Probleme

ecologice în
Republica
Moldova

Elev : Beschieru Maxim

Profesor : Dănilă-Bîrlădeanu L.

 Moldova se confruntă cu probleme ecologice, dar și cu

lipsa conștientizării acestora

1
Schimbarea climei, dar și protejarea mediului este un subiect foarte delicat în lume, însă mai
puțin cunoscut și discutat în Moldova, deoarece cetățenii țării sunt mai puțin informați sau
pur și simplu nu se interesează de domeniul dat.

Iată de ce, în ziua de marți, 29 septembrie, jurnaliștii au avut o întrunire, la care au participat
Ministrul Mediului, Valeriu Munteanu, dar și Dafina Gherceva, Coordonatoarea Rezidentă
ONU/Reprezentanta Rezidentă PNUD în Moldova, și Vasile Scorpan, Oficiul Schimbarea
Climei, pentru a discuta situația mediului din Republica Moldova sub mai multe aspecte.

Ministrul Mediului venise cu informație îngrijorătoare despre Moldova - în țară nu sunt

respectate regulile de protejare a fondului forestier, vânatul este oarecum ieșit de sub control,
iar extragerea de aluviuni din Prut și Nistru se face ilegal sau sub pretexturi eronate. „La
Ministerul Mmediului s-au acumulat un șir de probleme, întrucât interesele sunt uriașe în a
exploata resursele naturale în pofida legilor existente", spune Valeriu Munteanu, menționând
că până că acesta să fi obținut funcția sa, Ministerul deseori închidea ochii la unele lucruri
inacceptabile pentru mediul țării. „Eu, personal, am ales să fiu Ministru al Mediului, pentru
că știam că există probleme enorme, care nu au fost abordate pe deplin până acum", spune
acesta.

De asemenea, el a menționat că mediul se află pe locul 17, adică pe ultimul, din lista
preocupărilor cetățenilor. Spre exemplu, mulți nu-și dau seama că extragerea neautorizată sau
sub pretext greșit a nisipurilor din râurile Nistru și Prut va duce la transformarea acestora
într-o cloacă. Iată de ce, Ministrul Mediului a spus că, după aproximativ opt săptămâni în
această funcție, va semna un proiect de lege, prin care va interzice extragerea neautorizată a
nisipurilor din râuri, precum și tragerea la răspunderea penală, cu o pedeapsă de până la 5 ani
de închisoare și o amendă usturătoare pentru persoanele care fac acest lucru.

De asemenea, se va face o modificare cu în ceea ce ține de hotărârea de guvern cu privire la

arenda proprietății forestiere, astfel ca ea să fie interzisă pe viitor, taxele de arendă să fie
majorate de 5 ori, construcțiile de acum să treacă o inspecție minuțioasă la Ministerul
Construcțiilor și ca să nu să se permite transmiterea unei asemenea construcții pe spațiul
forestier de la o persoană juridică la o altă persoană juridică. „Eu nu voi închide la
nedreptățile ce au loc acum la acest capitol", spune cu tărie Valeriu Munteanu.

La capitolul vânătoare, Ministrul Mediului a menționat că sunt mai multe aspecte de ce acum
există numeroasă probleme - există doar o singură asociație de vânători, nu este un
monitoring. Iată de ce este nevoie de noi reglementări, care vor face ca vânătorii neautorizați
să fie trași la răspundere. „Cea mai mare problemă în acest sens sunt granturile interminabile
și lipsa responsabilității. Nimeni nu este cercetat penal și tras la răspundere pentru acceptarea
unor proiecte de lege, care duc la catastrofe ecologice", spune Ministrul Mediului.

Prin urmare, a fost constatat că probleme climaterice și starea mediului înconjurător sunt
neglijate atât de către cetățeni, cât și de politicieni. În decembrie 2015, reprezentanții
Moldovei vor merge la Paris la Conferința de Schimbările Climaterice, organizată de ONU,

2
unde Moldova va avea șansa să se afirme în calitate de stat ce este gata să adopte acțiuni ce
vor diminua poluarea. Iată de ce, în opinia Ministrului Mediului, este nevoie de crearea unui
caiet de sarcini cu care ei vor merge la Paris.

Dafina Gherceva a menționat că în cadrul Social Good Summit de la New York, unde au fost
adoptate cele 17 obiective de dezvoltare sustenabilă, acestea trebuiesc să fie percepute drept
ghidurile noastre pentru a ne mișca înainte, spre succes. „Obiectivele de sustenabilitate au
devenit rezoluțiile unui proces amplu de negocieri. Moldovenii își doresc multe lucruri bune,
însă nimeni nu a menționat despre problemele ecologice, pentru că conștientizarea acestora
este joasă. Iată de ce, Conferința Globală a Schimbărilor Climaterice urmărește patru
aspecte-cheie:

# nivelul de ambiție a diferitor țări de a reduce gazele cu efect de seră;

# capacitatea țărilor să negocieze prevederile care urmează să fie obligatorii din punct de
vedere juridic;

# necesitatea de a fi de acord în ceea ce ține de principii comune, dar diferențiate, astfel încât
ca toate țările să poartă repsonsabilitate pentru ceea ce fac;

# finanțarea comensurabilă în redresarea problemelor ecologice - o inițiativ mai scumpă din

punct de vedere financiar", spune Dafina Gherceva.

Ea a spus că există un mecanism, numit „Fondul de Dezvoltare Verde", prin care se vor face
colaborări cu Moldova pentru a ajuta țara la capitolul schimbări. „Iată de ce mass-media are
un rol instrumental și noi vom miza pe un angajament înalt din partea ei", spune Dafina.

Vasile Scorpan venise cu date îngrijorătoare despre Moldova - nivelul de conștientizare a

problemelor de mediu este de doar 20% la nivel națioanal. „Pentru țările în curs de
dezvoltare se recomandă să fie implementate proiecte care au un efect benefic asupra lor. Iată
de ce, la moment elaborăm patru proiecte - două în domeniul energetic, unul forestier și altul
în agricultură, pentru care noi sperăm să obținem susținere finaciară", spune Vasile Scorpan.

Pentru participarea la Conferința Globală a Schimbărilor Climaterice din Paris, reprezentanții

Moldovei trebuiai să vină cu un act, numit „Contribuția Națională și Internațională
Determinată", care poate fi găsit aici. Acest document prezintă intenția Moldovei în ceea ce
privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Dacă dorești să fii la curent cu toate
detaliile cu privire la programele ce țin de mediu, urmărește pagina Ministerului Mediului,
dar și acțiunile Mișcării Ecologiste din Moldova.

 Evaluarea impactului asupra mediului

3
Evaluarea impactului asupra mediului este un instrument nou, introdus în scopul asigurării
prevenirii sau minimizări, la etapele inițiale, a unor posibile efecte semnificative asupra mediului
înconjurător ce pot surveni în rezultatul construcţiei de obiecte noi, extinderii, reconstrucţiei,
modernizării, reprofilării, conservării, demolării şi lichidării obiectelor, precum și dobîndirii sau
utilizării resurselor naturale, resurselor minerale utile.

Legea nr.86 din 29.05.2014 privind evaluarea impactului asupra mediului a intrat în vigoare în
ianuarie 2015 și se aplică pentru toate proiectele publice şi private sau unele genuri de activitate
planificate, care pot avea un impact negativ asupra mediului şi sănătăţii populaţiei.

Această lege include două anexe: Anexa nr. 1 cu lista activităților planificate supuse în mod
obligatoriu evaluării impactului asupra mediului și Anexa nr. 2 cu lista activităților planificate
pentru care trebuie stabilită necesitatea efectuării evaluării impactului asupra mediului.

Evaluarea impactului asupra mediului se realizează la etapa timpurie de planificare, proiectare şi

luare a deciziilor cu privire la activitatea planificată, după realizarea studiilor de fezabilitate
pentru activitățile planificate și pînă la solicitarea certificatului de urbanism pentru proiectare.

Scopul evaluării este de a scoate în evidenţă, a descrie şi a estima, în mod corespunzător, în

fiecare caz în parte, efectele directe şi indirecte ale activităţii planificate asupra următorilor
factori:

a) populaţie, faună şi floră;

b) sol, subsol, apă, aer, climă şi landşaft;

c) bunuri materiale şi patrimoniu cultural, etc.

Procedura de evaluare a impactului asupra mediului se desfășoară la nivel național și în context

transfrontalier. Dacă pe teritoriul Republicii Moldova este prevăzută realizarea unor activităţi
planificate cu impact transfrontalier sau dacă o activitate planificată a altor state poate avea un
impact semnificativ asupra mediului din Republica Moldova, evaluarea impactului asupra
mediului se efectuează în context transfrontalier în conformitate cu cerinţele Convenţiei privind
evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier, iar responsabil de realizarea unei
astfel de evaluări este Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului. În cazul cînd se
constată lipsa impactului transfrontalier atunci evaluarea impactului se realizează la nivel
național de către Agenția de Mediu

Procedura de evaluare a impactului asupra mediului în context național se desfășoară în cîteva

etape:

Evaluarea prealabilă a impactului asupra mediului:

Toate intențiile inițiatorilor de proiecte publice și private încep cu etapa de evaluare prealabilă,
cînd solicitanții depun cererile și informațiile adiționale prevăzute de Legea nr. 86/2014 la
Agenția de Mediu, care se examinează în decurs de 5-10 zile după care se ia una din 3 decizii:

Nu este necesară evaluarea impactului asupra mediului;

4
Este necesară evaluarea impactului asupra mediului;

Informația nu este completă, nu este clară și necesită examinare suplimentară după completare.

Coordonarea Programului de evaluare a impactului asupra mediului

În cazul în care se ia decizia că este necesară efectuarea evaluării impactului asupra mediului
inițiatorul este obligat să elaboreze și să prezinte Agenției de Mediu spre coordonare Programul
de realizare a evaluării impactului asupra mediului, asigurînd informarea publicului şi oferind
posibilitate acestuia să prezinte în scris comentarii la program.

Termenul de examinare a Programului este de 30 de zile de la data primirii.

Agenția de Mediu emite aviz pozitiv, coordonînd programul sau aviz negativ, restituind
iniţiatorului Programul pentru definitivare. După definitivare, programul se prezintă din nou
pentru reexaminare.

Elaborarea Documentaţiei de evaluare a impactului asupra mediului (EIM) în conformitate cu

Programul coordonat.

Responsabil de elaborarea Documentației de EIM este inițiatorul activității și durează această

etapă conform graficului stabilit în Programul coordonat de Agenția de Mediu.

Prezentarea Documentației de EIM către Agenția de Mediu spre examinare și obținere a

Acordului de Mediu.

