Aplicații optica ondulatorie

Optica ondulatorie este o ramură a fizicii și a opticii în particular în care

fenomene ca difracția, interferența și polarizarea luminii sunt explicate prin
considerentul că lumina este un fenomen de natură ondulatorie, mai concret o
undă electromagnetică. Acest lucru a fost arătat de Maxwell care a afirmat
că lumina face parte din spectrul undelor electromagnetice, și deci, ca și
celelalte unde electromagnetice, se propagă prin aer cu viteza luminii.

Lumina, spre deosebire de celelalte unde electromagnetice, este singura

radiație ce poate fi sesizată cu ochii. Ziua ochiul are o sensibilitate spectrală
relativ maximă pentru lungimea de undă de 555nm, de culoare galben-verde, care
se află în centrul spectrului vizibil. Limitele acestui spectru nu sunt bine
cunoscute, deoarece curba de sensibilitate a ochiului se apropie asimptotic de
abscisă atât pentru lungimi de undă mari cât și pentru lungimi de undă mici.
De exemplu, energia luminoasă care provine de la soare către Pământ este
transmisă prin intermediul acestor unde electromagnetice care se propagă
prin spațiul liber intermediar. Energia care se transmite într-o unitate de timp
printr-o secțiune transversală (adică intensitatea radiației luminoase) este
descrisă de vectorul Poynting.
Lumina transportă impuls, adică ea creează o presiune (a radiației
luminoase) asupra obiectelor iluminate. Acest impuls a fost prezis teoretic de
către James Clerk Maxwell în 1871 și Adolfo Bartoli în 1876 și a fost demonstrat
prin măsurători de Pietr Lebedev (Rusia) în 1900 și Ernest Fox Nichols și Gordon
Ferrie Hull în 1901. Dacă radiația luminoasă este reflectată în întregime de
obiect (reflexie totală) impulsul este dublu față de cazul când este absorbită de
acel obiect. Măsurătorile s-au realizat cu balanța de torsiune a lui Cavendish,
obținându-se valoarea 7,01 x 10-6 N/m2, apropiată de valoarea teoretică de
7,05 x 10-6 N/m2 prezisă de Maxwell.
Difracția luminii este fenomenul de ocolire a obstacolelor de către undele
luminoase, când dimensiunile obstacolelor sunt comparabile, ca ordin de mărime,
cu lungimea de undă a luminii. Fenomenul este însoțit de formarea maximelor și
minimelor intensității luminoase la limita de separare între lumină și umbra
geometrică.
Principiul Huygens – Fresnel: Fiecare punct al unui front de undă poate fi
considerat o sursă secundară de unde sferice, iar frontul undei la un moment
ulterior reprezintă înfășurătoarea (suprafața tangentă) fronturilor undelor
secundare. Undele secundare sunt coerente și interferă unele cu altele.
 Difracția Fraunhoffer și difracția Fresnel Difracția Fraunhoffer (far-
field diffraction): difracție în lumină paralelă, se poate neglija curbura frontului
de undă, se consideră că unda incidentă este undă plană.
Difracția Fresnel (near-field diffraction): difracție în lumină divergentă,
nu se poate neglija curbura frontului de undă, unda incidentă este undă sferică.
Lumină naturală (nepolarizată): vectorul intensitate a câmpului electric
oscilează pe toate direcțiile conținute în planul perpendicular pe direcția de
propagare. Lumină liniar polarizată: vectorul intensitate a câmpului electric
oscilează pe o singură direcție perpendiculară pe direcția de propagare, numită
axă de polarizare.
Lumină parțial polarizată: vectorul intensitate a câmpului electric oscilează
pe diferite direcții perpendiculare pe direcția de propagare, dar există o
direcție privilegiată de oscilație.
METODE DE POLARIZARE:
• Polarizare prin reflexie (pe suprafețe dielectrice)
• Polarizare prin dicroism (filtru polarizor, cristal dicroic)
• Polarizare prin refracție (birefringența)
• Polarizare prin împrăștiere (scattering)
În general, raza reflectată și cea refractată sunt parțial polarizate: •
Raza reflectată: axa principală de polarizare este paralelă cu suprafața de
separare a celor două medii • Raza reflectată: axa principală de polarizare este
conținută în planul de incidență (determinat de razele de lumină).
Absorbția este fenomenul de atenuare a energiei unei radiații
electromagnetice în timpul trecerii sale printr-un mediu transparent. Energia
care este absorbită de către mediu se transformă în alte forme de energie.
Fluxul energetic al undei este energia ce pătrunde în mediu în unitate de
timp în care este energia electromagnetică a radiației luminoase. Fluxul (ca și
puterea) se măsoară în wați.