, ci și în ceea ce privește valoarea compozițiilor sale, distins, în anul 1897,
pentru activitatea sa muzicală de către Universitatea din Leipzig cu distincția „Doctor sine
examine”, cetățean de onoare al orașului Viena, Eusebie Mandicevschi este un strălucit
muzician bucovinean care cucerește capitala Austriei fiind el însuși cucerit de ea.
IV.1.6. Gheorghe Mandicevschi
Fratele compozitorului Eusebie Mandicevski, ucenic şi colaborator al acestuia, se

naşte la 8 noiembrie 1870, în localitatea Molodia, de lângă Cernăuţi şi moare la 23 martie
1907, în Cernăuţi587. Este ultimul din cei 8 copii ai preotului Vasile Mandicevschi.
Studiază la Seminarul Teologic din Cernăuţi, la Institutul Teologic de aici şi la
„Akademie für Musik und darstellende Kunst” din Viena, unde îl are ca profesor pe
Eusebie Mandicevschi, fratele său. Dirijor al Societăţii Armonia din Cernăuţi (1900-1907),
profesor la Şcolile secundare din Cernăuţi, profesor de cântare corală şi dirijor al corului
Seminarului Arhiepiscopesc Ortodox Oriental din Cernăuţi (1904-1907)588.
Opera sa componistică, cuprinde muzică religioasă muzicală laică, instrumentală,
lucrări cu caracter didactic şi muzicologic. Majoritatea lucrărilor sale s-au răspândit prin
interpretarea lor de către corul Societăţii „Armonia” şi corul Societăţii „Academia
Ortodoxă”. La comemorarea lui Ştefan cel Mare din 15 iulie 1904, organizată cu ocazia
împlinirii a 400 de ani de la moartea voievodului, profesorul Gheorghe Mandicevschi
împreună cu corul „Armonia” cântă Liturghia sa festivă în Re major, compusă pentru cor
mixt pe 4 voci. La serbarea comemorativă, Gheorghe Mandicevschi dirijează printre altele
cunoscutele compoziții „Altarul Mănastirii Putna” de Ciprian Porumbescu şi „Corul
Mănăstirii Putna” de Isidor Voropchievici, în entuziasmul românilor adunaţi cu acest
prilej589.
585
Victor Iliescu, Eusebie Mandicevschi (1857-1929)..., p. 911.
586
587
588
Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, volumul V (K-M)…, p. 253.
589
Ioan Vicoveanu, 60 de ani de la moartea compozitorului Gheorghe Mandicevschi, în „Muzica”, XVIII
(1968), nr. 1, p. 33.
238
Lucrările sale coral-religioase impresionează prin impecabila inspiraţie melodică şi
prin severitatea tehnicii componistice. Acestea sunt: Imnele Sfintei Liturghii festive pentru
cor mixt, dedicate Mitropolitului Vladimir Repta; M-am pogorât din cer de sus, cor mixt
pe 6 voci; Din psalmul 65, cor mixt; Din psalmul 128, cor mixt; Din psalmul 133, cor mixt;
Axionul duminical, cor mixt; Axionul Paştelor, cor mixt; Cântec funebru, cor mixt; Din
psalmul 18, cor bărbătesc; Din psalmul 100, cor bărbătesc; Din psalmul 150, cor bărbătesc;
Axionul duminical, cor bărbătesc; Axionul Paştelor, cor bărbătesc; Oratoriu din Vinerea
Mare, cor bărbătesc590; Luminânda Paştelor, cor bărbătesc; Lumină lină, cor bărbătesc;
Veniţi fraţilor, imn funebru, cor bărbătesc591.
Prin lucrările sale religioase și laice, Gheorghe Mandicevschi îmbogăţeşte
patrimoniul muzical bucovinean, fiind un compozitor valoros, plecat la cele veșnice
devreme, la doar 37 de ani, când activitatea sa era în plină desfăşurare.
IV.1.7. Constantin Şandru
Se naşte la Cernăuţi, pe 27 mai 1880 şi moare la Bucureşti, pe 16 ianuarie 1956.

Studiază la Cernăuţi cu Isidor Vorobchievici şi la „Akademie für Musik und
darstellende Kunst” din Viena (1901-1906) cu Eusebie Mandicevschi. Cântăreţ în corul
Societăţii Muzicale „Armonia” dirijor al corului „Carmen Sylva” din Viena, profesor de
muzică la Gimnaziul superior din Cernăuţi şi la Seminarul Teologic din acelaşi oraş (1907-
1914). Profesor la Şcoala reală superioară a Mitropoliei din Cernăuţi (1922-1940), dirijor
al corului Societăţii muzicale „Armonia” (1922-1944), fondator şi dirijor al corului
Societăţii muzicale „Tudor Flondor” din Cernăuţi (1923)592.
Contribuie la dezvoltarea muzicii corale bisericeşti din Bucovina prin Liturghia în Si
bemol, pentru cor bărbătesc (1904); Liturghia în Fa major, pentru cor bărbătesc; Tatăl
nostru, pentru cor bărbătesc; Axionul Paştilor, pentru cor bărbătesc; Christos a înviat!
pentru cor mixt; Imnele Sfintei Liturghii, cor pe 3 voci; Liturghia în Do major, pentru cor
bărbătesc, 1935593. Multe dintre compozițiile sale au rămas în manuscris594.
590
Este vorba de cunoscuta lucrare Și era la ora a șasea, cântată în Perioada Triodului. Vezi Pr. Prof. Univ.
Dr. Nicu Moldoveanu, Antologie corală, religioasă și laică, pentru formații mixte…, p. 100; Pr. Prof. Univ.
Dr. Nicu Moldoveanu, Repertoriu coral…, p. 303.
591
Vasile Juravle, Muzica religioasă din Bucovina în secolele XVIII-XIX..., p. 400; Emil Satco, Muzica în
Bucovina. Ghid..., p. 33; Iosif Sava, Luminiţa Vartolomei, Dicţionar de muzică..., p. 125.
592
Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, volumul IX (Ş-Z)..., p. 30.
593
594
Ioan Vicoveanu, Compozitorul Constantin Șandru. Manuscris, care se păstrează la Complexul Muzeal
Bucovina din Suceava, fondul de carte Ioan Vicoveanu.
239
IV.1. 8. Iancu Ursuleac
Fiul arhidiaconului Mihai Ursuleac, Iancu Ursuleac se naşte la 16 octombrie 1889 la

Cernăuţi şi moare în anul 1915, pe câmpul de luptă din Polonia595.
Studiază cu tatăl său, însuşindu-şi noţiunile muzicale de bază, pe care le
aprofundează la „Akademie für Musik und darstellende Kunst din Viena” cu Eusebie
Mandicevschi. Bun cunoscător al armoniei clasice, a teoriei muzicale şi a sensurilor
liturgice ale Liturghiei Ortodoxe, Iancu Ursuleac, deși a trăit doar 26 de ani, reușește să
compună Imnele Sfintei Liturghii pentru cor mixt, Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur
pentru cor mixt, Axion şi Tatăl nostru pentru cor mixt596, piese cu care rămâne în istoria
muzicală a Bucovinei.
IV.1. 9. Alexandru Zavulovici
Se naşte la Suceava la 17 iunie 1889 şi moare tot aici pe 21 iunie 1976.

Studiile muzicale le începe la Suceava, cu Severin Procopovici şi Joseph Steinbach,
le continuă la Şcoala normală de învăţători din Cernăuţi (1906-1912), la „Verein Forterung
der Tankunst in der Bukovina” din Cernăuţi şi la „Akademie für Musik und darstellende
Kunst” din Viena, unde studiază cu Eusebie Mandicevschi (istoria muzicii, compoziţie,
armonia, contrapunct), Gotfried Feist (vioară, metodică şi literatură muzicală), Franz
Bogger (solfegiu, canto)597.
Profesor de muzică vocală și instrumentală la Liceul „Aron Pumnul” și Școala
profesională CFR din Cernăuți (1912-1937); la Liceul „Mihai Eminescu” din București
(1941-1945); la Liceul comercial, Școala pedagogică de învățători și Școala populară de
artă din Suceava (1945-1963). Dirijor al Corului Regimentului 3 grăniceri (1912-1914); al
Corului Mitropolitan din Cernăuți (1922-1940); al Corului Societății „Armonia” din
Cernăuți (1931-1944); al Corului Reuniunii muzical dramatice din Suceava (1945-1949);
595
596
Gheorghe C. Ionescu, Muzica bizantină în România. Dicționar cronologic..., p. 296; Pr. prof. dr. Nicu
Moldoveanu, Istoria muzicii bisericeşti la român..., p. 260; Pr. prof. dr. Nicu Moldoveanu, pr. prof. dr.
Nicolae Necula, pr. prof. dr. Vasile Stanciu, arhid. prof. dr. Sebastian Barbu-Bucur, Dicţionar de muzică
bisericească românească..., p. 834; Emil Satco, Muzica în Bucovina. Ghid..., p. 75; Ioan Vicoveanu, Iancu
Ursuleac. Manuscris, care se păstrează la Complexul Muzeal Bucovina din Suceava, fondul de carte Ioan
Vicoveanu.
597
240
al Sindicatului învățământului și Sindicatului Sfatului Pupular Suceava (1951-1954) și al
corului Căilor Ferate Române din Suceava (1951-1953)598.
Contribuie la dezvoltarea muzicii corale bisericeşti din Bucovina, prin lucrările:
Imnele Sfintei Liturghii pentru cor mixt; Imne funebre; Imnele cununiei; Simbolul
Credinţei pentru cor bărbătesc; Tatăl nostru pentru cor bărbătesc şi mixt; Prohodul
Domnului pentru cor bărbătesc; Astăzi S-a răstignit pe lemn, cor bărbătesc; Cântările
Doxologiei, cor bărbătesc; Axion la Liturghia Sfântului Vasile, cor bărbătesc; Axionul
Floriilor, cor bărbătesc; Troparul Naşterii pentru cor bărbătesc; Lăudaţi pe Domnul, cor
mixt 599.
A avut un aport deosebit în organizarea de formații corale și a compus coruri, lieduri,
piese pentru pian şi pentru orchestră, fiind supranumit „Schubert al Bucovinei”600.
IV.1. 10. Dionisie Para
S-a născut la 19 septembrie 1891 în Suceava şi a murit la 28 decembrie 1921 la

Cernăuţi.
În calitate de elev la Gimnaziul superior din Suceava frecventează cursurile de
muzică ale profesorului Constantin Popovici. A studiat la Facultatea de Matematică din
Cernăuţi (1910-1914). Ofiţer în armata română (1916-1918), profesor de matematică şi
fizică la Liceul „Vasilescu” din Ploieşti (1918-1919), profesor la Școala normală din
Cernăuţi (1918-1921), dirijor al Corului Societăţii Academice „Junimea” din Cernăuţi
(1919-1921) şi temporar al Corului Societăţii „Armonia” din Cernăuţi601.
Lucrările sale coral-bisericeşti sunt: Axion duminical pentru cor bărbătesc şi mixt;
Axionul Paştilor pentru cor bărbătesc şi mixt; Tatăl nostru pentru cor bărbătesc; Cântările
Sfintei Liturghii pentru cor bărbătesc602.
598
Serafim Buzilă, Enciclopedia interpreţilor din Moldova..., p. 481.
599
Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, volumul IX (Ş-Z)..., p. 309; Pr. prof. dr. Nicu
Dicţionar de muzică bisericească românească..., p. 870.
600
601
Ştefan Pavelescu, Un compozitor uitat: Dionisie Para, în „Anuarul Reuniunii muzical-dramatice Ciprian
Porumbescu Suceava”, anul administrativ 1938/39, Suceava, Editura Reuniunii, 1939, p. 80-83.
602
Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, volumul VII (N-O-PIP), Editura Muzicală, București,
2004, p. 273-274; Gheorghe C. Ionescu, Muzica bizantină în România. Dicționar cronologic..., p. 379; Emil
Satco, Muzica în Bucovina. Ghid..., p. 50.
241
IV.1.11. Radu Paladi
S-a născut la 16 ianuarie 1927 la Storojineţ, Ucraina. A studiat la Conservatorul din

Bucureşti (1949-1954), cu Georghe Breazul (teorie-solfegii), Paul Constantinescu
(armonie, contrapunct), Alfred Mendelson (contrapunct), Leon Klepper (compoziţie),
Theodor Rogalski (orchestraţie), Emilia Comişel şi Tiberiu Brediceanu (folclor), Zeno
Vancea (istoria muzicii).
Între anii 1954-1963 a fost lector, din 1963 conferenţiar, la Catedra de Artă a
expresiei vocale şi corporale a actorului de la Institutul de artă teatrală şi cinematografică
Bucureşti iar între anii 1969-1972 director al Filarmonicii din Botoşani. A susţinut
recitaluri de sonate şi lieduri, concerte corale în ţară şi peste hotare. Se ocupă de
îndrumarea diferitelor formaţii corale din ţară: Corul căminului cultural din Putna (1967-
1971) şi Corul căminului cultural din Ştefăneşti, Suceava (1970-1972), obţinând rezultate
remarcabile. A elaborat, ca şi profesor, un Curs de istorie a muzicii pentru uzul studenţilor
de la Institutul de artă teatrală şi cinematografică, a scris muzică de scenă şi de film pentru
studenţii de la Institutul de artă teatrală şi cinematografică A compus peste 150 de lucrări
care se bucură de o largă audienţă: Suita pentru pian şi Rondo a capriccio pentru pian, fiind
interpretate la festivalul internaţional „George Enescu” din 1961603.
Compozitor, pianist, dirijor şi cadru didactic univeristar, Radu Paladi a compus
muzică de teatru, muzică vocal-simfonică, muzică de film, muzică corală laică și
religioasă. Compozițiile religioase sunt în cea mai mare parte colinde: Pogorât-a, pogorât-
a, Pă pogorul cerului, De sara se voroveare, Trei crai de la răsărit, Steaua sus răsare,
Întreabă şi-ntreabă, Doi roagă să roagă, Mici colindători, Dimineaţa de Crăciunu,
Puternicu soare, Colo sus la răsăritu’, La roşu dă răsăritu’, Maria se preumbla, Sus
Doamne, La răsărit, Sculaţi, sculaţi, boieri mari, Veseleşte-te Domn bun, După dealul cel
mai mare, Acolo sus, pe lângă lună, Sus boieri, nu mai dormiţi, În seara de Crăciun şi de
Bobotează, Sus la viţa vinului, Seara Sfântului Vasile şi multe altele604.
Radu Paladi este un remarcabil maestru al genului coral, după cum remarca Doru
Popovici605, având ca sursă de inspiraţie folclorul românesc.
603
Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, volumul VII (N-O-PIP)..., p. 235; Emil Satco, Muzica în
Bucovina. Ghid..., p. 43.
604
Pr. prof. dr. Nicu Moldoveanu, Istoria muzicii bisericeşti la români…, p. 261; Pr. prof. dr. Nicu
Dicţionar de muzică bisericească românească..., p. 614-615.
605
Doru Popovici, Muzica românească contemporană, Editura Albatros, București, 1970, p. 125.
242
Alături de muzicienii a căror activitate am descris-o în rândurile de mai sus, mai
putem aminti pe: Ștefan Nosievici, dirijor al corului bisericii Sfântului Ioan cel Nou de la
606
Suceava (1868-1869) și a altor coruri din Bucovina ; Tudor Flondor, compozitor și
dirijor bucovinean (1862-1908)607; Constantin Milici (1880-1971), cântăreț bisericesc,
dirijor, culegător de folclor608; Mihail Poslușnicu (1871-1936), profesor de muzică,
compozitor, dirijor, a excelat prin activitatea didactică şi de muzicologie, o lucrare
importantă fiind „Istoria musicei la români”609; Ioan Vicoveanu (1879-1973), folclorist,
dirijor, profesor, a adunat o colecţie impresionantă de manuscrise, tipărituri şi litografii
muzicale însumând 15.100 de piese, colecţie pe care a donat-o Complexului Muzeal
„Bucovina” din Suceava610; Alexandru Zirra (1883-1946) compozitor, profesor,
muzicolog, folclorist şi cântăreţ, director al Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică
din Cernăuţi între anii 1924-1931611.
IV.2. Societăţi mai importante, prin care a fost promovată muzica bisericească
corală din Bucovina
IV.2. 1. Societatea studenţească „Arboroasa”
Din iniţiativa lui Teodor Ştefaneli se constituie la 10 decembrie 1875, Societatea