Documentația de EIM se prezintă Agenției de Mediu pentru examinare și emitere a Acordului de

Mediu. Termen de examinare de către Agenția de Mediu a Documentației EIM este de 60 de
zile, acesta fiind un studiu destul de complex și voluminos. Pe parcursul acestei perioade se
organizează și consultările publice asupra Documentației EIM și se avizează cu unele instituții
interesate. Tot în această perioadă inițiatorul este obligat să organizeze dezbateri publice și să
prezinte Agenției de Mediu rezultatele acestor dezbateri.

Emiterea Acordului de Mediu.

În baza rezultatelor examinării Documentaţiei EIM, a avizelor instituţiilor interesate, precum şi

ţinînd cont de comentariile prezentate de public în formă scrisă şi de rezultatele consultărilor
publice, Agenția de Mediu aprobă una din următoarele decizii:

a) emite acordul de mediu;

b) remite iniţiatorului activităţii planificate documentaţia privind evaluarea impactului asupra

mediului pentru definitivare;

c) refuză eliberarea acordului de mediu.

Decizia se aduce la cunoștință inițiatorului pînă la expirarea celor 60 de zile de examinare a

Documentației EIM. În caz de necesitate acest termen se extinde, de comun acord cu inițiatorul,
cu încă 30 de zile.

5
Acordul de mediu se eliberează gratuit și este valabil 4 ani. Acesta va constitui anexă la actul
care permite elaborarea documentației tehnice de proiect (Certificatul de urbanism pentru
proiectare), precum și poate servi ulterior, drept călăuză proiectanților și verificatorilor de
proiecte, în vederea respectării măsurilor și condițiilor reglementate de Acordul de mediu pentru
toate etapele de dezvoltare ale activității planificate.

Cheltuielile pentru parcurgerea etapelor procedurale sunt suportate integral de către inițiatorul
activității planificate (beneficiarul proiectului).

 Evaluarea strategică de mediu

În conformitate cu prevederile Legii nr. 11 din 02 martie 2017 privind evaluarea strategică de
mediu, care a intrat în vigoare la 07 martie 2018; Ghidului cu privire la efectuarea procedurilor
privind evaluarea strategică de mediu, aprobat prin Ordinul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării
Regionale și Mediului nr. 219 din 01 octombrie 2018,

Evaluarea strategică de mediu este evaluarea posibilelor efecte asupra mediului, inclusiv asupra
sănătăţii populaţiei, ce implică elaborarea unui raport privind evaluarea strategică de mediu,
desfăşurarea consultărilor cu autorităţile publice şi cu publicul interesat de efectele implementării
unui plan sau program, precum şi efectuarea, după caz, a unor consultări transfrontaliere, luarea
în considerare a concluziilor raportului privind evaluarea strategică de mediu şi a rezultatelor
consultărilor în procesul decisional.

Obiectul evaluării strategice de mediu sînt proiectele planurilor şi programelor elaborate la nivel
naţional şi local, care pot avea un impact semnificativ asupra mediului în Republica Moldova sau
în alte state.

Iniţiator al evaluării strategice de mediu poate fi autoritatea administraţiei publice centrale şi

locale, care iniţiază un plan sau un program şi este responsabilă de elaborarea acestuia.

Evaluarea strategică de mediu se efectuează în procesul elaborării planului sau programului şi se

finalizează înainte de aprobarea acestuia de către autoritatea competentă de nivel naţional sau
local.

Pentru planurile şi programele de nivel naţional, inclusiv cele sectoriale şi intersectoriale,

aprobate de Guvern sau de Parlament, autoritateaa competentă care oferă consultări iniţiatorului
proiectului de plan sau de program la etapa evaluării prealabile, examinează proiectul planului
sau al programului, raportul privind evaluarea strategică de mediu şi ia decizia privind eliberarea
sau refuzul de eliberare a avizului de mediu la diferite niveluri este Ministerul Agriculturii,
Dezvoltării Regionale și Mediului.

6
Pentru planurile şi programele de nivel local, aprobate de administraţia publică locală, autoritatea
competentă care oferă consultări iniţiatorului proiectului de plan sau de program la etapa
evaluării prealabile, examinează proiectul planului sau al programului, raportul privind evaluarea
strategică de mediu şi ia decizia privind eliberarea sau refuzul de eliberare a avizului de mediu la
diferite niveluri este Agenția de Mediu.

Evaluarea strategică de mediu se efectuează pentru planurile şi programele elaborate în

agricultură, silvicultură, piscicultură, energetică, industrie, transporturi, gestionarea deşeurilor,
gestionarea resurselor acvatice, comunicaţiile electronice, turism, folosinţa funciară, planificarea
urbană şi rurală (documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului, inclusiv planurile şi
programele de amenajare a teritoriului naţional, regional, raional şi planurile urbanistice
generale) şi care stabilesc cadrul pentru acordarea autorizaţiei de realizare a proiectelor şi
activităţilor prevăzute în anexele la Legea nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra
mediului.

Procesul evaluării strategice de mediu se desfăşoară conform următoarelor etape:

a) determinarea domeniului de aplicare a raportului privind evaluarea strategică de mediu;

b) elaborarea raportului privind evaluarea strategică de mediu;

с) consultarea raportului privind evaluarea strategică de mediu cu autorităţile publice, cu

publicul interesat şi, după caz, desfăşurarea consultărilor transfrontaliere;

d) emiterea avizului de mediu.

Dacă în procesul determinării domeniului de aplicare al raportului privind evaluarea strategică de

mediu s-a constatat că implementarea planului sau programului pe teritoriul Republicii Moldova
poate genera efecte semnificative pentru mediul unui alt stat, atunci autoritatea competentă, de
comun acord cu iniţiatorul, trimite o notificare prin canale diplomatice, anexînd proiectul
planului sau programului şi raportul privind evaluarea strategică de mediu părţii afectate, precum
şi altor părţi la Protocolul privind evaluarea strategică de mediu care au solicitat aceste
documente.

În cazul în care Republica Moldova este parte afectată şi a primit de la partea de origine o
notificare, avînd anexat proiectul planului sau programului şi raportul privind evaluarea
strategică de mediu în limba convenită de părţi, autoritatea competentă, în termen de cel mult 15
zile calendaristice, comunică despre participarea sau neparticiparea sa la procedura de evaluare
strategică de mediu în context transfrontalier.

 Expertiza ecologică

7
Agenția de Mediu, autoritate emitentă a actelor permisive în domeniul mediului efectuează
expertiza ecologică de stat a documentației de proiect în baza Legii nr. 851 din 29.05.1996
privind expertiza ecologică.
Scopul expertizei ecologice:
a) adoptarea unor decizii argumentate, care prevăd utilizarea resurselor naturale şi măsuri de
protecţie a mediului înconjurător şi componentelor lui;
b) prevenirea sau minimizarea eventualului impact direct, indirect sau cumulativ al obiectelor şi
activităţilor economice preconizate asupra mediului înconjurător, componentelor lui,
ecosistemelor şi sănătăţii populaţiei;
c) menţinerea echilibrului ecologic, fondului genetic şi biodiversităţii, crearea condiţiilor optime
de viaţă pentru oameni;
d) corelarea dezvoltării social-economice cu capacităţile ecosistemelor.
Expertiza ecologică de stat este efectuată pentru obiectele şi activităţile economice preconizate
care nu au fost supuse evaluării impactului asupra mediului și influenţează mediul şi/sau prevăd
folosirea resurselor naturale, indiferent de destinaţie, amplasare, tipul de proprietate şi
subordonarea acestor obiecte, volumul investiţiilor capitale, sursa de finanţare şi modul de
execuţie a lucrărilor de construcţii.
Este supusă în mod obligatoriu expertizei ecologice de stat documentația de proiect pentru
domeniile și activitățile stabilite în anexa nr. 1 la Legea nr. 851 din 29.05.1996 privind expertiza
ecologică.
Expertiza ecologică de stat a documentaţiei de proiect se efectuează în termen de pînă la 30 de
zile calendaristice de la data prezentării setului complet de documente. Termenul de efectuare a
expertizei ecologice de stat a documentaţiei de proiect pentru obiectele şi activităţile economice
complexe şi potenţial periculoase pentru mediul înconjurător, inclusiv a documentaţiei a cărei
examinare necesită derularea unor cercetări ştiinţifice speciale suplimentare, poate fi prelungit
pînă la 2 luni.
Ca rezultat al examinării documentației de proiect se eliberează Avizul expertizei ecologice de
stat, care este valabil pentru perioada de implementare a proiectului de execuție. Avizul poate fi
valabil și pentru întreaga perioadă de exploatare a obiectului dacă acest lucru este menționat în
aviz.
Taxele pentru efectuarea expertizei ecologice de stat a documentației de proiect și eliberarea
avizului expertizei ecologice de stat sunt stabilite în anexa nr. 1 la Legea nr. 851 din 29.05.1996
privind expertiza ecologică.
Se scutesc de plata taxei pentru efectuarea expertizei ecologice de stat beneficiarii documentaţiei
de proiect elaborate pentru obiectele finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.

