TEOHARI ANTO N ESCU - INAI NTAŞ AL MUZEOGRAFIEI ROMANESTI

EM. DIACONESCU

Primul profesor de arheologie de la Universitatea din Iaşi, Teohari

.-'....r.. "ltonescu ( 1894- 19 10), a făcut parte din generaţia unor mari oameni
�"" ştiinţă români cum au fost : Al. Philippide, N. Iorga, P.P. Negulescu,
:. E\·olceanu, C. Rădulescu-Motru, S. Mehedinti şi alţii, care au ilus­
�=t invăţămîntul universitar şi ştiinţific româneSlC. El a făcut studii la
�:-:in, fiind coleg cu N. Iorga la aceeaşi universitate, avind aceeaşi
� :·:ulntă şi stăruind împreună să cunoască arta antică şi modernă, şi
�- ':l�utia vieţii politice şi culturale a lumii. N. Iorga îşi amintea cu duio­

�.-:: :e acest tovarăş de studii d1'l1 am•ii rtinlereţii. n•lrusemnăr:irreu lllLi Teo­

=--=-=-� Antonescu, publicate de praf. Al. Naum în revista nConvorbiri

:�:�rare• din 1939, sînt un bogat izvor de informaţie asupra vietii şi
= �: itătii lui.
·.

�ăscut la Giurgiu, dintr-o familie modestă., în anul 1867, după ce

:: �-=-rminat liceul, s-a înscris Ia Universitatea din Bucureşti, unde, intre
:::e-:e, a audiat, mai cu interes, cursurile de arheologie ale lui Al. Odo­
=-=�cu, cînd acesta era în plină desfăşurare a cunoştinţelor şi talentului
�=-..: :Jrecum şi cele ale lui Titu Maiorescu. Amindoi 1-au pretuit şi 1-au
;;;- :-: :nit, încă din vremea cînd era student, remarcat fiiind pentru stăru­
:..=�a lui de a studia îndeosebi arheologia. După ce a terminat ·cu st ră ­
:..: :ire cursurile în ţară, recomandat călduros de Al. OdobeSICu, a pri­
!:::t o bursă, avînd astfel posibilitatea să-şi desăvîrşească studiile la
3-.?rl.in, Dresda şi Heidelberg, a'Poi la Paris, Londra şi Viena. El a avut
:::ri:eiul să audi·eze cursurile unor mari savamţi cu renume mondial
c-Jin erau Haussoullier şi fh. Homolle, iar la Dresda şi Viena, 1-au
..

ir.teresat foarte mult muzeele, exprimînd idei cu totul personale in

c:..aliza şi aprecierea operelor de artă. Prin Triest şi Pireu, a ajuns la
Atena, unde s-a urca•t pe Acropole. De acolo a privi·t şi examinat cu

