ATITUDINEA FATA DE GRESEALA

Perminte copilului sa faca greseli. E normal ca atunci când facem o

greşeală, primul nostru impuls să fie acela de a da vina pe cineva sau
chiar pe noi înșine, de a pune etichete cu explicații :’’de ce nu am fost
atent?’’ sau ‘’de ce nu m-a intrebat inainte sa…’’ dar studiile arată că
furia, de exemplu, sau tristeţea sunt emoţii funcţionale şi ne ajută în
situaţiile cu care ne confruntăm.  Însă vinovăția este singura emoţie
fără rost . Sa faci copilul sa se simta vinovat pentru greselile lui nu este un
lucru tocmai placut. El trebuie sa invete ca greselile lui sunt benefice pentru
dezvoltarea lui si ca noi ca adulti nu o sa ii condamnam atunci cand ei gresesc.
Citisem faptul ca invatam maim ult din greselile pe care le facem decat din
lucrurile care merg bine. Acest fapt e valabil mai ales pentru copilul care se afla
in procesul de a castiga controlul asupra propriei sale persoane. Greseala
trebuie sa fie o parte normala a etapelor de invatare . Copiii au nevoie de mult
exercitiu pana invata sa face bine cee ace vor sa faca. Tot ceea ce noi trebuie sa
facem este sa avem rabdare. Sa avem rabdare si sa acceptam greselile lor cu
iubire si intelegere. Pentru ca atunci cand copiilor le este ‘’permis’’ sa
greseasca ei simt acceptare,iubire,se simt intelesi . El trebuie sa inteleaga ca
iubirea nu este conditionate de ce face sau ce nu face. El nu este mai putin
iubit daca sparge un pahar sau daca intra cu noroi pe papuci in casa. El este
iubit indifferent de ce face. Si eu,chiar i-as spune : ‘’Chiar daca ai spart ghiveciul
preferat al meu,eu te iubesc la fel de mult,chiar daca imi placea mult,inteleg ca
nu ai vrut sa faci asta’’ pentru ca ei nu pot control foarte bine ce fac sau ce
spun sau cum se comporta. Mama mea imi spunea cand eram mica :’’gandeste
inainte sa vorbesti’’ ,dar nu puteam sa fac asta. Nu puteam pentru ca cee ace
spuneam eu pentru mine era normal,mi se parea in regula sa spun sau a fac
aia. Eu nu aveam conceptul pe care ea il avea. Acest lucru pe mine m-a afectat
mult pentru ca eram mereu certata ca spuneam sau faceam lucruri si pentru
familia mea erau gresite. Si ma simteam nesigura si chiar si in zi de azi ,la 26 de
ani ,am anumite ezitari in a face lucruri sau in a spune lucruri. Si de multe
ori,fac ceea ce nu vreau si spun da in loc de nu si invers.
Trebuie sa ii aratam copilului o atitudine pozitiva fata de greseli. Trebuie sa
acceptam ca el invata. Si sa ne gandim ca atunci cand greseste ,spre exemplu ii
dai sa duca el farasul cu mizerie in gunoi dar el scapa mizeria pe jos si tu
trebuie sa maturi iar,daca tu il certi sau mai rau pedepsesti,el nu o sa mai vrea
maine sa duca farasul la gunoi de teama ca il va putea scapa iar si tu te vei
infuria . Am dat acest exemplu pentru ca eu am facut asta o data si am avut
acest rezultat negativ. E essential sa ne straduim sa nu face lucrurile in locul
lor. Am vizionat filmuletul Edison`s day si am vazut acolo cum mama lui Edison
efectiv statea si privea cum el se chinuia sa se imbrace dar cand copilul striga
‘’mami,ajuta-ma’’ ,atunci il ajuta dar foarte putin. Il lasa pe el sa investeasca
effort caci doar asa se va perfectiona. O sa dureze o vreme pana se va
descurca ,o sa dureze o vreme pana o sa duca farasul la gunoi fara sa il dea pe
jos,o sa dureze pana o sa duca paharul cu apa pe masa in bucatarie fara sa
verse . Dar daca il incurajam de fiecare data ii dam incredere ,iar el dezvolta o
atitudine pozitiva si isi doreste sa incerce sa faca singur lucruri noi.
Bineinteles ca impunem si limite . Limitele sunt si ele benefice. Iar daca
limitele care sunt puse sunt trecute atunci apare si consecinta. Consecinta este
ceea ce produce un effect sau un rezultat. Doar asa el devine responsabil.
Responsabilitatea este asumarea consecintelor si a alegerii si a atitudinilor
proprii. Nu exista ca prin metoda Montessori copilul face ce vrea el. Caci asta
cred unii despre metoda aceasta. Daca esti prieten cu greseala nu inseamna ca
el face ce vrea. Exista si aici limite,reguli atat la gradinita cat si acasa. Ghidand
procesul rezolvarii unui conflict intre copii,spre exemplu ei devin responsabili
pentru propriile actiuni si practica respectul pentru cei din jur.
Asadar,ei cresc oameni mari care gandesc singuri si logic si sunt pregatiti sa
infrunte societatea zilelor noastre.