 Protecția aerului atmosferic și schimbările climatice

1. Protecția aerului atmosferic

8
Poluarea aerului nu este mereu vizibilă, dar efectele sale sunt foarte reale. Atunci când calitatea
aerului este proastă, plătim scump: se pierd vieți omenești, costurile medicale sunt ridicate și se
irosesc zile lucrătoare din cauza bolilor.
Poluanții emiși în atmosferă constituie cauza unor grave și actuale probleme de mediu, cum ar fi
acidifierea, precipitațiile acide, efectul de seră, distrugerea stratului de ozon și schimbarea climei,
etc.
Clima de pe planeta noastră se schimbă. Numeroase gaze care determină schimbările climatice
sunt și poluanţi atmosferici cunoscuţi, care ne afectează sănătatea și mediul. În numeroase
moduri, îmbunătăţirea calităţii aerului poate stimula, de asemenea, eforturile de atenuare a
schimbărilor climatice și invers.
Poluarea atmosferică este o problemă la nivel mondial. Poluanții atmosferici emiși într-o țară pot
fi transportați în atmosferă, contribuind sau ducând la o calitate scăzută a aerului în alte zone.
Calitatea aerului atmosferic în Republica Moldova este influenţată de emisiile provenite din trei
tipuri de surse poluante:
- Sursele staţionare fixe, care includ centralele electrotermice (CET-urile) şi cazangeriile,
întreprinderile industriale în funcţiune;
- Sursele mobile, care includ transportul auto, feroviar, aerian, fluvial şi tehnica agricolă;
- Transferul transfrontalier de noxe.
Cei mai importanți poluanți rezultați din aceste procese sunt: oxizii de carbon, de sulf, de azot,
particulele în suspensie, formaldehida, benz(a)pirenul etc. Poluarea spațiului aerian de la surse
fixe și mobile nu este uniformă. Gradul de poluare a spațiului aerian urban este mai mare față de
cel rural pe motivul existenței în orașe a întreprinderilor industriale majore, obiectivelor termo-
energetice și termice și traficului intens al transportului auto.
Principala sursă de poluare a aerului atmosferic este transportul auto, cota căruia constituie cca
88% din emisiile totale de la sursele de poluare (fixe şi mobile) ale bazinului aerian. Din aceste
surse provin emisii în cantităţi mari de hidrocarburi, oxizi de carbon, oxizi de azot şi de sulf, etc.,
în funcţie de diferiţi factori: calitatea combustibilului utilizat, starea tehnică a vehiculelor,
numărul unităţilor de transport exploatat, etc.
Cadrul normativ național privind protecţia aerului cuprinde:
- Lege nr. 1515 din 16.06.1993 privind protecţia mediului înconjurător;
- Lege nr. 1422 din 17.12.1997 privind protecţia aerului atmosferic;
- Lege nr. 851 din 29.05.1996 privind expertiza ecologica şi evaluarea impactului asupra
mediului înconjurător;
- Lege nr. 1540 din 25.02.1998 privind plata pentru poluarea mediului;
- Lege nr. l536 din 25.02.1998 cu privire la activitatea hidrometeorologică;
- Ordinul Ministrului Mediului nr. 110 din 17.12.2010 „Cu privire la aprobarea Instrucţiunii
privind încadrarea întreprinderilor în categorii după nivelul de impact asupra aerului atmosferic”
Documentele de politici naționale în care sunt planificate acțiuni pentru protecția aerului
atmosferic aflate la moment în proces de implementare sunt:

9
- Strategia de mediu pentru perioada 2014-2023, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 301 din
24 aprilie 2014. Aceasta este unul din cele mai importante documente de de politici în domeniul
protecției mediului, care stabilește direcțiile prioritare de dezvoltare în acest domeniu. Unul din
obiectivele specifice ale acestei Strategiei este – „Crearea sistemului de management integrat al
calităţii aerului”. În vederea detalierii acțiunilor privind implementarea acestui obiectiv, a fost
inițiat procesul de elaborare și promovare spre aprobare a proiectului Strategiei privind protecția
aerului atmosferic.
- Strategia de dezvoltare cu emisii reduse a Republicii Moldova pînă în anul 2030, aprobată prin
Hotărârea Guvernului nr. 1470 din 30.12.2016 – prevede un set de măsuri destinate să contribuie
la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră produse în rezultatul activităților din diferite
sectoare ale economiei naționale.
- Programul de suprimare eşalonată a hidroclorofluorocarburilor halogenate pentru anii 2016-
2040, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 856 din 13.07.2016 în scopul reducerii şi eliminării
impactului echipamentelor şi produselor care conţin hidroclorofluorocarburi halogenate asupra
mediului şi a stratului de ozon prin stabilirea unui sistem integrat de reglementare şi control al
gestionării acestora.
Tratate internaționale în domeniul protecției aerului atmospheric la care Republica Moldova este
parte.
Republica Moldova este parte la diferite acorduri, convenţii, protocoale privind protecţia
atmosferei cum ar fi:
1) Convenţia asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanţe lungi (Geneva, 13
noiembrie 1979) - Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 399-XII din 16 martie 1995:
- Protocolul privind poluanţii organici persistenţi, întocmit la Aarhus la 24 iunie 1998 - Legea nr.
1018-XV din 25.04.2002;
- Protocolul privind metalele grele, întocmit la Aarhus la 24 iunie 1998 - Legea nr. 1018-XV din
25.04.2002;
- Protocolul referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării şi nivelului de ozon troposferic, adoptat
la Gothenburg la 1 decembrie 1999 - semnat de Republica Moldova la 23 mai 2000.
2) Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice (semnată la Rio de Janeiro
la 5 iunie 1992) - Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova Nr. 404-XIII din 16.03.95
- Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice
(Kyoto, 11 decembrie 1997) - Legea nr. 29-XV din 13.02.2003 pentru aderarea Republicii
Moldova la Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire
la schimbarea climei;
- Acordul de la Paris – Legea nr. 78 din 04.05.2017 pentru ratificarea Acordului de la Paris
(Paris, 12 decembrie 2015);
3) Convenţia privind protecţia stratului de ozon (Viena, 22 martie 1985) - Hotărârea
Parlamentului Republicii Moldova Nr. 966-XIII din 24.07.96
- Protocolul referitor la substanţele care distrug stratul de ozon (Montreal, 16 septembrie 1987) -
Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova Nr. 966-XIII din 24.07.96

10
4) Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător în context transfrontalier
(Espoo, 25 februarie 1991) - Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova Nr. 1546-XII din
23.06.93
5) Convenţia privind efectele transfrontaliere ale accidentelor industriale (Helsinki, 17 martie
1992) - Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova Nr. 1546-XII din 23.06.93;
6) Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte,
aprobat prin Legea nr.112 din 2 iulie 2014.
7) Tratatul de constituire a Comunităţii Energetice, la care Republica Moldova a aderat prin
Legea nr. 117 din 23.12.2009. Conform Tratatului, Republica Moldova trebuie să transpună în
legislația națională Directiva 2001/80 a Parlamentului European și a Consiliului din 23
octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la
instalații de ardere de dimensiuni mari.
8) Agenda de dezvoltare durabilă 2030, care stabilește obiectivele de dezvoltare durabilă și
indicatorii țintă care trebuie atinși. Astfel, ținte ce țin de calitatea aerului se regăsesc la
Obiectivul 3 ,,Sănătate și stare de bine”, care tinde spre minimizarea ratei mortalității
determinată de calitatea aerului înconjurător, și Obiectivul 11 ,,Orașe și comunități durabile”,
care stabilește minimizarea substanțelor dăunătoare emise în aer de către transportul auto.
Prevederile Acordului de Asociere între Republica Moldova și Uniunea Europeană
Capitolul 16 „Mediul Înconjurător”, prevede la art. 89 lit. (b) că cooperarea între Părți include și
elaborarea unei strategii sectoriale privind calitatea aerului – proiectul acesteia este în proces de
promovare spre aprobare.
La fel, Anexa XI la Acordul de Asociere RM-UE stabilește directivele europene din domeniul
protecției aerului și termenul în care acestea trebuie transpuse în legislația națională. Acestea
sunt:
Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind
calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa,
Directiva 2004/107/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind
arsenicul, cadmiul, mercurul, nichelul și hidrocarburile aromatice policiclice în aerul
înconjurător,
Directiva 1999/32/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind reducerea conținutului de sulf din
anumiți combustibili lichizi,
Directiva 94/63/CE din 20 decembrie 1994 privind controlul emisiilor de compuși organici
volatili (COV) rezultați din depozitarea carburanților și din distribuția acestora de la terminale la
stațiile de distribuție a carburanților,
Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind
limitarea emisiilor de compuși organici volatili cauzate de utilizarea de solvenți organici în
anumite vopsele și lacuri și în produsele de refinisare a vehiculelor,
Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind
plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici.
Responsabilități în domeniul aerului atmosferic

11
În conformitate cu actele normative în vigoare, următoarele autorităţi au responsabilităţi în
domeniul protecţiei atmosferei:
Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului:
- elaborează şi promovează politica ecologică în domeniu;
- elaborează proiecte de acte normative, inclusiv normativele ELA, programele ecologice şi
direcţiile prioritare privind protecția aeruli atmosferic;
- elaborează sistemul naţional pentru evidenţa de stat a acţiunilor nocive asupra aerului
atmosferic;
- efectuează monitorizarea poluării aerului;
- efectuează controlul de stat asupra respectării prevederilor actelor legislative, ale altor acte
normative privind protecția aerului atmosferic;
- informează operativ Guvernul, autorităţile administraţiei publice locale şi populaţia despre
nivelul de poluare a aerului atmosferic, inclusiv în cazurile excepţionale.
Ministerul Sănătăţii, Muncii și Protecției Sociale:
- promovează politica de asigurare a calităţii aerului corespunzătoare securităţii sănătăţii şi
bunăstării oamenilor;
-elaborează normativele CMA de poluanţi şi gradul de influenţă fizică nocivă a acestora asupra
aerului atmosferic;
- estimează starea de sănătate a populaţiei în raport cu nivelul de poluare a aerului şi eventualele
daune pentru sănătatea oamenilor;
- înaintează pretenţiile pentru repararea prejudiciilor cauzate sănătăţii oamenilor;
- exercită controlul de stat asupra respectării normativelor CMA de poluanţi;
- examinează documentele şi ia decizii în cazurile de încălcare a legislaţiei privind protecţia
aerului atmosferic referitoare la ocrotirea sănătăţii;
- stabileşte dimensiunile zonelor de protecţie sanitară pentru obiectele cu surse de poluanţi
chimici şi fizici ai atmosferei;
- participă la examinarea pretenţiilor de reparare a prejudiciilor cauzate sănătăţii oamenilor;
Autorităţile administraţiei publice locale:
a) elaborează măsurile de amenajare şi de creare a spaţiilor verzi în localităţi;
b) asigură planificarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acţiunilor nocive ale poluanţilor
asupra aerului atmosferic;
c) asigură informarea sistematică şi operativă a populaţiei, a persoanelor fizice şi juridice
interesate asupra nivelului de poluare a aerului.
Monitoingul calității aerului atmosferic