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
22 EM. DIACONESCU 2

m:intu i· mit,at'e ·cel,ebre srtlaltrufi.e Alte

· '.na Pa:rtetn01s, PmopHeen-e, Parte­
nonul şi toate celelalte temple şi opere de artă. Acolo a luat contact
cu arheologul Th. Homolle, cu care a vizitat Delfi, şi a audiat cursu­
rile savantului german Dorpffeld, expuse de el chiar pe Acropole, cu
care a angajat discuţii contradictorii privind unele probleme arheolo­
gice din Atena, de pe Acropole şi de la Delfi.
Teohari Antonescu se profila ca un tînăr cu o pregătire destul de
serioasă în specialitatea lrui. Călătorind în Italia şi Grecia, ·a putut să
facă studii temeinice asupra comorilor de artă din aceste ţări. care
I-au impresionat profund şi faţă de care şi-a exprimat toată admiraţia.
Cunosdhdu-le, el le-a studiat pînă în cele mai mici amăln.unte, pre­
gătindu-se temeinic spre a deveni un desăvîrşit arheolog şi om de
ştiintă'.
Reintors în t �ră, Teohari Antonescu a ocupat ca suplinitor noua
catedră de arheologie înfiinţată la 1 894 la Universitatea din Iaşi, prin
stăruinţa lui Titu Maiorescu, şi p r e care a ilustrat-o prilll stră.lucitele SI
instructivele lui prelegeri. Vechiul profesor Petru Rîşcanu a audiat
un curs al lui în ziua de 1 5.IX. 1 894 şi a rămas foarte impresionat de
cunostintele ca şi de forma lui aleas� de expunere. Petru Rîşcanu n-a
ezitat să menţioneze în public, la cursul său, pe nÎnvăţatul meu coleg",
arătînd că studentii savurîndu-i prelegerile, nu mai scriau, c.i se uitau
numai, la noul lor profesor. In acea vreme, Teohari Antonescu s-a
aflat în societatea unor mari profesori ca A. D. Xenopol, P. Rîşcanu,
P. P. Negulescu, 1. Tanoviceanu, N. Beldiceanu, r.are se ocupau şi ei
cu săpăituri arheologice.
De situaţia şi activitatea lui Teohari Antonescu, continuau să se
�ntereseze de aproape Al. Odobescu şi Titu Maiorescu, care se mutase
la Bucureşti. De altfel, după 1 890, Titu Maiorescu urmărea cu mult in­
teres reorganizarea aadrelor universitafle cu elemente mai tinere, bine
pregăHte, care se qăseau încă la studii în străinătate. El cerea infor­
matii despre S. Mehedinti. N. Iorga, P. P. Negulescu, D. Evolceanu şi
Teohari Antonescu. Şi maestrul său AI. Odobescu, cu care avea strî111.se
legături şi contingenţe spirituale, îl urmărea cu intleres deosebit în pre­
gătirea şi evoluţia lui srpre progres. Numit la 1 894 preşedintele Comi­
siei concursului pentru ocuparea catedrei de istoria universală, vacantă
la Universitatea din Bucureşti, concurs care s�a ţinut la laşi şi la care
a candidat N. Iorga, Al. Odobescu stăruia să termine cît mai repd.e lu­
cirărUe ace!Stui ci()I]))CIU[S. Asta spre a se !piUllea. re.îmltoame ilia BUJaureşti.
unde, după 20 octombrie, urma să aibă loc concursul pentru ocuparea
catedrei de . .arheologie de la Iaşi, la oare candida Teohari Antonescu.
Aaesta a devenit însă titularul acestei catedre, prin concurs, abia in
1 895, după sfîrşitul tragic al lui Al. Odobescu. O dată cu el au intrat
hi învăţămînt la laşi p; P. Negulescu la istoria fiolozofiei moderne şi
Al. Philippide la filologia română. Teohari Antonescu a avut posibili­
tatea să d ezvolte şi să producă interes pentru noua ştiinţă a arheolo-

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
3 TH. ANTONESCU lNAINTAŞ AL MUZEOGRAPIEI ROMANEŞTI

giei, aici la laşi, fiind un adevărat pionier în materie, format o dată

ru cei mai de seamă învăţaţi din a doua generaţie a societăţii "Juni­
oea Prelegerile lui pline de farmec, din arheologie şi preistorie, erau
• .

audiate cu muil.lf: inlter•es nlll .ruumai de Slbl.llden1i, d şi de piUOOiilciU[ doritor

să cunoască strălucitoarea artă a antichită.ţii. El devenise un adevărat
sa\·ant, care făcea să vibreze printre auditorii săi, toată erudiţia lui.
Temperament paşnic, fără avînturi pasionale, a rămas în atmosfera
senină a omului de ştiinţă consacrat.
luheolog şi literat în acelaşi timp, Teohari Amitonescu era un ade­
Yărat artist al limbii şi armoniei vorbelor, cu fraza bogată şi înaripată!,
bine închegată şi ritmată armonios. Stilul lui era ales, colliCis, concret şi
curgător, cu o cugetare axată pe o bogată informaţie în materie arheo­
:ogică. istorică şi etnografică. El avea îndeosebi o foarte îngrijit ă formă
ce exprimare, într-un grai neaoş românesc, nealterat, explici111 d cu în­
�e:es noţiunile tehnice şi ştiinţifice, care-i atrăgeau numeroşi auditori.
�elegerile lui, aşteptate cu mult interes, le ilustra cu proiecţii din
s...'"lll pbna greacă şi romanăJ, ori din arhitectura. medievală : bazilici
creştine, arhitectura mauro-argbă, - g<;>ticăJ, romimică şi cea militară,
.

