FACULTATEA DE COMUNICARE ȘI

RELAȚII INTERNAȚIONALE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE: PSIHOLOGIE

SUPORT DE CURS

INFORMATICĂ APLICATĂ ÎN
PSIHOLOGIE

Conf. dr. Beteringhe Adrian

2022
 INFORMATICĂ APLICATĂ

ISTORIC
În ultimii 70 de ani calculatoarele au evoluat continuu, specialiştii în domeniu împărţind
această perioadă în cinci etape, denumite generaţii de calculatoare. Criteriile care au stat la baza
acestei clasificări includ: arhitectura sistemelor; tehnologia de construcţie a componentelor,
modalităţile de procesare a programelor, caracteristicile sistemelor de operare, limbajele de
programare folosite.
Prima generaţie în evoluţia calculatoarelor (1938-1953) a fost caracterizată de utilizarea
tuburilor electronice iar calculatoarele erau destinate calculelor ştiinţifice şi comerciale. În această
perioadă se încadrează calculatoarele Harvard Mark 1 şi ENIAC.
Generaţia a doua (1954 - 1963) a fost caracterizată de folosirea tranzistorului pentru
realizarea circuitelor logice. Calculatoarele din cea de-a doua generaţie aveau în jur de 100 de
instrucţiuni complexe, memorie de tip magnetic şi dispozitive periferice.
Limbajul de programare Fortan a apărut în anul 1956 iar limbajele Algol şi Cobol (Common
Business Oriented Language - limbaj orientat spre aplicaţiile de afaceri) au apărut după anul 1960. În
anul 1955 a devenit operaţional primul calculator cu tranzistori, denumit TRADIC (Transistor Digital
Computer).
Generaţia a treia de calculatoare (1964 - 1980) se caracterizează prin utilizarea circuitelor
integrate pe scară mică (SSI - Small ScaleIntegration) şi medie (MSI - Medium Scale Integration).
Generaţia a patra de calculatoare (1981 - prezent) se caracterizează prin construcţia de
calculatoare ce utilizează circuite integrate pe scară mare(LSI -Large Scale Integration) şi foarte
mare (VLSI - Very Large Scale Integration). Folosirea microprocesorului şi a microprogramării a
oferit calculatoarelor posibilitatea utilizării unui set complex de instrucţiuni şi asigură un grad sporit
de flexibilitate.
În această perioadă a fost scos pe piaţă primul calculator personal (PC- Personal Computer) de
către firma IBM în anul 1981. Toate calculatoarele personale ce au fost construite ulterior şi au
păstrat arhitectura originală IBM au fost denumite calculatoare compatibile IBM-PC. Primul IBM-PC
avea următoarele caracteristici: Microprocesor pe 16-biţi 8088, Memorie ROM BASIC; Floppy-disc
de 360KB; Sistem de operare DOS 1.0. În 1985 Intel introduce microprocesorul 80386 (primul
membru pe 32-biţi din familia 80x86). În 1986 firma Compaq introduce primul sistem bazat pe 80386.
În 1989 Intel introduce microprocesorul 80486, ce includea coprocesor matematic. În 1992 apar
procesoarele Intel Pentium (cu 64-biţi pentru magistrala de memorie), AMD şi Cyrix (procesoare
compatibile - „clone”). În 1996 apare Intel Pentium Pro. În 1998 apare Intel Pentium II. În 2000
apare Intel Pentium IV la 1.5 GHz. În 2003 este depăşită graniţa de 3 Ghz de funcţionare a
procesoarelor comerciale.
Calculatoarele din cea de-a cincea generaţie (prezent - viitorii ani), sunt încă în faza de
dezvoltare. Ele se bazează pe utilizarea inteligenţei artificiale, a circuitelor integrate specializate şi a
procesării paralele. Există unele aplicaţii ale celei de-a cincea generaţii de calculatoare care sunt deja
utilizate astăzi, cum ar fi recunoaşterea vorbirii. Utilizarea procesării paralele şi a superconductorilor
face viabilă inteligenţa artificială. Scopul principal al celei de-a cincea generaţii de calculatoare este
acela de a dezvolta echipamente capabile să răspundă limbajului natural uman şi să fie capabile de
învăţare şi organizare proprie.
Ca domeniu distinct de activitate, informatica preia treptat toate sarcinile dintr-un sistem
economico-social privind elaborarea de metode, tehnici, concepte şi sisteme pentru prelucrarea
automată a informaţiei. Din acest punct de vedere informatica este definită ca fiind ştiinţa care se
ocupă cu studiul şi elaborarea metodelor de prelucrare a informaţiei cu ajutorul sistemelor automate
de calcul. În accepţiunea curentă, informatica cuprinde toate activităţile legate de proiectarea,
realizarea şi exploatarea sistemelor de prelucrare automată a datelor, în scopul creşterii eficienţei
activităţilor umane.
 SISTEME INFORMATICE
Conceptul de sistem desemnează un ansamblu de elemente dependente între ele, formând un
tot organizat care pune ordine în gândirea teoretică sau activitatea practică dintr-un domeniu sau altul.
Un sistem economic reprezintă un ansamblu de elemente interdependente, prin intermediul cărora se
realizează obiectul de activitate al unei unităţi economice. În analiza structurii organizatorice şi
funcţionale a unui sistem economic se disting următoarele componente: sistemul decizional; sistemul
operaţional; sistemul informaţional.
Sistemul decizional este format din ansamblul de specialişti care, prin metode şi tehnici
specifice prognozează şi planifică, decid, organizează, coordonează, urmăresc şi controlează
funcţionarea sistemului operaţional, cu scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite.
Sistemul operaţional reprezintă ansamblul de resurse umane, materiale şi financiare precum şi
întregul ansamblu organizatoric, tehnic şi funcţional, care asigură realizarea efectivă a obiectivelor
stabilite prin deciziile transmise de sistemul decizional.
Sistemul informaţional cuprinde ansamblul informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor
informaţionale, precum şi totalitatea mijloacelor, metodelor şi tehnicilor, prin care se asigură
prelucrarea datelor necesare sistemului decizional. Sistemul informaţional asigură gestiunea tuturor
informaţiilor din cadrul unui sistem economic, folosind toate metodele şi procedeele de care dispune.
Ansamblul informaţiilor şi deciziilor (caracterizate prin conţinut, frecvenţă, calitate, volum, formă,
suport), necesare desfăşurării unei anumite activităţi sau operaţii şi care se transmit între două posturi
de lucru, formează un flux informaţional.
Sistemul informatic este o componentă a sistemului informaţional şi anume, acea parte a
acestuia care preia şi rezolvă sarcinile de culegere, prelucrare, transmitere, stocare şi prezentare a
datelor, cu ajutorul sistemelor de calcul. Pentru a-şi îndeplini rolul în cadrul sistemului informaţional,
sistemul informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor, metodelor şi tehnicilor, prin care se
asigură prelucrarea automată a datelor. Resursele sistemului informatic se grupează în următoarele
categorii:
• cadrul organizatoric al activităţii supuse informatizării, deci activitatea care face obiectul
sistemului informatic şi datele primare vehiculate în cadrul acesteia;
• metodele şi tehnicile de proiectare a sistemului informatic;
• ansamblul de echipamente prin intermediul cărora se realizează culegerea, verificarea,
prelucrarea, memorarea şi transmiterea datelor, respectiv redarea rezultatelor prelucrării,
reunite sub denumirea generică de HARDWARE;
• sistemul de programe care asigură utilizarea eficientă a resurselor hardware precum şi
rezolvarea unor clase de probleme specifice unui anumit domeniu, programe reunite sub
denumirea de SOFTWARE;
• baza informaţională;
• ansamblul de resurse umane implicate.
Procesul de prelucrare automată a datelor în cadrul unui sistem informaţional constă în operaţii
de culegere, transmitere, prelucrare şi stocare.
Culegerea datelor constă în sesizarea lor la locurile unde sunt generate şi transpunerea lor pe
suporturi adecvate prelucrării automate. La acest moment datele se numesc date primare.
Prelucrarea datelor constă în transformarea acestora din date primare în rezultate finale, în
urma parcurgerii unei succesiuni de operaţii impuse de cerinţele utilizatorilor, specificul
echipamentelor de calcul şi a tehnologiei de prelucrare.
Transmiterea datelor asigură vehicularea atât a datelor primare de la sursele generatoare,
către sistemele de prelucrare automată cât şi a rezultatelor prelucrărilor către beneficiari.
Stocarea datelor constă în memorarea şi păstrarea (arhivarea) lor pe suporturi de memorie
specifice, în scopul unor consultări şi prelucrări ulterioare.
 INFORMATICĂ APLICATĂ
Sistemelor informatice moderne utilizează reţelele de calculatoare ca suport hardware şi
sistemele de gestiune a bazelor de date ca suport software, baza de date fiind nucleul informaţional al
oricărui sistem informatic.
Deschiderea largă oferită de Internet face din utilizarea bazelor de date distribuite pe reţele de
calculatoare implementate la nivelul firmei şi interconectate în reţele mai mari, soluţia cea mai viabilă
şi cea mai des aplicată pentru valorificarea eficientă în procesul de manangement a
performanţelor remarcabile oferite de performanţele PC-urilor de astăzi.
Marea varietate a calculatoarelor a impus clasificarea lor după diferite criterii: cost, capacitate,
complexitate, aplicaţii.
Calculatoarele sunt, în general, grupate în patru categorii de bază: microcalculatoare,
minicalculatoare, calculatoare mainframe şi supercalculatoare. Tipul calculatorului se determină
după următoarele cristerii:
• tipul unităţii centrale de prelucrare (UCP) sau al microprocesorului – cele mai mari
calculatoare tind să utilizeze unităţi centrale de prelucrare constituite separat, de mare viteză,
cu componente complexe;
• cantitatea de memorie principală pe care microprocesorul opoate utiliza – un calculator
echipat cu o memorie principală de mare capacitate poate memora programe mai complexe şi
chiar mai multe programe diferite în acelaşi timp;
• capacitatea de stocare a memoriei auxiliare – sistemele de calcul tind să fie echipate cu
dispozitive periferice de memorare de mare capacitate;
• viteza perifericelor de ieşire este o altă caracteristică – cele mai mari calculatoare sunt dotate
cu dispozitive de ieşire rapide, a căror viteză se măsoară, de exemplu, în sute de mii de linii
care pot fi tipărite pe minut;
• viteza de prelucrare exprimată în milioane de instrucţiuni pe secundă (MIPS - Millions of
Instructions Per Second) variază de la 3 - 4 MIPS la cele mai mici calculatoare, până la mai
mult de 200 MIPS pentru supercalculatoare;
• numărul utilizatorilor care pot avea acces la calculator în acelaşi timp – calculatoarele
personale admit numai un singur utilizator, alte tipuri acceptă mai mult de doi sau trei
utilizatori în acelaşi timp, iar cele mai mari calculatoare suportă sute de utilizatori simultan;
• costul sistemului care poate varia foarte mult.
Microcalculatorul, numit adesea calculator personal (PC – Personal Computer), reprezintă
tipul de calculator care utilizează un microprocesor ca unitate centrală de prelucrare (UCP) şi care
poate fi folosit numai de o singură persoană la un moment dat. Există un mare număr de variante, în
ceea ce priveşte dimensiunea, de la calculatoare personale portabile (laptop) la puternice staţii de
lucru (desktop workstations) care sunt utilizate pentru calcule inginereşti şi ştiinţifice. Staţiile de lucru
utilizează sistemele de operare UNIX sau Windows NT/2000/XP şi sunt echipate cu procesoare
puternice (cum ar fi Digital Alpha, PowerPC sau MIPS) sau cu procesoare Intel Pentium.
Calculatoarele personale lucrează folosind sistemul de operare Windows sau un alt sistem de
operare similar, fiind folosite pentru aplicaţii standard. Microcalculatoarele pot fi folosite cu uşurinţă
de neprogramatori datorită numărului mare de pachete de programe de aplicaţii disponibile.
 ARHITECTURA UNUI SISTEM DE CALCUL

Sistemul de calcul dispune pe lângă componenta fizică (hardware) şi o componentă logică

(software) alcătuită din ansamblul programelor şi procedurilor care asigură îndeplinirea funcţiilor
sistemului de calcul şi din programele aplicative care asigură prelucrarea automată a datelor
(software). Mulţimea datelor care urmează a fi prelucrate este organizată în fişiere sau baze de date.
Principalele componente ale unui sistem de calcul pot fi sistematizate astfel:

La nivelul unui sistem de calcul există două categorii de programe:

• programe de sistem care coordonează activitatea componentelor fizice ale sistemului şi asistă
utilizatorul la dezvoltarea programelor de aplicaţii (software de bază), cel mai important fiind
sistemul de operare;
• programe de aplicaţii care sunt destinate să rezolve probleme specifice unei clase de probleme
(software de aplicaţii).
Sistemul de operare constă dintr-o colecţie integrată de programe de sistem, ce oferă
utilizatorului posibilitatea folosirii eficiente a resurselor sistemului de calcul (memorie internă, timp
UCP, control magistrală, dispozitive periferice), concurând la dezvoltarea programelor de aplicaţie.
Arhitectura unui sistem de calcul se defineşte ca fiind ansamblul integrat de unităţi
funcţionale, în conformitate cu un set de principii şi reguli standardizate, formând un tot unitar şi
având ca scop realizarea funcţiilor sistemului la un anumit standard de performanţă.
Componentele funcţionale ce formează arhitectura unui sistem de calcul sunt:
• unitatea centrală (UC) care cuprinde: unitatea de comandă-control (UCC), unitatea aritmetico-
logică (UAL), memoria internă (MI);
• unităţi de memorie (memoria externă);
• unităţile de intrare-ieşire.

Unităţile de intrare, unităţile de ieşire şi unităţile de memorie externă se mai numesc şi

unităţi periferice. La calculatoarele personale, unitatea standard de intrare este tastatura, iar unitatea
standard de ieşire este monitorul. Hard-discul şi floppy-discul fac parte din unităţile de memorie
externă.
Unitatea aritmetico-logică (UAL) efectuează operaţiile aritmeticologice, iar unitatea de
comandă-control dirijează şi controlează toate operaţiile efectuate de calculator. Cele două unităţi
alcătuiesc împreună unitatea centrală de prelucrare (UCP)- denumită şi procesor. Tehnologia actuală
de fabricaţie într-o formă miniaturizată, i-a conferit acestuia denumirea de microprocesor.
Configuraţia sistemului de calcul desemnează, mulţimea tuturor componentelor concret
asamblate şi conectate pentru a realiza un sistem de calcul, privite din punct de vedere al
caracteristicilor tehnice şi funcţionale. Configuraţia unui sistem de calcul se poate privi atât din punct
de vedere al structurii externe, cât şi din punct de vedere al structurii interne.
Configuraţia oricărui sistem de calcul se înscrie între două limite: o limită inferioară, numită
configuraţie de bază, definită de numărul minim necesar de componente pentru ca sistemul de calcul
să fie operaţional şi o limită maximă rezultată prin adăugarea de noi componente, până la limita
 INFORMATICĂ APLICATĂ
maximă admisă de unitatea centrală. Între cele două limite se poate realiza orice altă configuraţie
admisă, pentru a răspunde cât mai bine cerinţelor utilizatorului.
Structura configuraţiei externe este vizibilă utilizatorului, cuprinzând toate componentele
fizice distincte care sunt conectate la unitatea centrală prin intermediul porturilor şi controllerelor.
Unitatea centrală este plasată într-o carcasă dreptunghiulară numită CASE. În structura
configuraţiei externe alături de microprocesor şi memoria internă amplasate pe o placă de circuite-
numită placă de bază, se regăsesc şi unităţi de memorie externă (ex: hard disc, floppy disc FD,
unitatea de CD ROM – CDR) şi sursa de alimentare.
Echipamentele periferice (tastatura, mouse-ul, monitorul, imprimanta) sunt cuplate la unitatea
centrală prin intermediul unor conectori, la porturi plasate în partea din spate a carcasei.
Structura configuraţiei interne este mai complexă şi are în vedere toate componentele ce se
pot individualiza, atât cele exterioare cât şi cele din interiorul carcasei calculatorului. Structura
internă este realizată prin asamblarea unui număr variabil de plăci cu circuite electronice integrate
(module de memorie, plăci de extensie, unităţi CD-ROM, controllere de hard disc şi floppy disc,
conectori, etc.) şi componente fizice compatibile între ele, care îndeplinesc funcţii precise în cadrul
sistemului. Trei dintre aceste componente interne, placa de bază, microprocesorul şi memoria
internă, au rol hotărâtor în definirea performanţelor întregului sistem de calcul; celelalte componente
se conectează la placa de bază prin adaptoare integrate sau prin intermediul unor plăci de extensie.
Suportul fizic pe care sunt implementate componentele arhitecturale ale unui PC este
constituit din placa de bază a sistemului (mainboard, motherboard). Pe o placă de bază cu
magistrală PCI/ISA ca principal suport pentru microprocesoare Pentium şi AMD se găsesc în
principal următoarele componente:
• soclu pentru microprocesor (CPU-Central Processing Unit);
• socluri pentru memoria internă DRAM;
• memoria cache şi memoria ROM-BIOS;
• adaptoare pentru conectarea echipamentelor de memorie externă:
- interfaţa IDE ( Integrated Device Electronic) ce permite cuplarea a două hard disc-uri sau un
hard disc şi o unitate CDROM;
- interfaţa SCSI ( Small Computer System Interface) destinată conectării pe aceiaşi magistrală
a mai multor dispozitive de intrare-ieşire diferite (hard disc-uri, floppy disc-uri, casete
magnetice etc.); SCSI nu este integrată simultan cu interfaţa IDE;
• socluri ISA (International Standard Architecture) şi sloturi PCI ( Peripheral Control
Integrated );
• porturile seriale COMM1, COMM2 pentru unităţi periferice lente care lucrează cu transmisie
serială: modem, mouse, scanner, imprimantă serială, plotter etc;
• porturile paralelele LPT1, LPT2 de regulă, pentru imprimante;
• portul USB (Universal Serial Bus) este de fapt o magistrală de mare viteză, care poate înlocui
vechile porturi seriale COMM1, COMM2;
• interfaţa AGP (Accelerate Graphic Port) destinat exclusiv plăcilor grafice pentru
îmbunătăţirea calităţii procesării graficii 3D şi a efectelor video;
• cuplor pentru placa de sunet şi modem AMR (Audio Modem Riser);
• cuplor CNR (Communication Network Riser) adaugă la funcţiile AMR şi posibilităţi de
cuplare în reţea.
• cipsetul care asigură funcţionalitatea tuturor componentelor plăcii de bază;
• ceasul intern;
• sursa de alimentare.
Orice utilizator ar trebui să ştie atunci când cumpără un calculator, că tipul şi performanţele plăcii
de bază îi asigură compatibilitatea şi dezvoltarea performanţelor întregului sistem.

Pentru stabilirea criteriilor de alegere a unui calculator personal, trebuie avute în vedere
următoarele caracteristici ale plăcii de bază:
 • tipul şi performanţele microprocesorului acceptat de placa de bază;
• viteza de lucru a plăcii de bază;
• mărimea şi tipul memoriei rapide (cache) care să funcţioneze la viteza maximă a plăcii de
bază;
• mărimea şi tipul de memorie RAM admisă;
• tipul de magistrală utilizat ;
• tipul BIOS-ului utilizat si compatibilitatea cu memoria ROM;
• numărul de interfeţe incluse (controllere, conectori de magistrală, porturi seriale şi paralele şi
alte adaptoare standard);
• sistemul de gestionare a alimentării.
În ultimul timp atât compania Intel cât şi AMD au introdus pentru ultimele tipuri de
microprocesoare Intel Pentium IV respectiv AMD Athlon, o nouă arhitectură pentru plăcile de bazâ -
arhitectura de tip Hub. Principala diferenţă dintre arhitectura anterioară de tip Bridge şi noua
arhitectură de tip Hub constă în separarea magistralei PCI (care acum este externă şi conectată la
sloturile PCI), de magistrala internă a PC-ului. Sporul de performanţă obţinut prin noua arhitectură s-
a concretizat în dublarea vitezei pe magistrala PCI.
Memoria internă este o componentă pasivă care păstrează pe durata prelucrării, atăt
programele care se execută cât şi datele cu care operează programele.
Microprocesorul care este componenta activă ce realizează efectiv prelucrarea datelor, iniţiind
un permanent schimb de informaţii cu memoria internă. El preia succesiv instrucţiunile de program,
solicită datele aferente iar rezultatele le depune tot în memoria internă de unde
sunt ulterior afişate sau stocate pe medii magnetice. Atât datele cât şi instrucţiunile ce compun
programele, sunt alcătuite din punctul de vedere al utilizatorului din litere, cifre si caractere
speciale. Pentru a putea fi memorate şi prelucrate de calculator, ele trebuie convertite într-un format
intern recunoscut de componente, format numit cod binar.
Codul binar foloseşte numai două simboluri pentru reprezentarea informaţiilor şi anume
cifrele binare 1 şi 0; o cifră binară care poate avea numai valorile 1 sau 0 se numeşte bit prescurtarea
de la binary digit).
Pentru a codifica oricare din cifrele de la 0 la 9 cu care operează sistemul de numeraţie
zecimal ar fi de ajuns patru cifre binare. Dar pentru că trebuie codificate deopotrivă şi literele
alfabetului şi caracterele speciale, operatorii aritmetici, parantezele, virgula, punctul etc. s-a calculat
că este necesar un şir de 8 cifre binare (8 biţi).
Un şir de 8 biţi se numeşte byte. Bitul se botează cu „b” iar byte-ul cu „B”. Nevoia de
standardizare a impus pe plan mondial un sistem de codificare binară a datelor, cifre, litere, caractere
speciale, pe 8 biţi denumit ASCII - American Standard Code for Information Interchange.
S-a recurs la reprezentarea binară a datelor datorită componentelor electronice care puteau menţine
numai două stări stabile, stări care au fost asociate valorilor 1 şi respectiv 0. Tehnologia de realizare a
memoriilor interne pentru stocarea informaţiilor binare a evoluat de la circuitele basculante bistabile,
la la circuite integrate realizate într-o tehnologie MOS (Metal Oxid Semiconductor). Progresul
tehnologic s-a reflectat prin creşterea capacităţii de stocare şi a vitezei de lucru a circuitelor de
memorie.
Cantitatea de memorie folosită se exprimă prin următoarele unităţi de măsură:
1 Kilobyte = 1024 bytes (210 bytes)
1 Megabyte = 1024 KB (210 kilobytes) = 220 bytes
1 Gigabyte = 1024 MB (210 megabytes) = 230 bytes
1 Terabyte = 1024 GB (210 gigabytes) = 240 bytes
1 Pentabyte = 1024 TB (210 terabytes) = 250 bytes
1 Exabyte = 1024 PB (210 petabytes) = 260 bytes
1 Zettabyte = 1024 EB (210 exabytes) = 270 bytes
1 Yottabyte = 1024 ZB (210 zettabytes) = 280 bytes
 INFORMATICĂ APLICATĂ
memoria internă poate fi privită ca o succesiune adiacentă de adrese de memorie, fiecare adresă având
proprietatea de a memora un byte. Fiecare adresă este unică, servind la identificarea directă
şi rapidă a oricărui byte din memorie.
Memoria sistemelor de calcul este caracterizată de următorii parametrii:
a. capacitatea – reprezintă numărul maxim de bytes pe care îi poate stoca memoria la un
moment dat; capacitatea se exprimă în multiplii de bytes: KB, MB, GB, TB;
b. timpul de acces – reprezintă intervalul de timp dintre solicitarea unei date/informaţii din
memorie şi obţinerea ei:
∆t = t2 - t1 unde
∆t – timpul de acces
t1 – momentul solicitării unei date/informaţii din memorie
t2 – momentul obţinerii datei/informaţiei solicitate
c. rata de transfer reprezintă numărul de bytes ce se transferă în/din memorie într-o unitate
de timp;
d. modularitatea reprezintă posibilitatea divizării memoriei în module de memorie cu o
anumită capacitate, cu posibilitatea extinderii în funcţie de configuraţie. Transferul datelor în
memorie se numeşte scriere, iar extragerea informaţiilor din memorie se numeşte citire, ambele
operaţii efectuându-se sub supravegherea UCP.
Localizarea unei informaţii în memorie se realizează prin specificarea adresei într-un registru
de adrese. După localizarea adresei în memorie, dacă se emite un semnal de scriere, datele conţinute
în registrul de date se transferă în memorie sau dacă este o comandă de citire, datele conţinute la
adresa specificată sunt aduse în registrul de date. Din punct de vedere al rolului pe care-l
îndeplineşte în funcţionarea sistemului, memoria internă se divide în următoarele categorii:
memoria RAM, memoria ROM, memoria cache.
Memoria RAM este o memorie cu acces direct realizată din module (cipuri) de diverse
capacităţi. Este o memorie volatilă în care utilizatorul prin programele care le lansează în execuţie,
poate scrie şi citi date. Ea este practic, memoria de lucru curentă. Dacă se doreşte păstrarea
conţinutului din această memorie în vederea reutilizării ulterioare, acesta va fi salvat, adică va fi
memorat pe un suport de memorie externă( hard disc, floppy disc, de exemplu) înante de a părăsi
aplicaţia respectivă.
Din punct de vedere al principiului de stocare a datelor, memoria RAM poate fi de tip:
1. Memoria DRAM (Dynamic Random Access Memory) este o memorie cărei conţinut se
pierde dacă prin semnalele de comandă nu se specifică reîncărcarea celulelor cu un anumit conţinut.
Operaţia se numeşte reîmprospătarea memoriei” (refreshing memory), ea constând în recitirea
conţinutului la intervale de timp prestabilite şi reînscrierea lui la aceleaşi adrese.
2. Memoria SRAM (Static Random Access Memory) este o memorie care păstrează
conţinutul celulelor binare fără a necesita operaţia de reîmprospătare. Pentru a face dintr-o memorie
DRAM o memorie SRAM, ar fi necesar un simplu comutator pentru a bascula între transferul
semnalelor electrice sau păstrarea lor (circuite flip - flop).
Memoria CMOS este o mică zonă din memoria RAM care are un circuit de alimentare
separat de la un acumulator cu litiu. Datorită acestuia informaţia din memoria CMOS se va păstra şi
după ce se opreşte calculatorul. Din acest motiv memoria CMOS se comportă ca o memorie
permanentă, nevolatilă. Avantajul său esenţial constă în aceea că informaţiile înscrise aici se pot
actualiza oricând este nevoie prin folosirea unui mic program al sistemului de operare numit SETUP.
În memoria CMOS se introduc o serie de parametrii şi informaţii de control ca de exemplu: parole,
data curentă şi ora, informaţii despre setări ale echipamentelor din configuraţie etc.
Alături de memoria de lucru RAM utilizată pentru execuţia diverselor aplicaţii în curs de
execuţie, calculatoarele personale dispun de circuite de memorie care păstrează programe necesare
pentru funcţionarea sistemului, programe ce nu-şi modifică de regulă, conţinutul. Aceste programe
speciale sunt păstrate într-o memorie nedistructibilă numită memorie ROM (Read Only Memory).
Informaţiile din memoria ROM sunt destinate numai citirii, deci nu pot fi modificate sau
şterse. Rolul acestei memorii este de a stoca programe cu grad mare de generalitate şi o frecvenţă
sporită de utilizare. Plasarea acestor programe în partea de hardware a unui sistem de calcul oferă
avantajul vitezei şi siguranţei în execuţie, comparativ cu implementarea lor ca software, care ar avea
doar avantajul flexibilităţii.
Cea mai importantă parte a programelor de sistem care coordonează activitatea PC-ului şi
furnizează servicii esenţiale pentru programele de aplicaţii, sunt implementate din construcţie în
memoria ROM, constituind sistemul de intrare/ieşire de bază BIOS (Basic Input Output System).
ROM – BIOS-ul conţine programe de conversaţie cu elementele hardware ale PC-ului. Scopul
principal îl constituie încărcarea sistemului de operare de pe dispozitivul de iniţializare şi autotestarea
componentelor în momentul pornirii PC-ului (dispozitivul de iniţializare este de obicei hard-disc-ul,
CD-ROM-ul sau portul de reţea).
Programele de pornire sunt activate odată cu punerea sub tensiune a PC-ului; cuprind
următoarele programe:
a) POST – Power On Self Test care realizează autotestarea PC-ului constând în detectarea
eventualelor erori în funcţionarea componentelor.
b) Iniţializarea – prin care se crează vectorii de întrerupere care vor declanşa comutarea la
rutina de testare a întreruperii la apariţia unei solicitări de întrerupere; totodată, iniţializarea stabileşte
şi configuraţia componentelor PC-ului.
Memoria cache interpune un bloc de memorie rapidă SRAM între microprocesor şi un bloc
de DRAM. Un circuit special denumit controller de cache încearcă să menţină în memoria cache,
datele sau instrucţiunile pe care microprocesorul le va solicita în momentul următor apelând la un
algoritm statistic de anticipare. Dacă informaţia cerută se află în memoria cache (cache hint), ea poate
fi furnizată fără stări de aşteptare; dacă informaţia cerută nu este în memoria cache (cache miss), ea
este transferată din RAM la viteza corespunzătoare RAM-ului, constituind un eşec cache.