12
Reţeaua operațională de monitorizare a calităţii aerului atmosferic constă din 18 posturi
staţionare, 17 dintre care sunt amplasate în 5 centre industrializate: Chişinău - 6 posturi, Bălţi-2,
Tiraspol-3, Bender-4, Râbniţa-2, și 1 staţie transfrontalieră în or. Leova.
La 17 stații se prelevează probe de 3 ori pe zi (07:00, 13:00 și 19:00) fiind analizaţi poluanţii de
bază (suspensii solide, dioxid de sulf, monoxid de carbon, dioxid de azot) şi cei specifici (sulfaţi
solubili, oxid de azot, aldehidă formică, fenol și benzo(a)piren). Programul observaţiilor,
prelevarea mostrelor şi analiza chimică se efectuează conform metodologiei “ Руководство по
контролю загрязнения атмосферы, РД 52.04. 186-89-Москва 1991”. Gradul de poluare a
aerului se apreciază după valoarea concentraţiilor medii faţă de concentraţia maxim admisibilă
(CMA), iar calitatea aerului se estimează prin indicele complex al poluării atmosferei (IPA).
Pentru executarea monitoringului din orice regiune/parte a țării necesită a fi utilizate stații mobile
de monitorizare, însă Republica Moldova nu deține un astfel de echipament.
În pofida, reclamațiilor, care parvin de la populație privind poluarea aerului, Laboratorul de
Referință de Mediu, în lipsa unor astfel de stații nu are posibilitate într-un timp oportun să
evalueze nivelul emisiilor de la sursă și să ofere populației informații privind calitatea aerului pe
care-l respiră.
La fel, reieșind din capacitățile actualului sistem de monitoring, livrarea datelor privind calitatea
aerului atmosferic se face cu întârziere de 1 zi. Mai mult, acestea nu acoperă toate regiunile țării
și nu oferă date reale în regim on-line. Reieșind din aceasta, actualul sistem de monitoring nu
asigură informarea publicului privind nivelul de poluare a aerului în timp real pe tot teritoriul
țării.
Reglementarea emisiilor de poluanți în aer
Ministerul Sănătăţii, Muncii și Protecției Sociale stabileşte normativele concentraţiei maxim
admisibile (CMA) de poluanţi în aer şi gradul de influenţă fizică nocivă a acestora asupra
atmosferei şi sănătăţii oamenilor.
Agenția de Mediu stabilește normativele emisiilor limitat admisibile (ELA) de poluanţi şi gradul
de influenţă nocivă asupra aerului atmosferic pentru fiecare sursă fixă de poluare, pe care le
indică în autorizațiile emise în acest scop. Calcularea ELA se face pe baza modelelor de
dispersare a poluanţilor conform indicaţiilor metodice “Руководство по контролю источников
загрязнения атмосферы ОНД-90 Sankt-Petersburg, 1992” şi “Методика расчета
концентраций в атмосферном воздухе вредных веществ содержащихся в выбросах
предприятий. ОНД-86 Sankt-Petersburg, 1989”. Scopul este de a garanta că standardele de
calitate a aerului (CMA) să nu fie depăşite.
Autorizarea emisiilor de poluanți în aer de la sursele fixe.
Conform prevederilor Legii nr.1422-XII din 17.12. 1997 privind protecția aerului atmosferic
persoanele fizice și juridice care, direct sau indirect, prin activitatea lor, afectează calitatea
aerului atmosferic sunt obligate să solicite și să obțină de la Agenția de Mediu Autorizația pentru
emisia în atmosferă a poluanților de la surse fixe de poluare, care oferă dreptul titularului de a
desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în aceasta, integral sau parţial,
cu respectarea obligatorie a condiţiilor autorizației și limitelor emisiilor de poluanți stabilite.
Autorizația se eliberează în baza soluțiilor de proiect pentru primul an de activitate pentru
obiectele și activitățile economice noi construite, precum și celor rezultate de la extinderea,
modernizarea, reconstrucția sau reprofilarea întreprinderilor în funcțiune, documentația de
proiect a cărora a fost supusă Expertizei Ecologice de Stat în conformitate cu prevederile Legii

13
nr. 851-XIII din 29.05.1996 privind expertiza ecologică, după care, pe parcursul acestui an se
elaborează Raportul privind normativele ELA, care se prezintă Agenției de Mediu spre avizare.
Taxa se stabilește în funcție de Categoria întreprinderii după nivelul de impact asupra aerului
atmosferic și poate fi de la 500 de lei – pînă la 4000 lei. Autorizația se eliberează în termen de 30
de zile și este valabilă pînă la 5 ani.
Problemele gestionării calităţii aerului
Cadrul legislativ existent în domeniul aerului atmosferic nu corespunde prevederilor legislaţiei
Uniunii Europene şi tratatelor internaţionale în domeniu (depăşit, învechit);
Lipsa unui document de politici sectorial în domeniul evaluării și gestionării calității aerului;
Lipsa unui Sistem Național Integrat de Evaluare și Gestionare a calității aerului;
Lipsa sistemului de estimare şi prognozare a emisiilor, precum şi de evaluare a calităţii
estimărilor;
Sistemul de inventariere al emisiilor nu este bine conceput/organizat, inclusiv nu este dezvoltat
sistemul privind Controlul calităţii (QC) şi asigurarea calităţii (QA) datelor;
Absenţa plafoanelor naţionale de emisie;
Poluarea excesivă a aerului de la surse mobile;
Întreprinderile industriale utilizează instalaţii şi echipamente învechite;
Utilizarea combustibililor de calitate joasă;
Abordările şi standardele de calitate a aerului sunt învechite şi încă nu au fost aduse în
corespundere cu cele ale UE”.
Direcții de acțiune
- îmbunătăţirea sistemului de monitorizare, evaluare şi gestionare integrată a calităţii aerului;
- perfecţionarea sistemului de prognoză a calităţii aerului, care să furnizeze date referitoare la o
eventuală deteriorare a calităţii acestuia (zona afectată, frecvenţa, gradul de afectare al sănătăţii
populaţiei);
- elaborarea şi/sau reactualizarea planurilor şi/sau programelor de gestionare a calităţii aerului;
- promovarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT);
- controlul emisiilor de poluanţi şi al nivelurilor de poluare prin aplicarea tehnicilor şi
tehnologiilor pentru reţinerea poluanţilor şi/sau prin introducerea de tehnologii mai puţin
poluante;
- măsurarea (monitorizarea), după caz, a emisiilor de poluanţi;
- elaborarea şi implementarea măsurilor de reducere temporară a emisiilor de poluanţi la unele
surse majore;
- identificarea permanentă a surselor noi, generatoare de poluanţi atmosferici, evaluarea aportului
acestora la nivelul existent de impurificare a aerului şi asigurarea respectării obiectivelor privind
calitatea aerului pentru activităţile/instalaţiile noi;

14
- introducerea/utilizarea combustibililor şi carburanţilor care generează emisii reduse de
poluanţi;
- limitarea/excluderea utilizării de echipamente şi produse care conţin substanţe ce distrug stratul
de ozon;
- elaborarea măsurilor orientate spre reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, inclusiv prin
valorificarea energiei din surse netradiţionale;
- reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate;
- elaborarea şi implementarea de planuri pe termen mediu şi lung, la nivel naţional, regional şi
local, pentru reducerea continuă a emisiilor de poluanţi în atmosferă în toate domeniile de
activitate;
- reducerea emisiilor poluante generate de traficul rutier prin îmbunătăţirea stării tehnice a
autovehiculelor în circulaţie şi adoptarea unor măsuri fiscale care să favorizeze înlocuirea
autovehiculelor în circulaţie vechi, cu emisii poluante ridicate, cu autovehicule noi cu un nivel
scăzut al emisiilor poluante.
Implementarea obiectivelor strategice în domeniul protecţiei atmosferei, cuprinse în legislaţia
europeană, transpuse în legislaţia naţională, precum şi a obligaţiilor ce decurg în convenţiile şi
tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte implică eforturi instituţionale şi
financiare.

2. SCHIMBĂRILE CLIMATICE
Schimbările climatice sunt un fenomen real și periculos pentru planetă, iar majoritatea cauzelor
sunt rezultatul acțiunilor omului. Realitatea demonstrează că schimbarea climei afectează toate
domeniile de dezvoltare ale unui stat. Ea nu se limitează la un singur sector, de aceea, pentru o
activitate fructuoasă este necesar să se ţină cont de riscurile pe care le poate crea acest fenomen
în toate sferele de dezvoltare economică.
Lista activităților umane care duc la schimbările climatice este:
electricitate și încălzire: 30,6% - arderea combustibililor fosili pentru a produce electricitate și
căldură este cea mai mare cauză a schimbărilor climatice, conform World Resources Institute
(WRI). Emisiile reprezintă aproape o treime din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră.
transporturile: 14,8%
producția și construcțiile: 13,3%
agricultura: 11,1%
arderea altor combustibili: 8,2% în această categorie intră lemnul și combustibilii arși în clădirile
rezidențiale și comerciale, dar și cei folosiți pentru agricultură;
procesele industriale: 5,8% - producția de ciment și aluminiu sunt cei mai mari emițători de gaze
cu efect de seră;
defrișările și schimbarea destinației terenurilor: 5,7% - pădurile împiedică emisiile de carbon, iar
defrișările influențează dramatic schimbările climatice;