":Jrecum şi castele medievale. Cursurile lui erau f01arte variate tratînd,

::.tre altele, şi despre egipteni şi patria primitivă semită, aspecte din lite­
ratura eg:ipl:eaJnă, din lum!ea caild·ee, ·sulbieot-e oare.Ji desdh.iLSJeseră un
orizont larg acestui erudit profesor. Teohari Antones·cu era singurUl
�ialist bine pregătit şi competent în materie de arheologie şi preis­
� -=- rie, urmînd lui Al. Odobescu, 'c are-i îndrumase primii paşi şi pe care
:-a continua t cu mare succes.
Iubirea de adevărul ştiinţific, de simbolul literelor, de arta supe­
� oară, interpretată prin grai i<nspirat, l-a caracterizat în scurta lui exis­
�-:- ::.:ă. La laşi el a fost primul profesor care a expus, cu mult talent
:.:.terar şi competenţă, frumuseţea neegalată a artei multiforme antice,
căutînd să definească ce era şi ce însemna ,oentru omenirea de totdea­
-.::l a această artă.
Teohari Antonescu a avut el însuşi un mare suflet de artist, c u
c· Lî tuîtie excepţională!, fără. care nu pot f i descrise comorile artistice
.: : e lumii vechi . Astfel, Al. Odobescu a avut un preţuit urmaş în el, cu
: �eeaşi sensibilitate spirituală în prezentarea monumentel � r şi operelor
-:- _ c. s : ce.
ln prelegeri şi în orice expuneri şi conversaţii ale lui vorbea
.eulce• şi se observa înrîurirea bună a lui Titu Maiorescu, ·care-1 pri­
:::- ea. ca
şi Al. Odobescu, cu toată prietenia în casa lor ospitalieră din
Capitală, interesindu-se de aproape şi de evoluţia lui î:n carieră . Era
i!nitat astfel de marele critic român şi la masă ori de cîte ori se ducea
la Bucureşti, întîlnindu-se cu figuri cunoscute ca iacob Negruzzi, Zizin
Cantacuzino , P. P. Carp, d--rra Bengescu . şi alte personalităţi, . care anga­
j au cu Teonari Antonescu ample discutii - despre ,preistorie şi vechea
artă greacă şi romană, stăruind, -totodată, să se illll ereseze d e la el, ca