literar-culturală „Arboroasa”, care îşi propunea să „perfecţioneze pe membrii săi pe teren
literar şi naţional, să dezvolte spiritul social şi la urmă să sprijine membri sărmani. În acest
scop, se vor aranja conferinţe, şezători literare, petreceri şi excursii se va susţine un cabinet
de lectură şi se va crea o bibliotecă. La ocazii festive, membri societăţii vor purta o
panglică albastră-galbenă-roşie...”612. În cadrul acestei societăţi, a luat naştere un cor dirijat
606
Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, volumul VII (N-O-PIP)..., 14;Serafim Buzilă,
Enciclopedia interpreţilor din Moldova..., p. 321.
607
Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, volumul III (F-G), Editura Muzicală, Bucureşti, 2000, p.
75; Corneliu Buescu, Restituiri muzicale. Carol Miculi și Tudor Flondor, Editura Muzicală, București, 1977,
p. 95-178.
608
Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, volumul VI (Max-Mus)..., p. 156-157.
609
Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, volumul VIII (P-S)..., p. 135; Serafim Buzilă,
Enciclopedia interpreţilor din Moldova..., p. 360; Pr. prof. dr. Nicu Moldoveanu, pr. prof. dr. Nicolae
Necula, pr. prof. dr. Vasile Stanciu, arhid. prof. dr. Sebastian Barbu-Bucur, Dicţionar de muzică bisericească
românească..., p. 666.
610
611
612
Teodor Balan, Procesul Arboroasei 1875-1878, Institutul de Arte Grafice şi Editură „Glasul Bucovinei”,
Cernăuţi, 1937, p. 33; Corneliu Crăciun, Societăţi academice din Bucovina I „Arboroasa” şi „Junimea”,
Fundaţia Culturală „Cele Trei Crişuri”, Oradea, 1997, p. 18.
243
de preşedintele ei, Ciprian Porumbescu, care în şedinţele societăţii sau a altor evenimente,
în care era implicată aceasta, expuneau piese cu mesaj patriotic şi religios613.
Societatea „Arboroasa” a rămas în istorie prin celebrul proces intentat de către
autorităţile austriece în anul 1877 conducătorilor ei: Ciprian Porumbescu – preşedinte,
Constantin Morariu, Zaharie Voronca, Orest Popescu, Eugen Sireteanu – membri
comitetului. După o detenţie de şase săptămâni, acuzaţii sunt judecaţi şi achitaţi. Din
păcate, Ciprian Porumbescu se îmbolnăveşte aici, boală care în timp, îl va răpune.
Odată cu dizolvarea conducerii Societăţii „Arboroasa”, aceasta îşi încheie activitatea,
studenţii bucovineni punând bazele unei noi societăţi numită „Junimea”.
IV.2. 2. Societatea academică „Junimea”
Desființarea Societății studențești „Arboroasa” prin arestarea conducătorilor ei, a

generat nemulțumiri în rândul studenților români de la Cernăuți, care s-au reorganizat
constituind Societatea academică „Junimea”. În linii mari, aceasta continua programul
„Arboroasei”. În cadrul societății s-a constituit o secție muzicală, care organiza șezători
muzicale și concerte. Societatea a avut un cor bărbătesc, un cor mixt și un cvartet de
coarde. Printre președinții secției muzicale se numără Liviu Rusu și Radu Bîlcu iar dintre
membrii activi amintim pe Orest Tofan, Ion Percec, Felicia Cobilanschi, Eugenia Biriucov.
Societatea „Junimea” a rezistat până în anul 1939, având în această perioadă o activitate
bogată, cultivând muzică corală laică şi religioasă614.
IV.2. 3. Societatea muzicală „Armonia”
S-a înfiinţat la 18 iulie 1881, la Cernăuţi la sugestia lui Silvestru Morariu Andrievici.
Aceasta s-a născut din „setea de viaţă a unui popor obidit ... din îndărătnicia de a voi să
trăiască româneşte, a odrăslit una din cele mai slăvite citadele culturale ale Bucovinei
româneşti”615. Societatea avea ca scop cultivarea şi răspândirea muzicii naţionale
bisericeşti şi lumeşti de pe meleagurile bucovinene.
Primul preşedinte al Societăţii a fost Leon Goian (1881-1886), violonist, dirijor,
iniţiator al mai multor cercuri muzicale în Suceava şi Cernăuţi. I-au urmat Eudoxie
613
Emil Satco, Muzica în Bucovina, Ghid…, p. 180.
614
Alis Niculică, Aspecte ale activităţii corale româneşti din Bucovina, în „Analele Bucovinei”, Anul IX,
1/2002, Editura Academiei Române, filiala Iaşi, Centru de studii „Bucovina”, Rădăuţi, p. 54; Emil Satco,
Muzica în Bucovina, Ghid…, p. 175; Ilie Dogaru, Istoricul Societății academic „Junimea”din Cernăuți,
București, 1930.
615
Leca Morariu, La semicentenarul Armoniei, în „Făt-Frumos”, VI (1931), nr. 2, p. 33.
244
Hurmuzachi, Dimitrie Isopescu, Daniil Verenca, Ipolit Călinescu, Tudor Flondor, Teodor
Bujor, Nicu Flondor, Ştefan Scarlat, Mihai Boldur, Aureliu Căpăţână.
De-a lungul timpului, au activat în această societate numeroase talente muzicale din
Cernăuţi şi Bucovina şi numeroşi membri, care se recrutau în mare parte din Societatea
„Junimea”, care a sprijinit „Armonia” de la înfiinţarea ei, în mod intensiv. După câteva
întreruperi ale activităţii de-a lungul existenţei sale, „Armonia” îşi încetează cursul său prin
istorie, în anul 1944616.
IV.2. 4. Societatea „Academia Ortodoxă”
Inaugurată la 9 decembrie 1884, cu deschidere către literatură, retorică şi muzică

bisericească, „Academia Ortodoxă” a creat un mediu propice în care s-au format şi evoluat
cântăreţi, scriitori şi oratori617.
Primul preşedinte al societăţii a fost Gheorghe Şandru. Societatea avea anual
concerte în Cernăuţi şi împrejurimi, corul acesteia ajungând la o înaltă valoare
interpretativă, datorită dirijorilor renumiţi, printre aceştia numărându-se şi Alexandru
Zavulovici. Membrii societăţii au litografiat numeroase piese corale, ajutând astfel la
îmbogăţirea repertoriului propriu şi a repertoriului celorlalte societăţi din Bucovina. În
repertoriul coral al Academiei Ortodoxe, predominau piesele coral bisericeşti, dar erau
incluse şi compoziţii laice ale compozitorilor bucovineni618. „Academia Ortodoxă” a tipărit
diverse broşuri, articole printre cele mai importante fiind Istoricul Bisericii Ortodoxe
Orientale din Bucovina (1775-1893) în 1893619.
Alături de aceste societăţi bucovinene, au mai activat aici, în secolele XIX-XX
diferite organizaţii, societăți sau coruri în care s-a cântat alături de muzica laică şi muzică
coral bisericească: Reuniunea muzicală din Cernăuţi (1859), Reuniunea de cântări din
Suceava (1867), Societatea „Clubul Român”, Suceava (1877), Societatea Academică
„Junimea”, Cernăuţi, (1878), Corul Gimnaziului greco-oriental din Suceava (1882), Corul
Gimnaziului de stat din Cernăuți (1890), Societatea Corală „Lumina”, Cernăuţi, (1891),
616
Elena Cristus Pascaliuc, Societatea Culturală “Armonia” (1881-1944), în „Analele Bucovinei”, Anul X,
2/2003, Editura Academiei Române, filiala Iaşi, Centru de studii „Bucovina”, Rădăuţi, p. 421-426;
Constantin Hrehor, Mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici. Viaţa şi opera, teză de doctorat, Suceava,
2008, p. 144.
617
Silvestru Morariu Andrievici, Istoricul Bisericii Ortodoxe din Bucovina (1775-1893), Cernăuţi, 1893, p.
30.
618
Octavian Lazăr Cosma, Hronicul muzicii româneşti, volumul IV..., p. 118; Mihail Posluşnicu, Istoria
musicei la români..., p. 445; Emil Satco, Muzica în Bucovina, Ghid…, p. 175; Constantin Hrehor, Silvestru
Morariu Andrievici..., p. 118.
585
Constantin Hrehor, Silvestru Morariu Andrievici..., p. 118.
245
Societatea „Clubul Român Rarăul”, Câmpulung Moldovenesc, (1896), Reuniunea
Muzicală Dramatică „Ciprian Porumbescu”, Suceava, (1903)620 și multe alte coruri
țărănești, meșteșugărești, școlare sau studențești care au purtat flamura cântării corale
bucovinene prin veacurile istoriei.
Așadar, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Bucovina, alături de
muzica bisericească omofonă, s-a cântat și muzică bisericească corală. Pătrunderea acesteia
a fost facilitată datorită stăpânirii austriece și a relațiilor stabilite pe parcursul unui secol și
jumătate, între românii bucovineni și mediul administrativ și cultural de la Viena, la
conservatorul de aici „Akademie für Musik und darstellende Kunst” poate cel mai renumit
conservator din acea perioadă, studiind aproape toți muzicienii din Bucovina, Eusebie
Mandicevschi, fiul preotului bucovinean Vasile Mandicevschi, reușind chiar să devină un
profesor de renume în cadrul acestei instituții de învățământ.
În acest context, muzica corală bisericească din Bucovina acelor vremuri a cunoscut
o ascensiune fără precedent. Carol Miculi, Isidor Vorobchievici, Ciprian Porumbescu,
Victor Vasilescu, Eusebie Mandicevschi, Gheorghe Mandicevschi, Constantin Șandru,
Iancu Ursuleac, Alexandru Zavulovici, Dionisie Para, Radu Paladi sunt cele mai
cunoscurte nume dintre cele care au contribuit prin activitatea lor componistică, didactică,
pedagogică, dirijorală, la această ascensiune. Compoziţiile corale bisericeşti ale acestora,
demonstrează profesionalismul şi dăruirea cu care au lucrat la îmbogăţirea patrimoniului
muzical bucovinean. Totuşi, majoritatea creaţiilor corale bisericeşti ale compozitorilor
bucovineni din această perioadă sunt marcate de o puternică influenţă occidentală, străină
de stilul tradiţional manifestat prin cântarea de strană îndătinată în bisericile ortodoxe,
lucru explicabil de altfel, având în vedere mediul cultural. Ca urmare a acestui fapt, doar
un număr redus de Liturghii sau cântări religioase corale, compuse de vrednicii muzicieni
bucovineni au reuşit să se impună de-a lungul timpului în cadrul cultului liturgic al
Bisericii Ortodoxe Române, majoritatea cântându-se totuşi, datorită frumuseţii şi
melodicităţii lor, în concerte religioase, susţinute de corurile româneşti, atât în ţară, cât şi în
străinătate.
620
Octavian Lazăr Cosma, Hronicul muzicii româneşti, volumul IV..., p. 117-118; Mihail Posluşnicu, Istoria
musicei la români..., p. 451; Emil Satco, Muzica în Bucovina, Ghid…, p. 163-182; Victor Morariu, Ștefan
Pavelescu, Istoricul reuniunii muzicale dramatice „Ciprian Porumbescu” din Suceava (1903-1938),
Tipografia Glasul Bucovinei, Suceava, 1939; R. Gassauer, Suceava muzicală de altă dată, Editura reuniunii
muzicale dramatice „Ciprian Porumbescu”, Suceava, 1938, p.1-20; Ion Negură, Societatea pentru cultura și
literature română din Bucovina, în „Anuarul Muzeului județean Suceava”, volumul 2, Suceava, 1977, p. 181-
190.
246
Concluzii
Din cercetarea și prezentarea sistematică a culturii muzicale bisericești din Bucovina

în secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX, putem desprinde mai multe
concluzii, pe care le vom prezenta pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra temei pe
care am expus-o în paginile anterioare.
Așadar, unul dintre ținuturile locuite de români binecuvântate de Dumnezeu este
Bucovina. Numit de-a lungul timpului Țara de Sus, Țara Moldovei, Plonina, Cordon,
Cordun sau Arboroasa, acest ținut primește oficial numele de Bucovina în anul 1774, odată
cu anexarea teritoriului de către Imperiul Habsburgic. Denumirea are la origine cuvântul
slav folosit pentru fag anume buk, astfel termenul Bucovina se poate traduce prin Țara
fagilor. În perioada 1774-1918, Bucovina a aparţinut Imperiului Habsburgic, mai apoi
Austro-Ungar, în perioada 1918-1940 a fost alipită României Mari, după anul 1940,
teritoriul Bucovinei istorice fiind împărțit între România și Ucraina, partea care aparține
României, suprapunându-se aproximativ pe granițele actualului județ Suceava.
Până la începutul secolului al XIX-lea, avem consemnat în documente numeroase
date referitor la muzica bisericească de tradiție bizantină din aceste ținuturi. Această
muzică a fost cântată în biserici încă din primele secole creștine fiind învățată după auz de
la dascăl la ucenic iar în acest sens îl avem ca mărturie pe Sava de la Buzău și dascălul său,
preotul Sansala, dar și mulți alții despre care nu s-au păstrat mărturii scrise.
Pe teritoriul Bucovinei, muzica bisericească s-a învățat în mod organizat încă de la
începutul secolului al XV-lea la Școala de la Suceava. Numită și Școala lui Alexandru cel
Bun, aceasta a funcționat vreme de aproape două secole, unul dintre profesorii care a
predat aici muzică bisericească fiind eruditul monah Grigore Țamblac (1365-1450) născut
la Târnovo, în Bulgaria.
Începând cu secolul al XVI-lea avem consemnată în documente existența renumitei
Școli muzicale de la Putna. Dintre protopsalții și dascălii care au activat aici am amintit pe
Ioasaf Monahul, Dometian Vlahul, Evstatie Protopsaltul, Theodosie Zotica, Diaconul
Macarie de la Dobrovăț, Antonie Ieromonahu, Ioan Diaconul, Paisie Monahul, Ghervasie
Ieromonahul. O parte din aceștia au contribuit la alcătuirea celor douăsprezece manuscrise
de la Putna descoperite până acum în diferite biblioteci din țară și de peste hotare:
Manuscrisul 56/544/576-Putna I, legat împreună Manuscrisul Putna II şi publicat
247
împreună cu el, care se află la Mănăstirea Putna; Manuscrisul Dragomirna 1886, aflat în
biblioteca mănăstirii Dragomirna, Manuscrisul BAR 283 și Manuscrisul BAR 284, aflate în
București la Biblioteca Academiei Române; Manuscrisul I-26 care se păstrează în
Biblioteca Central Universitară Mihai Eminescu din Iași; Manuscrisul 350 din Muzeul de
Istorie din Moscova; Manuscrisul 13.3.16 de la Biblioteca Academiei de științe din
Leningrad fond Iațimirski; Manuscrisul 1102, care se păstrează la Biblioteca Muzeului
istoric de stat din Moscova, Colecția Sinodală; Manuscrisul 258 aflat în Biblioteca
Mănăstirii Leimonos din insula Lesbos-Grecia; Manuscrisul 816 din fondul Bibliotecii
Muzeului de Arheologie și Istorie bisericească din Sofia-Bulgaria; Manuscrisul slavon 12
din fondul Bibliotecii Unversităţii Karl Marx din Leipzig-Germania; Manuscrisul 1060
care se păstrează în Biblioteca Universității catolice – Institutul de Studii lingvistice Lvov,
Ucraina. Descoperirea acestor manuscrise dar și numele protopsalților consemnați dau
mărturie pentru ceea ce a însemnat Școala muzicală de la Putna pentru dezvoltarea muzicii
bisericești de tradiție bizantină din Bucovina.
Deși mărturiile sunt puține, am consemnat existența unei școli la care s-a învățat și
muzică bisericească, anume Școala de la Mănăstirea Dragomirna. Aceasta a strălucit mai
ales în vremea lui Anastasie Crimca iar apoi în vremea mitropolitului Gavriil Calimachi,
care încredinţează conducerea mănăstirii pentru o perioadă de 10 ani marelui reformator al
vieţii monahale din Moldova, anume lui Paisie Velicicovski care i-a învăţat pe ucenicii săi
de aici şi muzica bizantină, cunoscute fiind înclinaţiile sale în acest sens, mai ales prin
realizările din timpul stăreţiei sale la mănăstirea Neamţ.
Utilizarea sistemului neumatic pe teritoriul Bucovinei, chiar în perioada stăpânirii
austriece, și a melosului bizantin făurit odinioară în Școala muzicală de la Putna, este
demonstrată prin descoperirea manuscriselor copiate în Bucovina sau utilizate de cântăreții
de aici vreme de un secol și jumătate. Așadar, am descris în detaliu 18 manuscrise
descoperite în diferite fonduri arhivistice din Bucovina care sunt grupate astfel: 7
manuscrise de la Mănăstirea Teodoreni – Manuscrisul româno-grecesc nr. 412 –
Antologhion, colegat cu Αθνινπζηα Τεο Λεηηνπξγηαο – Slujba sau Cântările Sfintei Liturghii
a lui Petru Lampadarie Peloponezul, Manuscrisul româno-grecesc nr. 419 – Antologhion,
Manuscrisul româno-grecesc nr. 420 – Antologhion, Manuscrisul româno-grecesc nr. 421
– Antologhion, Manuscrisul româno-grecesc nr. 422 – Antologhion, Manuscrisul româno-
grecesc nr. 424 – Antologhion, Manuscrisul românesc nr. 409 – Antologie, colegată cu
Psaltichia bisericească a lui Silvestru Morariu Andrievici; 4 manuscrise de la Mănăstirea
248
Sucevița – Manuscrisul românesc nr. 1933 – Antologhion, Manuscrisul românesc nr. 1937
– Antologhion, Manuscrisul românesc nr. 1942 – Antologhion, Manuscrisul românesc nr.
1947 – Antologhion; 3 manuscrise de la Mănăstirea Moldovița – Manuscrisul românesc nr.
817 – Horologhion, Manuscrisul românesc nr. 818 – Antologhion, Manuscrisul româno-
grecesc nr. 983 – Antologhion; două manuscrise de la Mănăstirea Slatina – Manuscrisul
românesc B II 11 – Antologhion, Manuscrisul românesc C III 3 - Prohodul Domnului; un
manuscris aflat la Muzeul de Artă Ion Irimescu din Fălticeni – Manuscrisul româno-
grecesc nr. 905 – Antologhion; și un manuscris de la Complexul Muzeal Bucovina din
Suceava – Manuscrisul românesc 2738, colegat cu Psaltichia bisericească a lui Silvestru
Morariu Andrievici. La acestea se adaugă alte 11 manuscrise descrise pe scurt:
Manuscrisul românesc 2409, Manuscrisul românesc 1456, Manuscrisul slavon 55/576 IV,
de la Mănăstirea Putna; Manuscrisul slavon 414, de la Mănăstirea Sucevița; Manuscrisul
slavon 23 I, Manuscrisul slavon 23 II, Manuscrisul psaltic caligrafiat în anul 1938,
Manuscrisul psaltic copiat de Valentina Baltag, Manuscrisul psaltic B II-3 M, de la
Mănăstirea Slatina; Manuscrisul slavon nr. 1918, Manuscrisul slavon nr. 313, de la
Mănăstirea Dragomirna.
Învățământul muzical bisericesc din Bucovina în secolul al XIX-lea și prima
jumătate a secolului XX, s-a desfășurat în cadrul a patru instituții: Școala clericală de la
Suceava, înființată în anul 1786, în chiliile vechii mitropolii după modelul Școlii teologice
de la Carlowitz, condusă în prima sa perioadă de arhidiaconul sârb Daniil Vlahovici;
Institutul teologic de la Cernăuți, inaugurat și deschis oficial la 4 octombrie 1827, la
inițiativa episcopului Isaia Baloșescu, care va funcționa după modelul vechii Academii
duhovnicești de la Mănăstirea Putna; Seminarul clerical din cadrul Institutului Teologic de
la Cernăuți, care avea în componența sa și o Școală de cântăreți bisericești, deschis la 12
ianuarie 1828 și Facultatea de Teologie din Cernăuți din cadrul Universității Alma-Mater
Francisco-Josephina, inaugurată la 4 octombrie 1875. La aceste școli materiile s-au predat
în diferite limbi: latină, greacă, germană, română iar până când au fost editate noile
manuale, cu caracter ortodox, disciplinele teologice au fost predate după manuale catolice.
Elevii și studenții teologi, nu învățau muzica bisericească după sistemul neumatic ci după
notație liniară. Muzica bisericească era predată de doi profesori, unul pentru melodiile
românești iar celălalt pentru cântarea bisericească după melodiile rusești.
Pentru ca muzica bisericească cântată în bisericile din Bucovina să își păstreze
caracterul său autentic ortodox, o seamă de oameni care iubeau muzica bisericească au
249
făcut eforturi deosebite. În acest sens Mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici începe o
activitate de culegere a melosului psaltic românesc transmis pe cale orală în Bucovina și
transpunerea cântărilor în notație liniară, activitate care se concretizează prin alcătuirea
lucrării Psaltichia bisericească aşezată în noate musicale, publicată la Viena, în anul 1879.
Aceasta este o lucrare amplă, care cuprinde majoritatea cântărilor esenţiale, necesare bunei
desfăşurări a cultului liturgic și vine proniator, în sprijinul cântării de strană din Bucovina.
Lui i se alătură părintele Isidor Vorobchievici care alcătuiește o Psaltichie bisericească sau
cântec de slavă, pe care o publică la Lvov în anul 1896. Este o lucrare cu caracter aparte
deoarece autorul prezintă melodiile celor opt glasuri în trei variante: rusească, grecească şi
bulgărească, ceea ce ne determină să afirmăm că Psaltichia lui Isidor se adresa tuturor
locuitorilor din Bucovina, indiferent de etnie dar în același timp dorea să aducă o anume
limpezire a cântării amestecate care era practicată în bisericile de aici. Arhidiaconul Mihai
Ursuleac este un alt om special care aduce un aport deosebit la dezvoltarea muzicii
bisericeşti din Bucovina, prin cele două lucrări ale sale Psaltichia română şi Psaltichia
slavonă. Psaltichia română a lui Mihai Ursuleac este de fapt o revizuire a Psaltichiei din
1879 a lui Silvestru Morariu Andrievici, la care se adaugă şi alte piese originale ale
autorului iar Psaltichia slavonă este o variantă redusă a Psaltichiei române, în care
melodia prezintă mici adaptări pentru textul slavon.
La menținerea și dezvoltarea muzicii bisericești de tradiție bizantină din Bucovina au
contribuit și alți cântăreți, dascăli sau copiști de manuscrise muzicale. Monahia Antonina,
Isaia Baloșescu, Teofan Bărbier, Ioan Bicăjanu, Dimitrie Gherasim, Grigori Psalt, Grigori
Iliuț, Constantin Ionescu, Macarie Ierodiaconul, Constantin Milici, Constantin Ioan Negru,
Ilarion Pavel, Victor Berariu, Eugen Jancovschi, Ioan Popescu, Dumitru Popovici, Ioniță
Pralea, Samuil Ierodiaconul, Sinfora Monahia, Sora Sofica Sofron, sunt o parte din numele
celor care au făcut ca, vreme de un secol și jumătate, credința ortodoxă să se păstreze
curată în Bucovina și datorită muzicii bisericești.
Alături de muzica bisericească omofonă, începând cu a doua jumătate a secolului al
XIX-lea, în Bucovina s-a cântat și muzică bisericească corală. Pătrunderea acesteia a fost
facilitată datorită stăpânirii austriece și a relațiilor stabilite pe parcursul unui secol și
jumătate, între românii bucovineni și mediul administrativ și cultural de la Viena, la
conservatorul de aici „Akademie für Musik und darstellende Kunst” poate cel mai renumit
conservator din acea perioadă, studiind aproape toți muzicienii bucovineni. Carol Miculi,
Isidor Vorobchievici, Ciprian Porumbescu, Victor Vasilescu, Eusebie Mandicevschi,
250
Gheorghe Mandicevschi, Constantin Șandru, Iancu Ursuleac, Alexandru Zavulovici,
Dionisie Para, Radu Paladi, sunt cele mai cunoscute nume dintre cele care au contribuit la
pătrunderea și dezvoltarea muzicii corale bisericești în Bucovina. Aceştia şi-au manifestat
activitatea muzicală în cadrul unor societăţi culturale și studențești precum Arboroasa,
Junimea, Armonia sau Academia Ortodoxă, reuşind prin activitatea componistică,
dirijorală, didactică şi pedagogică, să ridice muzica corală bisericească din Bucovina pe
cele mai înalte culmi.
Așadar, în Bucovina secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX, muzica
bisericească a avut un parcurs sinuos, dar, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu și prin
contribuția unor oameni iubitori de muzică, de biserică și de neam, a reușit să se păstreze în
albia cântării ortodoxe de tradiție bizantină moștenită de veacuri de la înaintași. Melosul
bizantin a putut fi auzit atât în forma sa originală, cântat, probabil mai retras, în mediile
monastice și în unele parohii, de pe manuscrise cu neume, cât și în formă adaptată, cu
notație liniară, după Psaltichiile lui Silvestru Morariu Andrievici, Isidor Vorobchievici sau
Mihai Ursuleac, rămânând în duh de rugăciune cu frații români de dincolo de granițele
Bucovinei istorice.
251
Bibliografie
Ediții ale Sfintei Scripturi
BIBLIA adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului Testament Tipărită

întâia oară la 1688 în timpul lui Șerban Vodă Cantacuzino Domnul Țării Românești,
retipărită după 300 de ani în facsimil și transcriere cu aprobarea Sfântului Sinod. Vezi
varianta retipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 1997.
BIBLIA sau Sfânta Scriptură, ediție jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită
după Septuaginta, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul
Clujului, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,
2001.
BIBLIA sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 1997.
I. Izvoare
A. Inedite
Biblioteca Mănăstirii Putna
1. Manuscrisul 56/544/576-Putna I – Antologhion, începutul secolului al XVI-lea.
2. Manuscrisul 56/544/576-Putna II – Antologhion, prima jumătate a secolului al XV-lea.
3. Manuscrisul românesc Putna nr. 2409 – Antologhion, începutul secolului al XIX-lea.
4. Manuscrisul românesc Putna nr. 1476 – Antologhion, anul 1957.
5. Manuscrisul slavon Putna nr. 55/576 IV – Irmologhion, secolul XVIII.
Biblioteca Mănăstirii Teodoreni
6. Manuscrisul româno-grecesc Teodoreni nr. 412 – Antologhion, anul 1866.
8. Manuscrisul româno-grecesc Teodoreni nr. 420 – Antologhion, anul 1852
9. Manuscrisul româno-grecesc Teodoreni nr. 421 – Antologhion, începutul secolului al
XIX-lea.
252
12. Manuscrisul românesc Teodoreni, nr. 409 – Antologie, anul 1879.
Biblioteca Mănăstirii Sucevița
13. Manuscrisul românesc Sucevița nr. 1933 – Antologhion, copiat intre anii 1920-1933.
14. Manuscrisul românesc Sucevița nr. 1937 – Antologhion, anul 1937.
17. Manuscrisul slavon Sucevița 414 – Irmologhion, anul 1863.
Biblioteca Mănăstirii Moldovița
18. Manuscrisul românesc Moldovița nr. 817 – Horologhion, anul 1838.
19. Manuscrisul românesc Moldovița nr. 818 – Antologhion, anul 1849.
20. Manuscrisul româno-grecesc Moldovița nr. 983 – Antologhion, anul 1838.
Biblioteca Mănăstirii Slatina
21. Manuscrisul românesc Slatina B II 11 – Antologhion, prima jumătate a secolului XIX.
22. Manuscrisul românesc Slatina C III 3 - Prohodul Domnului, anul 1915.
23. Manuscrisul slavon Slatina 23 I – Irmologhion, secolele XVI-XIX.
24. Manuscrisul slavon Slatina 23 II – Irmologhion, secolele XVI-XIX.
Muzeul de Artă Ion Irimescu din Fălticeni
25. Manuscrisul româno-grecesc 905 – Antologhion, anul 1835.
Complexul Muzeal Bucovina din Suceava
26. Manuscrisul românesc 2738, prima jumătate a secolului XX.
27. Vicoveanu, Ioan, Victor Vasilescu, compozitor român, Suceava, 1956. Manuscris care
se păstrează în fondul de carte Ioan Vicoveanu.
28. Vicoveanu, Ioan, Compozitorul Constantin Șandru. Manuscris care se păstrează în
fondul de carte Ioan Vicoveanu.
29. Vicoveanu, Ioan, Iancu Ursuleac. Manuscris care se păstrează în fondul de carte Ioan
Vicoveanu.
Biblioteca Mănăstirii Dragomirna
30. Manuscrisul Dragomirna 1886 – Antologhion, jumătatea secolului al XVI-lea.
31. Manuscrisul slavon nr. 1918 – Irmologhion.
32. Manuscrisul slavon nr. 313, anul 1906.
Arhivele Naționale ale Austriei
33.  Österreichisches Staatsarchiv, Allgemeines Verwaltungsarchiv, Unterricht und
Kultus, Neuer Kultus, Griechisch-orientalischer Kultus, Karton 29, Nr. 2359.
253
34.  Österreichisches Staatsarchiv, Allgemeines Verwaltungsarchiv, Unterricht und
Kultus, Neuer Kultus, Griechisch-orientalischer Kultus, Karton 29, Nr. 2396.
B. Edite
35. ANDRIEVICI, Silvestru Morariu, Psaltichia bisericească aşezată în note muzicale,