15
emisiile accidentale: 5,3%- emisiile asociate cu producerea de energie sunt un factor al
schimbărilor climatice.
deșeuri: 3,1% - gropile de gunoi produc gaz metan, care contribuie la poluarea atmosferei.
combustibilii ”buncăr”: 2,2% - în această categorie intră navele din apele internaționale și
cursele aeriene internaționale.
Gazele cu efect de seră, care alcătuiesc doar 1% din atmosferă, acţionează ca un înveliş al
pămîntului sau ca un acoperiş de sticlă a unei sere, menţinînd temperatura planetei cu
aproximativ 30°C mai mare, decît ar fi în lipsa acestora.
Chiar şi o mică creştere de temperatură va fi însoţită de schimbări climatice, astfel precum sunt:
învelişul de nori, precipitaţii, vînt şi durata anotimpurilor.
Bioxidul de carbon este responsabil de peste 60% din încălzirea globală. Omenirea foloseşte
cărbunele, petrolul, gazul natural în proporţii care depăşesc cu mult viteza la care combustibilul
fosil a fost creat. Ca rezultat, carbonul este degajat în atmosferă, afectînd ciclul de carbon,
stabilit timp de milioane de ani, care este un sistem echilibrat, în cadrul căruia are loc schimbul
de carbon între aer, oceane şi vegetaţia terestră. În prezent, nivelurile atmosferice de bioxid de
carbon cresc cu 10% în fiecare 20 de ani.
În ultimii 127 de ani (1887-2014), Republica Moldova a înregistrat schimbări ale temperaturilor
și precipitațiilor medii. Țara a devenit mai caldă, cu o creștere medie a temperaturii de peste
1.0°C , în timp ce creșterea precipitațiilor a constituit doar 54.7 mm.
Creșterea temperaturii aerului pe teritoriul R.M. în anii 1981-2010 nu lasă spațiu pentru îndoială
și este cea mai evidentă în timpul sezonului cald, mai ales vara, cînd temperatura medie crește cu
0.9-1.0° C, iar Tmax – cu 0.9-1.3°C pe deceniu. Clima se încălzește într-o măsură mai mică în
lunile de iarnă, cu 0.4-0.6°C pe deceniu, această creștere fiind semnificativă din punct de vedere
statistic (p≥0.10) numai pentru Cahul (zona sudică a țării).
Pentru regiunile sudice, cea mai mare creștere a temperaturii este înregistrată datorită Tmax, în
timp ce pentru regiunile nordice și centrale – datorită Tmin. În perioadele de tranziție, cea mai
mare creștere semnificativă din punct de vedere statistic a temperaturii este observată pentru
Tmax primăvara, de la 0.7°C (Briceni) pînă la 1.0°C (Cahul) pe parcursul deceniului, iar cea mai
mică – toamna, de la 0.3°C (Briceni) pînă la 0.6°C (Cahul) pe deceniu. Cu toate acestea, Tmin
prezintă un model invers, cu o creștere de la 0.6°C (Cahul) pînă la 0.7°C (Briceni) toamna,
comparativ cu o creștere de la 0.5°C (Briceni) pînă la 0.6°C (Cahul) pe deceniu primăvara. În
termene anuale, de asemenea, cel mai mare spor al Tmax, 0.9°C pe deceniu se observă la Cahul,
comparativ cu 0.5°C la Briceni, pe cînd cel mai mare spor al Tmin este înregistrat, din contra, la
Briceni, cu 0.7°C pe deceniu, comparativ cu 0.6°C la Cahul.
Conform Indicelui Dezvoltării Umane pentru anul 2012, Moldova este plasată pe locul al
patrulea de la sfîrșitul listei celor 30 de ţări din regiune, fiind una dintre cele mai dezavantajate
ţări din Europa şi Asia Centrală, cu un înalt grad de vulnerabilitate la schimbările climatice.
Sub aspect sectorial, impactul schimbărilor climatice asupra agriculturii constituie o preocupare
deosebită, deoarece, agricultura este sursa principală de venit pentru o mare parte din populaţia
țării. Mai mult de jumătate din populaţie locuieşte în zonele rurale şi circa o treime din forţa de
muncă este ocupată în agricultură.
O analiză a datelor climaterice naţionale a stabilit că frecvenţa medie a secetelor în Republica
Moldova, într-o perioadă de 10 ani, constituie 1-2 secete în nord, 2-3 secete în partea centrală şi
5-6 secete în sud. Frecvenţa secetelor a crescut, îndeosebi, în ultimele trei decenii. Astfel, în
16
perioada anilor 1990-2012, perioada de 10 ani a fost marcată de secetă, ceea ce a condus la
reducerea semnificativă a recoltelor. În anii 1990, 1992 şi 2003, seceta a continuat pe parcursul
întregii perioade de vegetaţie a plantelor (aprilie–septembrie). Seceta din anii 2007 şi 2012 a
afectat peste 70% din teritoriul ţării, acestea fiind cea mai dezastruoasă din întreaga perioadă de
monitorizări instrumentale ale vremii.
Periodic teritoriul Republicii Moldova este afectat și de inundaţii. În ultimii 70 de ani, au fost
raportate 10 inundaţii majore în zona fluviului Nistru şi rîului Prut, iar trei din acestea au avut loc
în anii 2006, 2008 şi 2010. De asemenea, inundaţiile cauzate de revărsarea rîurilor mai mici din
ţară sînt destul de frecvente.
Din cele menționate mai sus, putem releva că factorii de risc care determină gradul de
vulnerabilitate pentru ecosisteme şi sănătatea populaţiei sunt: insuficienţa de umeditate în sol,
distribuţia neuniformă a precipitaţiilor, inundaţiile frecvente, temperaturile caniculare.
Costurile socioeconomice cauzate de calamităţile naturale asociate cu clima sînt semnificative,
ajungînd la valori de miliarde de lei.
În cadrul Proiectului UNEP/GEF „Asigurarea suportului Republicii Moldova în vederea
pregătirii primului raport bienal actualizat și comunicării naționale patru în conformitate cu
obligațiunile sale față de Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite cu privire la
schimbarea climei” (2014-2017), au fost descărcate și evaluate 84 de simulări pentru 21 de
modele globale de circulație cuplate atmosferă-ocean (AOGCM).
Ca urmare s-a evidențiat faptul că, Republica Moldova se îndreaptă spre o climă uscată
subumedă și semiaridă. Se anticipează înrăutățirea condițiilor de umiditate pe întreg teritoriul
Republicii Moldova. Pe parcursul secolului XXI, pe fundalul temperaturilor în creștere,
reducerea precipitațiilor în timpul verii și toamnei (necompensată de o ușoară creștere a
precipitațiilor de iarnă și de primăvară) va determina un deficit puternic de umiditate și o creștere
semnificativă a potențialului de evaporare.
În perioada 2081-2100, aridizarea climatică va fi resimțită pe întreaga perioadă de vegetație
(aprilie-septembrie); ea va fi mult mai pronunțată și poate duce la valori caracteristice climei
semiaride. În comparație cu perioada de referință (1986-2005), toate scenariile climatice aplicate
în scopul evaluării au demonstrat că ariditatea ar fi cea mai ridicată în lunile iulie și august,
atingînd în perioadele respective valori caracteristice condițiilor climatice aride.
În scopul asigurării implementării prevederilor Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite
cu privire la schimbarea climei, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr. 404-XIII din 16 martie
1995, precum şi a mecanismelor şi prevederilor Protocolului de la Kyoto la Convenţia-cadru a
Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei, la care Republica Moldova a
aderat prin Legea nr. 29-XV din 13 februarie 2003, a fost aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.
1009 din 10.12.2014 Strategia Republicii Moldova de adaptare la schimbarea climei pînă în anul
2020 şi Planul de acţiuni pentru implementarea acesteia.
Acest document de politici a fost elaborat în concordanţă cu prevederile Capitolului „Schimbări
climatice” din Acordul de Asociere la Uniunea Europeană, precum şi cu prevederile Programului
de activitate al Guvernului Republicii Moldova „Integrare Europeană: Libertate, Democraţie,
Bunăstare” (2013-2014), Capitolul „Protecţia Mediului”.
Conform estimărilor și prognozărilor expuse în prezenta Strategie și a măsurilor planificate,
rezultatul cel mai important va consta în faptul că Guvernul va fi capabil să întreprindă acţiuni de
adaptare la schimbarea climei, fie prin finanţare, fie prin realizare directă sau prin politici şi acte

17
legislative, care să asigure reducerea impactului schimbării climei asupra sectoarelor economiei
naţionale şi creşterea rezilienţei acestor sectoare faţă de schimbările climatice.
Se anticipează că Strategia de adaptare la schimbarea climei va consolida şi va ghida abordarea
sectorială caracteristică pentru programul de guvernare. Ţinînd cont de obiectivele stabilite în
Strategie, ministerele de resort vor beneficia de direcţii şi orientări concrete pentru sectoarele
respective în procesul de elaborare a strategiilor şi planurilor specifice de acţiune privind
adaptarea la schimbările climatice. Integrarea adaptării la schimbarea climei în toate sectoarele
relevante va oferi fiecărui sector libertatea de a găsi cele mai bune soluţii pentru adaptarea la
nivel sectorial.
În temeiul art. 8 din Legea nr. 1515 din 16.06.1993 privind protecția mediului înconjurător și al
prevederilor Acordului de la Paris, ratificat de către Republica Moldova prin Legea nr. 78 din
04.05.2017 pentru ratificarea Acordului de la Paris, Guvernul a hotărît prin Hotărîrea nr. 1277
din 26.12.2018 instituirea Sistemului național de monitorizare și raportare a emisiilor de gaze cu
efect de seră și altor informații relevante pentru schimbările climatice și a aprobat următoarele:
1) Regulamentul privind instituirea și funcționarea Sistemului național de monitorizare și
raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră și altor informații relevante pentru schimbările
climatice, anexa nr. 1 a HG nr. 1277 din 26.12.2018;
2) Lista autorităților și instituțiilor responsabile care fac parte din Sistemul național de
monitorizare și raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră și altor informații relevante pentru
schimbările climatice, aneai nr. 2;
3) Lista gazelor cu efect de seră și potențialul lor de încălzire globală pentru orizontul de timp de
100 de ani, care vor fi luate în considerare în Sistemul național de monitorizare și raportare a
emisiilor de gaze cu efect de seră și altor informații relevante pentru schimbările climatice, anex
nr. 3.
Conform documentului „Contribuţia naţională determinată intenţionată”, Republica Moldova îşi
asumă angajamentul de a atinge, pînă în anul 2030, ţinta necondiţionată de 64% reducere a
emisiilor nete a gazelor cu efect de seră comparativ cu nivelurile anului 1990.
Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte,
prevede elaborarea şi aprobarea de către Republica Moldova a unei strategii de dezvoltare cu
emisii reduse de dioxid de carbon şi a unor măsuri pe termen lung de reducere a emisiilor de
gaze cu efect de seră.
În acest scop, prin Hotărîrea Guvernului nr. 1470 din 30.12.2016 a fost aprobată Strategia de
dezvoltare cu emisii reduse a Republicii Moldova pînă în anul 2030 şi Planul de acţiuni pentru
implementarea Strategiei de dezvoltare cu emisii reduse a Republicii Moldova pînă în anul 2030.
Prezenta Strategie este un document strategic care permite Republicii Moldova să se orienteze
spre o economie cu emisii reduse de carbon şi să realizeze ţintele documentului „Contribuţia
naţională determinată intenţionată” printr-o dezvoltare durabilă verde, bazată pe priorităţile
socioeconomice de dezvoltare a ţării.
De asemenea, prezenta Strategie susţine atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă, oferind
context naţional strategic eforturilor de atenuare pentru care ţara primeşte suport internaţional.
La fel, conţine un set de măsuri destinate să contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de
seră, la cuantificarea reducerii corespunzătoare a emisiilor pentru fiecare măsură, precum şi
cerinţele financiare faţă de implementarea acestora.

18
Măsurile propuse în Planul de acţiuni al prezentei Strategii includ acţiuni de atenuare adecvate la
nivel naţional, aşa cum este prevăzut pentru părţile semnatare neincluse în anexa nr. I la
Convenţia-cadru.
Prezenta Strategie prevede procedura de implementare, termenele de realizare, precum şi
procedura de monitorizare, măsurare, raportare şi verificare a rezultatelor obţinute.
Atenuarea efectului distructiv al schimbărilor bruşte de temperatură, al secetelor şi altor factori
climatici negativi este inclusă ca obiectiv și componentă indispensabilă în Strategii și Planuri de
măsuri, aprobate pentru toate sectoarele de activitate.
Atît prevederile Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei
din 5 iunie 1992, cît și obiectivele Strategiilor sus-menționate cu măsuri planificate de
implementare, ne fac constienți de faptul că putem avea acces la resursele necesare unei
dezvoltări sociale și economice durabile și că, pentru a avansa spre acest obiectiv, trebuie să
sporim consumul de energie, nepierzînd din vedere că este posibil să ajungem la un mai bun
randament energetic, controlînd emisiile de gaze cu efect de seră și aplicînd tehnologii noi în
condiții avantajoase din punct de vedere economic si social.

 Protecția și reglementarea utilizării regnului vegetal și celui

animal, a resurselor biologice acvatice

Lumea animală și vegetală, resursele biologice acvatice, ca componente de bază ale biocenozelor
naturale, joacă un rol important în menţinera echilibrului ecologic. Un şir de specii de animale și
plante servesc drept surse pentru obţinerea unor materii prime industriale, medicinale, produselor
alimentare şi altor valori materiale, necesare pentru satisfacerea populaţiei şi ale economiei
naţionale, alte specii sînt utilizate în scopuri ştiinţifice, cultural-educative şi estetice.
Conferința UN cu privire la Mediu și Dezvoltare (Earth Summit), din 1992, a definit diversitatea
biologică drept “variabilitatea organismelor vii din toate sursele, inclusiv, printre altele, a
ecosistemelor terestre, marine şi a altor ecosisteme acvatice şi a complexelor ecologice din care
acestea fac parte; aceasta include diversitatea în cadrul speciilor, dintre specii şi a
ecosistemelor”. Această definiție este folosită în Convenția pentru Diversitatea Biologică –
documentul internațional care definește politicile la nivel global legate de biodiversitate.
Obiectivele acestei convenții sunt “conservarea diversității biologice, utilizarea componentelor
sale într-un mod durabil și partajarea corectă și echitabilă a beneficiilor care decurg din utilizarea
resurselor genetice, inclusiv prin accesul corespunzãtor la resursele genetice, prin transferul
adecvat de tehnologii potrivite, ţinînd cont de toate drepturile asupra acestor resurse şi
tehnologii, şi prin finanţarea corespunzătoare”.
În cadrul Conferinţei Părţilor la CBD au fost adoptate şi principiile ce stau la baza conservării
biodiversităţii şi dezvoltării durabile a sistemului socio-economic, după cum urmează:
- principiul prevenţiei: conservarea biodiversităţii se realizează eficient dacă sînt eliminate sau
diminuate efectele posibilelor ameninţări;

19
- principiul precauţiei: lipsa studiilor ştiinţifice complete nu poate fi considerată ca motiv de
acceptare a unor activităţi ce pot avea impact negativ semnificativ asupra biodiversităţii;
- principiul poluatorul plăteşte: cel ce cauzează distrugerea biodiversităţii trebuie să plătească
costurile de prevenire, reducere a impactului sau reconstrucţie ecologică;
- principiul participării publicului la luarea deciziilor şi accesul la informaţie şi justiţie în
domeniul mediului: publicul trebuie să aibă acces la informaţiile de mediu şi dreptul de a
participa în procesul de luare a deciziilor de mediu;
- principiul integrării sectoriale: conservarea biodiversităţii şi utilizarea durabilă a componentelor
sale trebuie luate în considerare în procesul de adoptare a deciziilor şi de stabilire a politicilor
sectoriale;
- principiul abordării ecosistemice: reprezintă o strategie de management integrat, adaptiv, bazat
pe aplicarea unor metodologii ştiinţifice corespunzătoare, care iau în considerare structura şi
funcţiile ecosistemelor şi capacitatea lor de suport;
- principiul reţelelor ecologice: pentru asigurarea conectivităţii dintre componentele
biodiversităţii cu cele ale peisajului şi ale structurilor sociale, avînd drept componente centrale
ariile naturale protejate, se stabilesc culoare ecologice de legătură.
Republica Moldova a ratificat Convenţia cu privire la Diversitatea Biologică în anul 1995.
Conventia CITES a fost ratificată prin Legea nr. 1246 din 28.09.2000 pentru aderarea Republicii
Moldova la Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale
de dispariţie (CITES).
CITES este Convenţia privind comerţul internaţional cu specii ale faunei şi florei sălbatice pe
cale de dispariţie, adoptată la Washington la 3 martie 1973, un acord interguvernamental
internaţional intrat în vigoare în 1975.
Scopul acestui act internațional este să garanteze că nici o specie a florei sau faunei sălbatice nu
face obiectul unei exploatări nondurabile ca urmare a comerţului internaţional.
În toate cazurile în care obiectul exportului, reexportului, importului (punerii în liberã circulatie)
și tranzitului îl constituie speciile de plante şi de animale înscrise în anexele nr. I-III din
Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de
dispariţie, persoanele fizice sau juridice interesate să desfăşoare aceste activităţi prezentă
autorității vamale permisul sau permisele CITES, care se obţin de la Agenția de Mediu - Organul
de gestiune cu avizul Autorității ştiinţifice - Academia de Ştiinţe a Moldovei (Institutul de
Botanică, Institutul de Zoologie şi Institutul de Ecologie și Geografie).
Permisele CITES şi acordurile de mediu se obţin din timp
Pentru importul/exportul şi tranzitul animalelor şi plantelor din flora şi fauna sălbatică este
necesar de obţinut la Organul de gestiune CITES următoarele documente:
- Permisul/Certificatul CITES al Republicii Moldova
- Acord de mediu pentru import sau export
Permisele/Certificatele CITES şi Acordurile de mediu sunt necesare pentru importul şi exportul:
- animalelor şi plantelor vii din fauna şi flora sălbatică

20
- pieilor şi produselor din rechin, crocodil, șopîrlă, şarpe, feline mari ( tigru, ghepard, leopard,
jaguar)
- preparatelor tradiţionale medicinii orientale, cu conţinut ale părţilor speciilor rare (ca exemplu
os de tigru, corn de rinocer, bilă de urs)
- produselor din os de elefant, carapace de broască ţestoasă şi corale
- cochilelor melcilor şi produselor din ele
- produselor din lemn negru, cactuşilor, orhideelor şi altor plante decorative
- caviarului şi a cărnii de sturioni
Listele speciilor de animale şi plante incluse în Anexele CITES sunt anexate la textul Convenţiei
şi se modifică fiecare 2 ani.
Persoanele care procură unele produse şi suvenire turistice, contribuie la dispariţia unor specii
periclitate. Animalele şi plantele, excluse din mediul natural, adeseori sunt ameninţate cu pierire
la transportarea şi menţinerea inadecvată a acestora, iar speciile importate ilegal adeseori sunt
infectate de boli periculoase şi parazitare. Inspectorii vamali, la hotarele ţării, în lipsa
documentele necesare au împuterniciri de confiscare a orice animal sau plantă. Suplimentar la
amendă contravenientul trebuie să achite costul procedurilor legale, dar în cazul animalelor şi
plantelor vii şi cheltuielile pentru întreţinerea acestora şi reîntoarcerea în ţara exportatoare.
Inspectorii vamali, la hotarele ţării, în lipsa documentelor necesare au împuterniciri de confiscare
a orice animal sau plantă.
În scopul protecției și reglementării utilizării resurselor regnului animal și cel vegetal, a
resurselor biologice acvatice sunt eliberate următoarele acte permisive:
- Acord de mediu pentru exportul de animale sălbatice;
- Acord pentru exportul de plante;
- Acord pentru importul de animale sălbatice și/sau de plante;
- Autorizație pentru colectarea obiectelor regnului vegetal (plantelor spontane, inclusiv
medicinale naturale);
- Autorizaţie pentru dobîndirea animalelor care nu constituie obiecte ale vînatului şi pescuitului
(melci, broaşte, șopîrle, şerpi);
- Act permisiv eliberat pentru importul, exportul, reexportul și tranzitul obiectelor regnului
vegetal și animal, părților și produselor acestora, reglementate de Convenția privind comerțul
internațional cu speciile sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES).
Temei juridic pentru eliberarea actelor permisive pentru activitățile enumerate mai sus servesc
prevederile următoarelor acte normative:
- Legea regnului animal nr. 439-XIII din 27.04.95;
- Legea regnului vegetal nr. 239-XVI din 8.11.2007;
- Legea nr.1102 din 6 februarie 1997 cu privire la resursele naturale;

21
- Legea nr. 160 din 22.07.2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de
întreprinzător,
- Legea nr. 1515-XII din 16 iunie 1993 privind protecția mediului înconjurător,
- Legea privind fondul piscicol, pescuitul și piscicultura nr.149 din 08.06.2006
- Codul Contravențional al Republicii Moldova nr. 218 din 24.10.2008;
- Legea apelor nr. 272 din 23.12.2011;
- Codul silvic nr. 887 din 21 iunie 1996, etc.
Pentru fiecare act permisiv sunt elaborate pașapoarte ecologice, care sunt plasate pe pagina web
a Agenției de Mediu la rubrica ,,Acte permisive”.
Totodată, în scopul facilitării procedurii de depunere a cererilor pentru obținerea actelor
permisive și pentru a putea face acest lucru de la distanță, în cadrul Agenției de Mediu a fost
dezvoltat Sistemul Informațional Automatizat pentru Gestionarea și Eliberarea Actelor Permisive
– SIA GEAP și sistemul electronic de eliberare a permisului pentru pescuit sportiv, amator și de
agrement ,,e-Pescuit”.
Fiecare persoană are posibilitatea de a alege: să fie un consumator responsabil sau un observator
impasibil.
Totodată, ar trebui să înțelegem că viaţa în armonie cu natura este întotdeauna mai bună decît
viaţa într-o lume artificial creată, în care lumii nu-i pasă de mediul înconjurător.
Manifestînd o atenţie grijulie faţă de natura din jur, noi devenim spiritual mai buni.

 Biosecuritate

Prima plantă alimentară, un soi de tomate, realizată prin intermediul ingineriei genetice a fost
introdusă pe piață în 1995, urmată de dezvoltarea cu succes și cultivarea comercială de porumb,
soia, bumbac, rapiță, cartofi, papaya, lucernă, dovlecei și sfeclă de zahăr cu trăsături genetice
specifice noi. Ingineria genetica este un proces de introducere a modificărilor genetice specifice
pentru îmbunătățirea varietăților comune de culturi în anumite specii, moduri care nu pot fi
realizate prin creșterea convențională. Culturile modificate genetic folosesc proteine care
furnizează plantelor o activitate insecticidă selectivă sau toleranță la anumite erbicide.
În scopul asigurării unui nivel adecvat de protecţie pentru siguranţa transferului, manipulării şi
utilizării organismelor vii modificate genetic rezultate din biotehnologia modernă şi care pot
avea efecte adverse asupra conservării şi utilizări durabile a diversităţii biologice, ţinînd de
asemenea cont de riscurile pentru sănătatea omului, în anul 2000, în Montreal, Canada, a fost
semnat Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea la Convenţia privind diversitatea
biologică, primul document internaţional ce reglementează activităţile comerciale interstatale
legate de organismele modificate genetic.
Protocolul de la Cartagena a fost ratificat de Parlamentul Republicii Moldova la 11 octombrie
2002 prin Legea nr. 1381.

22
Pentru implementarea Protocolului de la Cartagena şi stabilirea reglementărilor juridice privind
obţinerea, testarea, utilizarea şi comercializarea organismelor modificate genetic în Republica
Moldova au fost elaborate un șir de acte legislative şi normative, inclusiv:
- Legea nr.755-XV din 21.12.2001 privind securitatea biologică, lege care asigură cadrul legal
general pentru reglementarea activităţilor legate de OMG în conformitate cu prevederile
internaționale.
Conform articolului 4 al Legii menționate persoanele fizice sau juridice ce practică activităţi
legate de organismele modificate genetic urmează a fi autorizate de către Comisia Naţională
pentru Securitatea Biologică. Una din principalele verigi în procedura de autorizare constă în
evaluarea riscurilor asupra mediului şi sănătăţii umane.
Drept urmare, prin Hotărîrea Guvernului nr. 1153 din 25 septembrie 2003 a fost aprobat
Regulamentul privind autorizarea activităţilor legate de obţinerea, testarea, utilizarea şi
comercializarea organismelor modificate genetic.
Regulamentul elaborat şi aproximat la Directivele Europene stipulează procedura detaliată de
obţinere de către utilizatori a autorizaţiei privind desfăşurarea activităţilor legate de organismele
modificate genetic.
Pentru asigurarea punerii în aplicare a dispoziţiilor Legii privind securitatea biologică prin
Hotărîrea Guvernului nr. 603 din 20.05.03 a fost aprobată componenţa nominală şi Regulamentul
de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale pentru Securitatea Biologică.
Componenţa nominală a Comisiei Naţionale pentru Securitatea Biologică a fost reactualizată
prin Hotărîrea Guvernului nr. 923 din 31 iulie 2008 și nr.189 din 28 februarie 2018.
Ultimul act legislativ aprobat din domeniu este Legea nr. 96 din 07.06.2018 pentru ratificarea
Protocolului adiţional Nagoya-Kuala Lumpur privind răspunderea şi repararea prejudiciului la
Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea, lege elaborată și aprobată urmare a semnării de
Republica Moldova pe data de 25 ianuarie 2012 a Protocolului menționat.
Protocolul adiţional Nagoya-Kuala Lumpur reprezintă concretizarea prevederilor art. 27 din
Protocolul de la Cartagena, care a introdus obligaţia Părţilor de a iniţia un proces de elaborare a
unor norme şi proceduri în domeniul răspunderii şi reparării prejudiciului rezultat din mişcarea
transfrontieră a organismelor modificate genetic.
Protocolul adiţional se bazează pe o abordare administrativă asupra examinării măsurilor de
răspuns în cazurile de cauzare sau de probabilitate suficientă de cauzare a daunelor păstrării şi
utilizării durabile a diversităţii biologice sub acţiunea organismelor vii modificate, legate de
deplasările transfrontaliere.
Adoptarea Protocolului Nagoya-Kuala Lumpur, ca şi a Protocolului de la Cartagena privind
biosecuritatea, care constituie izvorul acestuia, sunt privite, pe de o parte - ca o metodă de
prevenire a daunelor, iar pe de altă parte – ca o măsură de creare a încrederii în procesul de
elaborare şi utilizare a biotehnologiilor contemporane. Ea contribuie la crearea în continuare a
unui mediu stimulator pentru obţinerea beneficiilor maxime de la posibilităţile potenţiale de
utilizare a organismelor vii modificate, asigurând norme de reparare a daunelor sau măsuri de
răspuns în cazuri de eşec şi de cauzare sau probabilitate de cauzare de daune biodiversităţii.
Totodată, este de menționat că pe parcursul activității Comisiei Naţionale pentru Securitate
Biologică nu a fost autorizat niciun import al organismelor vii genetic modificate.

23
  Monitorigul resurselor naturale

Unul din factorii principali care stau la baza dezvoltării social-economice a oricărui stat, este
existența și utilizarea rațională a rezervelor de resurse naturale.
În acest scop, în cadrul Agenției de Mediu a fost creată Direcția monitoringul resurselor naturale,
care va realiza supravegherea și evaluarea sistematică a dinamicii caracteristicilor calitative și
cantitative ale resurselor naturale din Republica Moldova.
Monitoringul resurselor naturale va fi organizat pe diverse nivele alcătuite din:
a) sistemul de obținere a datelor și informațiilor privind starea resurselor naturale;
b) sistemul de analiză și validare a informațiilor obținute;
c) stocarea și prelucrarea datelor obținute: crearea și administrarea cadastrelor și registrelor
speciale;
d) evaluarea datelor prelucrate în concordanță cu prevederile legale din domeniu, elaborarea
deciziilor, programelor și strategiilor pe termen scurt, mediu și lung.
Pentru anul 2019, Agenția de Mediu va evalua actualul sistem de monitoring al stării resurselor
naturale și va identifica necesitatea de dezvoltare a acestuia, elaborînd un proiect de act
normativ, care să reglementeze constituirea, organizarea și funcționarea sistemului de monitoring
ecologic integrat și elaborarea listei indicatorilor statistici de mediu pentru monitorizare.
Îndeplinirea sarcinilor și funcțiilor stabilite vor avea ca rezultat cunoașterea stării actuale pentru
fiecare categorie de resurse naturale, monitorizarea continuă a evoluției și implicațiilor sociale
ale schimbarilor produse, urmate de elaborarea propunerilor de modificare/ajustare a
documentelor de politici, actelor normative în domeniul gestionării ariilor naturale protejate de
stat, protecției și conservării biodiversității, fondului forestier, fondului cinegetic și al spațiilor
verzi.

 Monitoringul calității mediului

În paralel cu dezvoltarea ştiinţei, supravegherea mediului devine o preocupare sistematică şi

metodică, realizată prin intermediul diverselor sisteme de măsurare, în scopul asigurării unei
conduceri eficiente a tuturor activităţilor sociale.
Activitatea de monitorizare a început să fie făcută încă din cele mai vechi timpuri, în primul rând
din raţiuni practice şi nu în mod organizat.
Acţiuni concrete precum înregistrările nivelurilor rîurilor, au fost semnalate la vechile civilizaţii
antice. Aceste observaţii, făcute sistematic au permis descifrarea mecanismelor de formare şi
acţiune ale scurgerii rîurilor. Tot în cadrul acestei activităţi de monitoring incipient se înscriu şi
observaţiile privind alte fenomene naturale, așa ca: secete, erupţii vulcanice, cutremure. Datorită
importanţei lor, aceste activităţi de supraveghere au fost sistematizate sub forma unor reguli
foarte precise pentru acele epoci, multe din ele fiind păstrate sub forma unor însemnări.

24
Odată cu dezvoltarea concentrărilor umane activităţile de monitorizare au trecut în sfera
problemelor specific urbane, respectiv cele legate de sănătatea populaţiei urbane, resursele de
apă necesare unei concentrări de populaţie, impurificarea aerului datorată surselor de încălzire.
Astfel a apărut în Londra primul act oficial care reglementa regimul încălzirii pe bază de ardere a
cărbunilor, care polua foarte puternic aerul.
Noţiunea de monitoring a apărut înainte de Conferinţa ONU privind protecţia mediului de la
Stockholm (5-16 iunie 1972). Monitoringul - ca o contranoţiune la noţiunea de „control”, care în
afară de observare şi obţinere a informaţiei conţine şi elemente de manifestări active, adică de
dirijare.
Odată cu conștientizarea faptului că activitatea antropică poate produce modificări la scara
întregii planete, eforturile comunității științifice au determinat finanțarea și implementarea unor
programe de monitoring global, în care informațiile obținute prin diverse tehnici, de la scară
micro la scară globală (observații satelitare) sunt integrate pe baza principiilor nou descoperite
pentru identificarea, măsurarea și supravegherea interacțiunilor complexe dintre diverși
parametri, care să contribuie la crearea unei imagini cît mai complete a geosistemului terestru.
Conceptul de monitoring derivă din verbul “to monitor” ce îşi are originea din verbul latinesc
„moneo”, care înseamnă a atenţiona, a reaminti sau a recomanda.
În limba română, termenul “monitorizare” este utilizat relativ recent, și, într-o accepțiune mai
largă reprezintă supravegherea evoluției în timp a unui sistem natural sau artificial, prin
determinarea, evaluarea sau avertizarea asupra depășirii unor valori limită a unor indicatori sau
parametri importanți ai sistemului. În urma acestui proces se poate uneori obține un diagnostic al
stării curente și eventual elaborarea unor prognoze.
Monitoringul mediului constă din trei tipuri de activităţi de bază.
Prima activitate implică măsurători şi observaţii direcţionate spre asigurarea unei descrieri
corecte a mediului şi a schimbărilor la care acesta poate fi supus.
A doua activitate este reprezentată de evaluarea datelor de mediu pentru determinarea unor
posibile direcţii de evoluţii şi dezvoltarea unui sistem de avertizare timpurie bazat pe criterii
prestabilite, dar aflate într-o continuă evoluţie odată cu dezvoltarea cunoştinţelor ştiinţifice.
Cea de-a treia activitate în cadrul sistemului total este de prefigurare a acţiunilor pentru evitarea
deteriorării mediului în contextul general de asigurare a celei mai bune variante de management
al mediului.
Este important că, monitoringul furnizează nu numai baza pentru formularea politicilor de
mediu, dar permite, de asemenea, şi evaluarea eficienţei acestor politici.
Datele referitoare la calitatea factorilor de mediu, parcurgînd ciclul cu mai multe nivele pe
vericală și orizontală devin informatii asupra calitatii factorilor de mediu.
Nivelele pe verticală includ activitatile și operatiunile ce se derulează de la nivelul stațiilor de
măsurare/prelevare probe și pînă la nivelul utilizatorilor de informații asupra calitații factorilor
de mediu.
Circuitul în plan orizontal al datelor este alcătuit din diversele componente principale ale unui
sistem de monitoring sau intre subsistemele de monitoring: aer, apa, sol, etc.

25
Sistemul naţional de monitoring privind calitatea mediului a fost înfiinţat în anii ‘60 a secolului
trecut, însă observaţiile cu caracter sistematic au început a fi realizate în anii 80, avînd în prezent
drept obiective prioritare:
• monitorizarea calităţii mediului şi determinarea nivelului de poluare;
• depistarea cazurilor de poluare excepţională a apelor de suprafaţă, aerului şi solului;
• prevenirea şi reducerea efectelor negative asupra mediului ambiant şi populaţiei;
• înştiinţarea în regim de urgenţă a organelor cu funcţii de luare a deciziilor privind gradul
excepţional de poluare a mediului;
• familiarizarea sistematică a publicului privind calitatea mediului.
Misiunea Agenției de Mediu constă în realizarea monitoringului calității factorilor de mediu prin
supravegherea, evaluarea, prognozarea şi avertizarea în legătura cu evoluția sistemelor naturale,
cu scopul intervenției în timp util pentru menținerea stării de echilibru a mediului în Republica
Moldova.
Agenția de Mediu, prin Laboratorul de referință de mediu, realizează monitoringul calităţii
factorilor de mediu, în scopul asigurării persoanelor fizice şi juridice cu informaţii privind
calitatea mediului.
Laboratorul de referință de mediu a fost creat prin reorganizarea laboratoarelor de calitate a
mediului din cadrul Serviciului Hidrometeorologic de Stat, în baza unei reţele ample de
supraveghere amplasată pe întreg teritoriul țării.
În cadrul Laboratorului de Referință de mediu al Agenției de Mediu activează laboratoare
specifice pe domenii de monitorizare, ca:
Laboratorul pentru calitatea aerului - monitorizează calitatea aerului în baza unei reţele de
supraveghere constituită din 17 posturi staţionare, unde conform programului de 3 ori/24h ( 7oo,
13oo, 19oo) se prelevează probe de aer după următorii indici de bază: suspensii solide, dioxid de
sulf, monoxid de carbon, dioxid de azot şi specifici: sulfaţi solubili, oxid de azot, fenol, aldehidă
formică în 5 centre industrializate ale Republicii Moldova (Chişinău-6 posturi, Bălţi-2 posturi,
Bender-4 posturi, Tiraspol-3 posturi, Rîbniţa-2 posturi).
În RM există o singură stație automată de monitorizare în timp real în s. Mateuţi, r-nul
Rezina, care monitorizează în regim automat 17 parametri (cu excepţia suspensiilor solide
totale, care se prelevează manual) dintre care 12 poluanţi atmosferici (oxizii de azot (NO, NO2,
NOx), dioxidul de sulf, hidrogenul sulfurat, amoniacul, monoxidul de carbon, suma
hidrocarburilor aromatice, ozonul troposferic, suspensiile solide totale cît şi cele cu fracţia de
10mkm, debitul dozei de expoziţie a radiaţiei gamma. Aceasta este unica staţie de acest gen din
partea Europei de Est, care efectuează în regim on-line monitorizarea automată pentru 12
poluanţi ai atmosferei.
În scopul realizării prevederilor Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe
lungi, (Geneva,1979), în or. Leova funcționează staţia de control asupra poluării transfrontiere,
unde se fac observaţii privind calitatea aerului atmosferic conform Programului EMEP
(Programul comun pentru observări şi evaluarea transferului poluanţilor la distanţe mari în
Europa), monitorizîndu-se compușii de nivelul I (compuşii anorganici în precipitaţii şi aerul
atmosferic: sulfaţi, nitraţi, cloruri, amoniu, sodiu, potasiu, calciu, magneziu, dioxidul de sulf,
ozonul troposferic şi pulberile în suspensie cu fracţia 10 mkm în aer, pH şi electroconductivitatea
în precipitaţiile atmosferice). La acest post parţial se monitorizează şi compuşii de nivelului II
26
(poluanţii organici persistenţi şi în special bifenilii policloruraţi şi hidrocarburile poliaromatice în
aer şi precipitaţii atmosferice, de asemenea şi metalele grele în precipitaţii).
În scopul evaluării stării radioactive a mediului, începînd cu anul 1978 se efectuează observaţii
sistematice asupra echivalentului debitului dozei ambientale a radiaţiei gama, actualmente
practicînd observaţii zilnice de 2ori/24h (700 şi 2000) la 17 staţii meteorologice (la nord – 7, în
centru – 7, la sud - 4) şi la staţia automată Mateuţi - în regim on-line.
Laboratorul pentru calitatea apelor – monitorizează calitatea apei rîurilor transfrontiere Nistru şi
Prut din punct de vedere hidrochimic și hidrobiologic
Laboratorul efectuează observaţii sistematice asupra calităţii apelor de suprafaţă în 72 secţiuni de
monitoring, amplasate pe 34 rîuri mari şi mici, 6 bazine de acumulare şi 2 lacuri naturale. Sunt
analizaţi 72 parametri hidrochimici (indicatori fizico-chimici, indicatori ai regimului de oxigen,
elemente biogene, metalele grele, poluanţii organici, pesticidele organoclorurate şi hidrocarburi
poliaromatice) şi 6 grupe de elemente hidrobiologice (fitoplancton, inclusiv clorofila „a”,
zooplancton, fitobentos, macrozoobentos, macrofite şi microbiologie acvatică), în conformitate
cu directivele europene.
În conformitate cu Acordul bilateral dintre Republica Moldova şi România (Administraţia
Naţională „Apele Române"), se efectuează investigaţii asupra calităţii apei r. Prut în 7 secţiuni de
monitoring, stabilite de comun acord, după 24 indicatori hidrochimici.
La fel , conform Acordul bilateral dintre Republica Moldova şi Ucraina, se efectuează
investigaţii comune şi schimbul reciproc de informaţii cu privire la calitatea apei r. Prut şi Nistru
în 3 secţiuni transfrontiere.
În cadrul Convenţiei privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului
Dunărea, se realizează monitoringul în 5 secţiuni stabilite ale Reţelei Transnaţionale de
Monitoring după 72 parametri hidrochimici şi 5 indicatori hidrobiologici. În scopul avertizării
despre poluarea transfrontalieră în bazinul fl. Dunărea funcționează sistemul de alertă AEWS
(Accident Emergency Warning System), 24/24 ore şi este eficient în cazul unui risc de poluare a
cursurilor de apă transfrontaliere din districtul hidrografic al fl. Dunărea, precum şi atunci cînd
sunt depăşite nivelurile de pericol sau concentraţia maximă admisibilă pentru substanţe
periculoase. AEWS trimite mesaje de avertizare internaţionale către ţările din aval care pot fi
supuse riscului de poluare. Această intervenţie ajută autorităţile să întreprindă măsuri urgente de
protecţie a mediului şi a populaţiei.
Laboratorul acordă servicii privind determinarea gradului de poluare al apelor de suprafaţă şi
celor potabile tuturor instituţiilor sau persoanelor fizice cointeresate, în termen şi calitativ.
Laboratorul pentru calitatea solului urmăreşte dinamica poluării solului în cadrul unei reţele de
monitorizare a terenurilor agricole, terenurilor din zonele de recreere, din preajma obiectelor
industriale, solurilor situate în apropierea drumurilor cu intensitate diferită de circulaţie,
terenurilor de fond ce n-au fost supuse poluării antropogene, solurilor din vecinătatea depozitelor
cu pesticide, terenurilor adiacente substaţiilor sistemului electroenergetic contaminate cu BPC-
uri, aluviunilor acvatice din bazinele situate pe teritoriul RM, cît şi studierea migrării poluanţilor.
Monitorizarea se efectuează pe intervale de 4-5 ani în scopul determinării:
Poluanţilor organici – poluanţi organici persistenţi (pesticide organoclorurate, organofosforice,
pesticide de tip simtriazin), bifenili policloruraţi, hidrocarburi poliaromatice, compuşi organici
volatili şi produse petroliere etc.;
Poluanţilor anorganici – formele totale şi mobile ale metalelor grele, nitraţi, fosfaţi, sulfaţi etc.;
27
Electroconductibilității (salinitatea) şi acidității solului;
Caracteristicilor fertilităţii solului, ce includ analiza următorilor parametri agrochimici: substanţe
organice (humus); aciditatea de schimb şi pH-ul extractului apos; macroelemente (azot total,
azot nitric, azot amoniacal, fosfor mobil şi total, potasiu mobil, calciul şi magneziul de schimb);
microelemente - cupru mobil, zinc mobil, mangan mobil.
În conformitate cu Convenţia de la Stockholm, CMCS se ocupă de monitorizarea poluanţilor
organici persistenţi (POPs), ce are ca scop protecţia mediului ambiant şi a sănătăţii populaţiei.
În rezultatul analizelor şi determinărilor efectuate în cadrul Laboratorului de Referință de Mediu
privind nivelul de poluare a aerului, apelor de suprafaţă, a solului, în cadrul Agenției de Mediu
se creează o bază de date complexă privind calitatea componentelor mediului, care, prin
intermediul programelor informaționale se procesează, se prelucrează, utilizîndu-se ulterior la
întocmirea buletinelor zilnice, lunare privind calitatea mediului ambiant, buletinelor lunare
referitoare la cazurile înalte şi extrem de înalte de poluare a componentelor mediului, buletinelor
informative şi alte tipuri de informaţii solicitate de beneficiari.
Crearea şi gestionarea bazei de date privind starea mediului în Republica Moldova este necesară
pentru monitorizarea indicatorilor de mediu și pentru elaborarea o dată la 4 ani a Raportului
Național privind starea mediului în Republica Moldova, raport necesar pentru luarea deciziilor
de către organele de resort în elaborarea și aprobarea de politici de mediu la nivel național.
În cazul depistării situațiilor de poluare excepţionala pe teritoriul Republicii Moldova, în regim
urgent se întocmeşte un Buletin – Alertă, care se difuzează factorilor de decizie pentru
întreprinderea măsurilor de rigoare.
În scopul dezvoltării sistemului de monitoring al componentelor de mediu, în anul 2018 au fost
create și lansate 2 sisteme informaționale automatizate:
- Sistemul informațional automatizat „Managementul deșeurilor” - creat prin Hotărîrea
Guvernului nr. 682 din 11.07.2018, în vederea realizării procedurilor de evidență și raportare a
datelor și informațiilor despre deșeuri și gestionarea acestora,
- Sistemul informațional automatizat „Registrul național al emisiilor și al transferului de
poluanți” - creat prin Hotărîrea Guvernului nr. 373 din 24.04.2018, în vederea asigurării
raportării și monitorizării datelor și indicatorilor despre emisiile de poluanți în apă, aer și sol,
sursele difuze precum și transferurile de deșeuri și poluanți din apele reziduale în afara
amplasamentului.
Agenția de mediu urmează să dezvolte un sistem nou de indicatori statistici în domeniul
protecţiei mediului, în baza cărora va fi elaborat şi publicat Raportul naţional privind starea
mediului în Republica Moldova.

28