Microprocesorul îndeplineşte funcţiile unităţii centrale de prelucrare UCP(în literatura de

specialitate se regăseşte sub denumirea de CPU – Central Proccessing Unit). El este un circuit
integrat programabil alcătuit din milioane de tranzistori. Microprocesorul decodifică instrucţiunile de
program, solicită operanzii, execută operaţii aritmetico-logice şi transmite altor componente
din sistem mesaje şi semnale de control, sincronizând întreaga funcţionare a calculatorului.
Programele sunt introduse în memoria calculatorului sub formă binară, reprezentând coduri de
instrucţiuni. Un cod de instrucţiune semnifică configuraţia semnalelor de la pinii microprocesorului
care declanşează în interiorul acestuia, execuţia unei anumite operaţii. Fiecare instrucţiune are o
semnificaţie pentru microprocesor. Totalitatea instrucţiunilor pe care le înţelege un microprocesor
reprezintă setul de instrucţiuni.
Programele şi datele asociate lor se află în memoria RAM, iar pentru a fi executate sunt
preluate instrucţiune cu instrucţiune de microprocesor, rezultatele fiind plasate apoi tot în memoria
RAM de unde pot fi afişate ulterior. Aşa se explică intensul trafic de informaţii - adrese, date,
instrucţiuni – dintre microprocesor şi memoria RAM, care se desfăşoară pe magistralele
corespunzătoare aflate pe placa de bază.
Registrul este componenta de bază a microprocesorului. El este capabil să memoreze
temporar un şir de biţi. Numărul şi rolul acestor registre a evoluat de la 8 regiştrii la PC 8086, la 128
de regiştrii la un Pentium. Performanţele unui procesor sunt dependente direct de capacitatea
registrului care poate fi 8, 16, 32, 64 sau 128 de biţi. Procesoarele Intel 8086 erau procesoare pe 8
biţi, Intel Pentium sunt procesoare pe 32 de biţi iar Intel Itanium este un procesor pe 64 de biţi.
Capacitatea registrului se corelează cu mărimea cuvântului de memorie.
O altă componentă a microprocesoarelor o reprezintă unitatea aritmetico – logică ce execută
prelucrările aritmetice şi operaţiile logice prin intermediul a două componente:
• unitatea de calcul în numere întregi care este unitatea de execuţie propriu-zisă;
• unitatea de calcul în virgulă mobilă (FPU – Floating Point Unit) care iniţial, era o
unitate independentă ataşată la microprocesor, numită coprocesor matematic.
Unitatea de comandă şi control decodifică şi execută instrucţiuni, gestionează cererile de
acces la memorie, controlează şi sincronizează funcţionarea tuturor componentelor din configuraţie
 INFORMATICĂ APLICATĂ
pe principiul întreruperilor. Logica de definire şi implementare a setului de instrucţiuni pe care-l
recunoaşte şi-l poate executa un calculator, împarte microprocesoarele în două clase numite şi
platforme: microprocesoare CISC; microprocesoare RISC
CISC (Complet Instruction Set Computing), a fost standardul iniţial folosit pentru setul de
instrucţiuni al micropocesoarelor.
RISC (Reduced Instruction Set Computing) reprezintă o simplificare a structurii
instrucţiunilor, o reducere a numărului lor etc, în favoarea creşterii vitezei de execuţie , repectiv al
paralelismului execuţiei simultane.
Unitatea de comandă şi control dispune de un circuit de ceas (numit ceas intern) ce constă
dintr-un generator de impulsuri construit dintr-un cristal de cuarţ, ce emite semnale electrice cu o
frecvenţă care a evoluat de la 4,7 Mhz (la microprocesorul I8086) la peste 2 Ghz la actualele Intel
Pentium IV şi AMD Athlon (un megahertz echivalează cu 1.000.000 impusuri de ceas generate într-o
secundă). Pe baza acestor semnale numite şi impulsuri de tact, sunt sincronizate toate activităţile UCP.
Frecvenţa ceasului intern este un parametru important, dar nu reprezintă viteza reală la care lucrează
calculatorul.
Memoria cache inclusă pe cipul microprocesorului (cache L1 – cache de nivel 1 )
optimizează traficul de date dintre memoria RAM şi microprocesor.
Caracteristicile unui microprocesor sunt următoarele: viteza de lucru; mărimea memoriei
RAM adresate direct; setul de instrucţiuni.
Viteza de lucru depinde la rândul ei, de următoarele elemente:
• frecvenţa ceasului intern;
• frecvenţa de lucru a plăcii de bază;
• dimensiunea magistralelor;
• capacitatea regiştrilor;
• tehnologia de fabricaţie (care a trecut succesiv de la tehnologia pe 0.28 µ, la
tehnologia pe 0.08 µ cu tensiunide 2 V, fapt ce a permis creşterea numărului de
tranzistori la 42 de milioane la Pentium IV).

Memoria externă are rolul de a păstra informaţiile (programe şi date) pe o durată

nedeterminată. Pentru orice calculator, memoria externăconstituie o completare şi o extindere a
memoriei interne, prezentând două particularităţi deosebite faţă de memoria internă: este nelimitată ca
volum; este nevolatilă, informaţiile rămân stocate pe o durată nedeterminată.
La calculatoarele personale memoria externă este constituită din discul flexibil, discul fix,
discuri optice, CD-ROM-ul şi DVD-ul, caseta magnetică şi altele. Oricare ar fi dispozitivul prin care
se materializează memoria externă, el cuprinde următoarele componente:
1. mediul de memorare, reprezentat de suportul fizic propriu-zis pe care se stochează datele:
floppy-disc (FD), hard-disc (HD), compact-disc (CD);
2. unitatea fizică de memorare, constituită din mecanismul de antrenare şi acces la mediul de
memorare: unitatea de floppy-disc (FDD), unitatea de hard-disc (HDD), unitatea de compact-disc;
3. interfaţa, materializată prin componentele care să permită conectarea la PC a unităţilor
fizice de memorare;
4. programele capabile să controleze transferul bidirecţional de semnale dintre unitatea fizică
de memorare şi celelalte componente ale PC-ului; programele se regăsesc sub numele de drivere
localizate în BIOS.
Hard disc-ul stochează fişierele şi extinde capacitatea RAM a PC-ului cu memoria virtuală.
El lucrează acum la capacităţi de ordinul gigabytes. Hard disc-urile diferă prin tehnologie de fabricare,
interfaţă, viteză şi capacitate de stocare a datelor - toate aceste elemente fiind interdependente.
Discurile magneto-optice şi-au găsit aplicabilitatea în special în realizarea arhivelor de date
sau copii ale datelor de pe HD-uri. Unitatea de disc magneto-optic se numeşte Zip-drive.
 PROCESOARE DE TEXTE: MICROSOFT WORD

1. Noţiuni de tehnoredactare
Prin tehnoredactare se înţelege pregătirea tehnică şi grafică a unui manuscris înainte de a începe
operaţia de tipărire. Editoarele de texte permit, pe lângă tehnoredactare, combinarea textului cu imagini,
stabilirea de antete şi subsoluri, editarea de tabele, editarea de ecuaţii, etc. Documentul reprezintă
ansamblul de texte, imagini,grafice, etc, aparţinând aceleiaşi lucrări, deci cu legătură logică între ele.
Tehnoredactarea se realizează pe trei nivele:
1. Nivelul document: se stabilesc caracteristici globale (formatul paginii, margini, antete şi subsoluri);
2. Nivelul paragraf: prin paragraf se înţelege textul cuprins între două <Enter>-uri succesive. La acest
nivel se stabilesc caracteristicile paragrafului: indentări, deplasări spre interior, modul de aliniere al
paragrafului;
3. Nivelul caracter: se lucrează asupra caracterelor din interiorul paragrafelor pentru obţinerea unor
efecte: cuvinte cheie, citate, sublinieri, îngroşări, înclinare, introducerea unor caractere speciale (figuri,
semne speciale) .
În etapa de tehnoredactare există şi operaţii care nu se încadrează în nici una dincele trei nivele:
încărcarea imaginilor, realizarea index-ului, a cuprinsului. Acestea se realizează, de obicei, după trecerea
prin cele trei nivele.
În cursul tehnoredactării trebuie avute în vedere elementele prin care se caracterizează o porţiune
de text: font, stil de afişare, efecte speciale, indici, dimensiune caractere, spaţiul dintre caractere.
Un paragraf se caracterizează prin: aliniere, indentare (deplasare spre interior sau exterior) faţă de
marginea paginii, coloanei, cadrului, alineatul (pozitiv sau negativ) – deplasarea primei linii a paragrafului
spre interior sau exterior, spaţiul dintre liniile paragrafului, spaţiul de deasupra şi de dedesubtul
paragrafului, caracteristici suplimentare (încadrarea în chenar, umbrire, aranjarea, pe coloane, etc).
După terminarea tehnoredactării se fac corecturile pe document, apoi urmează etapa de
tipărire.
2. Elementele ecranului Word. Principalele elemente ale interfetei sunt:
Zona de lucru
Bara standard
Bara de meniu Bara de formatare

Bara de stare Bara de desenare

Dintre toate barele de lucru, bara standard şi respectiv de formatare sunt cel mai des folosite:
 INFORMATICĂ APLICATĂ
Bara standard
Format Web Insert Documnet
Close Spelling Painter Redo Toolbar Table Columns Map Zoom
New Print Copy

Open Save Print Cut Paste Undo Insert Tables Insert Drawing Show/ Office
Preview Hyperlink & Borders Excel Hide Assistant
Worksheet

Bara de formatare
Aliniat
stanga Descreste
Marimea Italic Lista indent
Stilul Superscript Aliniat numerotata Bordura Culoare
fontului dreapta exterioara font

Fontul Bold Subscript Justify Creste Marcare

Subliniat Centru indent
Lista
nenumerotata
Comenzi si operaţii fundamentale

1. Introducerea textului

Textul se introduce folosind tastatura. Tasta "Caps Lock" vă permite să comutaţi între modurile
de scriere cu litere mici/mari. Tastele "Alt" si "Control" sunt folosite in combinatie cu o litera, de
obicei pentru a deschide un meniu, respectiv pentru a efectua o comanda (shortcut).
Combinaţia Alt+Shift (uneori Ctrl+Shift) vă permite să comutaţi intre scrierea în engleză şi
scrierea cu litere româneşti (sau o alta limbă selectată în computer).
În scrierea cu litere româneşti, acestea pot fi gasite pe tastatură, de obicei, astfel:
[→ă ]→î ;→ş ‘→ţ \→ â
În scrierea cu litere româneşti, simbolurile (, ), {, }, [, ], @, %, . , ; : “ ‘ z, y - îşi schimbă poziţia
pe tastatură.
Elementele principale ale unui text sunt: caracterul, cuvântul (orice şir de caractere delimitat de
spaţiu), rândul, paragraful (orice şir de caractere delimitat de două apăsări ale tastei "Enter") şi pagina.
2. Selectarea textului

Pentru a efectua o operatie asupra unui text, acesta trebuie întâi selectat. Selectarea
textului se poate face cu ajutorul tastaturii sau a mouse-ului. Selectarea textului folosind tastatura se
face folosind aceleaşi combinaţii de taste ca pentru deplasarea în document, dar ţinând apăsată şi tasta
SHIFT+săgeţi. De exemplu, combinaţia SHIFT+HOME selectează textul de la poziţia cursorului,
până la începutul rândului.
Selectarea cu ajutorul mouse-ului se face urmand regulile de mai jos:
Pentru a selecta
Orice portiune de text Trageti mouse-ul peste text
Un grafic Clic pe grafic
O propoziţie Ţineţi apăsat CTRL, apoi faceţi clic oriunde în propoziţie
Un bloc larg de text Faceti clic la inceputul textului de selectat, derulaţi până la sfârşitul
selecţiei, ţineţi apasată tasta SHIFT şi faceţi clic.
 3. Operaţii simple asupra textului selectat:

• Comenzile Cut, Copy, şi Paste.

Perechea de comenzi Cut-Paste are ca efect tăierea textului selectat şi inserarea lui în alt loc
din document. Perechea Copy-Paste funcţioneaza analog, dar are ca efect copierea textului selectat şi
inserarea lui în alt loc din document, cu păstratea textului selectat la locul iniţial. Butoanele
corespunzatoare acestor comenzi se gasesc in bara de formatare şi au shortcut-urile respectiv Ctrl-X,
Ctrl-C, Ctrl-V.
• Comenzile Undo şi Redo
Comanda Undo are rolul de a anula ultima operaţie efectuată. Comanda Redo reface comanda
anterior anulată. Ele se pot aplica succesiv anulând, respectiv refăcand nu doar ultima comanda ci şi
comenzi mai vechi.
Comenzile se gasesc fie in meniul Edit, fie in bara standard.
• Comenzile Bold, Italic, Underline
Se pot aplica asupra unui text selectat în prealabil şi apăsarea butoanelor corespunzatoare din bara
de formatare sau se pot aplica asupra unui text ce urmează a fi introdus, caz în care se activează (se
apasă) butoanele corespunzatoare înainte de începerea scrierii. Efectul comenzilor ramâne activ până
la o nouă apăsare (pentru dezactivare) a acestor butoane.

4. Formatarea avansată a textului

Toate comenzile descrise mai jos se pot aplica fie asupra unui text selectat în prealabil, fie asupra
unui text care urmează a fi introdus:
• Schimbarea fontului
Un set de caractere se numeste font, iar pentru a putea deosebi fonturile intre ele, acestea au primit
nume, de exemplu Times New Roman sau Arial, etc.
• Mărimea caracterelor
Unitatea folosită pentru a desemna mărimea unui caracter este punctul (point, prescurtat pt). Această
unitate nu aparţine sistemului metric, dar se poate da o corespondenţă între această unitate de măsur si
sistemul metric: un inch (1") = 2.54 cm = 72 pt.
Mărimea de scriere a unui text obisnuit este de 12 pt = 4.23 mm.
• Stiluri de caracter
Stilul de character este definit de o combinatie de stiluri simple (bold, italic sau underline, un font si
o marime asociata, o culoare a textului, etc). Folosirea stilurilor de caracter este utilă atunci când
dorim să aplicăm în mod repetat această combinaţie. Efectuarea comenzii: Se apasa mica sageata cu
varful in jos din stanga zonei "Style" (Stil), iar din lista derulata se alege stilul dorit.
• Liste numerotate şi nenumerotate
Folosirea unei liste este utilă în cazurile în care se doreşte efectuarea unei numerotări.
Pentru aceasta, se apasă butonul corespunzator listei simple sau numerotate din bara de formatare.
Comanda este activă atât timp cât este apasat butonul, şi se deactivează la o nouă apăsare a acestuia.
• Aranjarea textului in rand; comenzile Left, Center, Right, Justify
Comanda Left aliniaza textul in rand faţă de marginea stângă a rândului.
Comanda Center aliniaza textul faţă de mijlocul rândului şi este utilă în special în scrierea
titlurilor.
Comanda Right aliniaza textul faţă de marginea dreaptă a rândului şi se foloseşte de obicei la
introducerea antetelor, datelor, semnaturilor, etc.
Comanda Justify se foloseste pentru alinierea simultană a textului, atât faţă de marginea din
stânga, cât şi faţă de cea din dreapta.

5. Vizualizarea unui document

Un document poate fi vizualizat la diferite scări de mărime. Scara obisnuita este de 100%,
indicata in bara standard, in casuta "Zoom". Această scară poate fi uşor modificată în modul următor:
 INFORMATICĂ APLICATĂ
se face clic pe sageata ataşată acestei căsuţe, apoi din lista derulată se alege procentul dorit. Alte trei
optiuni utile sunt :
a. optiunea "Page Width" prezinta pagina in intreaga sa latime pe ecran.
b. optiunea "Whole Page" prezinta pe ecran intreaga pagina,
c. opţiunea "Two Pages" prezinta pe ecran două pagini simultan.

6. Operaţii de intrare - ieşire

6.1. Salvarea unui document (Save)

Salvare a unui document constă în depozitarea acestuia pe un mediu (de regulă un mediu
magnetic -discheta, disc hard, etc) astfel încât să poată fi regăsit, modificat, tipărit, etc, la o dată
ulterioară datei creării. Comanda respectivă poate fi găsita în meniul File, sau în bara standard. La
apelarea ei se deschide o fereastră de dialog cu utilizatorul, pentru a-i permite acestuia să specifice
parametrii salvării: numele fişierului, calea (litera unitatii de disc şi directorul unde este stocat), tipul
documentului. Fereastra are urmatorul aspect:
Calea unde se salveaza

Numele Tipul
documentului documentului

La sfârşit se apasă butonul "Save" şi se incheie operaţiunea.

Această procedură nu se repetă la fiecare salvare a documentului. Calculatorul are nevoie de
datele anterioare doar la prima salvare, ele ramânând implicite pentru urmatoarele salvări. Dacă se
doreste salvarea documentului cu unul dintre parametrii anteriori modificaţi (ex: salvarea sub alt
nume sau în alt director) se foloseşte comanda "Save As" din meniul File.

6.2 Deschiderea unui document existent (Open)

Dacă se doreşte încărcarea pentru lucru a unui document salvat anterior pe disc, se foloseşte
comanda Open din meniul File. Se pot deschide mai multe documente deodată, dar doar unul este
documentul curent. Documentele deschise pot fi gasite pe bara cea mai de jos.

6.3. Inchiderea unui document (Close)

Apelarea comenzii Close din meniul File provoacă închiderea documentului. Dacă acesta nu a fost în
prealabil salvat, înaintea închiderii apare o fereastră care interoghează utilizatorul în acest sens. Se
apasă butonul corespunzător efectului dorit. Apăsarea butonului "Cancel" determina anularea
comenzii Close şi întoarcerea în document.
6.4 Creearea unui nou document (New)
Creearea unui nou document se realizeaza cu comanda New din meniul File. Apare o fereastra din
care se poate alege tipul documentului ce se doreste creat. Tipurile de documente ce pot fi create sunt:
General, Scrisori si faxuri, Memo, Legal Pleadings, Publicatii, Alte documente, Pagini Web, etc.

6.5 Tiparirea unui document

Tiparirea unui document reprezintă punctul final în elaborarea unui document. Comanda propriu-zisă
de tipărire este precedată de o serie de comenzi care au ca scop pregatire documentului pentru tiparire
in condiţii optime. Aceste comenzi sunt previzualizarea lui (Print Preview), modificarea marginilor
paginii, a distanţei dintre rânduri, etc.Tiparirea propriu-zisă se apeleaza cu comanda Print… din
acelasi meniu File sau din bara standard. Ea deschide urmatoarea fereastra de dialog cu utilizatorul

Numele imprimantei Parametrii

imprimantei

Domeniul Numarul
paginilor de copii
tiparite

Optiunile de Toate paginile

tiparire cele pare sau
impare

7. Formatarea caracterelor
Dacă alegeti comanda Font din meniul Format, fereastra care apare conţine trei secţiuni:
Font, Character Spacing, Animations.

7.1 Secţiunea Font-Font

Sectiunea Font conţine zonele: Font, Font Style, Size, Underline, Color, Effects. Primele
trei zone ale ferestrei vă permit schimbarea fontului, a stilului si a marimii, asemanator cu barele de
stare. În plus, puteţi să:
• alegeţi modul de subliniere a cuvintelor: subliniat simplu, subliniat doar cuvintele, sublinierea cu
linie dubla sau intrerupta
• stabiliti culoarea textului (zona Color);
• aplicati diverse efecte, etc.

7.2 Sectiunea Font-Character Spacing

Alegeţi acum zona Character Spacing, a aceleiasi ferestre.
De aici puteţi să:
• alegeţi spaţierea cuvintelor, folosind opţiunile: Normal, Expanded, Condensed;
• alegeţi poziţia literelor în rând, cu ajutorul opţiunilor Normal, Raised (urcat) sau Lowered
(coborat), etc.
 INFORMATICĂ APLICATĂ

8. Formatarea paragrafelor
8.1 Spaţierea liniilor unui paragraf
Spaţierea liniilor determină cantitatea de spaţiu dintre liniile de text. În mod implicit, Word foloseşte
spaţierea single. Spaţierea aleasă va afecta întreg textul selectat, sau doar paragraful ce contine
cursorul. Iata in continuare opţiunile de spaţiere:
Single Este spaţierea pentru fiecare linie care se potriveste celui mai mare font din
linie, plus o cantitate mică de spaţiu ce depinde de fontul utilizat.
1.5 linii Este o spatiere de 1 şi jumătate din spaţierea pentru single.
Double (dublu) spaţierea va fi dublă pentru fiecare linie faţă de cazul Single
Multiple Spaţierea liniilor este incrementată sau decrementată cu un procent specificat
de utilizator. De exemplu, stabilirea unui coeficient de 1.2 inseamna o crestere
a spaţierii cu 20%, iar un coeficient de 0.8 inseamna o descreştere a spatierii cu
20%.
At Stabileste cantitatea de spaţiere aleasa. Aceasta optiune este valabila doar
pentru opţiunile At least, Exactly sau Multiple.
Dacă o linie conţine un caracter mai mare, grafic sau formula, Word-ul măreşte spaţierea
pentru acea linie. Pentru a avea toate liniile egal spaţiate, selectaţi Exactly in zona Line spacing si
apoi in zona At alegeţi acea spaţiere care este destul de mare pentru a se potrivi cu cel mai larg
caracter sau grafic din linie. In cazul in care caracterul tot mai apare tăiat, selectaţi o valoare mai mare.

8.2 Spaţierea unui paragraf

Dacă se doreşte spaţierea unui paragraf (sau a mai multor paragrafe, în prealabil selectate) se
deschide fereastra de dialog Paragraph a meniului Format şi se alege secţiunea "Indents and
Spacing". Pentru a adăuga spaţiu înainte sau după un paragraf, se introduce spaţierea dorită în zonele
Before şi After.

8.3 Indentarea unui paragraf

Exista trei moduri de a indenta un paragraf, descrise in figura urmatoare:

Text cu indent al primei linii

Text cu indent neagtiv.

Puteti micsora indentul sau introduce o valoare negativa in zona By a cutiei de
dialog Paragraph (meniul Format).

Text cu paragraf "hanging" (atarnat). Indentul "atarnat" se foloseste frecvent

pentru referinte bibliografice, definitii, liste, etc.
First Line Indent
Indentarea se stabileşte deschizând cutia de dialog Paragraph a
meniului Format.
Un alt mod mai simplu şi rapid de a indenta un paragraf este prin
folosirea liniarului. Daca el nu este vizibil, se pune in pagină deschizand
Hanging Indent meniul View şi alegând opţiunea Ruler. Apoi se localizeaza în partea din
Left Indent stânga a liniarului markerii de indent.

Folosirea markerilor este foarte simplă: se prinde cu mouse-ul de markerul respectiv, şi se

trage la stanga sau la dreapta, în funcţie de tipul paragrafului dorit şi de lungimea indent-ului. Un
indent odată stabilit, el poate fi modificat în cutia de dialog Paragraph a meniului Format. Un
paragraf poate fi indentat şi la dreapta, prin folosirea markerului din partea dreapta a liniarului.

8.4 Controlul "ruperii" unui paragraf

Dacă dorim ca un paragraf să nu se rupă în două părţi la inceputul unei noi pagini, avem cateva
optiuni posibile in cutia de dialog Paragraph a meniului Format, sectiunea "Line and Page Breaks".
Aceste optiuni sunt:
• Widow/Orphan control - previne Word de la a lasa ultima linie a unui paragraf la inceputul
paginii urmatoare (Widow - Vaduva) sau ca prima linie a unui paragraf sa inceapa in ultima linie
a unei pagini (Orphan - Orfan).
• Keep lines together - previne un început de pagina in mijlocul unui paragraf.
• Keep with next - previne un inceput de pagina intre paragraful selectat si cel urmator.
• Page break before - insereaza fortat o pagina inaintea paragrafului selectat.

8.5 - Chenarul şi umbra unui paragraf

Dacă utilizatorul doreşte să marcheze într-un mod mai deosebit o anumită porţiune de text, (de
ex. o definiţie) poate apela la opţiunile de adăugare de chenar sau umbra unui text. Pentru aceasta se
deschide cutia de dialog Borders and Shading a meniului Format. Aceasta fereastra contine trei
sectiuni: Borders, Page Border si Shading.
• Secţiunea Borders
Principalele zone ale acestei ferestre sunt: Setting (stabileşte tipul bordurii), Style (stabileşte tipul
liniei), Color (stabileşte culoarea), Width (stabileşte grosimea liniei).
• Secţiunea Page
Această fereastră are aproape aceleaşi zone ca şi sectiunea precedentă, dar chenarul se aplică paginii
intregi.
• Secţiunea Shading
De aici se poate alege un model şi o culoare de umplere (umbrire) a chenarului respectiv.

9. Formatarea paginii
9.1 Modificarea marginilor
Deschideţi fereastra de dialog Page Setup din meniul File. Modificarea marginilor se face
alegând secţiunea Margins şi introducând în zonele Top, Bottom, Left, Right, valorile dorite pentru
marginea de sus, jos, stanga respectiv dreapta a paginii. Unităţile de măsură implicite sunt in inch (1
inch=2.54 cm). In zona From edge se alege distanţa faţă de marginea paginii la care dorim să apară
eventualele antete, respectiv note de subsol. Domeniul de aplicare a modificării respective se poate
alege din zona Apply to: întregului document, secţiunii (paginii) considerate sau doar de la punctul în
care se află cursorul în continuare.

9.2 Modificarea dimensiunii paginilor

Dimensiunea paginii se alege din sectiunea Paper Size a ferestrei de dialog Page Setup. Se
deschide lista din zona Paper size şi se alege una din marimile predefinite: A4, A5, Letter, Legal, etc.
De asemenea, se poate da o dimensiune stabilită de utilizator, alegând optiunea Custom Size. In
zonele Width (latime) si Height (inaltime) se trec dimensiunile paginii. O alta optiune utila este
orientarea paginii, tip Portrait (portret), cu dimensiunea maxima orientata vertical, sau Landscape
(peisaj), cu dimensiunea maximă a paginii orientată orizontal.
 INFORMATICĂ APLICATĂ

10. Lucrul cu tabele

10.1 Crearea unui tabel

Un tabel poate fi creat în trei moduri diferite,
în funcţie de complexitatea sa.
• Crearea unui tabel simplu
Se apasa butonul Insert table din bara standard
şi se trage mouse-ul peste zona apărută în
funcţie de dimensiunea tabelului.
• Crearea unui tabel din meniu.
Se apelează ferestrei de dialog Insert Table…
din meniul Table. În zonele respective se
introduce numărul de coloane şi de linii din care
dorim să fie constituit tabelul. Opţiunea Auto
din zona Column width face ca tabelul să aibă
coloane egale între marginile paginii.
• Crearea unui tabel complex
Se apasa butonul Tables and Borders din bara
standard si apare bara de lucru cu acelasi nume,
bara dedicata lucrului cu tabele şi chenare.
Aceeaşi bară poate fi apelată din meniul View - Toolbars…Se alege instrumentul creion - Draw
Table si se pozitioneaza in pagina in locul unde se doreste aparitia tabelului, apoi se trage mouse-ul in
pagina. Cu ajutorul acestui instrument se pot trasa tabele complexe, cu celule inegale sau taiate in
doua, etc. Daca se doreşte stergerea unei linii se activează instrumentul alaturat - Eraser.

10.2 Deplasarea prin tabel şi operaţii de selecţie în tabel se pot face cu ajutorul mouse-ului sau cu
ajutorul tastaturii.

10.3 Modificarea unui tabel

I. Adaugarea de linii sau coloane

1. Selectati linia deasupra careia doriţi să inseraţi o nouă linie sau coloană în stânga căreia doriţi
să introduceţi noua coloană. Dacă doriţi să introduceţi mai multe linii sau coloane, selectaţi tot
atâtea linii, respectiv coloane, câte doriţi să inseraţi.
2. Alegeti comanda Insert Rows sau Insert Columns din meniul Table.
II. Modificarea lăţimii unei coloane (sau inălţimii unei linii)
1. Selectati coloanele (sau liniile) ale carei latimi (înălţimi) doriţi sa le ajustati
2. Din meniul Table alegeti Table properties din care alegeţi Cell Height sau Width
III. Ruperea unui tabel in doua tabele
1. Faceti clic in linia care doriti sa fie prima linie a celui de-al doilea tabel
2. Din meniul Table, alegeti comanda Split Table.
IV. Spargerea unei celule in mai multe celule
1. Selectati celula sau celulele ce doriti sa le spargeti
2. Din meniul Table alegeti comanda Split Cells…
3. Alegeti modul de rupere: in linii sau coloane si numarul de linii sau coloane in care doriti sa
rupeti celula respectiva.
10.5 Formatarea unui tabel

I. Formatarea automată a unui tabel

1. Faceţi clic în tabel
2. Din meniul Table alegeţi comanda Table AutoFormat.
3. Alegeţi formatul dorit din cutia Formats.
II. Schimbarea orientării unui text în tabel
1. Selectaţi (faceti clic) în celula care conţine textul
2. Din meniul Format alegeţi comanda Text Direction…
3. Faceţi clic pe tipul de orientare dorită.
III. Adăugarea unui chenar la tabel
1. Pentru a adauga chenar unui tabel sau doar la anumite celule, selectaţi-le.
2. Deschideti fereastra Borders and Shading din meniul Format şi alegeţi secţiunea Borders.
3. Selectaţi opţiunile dorite şi apăsaţi butonul OK.
IV Prevenirea ruperii unei linii la sfârşit de pagina
1. Selectaţi întregul tabel sau doar coloanele ce doriti sa le aliniati
2. Din meniul Table alegeţi comanda Table properties
3. Decuplati optiunea Allow row to break across pages.
V Sumarea unei linii sau coloane de numere
1. Faceti clic in celula in care doriţi sa apară rezultatul sumei
2. Din meniul Table alegeti Formula…
3. Word propune =SUM(ABOVE). Faceti OK daca formula este corectă, altfel, alegeţi formula
dorită din casuţa Paste function

11. Meniul Insert

11.1 Inserarea unui final de pagina
Se numeste "Page Break" punctul in care se termina o pagina si incepe alta. In momentul in
care o pagina este umpluta, Word insereaza automat un PB (Page Break). Dacă dorim să terminăm o
pagină într-un anumit punct, putem insera forţat un PB, numit si "hard" PB, procedând în felul
următor:
1. Pozitionam cursorul in punctul unde dorim sa inceapa noua pagina
2. Din meniul Insert, alegem Break
3. Facem clic pe Page break.

11.2 Inserarea unui final de secţiune

1. Poziţionăm cursorul în punctul unde dorim să înceapă noua pagină
2. Din meniul Insert, alegem Break
3. In zona Section breaks alegem tipul de secţiune pe care o dorim.
Next page inserează un final de secţiune, rupe pagina şi începe noua secţiune pe pagina
urmatoare.
Continuous inserează un final de secţiune şi începe noua secţiune pe aceeaşi pagină.
Odd page sau Even page inserează un final de secţiune şi începe noua secţiune pe următoarea
pagină numerotată par sau impar.
O secţiune este o delimitare din punct de vedere logic a unui document, de exemplu, un capitol,
subcapitol sau o zona de text cu optiuni de formatare deosebite faţă de restul documentului. O nouă
secţiune se crează atunci când dorim să schimbăm proprietăţi ca de exemplu numarul de coloane, sau
antetele şi notele de subsol.

11.3 Numerotarea paginilor

1. Din meniul Insert, alegem Page Numbers.
2. In cutia Position decidem daca numarul de
pagina dorim sa apara in partea de sus sau de
 INFORMATICĂ APLICATĂ
jos a paginii, iar in cutia Alignment selectam alinierea numarului de pagina: la stanga, centru,
dreapta, in interiorul sau exteriorul paginii.

11.4 Inserarea antetelor şi a notelor de subsol

Un antet sau o notă de subsol este text sau grafică. Un antet este tiparit de obicei in partea de
sus iar o nota in partea de jos. Antetele sau notele pot cuprinde de exemplu numarul de pagina, data,
numele documentului sau capitolul, numele autorului, un desen, etc.
Pentru a crea un antet sau o nota de subsol:
1. Din meniul View, alegeti Header and Footer.
2. Pentru a crea un antet, introduceti textul sau grafica in zona antetului sau folositi butoanele
din bara de lucru respectiva, ce se deschide odata cu darea comenzii.
3. Pentru a crea o nota de subsol, apasati butonul de comutare intre header si footer, apoi se
repeta pasul anterior. La terminare, apasati butonul Close.
Comuta intre
Formateaza Insereaza Header/Footer
nr. de pagina ora
Arata/ascunde Arata
Insereaza numar textul documentului urmatorul
de pagina

Insereaza Formateaza Arata

Insereaza numarul data pagina precedentul
de pagini
11.5 Inserarea simbolurilor
Pentru a insera un simbol se procedeaza in modul urmator:
1. Din meniul Insert alegeti comanda Symbol;
2. In fereastra aparuta, alegeti sectiunea Symbol;
3. Deschideti lista derulanta Font si alegeti fontul dorit. Aceste fonturi nu sunt fonturi in sensul
intalnit pana acum, ci sunt simboluri impartite in grupe diverse;
4. Selectati simbolul dorit din grupul ales de simboluri si apasati butonul Insert;
5. Pentru eventuala marire a caracterului, selectati-l si schimbati-i dimensiunea.

11.6 Inserarea notelor de picior si de sfarsit de document

O nota de picior este o nota (explicatie) care poate aparea in josul paginii, atasata unui numar.
Inserarea unei note de picior se face alegand comanda Reference - Footnote… din meniul Insert. Se
deschide urmatoarea fereastra:

De aici se alege tipul de nota dorita: de picior

(Footnote) sau de sfarsit de document
(Endnote), cat si tipul numerotarii: automata
sau utilizator. Apasarea butonului Options…
deschide fereastra Note Options, de unde se
pot stabili urmatoarele:
• Pozitia notei in pagina sau in document
• Formatul numerelor
• Numarul de start
• Tipul de numerotare: continua, cu
repornirea numerotarii la fiecare pagina
sau la fiecare sectiune.
11.7 Inserarea imaginilor intr-un document
Pentru a insera o imagine de un tip sau altul, alegeti
comanda Picture din meniul Insert. La alegerea
comenzii se va deschide un submeniu ce contine
diverse comenzi, in functie de tipul imaginii si de
modul de introducere a acesteia. Aceste comenzi sunt:
• Clip Art vine cu imagini de tip Clipart gata
create si pregatite pentru a fi introduse in
document.
• From File deschide o fereastra de dialog prin care utilizatorul poate cauta pe hard-disc-ul
calculatorului un fisier imagine de un anumit tip. Imaginea respectiva este apoi inserata in
Documentul curent.
• Autoshapes deschide o bara de lucru din care utilizatorul isi poate alege o serie de elemente
grafice simple, gata create. Iata ca exemplu cateva asemenea elemente:
• WordArt permite utilizatorului sa creeze efecte de caracter speciale.
• Optiunea From Scanner permite inserarea unei imagini in Document direct de la scanner, cu
conditia ca acest periferic sa fi fost in prealabil inserat.
• Chart permite introducerea in Document a unui grafic creat cu programul Microsoft Excel.

11.8 Inserarea unei zone de text in Document

Inserarea unei zone de text se face cu comanda Text Box din meniul Insert. Se creeaza cu
ajutorul cursorului o zona dreptunghiulara in care se poate introduce un textoarecare. Aceasta
comanda poate fi folosita in cazul in care se doreste introducerea unui text intr-o cutie pentru a-l
marca intr-un mod deosebit, ca de exemplu rotirea cu 90 sau 180 de grade:

11.9 Inserarea unui document in alt document

Uneori este necesara concatenarea (lipirea) a doua sau mai multe documente intr-unul singur.
Aceasta operatie se realizeaza co ajutorul comenzii Insert - File. Se deschide o fereastra de dialog in
care utilizatorul cauta fisierul ce doreste sa-l insereze in documentul curent. Documentul căutat va fi
inserat în punctul în care se află cursorul în momentul efectuării operaţiei.

11.10 Inserarea unei hiperlegaturi şi a unui semn de carte

Pentru a intelege ce este o legatura (hiperlink), respectiv un semn de carte (bookmark), trebuie sa
luăm în discutie un concept înrudit, şi anume cel de hipertext. Hipertextul se mai numeste şi text cu
legături (noţiune foarte cunoscută pentru cine a navigat prin Internet), deoarece acesta este modul în
care este organizată informaţia în Internet. Contrar modului de citire a unui text obişnuit, de la
inceput la sfarşit, hipertextul este un text organizat neliniar, în care cititorul poate sări cu uşurinţă de
la o secţiune la alta a documentului, folosindu-se în acest scop de semne de carte şi de hiperlegături.
Un semn de carte se foloseste pentru a marca un cuvânt, paragraf, etc, iar o hiperleagtura se
foloseste pentru a sări dintr-un punct dat al documentului la acea legătura. Legaturile pot fi făcute
către părţi ale aceluiaşi document, dar şi către alte fişiere. Textul marcat ca legatura are alta culoare
fata de restul textului, iar dupa folosirea unei legaturi aceasta işi schimba din nou culoarea pentru a
arata faptul ca a fost folosită.
• Inserarea unui semn de carte:
1. Pozitionati cursorul in locul unde doriti sa fie semnul de carte
2. Din meniul Insert alegeti comanda Bookmark…
3. In zona Bookmark name dati un nume ancorei, apoi apasati butonul Add
• Inserarea unei hiperlegaturi:
1. Selectati textul ce doriti sa fie marcat ca şi legatura
2. Din meniul Insert alegeti comanda Hyperlink…
3. In zona Link to file or URL introduceti numele fişierului la care doriti să se facă saltul
 INFORMATICĂ APLICATĂ
4. In zona Named location in file introduceti numele ancorei unde doriti să se faca saltul in
cadrul fisierului specificat la punctul trei. Dacă nu s-a specificat nici un fisier, saltul se face in
cadrul documentului curent.

12. Lucrul pe coloane

În unele documente (ex: ziare, reviste) este necesara formatarea textului pe doua sau mai
multe coloane. Pentru a realiza aceasta, se alege comanda Columns… din meniul Format, urmata de
deschiderea urmatoarei ferestre:

12.1 Stabilirea numarului de coloane

Primul parametru care trebuie stabilit este
numărul de coloane pe care dorim să scriem
textul. In acest scop se incrementeaza
numarul de coloane din dreapta zonei
Number of columns. In zona Presets avem
predefinite una, doua sau trei coloane, iar
optiunile Left respectiv Right ofera
aranjamentul in care coloana din stanga,
respectiv dreapta este mai ingusta decat
cealalta.

12.2 Alegerea domeniului de formatare

Formatarea textului sub forma de coloane se
poate aplica intregului document sau doar din
punctul unde se afla cursorul inainte.
Alegerea uneia sau alteia dintre optiuni se face in casuta din partea stanga-jos a ferestrei, in zona
Apply to:. Daca se alege Whole document (intregul document), tot textul este reformatat şi impartit
pe atatea coloane cate au fost alese la punctul anterior. In cazul al doilea, este impartit pe coloane
textul aflat de la cursor in jos. O coloana este umpluta pana cand se ajunge la sfarsit de pagina, apoi
se incepe cealalta coloana. Daca se doreste trecerea fortata la o noua coloana, se alege comanda
Break din meniul Insert şi apoi optiunea Column break. Cursorul va trece pe coloana urmatoare.
Optiunea Line between face ca intre coloane sa fie trasa o linie, pentru a face vizibila separatia lor.

12.3 Fixarea lăţimii coloanelor şi a spaţiului dintre ele

În zona Width and Spacing se poate stabili pentru fiecare coloană lăţimea sa şi spaţierea între
coloane. Opţiune Equal column width face toate coloanele egale între ele.

13. Lucrul cu documente lungi

Documentele lungi au deseori o împărţire pe capitole, secţiuni cu formatare diferită, trimiteri

bibliografice, note de subsol, un cuprins, o bibliografie, un sumar al figurilor, etc.

13.1 Crearea cuprinsului

Pentru a crea un cuprins, aplicaţi stilurile heading (din meniul Format – Styles and Formatting)
titlurilor pe care doriţi să le includeţi în cuprins. Odată aplicate stilurile, Word-ul le va căuta prin
întregul document, le va sorta după nivelul heading-ului, introducând referinţele la numarul de pagină
şi va afişa cuprinsul.
Pentru a crea un cuprins:
1. Aplicati stilurile dorite la titlurile pe care vreţi să le prindeţi în cuprins;
2. Pozitionaţi cursorul în locul unde doriţi să apară cuprinsul;
3. Din meniul Insert alegeţi Reference - Index and Tables şi apoi secţiunea Table of Contents
4. Pentru a folosi unul dintre formatele prestabilite, alegeţi unul din zona Formats.

13.2 Crearea unui index

Un index este o listă a cuvintelor sau frazelor
discutate într-un document, impreuna cu paginile
unde apar. Pentru a crea un index, intai trebuie sa
marcam intrarile indecşilor – cuvinte, fraze, simboluri
– în document. Word-ul va colecta toate intrăile, le
sortează în ordine alfabetică, introduce paginile unde
apar, elimină duplicatele care apar pe aceeaşi pagină
apoi afişează indexul.
Marcarea intrarilor indecşilor:
Pentru creearea unui index
1. Marcaţi intrările indecşilor în document (aşa
cum se specifică în secţiunea anterioară)
2. Selectaţi textul pe care doriţi să-l folositi
ca o intrare in index. Apasati
ALT+SHIFT+X
3. Pentru a crea o intrare principala,
introduceti sau editati textul din cutia
Main entry. Pentru a crea o subintrare,
introduceti textul in cutia Subentry.
4. Pentru a marca intrarea în index, apăsaţi
butonul Mark. Butonul Mark All se
foloseşte dacă dorim să marcăm toate
apariţiile textului respectiv în document.
5. Pentru a marca alte intrari adiţionale,
selectaţi textul, faceti clic in cutia de dialog Mark Index Entry şi repetati pasii 3 şi 4.
6. Pozitionati cursorul in zona unde doriti sa apara indexul final
7. Din meniul Insert alegeti Reference + Index and Tables apoi secţiunea Index.
8. Puteti alege unul din formatele prestabilite in zona Formats.

Pentru a aduce la zi un index sau un cuprins, pozitionati cursorul in zona indexului sau cuprinsului şi
apasati F9.

13.3 Creearea bibliografiei

Pentru a crea o bibliografie, întâi trebuie
marcate citatele în document. După ce toate
citatele sunt marcate, Word-ul le cauă, le
organizează în categorii, introduce numărul
paginii unde apar şi afişează bibliografia.
Marcarea citatelor
Atunci cand marcam citatele, intai trebuie sa
specificam citatul lung utilizat in document
(de exemplu: nume autor, carte, editura, an
apariţie, numărul paginilor utilizate), apoi
Word va căuta prin document şi va marca fiecare apariţie a acestui citat, inclusiv versiunea sa
scurtă. Pentru acesta, procedaţi astfel:
1. Selectaţi primul citat lung al documentului; Apasaţi ALT+SHIFT+I;
In cutia Selected text editati citatul lung asa cum doriti sa apară in bibliografie;
2. In cutia Category alegeti categoria in care se incadreaza citatul
 INFORMATICĂ APLICATĂ
3. In cutia Short citation editati textul astfel încât să se potrivească cu citatul scurt după care
doriţi să caute Word prin document
4. Pentru a marca un singur citat, apăsaţi Mark. Pentru a marca toate citatele lungi şi scurte care
se potrivesc cu cele listate în cutia Mark Citation, apăsaţi Mark All.
5. Pentru a găsi următorul citat in document, apăsaţi Next Citation.
Dacă mai tarziu adaugaţi alte citate documentului, puteţi marca citatele suplimentare selectând citatul
original lung, apăsând ALT+SHIFT+I, apoi apăsând Mark All.
Crearea listei bibliografice
1. Marcaţi citatele in document (vezi secţiunea anterioară);
2. Poziţionaţi cursorul în punctul în care trebuie să apară lista bibliografică;
3. Din meniul Insert alegeţi Referene - Index and Tables şi apoi secţiunea Table of
Authorities;
4. In cutia Category alegeti categoria de note care trebuie incluse în lista bibliografică. Pentru a
include toate categoriile, apasati All.

13.4 Crearea unui cuprins al desenelor

In cazul in care documentul conţine multe desene, grafice sau ecuaţii, poate fi util un cuprins al
acestora. Pentru a-l crea, figurile trebuie intâi etichetate folosind comanda Caption din meniul Insert.
La crearea unei liste a figurilor, Word cauta etichetele, le sortează după număr, le adaugă numarul
paginii pe care apar şi apoi listează cuprinsul.
Pentru a crea un cuprins al figurilor:
1. Etichetaţi figurile din document folosind comanda Caption din meniul Insert.
2. Pozitionaţi cursorul în punctul unde doriţi să inseraţi lista figurilor.
3. Din meniul Insert alegeti Index and Tables şi apoi sectiunea Table of Figures.
4. In zona Caption label, alegeti tipul de eticheta ce doriti sa apara in cuprins (ecuaţie, figură, tabel).

14. Spell Checker

Pentru a corecta un document mai intai trebuie sa alegem limba in care sa-l corectam. Se
poate intampla ca limba curenta de corectat sa fie alta decat cea in care a fost documentul. Pentru a
alege limba corecta, din meniul Tools se alege comanda Language – Set Language. Din fereastra
aparuta se defileaza pana la gasirea limbii dorite apoi se selecteaza si se apasa butonul
Default…Apasarea acestui buton determină setarea limbii selectate ca limbă implicită.

14.1 Verificarea de erori la finalul scrierii documentului

1. Din meniul Tools alegeti Options apoi sectiunea Spelling & Grammar.
2. Activati check-box-urile Check grammar with spelling and Show readability statistics
3. Apasati Ok.
4. Apasati butonul Spelling de pe bara standard.
5. Cand Word gaseste o posibila eroare afiseaza fereastra de dialog Spelling and Grammar cu
ajutorul careia puteti modifica greseala.
• Apasarea butonului Ignore provoaca ignorarea cuvantului presupus gresit si trecerea
la urmatorul doar la acea parcurgere a documentului
• Apasarea butonului Ignore All provoaca ignorarea cuvantului la toate parcurgerile
ulterioare ale documentului.
• Butonul Add adage cuvantul la dictionarul din care se face corectarea, in cazul in care
cuvantul e corect dar calculatorul nu-l cunoaste (nu e cuprins in dictionar).
• Butonul Change schimba cuvantul cu unul din cele propuse in lista iar Change All
provoaca schimbarea tuturor aparitiilor acelui cuvant.

14.2 Verificarea automata pe masura scrierii

1. Din meniul Tools alegeti Options apoi sectiunea Spelling & Grammar.
2. Activam check-box-urile Check spelling as you type si Check grammar as you type.
3. Dezactivati check-box-urile Hide spelling errors in this document si Hide grammatical errors
in this document.
4. Apasati OK. Liniile roşii ondulate sunt utilizate pentru a indica posibilele greşeli ortografice, iar
linii verzi ondulate indică posibilele greşeli gramaticale.
5. Pentru a corecta o greşeală, faceţi clic-dreapta pe cuvântul subliniat cu linie ondulată iar din
meniul deschis selectati corecţia dorită.
Note:
• pentru a gasi rapid urmatoarea greseala, faceti dublu-clic pe iconita Spelling and Grammar
Status din bara de stare.
• daca liniile ondulate va deranjeaza, le puteti ascunde temporar pana cand sunteti gata sa le
corectati. Din sectiunea Spelling and Grammar selectati check-box-urile Hide spelling errors
in this document si Hide grammatical errors in this document.

15. Lucrul cu macro-uri

Un macro este o comanda creata de dumneavoastra, care realizează o serie de comenzi Word şi
instructiuni pe care le grupaţi împreună pentru a efectua o sarcina automat.
Cateva utilizari tipice ale macrourilor sunt: pentru accelerarea editarii si formatarii de rutina, pentru a
combina comenzi multiple, pentru a automatiza o serie de instrucţiuni.
Pentru a crea un macro se foloseste Macro Recorder-ul. Un macro creat se poate atasa unui meniu,
unei combinatii de taste sau unui buton de pe o bara de lucru.
Planificati-va cu atentie pasii când creati un macro. Greselile si corecturile vor fi si ele inregistrate.
Pentru crearea unui macro nu se poate folosi mouse-ul, comenzile efectuate cu el nu sunt inregistrate.
15.1 Crearea unui macro
1. Din meniul Tools alegeti Macro apoi faceti clic pe Record New Macro.
2. In cutia Macro name, dati un nume pentru macro.
3. In cutia Store macro in alegeti documentul in care vreti sa fie activ macro-ul. In mod implicit
este selectat All Documents – adica macro-ul va fi activ pentru toate documentele.
4. In cutia Description, dati o descriere a macroului.
5. Pentru a atasa un macro unei bare de lucru sau unui meniu, apasati Toolbars. In cutia
Commands, faceti clic pe macro-ul ce-l inregistrati si trageti-l spre bara sau meniul dorit. Apasati
Close pentru a incepe sa inregistrati macro-ul. Daca nu doriti sa-l atasati unui meniu, doar faceti
clic pe OK.
6. Efectuati actiunile ce doriti sa fie inregistrate in
macro.
7. Pentru a opri inregistrarea, apasati butonul Stop
Recording.
15.2 Rularea unui macro
1. Din meniul Tools, alegeti Macro apoi faceti clic pe
Macros…
2. In cutia Macro name alegeti macro-ul ce doriti sa-l
rulati
3. Apasati Run
4. Puteti rula direct macro-ul daca are atasata o
combinatie de taste sau un buton.
15.3 Stergerea unui macro
1. Din meniul Tools, alegeti Macro apoi faceti clic pe Macros…
2. In cutia Macro name alegeti macro-ul ce doriti sa-l stergeti şi apasati Delete.
 INFORMATICĂ APLICATĂ
16. Obiecte legate sau împăturite
Intr-un document Word se poate introduce un obiect care nu a fost creat in Word. Numim
document-sursa documentul in care a fost creat obiectul ce dorim sa-l introducem si care a fost creat
de regula in alt program decat Word, si numim document-destinatie documentul Word in care
introducem obiectul creat in documentul sursa.
Exista doua moduri in care obiectul poate fi adus in documentul sursa: ca obiect legat (linked)
sau impaturit (embedded). Un obiect legat mentine o legatura intre documentul sursa si documentul
destinatie. Daca se modifica obiectul cu ajutorul programului in care a fost creat, ele este automat
“adus la zi” si in documentul Word in care a fost introdus. In cazul unui obiect impaturit, acesta
devine parte integranta din documentul destinatie in care a fost introdus si nu reflecta aici eventualele
schimbari produse in documentul sursa. Pentru a-l modifica se face dublu clic pe obiect si se deschide
programul in care a fost creat, unde se poate modifica.
Diferenta principala intre obiecte legate respectiv impaturite este in privinta locului unde este
stocata informatia si cum este adusa la zi obiectul dupa ce a fost inserat in documentul destinatie.
Cu un obiect legat, informatia este adusa la zi doar daca se modifica documentul sursa.
Informatia legata este stocata in documentul sursa. In documentul destinatie se stocheaza doar locatia
documentului sursa si afiseaza o reprezentare a acestuia. Utilizati obiecte legate daca documentul
sursa este de mare dimensiune.
Cu un obiect impaturit fisierul destinatie nu se modifica daca modificam sursa. Obiectele
impaturite devin parte din documentul destinatie.