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
24 EM. D!ACONESCU 4

LSJpeda[liiSt, dacă rnonumelllu

lt [ de l·a Adam Clisi es•te dim epdaa lui Tra­
ian, aşa cum era convingerea profesorului ieşean. Teohari Antonescu
se remarca totdeauna prin cunoştinţele lui din istoria artei - sculp­
tură, pictură şi arhitectură -, din preistorie şi istoria veche. El făcea
totdeauna o impresie excelemtă, îndeosebi lui Titu Maiorescu, prin
felul cum prezenta vastele lui cunoştinţe în materie. Deseori, criticul
român îl lua deoparte, angajînd împreună ample convorbiri cu privire
la trecutul artistic al omenirii vechi. Descrierile vibrante şi colorate
ale l ui, uneori cu discuţii contradictorii, erau ascuLtate totdeauna cu
mult interes, de societatea pe •care o frecventa. In însemnările lui arată
cît de bine primite erau expunerile lui şi lăsa să se întrevadă admi­
raţia jpe care o stîrnea între ascultătorii lui.
Teohari Antonescu era aşa de mult apreciat la Bucureşti, încît
in ianuarie 1 895 Titu Maiorescu i -a cedat ora lui de filozofie de Ia
facultate, ca să ţină o conferinţă cu un subiect din arheologie. Ceva
mai mult, anuntul conferinţei a fost scris şi afişat chiar de T. Maio­
rescu, iar intre auditori se aflau profesorii de l a FiliCultatea de Utere,
în frunte cu Titu Maiorescu şi cu Epaminonda Francudi, cu doamnele
lor. El a făcut o expunere strălucită, totuşi publicul a rămas nedumerit
că a terminat conferinţa prea repede, dar aşa era mersul orarului.
T. Maiorescu a rămas încîntat, iar AI. Odobescu a spus că " ştie muHă
carte, dar a terminat conferinţa prea brus c " . A doua zi Teohari Anto­
nescu a partkipat la ora de curs a lui Titu Maiorescu, care a găsit pri­
lejul să-I citeze şi să-I laude mereu în expunerea lui, arătîndu-şi satis­
facţia că Teohari Antonescu i-a ascultat lecţia ; " era mulţumit pînă-n
suflet că l-am ascultat la curs " , notează profesorul ieşean.
Titu Maiorescu era bine informat despre activitatea lui T. Anto­
nescu la laşi şi era foarte mulţumit. De aceea se interesa să-i procure
bani pentru cărţi şi excursii arheologice. Articolele publicate de
el erau foarte apreciate şi avea discuţii subtile cu AI. Odobescu
şi C'. Rădulescu-Motru asUjpra originii raselor umane. La Iaşi era numai
in societatea profesorilor, în care, de altfel, C. Leonardescu, Aron
Densuşianu şi 1. Caragiani se oertan mereu. El a descris foarte impre­
sionat moartea lui AI. Odobescu ( 1 895), prietenul şi îndrumătorul lui
i niţial.
L a Bucureşti a discutat cu Titu Maiorescu şi despre aşezarea pre­
istorică a oraşului laşi. Cînd venea la laş i Titu Maiorescu era mereu
insotit de Teohari AI111: onescu, care Ia un moment dat, s-a preocupat
de origina preistorică a acestui vechi centru moldovenesc.
După: 1 895, a colaborat cu articole de specialitate Ia diverse reviste,
indeosebi 1a " Convorbiri literare" , fiind cooptat în comitetul de redac­
ţie al acestei prestigioase reviste, impunîndu-se prin temeinice cunoş­
tinţe şi prin forma aleasă a scrisului s ău. El a criticat sistemul folosit
de Grigore Tocilescu, în cercetările şi mai ales im. lucrările lui arheo­
logice, căci nu avea nici o metodă şi nici erudiţia tehnică, cu grija de
a conserva monumentele trecutului.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
5 TH. ANTONESCU INAINTAŞ AL MUZEOGRAFIEI ROMANEŞTI

Perioada de notorietate a lui Teohari Antonescu se evidenţiază

prin opere apreciate de învăţaţi români şi străini. Inspirat de visări
poetice a scris o lucrare despre Cultul cabirilor în Dacia, sub imspira­
ţia şi indrumarea lui Al. Odobescu, care a apreciat-o elogios, servin­
du-i şi ca teză de licenţă. Cabirii erau un cult, originar din Frigia şi
Tracia primitivă, răspîndit şi în orientul Europei şi care după cerce­
tările mitologice şi arheologice ale lui Al. Odobescu ar fi fost pra-cticat
si în Dacia, pe teritoriul căreia autorul afirma că s-ar fi găs1t unele
urme, mai ales basoreliefuri, comparate cu monumente de aceeaşi
natură artistică din al1e regiuni. Intr-un stil dar şi curgător, Teohari
Antonescu a descris cîteva din principalele monumente cabirice din
Dacia.
Dar Teohari Antonescu nu s-a avintat, ulterior, in studiile lui
arheologice, spre afirmaţii necontrolate, ci a rămas î:n cadrul unor
concluzii susţinute de el şi de alti autori străini. Studiile lu i despre
Dacia, din lucrarea Lumi uitate, au fost acceptate atunci de arheologi
străini , mai ales că el trăia în vremea cind practic săpăturile arheo­
logice, făcute la întîmplare, nu duceau la descoperiri de urme conclu­
dente pentru studii temeinice. Totuşi el a lucrat, încet dar sigur, în
domeniul specialităţii lui. Intr-o aleasă formă literară el descrie, tn
această lucrare, cerceil:ă.rile preistorke şi arheologice fărute de oameni
de ştiinţă străini cu privire la civilizaţia popoarelor din Asiria, Cal­
deea, Egipt, Grecia, India, vechea Dacie, al cărei teritoriu, cu al Tra­
ciei balcanice, îl considera ca fiind patria primitică a popoarelor arice,
iar Egiptul al semiţilor. Astfel el s-a preocupat de urmele acestor po­
poare "misterioase", cu o existenţă de mii de ani înaintea erei noastre,
însă concluziile lui au fost ulterior depăşite.
Teohari Antonescu a descris cetatea Sarrnizegetusa, aşa cum se
cunoştea atrmct, cu prilejul expoziţiei din 1 906, dînd indicatii cum să
fie executată şi o machetă in gips de către studenţii de Ia şcoala de
Belle-Arte din Iaşi. In " 0 problemă politică" a dezbătut chestiunea
macedoneană, care era mult agitată atunci. El a studiat apoi mai mulţi
ani Trofeul de la Adam Clisi, considerîndu-1 ca un monument de vic­
torie înălţat de î mpăratul Traian. Lui i se datoreşte meritul aranjării
metopelor de la baza circulară a acestui Trofeu, ceea ce a c001tribuit
Ia explicarea istorică a lui. A găsit şi inscripţia de fundaţie, dar dete­
riorată, datorită neglijenţei cu care a lucrat Grigore Tocilescu. Acest
monument comemora, după părerea lui, victoria împăratului roman în
luptele cu dacii şi cu aliaţii lor, bastarnii, roxolanii şi sarmaţii. Teohari
Antonescu considera Trofeul de la Adam Clisi ca o paralelă din Dada,
cu Columna lui Traian de la Roma, idenWicînd scene în basoreliefurile
de pe cele două monumente (Iaşi 1 905) . AcE>st studiu cuprinde un inte­
resant capitol ·din trecutul poporului român. Păcat că: monumentul a
fost mutilat prin lucrările executate de Grigore Tocilescu, pe care
Teohari Antonescu l-a criticat cu asprime.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
26 EM. DIACONESCU 6