Viena, 1879.
36. BARBU-BUCUR, Sebastian, Arhid. Prof. Dr., Mihalache Moldovlahul compozitor de
Muzică Bizantină și precursor al reformei chrisantice – sec. XVIII, Volumul I
Anastasimatar, Editura Muzicală, București, 2008.
37. BARBU-BUCUR, Sebastian, Arhid. Prof. Dr., Volumul II Anastasimatar, Editura
Muzicală, București, 2011;
38. BARBU-BUCUR, Sebastian, Arhid. Prof. Dr., Volumul III Cântări la Vecernie,
Utrenie și Sfânta Liturghie, Editura Muzicală, București, 2013.
39. CIOBANU, Gheorghe, IONESCU, Marin, Antologhionul lui Evstatie Protopsaltul
Putnei, în „Izvoare ale muzicii româneşti”, volumul V, documenta, Editura Muzicală,
Bucureşti, 1983.
40. CIOBANU, Gheorghe, IONESCU, Marin, MOISESCU, Titus, Manuscrisul I-26/Iaşi,
Antologhion din Biblioteca centrală universitară „Mihai Eminescu” Iaşi, în „Izvoare
ale muzicii româneşti”, volumul IV, documenta, Editura Muzicală, Bucureşti, 1981.
41. CIOBANU, Gheorghe, IONESCU, Marin, MOISESCU, Titus, Manuscrisul
nr.56/544/576 I de la mănăstirea Putna, Antologhion, în „Izvoare ale muzicii
româneşti”, volumul III, documenta, Editura Muzicală, Bucureşti, 1980.
42. CIOBANU, Gheorghe, IONESCU, Marin, MOISESCU, Titus, Școala muzicală de la
Putna. Manuscrisul nr. 56/544/576 I. P. II. Stihirar., în „Izvoare ale muzicii
românești”, volumul III B. Transcripta, Editura Muzicală, București, 1984.
43. CIOBANU, Gheorghe, Muzica instrumentală, vocală şi psaltică în secolele XVI-XIX,
în „Izvoare ale muzicii româneşti”, volumul II, Editura Muzicală, Bucureşti, 1978.
44. LUNGU, N.I., COSTEA, Gr., Pr. Prof., și BRANIȘTE, Ene, Pr. Prof., Utrenierul,
Editura Episcopiei Argeșului și Musceluiui, Curtea de Argeș, 1996.
45. MOISESCU, Titus, Manuscrisul de la Dobrovăţ, Ms.258/Leimonos, în „Izvoare ale
muzicii româneşti”, volumul IX, monumenta, Editura Muzicală, Bucureşti, 1994.
254
46. MOISESCU, Titus, Manuscrisul de la Leipzig nr.12, Antologhion, în „Izvoare ale
muzicii româneşti”, volumul VI, monumenta, Editura Muzicală, Bucureşti, 1985, p. 73.
47. MOLDOVEANU, Nicu, Pr. Prof. Dr., Antologie corală, religioasă și laică, pentru
formații mixte, EIBMBOR, București, 2006.
48. MOLDOVEANU, Nicu, Pr. Prof. Dr., Cântările Sfintei Liturghii și alte cântări
bisericești, EIBMBOR, București, 1999.
49. MOLDOVEANU, Nicu, Pr. Prof. Dr., FRANGULEA, Victor, Pr. Lect. Dr., GIOLU,
Nicolae, Diac. Asist. Drd., Cântările Penticostarului, EIBMBOR, București, 2004.
50. MOLDOVEANU, Nicu, Pr. Prof. Dr., Repertoriu coral, Editura Episcopiei Dunării de
Jos, Galați, 1998.
51. STANCIU, Vasile, Pr. Prof. Dr., Anastasimatarul sau Cântările Vecerniei de Sâmbătă
seara și ale Utreniei de Duminică dimineața, compuse și fixate pe notație liniară după
melodiile celor opt glasuri bisericești, notate de preotul Dimitrie Cunțanu, Editura
Reîntregirea, Alba Iulia, 2010.
52. TRIODUL, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 2000.
53. URSULEAC, Mihai, Arhid., Psaltichia română, ediţia a doua, revizuită şi adăugită,
Cernăuţi, 1914.
54. URSULEAC, Mihai, Arhid., Psaltichia română, lucrare litografiată, ediţia I, Cernăuţi,
1903-1904.
55. URSULEAC, Mihai, Arhid., Psaltichia slavonă pusă pe note de Mihai Ursuleac
arhidiacon și profesor de cântare bisericească la seminarul clerical arhiepiscopesc din
Cernăuț, Cernăuţi, 1906.
56. URSULEAC, Mihai, Arhid., Psaltichia slavonă, Cernăuţi, 1906.
57. VOROBCHIEVICI, Isidor, Psaltichia bisericească, Lvov, 1896.

58.  Anuarul Universității Regele Carol al II –lea din Cernăuți, anul de studii 1934-
1935, Editura Universității, Cernăuți, 1935.
59.  Catalogul manuscriselor de muzică sacră din Moldova – secolele XI-XX, volumul
I, Editura Artes, Iași, 2010.
60.  Statistische Jahrbuch, Wien 1878, V.
61.  Oesterreichische Statistik, Ediție nouă, volumul 11, 1915, caiet III, p. 2-5.
255
II. Lucrări generale și speciale
62. ANDRIEVICI, Silvestru Morariu, Istoricul Bisericii Ortodoxe din Bucovina (1775-
1893), Cernăuţi, 1893.
63. ANTOHI, Iosif, Din istoria pedagogiei româneşti, culegere de studii, volumul III,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967.
64. BARNEA, Alexandrel, Pr., Muzica bisericească în Moldova secolului al XIX-lea,
Editura Sf. Mina, Iași, 2009.
65. BARNEA, Alexandrel, Pr., Muzica bisericească în Moldova secolului al XX-lea,
Editura Sf. Mina, Iași, 2009.
66. BĂLAN, Teodor, Procesul Arboroasa (1875-1876), Cernăuţi, 1937.
67. BĂRSĂNESCU, Ștefan, Pagini nescrise din istoria culturii românești (sec. X-XVI),
Editura Academiei R.S.R., București, 1971.
68. BRANIŞTE, Valeriu, Ciprian Porumbescu. Schiţă monografică, Lugoj, 1908.
69. BRÂNCUŞI, Petre, Muzica românească şi marile ei primeniri, volumul II, Editura
Muzicală, Bucureşti, 1980.
70. BREAZUL, George, Pagini din istoria muzicii româneşti, volumul I, Editura Muzicală,
Bucureşti, 1966.
71. BREAZUL, George, Pagini din istoria muzicii româneşti, volumul II, Editura
72. BRIE, Mihai Gavril, Pr., Cultura muzicală bisericească de tradiție bizantină din
Crișana, Editura Universității, Oradea, 2006.
73. BUCESCU, Florin, Pr. Dr., Cântarea psaltică în Manuscrisele Moldoveneşti din
secolul al XIX-lea. Ghidul manuscriselor psaltice – Moldova, secolul XIX, 2 volume,
Editura Artes, Iaşi, 2008.
74. BUCUR, Sebastian Barbu, Catalogul manuscriselor românești de la Muntele Athos,
75. BUCUR, Sebastian Barbu, Cultura muzicală de tradiţie bizantină pe teritoriul
României în secolul XVIII şi începutul secolului XIX şi aportul original al culturii
autohtone, Editura Muzicală, Bucureşti, 1989.
256
76. BUESCU, Cornel, Scrieri și adnotări despre muzica românească veche, Editura
Muzicală, București, 1985.
77. BUESCU, Corneliu, Restituiri muzicale. Carol Miculi și Tudor Flondor, Editura
78. BUZILĂ, Serafim, Enciclopedia interpreţilor din Moldova, Editura Museum, 1999.
79. BUZILĂ, Serafim, Enciclopedia interpreţilor din Moldova, ediția a doua revăzută și
adăugită, Editura Arc și Editura Museum,Chișinău, 1999.
80. CÂNDEA, Virgil, Mărturii românești peste hotare. Mică enciclopedie, volumul I,
Editura Enciclopedică, București, 1991.
81. CERNAT, Ion, LAZAROVICI, Elena, Mitocul Dragomirnei, satul de lângă „cordun”,
Editura Axa, Botoşani, 2006.
82. CIACHIR, Nicolae, Prof. Univ. Dr., Din istoria Bucovinei (1775-1944), Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1993.
83. CIOBANU, Gheorghe, Studii de Etnomuzicologie și Bizantinologie, volumul I, Editura
84. CIOBANU, Gheorghe, Studii de Etnomuzicologie și Bizantinologie, volumul II,
Editura Muzicală, Bucureşti, 1979.
85. CIOBANU, Veniamin, La granița a trei imperii, Editura Junimea, Iași, 1975.
86. CIOCOI, Gheorghiţă, TICĂ, Şerban, Pr., DRANE, Amalia, VLAD, Diana Cristina,
VOICU, Mihaela, Ghidul mănăstirilor din Bucovina, Editura Sofia, Bucureşti, 2013.
87. CONSTANTINESCU, Radu, SFÂRLEA, Mircea, Monumente religioase – Biserici şi
mănăstiri celebre din România, Editura Editis, Bucureşti, 1994.
88. CONSTANTINIU, Florin, O istorie sinceră a poporului Român, ediția a doua, Editura
Univers Enciclopedic, București, 1999.
89. COSMA, Octavian Lazăr, Hronicul muzicii româneşti, volumul I, Editura Muzicală,
Bucureşti, 1973.
90. COSMA, Octavian Lazăr, Hronicul muzicii româneşti, volumul III, Bucureşti, 1975.
91. COSMA, Octavian Lazăr, Hronicul muzicii româneşti, volumul IV, Editura Muzicală,
Bucureşti, 1976.
92. COSMA, Viorel, Muzicieni din România. Lexicon, volumul I (A-C), Editura Muzicală,
București, 1989.
93. COSMA, Viorel, Muzicieni din România. Lexicon, volumul II (COC-E), Editura
257
94. COSMA, Viorel, Muzicieni din România. Lexicon, volumul III (F-G), Editura
95. COSMA, Viorel, Muzicieni din România. Lexicon, volumul IV (H-J), Editura
96. COSMA, Viorel, Muzicieni din România. Lexicon, volumul V (K-M), Editura
97. COSMA, Viorel, Muzicieni din România. Lexicon, volumul VI (Max-Mus), Editura
98. COSMA, Viorel, Muzicieni din România. Lexicon, volumul VII (N-O-PIP), Editura
99. COSMA, Viorel, Muzicieni din România. Lexicon, volumul VIII (P-S), Editura
100. COSMA, Viorel, Muzicieni din România. Lexicon, volumul IX (Ş-Z), Editura
101. COSMA, Viorel, Două milenii de muzică pe pământul României. Introducere în
istoria muzicii românești, Editura Ion Creangă, București, 1977.
102. COSMA, Viorel, Muzicieni români. Lexicon, Editura Muzicală a Uniunii
compozitorilor, București, 1970.
103. CRĂCIUN, Corneliu, Societăţi academice din Bucovina I „Arboroasa” şi
„Junimea”, Fundaţia Culturală „Cele Trei Crişuri”, Oradea, 1997.
104. CURTUI, Gabriela-Iuliana, De vorbă cu maestrul Ion Irimescu, Editura muzeului
de artă Ion Irimescu, Fălticeni, 2002.
105. DAN, Dimitrie, Cronica Episcopiei de Rădăuți, Viena, 1912.
106. DICULESCU, Constantin C., Din corespondenţele Episcopului Melchisedec,
Tipografia cărților bisericești, București, 1909.
107. DJUVARA, Neagu, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Editura
Humanitas, București, 1999.
108. DOGARU, Ilie, Istoricul Societății academice „Junimea”din Cernăuți, București,
1930.
109. DOLINESCU, Elisabeta, Mihail Gr. Poslușnicu – Viața și opera, Editura Muzicală,
București, 1984.
110. DRĂGUŢ, Vasile, Pictura murală din Bucovina, Editura Meridiane, Bucureşti,
1982.
258
111. DUDAȘ, Florian, Vechile tipărituri românești din bisericile Bihorului sec. XVI –
XVII, Editura Episcopiei Ortodoxe Oradea, 1979.
112. EDROIU, Nicolae, Scrierea chirilică românească, Editura Mega, Cluj-Napoca,
2013.
113. EMANDI, E.I., CUCU, V., CEAUȘU, M. - Ghid de oraș. Suceava, Editura Sport
Turism, București, 1989.
114. ERBICEANU, Constantin, Istoria Mitropoliei Moldovei și Sucevei, București,
1888.
115. GASSAUER, R., Suceava muzicală de altă dată, Editura reuniunii muzicale
dramatice „Ciprian Porumbescu”, Suceava, 1938.
116. GAVRILĂ, Ioan, Pr., Muzica bisericească în ținutul Vâlcii. Studiu monografic,
Editura Roza Vânturilor, București, 2010.
117. GHENEA, Cristian C., Din trecutul culturii muzicale românești, Editura Muzicală,
București, 1965.
118. GHEORGHIȚĂ, Nicolae Alexandru, Byzantine chant between Constantinopole
and The Danubian Principalities. Studies in Byzantine Muzicology, Editura Sofia,
București, 2010.
119. GIULEANU, Victor, Melodica Bizantină, Editura Muzicală, București, 1981.
120. GIURESCU, Constantin C., Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până la
moartea lui Alexandru cel Bun (1432), ediția a cincea revăzută și adăugită, Fundația
regală pentru literatură și artă, București, 1946.
121. GIURESCU, Constantin C., Istoria românilor II. De la Mircea cel Bătrân și
Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul, partea întâi, ediția a patra revăzută și
adăugită, Fundația regală pentru literatură și artă, București, 1943.
122. GORDON, Vasile, Preot lector dr., Introducere în omiletică, Editura Universității
din București, 2001.
123. GRĂJDIAN, Vasile, Pr., Teologia cântării liturgice în Biserica Ortodoxă. Aspecte
de identitate a cîntării liturgice ortodoxe, Editura Universității „Lucian Blaga”, Sibiu,
2000.
124. GRĂJDIAN, Vasile, Pr., Oralitatea cântării bisericești din Ardeal, Editura
Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, 2004.
125. GRĂMADĂ, Nicolai, Toponimia minoră a Bucovinei, volumul I, Academia
Română, Filiala Iaşi, Centrul de studii „Bucovina”, Editura Anima, 1996.
259
126. GRIGOROVIŢĂ, Mircea, Din istoria culturii în Bucovina, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1994.
127. GRIGOROVIȚĂ, Mircea, Învățământul în nordul Bucovinei (1775-1944), Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1993.
128. GRIGOROVIŢĂ, Mircea, Universitatea din Cernăuţi în perioada interbelică,
ediţie îngrijită de Satco, Emil, Suceava, 2005.
129. HARBUZARU, Mihail, Ierom., Manuscrisele psaltice de la Mănăstirea Sinaia,
Editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, București, 2012.
130. HAUSLEITNER Mariana, Die Rumänisierung der Bukowina. Die Durchsetzung
des nationalstaatlichen Anspruchs Grossrumäniens 1918 – 1944, Verlag Oldenburg,
München, 2001.
131. HITCHINS, Keith, România, 1866-1947, traducere din limba engleză de George
Potra și Delia Răzdolescu, ediția a patra, Editura Humanitas, Bucureşti, 2013.
132. HITCHINS, Keith, Românii, 1774-1866, traducere din limba engleză de George
Potra și Delia Răzdolescu, Editura Humanitas, Bucureşti,1998.
133. HREHOR, Constantin, Silvestru Morariu Andrievici, Academia Română Institutul
„Bucovina”, Editura Timpul, Iaşi, 2009.
134. HREHOR, Constantin, Silvestru Morariu Andrievici, Editura Timpul, Iași, 2009.
135. HREHOR, Constantin, Mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici. Viaţa şi opera,
teză de doctorat, Suceava, 2008.
136. IACOBESCU, Mihai, Din istoria Bucovinei. Volumul I (1774-1862). De la
administrația militară la autonomia provincială. Editura Academiei Române,
București, 1993.
137. ILICA, Vasile, Fântâna Albă – o mărturie de sânge. Istorie, amintiri, mărturii,
Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 1999.
138. IONAȘCU, Stelian, Pr. lect. dr., Teoria Muzicii Psaltice pentru Seminariile
teologice și Școlile de cântăreți, Editura Sofia, București, 2006.
139. IONESCU, Gheorghe C., Lexicon al tuturor celor care, de-a lungul veacurilor, s-
au ocupat de muzica de tradiţie bizantină în România, Editura Diogene, Bucureşti,
1994.
140. IONESCU, Gheorghe C., Muzica Bizantină în România. Dicționar cronologic,
Editura Sagittarius, București, 2003.
260
141. IONESCU, Marin, Şcoala muzicală de la Putna. Manuscrisul nr. 56/544/576 de la
Mănăstirea Putna: Antologhion, ediţie îngrijită, prefaţată şi adnotată de Ciobanu,
Gheorghe, Ionescu, Marin şi Moisescu, Titus, Editura Muzicală, Bucureşti, 1980.
142. IORGA, Nicolae, Istoria învăţământului românesc, Bucureşti, 1928.
143. IORGA, Nicolae, Istoria lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1978.
144. IORGA, Nicolae, Mănăstirea Neamţului, Neamţ, 1912.
145. IORGA, Nicolae, Românismul în trecutul Bucovinei, Bucureşti, 1938.
146. IORGA, Nicolae, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor,
Tipografia Neamul Românesc, Vălenii de Munte, 1908.
147. ISĂROIU, Ioan, Cultura muzicală românească de tradiție bizantină în Argeș,
secolele XIX-XX, Editura Universității, Pitești, 2004.
148. KOGĂLNICEANU, Mihail, Cronici româneşti, ediţia a II-a, tom I, Imprimeria
Naţională, Bucureşti, 1872.
149. LEU, Paul, Ciprian Porumbescu, mononografie, Muzeul Suceava, 1972.
150. LEU, Paul, FOIT, Grigore, Ciprian Porumbescu. Documente şi mărturii, Muzeul
Judeţean Suceava, Suceava, 1971.
151. LUNGU, Radu, Mănăstiri ortodoxe româneşti, Editura Paideia, Bucureşti, 2014.
152. MATEOS, Juan S.I., Le Typicon de la Grande Église, Ms. Saint-Croix, sec. X,
Tome II. Le Cycle des Fêtes Mobiles, Orientalia Christiana Analecta 166, Roma, 1963.
153. METEȘ, Ștefan, Domni și boieri din Țările române în orașul Cluj și românii din
Cluj, Tipografia Astra, Cluj, 1935.
154. MICLEA, Ioan, FLORESCU, Radu, Dragomirna, Editura Meridiane, Bucureşti,
1976.
155. MITRIC, Olimpia, Cartea românească manuscrisă din Nordul Moldovei, Editura
Atos, București, 1998.
156. MITRIC, Olimpia, Manuscrise românești din Moldova. Catalog, volumul II,
Editura Junimea, Iași, 2007.
157. MOISESCU, Cristian, MUSICESCU, Ana Maria, ŞIRLI, Adriana, Putna,
Bucureşti, 1982.
158. MOISESCU, Titus, Catalogul creației muzicale a lui Evstatie Protopsaltul Putnei,
159. MOISESCU, Titus, Cântarea monodică bizantină pe teritoriul României.
Prolegomene bizantine, volumul II, Editura Muzicală, București, 2003, p. 29-34.
261
160. MOISESCU, Titus, Muzica bizantină în spațiul cultural românesc, Editura
Muzicală, București, 1996, p. 127-148;
161. MOISESCU, Titus, Prolegomene bizantine. Muzica bizantină în manuscrise şi
carte veche românească, Editura Muzicală, Bucureşti, 1985.
162. MOLDOVEANU, Nicu, Pr. Prof. Dr., Istoria Muzicii bisericești la români, Editura
Basilica a Patriarhiei Române, București, 2010.
163. MOLDOVEANU, Nicu, Pr. Prof. Dr., NECULA, Nicolae, Pr. Prof. Dr.,
STANCIU, Vasile, Pr. Prof. Dr., BARBU-BUCUR, Sebastian, Arhid. Prof. Dr.,
Dicționarul de muzică bisericească românească, Editura Basilica, București, 2013.
164. MORARIU, Constantin, Ciprian Porumbescu după moartea lui la 25 de ani,
Suceava, 1908.
165. MORARIU, Constantin, Cursul vieţii mele. Memorii, ediţie îngrijită, prefaţă,
microbibliografie, glosar şi note de Iacobescu, Mihai, Prof. Univ. Dr., Editura
Hurmuzachi, Suceava, 1998.
166. MORARIU, Victor, PAVELESCU, Ștefan, Istoricul reuniunii muzicale dramatice
„Ciprian Porumbescu” din Suceava (1903-1938), Tipografia Glasul Bucovinei,
Suceava, 1939.
167. MORARU, Alexandru, Biserica Ortodoxă Română între anii 1885-2000. Biserică.
Națiune. Cultură. Volumul III, Tom. I, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 2006.
168. MOȘTEANU, Marius, Pr., Muzica bisericească în Dobrogea și la Dunărea de Jos
de-a lungul veacurilor, Editura Ex Ponto, Constanța, 2003.
169. MUSICESCU, Ana Maria, Mănăstirea Suceviţa, Editura Meridane, Bucureşti,
1965.
170. MUSICESCU, Ana Maria, Muzeul Mănăstirii Putna, Editura Meridiane, Bucureşti,
1967.
171. NEAGOE, Stelian, Istoria Unirii Românilor, Editura Diogene, București, 1993.
172. NECHITA, Costel-Mirel, Cultura muzicală bisericească din Bucovina de-a lungul
vremii până astăzi, teză de doctorat în teologie, București, 2009.
173. NETEA, Vasile, Putna, un izvor al conştiinţei patriotice româneşti, Piteşti, 1966.
174. NICOLESCU, Corina, Mănăstirea Slatina, Editura Meridiane, București, 1966.
175. NISTOR, Ion, Istoria Bisericii din Bucovina, Editura Septentrion, Rădăuți, 2003.
176. NISTOR, Ion, Istoria Bucovinei, Editura Humanitas, București, 1991.
262
177. NIŢULESCU, Petre, Muzica românească de azi. Cartea Sindicatului artiștilor din
România, Editura Marvan, București, 1939.
178. NOROCEL, Epifanie, Pagini din istoria veche la români, Editura Episcopiei
Buzăului, 1986.
179. NUȚESCU, Ștefan, Ierom., Sfântul Munte Athos, Chilia Buna Vestire-Schitul
Sfântul Dimitrie-Lacu, Editura Evanghelismos, București.
180. ONCIUL, Dimitrie, Din istoria Bucovnei, Editura Universitas, Chișinău, 1992.
181. PANAITESCU, Petre P., Istoria românilor, Craiova, 1942, manual reeditat la
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1990.
182. PANAITESCU, Petre P., Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R.P.R.,
volumul I, Editura Academiei, București, 1959.
183. PĂCURARIU, Mircea, Pr. Prof. Dr., Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Editura
Știința, Chișinău, 1993.
184. PĂCURARIU, Mircea, Pr. Prof. Dr., Istoria Bisericii Ortodoxe Române, volumul I,
ediția a doua, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 1992.
185. PĂCURARIU, Mircea, Pr. Prof. Dr., Istoria Bisericii Ortodoxe Române, volumul
III, Bucureşti, 1981.
186. PĂCURARIU, Mircea, Pr. Prof. Dr., Istoria Bisericii Ortodoxe Române, volumul
III, ediția a doua, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureşti, 1997.
187. PENNINGTON, Anne E., Music in Medieval Moldavia-Muzica în Moldova
medievală, secolul al XVI-lea, ediție bilingvă, cu un eseu de D. Conomos, ediţie
îngrijită de Moisescu, Titus, traducere din limba engleză de Constantin Stihi-Boos,
188. PETRESCU, I.D., Pr., Etudes de paleographie musicale byzantine, volumul I,
189. PETRESCU, I.D., Pr., Etudes de paleographie musicale byzantine, volumul II,
190. PETRESCU, Ion D., Condacul Naşterii Domnului, studiu de muzicologie
comparată, Bucureşti, 1940.
191. PISCUPESCU, Ecaterina, Literatura slavă din Principatele unite în veacul al XV-
lea, Bucureşti, 1939.
263
192. PLĂMĂDEALĂ, Antonie, Mitropolit, Tradiție și libertate în spiritualitatea
ortodoxă, ediția a doua, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004.
193. POPESCU-VÂLCEA, G., Anastasie Crimca, Bucureşti, 1972.
194. POPOVICI, Doru, Muzica corală românească, Bucureşti, 1966.
195. POPOVICI, Doru, Muzica românească contemporană, Editura Albatros, București,
1970.
196. POSLUŞNICU, Mihail, Istoria musicei la români, Editura Cartea Românească,
Bucureşti, 1928.
197. PROCOPCIUC, Valerian I., Suceviţa şi Voievodeasa, două localităţi bucovinene,
Editura Septentrion, Rădăuţi, 2009.
198. RELI, Simeon, Dr., Reşedinţa mitropolitană din Cernăuţi (călăuză şi istorie),
Editura Mitropolia Bucovinei, Cernăuţi, 1939.
199. RUSU, Liviu, Eusebie Mandicevski, Opere alese, Editura Muzicală, Bucureşti,
1957.
200. RUSU, Liviu, Muzica în Bucovina, în Nițulescu, Petre, Muzica românească de azi.
Cartea Sindicatului artiștilor din România, Editura Marvan, București, 1939.
201. SATCO, Emil, Enciclopedia Bucovinei, volumul II, Editura Princeps Edit,
Suceava, 2004.
202. SATCO, Emil, Muzica în Bucovina. Ghid, Comitetul de Cultură şi educaţie
socialistă al Judeţului Suceava, Suceava, 1981.
203. SAVA, Iosif, VARTOLOMEI, Luminiţa, Dicţionar de muzică, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1979.
204. SAVA, Stela, Cântările Octoihului vechi rusesc. Un manuscris cu neume al
Mănăstirii de la Belaia Krinica, Salzburg, Musikverlag Emil Katzbichler, 1984.
205. SECARĂ, Constantin, Muzica bizantină, doxologie şi înălţare spirituală, Editura
206. SEVERIN, Constantin, Imperiul Sacru. Mănăstiri și biserici din nordul Moldovei,
Editura Paralela 45, Pitești, 2003.
207. SION, George, Notițe despre Bucovina, București, 1882.
208. STANCIU, Petru, Pr. Dr., Cultura muzicală de tradiție bizantină în centrul
Transilvaniei sec. XVIII-XIX, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2010.
209. STANCIU, Vasile, Pr. Prof. Dr., Muzica bisericească ortodoxă din Transilvania,
Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1996.
264
210. STANCIU, Vasile, Pr. Prof. Dr., Muzica bisericească corală din Transilvania,
volumul I, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001.
211. STĂNILOAE, Dumitru, Pr. Prof., Teologia Dogmatică Ortodoxă, volumul I, ediția
a III-a, EIBMBOR, București, 2003, p. 293.
212. ŞTREMBEL, Gabriel, Catalogul manuscriselor româneşti, volumul I, Bucureşti,
1978.
213. TURCZYNSKI, Emanuel, Die Bukowina. In: Deutsche Geschichte im Osten
Europas. Galizien, edit. de Isabel Röskau-Rydel, Berlin: Siedler Verlag, 1999, p. 149.
214. TURCZYNSKI, Emanuel, Geschichte der Bukowina in der Neuzeit. Wiesbaden:
Harrasowitz Verlag, 1993.
215. UNGUREANU, Constantin, Bucovina în perioada stăpânirii austriece (1774-
1918). Aspecte etnodemografice și confesionale, Editura Civitas, Chișinău, 2003.
216. URECHE, Grigore, COSTIN, Miron, NECULCE, Ion, Letopisețul Țării Moldovei,
Editura Garamond, București, 1991.
217. VALENCIUC, Dumitru, Ierarhii Bucovinei, Grupul editorial Muşatinii-Bucovina
viitoare, Suceava, 2001.
218. VALENCIUC, Ioan Paul, Contribuția bucovineană la Sfințirea Sfântului și Marelui
Mir în Biserica Ortodoxă Română, 25 martie 1882, Editura Septentrion, Rădăuți, 2009.
219. VANCEA, Zeno, Creaţia muzicală românească. Secolele XIX-XX, volumul I,
220. VASILE, Vasile, Prof. Univ. Dr., Istoria muzicii bizantine şi evoluţia ei în
spiritualitatea românească, volumul I, Editura Interprint, Bucureşti, 1997.
221. VASILE, Vasile, Prof. Univ. Dr., Istoria muzicii bizantine şi evoluţia ei în
spiritualitatea românească, volumul II, Editura Interprint, Bucureşti, 1997.
222. VASILE, Vasile, Prof. Univ. Dr., Pagini nescrise din istoria pedagogiei şi culturii
româneşti, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1995.
223. VASILE, Vasile, Prof. Univ. Dr., Tezaurul muzical românesc din Muntele Athos,
volumul I, Editura Muzicală, București, 2007.
224. VASILE, Vasile, Prof. Univ. Dr., Tezaurul muzical românesc din Muntele Athos,
volumul II, Editura Muzicală, București, 2008.
225. VERDEIL, Raina Palikarova, La musique byzantine chez les bulgare et les russes,
Copenhague, Elnar Munskgaard, Boston, Byzantine Institute, 1953.
265
226. VLASIE, Mihai, Ghidul aşezămintelor monahale ortodoxe din România, Editura
Sofia, Bucureşti, 2003.
227. VOINESCU, Teodora, Mănăstirea Dragomirna, Editura Meridiane, Bucureşti,
1967.
228. VOROBCHIEVICI, Isidor, Manual de armonie muzicală, Viena, 1869.
229. WAGNER, Rudolf, Vom Moldauwappen zum Doppeladler: ausgewählte Beiträge
zur Geschichte der Bukowina; Festgabe zu seinen 80. Geburtstag. - Augsburg:
Hofmann, 1991.
230. ZAMFIRESCU, Dan, Paisianismul-un moment românesc în istoria spiritualității
europene, Editura Roza Vânturilor, București, 1996.
231.  Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Hristos în Moldova, volumul I: Antologie
de documente și studii privind Mitropolia Moldovei, 1401-2001, Editura Trinitas, Iași,
2001.
232.  Mitropolia Moldovei și Sucevei, Monumente istorice bisericești din Mitropolia
Moldovei și Sucevei, Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974.
III. Studii și articole
233. ALEXE, Ștefan, Pr. Conf. Dr., 1600 de ani de la moartea Sfântului Sava Gotul, în
„Biserica Ortodoxă Română”, XC (1972), nr. 5-6, p. 556-568.
234. BALAN, Teodor, Procesul Arboroasei 1875-1878, Institutul de Arte Grafice şi
Editură „Glasul Bucovinei”, Cernăuţi, 1937.
235. BĂLAȘA, Dumitru, Pr., Șase manuscrise psaltice ale lui Anton Pann, în
„Mitropolia Olteniei”, VII (1955), nr. 1-2, p. 78-89.
236. BĂLTUȚĂ, Mitrofan, Ierod., Pastoralele date de Mitropolitul Veniamin Costachi
în legătură cu viața monahală, în „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, XLIII (1967), nr.
1-2.
237. BÂRNEA, Ion, Manuscrise psaltice din Eparhia Râmnicului, în „Analele
Universității din Craiova”, seria teologie, VIII ( 2003), nr. 11, p. 46-65.
238. BERAR, Gheorghe, Unirea Bucovinei cu România în 1918, în „Istoria Românilor”.
Mișcarea de eliberare națională 1848-1918. Documente istorice comentate, Editura
Carpatica, Cluj-Napoca, 1996, p. 100-109.
266
239. BOSTAN, Lora, Contribuția Bisericii Ortodoxe la afirmarea spiritualității
românești în nordul Bucovinei (sec. XVIII-XIX), în „Țara Fagilor”, Almanah Cultural-
Literar XXI-XXII, 2012-2013, Societatea Culturală Arboroasa, Cernăuți, 2013.
240. BREAZUL, George, Învățământul muzical în Principatele Românești de la primele
începuturi până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în „Anuarul Conservatorului Regal
de Muzică și Artă Dramatică din București pe anul 1941-1942”, București, 1943, p. 6-
8.
241. BRIE, Mihai Gavril, Pr., Manuscrise psaltice din Transilvania în sec. XVII-XVIII,
în „Teologia”, VI (2002), nr. 3-4, Arad, p. 44-48.
242. BUCESCU, Florin, DĂNILĂ, Zamfira Irina, Contribuţia Mitropolitului Silvestru
Morariu Andrievici la dezvoltarea cântării de strană în Bucovina, comunicare
ştiinţifică prezentată la a XIV-a Conferinţă Internaţională de muzică bizantină, Sibiu,
5-9 septembrie, 2007.
243. BUCUR, Sebastian Barbu, Manuscrise psaltice româneşti şi bilingve în notaţie
cucuzeliană în marile biblioteci din România, în „Biserica Ortodoxă Română”, XCIV
(1976), nr. 9-12, p. 1005-1038.
244. BUCUR, Sebastian Barbu, Un manuscris de proveniență românească la
Mănăstirea Leimonos din Lesbos, în „Muzica”, serie nouă, nr. 3, București, 1996, p.
93-106.
245. CATRINA, Constantin, Însemnări pe marginea unui manuscris din epoca de
românire a muzicii bizantine, în „Studii şi cercetări de istoria artei, Seria teatru-muzică-
cinematografie”, tom XXXII, București, 1985, p. 93-96.
246. CATRINA, Constantin, Un Irmologhion din prima jumătate a secolului al XIX –
lea, în „Muzica”, nr. 1, București, 1993, p. 113-124.
247. CATRINA, Constantin, Un manuscris de muzică bizantină semnat de Ilie Fotino,
în „Acta Muzicae Byzantinae”, volumul III, Centrul de Studii Bizantine, Iași, 2001, p.
103-106.
248. CAZACU, Marius, Prof., Structuri geodemografice în Bucovina imperială în „Țara
Fagilor”, Almanah Cultural-Literar XXIII-XXIV, 2014-2015, Societatea Culturală
„Arboroasa”, Cernăuți, 2015, p. 27-33.
249. CHIRCEV, Elena, Un manuscris anonim de muzică bizantină din colecția
bibliotecii Conservatorului „Gheorghe Dima”, în „Biblioteca și cercetarea”, volumul
XIV, Biblioteca Academiei Române filiala Cluj, Cluj-Napoca, 1990, p. 131-139;
267
250. CHIRCEV, Elena, Manuscrisul grec nr. 953 de la Biblioteca Academiei Române-
investigații preliminare, în „Acta Muzicae Byzantinae”, Centrul de Studii Bizantine,
Iași, volumul IV, nr. 1, 2002, p. 64-69;
251. CHIRCEV, Elena, Aspecte ale prezenței semnelor cheironomice în manuscrisul nr.
953 de la B.A.R., în „Acta Muzicae Byzantinae”, Centrul de Studii Bizantine, Iași,
volumul V, nr. 1, 2003, p. 85-89;
252. CHIRCEV, Elena, Relația text-diastematică-cheironomie în incipituri și cadențe
ale Kekragariilor din două manuscrise aparținând bibliotecilor clujene, în „Acta
Muzicae Byzantinae”, Centrul de Studii Bizantine, Iași, volumul VII, 2004, p. 23-28;
253. CHIRCEV, Elena, Palin și Leghe în cântarile liturgice din manuscrisul oriental nr.
365 de la Biblioteca Academiei Române, filiala Cluj-Napoca, în „Acta Muzicae
Byzantinae”, Centrul de Studii Bizantine, Iași, volumul VIII, 2005, p. 128-132;
254. CHIRCEV, Elena, Cântări ale stilului papadic în manuscrisul nr. 365 de la B.A.R.
Cluj-Napoca, în „Acta Muzicae Byzantinae”, Centrul de Studii Bizantine, Iași, volumul
IX, 2006, p. 100-105.
255. CIOBANU, Gheorghe şi GHENEA, Cristian, Un creator de muzică la începutul
secolului al XVI-lea, în „Muzica”, XIV (1964), nr. 5-6, Bucureşti.
256. CIOBANU, Gheorghe, Aspecte ale culturii muzicale în epoca feudală. Câteva
manuscrise bizantine, în „Muzica”, XIV(1964), nr. 5-6, Bucureşti, p. 57-69.
257. CIOBANU, Gheorghe, Cultura muzicală bizantină pe teritoriul României până în
secolul al XVIII-lea, în „Studii de Etnomuzicologie și Bizantinologie”, volumul I,
Editura Muzicală, Bucureşti, 1974, p. 278-286.
258. CIOBANU, Gheorghe, Muzica bisericească la români, în „Biserica Ortodoxă
Română”, XC (1972), nr. 1-2, p. 162-195.
259. CIOBANU, Gheorghe, Şcoala muzicală de la Putna, în „Muzica”, XVI (1966), nr.
9, Bucureşti, p. 14-20.
260. COJOCARU, Constantin C., Daniil Vlahovici-episcop al Bucovinei, în „Analele
Bucovinei”, anul VII, 2/2000, Editura Academiei Române, filiala Iaşi, Centrul de studii
Bucovina, Rădăuţi.
261. COSMA, Viorel, Manuscrise muzicale românești în Biblioteca Conservatorului din
București, în „Studii de muzicologie”, nr. 5, București, 1969, p. 269-304.
268
262. COVALCIUC, Dumitru, Consemnațiile din 1784 și 1785 ale clerului bucovinean
în „Țara Fagilor”, Almanah Cultural-Literar XXI-XXII, 2012-2013, Societatea
Culturală „Arboroasa”, Cernăuți, 2013, p. 18-40.
263. CRAINICU, Constantin, Cântăreţul bisericesc Constantin Milici, în „Mitropolia
Moldovei şi Sucevei”, XLVIII (1972), nr. 1-2, p. 126-127.
264. DELCEA, Alexandru, Un veac de la nașterea marelui muzician Eusebie
Mandicevschi, în „Glasul Bisericii”, XVI (1957), nr. 6-7, p. 442-445.
265. DIACONESCU, Emil, Mănăstirea Dragomirna. Un minunat monument
arhitectonic, în „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, XXXII (1957), nr. 8-9.
266. DOBRE, Vasile Sorin, Pr., Un manuscris de muzică psaltică din colecția
Bibliotecii Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, în „Revista
Teologică”, VII (1997), nr. 1, p. 111-115.
267. GHENEA, Cristian, Creația muzicală în veacurile trecute în „Muzica”, XIV
(1964), nr. 5-6, București.
268. GRĂJDIAN, Vasile, Pr., Caracterul doxologic al cântării bisericești, în volumul
Pr. Vasile Grăjdian, Cântarea ca teologie. Studii și articole de teologie a cântării
bisericești, Editura Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, 1998, p. 9-17.
269. GRĂMADĂ, Nicolai, Sătenii și stăpânii în Bucovina, între 1775-1848, „Glasul
Bucovinei”, Cernăuți, 1934.
270. HREHOR, Constantin, Silvestru Morariu Andrievici – contribuţii la emanciparea
Bucovinei prin cultură, în „Analele Bucovinei”, anul XIII, 2/2006, Editura Academiei
Române, filiala Iaşi, Centrul de studii Bucovina, Rădăuţi.
271. IACOBESCU, Mihai, Personalităţi ale Bucovinei. Dr. Silvestru Morariu
Andrievici (1818-1895), în „Codrii Cosminului”, nr. 1 (11), serie nouă, Fundaţia
culturală a Bucovinei, Suceava, 1995, p. 150-153.
272. ILIESCU, Victor, Eusebie Mandicevschi (1857-1929), în „Mitropolia Moldovei şi
Sucevei”, XXXIII (1957), nr. 10-12, p. 906-911.
273. IONESCU, Gheorghe C., Contribuții pe marginea unui manuscris de muzică
psaltică tradițională: BAR ms. gr. 9071, în „Studii şi cercetări de istoria artei, Seria
teatru-muzică-cinematografie”, tom XLII, București, 1995, p. 3-16.
274. IONESCU, Gheorghe C., Ioan Cartu - omul și opera, în „Studii de muzicologie”,
volumul XIX, Editura Muzicală, București, 1985, p. 237-261.
269
275. IORGA, Nicolae, Doamna lui Ieremia Vodă, în „Analele Academiei Române”,
seria a II-a, tom XXXII, București, 1910.
276. IONESCU, Marin, Un catalog al manuscriselor muzicale de la Putna, în „Muzica”,
nr. 3, Bucureşti, 1992, p. 113-129. Lucrare alcătuită în colaborare cu Moisescu, Titus.
277. IOVAN, Ioan, Arhid., Manuscrisele de muzică psaltică de la Mănăstirea Neamț, în
„Mitropolia Moldovei și Sucevei”, XXXVI (1960), nr. 9-12, p. 602-614.
278. ISĂROIU, Ioan, Pr., Un prețios manuscris psaltic din Mănăstirea Clocociov-
Slatina, în „Glasul Bisericii”, LVI (2000), nr. 5-8, p.182-197.
279. JURAVLE, Vasile, Muzica religioasă din Bucovina în secolele XVIII-XIX, în
„Analele Bucovinei”, Anul VII, 2/2000, Editura Academiei Române, filiala Iaşi,
Centrul de studii „Bucovina”, Rădăuţi.
280. LEU, Paul, Documente şi mărturii despre Ciprian Porumbescu, în „Cronica”, VI
(1971), nr. 3.
281. MĂLINAȘ, Ioan Marin, Arhim. Dr., Situația învățământului bisericesc al
românilor în contextul reformelor școlare din timpul domniei împărătesei Maria
Tereza (1740-1780), a împăraților Iosif al II-lea (1780-1790) și Leopold al II-lea
(1790-1792), teză de doctorat în teologie, Viena 1984 (în românește Oradea, 1994).
282. MĂNESCU, Vasile, Masacrul de la Fântâna Albă, în „Monitorul de Neamț”, 4
aprilie, 2006.
283. MELCHISEDEC, Episcopul, Memoriu pentru cântările bisericeşti în România, în
„Biserica Ortodoxă Română”, nr. 1/1882, p. 11-47.
284. MIHAELA, Moroșan, (Monahia Maria), Manuscrise psaltice din Bucovina,
Lucrare de diplomă, București, 2010.
285. MOISESCU, Titus, Anciens manuscrits musicaux roumains: le manuscrit B 283,
Bilioteque de Academie Roumaine, în „Revue Roumaine de Histoire de Art, Serie
Theatre-musique-cinema”, tome XXV, Bucharest, 1988.
286. MOISESCU, Titus, Creaţia muzicală românească de tradiţie bizantină din secolele
XV-XVI, I. Evstatie Protopsaltul Putnei, în „Studii şi cercetări de istoria artei, Seria
teatru-muzică-cinematografie”, tom XXXVIII, Bucureşti, 1991.
287. MOISESCU, Titus, Creaţia muzicală românească de tradiţie bizantină din secolele
XV-XVI, I. Evstatie Protopsaltul Putnei, în „Studii şi cercetări de istoria artei, Seria
teatru-muzică-cinematografie”, tom XXXVIII, Bucureşti, 1991, p. 15-40;
270
288. MOISESCU, Titus, Gramatică de muzică bizantină I.Vaticanus Barberimus
graecus 300 (secolul XV), în „Studii şi cercetări de istoria artei, Seria teatru-muzică-
cinematografie”, tom XXXX, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1993.
289. MOISESCU, Titus, IONESCU, Marin, Un catalog al manuscriselor muzicale de la
Putna, în „Muzica”, III (1992), nr. 3, p. 113-129.
290. MOISESCU, Titus, La musica bizantina nel medievalo romeno, în „Danubio”,
Trieste, volumul IV, 1994.
291. MOISESCU, Titus, Muzica bizantină în evul mediu românesc, în „Muzica”, VI
(1993), serie nouă, nr. 2, Bucureşti.
292. MOISESCU, Titus, Putna centru de cultură muzicală medievală românească, în
„Studii de muzicologie”, volumul XVII, Editura Muzicală, Bucureşti, 1983, p. 185-
198.
293. MOISESCU, Titus, Un ancien manuscrit musical de la Putna:Ms.816/S, în „Revue
Roumaine de Histoire de Art, Serie Theatre-musique-cinema”, tome XXVII,
Bucharest, 1990, p. 3-40.
294. MOISESCU, Titus, Valorificarea tezaurului de cultură muzicală bizantină din
România, în „Biserica Ortodoxă Română”, C (1982), nr. 7-8, p. 682-691.
295. MOLDOVEANU, Nicu, Pr. Prof. Dr., Afirmarea muzicii românești în vremea
domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), în „Biserica Ortodoxă Română”, CIX
(1991), nr. 4-6, p. 127-128.
296. MOLDOVEANU, Nicu, Pr. Prof. Dr., Cântarea corală în Biserica Ortodoxă
Română de la pătrunderea ei în cultul divin până la sfârşitul secolului al XIX-lea, în
„Studii Teologice”, XIX (1967), nr. 7-8, p. 504-505.
297. MOLDOVEANU, Nicu, Pr. Prof. Dr., Compozitorul Ciprian Porumbescu, la 100
de ani de la moartea sa, în „Studii Teologice”, XXXV (1983), nr. 7-8, p. 586-596.
298. MOLDOVEANU, Nicu, Pr. Prof. Dr., Izvoare ale cântării psaltice în Biserica
Ortodoxă Română, manuscrise muzicale vechi bizantine greceşti, româneşti şi româno-
greceşti, teză de doctorat în Teologie, în „Biserica Ortodoxă Română”, XCII (1974),
nr. 1-2, p. 131-280.
299. MOLDOVEANU, Nicu, Pr. Prof. Dr., Macarie Ieromonahul (1770-1836),
traducător, compozitor, copist, tipograf, în „Biserica Ortodoxă Română”, CVIII
(1990), nr. 1-2, p. 116-136.
271
300. MOLDOVEANU, Nicu, Pr. Prof. Dr., Manuscrise muzicale vechi bizantine din
România, în „Mitropolia Olteniei”, XXII (1971), nr. 9-10, p. 759-769.
301. MOLDOVEANU, Nicu, Pr. Prof. Dr., Muzica bisericească la români în secolul al
XIX-lea (II), în „Glasul Bisericii”, XLII (1983), nr. 9-12, p. 594-624.
302. MOLDOVEANU, Nicu, Pr. Prof. Dr., Muzica bisericească la români în secolul al
XIX-lea (I), în „Glasul Bisericii”, XLI (1982), nr. 11-12, p. 883-915.
303. MOLDOVEANU, Nicu, Pr. Prof. Dr., Muzica în Moldova secolului al XVI-lea.
Mărturii noi, în „Biserica Ortodoxă Română”, XCVII (1979), nr. 9-12, p. 1193-1222.
304. MORARIU, Leca, La semicentenarul Armoniei, în „Făt-Frumos”, VI (1931), nr. 2.
305. MUNTEANU, Viorel, DĂNILĂ, Irina Zamfira, Repere sintetice. Școala muzicală
de la Mănăstirea Putna-Suceava, în „Catalogul de muzică sacră din Moldova” –
secolele XI-XX, volumul I, Editura Artes, Iași, 2010, p. 25-49.
306. NEACȘU, Gheorghe, Pr., Manuscrise copiate de protopsalți și muzicieni din
Fondul Direcției Județene Vâlcea a Arhivelor Naționale, în „Glasul Bisericii”, LXV
(2006), nr. 5-8, p. 381-420.
307. NICULICĂ, Alis, Aspecte ale activităţii corale româneşti din Bucovina, în
„Analele Bucovinei”, Anul IX, 1/2002, Editura Academiei Române, filiala Iaşi, Centru
de studii „Bucovina”, Rădăuţi.
308. NEGURĂ Ion, Societatea pentru cultura și literature română din Bucovina, în
„Anuarul Muzeului județean Suceava”, 2/1977, p. 181-190.
309. OCNEANU, Gabriela, Al XII-lea manuscris din Școala de la Putna-manuscrisul de
la Lvov, în „Acta Muzicae Byzantinae”, volumul VIII, Centrul de Studii Bizantine,
Iași, 2005, p. 80-91.
310. OCNEANU, Gabriela, Apartenența manuscrisului 1060 de la Lvov la Școala de la
Putna, în „Artes”, volumul 5, Editura Artes, Iași, 2005, p. 27-43.
311. OCNEANU, Gabriela, Gramatica Manuscrisului Bizantin I 19 de la BCU Iași, în
„Byzantion”, II (1996), Iași, p. 77-102.
312. OCNEANU, Gabriela, Prof. Univ. Dr., Al XII-lea manuscris din Școala de la
Putna-manuscrisul de la Lvov, în „Acta Muzicae Byzantinae” volumul VIII, Centrul de
Studii Bizantine, Iași, 2005, p. 80-91.
313. OCNEANU, Gabriela, Propedia unui manuscris bizantin din Iași. Considerații
preliminare, în „Byzantion”, I (1995), Iași, p. 57-67.
272
314. OCNEANU, Traian, The School of Medieval Chant at the Monastery of Putna.
Current State of Romanian Research, în „Acta Muzicae Bizantinae”, volumul VIII,
Centrul de Studii Bizantine, Iași, 2005.
315. ONCIUL, Isidor, Ceva despre demersul și desvoltământul culturii teologice și
clericale în Bucovina, în „Candela”, Cernăuți, 1890, p. 54-62.
316. ONCIUL, Isidor, Din istoria învățământului teologic din Moldova de Nord. Școala
duhovnicească de la Putna, în „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, XXXVII (1961), nr.
1-2.
317. PANŢIRU, Grigore, Arhid., Manuscrise muzicale inedite de la Mănăstirea Putna,
în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXVII (1969), nr. 11-12, p. 1257-1264.
318. PANŢIRU, Grigore, Arhid., Şcoala muzicală de la Putna. 1.Manuscrise muzicale
neidentificate. 2.Un vechi imn despre Ioan cel Nou de la Suceava, în „Studii de
muzicologie”, volumul I, Editura Muzicală, Bucureşti, 1970, p. 29-67.
319. PANŢIRU, Grigore, Arhid., Un manuscris de vârstă milenară, în „Muzica”, XVII
(1967), nr. 3, p. 20-25.
320. PASCALIUC, Elena Cristus, Societatea Culturală “Armonia” (1881-1944), în
„Analele Bucovinei”, Anul X, 2/2003, Editura Academiei Române, filiala Iaşi, Centru
de studii „Bucovina”, Rădăuţi, p. 421-426.
321. PAUL, Mihail, Starețul Paisie de la Neamț, înnoitorul monahismului, în
„Mitropolia Moldovei și Sucevei”, XXXVIII (1962), nr. 5-6, p. 409-417.
322. PAVA, R., Cartea de cântece a lui Evstatie de la Putna, în „Studii şi materiale de
istorie medie”, volumul V, Bucureşti, 1962, p. 335-347.
323. PAVELESCU, Ştefan, Un compozitor uitat: Dionisie Para, în „Anuarul Reuniunii
muzical-dramatice Ciprian Porumbescu Suceava” pe anul administrativ 1938/39,
Suceava, Editura Reuniunii, 1939.
324. PENNINGTON, Anne E., Music in Sixteenth-Century Moldavia: New Evidence, în
„Oxford Slavonic Papers”, New Series, nr. XI, Oxford, 1978, p. 64-83.
325. PETRESCU, I.D., Pr., Manuscripte psaltice grecești din veacul al XIII – lea, în
„Biserica Ortodoxă Română”, LII (1934), nr. 3-4, p. 180-188.
326. POPESCU, Ioan G., Diac. Drd., Învățământul muzical în Biserica Ortodoxă
Română de la începuturi până în secolul al XVIII inclusiv, în „Biserica Ortodoxă
Română”, LXXXVII (1969), nr. 9-10, p. 1027-1261.
273
327. POPESCU, Niculae M., Diac. Dr., Știri noi despre Macarie Ieromonahul, dascălul
de cântări și directorul tipografiei din mănăstirea Căldărușani, în „Biserica Ortodoxă
Română”, XXXIX (1916), nr. 10, p. 1107-1109.
328. POPESCU-SPINENI, Marin, Harta Bucovinei din anul 1774, în „Revista Istorică
Română”, volumul XI-XII, București, 1943.
329. PURICI, Ștefan, Colonizări și imigrări în Bucovina între anii 1775-1848, în
„Analele Bucovinei”, anul II, 2/1995, Editura Academiei Române, filiala Iaşi, Centrul
de studii Bucovina, Rădăuţi, p. 357.
330. REZUŞ, Petru, Anii de studenţie ai lui Ciprian Porumbescu. Contribuţii biografice,
în „Glasul Bisericii”, XXIX (1970), nr. 1-2, p. 106.
331. RUSU, Liviu, Eusebie Mandicevschi, un maestru al muzicii corale, în „Eusebie
Mandicevschi. Opere alese”, ediție îngrijită de Liviu Rusu, Editura Muzicală,
Bucureşti, 1957, p. 3-15.
332. SAVA, Stela, Manuscrise cu vechi neume rusești din BAR, în „Musik des Ostens”,
nr. 6, Kassel, 1971.
333. SCARLAT, Porcescu, Mănăstirea Dragomirna, în volumul „Monumente Istorice
Bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei”, Editura Mitropoliei Moldovei și
Sucevei, Iași, 1974.
334. SIBIESCU, Vasile, Pr., Sfântul Sava Gotul. La 1600 de ani de la mucenicia sa, în
„Glasul Bisericii”, XXXI (1972), nr. 3-4, p. 335-388.
335. SIMEDREA, Tit, Filotei Monahul de la Cozia, în „Mitropolia Olteniei”, VI (1954),
nr. 1-2, p. 20-35.
336. SMOCHINĂ, Nicolae, O pravilă românească din veacul al XVI-lea, „Pravila
Sfinţilor Părinţi după învăţătura lui Vasile cel Mare”, întocmită de ritorul şi
scolasticul Lucaci, în 1581, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXIII (1963), nr. 11-
12.
337. SPINEI, Marcel, Prof. Dr., Manuscrise muzicale psaltice bizantine şi de tradiţie
bizantină din România, în „Biserica Ortodoxă Română”, CXXVIII (2005), nr. 4-6, p.
264-429.
338. SPINEI, Marcel, Prof. Dr., Manuscrise muzicale psaltice bizantine şi de tradiţie
bizantină din România, în „Biserica Ortodoxă Română”, CXXIII (2005), nr. 7-12, p.
340-429.
274
339. STAN, Simina Octavia, Silvestru Morariu Andrievici, slujitorul şi apărătorul
caracterului românesc al Bisericii Ortodoxe din Bucovina, în „Analele Bucovinei”,
anul XII, 1/2005, Editura Academiei Române, filiala Iaşi, Centrul de studii Bucovina,
Rădăuţi.
340. STANCIU, Vasile, Pr. Prof. Dr., Manuscrise și personalități muzicale din
Transilvania (sec. XVII-XVIII), în „Studia Universitatis Babeș – Bolyai”, Teologia
Ortodoxă, nr. 1-2, Cluj-Napoca, 1996, p. 53-65.
341. ŞERBĂNESCU, Niculae, 1600 de ani de la prima mărturie documentară despre
existenţa Episcopiei Tomisului, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXVII (1969), nr.
9-10.
342. TIMUŞ, Gherasim, Epistola Bisericii Goţiei, în „Biserica Ortodoxă Română”,
XIV(1890-1891).
343. TREBICI, Vladimir, Acad., Facultatea de Teologie din Cernăuți (1875-1940) și
importanța ei ecumenică, în volumul „Autocefalie, Patriarhie, Slujire sfântă. Momente
aniversare în Biserica Ortodoxă Română”, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, București, 1995.
344. UNGUREANU, Constantin, Populația Bucovinei în preajma anexării ei de către
Austria, în „Țara Fagilor”, Almanah Cultural-Literar V, 1996, Societatea Culturală
„Arboroasa”, Cernăuți, 1996.
345. VALENCIUC, Dumitru, Câteva precizări privind familia mitropolitului Silvestru
Morariu Andrievici, în „Arhiva Genealogică”, V, nr. 1-2, Editura Academiei Române,
Iaşi, 1998.
346. VASILE, Vasile, Prof. Univ. Dr., Activitatea muzicală a lui Macarie Ieromonahul
la Mănăstirea Neamț, în „Byzantion Romanicon” - revista de arte bizantine a
Academiei de Arte George Enescu din Iași, volumul III, Iași, 1997, p. 26-48.
347. VASILE, Vasile, Prof. Univ. Dr., Dezvoltarea muzicii religioase în timpul stăreţiei
Sfântului Paisie Velicicovski cel Mare, în „Teologie şi Viaţă”, serie nouă, IV (1994),
nr. 11-12, p. 84-102.
348. VASILE, Vasile, Prof. Univ. Dr., Manuscrise muzicale românești din Biblioteca
Mănăstirii Neamț, în „Catalogul manuscriselor de muzică sacră din Moldova – secolele
XI-XX”, volumul II, Editura Artes, Iași, 2010, p. 71-174;
349. VICOVEANU, Ioan, 60 de ani de la moartea compozitorului Gheorghe
Mandicevschi, în „Muzica”, XVIII (1968), nr. 1.
275
350. VICOVEANU, Ioan, Preotul profesor Isidor Vorobchievici, în „Mitropolia
Moldovei şi Sucevei”, XXXVI (1960), nr. 9-12.
351. VICOVEANU, Ioan, Profesorul Gheorghe V. Mandicevschi (1870-1907), în
„Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, XLIV(1968), nr. 1-2, p. 90-91.
352. VICOVEANU, Ioan, Un iscusit cântăreţ bisericesc de altădată, Arhidiacon Mihai
Ursuleac 1863-1928, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, XLII (1966), nr. 5-6.
353. ZAVULOVICI, Alexandru, Tudor Flondor (1862-1908), în „Făt Frumos”, III,
1928.
354. ZUGRAV, Ioan, Biserica Sfântul Ilie de lângă Suceava, în „Mitropolia Moldovei și
Sucevei”, XLV (1969), nr. 10-12.
355.  Statutul Academiei Ortodoxe în „Candela”, IV, nr. 1/1885, p. 36-45.
276
Anexe
Anexa 1
Filă din Manuscrisul 56/544/576-Putna I – Antologhion, începutul secolului al XVI-lea.
277
Anexa 2
Filă din Manuscrisul 56/544/576-Putna I – Antologhion, începutul secolului al XVI-lea.
278
Anexa 3
Fila 4 din Manuscrisul Dragomirna 1886 – Antologhion, jumătatea secolului al XVI-lea.
279
Anexa 4
Fila 124v din Manuscrisul Dragomirna 1886 – Antologhion, jumătatea secolului al XVI-lea.
280
Anexa 5
Fila 1 din Manuscrisul slavon Putna nr. 55/576 IV – Irmologhion, secolul XVIII.
281
Anexa 6
Fila 67 din Manuscrisul slavon Putna nr. 55/576 IV – Irmologhion, secolul XVIII.
282
Anexa7
Fila 238 din Manuscrisul româno-grecesc Teodoreni nr. 412 – Antologhion, anul 1866.
283
Anexa 8
Filă din Manuscrisul româno-grecesc Teodoreni nr. 412 – Antologhion, anul 1866.
284
Anexa 9
Filă din Manuscrisul româno-grecesc Teodoreni nr. 419 – Antologhion, anul 1836.
285
Anexa 10
286
Anexa11
287
Anexa12
288
Anexa13
Fila 37 din Manuscrisul româno-grecesc Teodoreni nr. 421 – Antologhion, începutul

secolului al XIX-lea.
289
Anexa14
Fila 47 din Manuscrisul româno-grecesc Teodoreni nr. 421 – Antologhion, începutul

secolului al XIX-lea.
290
Anexa15
291
Anexa16
Fila 104 din Manuscrisului româno-grecesc Teodoreni nr. 422 – Antologhion, anul 1839.
292
Anexa17
293
Anexa18
Fila 361v din Manuscrisul româno-grecesc Teodoreni nr. 424 – Antologhion, anul 1833.
294
Anexa 19
Filă din Manuscrisul românesc Teodoreni, nr. 409 – Antologie, anul 1879.
295
Anexa 20
Filă din Manuscrisul românesc Teodoreni, nr. 409 – Antologie, anul 1879.
296
Anexa21
Filă din Manuscrisul românesc Sucevița nr. 1933 – Antologhion, 1920-1933.
297
Anexa 22
Pagina 39 din Manuscrisul românesc Sucevița nr. 1933 – Antologhion, 1920-1933.
298
Anexa 23
Filă din Manuscrisul românesc Sucevița nr. 1937 – Antologhion, anul 1937.
299
Anexa 24
Manuscrisul românesc Sucevița nr. 1937 – Antologhion, anul 1937.
300
Anexa 25
Pagina 2 din Manuscrisul românesc Sucevița nr. 1942 – Antologhion, anul 1942.
301
Anexa 26
Pagina 18 din Manuscrisul românesc Sucevița nr. 1942 – Antologhion, anul 1942.
302
Anexa 27
303
Anexa 28
304
Anexa 29
Filă din Manuscrisul românesc Moldovița nr. 817 – Horologhion, anul 1838.
305
Anexa 30
Filă din Manuscrisul românesc Moldovița nr. 817 – Horologhion, anul 1838.
306
Anexa 31
Pagina 89 din Manuscrisul românesc Moldovița nr. 818 – Antologhion, anul 1849.
307
Anexa 32
Pagina 224 din Manuscrisul românesc Moldovița nr. 818 – Antologhion, anul 1849.
308
Anexa 33
Filă din Manuscrisul româno-grecesc Moldovița nr. 983 – Antologhion, anul 1838.
309
Anexa 34
Pagina 1 din Manuscrisul româno-grecesc Moldovița nr. 983 – Antologhion, anul 1838.
310
Anexa 35
Fila 1 din Manuscrisul românesc Slatina B II 11 – Antologhion, prima jumătate a secolului

XIX.
311
Anexa 36
Fila 22 din Manuscrisul românesc Slatina B II 11 – Antologhion, prima jumătate a secolului

XIX.
312
Anexa 37
Filă din Manuscrisul românesc Slatina C III 3 - Prohodul Domnului, anul 1915.
313
Anexa38
Pagina 64 din Manuscrisul românesc Slatina C III 3 - Prohodul Domnului, anul 1915.
314
Anexa 39
Fila 20 din Manuscrisul slavon Slatina 23 I – Irmologhion, secolele XVI-XIX.
315
Anexa 40
Fila 70 din Manuscrisul slavon Slatina 23 I – Irmologhion, secolele XVI-XIX.
316
Anexa 41
Fila 82 din Manuscrisul slavon Slatina 23 II – Irmologhion, secolele XVI-XIX.
317
Anexa 42
318
Anexa 43
319
Anexa 44
Filă din Manuscrisul româno-grecesc Fălticeni nr. 905 – Antologhion, anul 1835.
320
Anexa 45
Filă din Manuscrisul româno-grecesc Fălticeni nr. 905 – Antologhion, anul 1835.
321
Anexa 46
Fila 11 din Manuscrisul slavon nr. 1918 – Irmologhion.
322
Anexa 47
Fila 42 din Manuscrisul slavon nr. 1918 – Irmologhion.

323
Anexa 48
Pagina 1 din Manuscrisul slavon nr. 313, anul 1906.
324
Anexa 49
Pagina 107 din Manuscrisul slavon nr. 313, anul 1906.
325
Anexa 50
Clădirea Facultății de Teologie și a Seminarului Teologic, cu Biserica Sfinții Trei Ierarhi

din Cernăuți
Mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici (1818-1895)
326
Anexa 51
Psaltichia bisericească publicată la Viena, în anul 1879.
327
Anexa 52
Psaltichia bisericească publicată de Isidor Vorobchievici la Lvov în anul 1896.
328
Anexa 53
Pagina XIII din Psaltichia bisericească a lui Isidor Vorobchievici, anul 1896.
329
Anexa 54
Pagina 1 din Psaltichia bisericească a lui Isidor Vorobchievici, anul 1896.
330
Anexa 55
Psaltichia română a lui Mihai Ursuleac publicată la Cernăuți în anul 1914.
331
Anexa 56
Prohodul Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, compus de Ciprian G.

Porumbescu pentru cor mixt – Manuscris care se păstrează în fondul de carte Ioan
Vicoveanu din cadrul Complexului Muzeal Bucovina din Suceava.
332
Anexa 57
333
Anexa 58
334
Curriculum vitae
Nume și prenume: Marciuc Sorin Neculai

Adresa: Str. Aurel Vlaicu, nr. 4, bl. 5B, sc. 1, ap. 14, Cluj-Napoca, România
Telefon: 0740.627.068
Naționalitate: Română
Stare civilă: căsătorit cu Bianca Marciuc. Avem doi copii: Ștefan și Benedi Cristian
Data și locul nașterii: 16 august 1982, Sat Călinești Cuparencu, Județul Suceava
Experiența profesională:
2005 – hirotonit diacon pe seama Catedralei Arhiepiscopale din Cluj-Napoca
2006 – secretar de redacție la postul de radio Renașterea din Cluj-Napoca
2007 – hirotesit arhidiacon
2011-prezent – Inspector eparhial pentru Relații cu Publicul din cadrul
Secretariatului Eparhial
2005-prezent – fac parte din corul de cameră Psalmodia Transylvanica din cadrul
Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, cu care am participat la diferite concerte,
prezentând piese religioase și populare
Educație și formare:
1997-2002 – Seminarul Teologic Liceal Ortodox Mitropolitul Dosoftei din Suceava
2002-2006 – Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-
Napoca, secția Teologie Pastorală
2006-2007 – Master la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai
din Cluj-Napoca
2007-prezent – studii doctorale în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă a
Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, secția practică, specializarea Muzică
bisericească și ritual.
335
Declarație
Subsemnatul Drd. Sorin Neculai Marciuc, candidat la titlul de doctor în teologie la

Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca,
declar pe propria răspundere că teza de doctorat intitulată Muzica bisericească de tradiţie
bizantină din Bucovina în secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX, realizată
sub îndrumarea coordonatorului științific Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Stanciu, este alcătuită
de mine și în redactarea ei nu am folosit alte surse în afara celor menționate în lista
bibliografică.
Cluj-Napoca Doctorand:
2016 Sorin Neculai Marciuc
336

2016 Marciuc Sorin Neculai Manuscrise Biblioteca Ion Sbiera Suceava

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2016 Marciuc Sorin Neculai Manuscrise Biblioteca Ion Sbiera Suceava

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI” DIN CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

MUZICA BISERICEASCĂ DE TRADIŢIE BIZANTINĂ DIN

Muzica pătrunde până în adâncurile sufletului omenesc și îl face pe om să vibreze.

I.1. Bucovina, repere istorico-geografice

I.2. Considerații generale asupra originii muzicii bizantine pe teritoriul

Între poporul român şi Bizanţ au existat legături economice şi culturale permanente,

I.3. Școala de la Suceava

Încă de la începutul secolului al XV – lea, a existat la Suceava o școală în care se

I.4. Școala muzicală de la Putna

I.4.1. Protopsalți, dascăli de psaltichie, compozitori, descendenți ai Școlii

I.4.1.1. Ioasaf Monahul

Datele istorico-biografice pe care le avem în legătură cu Ioasaf Monahul sunt foarte

Cu siguranţă Şcoala muzicală de la Putna n-a funcţionat cu un singur compozitor sau

I.4.1.3. Evstatie Protopsaltul

I.4.1.4. Theodosie Zotica

I.4.1.6. Antonie Ieromonahul

Cunoscut în rândul istoricilor, muzicologilor și bizantinologilor, ca psalt al

I.4.1.7. Alți descendenți ai Școlii muzicale putnene

Menționat de către bizantinologi și muzicologi precum Gheorghe Ciobanu, Titus

Fiind viețuitor al Mănăstirii Putna în jurul anului 1676, Ghervasie Ieromonahul

I.4.2. Manuscrisele muzicale de la Putna, nestemate ale culturii universale

I.5. Școala de la Dragomirna

II.1. Manuscrisele muzicale din România, sursă de inspirație pentru generațiile

Manuscrisele muzicale din România, reprezintă o dovadă de netăgăduit a existenţei

II.2. Manuscrise muzicale de la Mănăstirea Putna

Manuscrisul românesc 2409198

Antologhion, cuprinde: Anixandare, Doamne strigat-am, Doamne miluiește pe

Manuscrisul românesc 1476199

Antologhion, cuprinde: Heruvice la cele trei Sfinte Liturghii, la Joia Mare și la

Irmologhion, cuprinde: Dogmaticele celor opt glasuri, Tropare, Condace, Podobii,

Mănăstirea Teodoreni întâlnită și sub denumirea de Mănăstirea Todireni, este un

II.3.1. Manuscrisul româno-grecesc nr. 412 – Antologhion, colegat cu Ακολοσθια

II.3.2. Manuscrisul româno-grecesc nr. 419 – Antologhion218

II.3.3. Manuscrisul româno-grecesc nr. 420 – Antologhion222

II.3.4. Manuscrisul româno-grecesc nr. 421 – Antologhion226

II.3.5. Manuscrisul româno-grecesc nr. 422 – Antologhion230

II.3.6. Manuscrisul româno-grecesc nr. 424 – Antologhion233

II.4. Manuscrise muzicale de la Mănăstirea Sucevița

II.4.1. Manuscrisul românesc nr. 1933 – Antologhion

II.4.2. Manuscrisul românesc nr. 1937 – Antologhion260

Fără număr de inventar. Antologhion, cuprinzând cântări de la Vecernie, Utrenie

Fără număr de inventar. Antologhion, cuprinzând cântări de la Vecernie, Utrenie,

II.4.4. Manuscrisul românesc nr. 1947 – Antologhion272

Fără număr de inventar. Antologhion, cuprinzând cântări de la Vecernie, Utrenie

II.4.5. Alte manuscrise de la Mănăstirea Sucevița

Manuscrisul slavon 414 - Irmologhion

Irmologhion, cuprinde: Cântări la Nașterea Domnului, Cântări la Botezul

Ctitorită de Petru Rareş în anul 1532, Mănăstirea Moldoviţa a fost așezată în

II.5.1. Manuscrisul românesc nr. 817 – Horologhion286

Număr inventar 817 (cotor,f.1v). Horologhion, cuprinzând cântări de la Slujba

Număr inventar: 818 (C.1v). Antologhion, conţinând cântări de la Vecernie,

II.6. Manuscrise muzicale de la Mănăstirea Slatina300

II.6.1. Manuscrisul românesc B II 11 – Antologhion313

II.9. Manuscrise muzicale de la Mănăstirea Dragomirna

Mănăstirea este amplasată în satul Mitocu Dragomirnei, județul Suceava, la marginea

Manuscrisul slavon nr. 1918 – Irmologhion347

Manuscrisul slavon nr. 313348

Și în Biblioteca Mănăstirii Dragomirna se află un exemplar din Psaltichia slavonă349

III.1. Învățământul muzical bisericesc

Pentru buna desfășurare a serviciului liturgic atât în biserici cât și în mănăstiri,

III.1.1.Institutul Teologic de la Cernăuți

Ungureanu, Bucovina în perioada stăpânirii austriece (1774-1918), aspecte etnodemografice și

III.2. Reprezentanții de seamă ai muzicii de tradiție bizantină din Bucovina în