16.1 Crearea unui obiect legat sau impaturit din un fisier existent.
1. Pozitionati cursorul in documentul destinatie in locul unde doriti sa apara obiectul legat sau
impaturit.
2. Din meniul Insert alegeti Object si sectiunea Create from File.
3. In cutia File name introduceti numele fisierului-sursa de unde doriti sa creati obiectul legat sau
impaturit, sau apasati butonul Browse pentru a-l selecta dintr-o lista.
4. Pentru a crea un obiect legat, selectati check-box-ul Link to file. Un obiect este impaturit daca nu
se selecteaza aceasta optiune
5. Pentru a impiedica obiectul sa fie afisat ca un desen ce poate fi pozitionat inaintea sau in spatele
altor obiecte, decuplati optiunea Float over text.
6. Pentru a afisa obiectul ca un icon selectati optiunea Display as icon.

16.2 Partajarea documentelor create in Word 97, Word 95 si Word 6.0

Microsoft Word 2006 are un format de fisier diferit fata de versiunile anterioare. Daca lucrati
intr-un mediu eterogen in care exista calculatoare ce folosesc toate aceste versiuni de editoare, este
posibil sa schimbati documentele intre ele.
In Word 97 puteti deschide documente create direct in Word 95, 97, Word 6.0, etc. Regula
este ca intotdeauna versiune mai noua este compatibila cu cea veche, dar nu si invers, adica din Word
95 sau Word 6.0 de exemplu nu puteti deschide un document creat in Word 97.
Pentru a face posibil schimbul de documente intre utilizatori ce folosesc versiuni diferite se
procedeaza in doi pasi:
1. Salvarea unui document Word dintr-o versiune superioară intr-un format mai vechi (de exemplu
în format Word 95 sau Word 6.0), din meniul File, alegeti Save as apoi, în zona Save as type
alegeti Word 6.0/95, etc.
2. Deschiderea unui document Word dintr-o versiune superioară dintr-un format mai vechi (Word
95 sau Word 6.0) se face astfel: din meniul File al programului Word 95 sau Word 6.0 alegeti
Open, apoi selectati documentul Word ce a fost convertit la pasul 1 si apasati pe butonul Open.
 LABORATOR 1
Crearea unui CV

1. În meniul Fișier, faceți clic pe Nou.

2. În panoul de activitate (panou de activitate: O fereastră în interiorul unui program Office care
furnizează comenzile utilizate în mod obişnuit. Amplasarea şi mărimea redusă a ferestrei permit
utilizarea acestor comenzi în acelaşi timp în care ce se lucrează la fişiere.) Document nou, sub
Șabloane, faceți clic pe Pe computerul meu.
3. Faceți clic pe fila Alte documente.
4. Faceți dublu clic pe Expert prezentare personală.

Dacă nu vedeți acest expert (expert: O caracteristică prin care se pun întrebări şi apoi se creează un
element, cum ar fi o machetă sau pagină Web, corespunzător cu răspunsurile primite.) în caseta de
dialog Șabloane, poate fi necesară instalarea sa.

Urmați pașii din expert.

Cerinţă:
Redactaţi-vă un CV, folosind „Expertul prezentare personală”,care să conţină următoarele:

Date personale

Obiectiv

Instruire

Distincţii primite

Domenii de interes şi
activităţi

Limbi

Experienţă de lucru

Experienţă ca voluntar

Pasiuni

Referinţe
 INFORMATICĂ APLICATĂ

LABORATOR 2

1. Aplicaţie Microsoft Office Word:

A. Să se traseze tabelele nr. 1, 2 şi 3

Tabel nr. 1
P f v s G I Ra 0
Factori
[daN/cm2] [Hz] [m/min] [mm/rot] (FEPA) [mm] [µm]
Nivele 2 4 4 2 2 2 2
3 36 5.49 0.1 800 10 0.3
5 40 13.47 0.25 1000 16 0.5
Valori
43 27.48 0.3 1200 20 0.7
46 34.63 0.35 1350 28 0.9
Grupa 4 4 5 5 3 2 3

Tabel nr. 2
Aliajul Compoziţia t[°C] ρ[kg/m3] λ[W/(m·°C)]
Aliaje de bismut cu antimoniu 50%Bi, 50% Sb 0 - 8.33
100 - 9.37
30%Bi, 70% Sb 0 - 9.65
100 - 11.66
Aliaje de cupru 70%Cu, 30% Mn 20 =7800 12.8
90%Cu, 10% Ni 20 =8800 58.2
100 75.6
80%Cu, 20% Ni 20 =8800 33.7
100 40.7
40%Cu, 60% Ni 20 =8400 22.0
100 25.6

Tabel nr. 3
Nr. Denumirea
Simbol Relaţia de definire Semnificaţia fizică
crt. criteriului
α ⋅δ Rezistenţa termică
1. Biot Bi internă / rezistenţă
λ termică la suprafaţă
λ ⋅τ α ⋅τ Transferul de
2. Fourier Fo = căldură în regim
cp ⋅ p ⋅l 2
l2
tranzitoriu
Forţele de
l 3 ⋅ g ⋅ β ⋅ ∆T
3. Grashoff Gr perturbaţie / forţele
ν2 de văscozitate
 LABORATOR 3

1. Să se editeze următoarele expresii matematice folosind Editorul de ecuaţii:

x2 − a 2 − x2 − b2 = a 2 − b2 1 + 2x − x2 + 1 − 2x − x2 = 4 − 2x

1 1
x1 x2 x n
⎛ n 2 ⎞2 ⎛ n 2 ⎞2
=
x2 x3
= ... = n −1
xn
∑
i =1
a b
i i ≤ ⎜ ∑ ai ⎟ ⎜ ∑ bi ⎟
⎝ i =1 ⎠ ⎝ i =1 ⎠

2
lim
n→
1 n 2
(
∑ k − nk + n2
n 2 k =1
); ⎛ 2⎞
∫ ln⎜⎝1 + x ⎟⎠ ;
1

1 2 3 4 5 6
7 8 9 10 11 12
;
13 14 15 16 17 18
19 20 21 22 23 24

2. Să se realizeze următoarea organigramă:

Compartiment operaţional Compartiment marketing

Creaţie Zona 1

Croit Zona 2

Confecţionat

Finisat
 INFORMATICĂ APLICATĂ

LABORATOR 4
Lucrul cu documente lungi în Microsoft Word

1. Folosiţi un motor de căutare (de exemplu www.google.com) pentru a căuta informaţie în vederea
realizării unui referat
Exemple de referate:
1. Egiptul Antic 2. Frumuseţe şi sănătate 3. Alimentaţia sănătoasă
3. Turismul în Bucovina 4. Turismul în Delta Dunării 5. Turismul în Europa
6. Uniunea Europeană 7. Moda zilelor noastre 8. Fauna României
9. Flora din Delta Dunării 10. Peşti exotici 11. Mănăstirea Putna
12. Istoria aviaţiei 13. Judeţul Suceava 14. Ecologie
15. Protecţia mediului 16. Efectele poluării. 17. Alimente tradiţionale

2. În folder-ul corespunzător grupei creaţi un fişier Word cu numele Laborator 4, în care să salvaţi
informaţia găsită pe internet. Salvaţi cel puţi 10 pagini de text şi imagini.

3. Setaţi pagina: Margini: 2, 2, 2, 2, Paper size A4, Layout: Different odd and event (pentru setare
diferită a capului şi subsolului de pagină pe pagini impare - odd şi pare - even). Selectaţi textul Arial,
mărime 12.

4. Numerotaţi paginile folosind Insert - Page numbers.

5. Din View - Header and footer introduceţi în capul de pagină (header) titlul referatului, aliniat la
stănga pe paginile impare şi numele vostru pe paginile pare, iar la piciorul de pagină puneţi data.

6. Creaţi la titlu un Hyperlink către adresa site-ului din care ati luat informatia (folosind Insert -
Hyperlink)

7. Definiţi un cuvânt semnificativ din text la subsolul paginii folosind Insert - References - Footnote.

8. Împărţiţi referatul pe 3 capitole (Capitol I, Capitol II şi Capitol III) şi fiecare capitol în două
subcapitole (Subcapitol I.1, Subcapitol I.2, Subcapitol II.1, Subcapitol II.2, Subcapitol III.1,
Subcapitol III.2). Setaţi titlul cu stilul Heading 1, capitolele cu stilul Heading 2 şi subcapitolele cu
Heading 3.
Puneţi cursorul la sfârşitul referatului şi creaţi cuprinsul, utilizănd Insert - References - Index and
tables - Table of content.

9. Completaţi în final bibliografia, care să conţină site-urile din care aţi extras informaţia, cu
Hyperlink-uri către aceste site-uri.

10. La final, adăugaţi Laboratorul anterior folosind Insert - File.

 LUCRUL ÎN MEDIUL EXCEL
Componentele ferestrei Excel

Atunci când se lansează în execuţie programul Excel, pe ecran apare o fereastră care conţine
un registru de calcul nou. Registrul (Workbook) este principalul document folosit în Excel pentru
stocarea şi prelucrarea datelor. Un registru este format din foi de calcul individuale, fiecare din
acestea putând conţine date. În configuraţia prestabilită, fiecare registru de calcul creat conţine 3 foi
de calcul (Sheet1, Sheet2, Sheet3), dar ulterior se pot adăuga mai multe foi (până la 255).
Foile de calcul pot conţine diverse tipuri de informaţii. În mod obişnuit foile dintr-un registru
de calcul conţin informaţii legate între ele. De exemplu, la un buget, fiecare foaie poate conţine
bugetul pentru un anumit departament din cadrul companiei.
Fereastra Excel are numeroase elemente comune cu ferestrele Windows:
1. o bară de meniuri - de unde se pot selecta comenzi;
2. o bară de stare – care indică starea activităţii curente;
3. bare de instrumente – care conţin butoane şi liste derulante prin care se obţine acces
la comenzile utilizate rapid.

În partea de jos a registrului există o bară de derulare a foilor de calcul. În această bară sunt
afişate numele foilor de calcul. Dacă această bară nu apare, din meniul Tools se selectează comanda
Options. În caseta de dialog Options se selectează butonul View şi se marchează caseta Sheet Tools).
La un registru nou, foaia de calcul curentă este Sheet1. Se poate trece la o altă foaie făcând clic pe
numele ei. De exemplu pentru a trece pe foaia Sheet 2 se face clic pe deasupra numelui ei. Într-o
foaie de calcul informaţiile sunt prezentate în cadrul unei interfeţe grafice formate din linii şi coloane.
Coloanele au ataşate litere, iar liniile sunt numerotate cu cifre. O foaie de calcul conţine 256 coloane
şi 65536 de linii. Coloanele au etichetele dispuse în partea superioară a ferestrei documentului şi sunt
notate cu litere (A, B, ..., Z), apoi combinaţii de două litere (AA, AB până la IV). Liniile sunt
numerotate de la 1 la 65536 în partea stângă a ferestrei documentului.
 INFORMATICĂ APLICATĂ

La intersecţia dintre o coloană şi o linie se găseşte o celulă. Celula este unitatea fundamentală
pentru stocarea datelor. Ea poate fi referită folosind litera coloanei şi cifra liniei la intersecţia cărora
se află (de exemplu A5, B7). Într-o celulă se pot introduce mai multe tipuri de informaţii:
• Texte - capete de tabel, etichete, note, texte explicative;
• Valori – numere, date calendaristice şi ore, valori logice;
• Formule – formule de calcul cu ajutorul cărora este calculată o nouă valoare în funcţie de
informaţiile din alte celule.
Celula activă este celula care este marcată. Informaţiile tastate apar în celula activă. Pentru a
introduce date în altă celulă, mai întâi se activează celula respectivă. După introducerea datelor se
iese din celulă cu <Enter>, altfel există posibilitatea ca următoarele comenzi să nu poată fi aplicate.

Utilizarea barelor de instrumente

În Excel există mai multe bare de instrumente. Este bine să fie vizualizate doar barele care
conţin comenzi ce trebuie folosite. Există mai multe bare de instrumente predefinite care pot fi afişate
selectând din meniul View comanda Toolbars.
Afişarea/ascunderea barelor de instrumente: pentru a avea acces la alte comenzi sau pentru a mări
spaţiul de lucru, barele de instrumente pot fi afişate sau ascunse.
Paşii care trebuiesc efectuaţi pentru afişarea/ascunderea barelor de instrumente sunt:
1. Se aplică comanda View, Toolbars, Customize.
2. Pe ecran este afişată caseta de dialog Customize care este alcătuită din trei secţiuni: Toolbars,
Commands şi Options. Aceste secţiuni sunt activate la apăsarea butoanelor corespunzătoare din
partea superioară a ferestrei. Se selectează butonul
Toolbars.
În lista Toolbars sunt afişate numele tuturor
barelor de instrumente din Excel. Vor fi
afişate numai barele de instrumente care sunt marcate.
Marcarea/demarcarea se face aplicând un clic în dreptul
casetei din dreptul numelui barei. Se aplică un clic pe
butonul Close.
Componenţa unei bare de instrumente se poate
modifica. Există situaţii în care la o bară de instrumente
trebuie adăugat un buton nou sau trebuie şters un buton.
Aceste modificări se pot face în secţiunea Commands a
casetei Customize. Această secţiune conţine:
- lista Categories. În această listă apar toate titlurile de
meniuri verticale.
- lista Commands. La selectarea unui meniu din lista
Categories, în lista Commands apar toate comenzile care pot fi aplicate din meniul respectiv.

Pentru a adăuga un buton nou pe o bară de instrumente:

1. Se aplică comanda View, Toolbars, Customize
2. Se activează secţiunea Commands, prin selectarea butonului Commands
3. Se selectează din lista Categories comanda asociată butonului
4. Ţinând butonul stânga al mouse-ului apăsat, se trage mouse-ul în poziţia în care trebuie inserat
butonul.
5. Se eliberează butonul mouse-ului şi se selectează butonul Close

Pentru a şterge un buton de pe o bară de instrumente:

1. Se aplică comanda View, Toolbars, Customize
2. Se activează secţiunea Commands, prin selectarea butonului Commands
3. Se aplică un clic pe butonul care trebuie şters dintr-o bară de instrumente
4. Ţinând butonul stâng al mouse-ului apăsat, se trage de mouse în interiorul casetei Customize
5. Se eliberează butonul mouse-ului şi se selectează butonul Close

Introducerea şi editarea datelor

Pe măsură ce datele sunt introduse de la tastatură, ele apar în celula activă, dar şi într-o zonă
de deasupra foii de calcul, numită bară de formule. Dacă bara de formule nu este afişată, din meniul
View se selectează comanda Formula Bar. Introducerea datelor se termină fie apăsând tasta <Enter>,
fie activănd o altă celulă (cu mouse-ul, cu săgeţi, cu <Tab> etc.).
Introducerea textelor: datele de tip text includ caractere alfabetice, numere şi simboluri.
Pentru a introduce text într-o celulă se selectează celula, se scrie textul şi apoi se validează prin
apăsarea tastei <Enter>. Într-o celulă se pot introduce cel mult 255 caractere. Textul introdus este
aliniat în celulă la stânga.
Dacă textul este prea lung şi nu încape în celula activă, partea în exces va fi afişată în celula
adiacentă dreaptă, dacă aceasta este liberă; dacă nu este liberă, va fi afişat doar textul care încape în
celula activă. Pentru a putea afişa textul în întregime trebuie mărită dimensiunea coloanei active.
Pentru a modifica dimensiunea unei coloane se poziţionează cursorul mouse-ului pe marginea
din dreapta a etichetei coloanei. Se trage de acest cursor şi se eliberează butonul mouse-ului când se
ajunge la dimensiunea dorită. O altă metodă este aplicarea unui dublu clic când apare acest cursor; în
acest mod coloana va avea dimensiunea textului de lungime maximă din coloană. Pentru introducerea
unei fracţii, trebuie scris numărul întreg, urmat de un spaţiu şi fracţia respectivă. Dacă trebuie
introdusă numai partea fracţionară, se scrie zero, spaţiu şi fracţia. Astfel, Excel poate interpreta datele
introduse ca fiind în format dată. Într-o celulă numerele sunt aliniate la dreapta.
Selectarea celulelor cu mouse-ul: pentru a selecta un domeniu de celule alăturate, se vor
efectua următorii paşi:
1. Se aplică un clic pe celula din colţul din stânga-sus al domeniului.
2. Ţinând butonul stâng al mouse-ului apăsat, se trage de mouse spre colţul din dreapta-jos al
domeniului. Celulele selectate apar în video-invers. Excepţie face prima celulă selectată.
3. Se eliberează butonul mouse-ului.
Pentru a selecta celule care nu sunt alăturate se ţine apăsată tasta Ctrl în timp ce se aplică un
clic de mouse pe celulele individuale.
Pentru a selecta un rând întreg sau o coloană de celule se aplică un clic pe eticheta de rand sau
de coloană.
Copierea datelor: prin copiere, datele originale rămân la locul lor, copia lor fiind plasată în
locul indicat de utilizator. Pentru a realiza operaţia de copiere, se vor efectua următorii paşi:
1. Se selectează celula sau domeniul de celule care trebuie copiate.
2. Se aplică comanda Edit, Copy.
3. Se selectează prima celulă din zona unde se va plasa copia.
 INFORMATICĂ APLICATĂ
4. Se aplică comanda Edit, Paste.
Pentru a copia date în celule alăturate, se poate utiliza şi o altă metodă, mai rapidă:
1. Se selectează celula care trebuie copiată.
2. Se poziţionează cursorul mouse-ului în colţul din dreapta-jos al celulei.
3. Când cursorul mouse-ului ia forma unei cruci subţiri, se apasă butonul stâng al mouseului
şi se trage de mouse peste celulele în care se vor copia datele.
Mutarea datelor: prin mutare datele sunt luate din poziţia iniţială şi sunt plasate în noua
locaţie.
Pentru a realiza operaţia de mutare, se vor efectua următorii paşi:
1. Se selectează celula sau domeniul de celule care trebuie mutate.
2. Se aplică comanda Edit, Cut.
3. Se selectează prima celulă din zona unde se va plasa copia.
4. Se aplică comanda Edit, Paste.
O altă metodă, mai rapidă, este următoarea:
1. Se selectează celula care trebuie mutată.
2. Se poziţionează cursorul mouse-ului pe conturul celulei.
3. Când cursorul mouse-ului ia forma unei săgeţi, se apasă butonul stâng al mouse-ului şi se
trage de mouse în noua poziţie a datelor.

Formatarea foilor de calcul

Operaţia de formatare a valorilor din foaia de calcul implică modul de prezentare a valorilor
din foaia de lucru. Excel permite stabilirea formatării valorilor prin alegerea formatului fie din
formate predefinite, fie prin formate definite de utilizator, prin alegerea formei caracterelor care o
reprezintă, a mărimii şi atributelor acestoraş a modului de aliniere şi orientare a caracterelor în celulă,
culoarea caracterelor şi a fondului, modelul afişat ca fond,etc. La sfârşit, putem adăuga celulei un
chenar de forma, grosimea şi culoarea dorită. Programul
Excel ne permite să grupăm o serie de atribute de
formatare într-un stil, identificabil printr-un nume apoi,
putem să aplicăm stilul definit celulelor de interes.
Aspectul informaţiilor din celulele unei foi de
calcul poate fi modificat prin utilizarea comenzii Format,
Cells. La lansarea acestei comenzi pe ecran apare caseta
de dialog Format Cells
Conţinutul casetei variază în funcţie de butonul selectat în
partea superioară a ferestrei. Opţiunile posibile sunt:
Number – pentru modificarea formatului numerelor
Alignment – pentru modificarea tipului de aliniere din
celulă
Font – pentru modificarea fonturilor
Borders – pentru adăugarea de chenare în jurul
celulelor
Patterns – pentru stabilirea culorii de fond în celulă
Protection – pentru protejarea informaţiilor din celulă
După ce se stabileşte formatul numeric adecvat, se
efectuează paşii următori:
1. Se selectează celula sau domeniul de celule ce
conţine valorile care trebuie formatate.
2. Se aplică comanda Format, Cells. Pe ecran va fi
afişată caseta de dialog Format Cells
3. Se aplică un clic pe butonul Number.
 4. Din lista Category, se selectează formatul numerelor care va fi folosit.
5. În partea dreaptă a casetei se efectuează modificările dorite pe formatul selectat. De exemplu se
poate stabili numărul de zecimale cu care va fi afişat numărul.
La introducerea datelor într-o foaie de calcul din Excel, acestea sunt aliniate în mod automat:
textul este aliniat la stânga, iar numerele la dreapta. Atât textul cât şi numerele sunt plasate iniţial la
baza celulelor. În Excel se poate modifica alinierea datelor din celule atât pe verticală cât şi pe
orizontală. Modul de aliniere a informaţiilor se poate modifica din secţiunea Alignment a casetei de
dialog Format Cell. Pentru a schimba modul de aliniere a informaţiilor, trebuie efectuaţi următorii
paşi:
1. Se selectează celula sau domeniul de celule care conţine datele care trebuie aliniate
2. Se aplică comanda Format, Cells. Pe ecran va apărea caseta de dialog Format Cells.
3. Se aplică un clic pe butonul Alignment. Pe ecran vor apărea opţiunile pentru aliniere

Elementele acestei casete sunt:

• Secţiunea Text alignment care conţine:
1. caseta Horizontal - în care se specifică modul de aliniere pe orizontală. Opţiunile cele mai folosite
sunt: General, Left, C  enter, R
 ight, Center Across Selection – centrare într-un domeniu de celule.
2. caseta Vertical - în care se specifică modul de aliniere pe verticală în celulă. Opţiunile cele mai
folosite sunt Top, B
 ottom, C
 enter;
• Secţiunea Orientation. În această secţiune se specifică unghiul sub care va fi afişat textul în
celulă.
• Secţiunea Text control. Această secţiune conţine trei opţiuni:
1. W rap Text. În mod normal Excel afişează textul dintr-o celulă pe un singur rând. Cu opţiunea
Wrap Text, textul dintr-o celulă poate fi afişat pe mai multe rânduri, fără a modifica lăţimea celulei.
2.Shrink to Fit. Aceată opţiune adaptează fontul textului la lăţimea celulei curente. Dacă se modifică
lăţimea celulei, mărimea fontului creşte sau se micşorează în mod corespunzător.
3. Merge Cells. Cu aceată opţiune se unesc mai multe celule.

Adaugarea de chenare la celule

În mod normal liniile de reţea din jurul celulelor

nu sunt tipărite. Excel oferă facilitatea de a adăuga
chenare celulelor selectate sau unui întreg domeniu de
celule. Chenarul poate apărea pe cele patru laturi ale
celulei sau numai pe laturile specificate. Pentru a
adăuga chenare la o celulă sau unui domeniu de celule,
trebuie efectuaţi următorii paşi :
1. Se selectează celula (celulele) în jurul căreia (cărora)
se va trasa chenarul.
2. Se aplică comanda Format, Cells. Pe ecran va
apărea caseta de dialog Format Cells din care se
selectează butonul Borders.
Elementele din această secţiune sunt:
1. lista Line. Din această listă se selectează tipul liniilor
cu care va fi trasat chenarul.
2. lista Color. Din această listă se selectează culoarea
liniilor cu care va fi trasat chenarul.
3. zona Presets. În această zonă există trei butoane:
• None. Dacă în jurul unei celule sau a unui domeniu există un chenar, acesta este anulat cu
opţiunea None.
• Outline. În cazul în care a fost selectat un domeniu de celule, liniile de reţea vor fi trasate
doar în jurul zonei selectate. Nu sunt trasate liniile din interiorul domeniului.
 INFORMATICĂ APLICATĂ
• Inside. Acest buton este activ doar dacă este selectat un domeniu de celule.
Efectul obţinut este trasarea liniilor de reţea în interiorul zonei selectate.
4. zona Border. În această zonă există mai multe butoane, cu ajutorul cărora se poate modifica
aspectul chenarului. Simbolul fiecărui buton sugerează linia din chenar asupra căreia se vor efectua
modificări. Dacă butonul este apăsat linia va fi trasată, dacă nu este apăsat linia nu va fi trasată.
Pentru a modificarea culorii sau a tipului de linie se selectează din listele Style şi Color aceste
atribute, după care se foloseşte butonul corespunzător din zona Border.
La sfârşitul selecţiei se aplică un clic pe butonul OK sau se apasă tasta Enter.

Copierea înregistrărilor

Putem copia o înregistrare sau un grup de înregistrări în cadrul aceleiaşi foi de calcul sau în
foi diferite. Operaţiile de copiere implică folosirea a două butoane: Copy (Copiază) şi Paste (Lipeşte).
Putem executa clic pe aceste butoane din bara cu instrumente Standard sau să alegem
comenzile echivalente din meniul Edit.
Parcurgeţi următorii paşi:
1. Selectaţi celula sau domeniul de celule pe care doriţi să-l copiaţi.
2. Alegeţi comanda Copy din meniul Edit. Programul Excel va memora conţinutul selecta în
memoria temporară (Clipboard).
3. Selectaţi celula, unde doriţi să efectuaţi copierea.
4. Alegeţi comanda Paste din meniul Edit. Programul va muta conţinutul memorat în
memoria temporală în celule respective. Nu este neapărată nevoie să selectaţi tot domeniul
unde doriţi să lipiţi conţinutul, ci doar o celulă de bază.
În cazul în care dorim să folosim meniurile contextuale, procedaţi astfel:
1. Selectaţi celula sau domeniul de celule pe care doriţi să-l copiaţi.
2. Executaţi un clic - dreapta pentru a afişa meniul contextual şi selectaţi comanda Copy.
3. Selectaţi celula, unde doriţi să efectuaţi copierea.
4. Executaţi un clic - dreapta pentru a afişa meniul contextual şi selectaţi comanda Paste.
Programul va muta conţinutul memorat în memoria temporală în celule respective.
Dacă aţi efectuat o greşeală, programul Excel pune la dispoziţie comanda Undo (Anulează)
care permite să reveniţi la situaţia anterioară copierii.

Mutarea înregistrărilor

De nenumărate ori suntem nevoiţi să reorganizăm registrele de lucru, foile din ele sau datele
conţinute în acestea. Operaţia cea mai frecventă este mutarea datelor dintr-o celulă în alta. A muta
datele dintr-o celulă sau domeniu de celule înseamnă a le plasa într-o altă poziţie, în acelaşi fişier sau
într-altul. La sfârşitul mutării datelor, celule sursă vor fi şterse. O metodă de mutare a înregistrărilor
este următoarea:
1. Selectaţi celula /domeniul sursă.
2. Poziţionaţi indicatorul mouse-ului pe chenarul selecţiei.
3. Trageţi (antrenaţi) chenarul până la noua poziţie. Dacă celulele destinaţie conţin date,
acestea vor fi înlocuite cu datele sursă.
În caz special de mutare prin antrenare este acela în care dorim să plasăm datele între alte date
existente. Această manevră o numim inserare. Pentru inserarea conţinutului unei selecţii prin
antrenare şi depunere:
1. Selectaţi celula /domeniul sursă.
2. Poziţionaţi indicatorul mouse-lui pe chenarul selecţiei.
3. Apăsaţi şi ţineţi apăsată tasta SHIFT.
4. Antrenaţi selecţia până la noua poziţie.
 5. Eliberaţi butonul mouse-ului şi apoi tasta. În acest fel, putem introduce conţinutul unei
selecţii între celulele deja existente.
Pentru mutarea conţinutului celulelor cu comenzile Cut şi Paste.
1. Selectaţi celula/celulele pe care dorim să le mutăm.
2. Excutaţi comanda Cut, din meniul edit sau din meniul contextual. Domeniul sursă va fi
înconjurat cu un chnar punctat, iar conţinutul va fi transferat în Clipboard.
3. Selectaţi celula din colţul stânga sus al domeniului destinaţie sau întregul domeniu
destinaţie.
4. Executaţi comanda Paste, din meniul Edit sau din meniul contextual.
Această ultimă procedură este recomandabilă dacă mutarea se face la mare distanţa, în altă foaie din
alt registru, în timp ce prima metodă este aplicabilă în cazul deplasării pe distanţe mici în acelaşi
document.

Combinarea domeniului sursă cu domeniul destinaţie

O altă facilitate oferită de Excel este posibilitatea de a combina conţinutul domeniului sursă
cu conţinutul domeniului destinaţie, prin folosirea comenzii Paste Special.
Pentru combinarea domeniului sursă cu domeniul destinaţie:
1. Selectaţi domeniul sursă.
2. Copiaţi domeniul sursă cu comanda Copy, din meniul Edit sau butonul cu acelaşi nume din
bara de unelte Standard.
3. Selectaţi domeniul destinaţie.
4. Executaţi comanda Paste Special, din meniul Edit. În caseta pentru dialog Paste Special
putem să precizăm: ce elemente din domeniul sursă vor fi implicate în operaţie (în caseta de
grup Paste); în ce fel se va face combinarea cu conţinutul domeniului destinaţie (în caseta de
grup Operation); să se omită celulele goale din domeniul sursă (în caseta de control Skip
Blanks); să se efectueze combinarea domeniului sursă cu domeniul destinaţie prin
transpunerea rândurilor şi coloanelor (în caseta de control Transpose);
5. Acţionaţi butonul OK.

Inserarea unor celule, rânduri sau coloane

Dacă este necesară reorganizarea foii de lucru prin adăugarea unor celule, rânduri sau coloane,
vom folosi comenzile din meniul Insert. Acestea vor introduce, în poziţia indicată de dumneavoastră
din cadrul foii de lucru, numărul de coloane, de linii sau de celule solicitat. Elementele introduse nu
vor avea nici un conţinut (elemente vide). În momentul în care vom insera elementele noi, cele vechi
sunt deplasate pentru a le face loc.
Pentru inserarea unei celule:
1. Selectăm domeniul în care dorim să fie introduse celulele noi.
2. Executăm comanda Cells, din meniul Insert. În caseta de dialog Insert, precizăm
următoarele: în ce direcţie dorim să fie deplasate celulele care înconjoară domeniul
(dreapta - Shift Cells Right, în jos - Shift Cells Down). Dacă dorim să inserăm un rând
sau o coloană întreagă (butoanele de opţiune Entire Row sau Entire Column).
3. Acţionăm butonul OK.
Pentru inserarea unor rânduri sau coloane, procedaţi astfel:
1. Selectaţi numărul de coloane /rânduri pe care doriţi să le inseraţi sau ţinând apăsată
tasta CTRL selectaţi numărul necesar prin acţionarea antetului coloanei sau rândului
respectiv.
2. Executaţi comanda Rows sau Columns, din meniul Insert.
 INFORMATICĂ APLICATĂ
Eliminarea unor celule, rânduri sau coloane

Comanda Delete din meniul Edit ne permite să eliminăm celulele dorite, rândurile şi
coloanele care nu mai sunt necesare în structura foii de lucru. Spre deosebire de comanda Clear, care
şterge doar conţinutul acestora, la execuţia comenzii Delete celulele care înconjoară domeniul
eliminat sunt deplasate şi ocupă locul rămas vacant.
Pentru eliminarea unui domeniu de celule:
1. Selectaţi domeniul dorit.
2. Executaţi comanda Delete, din meniul Edit. În caseta de dialog Delete precizăm: în ce
direcţie dorim să fie deplasate celulele care înconjoară domeniul: spre stânga (butonul de
opţiune Shift Cells Left), în sus (butonul de opţiune Shift Cells Up); dacă dorim să
eliminăm un rând sau o coloană întreagă (butoanele de opţiune Entire Row şi Entire
Column).
3. Acţionaţi butonul OK.

Căutarea (find) şi înlocuirea (replace) în foile de lucru

În Excel este posibilă căutarea unor valori de tip numeric sau de tip text. Valorile de acest tip
pot fi căutate şi eventual înlocuite cu altele. Astfel de căutări ale valorilor se pot efectua în toate
tipurile de foi Excel. Dacă dorim putem efectua căutarea în mai multe foi sau chiar în întregul registru
de lucru. Pentru aceasta, selectăm foile de interes sau executăm comanda Select All Sheets, din
meniul contextual al etichetei foii.
Pentru căutarea şi înlocuirea
valorilor:
1. Selectaţi grupul de foi în care vom
efectua operaţia.
2. Executaţi comanda Replace, din
meniul Edit.
3. În caseta de dialog Replace,
introducem: datele căutate (în caseta
Find What); datele care vor substitui
vechiul conţinut (în caseta Replace
With); Metoda de căutare: pe rânduri sau coloane.
4. Acţionăm butonul Replace, pentru a înlocui doar prima apariţie a valorii căutate sau butonul
Replace All, pentru a înlocui toate apariţiile acesteia.
În cazul când doriţi doar să căutăm o anumită valoare, selectaţi comanda Find din meniul
Edit, care va deschide fereastra de dialog Find. În afară de căutarea şi /sau înlocuirea valorilor, Excel
permite să se caute şi să se selecteze celulele care au un anumit tip de conţinut: anumite valori,
formule, note sau care nu
au nici un conţinut. Pentru căutarea şi selectarea celulelor cu un anumit conţinut:
1. Selectăm grupul de foi în care vom face operţia.
2. Executăm comanda Go To, din meniul Edit.
3. În caseta de dialog Go To, acţionăm butonul Special.
4. În caseta de dialog Go To Special, selectăm opţiunile dorite în vederea realizării căutării.
5. Acţionăm butonul OK

Modificarea dimensiunii rândurilor şi coloanelor

Pentru a da posibilitatea vizualizării complete a valorilor din foaia de lucru sau pentru a aduce
formatul la o formă acceptabilă, putem să modificăm dimensiunile rândurilor şi a coloanelor. Practic,
această modificare implică lăţimea coloanelor şi/ sau înălţimea rândurilor.
Pentru a modifica dimensiunea coloanelor:
 1. Plasaţi indicatorul mouse-ului pe antetul de coloană şi anume pe linia de la dreapta antetului.
2. În momentul în care indicatorul mouse-ului a luat forma <-||->, antrenaţi linia de la dreapta
acesteia. Se poate observa animaţia la deplasarea marginii coloanei.
Pentru redimensionarea automată:
1. Selectaţi rândurile / coloanele pe care dorim să le redimensionăm.
2. Executaţi comanda Row, respectiv Column, din meniul Format.
3. În caseta pentru dialog Row Height, respectiv Column Width introducem valoarea numerică
pentru înălţimea rândului, respectiv lăţimea coloanei.
4. Acţionăm butonul OK.
Un caz tipic, în care avem nevoie să modificăm lăţimea unor coloane, este acela în care după
formatarea unor valori numerice, acestea nu mai pot fi afişate în spaţiul oferit de celule şi se afişează
o serie de caractere #. Rezolvarea este simplă, prin una din următoarele două metode: Acţionaţi dublu
cu mouse-ul marginea din dreapta a antetului coloanei, sau
1. Selectaţi respectivele coloane.
2. Executaţi subcomanda AutoFit a comenzii Column, din meniul Format.
Aceasta va ajusta, automat, lăţimea coloanei în aşa fel încât ea să poată cuprinde valoarea cu cea mai
mare lungime.

Efectuarea calculelor în Excel

O formulă Excel este un enunţ, compus din operatori şi operanzi, la fel ca în orice limbaj de
programare. Operatorii sunt simbolurile care precizează operaţia/ acţiunea pe care Excel o va efectua
asupra operanzilor. Unii operatori acţionează asupra unui singur operand (operatori unari) alţii asupra
a doi operanzi (operatori binari). Programul Excel recunoaşte următoarele 4 categorii de operatori:
• Operatorii aritmetici, care acţionează asupra valorilor numerice şi au ca rezultat tot valori
numerice sunt: + (adunare), - (scădere), * (înmulţire), / (împărţire), % (procent, trebuie plasat
după o valoare) şi ^ (ridicare la putere).
• Operatorul pentru texte &, care combină prin concatenare, două sau mai multe valori de tip
text într-o singură valoare de tip text.
• Operatori relaţionali, care compară două valori de acelaşi tip şi au ca rezultat o valoare logică
TRUE (adevărat) sau FALSE (fals), sunt următorii: = egal cu..., < mai mic decât..., > mai
mare ca..., <= mai mic sau egal decât..., >= mai mare sau egal ca..., <> diferit de...
• Operatorii pentru referinţe la celule sau domenii de celule, care combină două referinţe la
celule într-o singură referinţă compusă, sunt următorii: domeniu (produce o referinţă la toate
celulele dintre cele două referinţe - inclusiv), spaţiu intersecţie (produce o referinţă la celulele
comune celor două referinţe sau o valoare de eroare #NULL! Atunci când cele două referinţe
nu au nimic în comun);
Operanzii pe care Excel îi acceptă în formule pot fi valori constante, referinţe la celule sau
domenii de celule, nume şi funcţii predefinite sau definite de utilizator.
Referinţele sunt construcţii care permit identificarea celulelor individuale sau în grup. Ele
precizează locul unde va căuta Excel valorile pentru evaluarea formulelor. Referinţele sunt
asemănătoare cu adresele din memorie. Precizarea unei referinţe la o celulă a unei foi de lucru are la
bază antetul rândului şi coloanei la intersecţia cărora se găseşte celula. Referinţele acceptate de Excel
sunt de 6 tipuri: absolute, relative, mixte, 3D (care adresează date din alte foi de lucru ale aceluiaşi
registru), externe (care adresează date din alt
registru) şi la distanţă (care adresează date din alte aplicaţii):
• Referinţele absolute indică poziţia exactă a unei celule în foaia de lucru. Notaţia folosită
pentru a specifica o referinţă absolută include caracterul $ şi eticheta coloanei sau/şi a
rândului (de exemplu $F$11 indică celula aflată la intersecţia coloanei F cu rândul 11).
• Referinţele relative precizează felul în care poate fi găsită celula adresată plecând de la celula
care conţine formula. Se foloseşte notaţia: literă coloană, număr rând. Este recomandată când
dorim să păstrăm distanţa faţă de celula referinţă.
 INFORMATICĂ APLICATĂ
• Referinţe mixte sunt compuse din referinţe absolute pentru o componentă şi referinţe relative
pentru cealaltă. De exemplu: $B1 este o referinţă mixtă, în care referinţa coloanei este
absolută şi cea a rândului este relativă.
Formulele sunt memorate în celulele foilor de lucru. Excel afişează în aceste celule rezultatele
evaluării formulelor. Un calcul poate fi simplu (suma unei coloane de numere) sau complex
(financiar, statistic sau stiintific), dar intotdeauna este introdus ca o formula ce incepe cu semnul egal
(=). Daca se schimba numere din celule care asigura valorile pentru formula, rezultatul calcului se
modifica instantaneu.
În timpul construirii unei formule, puteti introduce valorile sau selecta referintele de celule
din orice loc al unui registru de lucru. Pentru a construi o formula simpla:
1. În celula destinata formulei scrieti semnul egal
2. Dati click pe prima celula a carei adresa o doriti in formula
3. Scrieti un operator (+, -, *, /)
4. Dati click pe urmatoarea celula a carei adresa o doriti in formulă, etc.
În concluzie, atunci când introduceţi o formulă, trebuie să respectaţi următoarele reguli:
• Introduceţi formulele, la fel ca şi datele primare, în bara de formule sau direct în celulă;
• Începeţi întotdeauna formulele cu semnul egal (=) sau cel puţin cu caracterul (+);
• Folosiţi operatorii două puncte (:), spaţiu ( ) şi virgulă (,) pentru construcţia referinţelor la
celule şi domenii de celule; Formula apare în bara de formule pe măsură ce este introdusă de
la tastatură.
• În momentul confirmării, prin acţionarea tastei ENTER, introducerea este efectuată. Excel-ul
evaluează formula şi produce automat rezultatul sau modifică rezultatul anterior.

Pentru a insuma o coloana sau un rand:

1. Dati click in celula goala de sub ultima intrare in coloana, ori in dreapta ultimei intrari din
rand
2. Dati click pe butonul AutoSum ( ) aflat pe bara de instrumente Standard
3. Apasati tasta Enter pentru a valida formula ce apare in celula
Pentru a insera o funcţie într-o formulă:
1. Scrieţi semnul egal în celula în care doriţi să apară rezultatul, apoi scrieti numele funcţiei şi
deschideti o paranteză;
2. Selectaţi cu mouse-ul coloana (sau linia) de numere care trebuie însumate;
3. Apasati tasta Enter pentru a incheia formula.
Nu este necesar sa scrieti paranteza de inchidere inainte de a apasa tasta Enter, deoarece Excel
o va face automat. Daca formula utilizeaza doar o portiune dintr-un domeniu, dati click pe marcajul
de eroare (triunghiul verde), aflat in coltul din stanga sus al celulei pentru a vedea optiunile Trace
Errors( urmarirea erorilor) pentru formula.
Câteva dintre funcţii de utilizate în Excel sunt:
• SUM(number1,number2,...) – Aduna toate numerele
• AVERAGE(number1,number2,...) – Calculeaza media aritmetica
• MAX(number1,number2,...) – Calculeaza cea mai mare valoare
• MIN(number1,number2,...) – Calculeaza cea mai mica valoare
Pentru a construi o formula prin inserarea unei functii:
1. Dati click pe celula destinata formulei;
2. Din meniul Insert, alegeti comanda Functions;
3. In caseta de dialog Insert Functions selectati categoria şi apoi funcţia dorită şi faceţi click pe
OK;
4. Utilizati caseta de dialog Function Arguments pentru a va asista in completarea formulei;
5. Dati click pe OK cand aţi terminat.
Copierea formulelor in celule adiacente
Pentru a copia o formula in celule adiacente:
1. Dati click pe celula care contine formula;
2. Trageti reperul de manevrare de ce completare din coltul din dreapta jos al celulei peste
celulele adiacente in care doriti sa copiati formula

Depistarea erorilor: atunci cand aplicaţia Excel sesizează o eroare într-un calcul, afişeaza un
indicator de eroare în colţul din stânga sus al celulei care conţine calculul respectiv. Dacă doriti să
găsiţi erorile din toată foaia de calcul, utilizati optiunea Trace Error. Pentru a depista erorile dintr-o
foaie: in meniul Tools alegeti comanda Error Checking. In caseta de dialog Error Checking, vi se
ofera optiuni de reparare pentru prima eroare gasită.

Crearea unei diagrame folosind utilitarul de asistenta Chart

O diagramă este o reprezentare grafică a datelor dintr-o foaie de lucru. Diagramele convertesc datele
din rândurile şi coloanele foii de lucru într-un limbaj vizual. Utilitarul de asistenta Chart va ajuta in
luarea unor decizii generale in timpul configurarii unei diagrame – de exemplu, sa alegeti tipul de
diagrama, sa-i adaugati un titlu si sa determinati plasarea legendei si a etichetelor.
Pentru a crea o diagrama folosind utilitarul de asistenta Chart:
1. Selectati datele din viitoarea diagrama
2. Dati click pe butonul Chart Wizard aflat pe bara de instrumente standard şi urmaţi cei patru
paşi ai utilitarului de asistenta Chart, pentru a selecta un tip de diagramă, a confirma sursa
datelor, a adauga
3. Specificati daca diagrama este inglobata in foaia de lucru existenta sau este creata intr-o foaie
separata
4. Dati click pe butonul Finish

Modificarea unei diagrame

1. Dati click pe diagrama
2. Din meniul Chart, alegeti comanda Chart Type
3. In caseta de dialog Chart Type selectati un tip de diagrama
4. Dati click pe OK
Optiunea Chart Type din meniul Chart ofera mai multe optiuni decat lista Chart Type aflata pe
bara de instrumente Chart.
Pentru a modifica suprafata diagramei:
1. Dati dublu-click pe suprafata diagramei
2. In caseta de dialog Format Chart Area, dati click pe tabul Patterns si introduceti valori noi
pentru a modifica elemente ca bordura ce inconjoara suprafata diagramei, culoarea ei si orice
efecte de umplere, cum ar fi utilizarea unui gradient, a unor texturi sau chiar a unei imagini
3. Dati click in tabul Font si introduceti valori noi pentru a modifica atributele fonturilor din
etichetele axelor, din legende si titlul diagramei.
4. Dati click pe OK
După ce o diagrama a fost creata, este posibil sa doriti s-o extindeti pentru a include mai multe
date.
Pentru a adauga date la o diagrama:
1. Selectati diagrama
2. Din meniul Chart, alegeti comanda Source Data
3. In caseta de dialog Source Data, adaugati mai multe randuri utilizand tabul Series sau
extindeti domeniul de date, pentru a include mai multe coloane, utilizand tabul Data Range
4. Dati click pe OK
 INFORMATICĂ APLICATĂ

Crearea unei grafic tip coloana (Column Chart)

Folosind Microsoft Excel tu poti reprezenta numerele sub forma grafica (chart). Poti alege dintr-o
varietate de modele de grafice si pe masura ce schimbi datele tale, graficul se va schimba automat.
Poti folosi Microsoft Excel Chart Wizard care te conduce pas cu pas.
Crearea graficului

Pentru a crea exemplul de grafic de tipul coloana aratat mai sus, mai intai pui in foaia de lucru datele
aratate in imaginea de mai jos:

Dupa ce ai tiparit datele esti gata pentru a crea graficul:

1. Selecteaza celulele de la A3 la D6. Trebuie selectate toate celulele care contin datele care vrei
sa apara in grafic. Trebuie sa fie incluse si datele ce reprezinta titluri pentru coloane sau
randuri.
2. Alege Insert > Chart din bara de meniu. Se deschide fereastra cu Chart Wizard, care te
ghideaza pas cu pas.
3. Clic Column (=coloana) sa selectezi acest tip de grafic.
4. In zona Chart Sub-type (=exemple de grafice din categoria selectata), alege icon-ul
Clustered Column (vezi imaginea de mai jos).
 Nota: Poti vedea cum ar arata graficul tau astfel: selectezi oricare icon si apoi clic si tii apasat
in jos butonul Press and Hold to View Sample (=apasa si tine apasat sa vezi cum arata
exemplul selectat).
5. Clic Next (=urmatorul pas).
6. Sa pui numele produselor pe axa x, selecteaza optiunea Column (=coloana).
7. Clic Next (=urmatorul pas).
8. Clic fila Titles (=titluri). In casuta Chart title (=titlu grafic) tipareste Vanzari Jucarii care
este titlul pentru grafic.
9. In casuta Category (x) axis tipareste Jucarii, care va reprezenta axa x.
10. In casuta Category (y) axis tipareste Bucati vandute, care va reprezenta axa y.
11. Alege fila Data Labels (=date etichete).
12. In zona Labels Contain alege Value (=valoare).
13. Alege fila Data Table (=date tabel)
14. Alege Show Data Table (=afiseaza datele tabelului). Datele din tabel vor apare sub grafic.
15. Clic Next.
16. Alege As object in Sheet1 (=ca obiect in Sheet1) pentru a face graficul tau un obiect
incorporat in foaia ta de lucru Sheet1.
17. Clic Finish (=sfarsit).
18. Graficul tau va apare in foaia de lucru.

Schimbarea marimii si pozitiei graficului

Cand selectezi un grafic (faci clic pe el), iti vor apare niste Handles (=manere) la partea de sus, jos, la
stanga, la dreapta si la fiecare colt al graficului (vezi imaginea de mai jos).

• Pentru a schimba inaltimea graficului clic pe manerul de sus sau de jos si tinand apasat in jos
butonul, misti mouse-ul in directia sus sau jos pentru a obtine inaltimea dorita.
• Pentru a schimba latimea graficului clic pe manerul de la stanga sau de la dreapta si tinand
apasat in jos butonul, misti mouse-ul in directia stanga sau dreapta pentru a obtine latimea
dorita.
• Pentru a schimba proportional marimea graficului, faci clic pe manerul aflat la un colt al
graficului, si tinand apasat in jos butonul, misti mouse-ul in directia dorita pentru a obtine
marimea dorita.
• Pentru a schimba pozitia graficului, faci clic pe grafic, si tinand apasat in jos butonul, misti
mouse-ul si in acelasi timp se va muta si graficul.
Deci:
1. Foloseste manerele pentru schimbarea marimii graficului.
2. Cu ajutorul mouse-ului misca graficul sub datele tale din foaia de lucru.
 INFORMATICĂ APLICATĂ
Modificarea graficului
Poţi modifica graficul folosind bara de unelte Chart. In mod normal aceasta bara de unelte apare
atunci cand faci clic pe grafic si dispare cand graficul nu mai este selectat. Daca aceasta bara de
unelte nu apare, clic pe grafic pentru a-l selecta, apoi clic View > Toolbars > Chart din bara de
meniu.

Bara de unelte pentru grafic (Chart)

Pentru a schimba marimea font-ului din zona datelor:
1. Clic butonul sageata din bara de unelte Chart. Se va deschide meniul si apare o lista cu
optiuni.
2. Alege optiunea Data Table (=datele tabelului) din lista. Observi in grafic ca datele tabelului
sunt selectate.

3. Clic pe icon-ul Format Data Table ( ). Alege fila Font.

4. In casuta Size (=marime), tipareste 8. (Aici poti face orice modificari dorite pentru font.)
5. Clic OK. Marimea font-ului datelor din grafic este 8.

Sortarea bazei de date

Informatiile dintr-o baza de date pot fi sortate alfabetic si numeric, utilizand pana la trei campuri
pentru sortare. Pentru a sorta o baza de date:
1. Dati click in orice celula din baza de date
2. Din meniul Data, alegeti comanda Sort
3. In caseta de dialog Sort, alegeti un nume de camp din lista autoderulanta Sort By
4. Pentru a sorta in continuare datele utilizand intrarile din al doilea si al treilea camp, alegeti
alte campuri din cele doua liste autoderulante Then By
5. Pentru fiecare lista autoderulanta Sort By, dati click pe optiunea Ascending pentru a sorta de
la mic la mare, de la vechi la nou sau de la A la Z. Dati click pe optiunea Descending pentru a
sorta de la mare la mic, de la nou la vechi, sau de la Z la A
6. Dati click pe OK pentru a vedea datele sortate

Sortarea după mai mult de trei câmpuri

Cu toate că în caseta de dialog Sort se pot specifica doar trei nivele de sortare, sortarea se poate face
după oricâte câmpuri. Se poate face o resortare după câmpuri suplimentare oricât de des este necesar,
fără a pierde rezultatul ordonării sortărilor precedente. Regula de sortare după mai mult de trei chei
este de a sorta întâi după nivelurile inferioare mergând în sus către nivelul superior.
De exemplu, să presupunem că avem de făcut o sortare pe 6 nivele în care coloana A este folosită ca
primă cheie de sortare, B ca a doua, C ca a treia, D ca a patra, E ca a cincea şi F a şasea cheie. Deşi
Excel permite specificarea doar a trei chei de sortare se pot sorta toate cele şase coloane. Se sortează
mai întâi coloanele de nivel inferior: D, E ,F. Coloana D va fi prima cheie de sortare, E a doua, F a
treia. O a doua sortare fectuează operaţia după coloanele de nivel superior A, B, C. Coloana A va fi
prima cheie de sortare, B a doua şi C a treia.

Extragerea datelor

Puteti utiliza criterii pentru a extrage toate inregistrarile care se potrivesc cu acestea, pentru ca
apoi sa folositi datele extrase in alte parti ale foii de lucru sau in rapoarte.
Pentru a extrage date dintr-o baza de date:

1. Dati click in orice celula din baza de date

2. Din meniul Data, alegeti Filter – AutoFilter
3. Dati click pe oricare dintre butoanele cu sageti de langa numerele campurilor pentru a afisa o
lista a intrarilor din campul respectiv
4. Alegeti o intrare din lista pentru a vizualiza numai acele inregistrari ce se potrivesc cu intrarea
5. Continuati sa filtrati utilizand celelalte butoane cu sageti, daca este necesar

Filtrarea datelor

Filtrarea datelor dintr-o listă

Filtrarea datelor dintr-o listă este o operaţie prin care sunt afişate doar acele înregistrări din listă care
corespund unor criterii specificate şi ascunderea celorlalte înregistrări care nu mai sunt afişate. În
Excel există două metode de filtrare: comanda Auto Filter pentru a efectua o filtrare rapidă a datelor
din listă =i comanda Advenced Filter pentru a filtra pe baza unor criterii suplimentare.
Pentru a filtra o listă cu comanda Auto Filter se execută următorii paşi:
1. Se selectează o celulă din lista ce trebuie filtrată.
2. Din meniul Data se aplică comenziile Filter, Auto Filter.
Excel va insera săgeţi de derulare în dreptul fiecărei celule din capul de tabel.
3. Se aplică un clic pe săgeata de derulare din coloana în care se va introduce criteriul. Se selectează
criteriul pentru coloana respectivă. Sunt posibile următoarele opţiuni: All Permite afişarea tuturor
înregistrărilor cu acest câmp. (Top 10) Permite selectarea unui subset de înregistrări pornind de sus
sau de jos într-o listă. Se poate specifica fie numărul de elemente, fie procentul de elemente ce vor fi
filtrate. La selectarea acestei opţiuni apare caseta de dialog Top 10 Autofilter.

Din prima listă derulantă se selectează Top /Bottom, în funcţie de direc\ia în care se va face
filtrarea de sus (Top) sau de jos (Bottom). În a doua listă derulantă se introduce sau se selectează un
număr care indică câte înregistrări (dacă în a treia listă derulantă este selectată opţiunea Items) sau ce
procent din numărul total de înregistrări (dacă în a treia listă derulantă este selectată opţiunea
Percent) vor rezulta din filtrare.
Custom Permite crearea unor criterii definite cu condiţii şi/sau. La selectarea acestei opţiuni
apare caseta de dialog Custom AutoFilter
 INFORMATICĂ APLICATĂ
Pentru a introduce criterii comparative se selectează un operator din prima listă derulantă,
apoi se introduce o valoare în caseta alăturată.
Dacă există un al doilea criteriu se selectează una din opţiunile AND (şi) sau OR (sau) şi se
introduce în mod similar al doilea criteriu.
Blanks Afişează toate înregistrările cu spaţii în acest câmp. Non Blanks afişează toate
înregistrările care nu conţin spaţii în acest câmp (înregistrări ce con\in date). În plus apare o listă cu
toate valorile distincte din coloana curentă.

Adaugarea imaginilor

Pentru a imbunatati foile de lucru, puteti sa le adaugati imagini sau sa trasati diagrame
folosind instrumentele de desenare din suita Office. De asemenea, puteti adauga imagini la anteturi si
note de subsol, ca si un fundal pentru foile de lucru.
Pentru a adauga o imagine la o nota de subsol:

1. Din meniul File, alegeti comanda Page Setup

2. Dati click in tabul Header/Footer din caseta de dialog Page Setup
3. Dati click pe butonul Custom Header sau Custom Footer si apoi dati click pe butonul Insert
Picture (inserare imagine)
4. In caseta de dialog Insert Picture, localizati imaginea ce trebuie adaugata si dti click pe
butonul Insert
5. Dati click pe OK pentru a inchide caseta de dialog Footer.

Pentru a formata imaginea, dati click pe butonul Format Picture din caseta de dialog Footer.
Pentru a adauga o imagine ca fundal al foii de lucru:

1. Din meniul Format, alegeti Sheet – Background

2. Localizati imaginea in caseta de dialog Sheet Background si dati click pe butonul Insert .
Foaia de lucru prezinta imaginea de fundal

Pentru a sterge fundalul selectati Format - Sheet – Delete Background.

 LABORATOR 5
1. Crează un registru de calcul (workbook) numit Laborator_nrlucrare.xls în folder-ul corespunzător grupei.
2. Redenumeşte prima foaie de calcul (Sheet1) cu numele Salarii.
3. Selectează celula B1 şi introdu titlul Data.
4. Aplică în celulele B3:B6 formatul de dată zi/luna/an şi introdu apoi, ca date în aceste celule, date calendaristice
consecutive începând cu 1 octombrie 2008.
5. Centrază datele şi urmăreşte modul lor de vizualizare.
6. În câmpul C1 introdu titlul Nume.
7. Introdu în celule C3:C6 diferite nume de persoane.
8. Ingroaşă titlurile din capul de tabel creat, înclină-le şi atribuie-le înălţimea de 13 puncte.
9. Liniază tabelul cu o linie dublă ca şi chenar şi cu linii subţiri, continue, în interior.
10. Salvează registrul de calcul.
11. Uneşte celulele A1 şi A2 într-o singură celulă. La fel pentru B1, B2 şi C1,C2.
12. Centraţi pe verticală şi orizontală titlurile de coloană din celulele nou formate.
13. Din celulele D1şi D2 să se facă o singură celulă care să coţină titlul Salariu, centrat pe verticală şi orizontală.
14. Introduceţi pe coloana D (în D3:D6) valorile salariilor. Formatul valorilor să fie cu separator de mii şi fără zecimale.
15. Din celulele E1şi E2 să se facă o singură celulă care să coţină titlul Deducere, centrat.
16. Valorile care trebuie să fie conţinute în câmpurile domeniului E3:E6 este 120.
17. Să se redenumească titlul Salariu în Salariu brut.
18. Din celulele F1şi F2 să se facă o singură celulă care să conţină titlul Impozit, centrat.
19. Calculaţi valoarea impozitului care este egală cu 15% din Salariu brut.
20. Din celulele G1şi G2 să se facă o singură celulă care să coţină titlul Salariu net.
21. Valoarea salariului net este egală cu Salariu brut + Deducere – Impozit.
22. Să se redimensioneze lăţimea coloanei C la 13,71 puncte.
23. Să se redimensioneze lăţimea coloanele D, E, F şi G la 14,14 puncte şi înălţimea rândurilor aferente tabelului la 17,25
puncte.
24. Să se aplice acelaşi format pentru toate titlurile de coloană.
25. Să se evidenţieze color coloana Salariu net.
26. Să se calculeze suma impozitelor şi suma salariilor nete şi să se îngroaşe valorile obţinute.
27. Să se aplice format numerelor fără zecimale şi cu separator de mii.
28. Să se linieze tabelul modificat.
29. Să se previzualizeze foaia de calcul.
30. Să se facă modificările de rigoare astfel încât tabelul să încapă pe o singură pagină cu orientare Potrait.
31. Redenumeşte a doua foaie de calcul cu numele Note.
32. Crează tabelul:
Nota Nota
nr. Media
Nume prenume examen examen
crt (=60%*nota scris+ 40%*nota oral)
scris oral

33. Datele din coloana Nr. Crt. se vor completa cu ajutorul cursorului de umplere
34. Introduceţi date in coloanele 2,3,4.
34. Datele din coloana Media se vor calcula astfel: =60%*nota scris+ 40%*nota oral
35. Să se sorteze alfabetic datele din tabel (fără coloana nr.crt).
36. Să se sorteze în ordinea descrescătoare a mediilor datele din tabel (fără coloana nr.crt).
37. Redenumeşte a III-a foaie de calcul cu numele Produse. Să se traseze şi să se efectueze calculele în tabel:
Nr.
Denumire reper Cantitatea Preţ/unitate Valoarea totală
Crt.
1 Cherestea brad 300x40 mm 200 2100000
2 Cherestea brad 300x20 mm 420 1050000
3 Grindă brad □120mm 110 2300000
4 Grindă brad □100mm 110 2000000
VALOAREA TOTALĂ A STOCULUI
38. Introdu a IV-a foia de calcul în care copie tabelul anterior, păstrând dimensiunile coloanelor.
 INFORMATICĂ APLICATĂ

LABORATOR 6+7
Creaţi un fişier EXCEL (workbook) cu numele LABORATOR_6. Desenaţi următoarele 3
tabele în 3 foi de calcul diferite, redenumite cu numele Tabel 1, Tabel 2, respectiv Tabel 3.
Efectuaţi calculele cerute în tabele.
a).
Tabel 1
Nr. Cod Cantit. Valoarea Valoarea Valoarea
Denumire produs 19% 2,50% Val.-2,5%
crt. produs (buc.) fără TVA cu TVA totală
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
4x5 4+5 6x7 6-7 3x8
1 Proc. Celeron 2,4 GHz P01261 120 2100000
2 Proc. AMD Sempron P03245 98 2430000
3 Imprimantă Canon I11450 40 2299000
4 Monitor Ultra 7U M65017 200 5200000
5 Tastatură multimedia T32245 350 350000
Să se traseze următoarele grafice:
¾ Valoarea cu TVA - tip grafic: Column with a cylindrical shape
¾ Valoarea totală - tip grafic: Line
b).
Tabel 2
Nr Valoare Adaos Valoare Valoare
Denumire articol Cantitate
crt netă comercial /bucată totală
1 Memorie portabilă Syncron 1GB 100 2680000 25%
2 Procesor Celeron 2,4Ghz 750 3680000 22,4%
3 CD-RW ASSUS 350 890000 18%
4 Sistem Home Cinema Sony 200 5750000 31%
VALOAREA TOTALĂ
Să se traseze următoarele grafice:
¾ Graficul VALOARE/BUCATĂ este de tip Pie - 3-D visual effect.
¾ Graficul VALOAREA TOTALĂ este de tip Blue Pie.
c).
Tabel 3
S.C. NAUTILUS S.R.L.
SECŢIA ACOPERIRI GALVANICE - SECTOR NICHELARE

SPOR
ZILE REST
NR. NUME ŞI COEF. SALAR SALAR/ MUNCĂ SALAR
FUNCŢIA LUCRATE 16% 10% DE
CRT. PRENUME VECHIME TARIFAR ORĂ GREA REALIZAT
(8h/zi) PLATĂ
15%

1 Bilec Elena Maistru 25% 7500000 46875 20

2 Călin Dănuţ Tehnician 15% 7200000 45000 20
3 Chiriac Mihai Electrician 25% 5800000 36250 22
4 Harja Ioan Laborant 22% 5750000 35937 22

Să se traseze următoarele grafice:

• Graficul SALAR TARIFAR este de tip Piramidă.
• Graficul SALAR REALIZAT este de tip Bară cu 3-D visual effect.
• Graficul REST DE PLATĂ este de tip Blue Pie.
 LABORATOR 8
1. Crează registrul Salarii.xls. Denumeşte prima foaie de calcul cu salarii.
2. Imobilizează capul de tabel pe pe fiecare foaie de calcul.
3. Află care a fost cel mai mic şi cel mai mare salariu net în lei şi în dolari.
4. Să se calculeze cu ajutorul funcţiilor Excel numărul de angajaţi.
5. Să se anuleze subtotalurile pe luna ianuarie.
6. Să se calculeze suma şi media aritmetică a salariului brut şi a salariului net în lei şi în dolari.
7. Să se protejeze cu parolă toate celulele de pe fiecare foaie de calcul exceptând coloanele Salariu brut şi
Deducere.
8. Să se protejeze datele de pe coloana Salariu brut pe fiecare lună ştiind că nu există angajat cu salariu mai
mare decât 10.000.000 şi mai mic decât 2.000.000. Titlul casetei de mesaj să fie Avertizare iar mesajul de
eroare să fie: Salariu incorect.
9. În faţa foii Ianuarie să se insereze o foaie de calcul cu numele Centralizator.
10. În foaia de calcul Centralizator din celula B4 să se creeze o serie care să cuprindă toate lunile anului.
11. Să se redimensioneze înălţimea rândurilor acestei foi de calcul la 18,00 iar lăţimea coloanelor C şi D la
15,00.
12. În celula C3 să se insereze titlul Salariu net [lei] iar în celula D3 Salariu net [$]. Pentru fiecare lună
crează subtotaluri pentru fiecare direcţie pe Impozit, Salariu net[lei] şi Salariu net[$]. Să se refacă linierea.
13. Să se creeze trei regiştri de calcul Comercial.xls, Economic.xls şi IT.xls.
14. Pentru fiecare din cei trei regiştri de calcul nou creaţi să se creeze hiperlegături în registrul Salarii.xls pe
foaia aferentă lunii şi pe coloana aferentă titlui de coloană din registrul care va conţine hiperlegătura.
 INFORMATICĂ APLICATĂ

MICROSOFT POWERPOINT
PowerPoint este un produs software, parte componentă a pachetulului Microsoft Office
destinat realizării de prezentări grafice pe calculator. PowerPoint este folosit pentru realizarea de
prezentări. O prezentare este compusă dintr-o suită de pagini, fiecare pagină ocupând un ecran. O
prezentare poate fi derulată pagină cu pagină pe un calculator independent, sau poate fi prezentată în
reţea, pe mai multe calculatoare în acelaşi timp, în sistem de conferinţe.
Cu PowerPoint sunt posibile:
• Creare de diapozitive
• Adaugare si prelucrare text in material deja existent
• Desenare, deplasare, dimensionare obiecte
• Efecte speciale si grafice adaugate diapozitivelor
• Facilitati de colorare
• Pregatire note pentru prezentari si discursuri

Principalele concepte cu care operăm în crearea unei prezentări sunt:

1. Diapozitiv (slide): este componenta elementară cu care operează PowerPoint şi corespunde unei
pagini a prezentării. Slide-ul poate conţine text, imagini, sunet, animaţie, clipuri video şi diagrame.
Elementele ce compun un slide vor fi denumite generic obiecte. Există 2 tipuri de diapozitive:
diapozitive - titlu şi diapozitive - conţinut. Fiecare secţiune a prezentării conţine un diapozitiv-titlu şi
mai multe diapozitive conţinut.

2. Schema diapozitivului (layout) Fiecare diapozitiv are modul său propiu de organizare a obiectelor
care-l compun. Acesta se stabileşte în momentul creării diapozitivului şi poartă numele de layout.
PowerPoint dispune de layout-uri predefinite, oferind tot atâtea posibilităţi de a combina diferitele
tipuri de obiecte şi modul lor de poziţonare pe un slide. Layout-ul unui slide poate fi modificat după
crearea acestuia.

3. Diapozitiv principal (master slide) este cel care stochează informaţii despre formatul şi poziţia
obiectelor comune tuturor diapozitivelor prezentării; aceste obiecte pot fi: titlul, textul (tipul fontului,
dimensiunea fontului, culoarea), alte obiecte care apar pe fundal (imagini, sunete, text). Există un
slide master pentru paginile de titlu şi un master pentru cele de conţinut. Orice schimbare efectuată în
master slide, se va propaga în toate slide-urile de acel tip conţinute în prezentare. Profitând de această
proprietate, ori de câte ori vrem să modificăm înfăţişarea diapozitivelor unei prezentări putem face
modificările o singură dată, diapozitivului principal şi aceste modificări vor fi aplicate automat
tuturor slide-urilor existente şi celor care vor fi adăugate ulterior.

4. Schema de culori este formată dintr-un set de 8 culori care vor fi

utilizate drept culori de bază de către diapozitivele prezentării – pentru culoarea textului sau a
fundalului. Există predefinite mai multe scheme de culori, din care se alege schema activă (acea
schemă care va fi utilizată), astfel încât culorile alese să fie în armonie cu celelalte diapozitive şi cu
culorile obiectelor conţinute de fiecare diapozitiv în parte.
Funcţiile produselor pentru realizarea de prezentări pe calculator sunt reprezentate de
totalitatea operaţiilor necesare pentru a crea şi gestiona o prezentare, pentru adăugarea de efecte
speciale precum tranziţii între slide-uri, imprimarea unei ritmicităţi în derularea slide-urilor,
gestionarea clipurilor video, a sunetelor, a imaginilor statice şi a hiperlegăturilor.
În funcţie de tipul de prezentare care se doreşte a fi creat, de conţinutul prezentării şi de
experienţa utilizatorului, se poate folosi unul din cele 3 moduri de lucru disponibile pentru realizarea
unei prezentări.
 După lansarea produsului, va apare fereastra în care trebuie selectat un mod de lucru.

Modurile de lucru pentru crearea unei prezentări

Cele trei moduri de lucru principale, oferite de PowerPoin sunt:

• AutoContent wizard (conţinut automat) este cea mai simplă modalitate de a realiza o prezentare.
În acest caz se foloseşte wizard-ul pentru realizarea prezentării, acesta oferind sugestii privind
conţinutul textului fiecărei pagini cât şi forma de prezentare a acestuia. Produsul ne asistă în toate
etapele realizării unei prezentări, şi anume:
- în alegerea unui tip de prezentare,
- oferă idei legate de conţinutul prezentării în funcţie de tema aleasă,
- în formatarea şi organizarea prezentării.
Modurile de lucru pentru crearea unei prezentări

• Template (şablon) permite crearea sau selectarea unui anumit model de diapozitiv şi utilizarea lui
ca fundal pentru toate diapozitivele prezentării. În acest caz, conţinutul şi forma de prezentare a
fiecărui diapozitiv în parte va fi
stabilită de utilizator, fără a fi asistat de produs.

• Blank presentation (prezentarea vidă)

Această modalitate de lucru este recomandată utilizatorilor care au deja o experienţă în realizarea
prezentărilor deoarece produsul nu oferă nici un fel de sugestii referitoare la conţinutul sau forma de
prezentare a diapozitivelor.

Crearea unei prezentări plecând de la prezentarea vidă

Crearea prezentării, în această variantă se face astfel:

1 - selectăm opţiunea Blank Presentation din ecranul prezentat în fig. 1 şi apoi selectăm un layout
pentru primul slide. Dacă am făcut deja alte operaţii în Power Point şi ecranul amintit nu mai e
prezent pe ecran, din meniul File alegem opţiunea New şi apoi Blank Presentation.
Noua prezentare va utiliza schema de culori, titlul şi fonturile implicite;
2 - introducem titlul şi celelalte elemente de conţinut ale diapozitivului iniţial;
3 - din meniul Insert¸ selectăm opţiunea New Slide şi apoi alegem un layout pentru următorul
diapozitiv;
4 - adăugăm elementele specifice acestui diapozitiv;
 INFORMATICĂ APLICATĂ
Paşii 3 şi 4 se repetă pentru fiecare diapozitiv al prezentării.
5 - după ce am terminat crearea diapozitivelor selectăm din meniul File opţiunea Save şi introducem
numele fişierului care conţine prezentarea şi apăsăm butonul Save.
Pentru a vedea cum va arăta prezentarea, selectăm din meniul View opţiunea Slide Show.

Pentru a întrerupe derularea prezentării apăsăm tasta ESC.

Indiferent de modul de realizarea a unei prezentări aceasta poate fi salvată şi publicată pe un

site Web. Pentru acesta, după definitivarea conţinutului prezentării, selectăm din meniul File opţiunea
Save As Web Page. Efectul este crearea unui fişier index, în format HTML cu numele dat la salvare
şi a unui folder cu acelaşi nume care conţine fişiere HTML corespunzătoare celorlaltor slide-uri ale
prezentării.

Normal view este un mod de vizualizare care împarte fereastra PowerPoint în 3 părţi sau
panele: o parte utilă pentru organizarea a prezentării, o parte care conţine slide-ul curent şi una
dedicată notelor slide-urilor. Acest mod de vizualizare oferă posibilitatea de a lucra în acelaşi timp
asupra tuturor aspectelor legate de prezentare.

În fig. de mai jos este prezentat modul de vizualizare normal.

Modul de vizualizare normal

 Panelul pentru organizarea prezentării permite vizualizarea şi modificarea conţinutului
oricărui slide al prezentării. Aici apar titlurile şi conţinutul fiecărui slide; trecerea de la un slide la
altul se face prin clic pe tilul slide-ului (care este precedat de icon-ul ).
Panelul slide-ului permite vizualizarea şi modificarea coţinutului fiecărui slide, adăugarea de
grafice, filme, sunete şi crearea de animaţii şi hiperlegături.
Panelul pentru note permite adăugarea şi editarea notelor pentru vorbitor.
Cele trei paneluri sunt prezente şi la salvarea prezentării ca pagină Web. Singura diferenţă este
dată de faptul că panelul de organizare a prezentării este înlocuit cu un cuprins.
Slide show este un mod de vizualizare care permite derularea prezentării pe ecranul
calculatorului. Comutarea în acest mod se face selectând din mediul View, opţiunea Slide show sau
selectând butonul de pe toolbar.
Crearea unui nou diapozitiv se face astfel:
1 - selectăm din meniul Insert opţiunea New Slide;
2 - din fereastra de dialog cu titlul New Slide, alegem schema de organizare pentru diapozitiv; dacă
diapozitivul este un diapozitiv titlu al secţiunii vom alege prima variantă (title slide), altfel una din
celelalte disponibile, în funcţie de obiectele care trebuie să apară în diapozitiv şi de poziţionarea
acestora. În partea dreaptă jos a ferestrei apare denumirea generică a layout-ului selectat.

Modificarea aspectului textului

Un font este o clasa de caractere care au acelasi aspect (Arial, TimesNewRoman). Un stil este
o intensificare standard cum ar fi caractere ingrosate sau inclinate. Un efect este o intensificare
standard, cum ar fi umbra sau subliniere. Modificarea aspectului unui text se face din meniul
Format-Font.

Desenarea obiectelor intr-un diapozitiv

Programul PowerPoint dispune de mai multe instrumente de desenare, care se pot utiliza pentru
desenarea unui obiect intr-un diapozitiv. Desenele se executa cu instrumentele de desenare. Daca
acestea nu se afla pe ecran :
o Clic dreapta pe una din barele cu instrumente
o Se bifeaza optiunea de desenare
Pentru desenarea uneia dintre figurile pe care PowerPoint le pune la dispozitie :
o Se desfasoara meniul cu forme automate (Autoshapes) si se selecteaza figura dorita
o Se deplaseaza cursorul mouse-ului in pozitia in care se va plasa un colt sau, respectiv, centrul
figurii care se va desena.
o (optional) In timpul desenarii obiectului se pot tine apasate una sau ambele taste urmatoare:
o ctrl- pentru a desena un obiect incepand din centrul sau
o shift-pentru a desena o figura care pastreaza proportiile din paleta Autoshapes.

Rotirea unui obiect

o Se selecteaza obiectul care se va roti
o Se selecteaza instrumentul free rotate de pe bara cu instrumente de desenare.
o Dupa deplasarea cursorului mouse-ului pe unul din punctele de dimensionare se deplaseaza acesta
cu mouse-ul in sensul rotatiei dorite.
Meniul Draw contine un submeniu Rotate/Flip care asigura optiuni suplimentare de rotatie: se
poate roti un obiect cu 900 spre stanga sau spre dreapta sau se poate roti un obiect fata de o axa
imaginara, verticala sau orizontala, pentru a obtine imaginea in oglinda a acestuia.
 INFORMATICĂ APLICATĂ
Adaugarea de text la un obiect se face cu optiunea Add text din meniul contextual al obiectului.
Atributele textului adaugat pot fi modificate cu Format Autoshape-Text Box din meniul contextual
al obiectului.

Adaugarea unui diagrame intr-un diapozitiv

Inserarea unei diagrame intr-un diapozitiv se realizeaza cu meniul Insert-Graph sau folosind
butonul similar de pe bara cu instrumente standard.

Efecte multimedia: animaţie, sunet, video

Animaţia
Animaţia poate fi realizată în mai multe variante şi anume:
- prin animarea textului,
- animarea anumitor componente ale unui grafic,
- schimbarea ordinii în care apar într-un diapozitiv obiectele animate,
- adăugarea unor efecte după apariţia obiectului animat.
Toate tipurile de animaţii sunt realizate prin intermediul opţiunii Custom Animation din
meniul Slide Show.
• Pentru animarea textului: se procedează astfel:
1 - se vizualizează diapozitivul care conţine textul sau obiectul de animat, în modul Slide view;
2 - se selectează opţiunea Custom Animation din meniul Slide Show;
3 - din fereastra de dialog care conţine obiectele neanimate (Slide objects without animation),
selectăm obiectul dorit şi apoi apăsăm Animate;
4 - dacă dorim ca animarea să fie declanşată de apăsare clic mouse selectăm On click mouse;
Dacă însă dorim ca animaţia să înceapă automat, selectăm opţiunea Automatically şi introduce
numărul de secunde între 2 animaţii succesive.
5 - alegem opţiunea Effects. Selectăm unul din efectele disponibile la Entry animation and sound.
Pentru a vedea rezultatul unui efect putem apăsa în orice moment butonul Preview, aflat în fereastra
Custom Animation.
În acelaşi mod putem selecta din lista sunetelor disponibile, unul care să însoţească animaţia.
Dacă obiectul care se animă este un câmp cu text, se poate seta modul în care va apare textul din
câmp şi anume tot textul odată, un cuvânt după altul sau literă cu literă. Selectarea opţiunii dorite se
va face în fereastra Introduce text.
• Schimbarea ordinii în care apar într-un diapozitiv obiectele animate
Pentru schimbarea ordinii de apariţie şi animare a obiectelor unui diapozitiv se procedează astfel:
1 - se vizualizează diapozitivul care va fi modificat, în modul Slide view;
2 - se selectează opţiunea Custom Animation din meniul Slide Show;
3 - în fereastra Animation order, apare ordinea în care se va realiza animarea obiectelor. Dacă acestă
ordine trebuie schimbată, se selectează obiectul care trebuie schimbat şi se apasă pe una din săgeţile
pentru mutarea obiectului în locul dorit.
• Adăugarea sunetelor a clipurilor muzicale şi video
Pentru a insera un clip într-un diapozitiv al unei prezentări trebuie ca la crearea diapozitivului
să se selecteze ca layout pentru acel diapozitiv una din variantele care conţine media clip. Pentru
modificarea opţiunilor clipului şi anume momentul de început al acestuia, pentru a adăuga
hiperlegături se foloseşte opţiunea Action Settings a meniului Slide Show. Apăsând dublu clic în
zona indicată (în funcţie de layou-ul ales), putem introduce fişierul care conţine clipul.