O altă lucrare Columna lui Traian i-a absorbit foarte mult timp, aflîn­
du-se în preajma unei mari victorii în domeniul spiritwal şi îndeosebi
prin localizarea unor scene de pe Columnă cu cele de la Adam Clisli..
Această operă postumă a lui trebuia să-i fixeze definitiv un loc de
frunte în lumea ştiinţifică. Monumentul de la Roma evidenţia pe1nrtru
el şi pentru neamul românesc înrîurirea romană asupra ţărilor dună­
rene, aducînd contribuţii noi cu privire la istoria poporului nostru.
Teohari Ant0111 escu a studiat opt ani Columna, cu pasiunea omului de
ştiin�ă şi a omului de artă. Dar din această lucrare n-a apărut decît un
volum, tipărit durpă moartea lui, cu o prefaţă de A. D. Xenopol, care
l-a admir_at şi l-a preţuit. El considera Columna ca cel mai evocator
monument al gloriei romane. Studiile lui sînt pietre de temelie în cer­
cetarea trecutului istoric al poporului român. Stăruinţa lui a fos-t să
identifice vechi aşezări romane pe teritoriul Daciei şi s cene din răz­
b()ţlie[e lui Traian cu dacii, cu scene d e pe Columna lui Traian.
ln unele din scrierile lui se observă. influenţa bună. a Jui Al. Odo­
bescu, cu lux în expunere şi stilul ales, fără să fie îns ă un imitator
servil al maestrului său. In arheologie nu s-a avîntat s,pre afirmaţii
necontrolabile, ci s-a oprit în cadrul unor concluzii susţinute şi de alţi
colegi ai lui străini. _, . . . . , . ,

Teohari Antonescu a fost astfel un specialist de - renume, muncind

cu pasiune, un mare partr fi şi un om de mare energie morală. Educator
în domeniul arheologic al cîtorva generaţii de studenţi, el n-a avut
mijloacele materiale şi nici timpul necesar să creeze o şcoală. El a
fost preocupat să. înfiinţeze la Iaşi un muzeu de arheologie, în care
scop în studiile şi peregrinările lui a vizitat numeroase muzee admirînd
operele de artă. La Dresda însă! s-a oprit mai mult în sectia de . artă
plastică veche " , considerînd acest muzeu ca cel mai frumos şi mai
bine orînduit, dintt r e toate cele pe care l e văzuse în Europa . A rămas
impre!'.i•:mat îndeosebi că secţi a de sculptură cu unele exemplare stră­
lucite din arta greacă, era organizată ştiinţific pe e,poci şi şcoli. Teohari
Antonescu notează în lnsemnările" sale că aceeaşi orîndu1ală voia
•