Efecte de tranziţie şi temporizări

I. Efecte de tranziţie
Captarea atenţiei auditoriului se poate face şi prin modificarea modului de trecere de la un
slide la altul, prin cele două tehnici: tranziţie şi temporizare. Efectele de tranziţie se obţin astfel:
1 - se trece în modul de vizualizare Slide sorter selectăm diapozitivul sau diapozitivele cărora vrem
să le adăugăm efecte de tranziţie. Selectarea mai multor diapozitive se face ţinând tasta Shift apăsată
şi cu ajutorul mouse-ului alegem pe rând toate diapozitivele cărora vrem să le aplicăm acel efect;
2 - din meniul Slide Show selectăm Slide Transition;
3 - în fereastra de dialog Effects alegem tranziţia dorită, apoi viteza de derulare a acesteia;
4 - putem alege ca moment al declanşării pentru tranziţiei, una din variantele care apar în fereastra
Advance şi anume la apăsarea butonului mouse-ului (On mouse click) sau începerea în mod automat
a derulării tranziţiei, după un anumit timp (Automatically after …. seconds);
5 - apăsăm butonul Apply pentru a asocia efectul de tranziţie diapozitivelor selectate sau butonul
Apply to All pentru a aplica acelaşi efect tuturor diapozitivelor prezentării;
6 - vizualizarea rezultatului se face din meniul View, opţiunea Slide Show.

II. Efectul de temporizare

Implicit, trecerea de la un diapozitiv se face prin apăsare clic mouse. Există posibilitatea ca trecerea
de la un diapozitiv la altul să se facă automat, setând timpul în care diapozitivul rămâne pe ecran.
Există 2 variante de lucru pentru realizării temporizării şi anume:
- stabilirea timpului pentru fiecare slide,
- folosirea facilităţii de repetiţie. Aceasta constă în înregistrarea şi apoi redarea
comportamentului diapozitivelor în prezentare. Setarea timpului pentru fiecare diapozitiv se face:
1 - în modul de vizualizare Slide Sorter, selectăm diapozitivul pe care vrem să-l temporizăm;
2 - în meniul Slide Show, selectăm Slide Transition;
3 - la Advance, selectăm Automatically after şi introducem timpul în care diapozitivul va rămâne pe
ecran;
4 - apăsăm butonul Apply pentru a asocia acest timp diapozitivului curent sau butonul Apply to All
pentru a asocia timpul tuturor diapozitivelor prezentării.
Repetiţia se realizează astfel:
1 - în meniul Slide Show, selectăm opţiunea Rehearse Timings pentru a începe vizualizarea în mod
repetiţie. Va apare fereastra Rehearsal. In această fereastră, contorul care este declanşat la intrarea în
fereastră contorizează intervalul de timp cât va rămâne primul diapozitiv pe ecran;
2 - trecerea la următorul diapozitiv se face apăsând butonul Timpul din partea stângă a ferestrei
reprezintă durata cumulată a proiectului, cel din dreapta reprezintă intervalul în care diapozitivul
curent rămâne pe ecran.
3 - se repetă paşii 1 şi 2 pentru toate diapozitivele;
4 - când ajungem la sfârşitul prezentării apăsăm tasta ESC şi salvăm înregistrarea, apăsând butonul
Yes din fereastra de dialog care apare.

Hiperlegături
Hiperlegăturile pot fi folosite într-o prezentare pentru a realiza o parcurgere nesecvenţială a
silde-urilor unei prezentări. Dintr-un slide al unei prezentări se poate sări la un altul din cadrul
aceleiaşi prezentări, la o altă prezentare PowerPoint, la un document Word sau la o foaie de calcul
creată cu Microsoft Excel. Se poate crea o hiperlegătură (hyperlink) plecând de la orice obiect,
incluzând text, tebele, grafice, imagini. Pentru inserarea unei hiperlegături se procedează astfel:
1 – se selectează obiectul care va fi legătura;
2 – din meniul Insert alegem opţiunea Hyperlink, sau de pe toolbar apăsăm butonul;
3 – în fereastra din fig. 4 apăsăm butonul File pentru a alege fişierul cu care se va face legătura, sau
introducem adresa paginii Web.
 INFORMATICĂ APLICATĂ

Fereastra folosită pentru crearea unei hiperlegături

În momentul rulării prezentării, adică atunci când prezentarea e în modul de vizualizare Slide
Show, hiperlegăturile sunt sensibile la prezenţa mouse-ului. Acest lucru este indicat prin
transformarea cursorului din forma obişnuită de săgeată, în mână. Dacă apăsăm clic pe hiperlegătură
se va face trecerea la slide-ul sau documentul cu care s-a făcut legătura (cel selectat la pasul 3).
Dacă, de exemplu, s-a selectat un document Word, se va deschide în paralel cu prezentarea
PowerPoint-ul, documentul Word selectat.

Pozitionarea şi dimensionarea obiectelor

Selectarea obiectelor implica:
o Clic pe obiect pentru selectarea unuia singur
o Pentru selectarea mai multor obiecte se tine apasata tasta Shift
o Pentru a anula selectia obiectelor se executa clic in afara suprafetei obiectelor selectate.
o Utilizarea instrumentului de selectie (butonul cu cursor de mouse de pe bara instrumentelor de
desenare) permite selectarea rapida a mai multor obiecte prin trasarea unei casete de selectie
(dreptunghi)
E posibila suprapunerea mai multor obiecte si din meniul Draw se poate modifica suprapunerea lor
pozitionand in fata sau in fundal unele dintre ele.

Gruparerea obiectelor determina tratarea lor unitara, ca un grup. Se obtine dupa selectarea
obiectelor cu Draw-Group. Anularea gruparii se face cu : Draw-Ungroup.

Decuparea marginilor unei ilustratii grafice

o Se selecteaza ilustratia grafica
o Tools-Crop Picture
o Se pozitioneaza mouse-ul pe unul dintre punctele de dimensionare si se deplaseaza cursorul pana
cand liniile de decupare ating pozitia dorita
Adaugarea unei umbre unui obiect se face prin selectarea obiectului si apoi selectarea butonului
Shadow de pe bara cu instrumente pentru desenare. Pe bara Shadow-Settings exista butoane care
permit modificarea culorii si pozitiei umbrei.
Utilizarea culorilor si a fundalurilor
Schemele de culori sunt seturi de culori complementare destinate a fi culori de baza intr-o prezentare.
Fiecare schema de culori controleaza culoarea de fundal a diapozitivului , culoarea liniilor, a textului,
a umbrelor, a fondului obiectelor si a altor elemente care apar intr-un diapozitiv.
Selectarea unei scheme de culori se realizaza cu Format-Slide Color Scheme. Se poate aplica o
schema de culori unui singur diapozitiv sau tuturor diapozitivelor din prezentare.
Modificarea fundalului : dupa selectarea diapozitivului, Format-Background.

Rearanjarea diapozitivelor se poate face in modurile de vizualizare Slide Sorter sau in modul de
vizualizare Sinteza (Outline View, Normal View) si se realizaeza tragand cu mouse-ul diapozitivul
pe care-l mutam la locul dorit.
Ascunderea unui diapozitiv se poate face prin selectarea diapozitivelor care se ascund (intr-unul din
modurile de vizualizare) si selectarea optiunii Slide Show-Hide Slide. Aceasta facilitate permite ca
unele diapozitive sa fie prezentate doar cand se considera oportun.

Vizualizarea unei prezentari

Vizualizarea unei prezentari se realizeaza cu meniul Slide Show-View Show(F5).
Trecerea de la un diapozitiv la altul se poate face cu ajutorul unui clic de mouse, folosind tastele sau
meniul oferit de pointerul din stanga jos a ecranului.
Se pot adauga tranzitii temporizate diapozitivelor, care modifica trecerea de la un diapozitiv la altul.
Pentru o tranzitie se pot stabili doi parametri: efectul si temporizarea. Efectul se aplica la trecerea de
la diapozitivul anterior la cel curent iar temporizarea la trecerea de la diapozitivul curent la cel
urmator.
Pentru a aplica o tranzitie unui diapozitiv : Slide Show-Slide Transition dupa ce a fost selectat
diapozitivul caruia i se aplica. Pentru a selecta mai multe diapozitive se tine tasta Shift apasata in
timp ce se selecteaza acestea.
Crearea unui Custom Show(constructor de diapozitive)
Se poate crea un slide care listeaza articole de agenda sau sectiuni principale ale prezentarii. Cu
diapozitivul agenda se poate sari la fiecare sectiune din prezentare si apoi reveni la diapozitivul
agendei. Pentru aceasta se creaza intai un Custom Show adica un fel de miniprezentare inclusa care sa
fie rulata la selectarea unui articol al agendei.
Creare Custom Show: Slide Show-Custom Show-New.
Pentru crearea agendei:
o Se trece in vizualizarea Slide Sorter.
o Se selecteaza primul slide din fiecare Custom Show care se va folosi. Apare un nou slide tip
agenda cu articole enumerate.
o Pentru a crea un hyperlink de la fiecare articol (bullet) se selecteaza acesta si Slide Show-Action
Settings. Se selecteaza Hyperlink to-Custom Show si apoi se alege prezentarea care se va rula. Se
bifeaza caseta Show and return care determina revenirea la diapozitivul agenda.

Crearea de pagini de note ale prezentatorului

Paginile de note sunt utile pentru ca ajuta la sustinerea coerenta a prezentarii.
O pagina de note este impartita in doua parti: o versiune in rezumat a diapozitivului apare in partea
superioara a paginii in timp ce notele sunt plasate sub diapozitiv.
Notele se introduc in modul de vizualizare Notes Pages:
o Se deschide prezentarea
o View-Notes-Pages
o Clic pe caseta textului notelor- se introduce textul
o Se salveaza notele care se pot ulterior lista sau afisa in timpul prezentarii cu ajutorul butonului de
meniu din coltul stanga jos al ecranului.
 INFORMATICĂ APLICATĂ
Utilizarea optiunii Notes Master
Asa cum o prezentare de diapozitive dispune de un diapozitiv principal, asa si notele dispun de un
Notes Master care cuprinde fundalul si modul de organizare pentru toate paginile de note. Se poate
utiliza optiunea in urmatoarele scopuri:
o Adaugarea de informatii cu privire la fundal(data, timpul, numarul de pagini)
o Adaugarea unei ilustratii grafice (sigla, de exemplu) care sa apara pe fiecare pagina de note…
Modificarea optiunilor Notes Master: View-Master-Notes Master.
Crearea de copii pentru auditoriu se realizeaza cu File-Print. In sectiunea Print what-Handouts si
se stabilesc toate caracteristicile listarii.

LABORATOARE 9+10
În aceste laboratoare vei învăţa:
„ Să lucrezi cu slide-uri, să inserezi noi slide-uri şi să le personalizezi.
„ Să copiezi slide-uri dintr-o prezentare în alta, să muţi slide-uri dintr-o prezentare
în alta sau în aceeaşi prezentare.
„ Să rearanjezi slide-uri prin mai multe metode, ştii să creezi o casetă de text, să
editezi textul, să muţi şi să copiezi textul din diferite slide-uri.
„ Să foloseşti Asistentul care te poate ajuta atunci când nu-ţi aminteşti cum se
execută o anumită operaţie.

Tema de laborator: Crează o prezentare care să conţină cel puţin 5 slide-uri pe o temă de inginerie
alimentară / turism / alimentaţie publică.

Pentru aceasta, procedează astfel:

Din meniul File alege opţiunea New şi apoi Blank Presentation.
Salvează cu opţiunea Save: introdu numele fişierului care conţine prezentarea.
Introdu titlul şi celelalte elemente de conţinut ale diapozitivului iniţial.
Din meniul Insert selectează opţiunea New Slide şi apoi alege un layout pentru următorul diapozitiv;
Adaugă elementele specifice acestui diapozitiv.
Repertă aceşti paşi entru fiecare diapozitiv al prezentării.
Pentru a vedea cum va arăta prezentarea, selectează din meniul View opţiunea Slide Show.

Poţi insera un slide într-o prezentare dacă urmezi paşii:

„ Selectează slide-ul după care doreşti să faci inserarea.
„ Alege din meniul Insert opţiunea New Slide.
„ În caseta care apare execută clik pe o machetă de slide pentru a o evidenţia.
„ Apasă apoi butonul OK şi aplicaţia PowerPoint va insera slide-ul pe care l-ai
ales în poziţia pe care ai stabilit-o.

Există posibilitatea de a insera câteva sau toate slide-urile dintr-o prezentare în prezentarea
curentă. Pentru aceasta:
„ Deschide prezentarea în care doreşti să inserezi slide-urile.
„ Selectează slide-ul după care doreşti să faci inserarea noilor slide-uri.
„ Din meniul Insert alege opţiunea Slides from Files.
„ Cu ajutorul butonului Browse vei afişa caseta Browse care iţi permite să cauţi
prezentarea ce conţine slide-urile pe care doreşti să le inserezi în prezentarea
curentă.
 „ În fereastra Slide Finder apar slide-urile de prezentare. Poţi vizualiza aceste
slide-uri sub forma de imagini sau poţi vedea în partea dreaptă a acestei ferestre o
lista cu toate titlurile slide-urilor şi cu o fereastră de previzualizare.
„ Execută clik pe slide-urile pe care doreşti să le inserezi şi apoi apasă butonul
Insert. Dacă doreşti să inserezi toate slide-urile atunci poţi să apeşi butonul Insert
All.
„ După inserare execută clik pe butonul Close şi slide-urile vor apărea în
prezentarea pe care ai ales-o anterior.
Poţi să utilizezi comenzile de copiere, mutare şi lipire pentru a copia sau muta slide-uri în
aceeaşi prezentare sau într-o altă prezentare.
„ Utilizează pentru uşurinţa lucrului modul de vizualizare Slide Sorter sau
Outline View.
„ Selectează slide-ul sau slide-urile pe care doreşti să le copii sau să le muţi.
„ Din meniul Edit selectează comanda corespunzătoare acţiunii pe care doreşti să
o execuţi.
„ Dacă doreşti să lipeşti slide-ul într-o altă prezentare deschide prezentarea
respectivă.
„ În modul de vizualizare Slide Sorter selectează slide-ul după care doreşti să
plasezi slide-ul. În modul de vizualizare Outline View mută punctul de inserare la
sfârşitul textului din slide-ul după care doreşti să inserezi slide-ul mutat sau copiat.
„ Alege apoi din meniul Edit comanda Paste şi slide-ul va fi copiat sau mutat în
noua locaţie.

Rearanjarea slide-urilor folosind slide sorter

„ Pentru rearanjarea slide-urilor în acest mod de vizualizare selectează meniul
View şi alege Slide Sorter.
„ Plasează indicatorul mouse-ului pe slide-ul pe care doreşti să-l muţi.
„ Ţine apăsat butonul stâng al mouse-ului şi trage indicatorul peste slide-ul în faţa
sau în urma căruia doreşti să inserezi slide-ul. Ai să vezi o linie care indică locul în
care muţi slide-ul.
„ Eliberează apoi butonul mouse-ului şi slide-ul va fi inserat în noua poziţie.

Schimbarea layout-ului pentru mai multe slide-uri

Aşa cum şabloanele pot fi folosite pentru schimbarea culorilor şi aspectului unei
prezentări tot aşa formatele AutoLayout îţi permit să introduci o anumită structură într-o
prezentare de slide-uri. Dacă doreşti de exemplu ca un obiect grafic sau un desen să fie
incluse în mai multe slide-uri ale unei prezentări poţi selecta un format AutoLayout care
să le poziţioneze în locul tău.
„ Alege modul de vizualizare Slide Sorter.
„ Selectează meniul Edit şi alege opţiunea Select All.
„ După ce slide-urile au fost selectate trebuie să selectezi meniul Format şi să
alegi Slide Layout. Se va deschide o caseta de dialog în care ai posibilitatea să
alegi selectând formatul, layout-ul pe care îl doreşti în prezentarea ta.
„ Apeşi apoi butonul Apply şi layout-ul ales de tine este automat aplicat tuturor
slide-urilor selectate.

Crearea unei casete de text (text box)

Poţi să introduci text într-un slide introducându-l în modul de afişare Outline sau
completând câmpurile libere dintr-un format AutoLayout. Dar mai poţi introduce text
suplimentar într-un slide prin crearea unei casete de text. Pentru aceasta:
 INFORMATICĂ APLICATĂ
„ Pentru crearea unei casete de text trebuie să te afli în modul de vizualizare
Slide sau Slide Sorter. Modul de afişare Slide îţi oferă o mai bună privire asupra
suprafeţei de lucru.
„ Execută apoi clik pe butonul Text box din bara Drawing.
„ Plasează apoi indicatorul mouse-ului acolo unde vrei să apară colţul din stânga-
sus al casetei, ţine apăsat butonul stâng şi trage spre dreapta până caseta are lăţimea
dorită.
„ Eliberează butonul mouse-ului şi vei vedea pe ecran o caseta de text cu
înălţimea de un rând.
„ Acum poţi să introduci textul care vrei să apară în caseta de text. Când ajungi la
capătul din dreapta textul va trece automat pe un nou rând.
„ Când ai terminat de editat textul dorit execută un clik în afara casetei de text
pentru a vedea cum va arăta textul în forma finală a slide-ului.

Editarea textului într-o casetă de text

Pentru editarea textului într-o casetă de text trebuie să execuţi mai întâi clik in interiorul
ei pentru a o selecta. Apoi:
„ Pentru a selecta textul trage mouse-ul peste el.
„ Pentru a rupe rândurile scrise şi a începe un nou paragraf apasă tasta Enter.
„ Pentru a şterge text selectează-l şi apasă tasta Delete.
„ Pentru a insera text execută clik în locul din care doreşti să începi inserarea.
„ Pentru a înlocui un text selectează-l şi apoi tastează noul text. În mod automat
textul selectat va fi suprascris.

Mutarea şi copierea textului între slide-uri

La fel ca şi celelalte aplicaţii Microsoft, PowerPoint oferă două posibilităţi de a copia
şi muta text. Prima implică decuparea şi lipirea care este utilă pentru mutarea sau copierea
dintr-un slide în altul şi cea de a doua implică tragerea şi fixarea prin metoda drag&drop
care se foloseşte pentru copiere sau mutare în acelaşi slide. Pentru aceasta:
„ Treci în modul de afişare Slide.
„ Selectează textul în slide-ul din care vrei să faci mutare sau copiere.
„ În meniul Edit alege opţiunea pe care o doreşti în funcţie de ceea ce vrei să faci:
Copy pentru copiere şi Cut pentru mutare.
„ Apoi plasează indicatorul mouse-ului în slide-ul şi în poziţia în care vrei să
apară textul anterior selectat.
„ În meniul Edit alege comanda Paste şi textul va fi lipit în noua locaţie.
Atunci când lucrezi într-o fereastra PowerPoint, dacă plasezi cursorul mouse-ului pe orice
element din fereastră, după o scurtă pauză va apare o sugestie de ecran (ScreenTip) care
va spune numele acelui element.
Ca să obţii accesul la toate fişierele de asistenţă din PowerPoint alege comanda Help
(Ajutor) sau apasă tasta F1. Dacă Office Assistant este activ, această comandă va afişa
asistentul. Dacă asistentul Office a fost dezactivat această comandă afişează fereastra
Help. În fereastra Help poţi căuta un subiect folosind pagina Contents (Cuprins),
alfabetic folosind pagina Index sau prin introducerea unei întrebări în pagina Answer
Wizard (Căutare).
Asistentul Office este un personaj animat conceput ca un instrument prietenos de acces la
fişierele de asistenţă Office. Acest instrument îţi permite să pui întrebări sau să introduci
o serie de cuvinte cheie şi să parcurgi mai multe casete de dialog pentru a obţine asistenţă
privind orice caracteristică din orice aplicaţie Office.
 INFORMATICĂ APLICATĂ

INTRODUCERE IN HTML
HTML (HyperText Markup Language) este un limbaj utilizat pentru crearea paginilor web ce pot
fi afisate intr-un browser (sau navigator).
HTML este folosit pentru prezentarea unui continut (text, imagine) intr-o pagina web, furnizeaza
mijloacele prin care continutul unui document poate fi structurat si adnotat cu diverse tipuri de metadate si
indicatii de redare si afisare. Aceste indicatiile pot varia de la decoratiuni minore ale textului, cum ar fi
culoarea sau sublinierea unui cuvant ori introducerea unei imagini, pana la adaugarea de elemente
sofisticate, tabele, harti de imagini, formulare si cod CSS sau scripturi JavaScript.
Metadatele pot include informatii despre titlul si autorul documentului, informatii structurale despre cum
este impartit documentul in diferite segmente, paragrafe, liste, titluri etc. si informatii esentiale care
permit ca documentul sa poata fi legat de alte documente pentru a forma astfel hiperlink-uri.
HTML este un format text proiectat pentru a putea fi citit si editat utilizand un editor de text simplu,
editarea si intelegerea paginilor in acest fel necesita cunostinte de HTML, pe care le puteti obtine studiind
lectiile din acest curs.
Exista si editoare grafice, de tip WYSIWYG (What You See Is What You Get - "ceea ce vezi
este ceea ce obtii"), cum ar fi Macromedia Dreamweaver, Adobe GoLive sau Microsoft FrontPage, care
permit ca paginile web sa fie tratate asemanator cu documetele Word si genereaza ele cod HTML
pentru continutul paginii, dar aceste programe genereaza un cod HTML care este de multe ori prea incarcat
si de proasta calitate.
HTML este de asemenea utilizat in e-mail. Majoritatea aplicatiilor de e-mail folosesc un editor
HTML incorporat pentru compunerea e-mail-urilor si un motor de prezentare a e-mail-urilor de acest tip.

Elemente principale
HTML
1. Ce este HTML? (Hypertext Markup
Language)
‐ Este un set de coduri logice care constituie apariţia unui document web si a informatiilor pe care le
deţine. Codurile sunt scrise intre "<" (paranteza deschisa) si ">" (paranteza inchisa), cu toate ca nu sunt
chiar paranteze, aşa se numesc si arata aşa: < >.

Exemplu
:
<BODY> sau
<DIV>

‐ Cele mai multe elemente (numite si tag-uri) au un element (tag) de deschidere si un element de închidere
distins prin "/" in interiorul parantezei deschise "<".

Exemplu
:
<DIV> ...
</DIV>
 INFORMATICĂ APLICATĂ

‐ Primul cuvânt care apare înăuntru "<" se numeşte element sau eticheta HTML si spune browser-ului sa
facă ceva, precum <DIV>
‐ Cuvintele care urmeaza după element in interiorul "< >"se numesc atribute care descriu proprietăţile
elementului. Cum ar fi stilul: culoarea, mărimea, etc.
‐ Atributele sunt separate prin spatiu si urmate de semnul egal "=", dupa care sunt scrise, intre ghilimele
(" ") valorile atributelor.
‐ Astfel, o eticheta HTML poate contine elementul de identificare, atribute si
valori.
‐ In urmatorul exemplu elementul este DIV atributul style si valoarea "color:blue;":
<DIV style="color:blue;">Acest text va fi
albastru</DIV>

2. Structura documentului
HTML
‐ Un document (fisier) HTML este alcatuit din mai multe elemente si atributele
lor.
‐ La început un element HTML cuprinde (înconjoară ) datele documentului. Acest element conţine doua
sub-elemente principale: HEAD si BODY. In HEAD se poate adauga titlul paginii web si alte
elemente numite metatag-uri, precum si scripturi JavaScript si stil-uri CSS. In BODY se adauga
continutul documentului care va fi afisat in pagina web.

Exemplu
:
<!DOCTYPE
html>
<html
>
<head>
<title>Titlu Documentului</title>
</head>
<body>
Continutul paginii
</body>
</html>

Structura generala a unui document HTML

<!DOCTYPE
html>
<html
> <HEAD> Acesta are si el mai multe sub-elemente:
<TITLE> Aici se scrie titlul documentului, cat mai sugestiv, si se încheie cu
</TITLE>
<BASE> Poate fi folosit pentru a înregistra locaţia documentului in forma URL. (Necesar
 INFORMATICĂ APLICATĂ

daca documentul nu este accesat in locaţia lui originala). Se încheie

cu </BASE>
<LINK> Indica o relaţie dintre document si alte obiecte de pe WEB. Se încheie cu
</LINK>
<META> Aici sunt scrise informaţii cum ar fi tastatura (limbaj) folosita, descrierea si cuvinte cheie
 INFORMATICĂ APLICATĂ

care pot fi găsite de motoarele de căutare. Se încheie cu </META

<SCRIPT> Conţine oricare din JavaScript sau VB Script. Se încheie cu </SCRIPT
<STYLE> Conţine informaţii privind stilul, grafica informaţiilor care vor apărea pe pagina. Se încheie
cu
</STYL
E>
Aici se încheie elementele adaugate in
HEAD

</HEAD
>
<BODY> Etichetele HTML si continutul documentului care va fi afisat in pagina web sunt incluse in
acest element. Aici pot fi puse si elemente cum ar fi: <SCRIPT> </SCRIPT>
Se încheie
cu
</BODY>
</HTML>
Creare si editare pagini
HTML
Sunt mai multe programe prin care se pot crea pagini web, chiar fara a cunoaste limbjul HTML, cum sunt
Microsoft FrontPage sau Macromedia Dreamweaver.
Editoarele de text simple sunt programele de baza, si cele mai folosite, pentru editarea paginii web.
Avantajul folosirii lor este simplitatea, pentru creare paginii web sunt necesare câteva din codurile
invizibile ale limbajului HTML, astfel se creaza documente rapid si usor, in plus ocupa foarte putin spatiu
si resurse de memorie, acestea insa necesita cunoasterea limbajului HTML.
Dintre editoarele de text cunoscute cel mai folosit este NotePad (sau NotePad++), care este folosit si
pentru acest curs, dar poate fi utilizat orice editor de text. Pentru începatori si pentru usurinta cu care se
lucreaza, eu recomand folosirea aplicatie Notepad++.

1. Crearea bazei de început a unui

document
HTML contine elemente sigure, generale, care sunt necesare pentru crearea unui document HTML.
Pentru început deschideti aplicatia NotePad si scrieti structura de baza a unei pagini web. Aceasta este:
<!DOCTYPE
html>
<html
>
<head>
<title> Titlul
</title>
</head>
<body
>
 INFORMATICĂ APLICATĂ

<h1>Titlu afisat in
pagina</h1> Continut
 INFORMATICĂ APLICATĂ

</body>
</html>
Acum pagina dv. are HEAD si BODY in interiorul bazei
<HTML>. In interiorul elementului HEAD are elementul TITLE, pe care ar trebui sa-l completati cu un
text reprezentativ ca titlu al documentului dv.; si in BODY titlul care va fi afisat in pagina (in tag <h1>) si
un text "Continut".
Ceea ce scrieti la TITLE va apare in linia cea mai de sus a browseru-lui (deasupra meniurilor). La
TITLE puteti pune orice text, dar este bine sa scrieti ceva care sa descrie cat mai bine obiectul si
continutul paginii deoarece este ceea ce cauta si indexeaza multe portaluri de cautare de pe internet, si
indicat, sa nu depaseasca 70 caractere.
Ceea ce adaugati intre tag-urile <body> </body> reprezinta continutul paginii, care va fi afisat in browser.
Mai jos gasiti un exemplu cum ar putea fi completat tag-ul TITLE si un mic continut in pagina:
<!DOCTYPE
html>
<html
>
<head>
<title>MarPlo.net - Cursuri, Jocuri si
Anime</title>
</head>
<body
>
<h1>Pagina HTML</h1>
Lectii, exemple si explicatii.
</body>

</html>
‐ <h1> </h1> este o eticheta HTML pentru afisare de text mare (ca un titlu) in pagina.
‐ Ca sa vedeti rezultatul, copiati acest cod intr-o pagina noua deschisa cu Notepad si apoi salvati fisierul
cu extensia .html. Daca nu stiti deja, pt. a-l salva alegeti la "Save as type" - All Files, apoi la "File name"
ii scrieti numele si extensia (ex.: "pagina.html"). Dupa ce a fost salvat fisierul, deschideti-l cu un browser
(trebuie sa mearga cu dublu-click pe el).
Setarea stilului
paginii

‐ Proprietatile de stil ale elementelor din pagina pot fi controlate in atributul style, de exemplu cum ar fi
culorile pentru fondul paginii si pentru text.
Culorile sunt setate folosind culorile de baza: rosu, verde si albastru; expresia folosita RGB (Red, Green,
Blue), acestea sunt reprezentate ca valori hexadecimale si sunt scrise intre ghilimele (" "), la inceput
trebuie adaugat caracterul '#'. Fiecare 2 unitati ale codului reprezinta una din culorile RGB.
De exemplu: #00aa11 reprezinta o culoare care nu are Rosu (00), are Verde (aa) si Albastru mai putin
(11).
 INFORMATICĂ APLICATĂ

Elementul
BODY
 - Acestui element ii puteti adauga informatii care sa defineasca culoarea sau imaginea din fondul
paginii, textul si culoarea link-urilor.
 - Daca elementul BODY nu este completat cu alte atribute atunci browser-ul va prezenta culorile
standard, de obicei fondul este alb.
 - Pentru a seta culoare fondului paginii adaugati in eticheta <BODY> atributul style
si proprietatea background-color cu valoarea culorii.
 - Urmatorul exemplu va prezenta un document a carui fond este de culoare albastra:
<body style="background-color:#0000ff;">Continut</body>
 Culoarea textului
o - Proprietatea color din "style" controleaza culoarea textului.
o - Acesta va afecta tot textul din document care nu este colorat de alte elemente.
o - Culoarea standard pentru text este Negru.
o - Iata un exemplu in care culoarea fondului va fi albastru si culoarea textului va fi rosu:
<body style="background-color:#0000fe; color:#fe0000;">Continut</body>
 Folosirea unei imagini ca fond pentru pagina (background)
o - La fondul paginii se poate adauga si o imagine, cu proprietatea background-
image:url('bgimage.jpg').
Daca imaginea este mai mica decât dimensiunile paginii atunci imaginea va fi multiplicata
pana va acoperi întreg cadru documentului. Este indicat ca imaginea sa fie in format *.gif
sau *.jpg. Folosirea unei imagini va da un aspect placut documentului.
o - Un exemplu de cod HTML cu imagine pentru background este urmatorul:
<body style="background-image:url('bgimage.jpg');">Continut</body>
In acest exemplu fondul pagini va fi dat de imaginea din fisierul "bgimage.jpg", care sa fie in acelasi
director.

Salvare pagina
html
Dupa ce a-ti creat baza de început a unui document si a-ti setat proprietatile, trebuie sa salvati fisierul.
Salvarea trebuie facuta intr-un format pe care browser-ul îl poate recunoaste. Extensia standard pentru un
fisier care reprezinta o pagina web este ".htm" sau ".html". De obicei se foloseste ".html".
‐ Pentru a salva documentul ca sa arate ca o pagina web, in NotePad alegeti din meniul File comanda Save
si salvati fisierul cu orice nume doriti, dar cu extensia html (sau "htm") - (La File name: scrieti si numele
si extensia ".html", exemplu: index.html). Daca nu scrieti extensia, NotePad va salva documentul in
format
 INFORMATICĂ APLICATĂ

"txt".
‐ Pentru a vedea documentul ca o pagina web, duceti-va in directorul in care a-ti salvat fisierul si
deschideti-l pur si simplu (cu Enter sau dublu-click la mouse), acesta va fi deschis automat de browser-ul
pe care-l folositi (Mozilla Firefox, Internet Explorer, Opera). Sau deschide-ti browser-ul si din comanda
Open deschideti documentul pe care l-ati salvat.
‐ Pentru a continua lucrarea, a face modificari paginii sau pentru a adauga altceva in documentul HTML,
deschideti documentul cu NotePad. Una din metode este sa deschideti aplicatia NotePad si din meniul
File alegeti Open apoi gasiti fisierul pe care vreti sa-l modificati si dati clic pe butonul Open. Dupa
ce terminati modificarile salvati, astfel daca redeschideti documentul ca o pagina web acesta va fi deschis
cu noul format.

Titluri, Paragrafe, Un nou rand, Linie orizontala

Titluri <Hx> ... </Hx>
 - Pentru titluri din continutul documentului HTML este indicat folosirea etichetelor <Hx>,
(headings) unde 'x' este un numar intre 1 si 6.
 - In cadrul elementului BODY, elementele Headings sunt folosite ca titluri sau pentru o mai buna
impartire a continutului paginii.
 - Mărimea textului înconjurat de elementul Heading variază de la foarte mare, in <H1> pana la
foarte mic in <H6>.
Exemplu
:
<!DOCTYPE
html>
<html
>
<head>
<title>Titlu documentului</title>
</head>
<body
>
<h1>Heading
1</h1>
<h2>Heading
2</h2>
<h3>Heading
3</h3>
<h4>Heading
4</h4>
<h5>Heading
5</h5>
 INFORMATICĂ APLICATĂ

<h6>Heading
6</h6>
</body>
 INFORMATICĂ APLICATĂ

</html>
Paragraf <p> ... </p>
 - Paragrafele permit sa adaugi text in document astfel incat lungimea de afisare a textului va fi
ajustata de marimea deschiderii browser-ului si fiecare paragraf va incepe un nou rând.
 - Distanta dintre doua paragrafe succesive este mare deoarece browser-ul le afiseaza cu un rând
gol intre ele.
Mai jos puteti vedea exemplu:
<!DOCTYPE html>
<html>
<head>
<title>Titlu documentului</title>
</head>
<body>
<p>Paragraf 1</p>
<p>Paragraf 2</p>
<p>Paragraf 3</p>
<p>Paragraf 4</p>
</body>
</html>
Un nou rand <br>
 - Tag-ul <br> permite sa decizi unde textul va incepe un nou rând, astfel se forteaza începerea
unui nou rând.
 - <br> este un Element Gol dar poate sa conţina atribut. <br> nu are si nu cere element de
închidere, nu se foloseste </br>
Mai jos puteti vedea exemplu:
<!DOCTYPE html>
<html>
<head>
<title>Titlu documentului</title>
</head>
 INFORMATICĂ APLICATĂ

<body>
<h1>Heading 1</h1>
<p>Paragraf 1<br>
Linie 2<br>
Linie 3<br>
... </p>
<p>Paragraf 2</p>
</body>
</html>

‐ Elementul <br> poate avea atribute, precum: "style", "class".

Linie orizontala <hr>
 - Acest element afiseaza o linie orizontala in document
 - Acest element nu foloseşte element de închidere [</hr>]
 - Elementul <hr> poate folosi atribute: "style", "class", "id".
Culoarea linie se defineste cu proprietatea css: background, iar grosimea cu proprietatea css:
height.
Mai jos puteti vedea exemplu:
<!DOCTYPE html>
<html>
<head>
<title>Titlu documentului</title>
</head>
<body>
<h1>Heading 1</h1>
<p>Paragraf 1<br>
Linie 2<br>
Linie 3<br>
... </p>
<hr>
 INFORMATICĂ APLICATĂ

<hr style="background:#1111fe; height:3px; width:50%;">

<p>Paragraf 2</p>
</body>
</html>
HTML contine cateva tag-uri utile pentru asezarea continutului sub forma de liste. Prin acestea textul este
mai usor de citit si evidentiat.

Liste neordonate - UL
Un element des folosit in formarea listelor (neordonate) este <ul>.
 - <ul> este elementul de început si dupa scrierea listei se incheie cu </ul>.
 - Majoritatea elementelor pentru marcatori si numerotare sunt compuse din unu sau mai multe
elemente <li> ... </li> (list element). In mod implicvit, acestea prezintă un marcaj ca un bullet.

Mai jos puteti vedea exemplu.

<h4>Exemplu liste UL</h4>

<ul>
<li>List item 1 ...</li>
<li>List item 2 ...</li>
<li>List item 3 ...</li>
</ul>

‐ Sunt 3 tipuri de marcatori: disc, circle (cerc) si square (patrat)

‐ Tipul care se doreste folosit se introduce cu proprietatea CSS: list-style-type in style.
‐ Exemplu:
<h4>Exemplu liste UL square</h4>

<ul style='list-style-type: square;'>

<li>List item 1 ...</li>
<li>List item 2 ...</li>
<li>List item 3 ...</li>
 INFORMATICĂ APLICATĂ

</ul>
Liste ordonate - OL
Un alt element folosit pentru formarea listelor este <ol>. Acesta afiseaza listele ordonate numeric.
<h4>Exemplu liste OL</h4>

<ol>
<li>List item 1 ...</li>
<li>List item 2 ...</li>
<li>List item 3 ...</li>
</ol>
Tipuri de liste OL
Sunt mai multe tipuri de numerotare care pot fi folosite. Acestea pot fi controlate cu atributul type care se
adauga in tag-ul <ol>.
type='1' - stil: 1, 2, 3, ...
 type='a' - stil: a, b, c, ...
 type='i' - stil: i, ii, iii, ...
 type='I' - stil: I, II, III, ...

‐ Exemplu:
<h4>Exemplu liste OL cu type</h4>

<ol type='a'>
<li>List item 1 ...</li>
<li>List item 2 ...</li>
<li>List item 3 ...</li>
</ol><br>

‐ Alta lista, type='I':

<ol type='I'>
<li>List item 1 ...</li>
 INFORMATICĂ APLICATĂ

<li>List item 2 ...</li>

<li>List item 3 ...</li>
</ol>
Atributul start si reversed
Se poate specifica numarul de inceput al numerotarii printr-o valoare data atributului: start.
Numerotarea se poate inversa aplicand atributul: reversed
‐ Exemplu:
<h4>Exemplu liste OL cu start si reversed</h4>

OL cu start='3'
<ol start='3'>
<li>List item 1 ...</li>
<li>List item 2 ...</li>
<li>List item 3 ...</li>
</ol><br>

‐ Alta lista: type='i', start='3' si reversed:

<ol type='i' start='3' reversed>
<li>List item 1 ...</li>
<li>List item 2 ...</li>
<li>List item 3 ...</li>
</ol>

• Elementele <li> sunt de tip bloc, in ele se pot adauga alte tag-uri de tip bloc (<p>, </div>, <pre>, etc.)
sau chiar alte liste <ul> sau
</ol>.
‐ Exemplu cu paragraf si liste imbricate.
<h4>Exemplu liste imbricate</h4>

<ol>
<li><p>Acesta e un
paragraph<br> O noua
linie...</p></li>
 INFORMATICĂ APLICATĂ

<li>Tutorial
HTML:
<ul type='square'>
<li>Lista UL
imbricata.</li>
<li>Alta lista
imbricata.</li>
</ul
>
</li
>
<li>Rabdare cu Iubire, si
invers.</li>
</ol
>
Creare
tabele
Pentru a crea tabele in paginile web se foloseste elementul <table> ... </table> , acesta incadreaza alte
patru sub-elemente, care alcatuiesc structura tabelului.
 - Linia (randul) Tabelului <tr> ... </tr>
 - Titlul Tabelului <th> ... </th>
 - Celulele tabelului (formeaza coloanele) <td> ... </td>
 - Sub-titlu tabelului <caption> ... </caption>

Randurile tabelului contin titlurile tabelului si elemente pentru coloanele tabelului.

Datele /continutul din tabel se adauga in cadrul
<td>. In cadrul elementelor <th> si <td> se pot adauga si alte elemente HTML, cum ar fi cele pentru
formatul textului, paragrafe, link-uri sau imagini.

Mai jos puteti vedea un exemplu de cod HTML pentru crearea unui tabel (Tag-ul <style> se adauga in zona
<head> din pagina):
<style>
table, th, td {
border: 1px solid #000;
}
</style>

<table>
 INFORMATICĂ APLICATĂ

<tr
>
 INFORMATICĂ APLICATĂ

<th>titlu 1</th>
<th>titlu 2</th>
</tr>
<tr
>
<td>linia 2- coloana
1</td>
<td>linia 2- coloana
2</td>
</tr>
<tr
>
<td>linia 3- coloana
1</td>
<td>linia 3- coloana
2</td>
</tr>
<tr
>
<td>linia 4- coloana
1</td>
<td>linia 4- coloana
2</td>
</tr>
</table>
Sub-titlu
tabelului
‐ Sub-titlu tabelului "caption" permite specificarea unei linii de text care va aparea deasupra sau sub tabel.
Pozitioonarea se face cu proprietatea CSS "caption-side" care se aplica la tabel si se folosesc valorile: top
(deasupra) bottom (jos)

Exemplu
:
<table style='border:1px solid #000;caption-side:bottom;'>
<caption>Acesta este subtitlu caption.</caption>
<tr
>
<th>titlu 1</th>
<th>titlu 2</th>
 INFORMATICĂ APLICATĂ

</tr>
<tr
>
<td>linia 2- coloana
1</td>
 INFORMATICĂ APLICATĂ

<td>linia 2- coloana 2</td>

</tr>
</table>
Unire celule
Cu urmatoarele proprietati se poate face ca o celula sa ocupe mai multe raduri si coloane.
 - colspan - cat de multe coloane ale tabelului aceasta celula va inlocui
 - rowspan - cat de multe randuri ale tabelului aceasta celula va inlocui
‐ In HTML5 designul randurilor si celulei tabelului se face cu proprietati CSS.

in urmatorul exemplu puteti vedea rezultatul folosirii atributelor: "colspan" "rowspan" si CSS pentru
background-ul unei celule.
<style>
table, th, td {
border: 1px solid #000;
}
</style>

<table>
<tr>
<th>titlu 1</th>
<th>titlu 2</th>
</tr>
<tr>
<td colspan="2">linia 2- coloana 1 si 2</td>
</tr>
<tr>
<td rowspan="2">linia 3 si 4 - coloana 1</td>
<td style="background:#adadff">linia 3- coloana 2 - colorat</td>
</tr>
<tr>
 INFORMATICĂ APLICATĂ

<td>linia 4- coloana
2</td>
</tr>
</table>
Creare
formulare
De cele mai multe ori formularele HTML sunt create pentru a fi folosite impreuna cu alte programe si
scripturi web, cum sunt PHP, JavaScript si altele.

Tag-ul
FORM
Pentru a crea un formular in HTTML se foloseşte elementul <form> ... </form>, in cadrul acestuia se vor
adauga celelalte elemente specifice.
Elementul <form> ... </form> nu contine atribute pentru format, foloseste insa urmatoarele atribute:
 action - aici se scrie adresa URL a unui script de pe server (de obicei PHP sau CGI), program
care trebuie sa accepte datele din FORM , le proceseaza si trimite înapoi raspunsul la browser.
 method - aici putem scrie get , sau post. Aceste valori specifica ce metoda HTTP va fi folosita
pentru a trimite continutul formularului la server.
 enctye - determina mecanismul folosit pentru a codifica continutul transmis din formular.
 name - Este numele formularului, folosit de scripturi VB (Visula Basic) sau JavaSript.
 target - Este tinta cadrului (frame) unde pagina va fi vizualizata, dupa transmiterea datelor din
form.

Elementele de
formular
In continuare sunt prezentate restul elementelor de formular care sunt folosite pentru a crea diferite
campuri, casete, butoane in pagina web, necesare pentru a aduna datele care vor fi trimise la aplicatie pe
server.
Cele mai multe se creaza prin atributul type al elementului <input> ... </input>

Proprietatile elementului <input> ... </input>

 type - tipul de FORM folosit (caseta text, buton si altele ...)
 name - numele elementului respectiv de formular, folosit de scripturile la care sunt trimise datele
 value - datele (valoarea) asociate acelui element de formular si care sunt trimise, impreuna cu
numele, catre scripturi (PHP, CGI, JavaScript)
 size - specifica numarul de caractere care dau lungimea zonei de text
 maxlength - numarul maxim de caractere acceptate
 INFORMATICĂ APLICATĂ

 checked - specifica daca un buton sau alta forma va fi initial selectata (bifata).
 readonly - folosit pentru campuri de tip text, impedica modificarea valorii (textului) din acel camp
 disabled - impedica folosirea campului care are aceasta proprietate. Va fi vizibil dar nu va putea fi
folosit, datele acestuia nu vor fi trimise din formular la vreun script.

Casete de text
 - este folosit pentru a crea in pagina un camp pentru text (cu o singura linie).
 - Codul este <input type="text"></input>

In browser va apare:
 - Acest element foloseste urmatoarele atribute:
o type - text
o name - numele casutei de text, folosit de scriptul la care sunt trimise datele
o value - va reprezenta propriul context ca valoare aleasa. Un sir de text care apare in casuta
de text
o size - specifica numarul de caractere care dau lungimea casutei de text (default 20)
o maxlength - numarul maxim de caractere acceptate sa fie adaugate de utilizator

Camp textarea
 - "textarea" este un element ce creaza un camp in pagina, in care utilizatorul poate adauga mai
multe linii de text.
 - Codul este <textarea></textarea>

     

In browser va apare:    

 - Acest element foloseste urmatoarele atribute:

o name - numele campului de text, folosit de scriptul la care sunt trimise datele
o rows - numarul de linii a zonei de text
o cols - numarul de coloane a zonei de text
o wrap - standard este OFF. Dar poate avea valorile : "VIRTUAL" sau "PHYSICAL",
astfel ca textul wraps in browser sa fie prezentat exact cum este scris de utilizator.
 INFORMATICĂ APLICATĂ

Casete pentru parole

 - "password" este folosit pentru a permite adaugarea de parole. Caracterele adaugate in aceasta
caseta nu sunt afisate cu valoarea lor reala, pentru a nu se vedea parola scrisa.
 - Codul este <input type="password"></input>

In browser va apare:
 - Acest element foloseste urmatoarele atribute:
o type - password
o name - numele casutei pentru parole, folosit de scriptul la care sunt trimise datele
o value - de obicei nu este adaugat. Daca este scris, va reprezenta parola default din acea
caseta.
o size - specifica numarul de caractere care dau lungimea casutei pt. adaugarea parolei
(default 20)
o maxlength - numarul maxim de caractere acceptate sa fie adaugate de utilizator

Casete de formular ascunse

 - "hidden" este folosit pentru a adauga in formular date care sa nu fie vizibile in browser si care
sunt trimise la scripturi impreuna cu celelalte date din formular.
 - Codul este <input type="hidden"></input>
 - Acest element foloseste urmatoarele atribute:
o type - hidden
o name - numele casutei ascunse, folosit de scriptul la care sunt trimise datele
o value - valoarea care se doreste sa fie transmisa prin acea caseta ascunsa.

Check box
 - este folosit pentru adaugarea mai multor optiuni pe care utilizatorul le poate alege (oricate din
ele) prin bifarea lor
 - Codul este <input type="checkbox"></input>

In browser va apare:
 - Acest element foloseste urmatoarele atribute:
o type - checkbox
 INFORMATICĂ APLICATĂ

o name - numele casutei checkbox, folosit de scriptul la care sunt trimise datele
o value - valoarea casetei checkbox respective, care poate fi selectata (bifata)
o checked - daca este adaugat acest atribut, caseta checkbox respectiva este selectata
(bifata).

Radio button
 - este folosit pentru adaugarea mai multor optiuni dintre care utilizatorul poate alege una singura
 - Codul este <input type="radio"></input>

In browser va apare:
 - Acest element foloseste urmatoarele atribute:
o type - radio
o name - numele casutei radio, folosit de scriptul la care sunt trimise datele
o value - valoarea casetei radio respective, care poate fi selectata (bifata)
o checked - daca este adaugat acest atribut, caseta radio respectiva este selectata (bifata).

Casete pentru upload

 - "file upload" este folosit pentru a permite utilizatorului sa incarce alte documente pe serverul
web. Aceasta caseta este insotita de un buton "Browse" prin care se alege documentul care va fi
transferat pe server. (upload-ul se face tot prin intermediul unui script (PHP, CGI)
 - Codul este <input
type="file"></input> In browser va apare:
 - Acest element foloseste urmatoarele atribute:

o type - file
o name - numele casutei upload, folosit de scriptul la care sunt trimise datele
o size - specifica numarul de caractere care dau lungimea casutei upload.

Buton simplu
 - acesta este folosit cu JavaScript sau VBScript pentru a efectua o actiune când este apasat
 - Codul este <input type="button" value="Buton"></input>
In browser va apare:
 INFORMATICĂ APLICATĂ

 - Acest element foloseste urmatoarele atribute:

o type - button
o name - numele butonului, necesar pentru a fi folosit de script
o value - textul care apare pe buton.

Buton Submit
 - acest element face ca prin apasarea lui browser-ul sa trimita numele si valoarea tuturor celorlalte
elemente din formular la scriptul de pe server
 - Codul este <input type="submit" value="Trimite"></input>
In browser va apare:

 - Acest element foloseste urmatoarele atribute:

o type - submit
o name - numele butonului, poate fi folosit de scriptul la care se trimit datele
o value - textul care apare pe buton.

Imagine pentru buton Submit

 - permite aplicarea unei imagine in locul butonului Submit standard
 - Codul este <input type="image" src="locatie_imagine"></input>
 - Acest element foloseste urmatoarele atribute:
o type - image
o name - numele butonului, poate fi folosit de scriptul la care se trimit datele
o src - locatia imaginii
folosite. In browser va apare:
Buton Reset
 - permite utilizatorului sa stearga toate datele pe care le-a scris in celelalte elemente din formular
 - Codul este <input type="reset" value="Sterge"></input>
In browser va apare:
 INFORMATICĂ APLICATĂ

 - Acest element foloseste urmatoarele atribute:

o type - reset
o value - textul care apare pe buton.

Elemente select
 - pentru acest element se foloseste tag-ul "<select></select>", care formeaza o lista, un meniu,
cu date ce pot fi selectate.
 - Atributete elementului "<select>" sunt:
o name - numele acestui element, necesar pentru a fi folosit de scriptul la care sunt trimise
datele
o size - seteaza inaltimea elementului Select, care reprezinta si numarul de optiuni din lista
care vor fi vizibile initial
o multiple - prezenta acestui atribut specifica faptul ca utilizatorul poate selecta mai multe
optiuni.
 - "<select></select>" este folosit impreuna cu elemente "<option> </option>" care reprezinta lista
elementelor ce sunt adaugate si afisate in lista de selectare.
 - <option> </option> foloseste doua atribute:
o selected - cand acesta este adaugat, optiunea respectiva este selectata când pagina web
este initial incarcat. Cand sunt adaugate mai multe optiuni, este indicat folosirea acestui
atribut doar cu una singura.
o value - specifica valoarea variabilei numita in optiunea respectiva (necesara pt. scriptul
care va primi datele).
 - sunt doua tipuri de elemente Select, unde diferenta o face folosirea atributului SIZE
 - Cele doua tipuri de elemente Select sunt:

1. Drop Down List (Lista de derulare)

o - Codul este:
<select name="select">
<option>Optiune 1</option>
<option>Optiune 2</option>
</select>
o - unde "name" este atributul care defineste numele acestui tag SELECT, iar "<option>"
impreuna cu "Optiune 1" (si 2) reprezinta elementele din lista de selectare.
 INFORMATICĂ APLICATĂ

In browser va apare:
2. List Box
 - Codul este:
<select name="select" size="4"> <option>Optiune 1</option>
<option>Optiune 2</option>
</select>
 - unde "name" este atributul care defineste numele acestui tag SELECT, atributul "size" determina
inaltimea elementului select care determina si numarul de optiuni vizibile initial, iar "<option>"
impreuna cu "Optiune 1" (si 2) reprezinta elementele din lista de selectare.
In browser va apare:

‐ Toate aceste elemente trebuie incadrate in tag-ul "<form> ... </form>"!

 BIBLIOGRAFIE
1. J. Habraken, Microsoft Office 8 în 1, Editura Teora, 2000.
2. J. Glenn Brookshear, Introducere în informatica, Editura Teora, 1998, (Trad.
Daniel Marian Merezeanu, Aurelia Nicoleta Merezeanu).
3. T. Anghel, Programarea in PHP II. Generarea de continut multimedia,
Editura Polirom, 2006.
4. S. Colesca, Foi de calcul tabelar – Microsoft Excel, Editura ASE, Bucuresti,
1999.
5. I. Stoleriu, Introducere in LATEX, Univ. A. I. Cuza, Fac. de Matematica,
2019.
6. A. Colesnicov, L. Malahova, N. Curteanu, G. Holban, LATEX prin exemple,
Institutul de Informatica Teoretica, Academia Romana, Filiala Iasi, 2010.
7. M. Nicolae, Informatica aplicata, Ed. Mustang, Bucuresti, 2019.
8. S. Buraga, Tehnologii Web, Ed. MatrixROM, Bucureşti, 2001.
9. M. Brut, Instrumente pentru e-Learning. Ghidul informatic al profesorului
modern, Polirom, 2006.