să o dea secţiei d e sculptură, în muzeul pe care îl proie-cta în Tara

Românească. ( C.L. LXXII - 3, p. 256) . La Muzeul di n Viena, acelaşi
Teohari Antonescu admira operele lui Rafael, Murillo, Rubens, dar :nu
l-a interesat lucrări ale artiştilor din şcoala germană. şi cea austriacă
modernă. El era un clasic.
ln casa lui Titu Maiorescu, el admira miniaturile după Venus din
Milo, Hermes al lui Praxitele, opere strălucite, precum şi figurinel e
de Tanagra.
Pentru muzeul pe care-I iniţia la laşi, Teohari Antonescu a obţi­
nut de la Roma, dar mai ales din Grecia, mulaje după unele din cele
mai strălucite opere ale marilor maeştri din epoca clasli.că (Praxitele,
Scopas şa.). El însuşi confirma faptul că urcîndu-se pe Acropole, cu
.fa:rniiLia coote�rui Fe D'Osrtirarrui , oare ţim.ea albunrai drooull şi .de reprezentant

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
7 TH. ANTONESCU INAINTAS AL MUZEOGRAFIEI ROMANEŞTI 27

al României la Atena, i-a descris monumentele respective şi wiCa recom­

pensă" a primit mai multe mulaje. La acestea s-a mal adăugat darul
lui Costa Scuzes, consilier comunal atenian, care i -a pus la dispoziţie
si cop1a bustului zeului Eubuleus de Praxitele, ca să-I dea unei insti­
tutii din ţară. " Obiectele îţi aparţin dumitale, i-a s,pus Titu Maiorescu,
si ai putea cu toată dreptatea să le iel la Iaşi . . . şi dacă te vei adresa
!-finisterului cu o cerere, vei dobîndi şi lucrurile şi banii pentru trans­
portarea lor la Iaşi" . ( C.L. LXXIII 2, p. 1 60).
-

Piesa Eubuleus se află 'la Muzeul de Artă din laşi, înregistrată ca

fiind din colecţia O. Tafrali, numele celui care a adus-o fiind trecut
sub tăcere.
Astfel, sfătuit de Titu Maiorescu , Teohari Antonescu a adus în
tara.. cu a j utorul Ministerului lnstrucţiei şi prin stăruinţa m arelui său
prieten, valoroasele reproduceri după piese antice, cu care el va fi pus
bazele unui muzeu, dar se pare că alţii şi-au însuşit aceste preţioase
obiecte, deoarece nu se găseşte nici o menţiune cu numele celui care
le-a procurat.
Dispariţia prematură a lui Teohari Antonescu a lăsat u n mare gol
in arheologie românească, prill� calităţile lui de cercetător neobosit.
Aceste rînduri sînt menite să scoată de sub vălul uitării, la 60 de
ani de la m oartea lui, pe aceSit distins om de ştiinţă român.

TEOHARI ANTO NESCU - UN PRE CURSEUR

DU MUSEE D'ARCHE OLOGIE ET D'ETHNOGRAPHIE DE JASSY

Re s u m e

L'UntvE'fsite de Jassy a eu une grande generation de professeurs, p armi lesquels

Teoaari Antonescu, a occupe une place bien connue. Apres d'eclaltan.tes etudes
fait<'S a l'Cniversite de Bucaresl avec des mai!Jres -::o nnus tels Al. Odobescu et Titu
!oola.iorescu , <il es t pal\ti a l'etranger ou il s'est specialise en archeologie dans de diveres
Cniversiti•s, a Berlin, Dresde, Heidelberg, Paris, Londres, Vienne, Rome, Athenes,
-..- ee des grands maitre connaissant les oeuwes de La sculplure et a.rchi4ec­
:ure grecqu<� et rom<aine. Mais a la fin, il a reussi a former sa propre perso­
nalil e et revenu a Jassy il est devenu le p remier professeur d',&rcheologie ( 1 894) a
,.,_-niversi tt; moldave. TeohaJi Antonescu a developpe une grande aQtivite sdlen4i­
fioue et a initie l'organisation d'un Musee d' Archeologie et d'Elhnograph'ie attache a
;,_-niversite de JllSSy . Mais sa mort premature a 43 ans, qu i lll ele une grande perte
:>0\IT la s � i ence roumaine, a mis fin il sa laborieuse artivite.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro