Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CONSILIUL DE ONOARE :
COORDONATOR EDIŢIE :
Lect.univ.dr. Florin Tudor
Informare…………………………………………………………………… 8
Consiliere……..…………..………………………………………………… 61
I. Articole ştiinţifice…………………………………………………………. 74
7
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
“digerat” pentru toate mediile sociale din multe etape. Astfel, prima dată prin celebra
România. S-a sperat că, sfârşitul anului 1989, Lege 18 a fondului funciar, modificată de mai
moment care, cel puţin teoretic ar fi trebuit să multe ori, iar după aceea prin Legea nr. 112/
aducă în centrul atenţiei în primul rând 1995 s-a extins asupra unei părţi din imobile (cu
aplecarea către respectarea drepturilor omului, destinaţie de locuinţă). După aceea prin Legea
mergând apoi către anul 2007 care a debutat cu nr. 1/2000 şi prin Legea nr. 10/2001 problema,
aderarea României la Uniunea Europeană şi în loc să-şi primească o rezolvare, s-a complicat
când acest concept de drepturi fundamentale şi mai tare. Curtea de la Strasbourg a criticat
ale omului s-a lăsat implementat şi mai adânc mai ales faptul că mecanismul de
în conştiinţa cetăţenilor,va conduce spre restituiri/compensări nu funcţionează.
rezolvarea acestei probleme. În anumite perioade, s-a realizat
Însă, anul 2010 ne găseşte în aceeaşi compensarea foştilor proprietari, alteori s-a
situaţie dificilă, în sensul că România nu a făcut realizat prin acordarea unor acţiuni la diferite
progresele necesare în legislaţia din domeniul companii de stat. Din 2005, compensarea se
proprietăţii motiv pentru care CEDO a decis, în realizează prin Fondul Proprietatea, în formă
premieră pentru România, instituirea unei bănească sau prin acţiuni. Problema este că
hotărâri pilot în cauzele privind restituirea Fondul încă nu a fost listat pe Bursă.
proprietăţilor preluate abuziv de către statul Incertitudinea legislativă, amplitudinea
român în perioada comunistă. textelor, aplicarea divergentă a legilor de către
De când România este parte la Convenţia instanţe a condus la situaţia în care doar câteva
Europeană a Drepturilor Omului, majoritatea sute de persoane vizate au beneficiat întocmai
cauzelor aduse împotriva să privesc de prevederile legilor de restituire, în timp ce
(presupuse) încălcări ale diferitelor drepturi alte mii de persoane se judecă în instanţele ţării.
fundamentale protejate de Convenţie, în În 2008 şi 2009, Curtea prin mai multe
restituirea proprietăţilor imobiliare preluate hotărâri a examinat legislaţia privind restituirile
abuziv de către fostul regim. Conform Grefei, în şi a ajuns la concluzia că mecanismul de
prezent peste 1.000 de cauze de acest fel se află compensare este inefectiv.
în faţa Curţii, iar cererile continuă să curgă (mai În cauzele Faimblat, Katz şi Viaşu, aceasta
ales că pe rolul instanţelor judecătoreşti din a sugerat României să adopte măsuri
România sunt încă multe procese care privesc legislative, administrative şi bugetare pentru ca
aplicarea Legii nr.10/2001). procedura de compensare să fie consistentă,
Văzând lipsa unui progres semnificativ în accesibilă, promptă şi previzibilă.
privinţa rezolvării acestei probleme, cu toate că Jurişti, chiar şi reprezentanţi ai
în foarte multe hotărâri Curtea a subliniat că autorităţilor publice centrale cu atribuţii în
mecanismul de retrocedare/compensare nu domeniu, au vociferat că aceste hotărâri (Viaşu,
funcţionează în mod efectiv,a decis aplicarea Faimblat, Katz) sunt hotărâri pilot.
procedurii hotărârilor pilot în două cauze, Într-adevăr, îndeplineau toate condiţiile
Atanasiu şi Poenaru şi cauza Solon la 25 unei hotărâri pilot, mai puţin una crucială:
februarie 2010, printr-un comunicat anunţat de măsurile generale nu erau recomandate de
Grefa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Curte în dispozitivul hotărârii, ci în motivarea
După 1990, ca şi alte state din fostul bloc acesteia.
comunist, şi România a hotărât restituirea Prin ele, Curtea a tras un semnal de
proprietăţilor preluate abuziv. Faţă de alte alarmă, iar autorităţile române puteau să ia
state, care au reuşit rezolvarea problemei măsurile generale cerute. Cum însă acestea nu
printr-un singur act normativ, sau eventual au luat măsurile necesare, iată că s-a anunţat,în
prin câteva acte normative, aplicate unitar şi premieră pentru România aplicarea procedurii
prompt, domeniul restituirilor din România nu hotărârilor pilot. Acum, dispoziţiile Curţii vor fi
s-a rezolvat nici până în prezent. obligatorii.
În primul rând, din diferite motive (de Ca un exemplu, am ales pentru subiectul
ordin politic), retrocedarea a fost făcută în mai acestui prim număr cauza Viaşu împotriva
12
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
României, foarte relevantă pentru problema acesta are în vedere noţiunea de bunuri, atât
încălcării dreptului de proprietate, deşi cauzele cele actuale având o valoare patrimonială,
care privesc acest subiect sunt foarte precum şi creanţele determinate potrivit
numeroase. dreptului intern corespunzătoare unor bunuri
Iată cum s-au desfăşurat evenimentele. În cu privire la care cel îndreptăţit poate avea o
anul 1962 reclamantul Gheorghe Viaşu a fost speranţă legitimă că ar putea să se bucure de
forţat de statul comunist să doneze un teren în dreptul său de proprietate.
suprafaţă de 18,62 ha pe care îl deţinea în Având în vedere că un drept de
proprietatea sa. După anul 1989 a cerut proprietate a fost pierdut cu mai multe decenii
restituirea terenului însă aceasta s-a făcut în urmă, exista posibilitatea ca acesta să nu mai
parţial, pe motiv că o parte substanţială din acel poată constitui un bun în înţelesul convenţiei.
teren se găsea în administrarea unei De aceea, statele contractante care au ratificat
întreprinderi de stat. La data de 14 iunie 2000, Convenţia şi implicit protocolul trebuie să
reclamantul a fost informat că s-a hotărât de adopte o legislaţie prin care să se stabilească
către Comisia Locală restituirea suprafeţei de restituirea totală sau parţială a bunurilor
10, 42 ha şi că, dacă nu este posibilă, i se vor confiscate de regimul anterior. Din acest motiv
acorda despăgubiri prin echivalent bănesc. se consideră că se va crea un nou drept de
Printr-o decizie separată s-a mai hotărât proprietate pentru categoria de persoane care
restituirea unui alt teren în suprafaţă de 6, 21 îndeplinesc anumite condiţii.
ha. În acelaşi context, Curtea a stabilit deja că
Ulterior, reclamantul a încercat să obţină dacă s-a statuat principiul restituirii imobilelor
fie restituirea în natură cu punerea efectivă în preluate abuziv, incertitudinea punerii în
posesie, fie cu acordarea de despăgubiri băneşti aplicare a acestui principiu, datorată fie
adresându-se autorităţilor competente, care i-au practicilor legislative, administrative ori a altor
respins cererile în mod repetat motivând fie că autorităţi, de natură să pericliteze acest drept, şi
legea nu stabileşte modalităţile de despăgubire persistând în timp,precum şi în absenţa unei
în mod precis, fie că reclamantul nu a depus reacţii prompte şi coerente din partea statului,
toate documentele necesare valorificării echivalează cu o neîndeplinire a obligaţiei
dreptului, fie că se găsesc în imposibilitatea să-l statului de a asigura exerciţiul efectiv al
restituie în natură. dreptului de proprietate garantat de articolul 1
De asemenea, prin alte memorii, din Protocolul 1.
reclamantul a contestat şi modul de calcul al În cauză, dreptul de proprietate a
valorii de despăgubire, stabilit de actul reclamantului fusese recunoscut încă din 2000,
normativ în vigoare atunci, deoarece susţinea iar apoi succesiv, de mai multe autorităţi,
acesta, acel mod nu conducea la stabilirea unei inclusiv prin înregistrarea creanţei în virtutea
valori reale a despăgubirilor. Legii nr. 1/2000. Raportat la această situaţie,
În februarie 2001 reclamantul Gheorghe Curtea a apreciat că reclamantul avea un
Viaşu s-a adresat Curţii europene susţinând ca i „interes patrimonial” stabilit destul de precis de
s-a încălcat dreptul de proprietate garantat de dreptul intern, drept cert, nerevocabil şi
articolul 1 al Protocolului numărul 1 la exigibil, care poate fi considerat ca fiind un
Convenţie datorită imposibilităţii de a se „bun” în sensul Protocolului 1 la Convenţie.
bucura de dreptul său la indemnizaţie pentru Curtea notează că Legea nr. 1/2000 nu
un teren obţinut pe baza legislaţiei din stabilea clar ce se întâmplă cu creanţa stabilită,
domeniul restituirilor însă, dat fiind faptul că atunci când nu se execută de către debitor
acesta a decedat în iulie 2006, cererea a fost (statul), respectiv dacă creanţa neexecutată se
susţinută mai departe de fiul său, unic transformă din nou în restituire. De asemenea,
moştenitor. Curtea observă că Legea nr. 1/2000 nu stabilea
Curtea a constatat, într-adevăr încălcarea în mod clar când anume se naşte dreptul la o
art. 1 din Protocol. În ce priveşte dreptul de indemnizaţie. O altă constatare a Curţii priveşte
proprietate, în lumina jurisprudenţei CEDO, faptul că normele de aplicare a art. 40 din Legea
13
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
nr. 1/2000 prin care se stabilea modul de calcul naţionalizate sau confiscate de stat în regimul
al indemnizaţiei au fost adoptate cu o întârziere comunist nu a fost pus în aplicare şi creat într-o
de 4 ani, după care modificate implicit prin manieră compatibilă cu articolul 1 din
adoptarea în mod succesiv a altor acte Protocolul 1. Curtea reaminteşte că într-o
normative privind restituirea, cum sunt Legea situaţie asemănătoare, în cauza Brumărescu
nr. 247/2005 şi OUG nr. 81/2007. Apreciind de împotriva României, a constatat încă din 1999
ansamblu, Curtea constată că ingerinţa asupra că mecanismul de restituire trebuie îmbunătăţit,
dreptului reclamantului la respectul bunurilor chiar dacă în acea cauză se referea îndeosebi la
sale nu era „prevăzută de lege”. greşita funcţionare a justiţiei. Ori, constatarea
Curtea a mai constatat că nu exista un din prezenta cauză, întăreşte caracterul
just echilibru între exigenţele de interes general pregnant al încălcării drepturilor justiţiabililor
ale colectivităţii şi imperativul garantării şi conduce practic la constatarea absenţei unei
dreptului la respectarea bunurilor căi interne eficiente de recurs.
reclamantului, deoarece nu se justifica în nici Pentru a sprijini statul român, Curtea
un fel o întârziere de peste opt ani în executarea caută să sugereze câteva din măsurile care ar
unei decizii prin care se recunoştea dreptul putea fi luate pentru înlăturarea consecinţelor
reclamantului. De aceea, reclamantul a suportat de genul celor din prezenta cauză; astfel,
o sarcină specială şi exorbitantă, în condiţiile în aceasta apreciază că pentru început statul
care nici o autoritate competentă a statului nu a trebuie să elimine toate obstacolele care se opun
întreprins măsuri eficace pentru valorificarea exerciţiului efectiv al dreptului de proprietate,
de către reclamant a dreptului său de sau să acorde un remediu adecvat.
proprietate, iar statisticile publice cu privire la De asemenea, statul trebuie să garanteze
subiectul general al restituirii dovedesc pe prin măsuri legale şi administrative adecvate
deplin acest lucru. realizarea efectivă şi rapidă a dreptului la
Curtea constată că încălcarea dreptului restituire, în conformitate cu principiile
reclamantului garantat de art.1 din Protocolul 1 preeminenţei dreptului şi a legalităţii, precum
se datorează la origine unei probleme existente şi a protecţiei drepturilor patrimoniale enunţate
la scară largă rezultată dintr-o la articolul 1 din Protocolul 1, ţinând cont de
disfuncţionalitate a legislaţiei româneşti şi a principiile enunţate de jurisprudenţa Curţii în
unei practici administrative care afectează şi materie de despăgubire sau indemnizaţie.
poate să mai afecteze un mare număr de Aceste obiective ar putea fi atinse, spre
persoane. Obstacolele nejustificate asupra exemplu, printr-o amendare a mecanismului
exerciţiului dreptului reclamantului la actual de restituire, în sensul unei simplificări şi
respectarea bunurilor sale, nu se datorează coerenţe, a eficacităţii şi prin asigurarea unui
unor incidente izolate şi nici nu se datorează just echilibru între diferitele interese incidente.
unor evenimente specifice prezentei cauze. Curtea a constatat în termenii art. 41 că
Acestea rezultă dintr-un cadru legal, reclamantul a suferit un prejudiciu echivalat la
reglementar şi administrativ care se dovedeşte suma de 115 000 Euro.
a fi inadecvat, şi care vizează anumite categorii Acesta este şi motivul pentru care
de persoane, beneficiare ale măsurilor de CEDO a dat ultima hotărâre pilot care vizează
restituire a bunurilor naţionalizate sau domeniul retrocedărilor, însă îndrăznim să
confiscate de statul comunist. credem că nici această hotărâre nu va
Numărul mare de cereri adresate Curţii, a determina autorităţile române ca pană la data
hotărârilor prin care s-a constatat încălcarea de 8 iunie 2010, moment la care părţile sunt
articolului 1 din Protocolul 1 şi, în unele cauze, invitate să îşi prezinte punctele de vedere, să
a articolului 6 al Convenţiei, precum şi miile de vină cu soluţii concrete de rezolvare a
dosare înaintate Autorităţii Naţionale pentru problemei.
Restituirea Proprietăţilor, dar nesoluţionate În susţinerea punctului de vedere mai sus
într-un termen rezonabil demonstrează că expus, adăugăm şi faptul că autorităţile române
mecanismul ales pentru restituirea bunurilor trebuie să privească dând dovadă de mai multă
14
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
BIBLIOGRAFIE
a dreptului comunitar deoarece acesta este dreptul emanat din surse comunitare nu este
complet din punct de vedere juridic (exemplu: nici un drept străin, nici un drept extern. El este
decizia, regulamentul, tratatele) propriu fiecăruia dintre statele membre, ca şi
Decizia CJCE care a consacrat principiul dreptul naţional al acestora, cu singura calitate
este redată de Hotărârea Van Gend şi Loos, suplimentară că el reprezintă ierarhia textelor
1963, în care se afirma: “obiectivul Tratatului normative ale fiecărui stat.
CEE îl constituie realizarea unei Pieţe Comune
de a cărei funcţionare sunt direct răspunzători
justiţiabilii CE; prin urmare, Tratatul e mai mult
decât un acord care ar crea doar obligaţii
reciproce între statele contractante, iar CE
reprezintă o noua ordine juridică ai cărei
subiecţi sunt nu numai statele membre, ci şi
resortisanţii acestora”.
c) CJCE a confirmat oficial
principiul priorităţii în Hotărârea Costa. Speţa
rezolva conflictul dintre dreptul comunitar
european – Tratatul CEE şi o lege interna
posterioară – Legea italiană de naţionalizare a
electricităţii, din 6.09.1962. S-a acordat prioritate
DCE, deoarece numai astfel se pot îndeplini
obiectivele CE, realizarea Pieţei Comune
impunând aplicarea uniforma a dreptului
comunitar, fapt fără de care nu se poate
produce integrarea. Au prioritate toate normele
comunitare (primare sau derivate) şi împotriva
tuturor normelor naţionale: administrative,
legislative, juridice sau chiar constituţionale.
fax acest formular sunt 15 ianuarie şi, respectiv, Acelaşi sentiment a fost împărtăşit de deputatul
1 iunie. ecologist britanic Alyn Smith, care a studiat la
Nu uitaţi, la întoarcere, decontul! Heidelberg, în Germania, în anii 1990. El a spus
La întoarcere, trebuie să vă ca „studiul este important, dar a intra în contact
prezentaţi la Biroul Erasmus cu următoarele cu persoane din alte ţări este un aspect la fel de
acte: Learning Agreement semnat la important în cadrul experienţei Erasmus”. Un
universitatea gazdă; Transcript of Records - alt fost student Erasmus - italianul Giusto
situaţia şcolară (note şi credite obţinute); Catania aparţinând Stangii Unite Europene - a
dovada înmatriculării; biletele de călătorie; afirmat că, în perioada petrecută la Amsterdam
chitanţele de cazare; raport asupra activităţii în 1995, a învăţat cât de importante sunt
desfăşurate; declaraţie cu privire la cofinanţare. schimburile culturale. Erasmus a apărut pe
E important de ştiut, de asemenea, că, dacă ecrane acum câţiva ani în „L''auberge
sunteţi bursier al facultăţii, pe perioada pe care espagnole”, care s-a concentrat pe aspectele
sunteţi plecat, veţi primi în continuare bursa sociale şi culturale ale programului.
care vi se cuvenea în România.
Granturile ERASMUS nu sunt create Ok, e distractiv, dar te ajută Erasmus să-
pentru a acoperi întreaga sumă de care aveţi ţi găseşti şi un loc de muncă?
nevoie. Studenţii occidentali primesc cam 50-
100 de euro pe lună. Grantul mediu pentru În ce măsură Erasmus poate ajuta
România a fost, în 2005-2006, de 128 euro pe persoanele implicate în viitoarea lor cariera este
lună şi poate scădea în continuare, din cauza un aspect crucial pentru cei care iau parte în
cererii foarte mari. Grantul minim, decis de acest program. Alyn Smith este ferm convins de
Comisia Europeană, este de 50 de euro pe lună, ajutorul pe care programul i l-a oferit: „Pot să
iar cel maxim, de 500. afirm cu certitudine că nu aş fi astăzi deputat
european dacă nu aş fi avut experienţă
Sursa : Ziarul Gândul Erasmus”. Pentru Said El Khadraoui, Erasmus
demonstrează potenţialilor angajatori ca o
persoană „are capacitatea de a se adapta”.
Mobilitatea studenţească este „o experienţa în
Erasmus - numai pentru studenţii cu plus” si, deci, un avantaj în raport cu alte
dare de mânã? persoane care căuta de lucru. Erasmus este un
succes, dar este el oare un succes numai pentru
Erasmus împlineşte 20 de ani. De studenţii cu dare de mana? În pofida succesului
programul european ce permite studenţilor să său, Erasmus încă se mai confruntă cu o reală
studieze în străinătate au beneficiat 1,5 milioane problemă de accesibilitate. Un studiu recent a
de studenţi din 31 de ţări europene, iar scos la iveala ca 50% dintre studenţi au declarat
destinaţiile sale cele mai populare sunt Franţa şi ca dificultăţile financiare sunt un obstacol care
Spania. Deşi bugetul Erasmus a crescut în 2007, îi împiedică să participe la Programul Erasmus.
se adresează el doar studenţilor cu posibilităţi S-a mai descoperit şi faptul că marea majoritate
materiale? Trei deputaţi europeni vorbesc a studenţilor Erasmus are un statut social şi
despre beneficiile programului ce poarta economic peste medie în ţară de origine. Bursa
numele marelui umanist al secolului al XV-lea, actuală alocată unui student Erasmus este de
Erasmus. Unul dintre aspectele cele mai 150 de euro pe luna - această suma este, în mod
uimitoare ale experienţei Erasmus îl reprezintă clar, insuficienţă pentru un trai decent în lipsa
oamenii pe care îi întâlneşti. Said El Khadraoui, altei surse de venit (provenite de la părinţi sau
socialist belgian, a descris experienţa să drept din economii). în ultima rundă a negocierilor
„fertilă” şi a arătat că în cele 5 luni petrecute la privind bugetul UE, deputaţii europeni au
Paris în 1997 şi-a făcut „prieteni pe viaţă”. De solicitat mărirea bursei la nivelul de 300 de euro
asemenea, el a afirmat că, în această perioadă, a pe lună, dar în cele din urmă s-a ajuns la un
învăţat cât de importantă este autonomia. acord care a stabilit-o la 200 de euro. Acest
22
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
Erasmus în cifre:
23
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
25
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
în perioada acestei conferinţe, profesorul etc.). Se vor acorda premii autorilor celor mai
madrilean Francisco Fernandez Segado va ţine bune lucrări în cadrul fiecărei secţiuni. Prin
prelecţiuni. Conferinţa din 12 aprilie va avea ca grija universităţii, se va asigura cazare, contra
temă Falimentul bipolarităţii „model american- cost, la cerere, în cămine studenţeşti sau în alte
model european(Kelsian)” în calitate de criteriu locaţii, atât pentru studenţii participanţi, cât şi
analitic al controlului de constituţionalitate. pentru cadrele didactice însoţitoare .
Tema conferinţei din 13 aprilie este intitulată „Universitatea din Petroşani, Facultatea
Controlul de „comunitaritate” a ordinii juridice de Ştiinţe şi Sindicatul Studenţilor Democraţi
interne realizat de judecătorul naţional şi organizează Simpozionul Naţional Studenţesc,
consecinţele sale asupra sistemului ediţia a VIII-a, „Student, ştiinţă, societate”, în
constituţional. Cea de-a treia prelegere – din 14 perioada 7-8 mai 2010. Secţiunile conferinţei
aprilie – are ca temă Demnitatea persoanei în sunt: Matematică-Fizică, Informatică,
calitate de valoare supremă a ordinii juridice Sociologie, Asistenţă socială, Economie, turism,
spaniole şi în calitate de sursă a oricărui drept. servicii, Finanţe şi contabilitate, Management,
Conferinţele vor fi ţinute în limba franceză dar marketing şi administraţie publică. Data limită
cu traducere simultană. Cei ce audiază toate de trimitere a lucrărilor este 23 aprilie 2010 .
conferinţele vor primi un atestat, semnat de Studenţii care au participat deja la
rectorul Universităţii „Mihail Kogălniceanu” şi conferinţele şi simpozioanele ştiinţifice sau cei
de profesorul Segado . care sunt interesaţi să ia parte la manifestările
Facultatea de Drept din cadrul de cercetare viitoare vor constata faptul că
Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, a propunerile noastre cu privire la evenimentele
organizat vineri, 26 februarie 2010, ora 16.00, în ştiinţifice prezentate mai sus oferă un cadru
amfiteatrul Paul Demetrescu (I.1), prelegerea performant, de dezvoltare a cunoştinţelor
susţinută de către Excelenţa Sa, Ernesto Pinto- participanţilor şi acumularea de noi mijloace şi
Bazurco Rittler, ambasadorul Republicii Peru în teorii de abordare a ştiinţelor juridice. Un
România şi profesor universitar la Universitatea exemplu grăitor al acestor manifestări ştiinţifice
din Lima, cu tema Organizaţia Naţiunilor Unite este şi faptul că dezvoltă comunicarea,
– prezent şi perspective. Au fost invitaţi să schimbul de idei şi opinii, constituind în acelaşi
participe cadre didactice, studenţi, masteranzi, timp un atu când studentul doreşte să se
doctoranzi şi toate persoanele interesate . angajeze după terminarea studiilor.
Facultatea de Drept din cadrul Pentru o opinie suplimentară asupra
Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi a atmosferei şi desfăşurării conferinţelor,
organizat joi, 11 februarie 2010, ora 11.00, în simpozioanelor şi în general a manifestărilor
amfiteatrul Paul Demetrescu (I.1.) prelegerea ştiinţifice am luat un scurt interviu colegei
susţinută de Ministrul Justiţiei, domnul Cătălin Teodora Irimia, studentă la Facultatea de Ştiinţe
Predoiu, cu tema „Actualităţi în reforma Juridice Sociale şi Politice din cadrul
sistemului judiciar”, în cadrul acesteia fiind Universităţii „ Dunărea de Jos” Galaţi. Iată
invitaţi să participe cadre didactice, studenţi, impresiile obţinute:
masteranzi, doctoranzi şi toţi cei interesaţi . 1. Ce noutăţi ai aflat cu ocazia acestor
În data de 20-22 mai 2010, la Universitatea conferinţe?
Alma Mater din Sibiu se organizează „Sesiunea T.I.: Aceste conferinţe mi-au oferit
ştiinţifică studenţească”, ediţia a IV-a având ca posibilitatea să cunosc diferite tipuri de
secţiuni: Ştiinţe juridice şi administrative, interpretare a unor fenomene legislative,
Ştiinţe sociale şi politice, Ştiinţe umaniste, diferite stiluri de a concepe un eveniment de
Ştiinţe economice, Ştiinţe inginereşti. Lucrările această talie şi de ce nu, mentalităţi diferite.
trebuie trimise până la data de 15 aprilie. 2. Cum ţi s-au părut din punct de vedere
Fiecare student participant va primi câte o al subiectelor abordate şi al organizării?
mapă cu documentele sesiunii de comunicări T.I.: Cred că orice universitate încearcă
(programul sesiunii, diploma de participare, să abordeze subiecte de actualitate şi totodată
CD-ul cu lucrările acceptate pentru prezentare destul de vaste pentru a acoperi o paletă mai
27
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
concretizarea bunelor relaţii prin proiecte la noul context creat de calitatea României de
comune. membru al Uniunii Europene şi de necesitatea
Un prim demers în acest sens, s-a realizat atragerii de fonduri externe pentru finanţarea
cu ocazia întâlnirii la nivel înalt care a avut loc proiectelor comune, în anul 2007 s-a adus în
la 3 iulie 1997 la Izmail, unde preşedinţii ţărilor discuţie problema reformării cadrului
membre au semnat „Declaraţia privind organizaţional al Euroregiunii prin conferirea
colaborarea trilaterală”, documentul care de personalitate juridică de naţionalitate
constituie baza juridica a acestei întâlniri fiind română. Discuţiile s-au finalizat prin
„Tratatul cu privire la relaţiile de bună înregistrarea la Galaţi , în martie 2009, a
vecinătate şi cooperare între România şi Asociaţiei de Cooperare Transfrontalieră
Ucraina”. „Euroregiunea Dunărea de Jos” ca structură
Următoarea etapa a avut loc la 14 august comună de management a cooperării
1988, când în cadrul unei ceremonii desfăşurate transfrontaliere în cadrul parteneriatului
la sediul Consiliului Judeţului Galaţi, euroregional.
autorităţile locale din Galaţi,Brăila şi Tulcea, Euroregiunea „Dunărea de Jos” în
regiunea Odesa şi raionul Reni din Ucraina şi prezent are o populaţie de 3.907.860 locuitori, o
raioanele Cahul şi Vulcăneşti din Republica suprafaţă de 53.456,3 km pătraţi şi 1435 de
Moldova au semnat „Acordul de constituire a localităţi dintre care 65 în mediul urban şi 1370
Euroregiunii Dunărea de Jos”. în mediul rural. Preşedinţia euroregiunii este
Cu acest prilej, s-a constituit şi forul de asigurată în prezent de preşedintele Consiliului
conducere al noii structuri - Consiliul Judeţului Galaţi, domnul Eugen Chebac.
Euroregiunii şi a fost desemnat ca preşedinte
domnul Răzvan Angheluţa- preşedinte al
Consiliului Judeţului Galaţi, iar ca
vicepreşedinţi domnul Vasile Vladarciuc-
preşedintele Consiliului Raional Cahul,
Republica Moldova şi domnul Serghei
Grinevetkii - preşedintele Administraţiei
Regionale de Stat, Odesa, Ucraina. Ulterior,
mandatatul judeţului Galaţi la preşedinţia
Euroregiunii a fost încredinţat domnului Dan
Lilion Gogoncea pana în 2000 când preşedinţia
a început să fie asigurată prin rotaţie.
Alături de Consiliul Euroregiunii, noua
structură a cuprins şi un Centru de Coordonare
ce includea personal etnic cu atribuţii în
domeniul cooperării transfrontaliere şi 9
Comisii pe Domenii de Activitate.
Schimbările ulterioare apărute la nivel
politic şi administrativ nu au afectat coerenţa şi
eficienţa funcţionării Euroregiunii, ci au
contribuit, prin cumulul de valori şi idei pe care
le-au prilejuit , la atingerea obiectivelor pentru
care aceasta a fost înfiinţată. Avem în vedere,
printre altele, reorganizările administrative din
Republica Moldova care au făcut ca cele 2
raioane membre ale Euroregiunii să devină un
singur judeţ - Cahul, iar ulterior, din noua 2
raioane, Cahul şi Cantemir.
În vederea adaptării structurii europene
30
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
Beati possidentes= fericiţii posesori. Se Bona intelliguntur cujusque deducto are alieno
prezumă că posesorul este adevăratul supersunt= prin lucrurile cuiva se înţelege ceea
proprietar. Dovada revine celui care revendică ce rămâne în urma plăţii datoriilor.
bunul respectiv.
Bona non intelliguntur nisi deducto aere
Bellum omnium contra omnes= războiul alieno= nu se consideră bunuri (activ), decât
tuturor contra tuturor. Caracteristică a societăţii după ce s-a scos datoria (pasivul).
omeneşti în perioada primitivă, presocială a
omenirii. Pentru a se pune capăt războiului Bona vacantia sive res nullius= bunuri vacante
continuu dintre oameni, a luat fiinţă statul, ca sau lucruri fără stăpân.
rezultat al acceptării oamenilor de a ceda o
parte din libertatea lor. Sensul actual este cel de Bonam fidem în contractibus considerari
luptă între interesele sociale opuse. aequum est= este drept să fie luată în
consideraţie buna-credinţă în contracte.
Beneficium inventarii= beneficiul de inventar.
Dacă după inventarierea moştenirii se constată Bonorum possessio= posesiunea bunurilor.
că aceasta este mai mică decât datoriile
defunctului, moştenitorul beneficiar va C
răspunde faţă de creditorii succesorali pentru
datoriile şi sarcinile succesiunii numai în Capitis deminutio= restrângerea capacităţii
limitele moştenirii, bunurile proprii neputând fi ( juridice).
urmărite. Altfel spus, nu se produce
confuziunea dintre patrimoniul succesoral şi cel Captatio benevolentiae= atragerea bunăvoinţei.
al succesorului. Este atrasă bunăvoinţa cuiva în scopul de a
obţine anumite avantaje. Actele juridice pentru
Benignius Leges interpretandae sunt guae a fi valabile trebuie ca voinţa exprimată cu
voluntas earum conservatur= legile susceptibile ocazia încheierii lor să nu fie influenţată
de interpretare trebuie să fie interpretate în ( atrasă).
mod favorabil şi în aşa fel încât să-şi păstreze
autoritatea lor. Carpent tua poma nepotes= roadele
strădaniilor tale le vor culege nepoţii ( nu se vor
Bis dat qui cito dat= cine dă repede dă îndoit. înstrăina).
Un ajutor(împrumut) dat la timp valorează
îndoit. Casus belli= caz/ motiv de război. Desemnează
circumstanţele de natură să provoace o
Bis de eadem re ne sit actio= să nu existe o declaraţie de război.
acţiune de două ori pentru acelaşi lucru( drept).
Se acordă forţă juridică hotărârii judecătoreşti. Casus foederis= caz de alianţă. Este clauza
Nu se poate acţiona în justiţie de două ori introdusă într-un tratat de alianţă în care se
pentru aceeaşi cauză. prevede obligaţia statelor părţi de a se ajuta
reciproc în cazul în care una dintre ele ar fi
victima unei agresiuni.
31
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
Casus omissus= caz omis. Uneori nu există Certum pretium esse debet= preţul trebuie să fie
norme juridice care să reglementeze unele cert.
situaţii de fapt.
Cessante causa, cessat effectus= dacă încetează
Casus= întâmplare/ caz fortuit. cauza, încetează şi efectul.
Causa data, causa non secuta= prestaţia Cessante ratione legis, cessat eius dispositio=
îndeplinită, contraprestaţia neîndeplinită. când încetează raţiunea legii, încetează şi
dispoziţia ei. Dacă au dispărut condiţiile ce au
Causa debendi= cauza cererii de chemare în determinat adoptarea unei legi( raţiunea ei),
judecată. Desemnează temeiul, fundamentul atunci legea cade în desuetudine.
legal al dreptului invocat de cel care
formulează o pretenţie în cadrul procesului. Cessante ratione legis, cessat lex ipsa= când
încetează raţiunea legii, încetează însăşi legea.
Causa petendi= cauza cererii de chemare în
judecată. Desemnează scopul urmărit de cel Cessio crediti= cesiunea de creanţă. Reprezintă
care reclamă sau cel care se apără. convenţia prin care un creditor ( numit cedent)
transmite creanţa să unei alte persoane
Causa proxima= cauză apropiată/ scop (numită cesionar), care va deveni astfel creditor
imediat. Scopul imediat, ca element al cauzei şi care va putea încasa creanţa cedată de la
actului juridic, constă în rezultatul urmărit de debitor ( numit debitor cedat) .
fiecare parte în schimbul a ceea ce se obligă,
fiind stabilit pe categorii de acte juridice. De Cessio debiti= cesiunea de datorie.
exemplu, în contractele cu titlu gratuit, scopul
imediat constă în intenţia de a gratifica( animus Cessionarius est pro creditore= cesionarul este
donandi) . ca şi un creditor.
Causa remota= cauză îndepărtată/ scop Civilis ratio naturalia iura corrumpere non
mediat. Scopul mediat reprezintă elementul potest= dreptul civil nu poate înlătura
lăuntric, motivul impulsiv şi determinant care a drepturile naturale.
împins părţile la încheierea actului juridic şi
care se referă fie la însuşirile contraprestaţiei, Clementiores lege iudices esse non oportet=
fie la însuşirile celeilalte părţi. judecătorii nu trebuie să fie mai puţin severi
decât legea.
Causa= cauză. Desemnează scopul urmărit de
părţi la încheierea actului juridic civil. Cogitationis poenam nemo patitur= nimeni nu
poate suferi o pedeapsă pentru gândurile lui.
Cautio damni infecti= cauţiunea pagubei
(provenită din) neîntreţinerea ( edificiului) . Cognoscere personam în iudicio non est
bonum= nu este bine să cunoşti inculpatul în
Cautio iudicatum solvi= cauţiunea cheltuielilor procesul pe care-l judeci.
de judecată. În legislaţia română această
cauţiune a fost desfiinţată în 1900. Commodum eius esse debet cuius periculum
est= acolo unde este riscul, acolo trebuie să fie
Certat de damno vitando= se ceartă/ se profitul.
judecă/ se luptă pentru evitarea pagubei.
Commorientes= comorienţii. În cazul în care
Certat de lucro captando= se ceartă/ se judecă mai multe persoane au murit în aceeaşi
pentru a dobândi un lucru. împrejurare, fără să se poată stabili că una a
32
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
supravieţuit alteia, ele sunt socotite că au murit Consuetudinis magna vis est= mare este
deodată. puterea obişnuinţei.
Conditio impleta retrohabitur a die negotii= Corpus delicti= corpul delictului. Desemnează
condiţia îndeplinită are efecte retroactive, din obiectele care au fost folosite la săvârşirea unei
ziua încheierii actului juridic. infracţiuni sau care sunt produsul unei
infracţiuni.
Condominium= condominium sau coimperium.
Desemnează regimul potrivit căruia asupra Correctoriae lege sunt stricte interpretandae=
unui teritoriu, în general redus ca importanţă, legile prin care se modifică alte legi trebuie
se exercită temporar suveranitatea a două sau interpretate strict.
mai multe state. De exemplu condominiumul
anglo-francez asupra Insulelor Noile Hibride, Corruptissima republica plurimae leges= când
înfiinţat în 1900. un stat este foarte corupt, el are foarte multe
legi.
Confessus pro iudicato est= cel ce a mărturisit
este asimilat cu cel condamnat. Crediti et debiti compensatio= balanţa de activ
şi de pasiv ( dintre credit şi debit) .
Connexorum idem iudicium= cauzele conexe se
judecă în acelaşi proces. Crimen extinquitur mortalitate= moartea
stinge infracţiunea.
Consensus facit legem= buna înţelegere
suplineşte legea. Crimen vel poena paterna nullam maculam
filio infligere potest= încriminarea sau
Constat ad salutem civium inventas esse leges= pedeapsa tatălui nu poate aduce nici o pată
se constată că legile au fost inventate pentru fiului.
salvarea cetăţenilor.
33
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
Bibliografie:
35
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
etc. precum şi diverse plăţi sau transferuri garanţia înlocuirii rapide a cecurilor la scurt
electronice de la ATM-urile băncii emitente: în timp de la anunţarea dispariţiei lor.
cazul unui card de debit operaţiunile se cec în numerar = document de dispoziţie prin
efectuează din disponibilităţile titularului, pe care o unitate economica da dispoziţie băncii să
când în cazul unui card de credit operaţiunile plătească delegatului sau (casier) o suma de
se efectuează în limita plafonului de credit bani.
acordat titularului de banca emitenta a Centrala Riscurilor Bancare (CRB) = Centru de
cardului. intermediere care gestionează în numele BNR
cartea mare = se completează numai la sfârşitul informaţia de risc bancar şi informaţia despre
lunii şi serveşte pentru stabilirea rulajelor şi fraudele cu carduri.
soldurilor fiecărui cont sintetic, cumulat de la cenzor = persoana numita să facă verificarea
începutul anului. Pe baza acesteia se întocmeşte unei activităţi.
bilanţul. certificat de asigurare = document emis pentru
cash collateral = depozitul bancar constituit de a oferi dovada existentei asigurării.
către debitor/garant la banca la care se certificat de depozit = hârtii de valoare emise
contractează un credit. Acest depozit se face în de către o banca şi care atesta depunerea unei
vederea garantării împrumutului şi i se sume de bani la o rata a dobânzii fixă pe o
înapoiază solicitantului numai după anumită perioadă de timp; pot fi nominative,
rambursarea integrala a creditului. deci netransmisibile sau nenominative, adică la
cash-flow = diferenţa între încasabile curente şi purtător.
plăţile curente ale unei companii; cash-flow cesiune = reprezintă transmiterea de către
brut este constituit din profit net, amortizare şi debitor a drepturilor de creanţa în favoarea
provizioane neexigibile; cash-flow net cuprinde creditorului. Acesta poate avea drepturi asupra
profitul net după scăderea impozitelor şi a salariului, primelor de asigurare, contractelor
provizioanelor neexigibile. Acesta exprima civile, comerciale sau de alta natura ale
limita maxima de autofinanţare. Raportul solicitantului. De obicei, cesiunea drepturilor de
dintre cash-flow şi cifra de afaceri este un creanţa se constituie în favoarea băncii cu titlu
indicator al rentabilităţii unei companii, pe de garanţie.
termen scurt. cesiunea = dreptul Contractantului de a obţine
cauţiune = contract prin care o persoana numita credite bancare, garantând cu contractul de
fidejusor se obliga fata de creditorul altei asigurare.
persoane să execute obligaţia celui pentru care cheltuieli = sumele sau valorile plătite sau de
garantează, daca acesta nu o va executa. plătit pentru : consumurile de materii prime şi
cec = înscris prin care proprietarul unor fonduri materiale, pentru lucrările executate şi serviciile
depuse la o banca da ordin bancherului sau să prestate, pentru plata personalului şi a altor
plătească la vedere o anumita suma de bani în obligaţii contractuale sau legale, pentru
favoarea unui tert sau în favoarea celui care da deprecierea activelor, valoarea contabila a
ordinul. activelor cedate, distruse sau dispărute
cec de călătorie = instrumente de plata în suma
fixa emise de către o banca şi destinate de Bibliografie:
regula persoanelor care se deplasează în
străinătate, pentru acoperirea cheltuielilor de Patras Mihai, Patras Corina: Dicţionar
deplasare şi întreţinere. Cecurile de călătorie Economic şi Financiar-Bancar, editura
sunt vândute atât de banca emitenta cat şi de Universal, Bucureşti, 2007.
băncile corespondente ale acesteia. Ele pot fi
decontate la orice sucursala a unei mari bănci,
la magazine, hoteluri şi restaurante. Posesorul
unor cecuri de călătorie are avantajul de a purta
asupra să "bani" fără teama de a-i pierde sau de
a i se fura, situaţie în care acesta beneficiază de
38
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
39
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
41
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
nici o lucrare standardizată şi impersonală manieră care să permită atât accesul rapid la
(cum, uneori, din păcate, se întâmplă); informaţia de bază, constând în explicarea
dimpotrivă, substanţei şi originalităţii lucrării li conţinutului vechii şi noii reglementări, cât şi
se adaugă armonia şi căldura inimii, pentru că aprofundarea anumitor aspecte, inclusiv din
în joc sunt interesele superioare ale copilului. perspectiva legislaţiei comparate care s-a
De aceea, ea este şi o pledoarie pentru mai dovedit a fi de o diversitate spectaculoasă şi
multă umanitate în cuplul cel mai fragil, mama uneori deconcertantă, explicabilă prin
şi copilul. diversitatea însăşi a tradiţiilor, moralei şi
Cartea este utilă şi chiar necesară, mentalităţilor specifice fiecărei naţiuni şi care îşi
deopotrivă, studenţilor, practicienilor şi pun adânc amprenta asupra reglementării
teoreticienilor. raporturilor de familie.
moarte. Aşa a fost peste tot. De aceea nu-i de ceilalţi „actori” ai vieţii democratice.
mirare că răscoalele, revoluţiile, mişcările Cu certitudine, prezenta lucrare va
sociale importante şi schimbătoare de regimuri constitui o sursă bibliografică pertinentă atât
politice au fost determinate, aproape fără nici o pentru teoreticienii şi practicienii din acest
excepţie, de pauperizarea insuportabilă a domeniu şi, de ce nu, chiar pentru judecătorii
populaţiei cauzată de impunerea excesivă. Dar Curţii Constituţionale.
la noi, aşa este şi acum! Faptul că teza conţine nu numai abordări
teoretice şi conceptuale, dar şi referiri critice la
Editura Wolters Kluwer jurisprudenţa Curţii Constituţionale, îi conferă
şi o valoare aplicativă directă pentru toţi cei
TITLU: Auditul intern la întreprinderi şi interesaţi de acest fenomen juridic.
instituţii publice
Autor: Victor Munteanu Editura Hamangiu
Colecţia: Economie
Data apariţiei: Martie 2010 TITLU: Drept administrativ. Vol. I. Actul
administrativ (I). Repere pentru o teorie
TITLU: Fiscalitate, concepte, teorii, altfel
politici şi abordări practice AUTOR: Ovidiu Podaru
Autor: Brezeanu Petre Data: 19.03.2010
Data apariţiei: Martie 2010 432 pagini
Deşi se vrea un curs universitar,
TITLU: Actele jurisdicţionale ale Curţii prezentul volum ar trebui să depăşească
Constituţionale frontierele de interes ale aulelor universitare.
Autor: Dan Cimpoeru De altfel, el a fost conceput pentru a răspunde
ISBN / ISSN 973191170-7 aşteptărilor tuturor celor care, de câtăva vreme,
Număr pagini 224 aşteaptă ceva diferit în domeniul dreptului
Data apariţie 2010 administrativ: teoreticienii ar putea regăsi o
Acest demers teoretic în domeniul justiţiei viziune aparte asupra lucrurilor pe care le
constituţionale contribuie în mod direct la o credeau demult şi definitiv tranşate. Regimul
mai bună cunoaştere a acestui fenomen juridic juridic exorbitant al actului administrativ,
relativ nou. Originalitatea abordării unei teme condiţiile sale de valabilitate (îndeosebi cele
eminamente de drept constituţional din externe – competenţa şi forma), revocabilitatea
perspectiva teoriei generale a dreptului conferă şi teoria nulităţilor, toate ar trebui regândite.
lucrării o certă valoare ştiinţifică. Practicienii dreptului administrativ ar putea
Într-un stil sobru şi cursiv, mânuind cu găsi aici explicaţii suplimentare faţă de
maturitate şi fineţe argumentele de natură comentariile, adeseori concise, făcute speţelor
juridică, autorul examinează critic o din volumul al doilea.
problematică complexă şi expune cu claritate
propriile concluzii despre specificitatea actelor TITLU: Jurisprudenţa secţiei de
jurisdicţionale ale Curţii Constituţionale. contencios administrativ şi fiscal pe 2008
În planul peisajului politic românesc, în - semestrul II
condiţiile în care tot mai des se încearcă AUTOR: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
atragerea Curţii Constituţionale în dispute de Data: 10.02.2010
natură politică, orice studiu academic care 296 pagini
încearcă să definească valenţele acestei instituţii Lucrarea reprezintă continuarea firească a
este binevenit. În acest context, lucrarea „Actele culegerilor pe care Secţia de contencios
jurisdicţionale ale Curţii Constituţionale”, care administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie
a constituit substanţa tezei de doctorat a şi Justiţie le-a publicat în fiecare an, începând cu
autorului, pledează pentru configurarea 2006, în încercarea de a facilita accesul
valenţelor Curţii Constituţionale, în raport cu practicienilor la practica semnificativă a
53
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
problemele administrative ale unei instituţii sau specifice contabilităţii sectorului bugetar în
agent economic. În dreptul administrativ sensul evoluţiei acestuia în direcţia introducerii
tradiţional, noţiunea de administraţie unor criterii stimulatorii pentru reducerea
publică a fost amplu şi diferit analizată. cheltuielilor, creşterea veniturilor şi implicit
Administraţia publică reprezintă o categorie echilibrarea bugetelor prin resurse proprii.
de autoritate publică, care potrivit Constituţiei
şi legilor este chemată să execute legea, sau, în
limitele legii să presteze servicii public, uzând,
în acest scop, de prerogativele specifice puterii
publice.
În limbajul curent termenul
administraţie este utilizat în mai multe
sensuri. Astfel, prin administraţie se poate
înţelege: conţinutul principal al activităţii
puterii executive a statului; sistemul de
autorităţi publice care înfăptuiesc puterea
executivă; conducerea unui agent economic sau
instituţii social-culturale; un compartiment
(direcţie, secţie, sector, serviciu, birou) din
unităţile direct productive sau instituţii social-
culturale, care nu desfăşoară nemijlocit o
activitate direct productivă.
Explicarea conceptului de administraţie
publică se realizează prin raportarea la alte
noţiuni, cum ar fi: serviciul public, putere
publică, autoritate administrativă, organ
administrativ, interes public.
trebui să fie nelipsită din biblioteca oricărui documente ale unor instituţii internaţionale,
factor cu implicare în această activitate toate acestea conlucrând la definirea unei înalte
comercială de tip nou, caracterizată, în primul ţinute ştiinţifice.
rând, prin deschidere, cooperare şi armonizarea Parcurgând paginile împricinatei,
legislaţiilor comunitare. realizăm faptul că autorul posedă o bogată
experienţă didactică, experienţă care întregeşte
exhaustiva şi profunda înţelegere a
MEDIUL DE AFACERI EUROPEAN fenomenelor economice în ansamblul lor, fapt
Romeo Victor Ionescu care oferă acestei sinteze valenţele unei
Într-o perioadă în care temele privitoare complexe şi dinamice abordări a subiectului.
la situaţia economică actuală sunt de o tot mai Informaţiile sunt prezentate în mod clar, fără a
largă răspândire, dată fiind preocuparea fi învăluite în cuvinte redundante, obiectivul
crescută faţă de posibilele evoluţii ale acesteia, fundamental fiind acela de a contura un tablou
domnul prof.univ.dr. Romeo Victor Ionescu, cât mai amplu şi mai obiectiv al acestei
cadru didactic al Facultăţii de Ştiinţe Juridice, problematici atât de sensibilă la momentul
Sociale şi Politice a Universităţii: „Dunărea de vorbirii.
Jos”, propune o analiză deosebit de interesantă Pentru a concluziona, afirmăm cu toată
privitoare la mediul de afaceri european. convingerea că această lucrare este de o
Realizată cu precizie chirurgicală, incontestabilă valoare, dat fiind faptul că
această analiză utilizează ultimele informaţii, reuşeşte, prin maniera convingătoare de
cifre şi statistici elocvente pentru subiectul abordare, să contribuie la desluşirea unui
supus atenţiei, astfel încât un cititor minimum fenomen atât de complex, atât de impenetrabil,
avizat să-şi poată crea o imagine cât mai clară pe alocuri, reuşind toate acestea în raport cu un
asupra cauzelor, dar mai ales asupra urmărilor cititor minimum avizat.
şi perspectivelor, a ceea ce autorul consideră a
fi cea mai mare recesiune din epoca de după al
doilea război mondial.
În pofida caracterului oarecum tehnic al
abordării, lectura este una extrem de facilă, nici
o concluzie nefiind prezentată înainte de a
ilustra fundamentele şi raţionamentul logic care
au stat la baza acesteia, motiv pentru care un
student poate foarte lesne transforma această
nouă apariţie editorială într-un instrument
indispensabil în încercarea să de a înţelege
mecanismele atât de complexe ale economiei.
Tot în întâmpinarea cititorului, vin şi
nenumăratele grafice, tabele şi diagrame, prin
intermediul cărora, acesta din urmă poate
vizualiza fenomenul asupra căruia s-a făcut
referire.
Structurată în şapte capitole, în cadrul
cărora sunt abordate aspecte economice
specifice atât ţărilor spaţiului comunitar, cât şi
altor state, precum China, Japonia, S.U.A,
acestea fiind reprezentantele diferitelor modele
de economii contemporane, lucrarea are la bază
peste treizeci de titluri aparţinând atât
literaturii române de specialitate cât şi celei
străine, titluri cărora li se alătură o serie de alte
57
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
58
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
59
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
60
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
Activitatea societăţii civile profesionale cu Prin acest tip de comunicare poţi câştiga timp
răspundere limitată este condusă de adunarea pe durata pledoariei părţii adverse, însă acest
generală a asociaţilor. Din punct de vedere lucru nu este absolut şi îl poţi folosi dacă
executiv, societatea este condusă de un avocat stăpâneşti şi modalitatea de "citire" şi gândire a
coordonator ales de majoritatea avocaţilor magistratului care stă în faţa ta.
asociaţi. Adunarea generală se convoacă de
către oricare dintre asociaţi prin orice mijloace 4. Consideraţi că instituţiile de învăţământ
care să poată proba realizarea convocării. sunt conectate la dinamica profesiei şi economiei
Surse: româneşti, la noile domenii ale dreptului care sunt
www.drumindrept.ro abordate de mediul avocaturii precum piaţa de
http://www.unbr.ro/ capital, domeniul financiar-bancar, fuziuni şi
achiziţii ?
Nu cât ar trebui, dar facultăţile de profil
INTERVIU cu specialistul. din România adoptă din ce în ce mai mult
programe similare de învăţământ din
Avocat dr. Florin Tudor – Baroul Galaţi universităţile europene, care sunt mai suple,
Lector universitar la Facultatea de Ştiinţe mai apropiate nevoilor pieţei muncii.
Juridice, Sociale şi Politice din cadrul
Universităţii Dunărea de Jos Galaţi. 5. Se spune că piaţa gălăţeană este
suprasaturată de avocaţi. Este adevărat ?
1. Cum ar trebui să arate primii ani de Nu, nu este adevărat. La un număr de
activitate din viata unui tânăr avocat? aproximativ 20.000 dosare anual, numărul de
Primii ani sunt relativ foarte importanţi avocaţi nu este relevant, ceea ce este important
pentru un tânăr avocat. În mod real acesta este calitatea serviciilor acestora.
trebuie să acumuleze partea practică, lucrurile
de bază în profesie, să fie atent la detaliile 6. Care este relaţia dintre avocaţi şi
cazului. Acest lucru se întâmplă dacă nu este magistraţii gălăţeni?
superficial şi tratează cazurile ca şi când ar fi Despre acest lucru mai bine vezi reacţiile
personale, ale lui, însă cu mai multă presei.
obiectivitate NU trebuie uitat că nu poţi fi un
avocat de succes, fără să ai cazuri rezolvate 7. Ce sfaturi le-aţi putea da studenţilor care
favorabil clienţilor, iar acest lucru depinde de urmează cursurile unei facultăţi de drept?
seriozitatea cu care îi spui clientului şi adevărul Să pornească în carieră cu muncă,
care nu este în favoarea lui. tenacitate şi seriozitate. Nu e de ajuns talentul,
saltul peste trepte e posibil numai prin
2. De ce ar trebui să dispună un avocat antrenament.
pentru a deveni un bun pledant?
Important pentru un avocat pledant este
retorica, mimica şi, nu în ultimul rând
spontaneitatea. Nu trebuie uitat faptul că
avocatură de succes poate fi făcută şi de
avocaţii specializaţi în consultanţă juridică.
Din totalul petiţiilor, 64% au fost cereri referitoare la litigii cu caracter privat
formulate de bărbaţi, faţă de 36% formulate de (civile, penale sau de dreptul muncii, etc); nu
femei, ceea ce arată că bărbaţii sunt aproape de are competenţa de a interveni în activitatea
două ori mai activi pentru a-şi apăra drepturile. Parlamentului, Guvernului, Preşedintelui.
După judeţul de provenienţă, petiţiile Necesitatea, oportunitatea şi legalitatea
primite se repartizează astfel: 75% provin din intervenţiilor Avocatului Poporului în apărarea
judeţul Galaţi, 16% provin din judeţul Brăila, drepturilor şi libertăţilor constituţionale au
6% provin din judeţul Vrancea, 3% provin din determinat o schimbare de mentalitate, atât la
alte judeţe. Această situaţie demonstrează, dacă nivelul autorităţilor administraţiei publice, cât
mai era necesar, că apropierea geografică şi în conştiinţa cetăţenilor.
facilitează accesul cetăţenilor la serviciile
Avocatului Poporului.
73
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
Ed.Irecson, 2007.
76
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
În ceea ce priveşte impozitul pe profitul cota unică vorbesc despre creşteri de venituri la
companiilor, România are printre cele mai buget, „magnet” pentru investiţiile străine,
scăzute cote dintre ţările din UE. Pentru crearea de locuri de muncă etc. Părerile contra
persoanele fizice, rata de impozitare a recunosc cotei unice de impozitare doar
dividendelor este de 16%, astfel că profiturile avantajul reducerii birocraţiei fiscale
unei societăţi comerciale sunt impozitate cu (simplitatea ei administrativă), imputându-i
29,44%, în cazul acţionarilor persoane fizice şi lipsa de echitate. Se argumentează că veniturile
cu 24,4%, în cazul persoanelor juridice. Bulgaria la buget s-au mărit prin creşterea încasărilor din
impune o cotă de impozitare pe profitul TVA, generate de expansiunea consumului
companiilor de 10%, Ungaria 16% iar Estonia datorată transferurilor băneşti de la românii
22% (trebuie menţionat că Bulgaria şi Estonia plecaţi în străinătate şi măririi cererii celor cu
nu impozitează veniturile din dividende). Dacă venituri mari, care au câştigat mai mult ca
avem în vedere rata de impozitare combinată urmare a aplicării cotei unice. În mod cert,
(impozit pe profit + impozit pe dividende), consensul minim privind consolidarea unei
observăm că ţările dezvoltate din UE au un strategii fiscale predictibile în România este
regim de impozitare mult mai restrictiv decât al necesar deoarece concurenţa fiscală între ţările
României. Astfel, dacă impozitul final UE este din ce în ce mai puternică.
combinat este de 19% în Slovacia, în Irlanda
acesta este de 26%, mai mic decât în Polonia 4. Sectorul public şi fiscalitatea din România
(34,4%), Franţa (55,9%), Germania (52,4%),
Cehia (35,4%) şi aproximativ egal cu cel din Politica fiscală şi sistemul fiscal sunt două
Grecia (29%). componente de bază ale politicii economice, cu
Comparativ cu ratele practicate de statele influenţe asupra stării de echilibru macro şi
membre UE, cota TVA aplicată în România se microeconomice. Evoluţia fiscalităţii este strâns
situează la un nivel relativ mediu. Aceeaşi rată, legată de evoluţia statului şi a funcţiilor sale,
19%, este întâlnită în Slovacia (unde se practică întrucât pe măsura amplificării rolului statului,
principiul cotei unice extins şi la TVA), nevoia de resurse financiare la dispoziţia sa, a
Germania, Cehia etc. Cea mai mare rată a TVA crescut continuu.
este înregistrată în Suedia, Norvegia şi În mod periodic, economiile de piaţă au fost
Danemarca (25%). Rata utilizată în România supuse unor tensiuni în cadrul sistemului
este mai mare decât cea practicată de alte state, economic, tensiuni generate fie de subutilizarea
cum ar fi, de exemplu, Luxemburg şi Cipru de forţă de muncă şi capital, fie de penuria de
(15%) sau Marea Britanie (17%). Altfel, legat şi resurse sau de dezechilibrul balanţei de plăţi,
de taxa de primă înmatriculare, nou introdusă fie de şomajul sau stagnarea economică.
în Codul Fiscal şi atât de contestată, trebuie Gestionarea dezechilibrelor pe care
menţionat că, în România, taxele pe mediu sunt mecanismele pieţei le induc în economie nu
de 10 ori mai mici în comparaţie cu Uniunea poate fi rezolvată în mod natural prin jocul
Europeană17. cererii şi ofertei şi de cele mai multe ori este
Reforma sistemului fiscal naşte în continuare nevoie de intervenţia statală. Această
multe controverse în România. Succesul sau intervenţie se realizează prin intermediul
eşecul ei depinde de momentul în care este politicii economice în cadrul căreia un rol
aplicată, mediul economic în care este esenţial revine politicii fiscale18.
implementată şi măsurile acompaniatoare – Sectorul public urmăreşte funcţiile,
reducerea cheltuielilor publice, impunerea de comportamentul şi implicarea statului în
constrângeri tari rău-platnicilor, flexibilizarea economia de ansamblu, concentrându-se
Codului Muncii etc În România, opiniile pro asupra tranzacţiilor care nu se desfăşoară prin
intermediul pieţei şi care urmăresc furnizarea
17Cotele de impozitare mai sus mentionate sunt preluate
din “Analize ale politicii fiscale în Romania şi în statele
membre ale UE”, Iulian Viorel Braşoveanu, Ed.Ase, 18 Gheorghe D. Bistriceanu, “Sistemul fiscal al
2009. României”, Ed.Universitară, 2008.
77
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
Bibliografie
21Gh. Beleiu, Drept civil roman, Ed. Şansa, Bucureşti, 1998, 22 I. Adam. C. Savu, Legea procedurii insolventei, Ed. CH
aplications”, ea neputând fi extinsa prin trimitere la aplicarea legii în spiritul şi litera ei.
analogie şi la alte persoane decât cele expres Reclamanta încearcă a restabili o pretinsă
vizate de lege25. Dacă legiuitorul ar fi vrut ca ilegalitate, pe care a comis-o cu bună ştiinţă, ceea
interdicţia de înstrăinare să se aplice nu ce conduce la concluzia că acţiunea pendinte se
intuituu personae ci intuituu rei, atunci nu ar fundamentează exclusiv pe culpa sa, devenind
mai fi făcut referirea expresa la administratori aplicabil principiul “nemo auditur propriam
ci s-ar fi referit numai la acţionari, situaţie în turpitudinem allegans.” Sub aspectul domeniului
care ne-am fi aflat nu în situaţia unei de aplicare, acest principiu se constituie nu numai
incapacităţi speciale, ci în situaţia unei intr-un considerent ce stă la baza respingerii unei
alienabilităţi. acţiuni fundamentate pe turpitudinea
În conformitate cu prevederile art. 42, alin reclamantei, ci şi intr-o excepţie la principiul
2 din Legea 85/2006, “judecătorul-sindic va restitutio în integrum, repunerea părţilor în
dispune indisponibilizarea acţiunilor ori a părţilor situaţia anterioară momentului încheierii
sociale sau de interes, potrivit alin 1, în registrele contractului de cesiune, neputându-se realiza
speciale de evidenta ori în conturile înregistrate decât într-o ipoteză absurdă.
electronic.” Menţionăm ca indisponibilizarea În concluzie, considerăm că cerinţa
acţiunilor, în acest caz, se poate dispune de către interesului, în promovarea unei acţiuni se
judecătorul-sindic numai prin hotărâre impune şi în cazul invocării nulităţii absolute şi
judecătorească. În cazul de faţă indisponibilizarea ca lipsa acestuia trebuie să conducă la
acţiunilor nu a fost dispusă de către judecătorul- respingerea cererii formulate.
sindic şi deci pe cale de consecinţă nu se impune
nici acordul acestuia pentru înstrăinarea lor. Cu
alte cuvinte, acordul judecătorului-sindic ar fi fost
necesar numai în situaţia în care acesta ar fi
dispus în prealabil măsura indisponibilizării26.
Chiar dacă s-ar admite teza că judecătorul-sindic
ar fi omis să dispună indisponibilizarea
acţiunilor, acest aspect nu putea fi remediat decât
prin intermediul controlului judiciar, deci numai
prin exercitarea recursului asupra sentinţei de
deschidere a procedurii insolvenţei. Este
inadmisibila teza potrivit căreia omiterea
indisponibilizării acţiunilor poate fi corectata prin
exercitarea unei acţiuni în constatarea nulităţii
absolute. Nu se poate reforma o hotărâre
judecătoreasca decât prin căile de atac specifice şi
nu prin acţiune de drept comun, conform cazului
în speţă.
Consideram ca poate fi pusă în discuţie şi
problema invocării de către reclamantă a propriei
culpe, în exercitarea acţiunii în constatarea
nulităţii absolute a contractului de cesiune. Se
constata ca prin acţiunea de faţă, reclamanta
invocă necunoaşterea legii la momentul încheierii
contractului de cesiune, iar în prezent, face
indivizilor fiind hotărâtoare pentru existenţa vol.1, Ed. AllBeck, Bucureşti, 2005, p. 156.
29 Cudriţescu A. G. – „Discuţii referitoare la limitele legale ale
lor, cât timp aceste drepturi ale personalităţii că discuţiile ce au ca subiect "dreptul la moarte"
sunt absolute (erga omnes), imprescriptibile şi sunt spumoase, ci de realitatea că România s-a
personale (implicând consimţământul).30 confruntat cu situaţii concrete în care oameni,
Fără a intra în amănunte de ordin istoric aflaţi în momente cruciale ale vieţii lor şi-au
care să evidenţieze momentele când România a cerut dreptul la moarte . De aceea,
semnat declaraţiile sau pactele care consacră preocuparea legiuitorului în elaborarea Noului
dreptul la viaţă, este important să spunem că Cod Penal s-a aplecat şi asupra acestei
ţara noastră a luat act de însemnătatea acestui probleme, care reprezintă un element de
drept şi în legislaţia să internă, iar preocuparea noutate. De fapt, problema eutanasiei a mai fost
legiuitorului, mai presus de toate s-a îndreptat abordată şi în vechiul Cod Penal de la 1936,
spre consacrarea Dreptului la Viaţă. însă pe motivul că nu a existat practică judiciară
Dincolo de importanţa care i s-a acordat care să motiveze existenţa în continuare a
de-a lungul istoriei, discuţiile pe marginea acestui subiect, articolul referitor la eutanasie a
acestuia nu s-au epuizat, ba din contră, ele s-au fost abrogat.
intensificat şi pe măsură ce societatea umană va Se pare, însă că eutanasia a revenit în
evolua problema respectării dreptului la viaţa centrul atenţiei, şi legiuitorul a hotărât că este
devine din ce în ce mai controversată. important să introducă un articol nou în
Discuţiile care s-au născut au avut în viitorul Cod Penal, articol care să împiedice
vedere cele trei momente importante ale vieţii : unele interpretări cu privire la eventualitatea
respectarea dreptului la viaţă în momentul susţinerii de către cetăţeni a unui drept la
naşterii lui (în această privinţă discuţiile moarte .
neepuizându-se nici acum, deoarece nu există o Eutanasia şi sinuciderea asistată
părere unanimă cu privire la momentul naşterii reprezintă două probleme cu care omenirea s-a
acestui drept), apoi se are în vedere modul în confruntat de multă vreme, şi am îndrăzni să
care se respectă dreptul la viaţă al persoanei afirmăm că a apărut o dată cu recunoaşterea
între cele două momente, naşterea şi moartea, şi dreptului la viaţă.
nu în ultimul rând se are în vedere respectarea Termenul de „ euthanasie” , cel mai des
dreptului la viaţă în momentul morţii. uzitat atunci când se vorbeşte despre dreptul
Acest ultim moment a născut şi naşte în la moarte, a fost creat de Francis Bacon, mare
continuare discuţii interminabile care încearcă om de stat şi filosof britanic. Folosit mai întâi în
să răspundă unei întrebări absurde pe care lucrarea " The Advancement of Learning " (1605)
umanitatea, din păcate, începe să şi-o pună din şi apoi în " Instauratio Magna " (1623), Bacon va
ce în ce mai des: Dreptul la viaţă naşte dreptul la face o profeţie, în sensul că termenul va circula
moarte ? aproape trei veacuri.
Nu ne-am propus să răspundem acestei În Dictionnaire Grec-Francais, elaborat de
întrebări, deşi răspunsul este unic, sigur şi savantul Bailly sesizăm etimologia cuvântului
negativ. euthanasie , compus din grecescul
De asemenea, nu ne-am propus să eu + thanatos , aici sensurile acoperind o
relatăm lucruri necunoscute sau să răspundem gamă largă a accepţiunilor
unor întrebări într-o manieră în care ar şoca, termenului euthanasie , în limbile de
pentru că însăşi tema pe care o abordăm este circulaţie contemporană. Eu sugerează ceva
atât de controversată. Ne-am propus însă, să bun, ceva nobil , ceva aflat într-o bună ordine,
facem o pledoarie în favoarea dreptului la viaţă ţintit spre bunele cauze, ceva săvârşit cu bună
în detrimentul dreptului la moarte, fie că credinţă , bunătate , bunăvoinţă şi discreţie, a
vorbim de eutanasie sau sinucidere asistată. face un bine cuiva. Iar Thanatos este moartea,
Importanţa acestei teme nu este dată de faptul cea naturală sau voluntară prin suicid, dar şi
pedeapsa capitală pronunţată asupra unei
30
persoane ; în fine, un eufemism juridic : a lega
Scripcaru Ghe., Ciucă A., Astărăstoaie V., Scripcaru C.-
„Bioetica, Ştiinţele vieţii şi Drepturile omului”, Ed. Polirom,
pe cineva, spre a-l conduce spre supliciu. Din
Bucureşti, 1998, p. 9. 1939 şi până în 1950, euthanasia a avut un
84
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
sens exclusiv criminal din cauza definiţiilor În ce priveşte noţiunea de suicid asistat,
germane şi a practicilor naziste.31 spre deosebire de eutanasie, aceasta presupune
J. Pradel arăta că termenul de eutanasie ca activitatea de suprimare a vieţii să aparţină
este unul dintre cele mai ambigue, fiind definit în exclusivitate bolnavului care a luat hotărârea
fie ca arta de a uşura suferinţele unui de a se sinucide, prin oferirea de informaţii sau
muribund, fie hotărârea de a se abţine de la de mijloace apte a provoca întreruperea vieţii.
orice tratament devenit zadarnic faţă de situaţia Diferenţa dintre eutanasie şi suicidul asistat
bolnavului, fie actul care tinde spre suprimarea constă în modalitatea de a îndeplini acest act :
vieţii unei persoane pentru a-i face să-i înceteze în cazul eutanasiei, medicul administrează el
suferinţele la cererea acesteia.32 însuşi medicaţia letală ; în acela al sinuciderii
Organizaţia Mondială a Sănătăţii dă o asistate pacientul îşi administrează singur
definiţie lacunară eutanasiei : acţiunea medicaţia pe care o recomandă medicul.
medicului care provoacă, în mod deliberat, moartea Medicaţia este special adaptată pentru a
unei persoane. 33 Din punct de vedere medical, precipita moartea şi a reduce cât mai mult
eutanasia poate fi pasivă sau activă. suferinţa. Aceasta constituie o altă caracteristică
Eutanasia pasivă, omisivă sau negativă se ce distinge eutanasia şi sinuciderea medical-
reduce la întreruperea tratamentului şi asistată (SMA) de alte decizii medicale de a
decuplarea bolnavului de la apanajul medical. suprima viaţa, cum ar fi de a nu aplica o terapie
Prin eutanasie activă, comisivă sau care ar prelungi viaţa unui pacient aflat în
pozitivă se subînţelege stingerea uşoară prin condiţii terminale.36
medicamente a bolnavului, medicul făcându-i Aşadar, din cele expuse mai sus
acestuia o injecţie care îi produce o moarte concluzionăm că eutanasia nu este doar o
rapidă. Diferenţa dintre eutanasia activă şi cea preocupare a medicinii, a juriştilor sau pur şi
pasivă constă în aceea că prima presupune a simplu a oamenilor de litere, aceasta reprezintă
cauza moartea unei persoane, iar a doua o problemă cu care se confruntă întreaga
permite să se întâmple moartea, în sensul că nu umanitate, iar încercările care s-au făcut pentru
se intervine atunci când aceasta este pe cale să a se ajunge la o definiţie unanim acceptată de
se petreacă şi se poate face ceva pentru a o toate cercurile au avut drept scop clarificarea
împiedica. Alte forme de eutanasie : eutanasie acestui concept, pentru ca, ulterior să se ajungă
voluntară, involuntară sau non voluntară, şi la răspunsuri care să satisfacă şi cele mai
terapeutică, eugenică, legală, ortotanasia, exigente întrebări.
criptanasia, cryotanasia.34 În opinia noastră eutanasia ar putea
În DEX întâlnim următoarea definiţie : reprezenta o provocare a morţii de către o persoană,
" Metodă de provocare a unei morţi nedureroase unei alte persoane aflată într-o îndelungată şi gravă
unui bolnav incurabil pentru a-i curma o suferinţă suferinţă, la cererea conştientă, repetată şi expresă a
îndelungată şi grea."35 acesteia din urmă. Menţionăm că nu am avut în
vedere calitatea persoanei care săvârşeşte gestul
de suprimare a vieţii (de obicei, medicul),
31 Paraschiv, F. – „Euthanasia”,Ed. Andrew, Focşani, 2007, pentru că există opinii care susţin că eutanasia
p. 12.
32
poate fi săvârşită şi de rude sau chiar de alte
Boroi, A.-Infracţiuni contra vieţii, Ed. AllBeck,
Bucureşti,1999, p. 31, apud J.Pradel, „Droit penal general”,
persoane, acestea trebuind să fie determinate de
Editions Cujas, Paris 1991, p. 512. un sentiment grav de milă şi umanitate.
33 Raţiu C. - "Unele discuţii privind eutanasia", Revista Reprezintă oare eutanasia o problemă a
"Caiete de Drept Penal", nr.3/2009, p. 41, apud O.I. de oamenilor din cele mai vechi timpuri sau este
Gonzales Mariscal, Eutanasia, p. 462 doar o excentricitate a lumii moderne?
.http://info5.juridicas.unam.mx/libros/4/1968/22.pdf)
34 Tămăşanu,, D. L. – „Eutanasia în dreptul penal român”,
Dacă aruncăm o privire asupra istoriei
Revista „Dreptul”, nr.5/2005, p. 166, apud B.Almoş Trif, sesizăm că încă din orânduirea primitivă exista
.Astarastoaie, V –„ Eutanasia, Suicidul asistat, Eugenia-pro
vs.contra.Mari dileme ale umanităţii,” Ed. Info Medica, 36 Truichici, M.-A. – „Aspecte teoretice şi practice de drept
Bucureşti, 2002, p. 51. comparat referitoare la eutanasie”, Revista „Dreptul”, nr
35 Sursa http://dexonline.ro/search.php?cuv=eutanasia. 11/2007, p. 240.
85
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
obiceiul de a suprima viaţa bătrânilor şi a celor Anglia şi Statele Unite. În Germania, chiar
neajutoraţi, această practică fiind acceptată înaintea ascensiunii lui Hitler la putere, exista
pentru binele societăţii. În societatea antică deja un climat favorabil eutanasiei, în timp ce la
greacă se practica uciderea copiilor neviabili şi Londra a fost fondată Societatea Engleză de
nedezvoltaţi, tatăl fiind obligat să prezinte Eutanasie, având drept scop legalizarea
propriul copil unei comisii publice, care îl eutanasiei voluntare. Proiectul prevedea
examina obligându-l pe părinte, în situaţia în dreptul bolnavului de a muri dacă acesta îşi
care copilului i se descopereau boli mintale sau manifesta dorinţa printr-o cerere scrisă în
trupeşti să îl arunce în prăpastie.Uciderea celor prezenţa a doi martori, medicul fiind doar
neputincioşi nu se făcea din milă faţă de arbitru. Bolnavului i se acorda un timp de
suferind, ci era un epilog tragic al vieţii aspre şi reflecţie de 5 zile, după care cererea urma să fie
a situaţiei economice. aprobată de către tribunal. Acest proiect a fost
La romani, principiul volenti et consentienti respins, în anul 1950 urmând a se relua ideea
non fit injuria (nu este întemeiată o plângere aprobării lui, şi de data aceasta având aceeaşi
făcută de cel ce a consimţit la păgubirea sa) soartă.
excludea posibilitatea pedepsirii celui ce a luat În Germania nazistă unde exista
viaţa victimei, la cererea acesteia. Treptat, însă conceptul de untermensch (sub-om), eutanasia
dreptul la viaţă a devenit inalienabil şi în afara era un subiect la ordinea zilei. Astfel că, în anul
posibilităţii de dispoziţie a individului, după ce 1939 o comisie numită de Hitler a legiferat în
principiul despre care vorbeam şi-a pierdut din Germania uciderea sistematică a bolnavilor
valoare, în sensul că în anumite cazuri de omor, psihici şi handicapaţi, creând o bază practică
făptuitorul era pedepsit fără să se ţină seama de pentru un adevărat genocid. La apariţia legii,
motivele umanitare ale medicului sau de Hitler vorbea despre eutanasie ca o eliberare
consimţământul victimei. În final, societatea prin moarte a persoanelor care, în limitele
romană a considerat că omorul este, mai judecăţii omeneşti şi în urma unui examen
degrabă un prejudiciu adus societăţii decât medical temeinic, sunt declarate incurabile. La
individului.37 sfirşitul anului 1941, mii şi mii de pacienţi
În Evul Mediu viaţa era considerată ca prezentând diverse afecţiuni, atât adulţi cât şi
fiind sacră, sinuciderea constituia un grav păcat copii, au murit în şase mari centre germane
şi, deci eutanasia era condamnată. Însă, pentru unde se practica eutanasia-Northeim,
boli grave, rabie, tuberculoză, eutanasia, deşi Sonnenstein, Grafeneck, Bernburg, Brandenburg şi
era considerată imorală, dar mai ales, ilegală, Hadamar. Anumite tehnici dezvoltate în scopul
era practicată în secret. acestui program de eutanasie, cum ar fi
Secolul al XIX-lea a lărgit progresiv utilizarea monoxidului de carbon sau a cianurii,
perspectivele pentru asistenţa muribunzilor, pe au fost aplicate întregii populaţii evreieşti din
la mijlocul secolului apărând şi ideea unor teritoriile germane, cât şi grupelor
aşezăminte pentru asistenţa bolnavilor pe populaţionale considerate ca rase impure.
moarte, un început al actualei medicini După cel de-al Doilea Război Mondial
paleative. Practicienii s-au confruntat adeseori practica eutanasiei a fost condamnată prin
cu solicitări de a provoca o moarte caritabilă vocea Asociaţiei Medicale Mondiale, iar
din motive de compasiune, filantropice, de a începând cu cea de-a doua jumătate a secolului
suprima nişte chinuri inutile la muribunzi. XX sunt cunoscute numeroase încercări de
Începutul secolului XX este marcat de modificare a legislaţiei asupra eutanasiei. Cu
intervenţia statului în problema eutanasiei cu toate că legile în vigoare stipulau clar că nici
unele tentative de legiferare. măcar consimţământul victimei nu justifică
În perioada anilor 1920-1945 problema omorul, în majoritatea cazurilor urmărite,
eutanasiei a devenit delicată pentru Germania, instanţa a dat pedepse simbolice sau achitări,
dovedind clemenţă şi toleranţă. În Uniunea
Sovietică s-au înregistrat cazuri când s-a recurs
37 Boroi, A. – op.cit.., Ed. All Beck, Bucureşti, 1999, pp. 30- la eutanasieri a unor bolnavi psihici. În
31.
86
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
realitate, se vorbeşte despre eutanasierea unor poate lua. Interesant de reţinut este poziţia
opulenţi ai regimului comunist, astfel că spre Bisericii Ortodoxe Ruse, care afirmă că în
anii „60-„70 lumea a devenit conştientă de anumite cazuri corpul uman nu trebuie
utilizarea spitalizărilor psihiatrice de către mai menţinut în viaţă :" Există cazuri în care nu este
toţi conducătorii totalitari ca un mijloc de a clar dacă sufletul este prezent în corp, în cazul în
discredita opiniile politice ale dizidenţilor care care, timp de mai mulţi ani, corpul nu dă semne de
nu erau de acord cu politica de stat.38 viaţă conştientă. În aceste cazuri, poate nu ar trebui
Astfel, că în 1971 a fost creată prima susţinut corpul artificial. " (Vsevolod Ceaplin,
organizaţie nonguvernamentală internaţională, reprezentant al Bisericii Ruse).40
Federaţia Mondială pentru Sănătate Mintală, În anul 1984, Curtea Supremă a Olandei
care a dat o rezoluţie prin care se condamna aprobă eutanasia voluntară în anumite
abuzul psihiatriei sovietice. circumstanţe, iar în anul 1990 în statul
Începând cu anii `70 s-au înmulţit Washington se înregistrează Iniţiativa 119,
congresele, manifestările şi societăţile care primul referendum de stat asupra ideilor de
denunţau “moartea insensibilă” şi depoziţiile eutanasie voluntară şi suicid asistat medical,
Codului Penal ce interzic corpului medical să acesta fiind respins de către alegători cu 54-
provoace moartea, chiar atunci când aceasta 46%. Tot în 1990, Curtea Supremă a SUA ia
este dorită şi considerată o binefacere a prima hotărâre judecătorească în problema
bolnavului atins de o maladie incurabilă sau ajutorului la moarte, recunoscând că adulţii
supus unor suferinţe atroce şi inutile. competenţi au un interes de libertate apărată de
În anul 1976, statul California a adoptat Constituţia Americană, care include dreptul de
“Actul asupra morţii naturale” care autoriza a refuza tratamentul medical.
refuzul prealabil al pacientului faţă de În acelaşi an în faţa Parlamentului Englez
tratamentele pentru prelungirea vieţii, în cazul se prezintă un proiect de lege pro-eutanasie
în care moartea era considerată un eveniment care este respins. Legea din Anglia consideră
relativ apropiat. Totodată erau protejaţi medicii eutanasia activa voluntară ca omor, dar există
faţă de urmărirea în justiţie, în cazul eşecului de totuşi o discrepanţă între lege şi punerea ei în
a trata o boală incurabilă. Aceste legi au fost practică. În cazurile de boli grave, adesea
considerate ca fiind un pas înainte spre rigorile ei se mai relaxează. Nu se mai fac
legalizarea eutanasiei, deoarece în 1976 încă 10 incriminările, iar urmăririle se fac în temeiul
state americane introduc legi pentru moartea unor delicte mai mici. Anul 1994 reprezintă un
naturală. alt moment important pentru că acum Baroul
Şi în subiectul privind eutanasia, Biserica din California aprobă suicidul asistat medical.
a avut o poziţie tranşantă, prin vocea Papei Cu o majoritate de 85% şi fără o poziţie activă,
Ioan Paul al-II-lea, care în 1980 a emis Conferinţa Delegaţilor afirmă că trebuie să li se
“Declaraţia asupra eutanasiei”, în care se permită medicilor prescrierea unei medicaţii
opune omorului din milă, dar prin care se care grăbeşte moartea la pacienţii adulţi,
permite folosirea mai largă a medicamentelor competenţi, aflaţi într-o stare terminală de
pentru a uşura durerea şi dreptul de a refuza boală, ca aceştia să şi-o administreze.
măsurile extraordinare de susţinere a vieţii.39 Celebru este cazul Dr.Kervokian care în
Biserica Ortodoxă Română are o poziţie anul 1998 scoate rinichii unui bolnav înainte de
de respingere a eutanasiei, considerând că nu a-l ajuta să se sinucidă şi trece la practicarea
are nicio justificare, medicală sau economică. primului caz de eutanasie, pentru ca în 1999
Medicul şi nimeni altcineva nu are dreptul să acelaşi doctor să fie condamnat la închisoare
ridice viaţa vreunei persoane, deoarece cel care pentru eutanasierea cu injecţie a lui Omas
nu poate da cuiva un drept, nu i-l poate lua ; Youk, prezentată în direct prin televiziunea
aşadar, cel care nu poate da cuiva viaţă, nu i-o C.B.S.
40 Sursa, http://www.realitatea.net/biserica-ortodoxa-
38 Sursă http://193.231275/atdoc/bEtica_Eutanasia.doc. rusa-nu-este-de-acord-intr-un-caz-de-eutanasie-din-
39 Idem. italia_45627.hml.
87
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
Ulterior, însă a fost achitat datorită intrarea în vigoare a noului Cod penal). Apoi
inexistenţei unei legi care să incrimineze există societăţi care admit testamentul biologic
suicidul sau oferirea de sfaturi în acest scop, pe sau o directivă dată în avans, practica fiind în
baza principiului Nulla poena sine lege. vigoare în 40 de state din SUA. Şi există state
În aprilie 2001, în Olanda este adoptată care au legalizat eutanasia sau suicidul asistat :
legea practicării eutanasiei şi a suicidului Statul Oregon (SUA), Olanda, Belgia,
asistat. În statul Oregon funcţionează şi astăzi o Luxemburg, Elveţia.42
lege care permite eutanasia, în condiţiile în care În cazul Olandei, până la adoptarea legii
doi medici atestă că bolnavul nu va trăi mai eutanasiei, în Codul Penal se stipula că uciderea
mult de 6 luni, iar acesta îşi exprimă prin trei unei persoane la cererea acesteia este pasibilă
cereri succesive dorinţa de a muri. În Elveţia se de pedeapsa cu închisoarea până la 12 ani. Însă,
practică eutanasia şi suicidul asistat sub Codul a fost schimbat. În prezent, art.293,
protecţia unei legi vechi de 60 de ani, în timp ce punctul 2, exclude medicii de la pedeapsa cu
în Danemarca este acceptată eutanasia pasivă închisoarea, când aceştia recurg la eutanasierea
prin suprimarea folosirii aparaturii de susţinere pacientului. Schimbarea Codului Penal olandez
a vieţii în stările de comă depăşită şi de moarte reprezintă un mare pericol pentru societăţile
vegetativă.41 democratice, iar organismele internaţionale cer
În concluzie, există perioade ale istoriei guvernului să-şi schimbe politica şi să anuleze
când eutanasia a fost folosită ca o modalitate de legea eutanasiei. De pildă, Comisia pentru
a păstra o societate sănătoasă, activă şi utilă Drepturile Omului a O.N.U., în cadrul celei de-
(vezi perioada antică), fie ca o modalitate de a a 96-a sesiuni care a avut loc în luna iulie 2009
extermina popoare întregi în încercarea a recomandat Olandei să îşi aplece atenţia
disperată a Germaniei de a crea o rasă perfectă, asupra eutanasiei, dată fiind rata ridicată a
fie ca un drept la moarte, corelativ dreptului la cazurilor de eutanasie şi suicid asistat. Membrii
viaţă, aşa cum este privit şi în zilele noastre de Comisiei sunt îngrijoraţi în special de faptul că
anumite state. Apoi, pe de o parte există state " legea permite unui medic să autorizeze sfârşitul
care au acceptat euthanasia, considerându-se că vieţii unui pacient, fără a recurge la avizul
o astfel de decizie este rezultanta reacţiei unei judecătorilor " şi că " cel de-al doilea aviz medical,
societăţi aflată într-un grad democratic, iar pe necesar, în asemenea cazuri, poate fi obţinut doar
de altă parte există state care resping eutanasia, folosind o linie telefonică de urgenţă. " Pe de altă
considerând că dreptul la viaţă este un dar parte, s-a constatat că generalizarea practicii
absolut, ţinând cont şi de considerentul că eutanasiei a făcut să apară în Olanda un
legalizarea eutanasiei ar conduce automat la adevărat exil al populaţiei în vârstă, care
abuzuri care ar fi, de altfel, împiedicate. Sigur preferă să se stabilească în Germania. Trebuie
că argumentele pentru respingerea eutanasiei luat în considerare şi riscul că persoanele aflate
sunt foarte multe, iar experienţele statelor care, la capătul puterilor şi cărora li s-a refuzat
deşi au adoptat iniţial o lege care favoriza " dreptul la moarte " de către autorităţile ţării
eutanasia, ulterior au fost nevoite să se lor, aleg, în final, să-şi îndeplinească această
repoziţioneze şi să se îndrepte spre o " ultimă dorinţă " în state precum Olanda,
condamnare a ei, sunt grăitoare. Actualmente Belgia sau Elveţia, unde eutanasia este permisă.
în lume există trei puncte de vedere deosebite Este şi cazul profesoarei de 52 de ani, din
privind eutanasia. Există societăţi care interzic Franţa, Chantal Sebire, care mutilată de o
eutanasia şi/sau suicidul asistat, în care cumplită tumoare, apelează la autorităţi pentru
codurile penale sancţionează omorul la cerere a fi eutanasiată. Însă, Înalta Curte din Dijon a
ca şi crimă de omor obişnuit sau cu decis că nu se îndeplinesc condiţiile actualei
circumstanţe atenuante. Este cazul Franţei, legislaţii în Franţa, şi ca atare medicii nu îi pot
Germaniei, Italiei, Spaniei, Austriei, Greciei, administra injecţia letală. Într-adevăr, în Codul
Islandei, Finlandei, României (începând cu Penal francez sunt incriminate atât
determinarea sinuciderii, cât şi propaganda euro. Setul include o seringa de unică folosinţă
sau publicarea în favoarea sinuciderii, însă este cu substanţă toxică şi alte mijloace care sunt
admisă eutanasia indirectă, potrivit căreia, necesare pentru injecţie. Deşi acest set poate fi
pacientul aflat în imposibilitatea de a se procurat doar de medic, nu există certitudinea
exprima, refuzul tratamentului poate fi făcut de că, în secret, setul poate fi procurat şi de alte
reprezentanţii săi legali.43 Se pare, însă, că ideea persoane. În Olanda se vorbeşte chiar despre
morţii la cerere câştigă tot mai mult teren în legalizarea aşa numitei piluli a morţii (The
Franţa, dovadă stă sondajul de opinie realizat Drion Pill), pilulă care trebuie să fie deţinută de
în martie 2008 de către Institutul Francez de fiecare om în vârstă.46
Opinie Publică şi Studii de Piaţă care a arătat că În România, deşi se consideră că
nouă din zece francezi (91%) s-au declarat în eutanasia este un concept, mai degrabă teoretic
favoarea legalizării eutanasiei în cazul şi mai mult vehiculat în cercurile medicale
persoanelor cu boli incurabile. înalte sau în disputele pe marginea eticii
În Belgia este permisă atât eutanasia profesionale, se pare că aceasta a început să
activă, cât şi cea pasivă din anul 2002. Legea câştige teren şi la noi, în primul rând datorită
privind eutanasia nu modifică Codul Penal, dar dificultăţilor cu care se confruntă domeniul
asigură protecţia juridică a medicului care o medical, datorită lipsei unui sistem al medicinii
practică, la cererea pacientului său, major sau paleative, care să asigure îngrijire
minor emancipat, atunci când sunt îndeplinite corespunzătoare persoanelor aflate în
anumite condiţii de fond şi de procedură. De dificultate şi bătrânilor, iar, pe de altă parte
remarcat este că făptuitorul nu trebuie să aibă inexistenţa unui cadru legal concret care să
neapărat calitatea de medic, aşa cum şi medicul incrimineze practica eutanasiei.
are posibilitatea de a alege sau de a asista la un În ţara, noastră dreptul la viaţă este
act de eutanasiere.44 apărat prin întreaga legislaţie în vigoare,
După Olanda şi Belgia cel de-al treilea începând cu legea fundamentală, Constituţia,
stat care a legalizat eutanasia a fost Luxemburg. însă cea care apără în mod primordial viaţa,
Se pare că, în această ţară legea a întâmpinat sancţionând orice tentativă de suprimare a ei
rezistenţă din partea şefului statului, Marele este Codul Penal. Astfel că, legislaţia română s-
duce Henri, catolic convins, motiv pentru care a situat ferm pe poziţia pedepsirii omorului
Parlamentul a modificat Constituţia, reducând chiar în condiţiile eutanasiei. Codul Penal
puterile suveranului, care nu mai sancţionează Român de la 1936, incrimina, în mod distinct,
legile, ci doar le promulgă. uciderea unei persoane în urma rugăminţii
Iată că eutanasia a devenit legală, cu stăruitoare şi repetate a acesteia sau sub
nuanţe în câteva ţări. Totuşi jurnalul medical impulsul unui sentiment de milă pentru a
britanic " The Lancet " din 2003 ne anunţa că curma chinurile unui bolnav incurabil (art.468
numai în Europa, eutanasia practicată în secret, alin.1 şi alin.3). În Expunerea de Motive se arăta
mai peste tot în clinici, spitale sau acasă, este că textul urmăreşte să înlăture discuţiile din
răspunzătoare de circa 1-3,4% din totalul doctrină, potrivit cărora consimţământul
deceselor.45 Această statistică este perfect victimei ar anula criminalitatea faptului. Deşi
justificată, iar către anul 2009 procentul actele de eutanasie nu erau asimilate cu omorul
deceselor datorate eutanasierii în secret este cu sau asasinatul, ele erau pedepsite. Pentru
siguranţă mai mare, dată fiind şi situaţia Belgiei pedepsirea mai blândă a omorului comis, în
unde în farmacii se comercializează seturi aceste condiţii, se cerea ca rugăminţile să fie
speciale pentru facilitarea eutanasiei voluntare, făcute de victimă, în deplinătatea facultăţilor
preţul unui astfel de set costând circa 60 de sale mintale, să fie serioase şi făcute cu
insistenţă, repetate, ceea ce exclude o hotarâre circumstanţă atenuantă judiciară, ducând astfel
luată în pripă, într-un moment de deznădejde.47 la aplicarea unei pedepse sub minimul special,
Codul penal în vigoare (din 1969) nu în noua reglementare, chiar reţinând o
cuprinde niciun articol distinct privind atenuantă judiciară, pedeapsa aplicată nu se va
eutanasia. Literatura de specialitate şi practica putea situa obligatoriu sub acest minim. Astfel
judiciară sunt de acord că eutanasia este că, în actualul Cod Penal o astfel de faptă ar fi
sancţionată de Codul penal ca omor, prin constituit infracţiunea de omor calificat
art.174 sau, dacă sunt îndeplinite condiţiile (neputinţa victimei de a se apăra), cu
prevăzute, ca omor calificat, respectiv deosebit circumstanţe atenuante, autorul putând fi
de grav, prin art.175 şi art.176. În dreptul penal sancţionat cu închisoare cu suspendarea
român este încadrată ca infracţiune de omor, nu executării pedepsei. Această concluzie este pur
numai eutanasia activă, ci şi cea pasivă. Nici teoretică, deoarece în practică o asemenea
Codul penal din 2004 − cod care nu a mai intrat soluţie nu este îmbrăţişată, având în vedere
în vigoare şi care a fost abrogat prin noul Cod gravitatea faptei săvârşite, chiar dacă există
penal − nu face vreo referire expresă la circumstanţe atenuante legale, iar în privinţa
suprimarea vieţii în condiţiile eutanasiei48. circumstanţelor atenuante judiciare, instanţa nu
În noul Cod penal − adoptat prin Legea este obligată să le dea efect şi să reducă ori să
nr. 286/2009 − se reglementează expres schimbe pedeapsa principală, ci să le aprecieze
consimţământul victimei ca o cauză în raport cu pericolul social concret al faptei, cu
justificativă49. Elementul de noutate constă în ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârşit
faptul că apare acum expres reglementată infracţiunea, cu urmările produse şi
situaţia omorului la cerere. Astfel, în art.190 periculozitatea infractorului, spre a decide dacă
noul C. pen. – uciderea la cererea victimei − au caracter atenuant sau nu1. Conform noului
legiuitorul român a prevăzut că: "Uciderea Cod Penal, uciderea la cererea victimei se va
săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi pedepsi cu închisoare de la unu la 5 ani. Mai
repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă mult decât atât, daca instanţa va reţine şi
sau de o infirmitate gravă atestate medical, circumstanţe atenuante judiciare conform art.76
cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de alin (1) noul C. pen., pedeapsa va putea fi
suportat, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 redusă cu o treime, limitele devenind
ani". închisoarea de la 8 luni la 3 ani şi 4 luni. Pentru
În expunerea de motive la noul Cod Penal o astfel de pedeapsă se va putea dispune şi
s-a arătat că reintroducerea acestui text se suspendarea executării ei sub supraveghere.
impunea ca urmare a noului regim al Referirea noastră anterioară la inexistenţa
circumstanţelor atenuante consacrat de Partea obligării aplicării circumstanţelor atenuante
Generală. Dacă în reglementarea Codului penal judiciare este valabilă şi în cazul noii legi
în vigoare, împrejurarea avută în vedere în art. penale.
190 noul C. pen. poate fi valorificată ca o Introducerea articolului 190 în noul Cod
Penal a stârnit un val de reacţii în presa din
47 Boroi, A – op. cit., p. 34, apud. Ratescu, C., Pop T., România, susţinându-se că reducerea pedepsei
Dongoroz V., Aznavorian T., Papadopol M.H., Pavelescu pentru o astfel de infracţiune şi categorisirea ei
N., Perieţeanu Ghe.,, Codul Penal Carol al II-lea, vol.III,
adnotat, partea speciala, Ed. Librăria Socec, Bucureşti,
ca fiind o formă atenuată a omorului,
1937, p. 100. reprezintă de fapt o punte către eventualitatea
48 Tămăşanu D.L. - "Eutanasia în dreptul penal român", unei legalizări a eutanasiei în România.
Revista "Dreptul", 5/2005, p. 164. Bineînţeles că demersul nostru în a
49 Art.22 Consimţământul persoanei vătămate
susţine dreptul la viaţă, în detrimentul unui
(1)Este justificată fapta prevăzută de legea penală
săvârşită cu consimţământul persoanei vătămate, dacă
aceasta putea să dispună în mod legal de valoarea socială 1 Tribunalul Suprem, secţia penală, decizia nr. 625/1979,
lezată sau pusă în pericol. Revista Română de Drept nr. 12/1979, p. 62; Curtea
(2)Consimţământul persoanei vătămate nu produce efecte Supremă de Justiţie, secţia penală, decizia nr. 603/2002,
în cazul infracţiunilor contra vieţii, precum şi atunci cînd Dreptul nr. 6/2003, p. 250-251; Ivan Gh., Individualizarea
legea exclude efectul justificativ al acestuia. pedepsei, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2007, pp. 200-201.
90
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
93
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
din 12 aprilie 1960: “Curtea nu vede raţiunea de a dreptul mării cât priveşte platoul continental,
refuza o practică îndelungată şi continuă dintre zona economică exclusivă, libertatea cercetarii
state, practică acceptată de ele ca reglementând ştiinţifice, care în dreptul mării, ulterior, au fost
relaţiile lor”. codificate prin Convenţia din 1982, privind
Deşi în condiţiile vieţii contemporane, Dreptul mării (Montego Bay).
majoritatea reglementărilor internaţionale sunt Ca elemente definitorii ale cutumei sunt
consacrate prin tratate, cutuma continuă să fie subliniate următoarele: caracterul de practică
izvor de drept, în special în acele domenii în generală, relativ îndelungată şi repetată,
care interesele divergente ale statelor nu au considerată de subiectele cărora li se adresează
făcut posibilă o codificare a regulilor cutumiare, ca exprimând o regulă de conduită cu forţă
precum şi în domenii ale practicii relaţiilor juridică obligatorie .
dintre state în care nu s-a ajuns la acel stadiu
care să impună o reglementare pe cale 2. Elementele definitorii ale cutumei
convenţională. internaţionale
În conformitate cu interesele pe care Analizând elementul material al cutumei
două sau mai multe state le promovează faţa de internaţionale, respectiv comportamentul
obiceiuri sau cutume, se stabilesc următoarele concret al statelor, exprimat în forme diferite
atitudini: (practica legislativă, guvernamentală,
a. de recunoaştere, consacrare şi sancţionare – prin judecătorească, unele acte internaţionale ale
acordarea de forţă juridică acelor cutume pe statelor şi organizaţiilor internaţionale) se
care le consideră utile şi necesare; constată următoarele caracteristici:
b. de acceptare şi tolerare a acelora care, prin a) Practica trebuie să fie generală, adică să se
importanţa şi semnificaţia lor, nu reclamă regăsească în comportamentul tuturor statelor
transformarea lor în norme cu caracter juridic, cărora cutuma le-ar fi opozabilă. Prin urmare,
iar prin prevederile lor nu contravin ordinii de nu este necesară o practică identică la nivel
drept dintre state; universal, deşi o asemenea situaţie poate exista,
c. de interzicere a acelora care contravin de exemplu conduita cvasitotalităţii statelor în
ordinii de drept dintre state. spiritul Declaraţiei Universale a Drepturilor
În aceste situaţii, obiceiul sau cutuma Omului. Dacă practica este caracteristică unui
poate fi acceptată conform locuţiunii: “Consensus grup mai restrâns de state, se pot naşte cutume
omnium consuetudo pro servatur” – “cu regionale sau locale, ori chiar bilaterale.
consimţământul tuturor, obiceiul serveşte drept b) Practica să fie constantă prin repetabilitatea
lege”56. comportamentelor în cadrul aceloraşi parametri
În majoritatea lor, normele dreptului substanţiali. Este dificil de apreciat cât de des ar
internaţional clasic s-au format, au existat şi s-au trebui să se manifeste aceste comportamente.
îmbogăţit pe cale cutumiară (dreptul mării, Esenţial este că, ori de câte ori urmează a se
dreptul diplomatic, legile şi obiceiurile derula relaţiile corespunzătoare acestei practici,
războiului), ele cunoscând ulterior o încorporare regula să rămână aceeaşi.
în tratate sau o codificare generală, cu excepţia c) Practica să fie relativ îndelungată. Prin urmare,
celor noi din perioada contemporană, care au durata în timp a manifestării aceleeaşi conduite
suferit în măsură mai mare sau mai redusă a statelor implicate în procesul de formare a
influenţa cutumei. cutumei trebuie să fie apreciate prin repetare la
Într-un timp relativ scurt s-au format o domeniul concret de relaţii internaţionale pe
serie de norme cutumiare în dreptul aerian şi care le reglementează. Sunt reguli cutumiare
dreptul spaţial, cum ar fi libertatea de trecere a care se nasc în urma unei lungi perioade de
obiectelor spaţiale prin spaţiul aerian al altor exerciţiu, caracteristică a unei mari perioade a
state, admiterea sateliţilor de recunoaştere; în dreptului internaţional public. În ultimele
decenii, procesul cutumiar s-a accelerat datorită
creşterii exponenţiale a complexităţii relaţiilor
56 V.Daghie, Gh.T.Arat, ”Lexicon juridic latin”, Ed. internaţionale. Ritmul rapid al derulării
Naţional, Bucureşti,2002, p. 18.
95
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
59 Ibidem.
57 60 Citat de R.Miga-Beşteliu din D.Carreau, op. cit., pag. 240.
Citat de Valentin Constantin din Anthony D‟Amato,
61 Citat de R.Miga-Beşteliu din J.G.Starke, op.cit. pag. 36.
The Concept of Custom ..., op. cit., p. 54.
58 Citat de Valentine Constantin din. Théorie du droit 62 Citat de R.Miga-Beşteliu din M.Bedjaoui, Pour un nouvel
international coutumier, Revue internationale de la théorie ordre economique international, Unesco, 1979, p. 137.
du droit, vol. X. 63 Citat de R. Miga-Beşteliui din D. Carreau, op.cit., p. 242.
96
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
Pentru a stabili elementele unei norme reguli cutumiare. În rezolvarea acestui aspect
cutumiare se pot lua în considerare:64 pot fi folosite atât elemente internaţionale –
* orice acte ale unor organe ale statului, tratatele internaţionale, acţiuni internaţionale,
autorizate să îndeplinească anumite atribuţii în cât şi elemente interne – legi naţionale, practica
domeniul relaţiilor internaţionale ( acte ale unor judiciară. Astfel, când mai multe tratate
ministere, note diplomatice, declaraţii de încheiate în aceeaşi perioadă conţin clauze
politică externă, corespondenţa diplomatică) identice, acestea au valoarea unor reguli
* opiniile exprimate de delegaţii statelor în cutumiare, ele apărând şi existând ca atare, nu
cadrul unor conferinţe internaţionale sau în datorită fiecărui tratat în parte, ci datorită
deliberările din cadrul unor organe ale unor stipulării lor identice în toate tratatele în cauza.
organizaţii internaţionale Convenţia de la Viena din 1969 referitoare la
* acte normative interne (legi, hotărâri ale dreptul tratatelor precizează, în art. 38, că o
executivului, acte administrative locale) ca şi regulă stipulată într-un tratat poate fi reţinută
hotărâri ale unor organe de jurisdicţie, cu pentru statele terţe ca o normă cutumiară în
incidenţa asupra raporturilor internaţionale măsura în care este recunoscută ca atare şi este
* dispoziţiile unor tratate internaţionale, care pot recunoscută cu aceste efecte de statele implicate.
fi invocate ca norme cutumiare, şi nu între Mai pot folosi, cu discernământ şi prudenţă, în
statele părţi, ci în raporturile dintre state terţe dovedirea existenţei unei norme cutumiare, într-
sau între acestea şi statele părţi. o anumită măsură, practica statelor, practica
Ultimele decenii au scos în evidenţă rolul judecătorească internaţionala, legile naţionale
deosebit al declaraţiilor şi rezoluţiilor unor etc.
foruri ale organizaţiilor internaţionale în Trebuie precizat că, în general, caracterul
fixarea unor reguli de drept cutumiar şi în cutumiar al unor norme poate fi contestat de
crearea unor noi reguli cutumiare care, statele care nu au participat la formarea acestora
pătrunzând în practica relaţiilor internaţionale, sau de statele care consideră că acest caracter a
au devenit cu timpul norme juridice recunoscute fost stabilit fără acordul lor. În lipsa valorii
tacit de membrii societăţii internaţionale, unele juridice a practicii îi conferă acesteia caracterul
dintre ele fiind preluate ulterior în tratate de uzaj internaţional sau al unei reguli de
internaţionale multilaterale. curtoazie. Este potrivit să cităm în context opinia
În formarea normelor dreptului profesorului Lauterpacht, menţionată în cea de a
internaţional general are loc o strânsă opta ediţie a cursului de drept internaţional,
întrepătrundere între cutumă şi tratatul devenit celebru, al lui Oppenheim:” Cutuma nu
internaţional, ca izvoare ale dreptului trebuie confundată cu uzajul. În viaţa şi limbajul
internaţional. cotidian ambii termeni sunt folosiţi în mod
O normă, care la origine este cutumiară ,este sinonim,dar în limbajul specialistului de drept
încorporată într-un tratat de codificare sau o internaţional ei au doua înţelesuri diferite.
normă de origine convenţională, poate fi Specialistul de drept internaţional vorbeşte despre o
acceptată de state pe cale cutumiară, tratatele cutumă atunci când un obicei clar şi continuu de a
contribuind astfel în mod esenţial la formarea întreprinde anumite acţiuni s-a dezvoltat din
cutumei, ca acte importante ale practicii convingerea că aceste acţiuni sunt, potrivit dreptului
generalizate. internaţional,obligatorii. Un anumit comportament
În cazul unui tratat la care nu sunt părţi toate al statelor în relaţiile lor internaţionale poate fi, prin
statele, tratatul e izvor de drept pentru părţi, iar urmare,uzual“ fără a fi însă rezultatul dreptului
între celelalte state prevederile sale se pot aplica cutumiar65”.
pe cale cutumiară. Curtoazia internaţională (comitas gentium)
O problema mai complicată o constituie este constituită dintr-un ansamblu de reguli de
determinarea în fiecare caz a existenţei unei
65 Citat de Nicolae Ecobescu, Victor Duculescu din H.
Lauterpacht, Oppenheim‟s International Law, 8 th ed.,
64Citat de R. Miga-Beşteliu din I. Bronwlie, Principles of London and New York, Longmans, Green and co.1955., p.
Public International Law, 1990, p. 5. 25.
97
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
convenienţă, de politeţe, de respect, care sunt În doctrina internaţională, unii autori critică
aplicate în raporturile dintre state pe bază de această concepţie a acordului de voinţa tacit, ca
reciprocitate, fără a da naştere unor reguli mod de formare a normelor cutumiare de drept
juridice. Ca atare, nerespectarea unor astfel de internaţional.
reguli nu atrage răspunderea internaţională a Se afirmă că, deşi pentru formarea unei
statelor, ci, de obicei, un comportament similar norme cutumiare este necesară recunoaşterea ei
din partea statului afectat. de către state opinio juris sive necessitatis,
În schimb, nu poate fi ignorată importanţa aceasta nu ar implica un acord tacit66.
respectării regulilor de curtoazie în raporturile Contradicţia logică a acestei construcţii este
interstatale, deoarece ea contribuie la realizarea evidentă, deoarece recunoaşterea implică
unui climat normal, a unor raporturi amicale manifestări de voinţă concordante din partea
între state. Regulile de curtoazie sunt de natură statelor şi deci, în realitate, intervine tocmai un
să releve atitudinea reciprocă de respect faţă de asemenea acord tacit.
personalitatea statelor, a reprezentanţilor Există autori care susţin că pentru
acestora, a cetăţenilor lor, ca reflectare a unor formarea unei reguli cutumiare nu este necesară
raporturi între puteri suverane, ele rezultând decât o practică îndelungată a unui număr mare
însă din acte unilaterale. Pot fi citate ca reguli de de state, fără niciun fel de opinio juris. Această
curtoazie cele întâlnite în protocol, în părere este în contradicţie cu esenţa modului de
ceremonialul diplomatic, în navigaţie pe mare formare a cutumei, aşa cum a fost definit în art.
etc. Unele din regulile de curtoazie au devenit 38 al Statutului Curţii Internaţionale de Justiţie.
treptat, fie pe cale cutumiară, fie pe cale Regulile de drept internaţional nu pot lua
convenţională, norme de drept internaţional naştere din fapte sau acţiuni, dacă nu există
(cum ar fi, de exemplu, cele referitoare la convingerea statelor că acestea au valoare
imunitate şi privilegii diplomatice). obligatorie.
Acest element important este subliniat şi în În practică, s-a ridicat problema de a stabili
art.38, lit. b, din Statutul Curţii Internaţionale de numărul statelor care trebuie întrunit pentru ca
Justiţie, în care se prevede că aceasta va aplica o practică să devină cutumă. În jurisprudenţa sa,
cutuma internaţională “ca dovadă a unei Curtea Internaţionala de Justiţie a afirmat că este
practici generale, acceptată ca reprezentând nevoie de “o participare largă şi reprezentativă
dreptul”. din partea statelor, însă nu de totalitatea statelor
De exemplu, Curtea Internaţionala de care formează societatea internaţională la un
Justiţie a subliniat, printre altele, că pentru moment dat.” (cazul Platoului continental al
soluţionarea litigiului dintre Columbia şi Peru Marii Nordului, hot. C.I.J. din 20.02.1969). Este
din anul 1950, a fost necesar, pentru a dovedi posibilă formarea unor cutume chiar pe o arie
existenţa unei cutume, să se stabilească, dacă geografică limitată, cum sunt cutumele regionale,
există un uz constant şi uniform, care creează locale sau chiar bilaterale.
drepturi şi obligaţii între state. O asemenea Printre alte acţiuni pe plan internaţional,
recunoaştere sau acceptarea de către state a unei constituind dovezi ale existenţei unor reguli
anumite reguli, ca normă juridică, înseamnă o cutumiare, se numără practica guvernelor şi
manifestare a acordului tacit de voinţa al practica diplomatică a statelor şi, într-o măsură
statelor. Deci, în cazul cutumei internaţionale ne mai limitată, hotărârile judecătoreşti
aflăm în faţa unei forme de exprimare, de data internaţionale. Pe plan intern legile şi, intr-un
aceasta tacită, a consensului dintre state. mod limitat, practica judiciară, dacă prezintă
Statele care nu înţeleg să-şi dea uniformitate şi concordanţă în soluţii, pot servi
asentimentul la crearea unei reguli cutumiare, pentru dovada cutumei. Este însă necesară o
pot să folosească diferite procedee diplomatice prudenţă deosebită, pentru a stabili dacă aceste
(protestul) sau judiciare (rezerva faţă de hotărârea
unei instanţe internaţionale care invocă o cutumă), 66 Citat de Grigore Geamănu din J.Basdevant, op.cit.,
opunându-se, astfel, unei norme cutumiare, p.513; Ch.de Visschez Coutume et traite en droit internaţional
stabilită fără consimţământul lor. public,” Revue generale de droit international public”
1955, nr.3, p. 356.
98
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
acte conţin într-adevăr elemente necesare ale asemenea norme, statele noi au însa posibilitatea
cutumei. să declanşeze un proces de elaborare a unor noi
norme cutumiare sau convenţionale prin care să
4.Opozabilitatea normelor cutumiare excludă, în ce le priveşte, aplicarea regulilor
Ţinând seama de particularităţile vechi, sau chiar să o suprime pe aceasta69.
procesului de formare a regulilor cutumiare, se În condiţiile în care statele recurg tot mai
pune problema dacă există cazuri în care un stat mult la tratate pentru a-şi defini drepturile şi
poate susţine că o anumită cutuma nu-i este obligaţiile, au fost emise puncte de vedere
opozabilă. negativiste cu privire la rolul cutumei în
Existenţa unor norme cutumiare nu presupune formarea dreptului internaţional, susţinându-se
ipso facto că ea este aplicabilă tuturor subiecţilor că rolul ei în viaţa internaţională ar fi în
de drept, iar opinio juris relevată de practică nu descreştere, datorită procesului, în general lent,
trebuie percepută ca un model contractual, din de formare a normelor cutumiare, a lipsei de
moment ce manifestarea de voinţă poate fi şi claritate şi schimbărilor rapide în dezvoltarea
tacită şi sub forma unei abstenţiuni, putând vieţii internaţionale, cărora nu le poate face faţă.
astfel rezulta dintr-un asentiment difuz al Alţi autori consideră, dimpotrivă, că procesul de
societăţii internaţionale asupra naşterii unei noi formare cutumiară a dreptului internaţional
norme generale (ex, în domeniul spaţiului păstrează o anumită valoare. În doctrina
cosmic, fundul mărilor etc)67. româneasca de drept internaţional a fost
exprimată însă opinia că, deşi necesităţile
În situaţiile în care statul a avut o atitudine relaţiilor internaţionale au consacrat rolul
negativă, a formulat obiecţiuni în procesul de prioritar al tratatelor, cutuma continuă să deţină
formare a unei norme cutumiare, aceasta nu-i un rol important în formarea dreptului
poate fi opozabilă. internaţional.
Spre exemplu, în litigiul privind zonele de În lumina principiilor dreptului
pescuit anglo-norvegiene, Curtea Internaţionala internaţional contemporan, consacrate şi în
de Justiţie a considerat că stabilirea lăţimii mării Carta O.N.U., numeroase instituţii cutumiare ale
teritoriale la o distanţă de 3 mile, nu constituie o dreptului internaţional clasic au fost abrogate,
regulă cutumiară generală, opozabilă Norvegiei, deoarece, ca şi în cazul tratatelor, nu pot
întrucât aceasta s-a opus totdeauna oricărei constitui izvoare de drept internaţional decât
tentative de a aplica o asemenea regulă în ceea acele cutume care nu contravin principiilor şi
ce priveşte coastele norvegiene68, procedură prin normelor imperative ale dreptului internaţional
care un stat determină inopozabilitatea cutumei contemporan. În ceea ce priveşte izvoarele
faţă de el se realizează prin intermediul acestor norme imperative (jus cogens) ale
instituţiei “celui care obiectivează în mod constant”. dreptului internaţional, ele prezintă unele
Răspunsul nu poate fi tot atât de tranşant particularităţi care trebuie reţinute. Astfel, este
în ceea ce priveşte opozabilitatea faţă de statele îndeobşte recunoscut că normele lui jus cogens
nou create a unor reguli cutumiare stabilite nu pot decurge din tratate bilaterale, ele
înainte de accesul acestor state la statutul de aparţinând dreptului internaţional general. De
independenţă. Raţiuni de asigurare a securităţii aceea, izvoarele acestor norme le vor constitui
juridice au fost invocate ca argument pentru un tratatele multilaterale generale - aşa cum au fost
răspuns negativ în aceste situaţii. Statele nou definite de Comisie în proiectul din 196270 şi
create nu pot contesta-în principiu - validitatea cutumă.
proceselor legislative anterioare, atât
convenţionale cât şi cutumiare. În cazurile în
69 Citat de Grigore Geamănu din Nguyen Quob Dinh,
care au obiecţiuni de fond în ceea ce priveşte
op.cit., p. 303.
70 Citat de Grigore Geamănu din Yearbook of the
S-a afirmat că normele lui jus cogens nu de acelea tradiţionale în procesul normativ
sunt create prin tratate multilaterale generale ca internaţional.
atare, acestor tratate lipsindu-le caracterul de În raport cu tratatul internaţional, cutuma
universalitate necesar unui izvor al normelor prezintă dezavantaje evidente. Unei practici
imperative. Ele s-ar limita să declare norme desfăşurate în timp, a cărei forţă normativă
cutumiare în vigoare. Izvorul normelor lui “jus poate fi diferit interpretată şi chiar contestată,
cogens” în dreptul internaţional ar trebui căutat statele preferă consacrarea normelor de drept
în afara tratatelor, ca atare în cutumă. Această internaţional în forma mai precisă a tratatului;
afirmaţie nu se verifică în practică. Nu se poate prin dispoziţiile sale, de regulă scrise, acestea
spune, de exemplu, că pactul Briand-Kellogg înlătură în mare măsură echivocul şi conferă
declara o normă cutumiară existentă când stabilitate raporturilor interstatale.
interzicea războiul de agresiune, normă al cărei Astfel se explică faptul că, statele preferă
caracter de jus cogens nu este contestat. Această încheierea unor tratate care confirmă, modifică
normă a fost considerată opozabilă tuturor sau abrogă reguli cutumiare, în timp ce procesul
statelor, devenind normă cutumiară, după ce a invers are loc foarte rar, cu caracter de excepţie.
fost stabilită printr-un tratat multilateral la care Un exemplu în acest sens îl constituie afacerea
nu erau părţi statele. Aceasta înseamnă că sunt Templului Preah Vihear, în diferendul dintre
tratate multilaterale generale care pot crea jus Cambodgia şi Thailanda, Curtea Internaţională
cogens recunoscut ca având aplicare universală. de Justiţie a constatat că părţile au recunoscut
Formarea şi dezvoltarea dreptului prin practica lor un traseu schimbat al frontierei,
internaţional contemporan au căpătat un ritm şi în zona templului, altul decât acela stabilit
o amploare fără precedent, determinate de printr-un tratat anterior (C.I.J., Recueil, 1962).
transformările care au avut loc în lumea Cutuma are însă o însemnătate deosebită în
contemporană, de dinamica lor şi de schimbările apariţia şi formarea normelor privitoare la
petrecute în raportul de forţe pe plan mondial în organizaţiile internaţionale. Există reguli şi
favoarea forţelor progresiste, a statelor care se instituţii care s-au format, sau sunt în curs de
pronunţă pentru pace, securitate şi cooperare cristalizare, ca norme generale, pe cale
internaţională. cutumiară, în practica statelor şi a diferitelor
Procesul normativ internaţional este determinat organizaţii, îndeosebi a acelora cu caracter
de aceste schimbări, atât pe plan cantitativ, cât şi universal. De exemplu: misiunile permanente
pe plan calitativ. ale statelor pe lângă organizaţiile internaţionale
şi situaţia lor juridică, statutul observatorilor
5.Concluzii statelor sau ai organizaţiilor, norme privitoare la
Relaţiile complexe, multiple, dintre state încheierea tratatelor etc.
reclamă reglementări corespunzătoare care să Caracter cutumiar au şi unele norme speciale,
favorizeze tendinţele constructive ce cum ar fi, aceea privitoare la posibilitatea
caracterizează aceste relaţii. adoptării unei hotărâri în Consiliul de
În aceste condiţii, creşte însemnătatea Securitate, în problemele neprocedurale, chiar
izvoarelor dreptului internaţional, a formelor daca un membru permanent se abţine de la vot.
politice de exprimare a acordului de voinţă În sfera relaţiilor economice dintre state, în
dintre state, forme al căror conţinut capătă procesul reorganizării lor, practica statelor în
valenţe noi, funcţii noi, determinate de evoluţia curs de dezvoltare, a tuturor statelor lumii, în
şi noile relaţii internaţionale. Cutuma direcţia consacrării juridice a unor norme şi
internaţională cunoaşte, în aceste împrejurări, o instituţii de drept internaţional, cristalizate şi
adevărată revitalizare, capătă noi sensuri, alături înscrise ulterior în tratate internaţionale, devine
o cale importantă de transformare progresistă şi
de completare a dreptului internaţional
multilateral general codifică sau dezvoltă în mod contemporan ca drept al cooperării şi dezvoltării
preogresiv norme de drept internaţional general sau al în condiţii de legalitate şi echitate a statelor.
cărui obiect sau scop interesează comunitatea statelor în
ansamblul ei.
100
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
Bibliografie
101
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
1. Introducere
Conceptul naţional de extrădare în Problema extrădării se află în centrul
atenţiei în prezent, datorită dezvoltării
context european
criminalităţii transfrontaliere, dar şi a
posibilităţilor tot mai mari pe care le au
Menţiune Donaris, 2009
infractorii de a se deplasa rapid în spaţii şi pe
distanţe foarte mari, fapt ce obligă, atât
Student: Jalbă Maria-Georgiana
organismele judiciare naţionale, cât şi pe cele
Coordonator:Lect.Univ.Dr. Gheorghe Arat
internaţionale, conştiente de pericolul iminent
Facultatea de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice
pe care-l reprezintă dezvoltarea criminalităţii
Universitatea „Dunărea de Jos”
transfrontaliere, să depună eforturi tot mai mari
pentru a realiza mecanisme juridico-
administrative cât mai eficiente pentru
aducerea tuturor celor vinovaţi în faţa
Problema extrădării se află în centrul atenţiei
în prezent, atât datorită dezvoltării criminalităţii instanţelor de judecată.
transfrontaliere, dar şi a posibilităţilor tot mai mari Extrădarea ca formă de asistenţă juridică
pe care le au infractorii de a se deplasa rapid în spaţii internaţională, este actul prin care statul pe
şi pe distanţe foarte mari, fapt ce obligă atât teritoriul căruia s-a refugiat o persoană
organismele europene, cât şi pe cele internaţionale, urmărită penal sau condamnată într-un alt stat
să depună eforturi tot mai mari pentru a realiza remite, la cererea statului interesat, pe acea
mecanisme juridico-administrative cât mai eficiente persoană, pentru a fi judecată sau pentru a
pentru aducerea tuturor celor vinovaţi în faţa executa pedeapsa la care a fost condamnată71.
instanţelor de judecată. Pentru legea penală română este o instituţie de
Extrădarea este o instituţie juridică atât a importanţă capitală ilustrată în principiile
dreptului intern cât şi a dreptului internaţional prin teritorialităţii, al personalităţii, realităţii şi
care persoanele vinovate de săvârşirea unor universalităţii legii, scopul final fiind acela de
infracţiuni sunt predate statelor îndreptăţite a le prevenire şi combatere a criminalităţii
judeca şi condamna ori a le obliga să execute o transfrontaliere, prin pedepsirea infractorilor.
pedeapsă la care au fost condamnate, scopul fiind Cooperarea judiciară în materie penală
realizarea justiţiei în statul solicitant cu concursul între statele membre rămâne una
statului solicitat. interguvernamentală, vreme îndelungată statele
În plan extern, la nivelul statelor membre ale cooperând pe baza tratatelor de extrădare
Consiliului Europei, extrădarea este guvernată de bilaterale sau a convenţiilor multilaterale
Convenţia europeană de extrădare, la nivelul aplicabile.
Uniunii Europene guvernată de Convenţia din 1995
şi 1996, dar şi de decizia-cadru a Consiliului UE, iar 2. Evoluţia în timp a instituţiei
în România este reglementată de Legea nr.302/2004 Dacă în Antichitate, extrădarea era o
cu modificările şi completările ulterioare. posibilitate de pedepsire a adversarilor politici,
Extrădarea este o instituţie utilă în contextul duşmanilor şi trădătorilor sau chiar un gest de
european, aceasta fiind principala metodă de curtoazie pe care un suveran îl făcea faţă de un
întrajutorare a statelor împotriva fenomenului alt suveran, în Evul Mediu ea se referea
infracţional cu care se confruntă fiecare din ele. exclusiv la interesele suveranilor şi nu ale
Astfel, putem spune că instituţia extrădării
statelor pe care aceştia le conduceau, ajungând
funcţionează direct în interesul statului care o
ca în vremea lui Filip Al II-lea, principiul
solicită, asigurând indirect ordinea de drept pe plan
fundamental al extrădării să fie judecarea
internaţional.
autorului faptei la locul comiterii acesteia,
suveranul ţării în care s-a refugiat infractorul
sunt menţionate anumite categorii de toate formele menţionate în legi interne sau
infracţiuni, desigur cu un pericol social convenţii internaţionale.
deosebit, în timp ce în Convenţia europeană În Europa până la apariţia mandatului
acestea sunt stabilite în funcţie de pedeapsa european de arestare, Convenţia Europeană de
prevăzută de lege pentru acea infracţiune, în extrădare a constituit documentul în baza
sensul că acestea trebuie să fie de cel puţin un căruia se realiza extrădarea la nivel european.
an sau mai mare74. Convenţia Europeană a fost ratificată şi de
În toate convenţiile, se precizează că, se România, după circa 30 de ani de la adoptare,
resping solicitările de extrădare a unor cetăţeni, respectiv prin Legea nr. 80/1997, însă cu o serie
care au savârşit infracţiuni de natură politică de rezerve, cum ar fi rezerva măririi pedepsei
sau conexe acestora. Deşi sunt separate de privative de libertate pentru care se solicită
distanţe mari de timp, se poate aprecia extrădarea de la un an la 2 ani şi a condamnării
obiectivitatea şi realitatea cuprinsă de convenţii, cu o pedeapsă privativă de libertate de la 4 luni
observând că acestea sunt încă de actualitate. la un an sau mai severă.
Din cele spuse, putem observa existenţa La nivelul Uniunii Europene, la
unei preocupări constante a României, în momentul actual, instituţia extrădării este
încercarea de a se alinia legislaţiilor vest- practic înlocuită de mandatul de arestare.
europene în domeniul dreptului în general şi a În România, instituţia extrădării este
reglementării extrădării în special75, reglementată de Constituţia României, Codul
deschiderea totală a legiuitorului român, Penal de la 1968, noul Cod Penal, Legea
manifestată pentru semnarea unor convenţii nr.302/200477 privind cooperarea judiciară
bilaterale cu alte ţări, obiectivitatea şi realismul internaţională în materie penală, cu
prevederilor stipulate în convenţii, nivelul înalt modificările aduse de Legea 224/2006,
de concepţie şi redactare, care scot în evidenţă Ordonanţa de Urgenţă nr.103/2006, intrată în
contribuţia deosebită a specialiştilor români ai vigoare la data aderării României la Uniunea
timpului şi ai literaturii de specialitate interne, Europeană, dar şi de Legea 222/2008.
şi nu în ultimul rând, angajamentul ferm al
României în lupta împotriva criminalităţii 5. Formele de cooperare judiciară în
transfrontaliere. materie penală
Este cunoscut faptul că toate persoanele
4. Extrădarea în perioada actuală care au comis fapte penale încearcă să se
Extrădarea este cea mai importantă formă sustragă de la răspunderea stabilită prin legi,
de cooperare judiciară internaţională în materie adoptând diferite strategii din ce în ce mai
penală, fiind aplicată în decursul timpului în sofisticate. Dacă la nivelul României până la
modalităţi diferite76. Pe măsura dezvoltării 1990, ascunderea elementelor infractoare viza
societăţii, conducătorii statelor şi guvernelor au ca locaţie numai teritoriul ţării sau în unele
ajuns la concluzia că singura modalitate de cazuri, cu riscuri, alte ţări, prin trecerea
prevenire şi combatere a criminalităţii din ce în frauduloasă a graniţei, acum, după aderarea la
ce mai agresive, cu manifestări din ce în ce mai Uniunea Europeană şi mai ales în perspectiva
diverse şi periculoase la adresa securităţii integrării în spaţiul Schengen, fuga acestora şi
individuale, a ordinii de drept sau chiar a ascunderea lor pe teritoriul altor state membre
securităţii statelor, este cooperarea judiciară, cu este mult mai simplă, fără a implica niciun risc.
În acelaşi timp, şi ţara noastră poate deveni un
spaţiu în care să se refugieze pentru a scăpa de
74
consecinţele legii, alte elemente infractoare din
Pascu Ilie, Extrădarea în legea română, R.D.P. nr.3 din
2002, p. 42.
alte ţări, din cadrul Uniunii Europene, din alte
75 Mehedinţi Ion Lucian, Chicăroşie Adrian, Uniunea
state, care nu fac parte din Uniune sau chiar de pe al cărui teritoriu se află un infractor străin,
pe alte continente. predă pe acesta, la cerere, statului unde s-a
În decursul timpului, cooperarea statelor săvârşit infracţiunea ori statului ale cărui
s-a realizat în temeiul unor instrumente juridice interese au fost afectate prin comiterea faptei,
bilaterale sau multilaterale, concretizate în sau al cărui cetăţean este, în vederea tragerii la
acorduri, convenţii, tratate. Un element răspundere penală ori a executării unei pedepse
principal care a stat la baza apariţiei şi sau a unei măsuri de siguranţă în statul
dezvoltării ulterioare a cooperării internaţionale respectiv.
şi fără de care aceasta nu se putea concepe, l-a
constituit încrederea reciprocă78 într-un cadru 6. Cadrul juridic de reglementare a
instituţional bine reglementat. extrădării
În acest context, putem defini cooperarea Dispoziţii referitoare la extrădare există în
internaţională ca fiind o modalitate de Constituţie (art. 19), în Codul penal de la 1968
întrajutorare între diferite state ale lumii79, pe (art.9 şi art. 6-7), în noul Cod penal (art.16), în
diverse domenii, stabilite în mod concret prin declaraţiile sau rezervele făcute de România,
tratate, convenţii, acorduri, care vizează în final prin legi de ratificare a convenţiilor
promovarea şi protejarea unor interese multilaterale care conţin norme interesând
naţionale, regionale sau mondiale, în baza extrădarea şi în Legea nr.302 din 2004.82
principiului respectării independenţei sau Constituţia României în articolul 19,
suveranităţii fiecărei părţi contractante. instituie în materie trei principii: cetăţenii
Cel mai important aspect în activitatea de români nu pot fi extrădaţi83, străinii pot fi
prevenire şi combatere a criminalităţii este extrădaţi numai în baza unei convenţii
reprezentat de intensificarea şi perfecţionarea internaţionale sau în condiţii de reciprocitate;
activităţilor specifice de identificare, prindere şi extrădarea se hotărăşte de justiţie, în timp ce
tragere la răspundere penală80 a autorilor unor Codul penal de la 1968 admite ca izvor al
fapte de natură penală. extrădării legea internă şi consacră regula
Prin Legea 302/2004 privind cooperarea prevalenţei dreptului internaţional asupra
internaţională în materie penală s-au dreptului intern în domeniu.
reglementat o serie de forme de cooperare Noul Cod penal în articolul 16 prevede că
internaţională printre care extrădarea, predarea „Extrădarea poate fi acordată sau solicitată pe
în baza unui mandat de arestare, transferul de bază de convenţie internaţională ori pe bază de
proceduri în materie penală, recunoaşterea şi reciprocitate. Condiţiile în care se acordă sau se
executarea hotărârilor, transferul persoanelor solicită extrădarea, prevăzute în convenţiile
condamnate, asistenţă judiciară în materie internaţionale sau declaraţii de reciprocitate se
penală, alte forme de cooperare judiciară completează cu cele prevăzute de legea
internaţională în materie penală, cărora li se specială”.
adaugă şi o serie de forme prevăzute de Codul Prin Legea nr.80 din 1997, România a
Penal şi Codul de procedură Penală. ratificat Convenţia europeană de extrădare
Astfel putem spune că, extrădarea este un încheiată la Paris la 13 decembrie 1957 şi a
act bilateral, politic şi juridic81 prin care statul protocoalelor sale adiţionale, încheiate la
Strassbourg la 15 octombrie 1957 şi la 17 martie
78 Bulai C., Manual de Drept Penal. Partea generală., Ed. 1978, cu unele declaraţii care privesc
Universul Juridic, Bucureşti - 2007, p.120. terminologia şi rezervele privind gravitatea
79 Ambasador dr. Matăsaru Aurel Preda, Tratat de drept
minimă a faptelor pentru care se poate cere şi
internaţional public, Bucureşti – 2002, Ed. Lumina Lex, p.
189.
80 Radu F.R., Legea nr.302/2004 - un pas important spre 82 Pascu Ilie, Drăghici Vasile, Drept penal. Partea generală.
integrarea României în spaţiul de libertate, securitate şi de Examinare a instituţiilor fundamentale ale Dreptului penal,
justiţie al UE, p.59. potrivit dispoziţiilor Codului Penal în vigoare şi ale Noului Cod
81 Mitrache Constantin, Mitrache Cristian, Drept penal penal, Editura Lumina Lex, Bucureşti – 2004, p.55.
român. Partea generală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti – 83 Acest principiu nu mai are caracter absolut, potrivit
acorda extrădarea. Prin ratificarea Convenţiei sau, în fine, la un individ al altei naţiuni. În
europene de extrădare, România cooperează în primul şi al treilea caz, se admite fără nici o
această materie cu 36 de state, cu 16 dintre îndoială extrădarea; cât despre extrădarea
acestea existând şi convenţii bilaterale (Albania, naţionalului ţării căreia se cere extrădarea, în
Belgia, Bulgaria, Cehia, Croaţia, Franţa, Grecia, general ea nu este admisă în dreptul
Italia, Marea Britanie, Republica Moldova, internaţional”. Deşi analiza autorului este
Polonia, Slovacia, Slovenia, Turcia, Ucraina şi realizată în baza legislaţiei existente la
Ungaria), iar cu alte 20 de state s-a extins începutul secolului trecut, trebuie menţionat că
cooperarea ca urmare a ratificării Convenţiei refuzul extrădării propriilor cetăţeni era criticat
europene, deşi nu aveam convenţii bilaterale de de o parte importantă a specialiştilor în
extrădare (de exemplu: Austria, Islanda, domeniu.
Letonia, Liechenstein, Lituania, Luxemburg, Potrivit Legii nr.302/2004, Titlul II,
Malta, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia şi Capitolul I, rezultă că pentru a realiza
Israel)84. extrădarea din România la solicitarea statului
În acest fel, extrădarea va putea fi străin, se cer a fi întrunite mai multe condiţii ce
acordată de România statelor care au ratificat vizează persoana supusă extrădării; faptele
Convenţia europeană, iar convenţiile bilaterale săvârşite; pedeapsa prevăzută de lege pentru
încheiate între România şi un astfel de stat şi-au infracţiunea comisă sau pedeapsa care a fost
încheiat activitatea potrivit art. 28, paragraful 1 aplicată de instanţa de judecată printr-o
din Convenţia europeană de extrădare. Faţă de hotărâre definitivă; urmărirea penală sau
statele care nu au ratificat Convenţia, dar cu executarea pedepsei, cererea de extrădare şi
care România a încheiat convenţii de extrădare, procedura.
cooperarea continuă pe temeiul acestora (de ex: În ceea ce privesc condiţiile referitoare la
Algeria, Armenia, R.P. Chineză, R.P.D persoana infractorului, în doctrină se apreciază
Coreeană, Cuba, Egipt, Maroc, Siria, Tunisia). că sunt doar două şi anume: infractorul să nu
În absenţa unei convenţii internaţionale, fie cetăţean român şi să nu fie refugiat politic,
România acceptă să predea la cererea de calitatea de refugiat stabilindu-se după natura
extrădare a unui alt stat, persoanele aflate pe infracţiunii săvârşite, fie după „consideraţiunile
teritoriul său şi care sunt urmărite penal sau care au determinat pe refugiat să se
trimise în judecată pentru săvârşirea unei expatrieze”86.
infracţiuni sau sunt căutate în vederea Mai târziu, în perioada regimului
executării unei pedepse sau a unei măsuri de comunist, condiţiile referitoare la persoană,
siguranţă de către autorităţile judiciare ale menţionate în art. 4 din Legea nr. 4/1971,
statului solicitant, în condiţiile prevăzute de conform căreia nu puteau fi extrădaţi din
Legea nr.302 din 2004, Titlul III, care reprezintă România sunt : cetăţenii români, persoanele
dreptul comun în materie, aplicabil de statul fără cetăţenie domiciliate în România, şi
român în virtutea curtoaziei internaţionale sub persoanele care au obţinut drept de azil în
garanţia reciprocităţii. România, observăm că această lege nu mai
prevede interdicţia extrădării refugiaţilor
7. Condiţiile extrădării politici, fiind însă necesar ca acel infractor să se
În literatura de specialitate85 se apreciază găsească pe teritoriul ţării solicitate.
că: „În principiu, extrădarea se admite mai de În prezent, în privinţa cetăţenilor români,
toate ţările, însă trebuie a releva următoarele regula generală stipulată în Constituţie este
derogaţiuni, sau, mai bine zis, condiţiuni. aceea că aceştia nu se extrădează. Ca excepţie,
Extrădarea se poate aplica la un individ de prin derogare, aşa cum se menţionează,
naţiune care cere, căreia i se cere extrădarea, cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza
Dreptul Penal Român, Editura Lumina Lex, Bucureşti- 2006, 89 Ungureanu G., Curtea Criminală Internaţională, R.D.P.,
Convenţii de la Geneva din 1949, precum şi juridic între statele lumii a constituit-o desigur
încălcări analoge ale legilor şi ale cutumelor cea a extrădării propriilor cetăţeni.
războiului care nu sunt prevăzute de Multă vreme, toate statele lumii, cu
Convenţiile din 1949. excepţia Statelor Unite ale Americii şi ale Marii
O altă excepţie, este clauza numită drept Britanii, nu au acceptat în niciun caz extrădarea
„persecuţie”90, potrivit căreia motivul propriilor cetăţeni, chiar nejudecându-i91 pe cei
neextrădării nu este întemeiat pe aprecieri ce au săvârşit fapte de natură penală pe
legate de o infracţiune, ci pe aprecierea statului teritoriul altor state.
solicitat asupra intenţiei justiţiei statului Instituirea Uniunii Europene şi ulterior a
solicitant de a urmări şi de a pedepsi persoana Spaţiului Schengen, lărgirea teritorială
în cauză, nu pentru fapta pentru care a solicitat permanentă prin aderarea a noi state, a dus la
extrădarea, ci pentru alte considerente. dezvoltarea criminalităţii. Din acest motiv,
În acest sens, Convenţia europeană din obiectivul Uniunii Europene de a deveni un
1957 prevede că extrădarea nu se va acorda spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, pare a fi
dacă partea solicitată are motive temeinice să în pericol, statele încercând să caute o soluţie
creadă că cererea de extrădare, motivată printr- care să simplifice întreaga procedură de
o infracţiune de drept comun, a fost prezentată predare a infractorilor, astfel încât toţi cei care
în vederea urmăririi sau pedepsirii unei au săvârşit infracţiuni în spaţiul Uniunii
persoane pentru considerente de rasă, de Europene să fie judecaţi şi condamnaţi într-un
religie, de naţionalitate sau de opinii politice ori timp cât mai scurt.
că situaţia acestei persoane riscă să fie agravată Ca urmare a evenimentelor din 11
pentru unul sau altul din aceste motive. septembrie 2001, de la New York, s-a invocat
Alte excepţii, prevăzute de Convenţia crearea mandatului european de arestare de
europeană din 1957, se referă la infracţiunile către oficialii europeni printr-o decizie-cadru.
militare care nu constituie infracţiuni de drept Mandatul de arestare acoperă un câmp de
comun. aplicare identic cu cel al extrădării, căruia i se
Este de remarcat faptul că tratatele de substituie, referindu-se atât la faza dinaintea
extrădare nu conţin clauze referitoare la pronunţării sentinţei într-un proces penal, cât şi
reglementarea diferendelor între statele părţi cu la cea de după pronunţarea ei.
privire la interpretarea sau aplicarea Pe acest fond, a apărut decizia-cadru a
prevederilor acestora. Potrivit protocoalelor Consiliului Uniunii Europene din 13 iulie 2002
adiţionale la această Convenţie, Consiliul privind mandatul european de arestare şi
european pentru problemele penale al procedurile de predare între statele membre.
Consiliului Europei va urmări executarea Importanţa acestei decizii - cadru rezultă chiar
protocoalelor şi va înlesni, pe cât este necesar, din elementele de noutate pe care le aduce în
reglementarea amiabilă a oricărei dificultăţi procedura predării infractorilor între statele
generate de executarea lor. Este de remarcat că membre, precum instituirea mandatului
asemenea prevederi figurează numai în european de arestare, obligativitatea statelor
protocoale şi se referă numai la acestea. membre de a proceda la executarea acestuia,
Aplicarea acestor tratate rămâne bazată pe simplificarea procedurilor de predare,
reciprocitate, fiecare stat în parte putând aplica simplificarea etapei administrative.
tratatul şi legea să internă ţinând seama de Comparând prevederile Convenţiei
modul cum procedează celălalt stat. europene de arestare şi noile prevederi ale
mandatului european de arestare, putem
9. Mandatul de arestare constata că se lărgeşte sfera de aplicare a
Una din problemele fundamentale care a mandatului prin menţionarea unui număr mai
provocat numeroase discuţii la nivel politico-
Bibliografie
1. Abraham P., Hurdubaie I., Convenţii 7. Matăsaru A., P., Tratat de drept
europene în materie penală, Editura Naţională, internaţional public, Bucureşti – 2002, Editura
Bucureşti – 2001. Lumina Lex.
2. Boroi Al., Drept penal - partea generală, 8. Mehedinţi I., L., Chicaroşie A., Uniunea
Editura C H Beck, Bucureşti – 2006. Europeană - Istorie şi Evoluţie. România în
3. Bulai C., Manual de Drept Penal. Partea contextul integrării europene, Editura Sintezei,
generală., Editura Universul Juridic, Bucureşti - Bucureşti – 2004.
2007. 9. Mitrache C-tin, Mitrache C., Drept penal
4. Dongoroz V., - Explicaţii ale Codului penal român. Partea generală, Editura Universul
român, Volumul I, Editura Academiei Române, Juridic, Bucureşti – 2007.
Bucureşti - 1969, p.138, Drept penal, (Reeditarea 10. Pascu I., Extrădarea în legea română,
ediţiei din 1939), Asociaţia Română de Ştiinţe R.D.P. nr.3 din 2002, p. 42, Drept Penal. Partea
Penale, Bucureşti 2000. Generală, Editura Hamangiu, Bucureşti – 2007.
5. Dongoroz V., Fodor I., Kahane S., 11. Pascu I., Drăghici V., Drept penal. Partea
Oancea I., Iliescu N., Bulai C-tin., Stănoiu R., generală. Examinare a instituţiilor fundamentale ale
Explicaţii teoretice ale Codului penal român, Partea Dreptului penal, potrivit dispoziţiilor Codului Penal
Generală, vol. I, Ed. a II-a, Ed. Academiei în vigoare şi ale Noului Cod penal, Editura
Române şi Ed. All Beck, Bucureşti, 2003. Lumina Lex, Bucureşti – 2004.
6. Mazilu D., Drept Internaţional Public, 12. Pivniceru M., M., Răspunderea penală în
Editura Lumina Lex, Bucureşti - 2001, p. 284. dreptul internaţional, Editura Polirom, Bucureşti
– 1999.
110
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
111
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
excepţia prevederilor art. 43 alin. (3), art. 67 alin.(3), art. 60 responsabilité civilé, în Recuiel Dalloz 2003, nr. 33, Doctr.
alin. (4), art. 77, care au intrat în vigoare la 3 zile de la data 2247 apud Boilă, L.R., Răspunderea civilă delictuală subiectivă,
publicării. Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 139.
113
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
ALL Beck, Bucureşti, 1993, p. 237. Răspunderea civilă, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970, p. 154
107 Stătescu, C., Răspunderea civilă delictuală pentru fapta apud Boilă, L.R., op. cit. , p. 258.
altei persoane, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 109 Stătescu, C., op. cit. , p. 230.
1984, p. 229. 110 Eliescu, M., Răspunderea civilă delictuală, Ed. Academiei,
108 Trib. Regional Cluj, decizia nr. 1934 din mai 1955, J.N. Bucureşti 1972, p. 267, cu menţiunea că: ceea ce
nr. 1/1956, p.154; Trib. Suprem, col. pen., decizia nr. 185 interesează pentru determinarea părintelui căruia îi
din 21 martie 1960, L.P. nr. 9/1060, p. 96; Popescu, T., revine răspunderea civilă prevăzută de art. 1000 alin. (2)
Anca, P., Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Ştiinţifică, C.civ. este nu locuinţa în fapt a copilului minor, ci locuinţa
Bucureşti, 1968, p. 202; Anghel, I., Deak, Fr., Popa, M., în drept.
115
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
relevant pentru angajarea răspunderii civile ca fiind artificiale dacă avem în vedere
delictuale a părinţilor este locuinţa de drept a prevederile Codului familiei şi ale Legii nr.
copilului, iar nu locuinţa de fapt. Astfel, 242/2004, potrivit cărora ambii părinţi au
calitatea de parte responsabilă civilmente, în aceleaşi drepturi şi obligaţii în ceea ce priveşte
cazul săvârşirii unor fapte delincvente creşterea şi educarea copilului lor. Astfel, nu
prejudiciabile, o are numai acela dintre părinţi, este echitabil ca numai părintele căruia i-a fost
căruia, în caz de divorţ, i-a fost încredinţat încredinţat copilul să fie obligat la plata
minorul spre creştere şi educare, şi la care despăgubirilor doar pentru că are o locuinţă
acesta locuieşte. În situaţia în care, la momentul comună cu acesta, iar celălalt părinte să
comiterii faptei, copilul se afla la celălalt răspundă numai în situaţia în care se va face
părinte, în timpul unei vizite, acesta vinovat el personal de prejudiciul produs.
exercitându-şi dreptul de a avea relaţii Contribuţia părintelui la creşterea copilului nu
personale cu copilul său, potrivit art. 43 C.fam., se rezumă doar la plata unei pensii de
răspunderea lui va putea fi angajată numai în întreţinere, ci presupune şi implicare activă şi
temeiul art. 998-999 C.civ., dacă se va dovedi efectivă în educarea, formarea şi dezvoltarea
săvârşirea culpabilă a unei fapte ilicite în personalităţii minorului. Pe de altă parte,
legătură de cauzalitate cu prejudiciul produs. copilul are dreptul să crească alături de părinţii
În concluzie, pot fi angajate două forme săi, iar părinţii au obligaţia să asigure copilului,
de răspundere a celor doi părinţi, fundamentate de o manieră corespunzătoare capacităţilor în
în drept diferit: răspunderea părintelui căruia i- continuă dezvoltare ale copilului, orientarea şi
a fost încredinţat minorul, în temeiul art. 1000 sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a
alin. (2) C.civ., care este o răspundere în solidum drepturilor prevăzute de lege, sens în care au
cu minorul şi o răspundere pentru fapta dreptul să primească informaţiile şi asistenţa de
proprie, a celuilalt părinte, potrivit art. 998-999 specialitate necesare în vederea îngrijirii,
C.civ., situaţie în care trebuie dovedită culpa creşterii şi educării copilului (art. 30 din Legea
proprie şi implicarea să în producerea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea
prejudiciului. drepturilor copilului). Potrivit art. 31 alin. (2)
Într-o altă opinie111, s-a apreciat că, în din lege, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea
cazul părinţilor divorţaţi, când copilul, deja obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere
încredinţat unuia, săvârşeşte fapta ilicită cât interesul superior al copilului şi să asigure
timp se afla în îngrijirea celuilalt, va răspunde bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în
cel la care copilul se afla în fapt. Această soluţie special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea
este aplicabilă numai atunci când, în pofida relaţiilor personale cu el, prin asigurarea
dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti, copilul este creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi
îngrijit de celălalt părinte decât cel căruia i-a prin reprezentarea să legală şi administrarea
fost încredinţat, ceea ce implică, însă, o anumită patrimoniului său.
durată şi continuitate, iar nu numai o vizită Constituţia prevede în art. 48 alin. (1) că
scurtă. Temeiul legal al răspunderii îl constituie familia se întemeiază, între altele, pe dreptul şi
art. 1000 alin. (2) C.civ., prin aprecierea îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea,
locuinţei efective ca fiind locuinţa comună cu educaţia şi instruirea copiilor.
părintele său. Acesta din urmă nu va răspunde Convenţia cu privire la drepturile
pentru daunele cauzate de copil, cât timp se copilului prevede, în art. 9, dreptul copilului de
afla la părintele căruia i-a fost încredinţat. a nu fi separat de părinţii săi, de a se asigura, în
Soluţiile preconizate de susţinătorii cazul luării unei hotărâri cu privire la locul de
fundamentării subiective, în ipoteza părinţilor reşedinţă al copilului, posibilitatea pentru toate
divorţaţi sau despărţiţi faptic, pot fi considerate părţile interesate de a-şi face cunoscute
punctele de vedere, precum şi dreptul copilului
care a fost separat de ambii părinţi sau de unul
111 Trib. Suprem, secţia penală, decizia nr. 483 din 28 dintre ei de a întreţine relaţii personale şi
ianuarie 1970, C.D. 1970, p. 454 apud Boilă, L.R., op. cit., p.
262.
116
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
contacte directe cu cei doi părinţi în mod pentru motive temeinice care ţin de interesul
regulat. superior al copilului, la o altă persoană sau
Art. 18 alin. (1) din Convenţie consacră familie cu consimţământul acesteia ori la o
principiul potrivit căruia ambii părinţi au instituţie de ocrotire (art. 42 C.fam.).
responsabilităţi comune pentru creşterea şi Dacă minorul este încredinţat unuia
dezvoltarea copilului. dintre părinţi, acesta va exercita în privinţa să
Legea nr. 272/2004 consacră, cu caracter drepturile şi îndatoririle părinteşti (art. 43 alin.
de principii atât primordialitatea 1 C.fam.). Celălalt părinte păstrează dreptul de
responsabilităţii părinţilor cu privire la a avea legături personale cu copilul, precum şi
respectarea şi garantarea drepturilor copilului, dreptul de a veghea la creşterea, educarea,
cât şi responsabilizarea părinţilor cu privire la învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia
exercitarea drepturilor şi îndeplinirea (art. 43 alin. 3 C.fam.)112. De asemenea, părintele
obligaţiilor părinteşti. are în continuare obligaţia de a da întreţinere
Art. 5 alin. (2) din lege prevede că copilului (art. 42 alin. 2, art. 86, art. 107 C.fam.).
răspunderea pentru creşterea şi asigurarea Aceste drepturi sunt complementare, în mare
dezvoltării copilului revine în primul rând măsură ele se presupun reciproc.
părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi Drepturile şi îndatoririle părinteşti prin
exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile care se exprimă ocrotirea părintească nu se
faţă de copil ţinând seama cu prioritate de sting în privinţa niciunuia dintre părinţi prin
interesul superior al acestuia. efectul desfacerii căsătoriei, pentru că nici
În consecinţă, apreciem că fundamentul calitatea de părinte nu se pierde concomitent cu
răspunderii civile delictuale trebuie să fie unic cea de soţ, părintele divorţat căruia nu i s-a
pentru ambii părinţi, condiţia comunităţii de încredinţat copilul spre creştere şi educare nu
locuinţă nefiind de natură să genereze situaţii se află într-o situaţie asimilată sau asimilabilă
discriminatorii între cei doi. aceleia în care se găseşte părintele decăzut din
drepturi. Cu toate acestea, modificarea relaţiilor
dintre părinţi împietează asupra modalităţii
Scindarea ocrotirii părinteşti. Noţiune. concrete de înfăptuire a obligaţiei generale de a
Forme creşte copilul, prin limitarea mijloacelor aflate
Prin sintagma „scindarea ocrotirii la îndemâna aceluia dintre părinţi căruia nu i s-
părinteşti” desemnăm acele împrejurări în care a încredinţat creşterea şi educarea copilului.
fie părinţii exercită ocrotirea părintească în mod Dispoziţiile art. 98 alin. (1) C.fam., în sensul că
neegal, fie ocrotirea copilului este redistribuită măsurile privitoare la persoana şi bunurile
între părinţi şi persoana, familia sau instituţia la
care minorul se află în plasament.
Cazurile de scindare a ocrotirii părinteşti 112 Aceste prevederi nu contravin principiului egalităţii în
sunt: desfacerea căsătoriei părinţilor copilului, drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Legea
fundamentală, a statuat Curtea Constituţională prin
încredinţarea copilului din afara căsătoriei Decizia nr. 411/2006 (M. Of. nr. 530 din 20 iunie 2006) de
consecutiv stabilirii filiaţiei sale, plasamentul respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a
copilului. dispoziţiilor art. 43. alin. (3) C.fam. în raport de art. 16 alin.
Dacă minorul săvârşeşte fapta ilicită în (1) şi art. 53 („ restrângerea exerciţiului unor drepturi sau
absenţa comunităţii de locuinţă datorită al unor libertăţi”) din Constituţie. După cum se arată în
considerentele deciziei, diferenţierile în ceea ce priveşte
divorţului părinţilor se pune problema de a şti exerciţiul drepturilor părinteşti de către cei doi părinţi
care dintre părinţi îşi va asuma răspunderea sunt determinate de separarea acestora şi de
pentru fapta copilului. imposibilitatea obiectivă de a menţine, consecutiv
Pronunţând desfacerea căsătoriei, desfacerii căsătoriei, aceleaşi modalităţi de exerciţiu a
drepturilor şi îndatoririlor parentale. Pe de altă parte, ori
instanţa de divorţ este obligată să statueze cu de câte ori intervin schimbări ale circumstanţelor avute în
privire la încredinţarea minorului rezultat din vedere cu ocazia luării măsurii încredinţării minorului
căsătorie, urmând să dispună după caz, fie unuia dintre foştii soţi, părintele divorţat căruia nu i s-a
încredinţarea să la unul dintre părinţi, fie, încredinţat copilul este îndrituit să solicite, pe cale
judecătorească, modificarea măsurilor dispuse.
117
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
copilului se iau de comun acord de către ceea ce diferă este modalitatea de executare:
părinţi, nu-şi vor mai găsi aplicarea, ulterior dacă în timpul căsătoriei, de regulă fiecare
desfacerii căsătoriei, îndatoririle părinteşti sunt dintre părinţi îşi îndeplineşte în natură obligaţia
exercitate de fiecare dintre părinţi prin acţiuni de întreţinere faţă de copil, prin prestaţii care să
distincte, cel mai adesea independente şi, fără acopere nevoile curente ale beneficiarului
îndoială, acela dintre părinţi căruia i s-a (nefiind totuşi exclusă întreţinerea înfăptuită de
încredinţat copilul are la îndemână posibilităţi către unul dintre părinţi prin echivalent
mult mai largi de a asigura şi de a influenţa bănesc), ulterior disoluţiei căsătoriei, părintele
dezvoltarea copilului. căruia nu i s-a încredinţat copilul îşi va
Care este conţinutul drepturilor îndeplini obligaţia de întreţinere, ca regulă, prin
recunoscute părintelui divorţat căruia nu i s-a prestaţii băneşti periodice, adică prin plata unei
încredinţat copilul? pensii de întreţinere.
Dreptul acestuia de a avea legături În consecinţă, voinţa legiuitorului român
personale cu minorul este consacrat expres prin la redactarea art. 43 C.fam. nu trebuie
art. 43 alin. (3) C.fam.113; de asemenea Legea interpretată în sensul exonerării de răspundere
privind promovarea şi protecţia drepturilor a părintelui căruia nu i-a fost încredinţat
copilului stabileşte dreptul copilului care a fost copilul, în cazul scindării ocrotirii părinteşti
separat de ambii părinţi sau de unul dintre prin divorţ.
aceştia de a menţine relaţii personale şi contacte
directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în Fundamentarea răspunderii părinţilor
care acest lucru contravine interesului său ( art. Deşi izolate, în doctrina noastră s-au
16 alin. 1). Dreptul şi îndatorirea aceluiaşi conturat, îndeosebi în ultimele decenii, noi
părinte de a veghea la creşterea şi educarea orientări privind fundamentarea obiectivă sau
copilului, de a-l îndruma, presupune condiţia mixtă a răspunderii părinţilor.
elementară de a menţine legătura cu propriul Autorii Constantin Stătescu şi Corneliu
copil, prin întâlniri cu copilul, vizitarea acestuia Bîrsan114 au apreciat că fundamentarea
la domiciliu, găzduirea copilului pentru o răspunderii părinţilor ar trebui să aibă în
perioadă determinată, corespondenţa sau alte vedere „eventual ideea unei adevărate garanţii
forme de comunicare cu copilul, transmiterea faţă de terţi, implicând solidaritatea dintre
de informaţii cu privire la părinte etc. ( art. 15 părinţi şi copilul minor, pe care legea o instituie
alin. 1 din Legea nr. 272/2004 ). pentru toate obligaţiile născute în persoana
De asemenea, în exerciţiul dreptului de a minorului” ceea ce ar face inutilă prevederea
veghea la creşterea şi educarea copilului, privind obligaţiile de educare şi supraveghere a
părintele poate solicita sancţionarea celuilalt copiilor minori. Cu toate acestea, autorii citaţi
părinte pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea consideră că, de lege lata, răspunderea părinţilor
necorespunzătoare a îndatoririlor părinteşti. trebuie fundamentată subiectiv, pe o prezumţie
Ambii părinţi divorţaţi sunt obligaţi la de culpă.
întreţinerea copilului, atât cel căruia i s-a Meritul incontestabil al fundamentării
încredinţat creşterea şi educarea copilului, cât şi răspunderii părinţilor pe ideea de garanţie îl
celălalt părinte. Comparând obligaţia acestui constituie evitarea situaţiei dificile în care s-ar
din urmă părinte faţă de acelaşi copil înainte şi afla victima în cazul înlăturării prezumţiei de
după desfacerea căsătoriei, vom constata că culpă, când părintele dovedeşte că şi-a
îndeplinit obligaţiile, dar a fost în
113 Albu, I., Dreptul părintelui divorţat căruia nu i s-a imposibilitatea de a preveni fapta
încredinţat copilul de a avea legături personale, R.R.D. nr. prejudiciabilă. Astfel, potrivit fundamentării
2/1988, pp. 28-33; Filipescu, I.P., Sinteză de practică judiciară obiective, părintele răspunde independent de
privind dreptul părintelui de a a avea legături personale cu
copilul, R.R.D. nr. 6/1984, pp. 41-48; a se vedea Zvâncu,
orice culpă întrucât, în calitate de părinte are
Gr., Unele consideraţii referitoare la dreptul părintelui de a avea obligaţia să garanteze repararea prejudiciilor
legături personale cu copilul său minor, R.R.D. nr. 7/1982, p.
45 apud Florian, E., Dreptul familiei, ed. a II-a, Ed. C.H.
Beck, Bucureşti, 2008, p. 430. 114 Stătescu, C., Bîrsan, C., op. cit., p.251.
118
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
cauzate de copilul lor minor altor persoane. Se iar numai când acest demers eşua, să invoce
afirmă ideea solidarităţii de familie şi se aduc obligaţia lor de garanţie. În mod firesc, se poate
noi argumente privind caracterul echitabil al pune întrebarea care este raţiunea derulării
acestui demers judiciar. Părinţii copilului sunt întregului probatoriu în dovedirea culpei dacă,
alături de el, garantând în faţa membrilor în final, va fi angajată răspunderea părinţilor pe
societăţii pentru repararea prejudiciilor un temei obiectiv?
produse prin fapta lor. Ideea asocierii unui fundament obiectiv,
Criticile aduse acestei orientări se referă la cel al garanţiei, cu cel subiectiv privind culpa
condiţionarea răspunderii părinţilor de părinţilor o considerăm a fi inaplicabilă în
întrunirea elementelor constitutive ale practica judiciară, ceea ce conduce la
răspunderii autorului. Altfel spus, în ipoteza în necesitatea consacrării unei răspunderi
care copilul a acţionat fără discernământ esenţialmente obiective a părinţilor pentru
datorită vârstei sale fragede ori stării precare a prejudiciile produse prin faptele copiilor lor.
sănătăţii sale mintale sau fapta prejudiciabilă
comisă nu este ilicită, răspunderea lui nu va Concluzii
putea fi angajată şi, pe cale de consecinţă, nici Concluzionând, actuala reglementare
răspunderea părinţilor. Pentru victimă există privind răspunderea părinţilor pentru fapta
riscul de a ajunge în imposibilitatea de a obţine copilului minor a prilejuit şi prilejuieşte
repararea prejudiciului suferit, în ipotezele în numeroase controverse, începând cu temeiurile
care nu poate fi angajată răspunderea personală răspunderii, continuând cu condiţiile generale
a autorului faptei, dar nici a celui care ar fi şi cele speciale, şi sfârşind cu corelaţiile în care
garantul său, părintele. se află răspunderea părinţilor cu celelalte feluri
Într-o remarcabilă pledoarie, autorul de răspundere pentru fapta altei persoane.
Mihail Eliescu115 aprecia cu trei decenii în urmă Considerente de echitate impun ca premisa de
că dispoziţiile art. 1000 alin. 2 C.civ. prezumă pornire a viitoarei reglementări să o constituie
„(...) nu numai greşeala părinţilor, dar şi necesitatea unei schimbări a opticii referitoare
raportul de cauzalitate între fapta ce ei au la răspunderea părinţilor pentru faptele copiilor
săvârşit cu greşeală şi fapta păgubitoare a minori şi la fundamentul acestei răspunderi,
copilului şi, drept urmare, paguba pe care renunţându-se la actualele fundamentări, care
acesta a cauzat-o”. Potrivit acestei opinii trebuie se dovedesc insuficiente şi susceptibile de
stabilit un fundament obiectiv alături de cel numeroase controverse, privind lipsurile
subiectiv, prin legătura cauzală dintre imputabile părinţilor în supravegherea şi
producerea prejudiciului de către copilul lor educarea ori creşterea copiilor.
minor şi conduita culpabilă a părinţilor, situaţie În practică apar numeroase situaţii în care
în care ar putea fi angajată răspunderea faptele ilicite cauzatoare de prejudicii ale
delictuală pentru fapta altuia. copilului minor nu pot sau cu greu pot fi
Dacă din punct de vedere teoretic explicate prin insuficienţele în supraveghere,
propunerea era incitantă prin împletirea educaţie sau creştere, de exemplu vătămarea
fundamentelor subiective şi obiective, din sănătăţii ori integrităţii corporale ca urmare a
punct de vedere practic prezenta anumite unor gesturi spontane în cursul unor jocuri
incoveniente, deoarece nu erau stabilite desfăşurate de copii în timp ce aceştia se află la
criteriile pe baza cărora răspunderea părinţilor şcoală, într-un parc ori acasă. Cu toate acestea,
este subiectivă sau obiectivă. Astfel, deşi condiţiile pentru angajarea răspunderii
argumentele concepţiei mixte s-au dovedit a fi personale a minorului ar fi întrunite, victima
insuficiente, iar soluţiile propuse, adeseori, prejudiciului nu va putea fi despăgubită,
artificiale. Victima trebuia să facă, în primul deoarece minorul este lipsit de mijloace
rând, dovada culpei părinţilor în materiale. Actuala fundamentare a răspunderii
supravegherea şi educarea copilului lor minor, părinţilor, indiferent de concepţia adoptată, ar
putea duce, în aceste cazuri, fie la exonerarea de
115
răspundere a acestora, fie la o forţare a
Eliescu, M., op. cit., p .28.
119
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
Bibliografie
121
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
neexecutarea unor obligaţii contractuale, atunci când se obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l
regăseşte o culpă în sarcina debitorului. repara.
120 L.R. Boilă, Răspunderea civilă delictuală obiectivă, Ed. C.H. 124 Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a
Beck, Bucureşti, 2008, p.29, apud R. Savatier, Traîte de la cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin
responsabilite civile en droit francais, Paris, 1939, p.1. neglijenţa sau prin imprudenţa sa.
123
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
de alin. (2), respectiv (4) ale art. 1000 C.civ125. de autoritate. Aceasta din urmă presupune că
Jurisprudenţa a reliefat însă numeroase acela care a iniţiat, coordonat şi controlat o
dificultăţi în ceea ce priveşte dovada culpei activitate, trebuie să răspundă pentru
făptuitorului, motiv pentru care a fost propusă prejudiciile cauzate de aceia care se află sub
ideea unei culpe prezumate. autoritatea sa129.
O serie de schimbări majore în plan social, Faţă de toate criticile care au fost aduse
ştiinţific şi tehnic, a făcut ca, începând cu a atât teoriei responsabilităţii bazată pe culpă cât
doua jumătate a secolului al XIX-lea, să se pună şi aceleia bazată pe risc, prestigiosul autor
în dezbatere tot mai des, posibilitatea angajării francez, Boris Starck, a propus şi a susţinut o
răspunderii civile delictuale şi în absenţa culpei. nouă teorie, aceea a garanţiei, menită să le
Acest demers a avut ca finalitate admiterea concilieze pe cele două predecesoare130. Această
riscului ca fundament al răspunderii civile, fapt nouă teorie propune o formulă diferită de
ce a contribuit la consolidarea construcţiei angajare a răspunderii, după cum urmează: o
teoretice privind funcţia reparatorie a răspundere obiectivă pentru prejudiciile
răspunderii. Deşi nu puţine au fost vocile care materiale şi corporale considerate a fi mai grave
au afirmat că este lipsit de etică să aplici cuiva pentru victimă şi una subiectivă pentru cele
”sancţiunea” de a repara o pagubă, chiar şi economice şi morale. Totuşi, această
atunci când nu se face vinovată de săvârşirea construcţie, deşi interesantă la nivel teoretic,
unei fapte ilicite, fundamentarea răspunderii pe este una artificială deoarece se bazează pe o
ideea riscului126, a venit în întâmpinarea tuturor clasificare arbitrară a tipurilor de prejudicii.
celor care au suferit un prejudiciu127, culpa fiind După cum se poate observa, fiecare dintre
imposibil de dovedit. teoriile identificate în literatura de specialitate,
Pe aceeaşi linie de idei, s-a mai afirmat în amintite mai sus, prezintă limite în ceea ce
doctrină şi teza, în conformitate cu care, cel ce priveşte posibilitatea lor de a concilia dreptul
organizează în societate o activitate care persoanei prejudiciate de a fi dezdăunată, cu
prezintă un risc de producere a unor pagube, dreptul celeilalte persoane la libera iniţiativă şi
poate deveni subiect pasiv al raportului juridic acţiune. O realitate este însă de nerăsturnat şi
obligaţional care are la bază fapta ilicită, anume: diversitatea crescândă a activităţilor
independent de culpabilitatea propriei umane conferă o importanţă crucială
conduite. Aceasta nu reprezintă decât una demersului specialiştilor în drept de a găsi noi
dintre multiplele interpretări ale noţiunii de fundamente adecvate pentru răspunderea civilă
„risc”128. Pe lângă această interpretare, au mai delictuală.
fost conturate încă două variante ale teoriei Pentru a reliefa de o manieră
riscului, şi anume: varianta riscului – profit (cel inexpugnabilă necesitatea obiectivării
care profită în urma desfăşurării unei activităţi, răspunderii civile delictuale pentru fapta
trebuie să suporte şi riscul producerii unor lucrurilor, supunem atenţiei şi analizei, o speţă
prejudicii, aspect redat şi prin adagiul: ubi aflată la un moment dat pe rolul Judecătoriei
emolumentum, ibi onus) şi aceea a riscului creat Constanţa, fost soluţionată prin pronunţarea
sentinţei civile numărul 8678 din 12 decembrie
125
2002, soluţie care a fost menţinută atât în apel
Este vorba despre răspunderea părinţilor pentru
prejudiciile cauzate de copiii lor minori şi despre cât şi în recurs.
răspunderea cadrelor didactice şi a meseriaşilor pentru În fapt, cererea de chemare în judecată a
prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii acestora. Consiliului Local al municipiului Constanţa,
126 Toate prejudiciile trebuie atribuite autorului lor şi
promovată de către o societate de asigurare,
trebuie să fie reparate de cel care le-a cauzat, pentru că subrogată în drepturile asiguratului131, descria
toate problemele de responsabilitate se reduc la problema
cauzalităţii; întregul prejudiciu cauzat de om îl obligă pe
acesta a-l repara. 129 Acolo unde există autoritate, există şi risc.
127 Rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept 130 L.R. Boilă, op. cit., p. 58
subiectiv sau, în unele cazuri, a unor simple interese 131 În conformitate cu art. 22 din Legea nr. 136/1995
legitime. privind asigurările şi reasigurările în România: „În limitele
128 Teoria riscului creat. indemnizaţiei plătite, în asigurările de bunuri şi de
124
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
cauza prevăzută în art. 10 alin. (1) lit. j)”. judiciară în materie civilă pe anul 2007, pp. 46-50.
127
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
statului, pentru prejudiciile cauzate de erori acestuia, decizie însă răsturnată cu ocazia
judiciare, este una specială, de drept public. În apelului moment în care i-a fost aplicată
mod indubitabil, activitatea jurisdicţională este pedeapsa închisorii pe o perioadă de doi ani şi
guvernată de normele dreptului public însă, şase luni. În recurs, Curtea Militară de Apel a
disfuncţionalităţile acesteia, produc urmări de menţinut pedeapsa închisorii, micşorând totuşi
natură civilă, concretizate în prejudicii cuantumul acesteia la un an şi şase luni. În cele
materiale sau chiar morale. De aceea, suntem din urmă, Curtea Supremă de Justiţie, a admis
de părere că ne aflăm în prezenţa unei recursul în anulare declarat de Procurorul
răspunderi de natură civilă delictuală, fiindu-i General, desfiinţând hotărârile de condamnare,
aplicabile principiile statuate de art. 998-999 menţinând-o pe cea de achitare.
C.civ., şi aceasta tocmai pentru că, ilicitul civil Având în vedere toate acestea, cel în
poate fi generat şi de încălcarea normelor cauză s-a simţit prejudiciat, deschizând pe cale
aparţinând altor ramuri ale dreptului, temeiul de consecinţă, o acţiune împotriva Statului
juridic rămânând de fiecare dată acelaşi. Din Român prin Ministerul Public şi prin Ministerul
raţiuni de exactitate, trebuie totuşi să precizăm Finanţelor, întemeiată pe prevederile art.52
că această formă de răspundere în discuţie, alin.3 din Constituţia României ,ale art. 998
prezintă o serie de particularităţi faţă de C.civ. şi pe cele ale art. 50 C. proc. pen.
celelalte forme ale răspunderii delictuale pentru Aspectul deosebit de interesant al acestei speţe
fapta proprie, trăsături care o individualizează, consta în aceea că, susţinerea Ministerului
fără însă a dilua natura civilă a esenţei sale. Finanţelor conform careia instanţele inferioare
Acest fapt reiese şi din decizia nr. 8002 au reţinut în mod greşit incidenţa în cauză a
din 14 octombrie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie prevederilor art. 998 C.civ., a fost respinsă,
şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate argumentându-se că: „Nu poate fi primită nici
intelectuală143; prin care au fost respinse ca susţinerea potrivit căreia reclamantul nu ar
nefondate, recursurile promovate de cele două avea dreptul la repararea de către stat a
părţi litigante. În speţă, se arată că, deşi partea pagubei suferite, întrucât nu a fost privat de
vătămată beneficia, în baza art.6 lit.c din Legea libertate. Într-adevăr, alin.1 al art.504 C. proc.
nr. 46 din 1996, de o scutire de la efectuarea pen. se referă la situaţia în care a intervenit şi o
oricărui tip de serviciu militar, acesteia i s-a măsura privativă de libertate, dar aceasta este
întocmit un dosar penal fiind astfel trimis în doar o altă ipoteză prevăzută de legiuitor, iar
judecată în faţa instanţelor militare, pentru concluzia este că o persoană are dreptul să
săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 354 solicite despăgubiri indiferent dacă a fost sau
C.pen144. Prima instanţa a dispus achitarea nu privată de libertate, fiind suficient să fi fost
condamnată în mod nelegal, iar ulterior
achitată.” Punând în oglindă această decizie a
143
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, alaturi de
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Jurisprudenţa Secţiei
civile pe anul 2005, Editura Hamangiu, Bucureşti 2006, p.
aceea pomenită mai sus în prezenta lucrare şi
330-333. anume, decizia nr.422 din 17 ianuarie 2006, a
144 ART. 354 aceleiaşi instanţe, observăm faptul că, deşi
Neprezentarea la încorporare sau concentrare despărţite doar de un an în ceea ce priveşte
Neprezentarea la încorporare sau concentrare în termen pronunţarea, acestea sunt diametral opuse ca
de 3 zile de la încunoştinţare, iar dacă termenul de
orientare jurisprudenţială. Iată încă un motiv
prezentare fixat este mai mare de 3 zile, neprezentarea la
acest termen a celui chemat de autoritatea militară, se pentru care natura juridică a răspunderii
pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. statului, pentru erorile judiciare, trebuie
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi neprezentarea clarificată prin intermediul legislaţiei, tocmai
celor încorporaţi sau concentraţi la unitatea la care au fost
repartizaţi.
În timp de mobilizare sau război, precum şi în caz de
chemare urgentă, expres prevăzută în ordinul de chemare, Termenele de prezentare prevăzute în alineatele
termenele de prezentare vor fi cele specificate în ordin. În precedente se sporesc cu 10 zile în cazul în care cei
caz de neprezentare, pedeapsa este închisoarea de la 3 la chemaţi se află în străinătate.
10 ani.
128
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
pentru a facilita formarea unei jurisprudenţe cât Ministerul Finanţelor. În mod evident, a doua
mai unitare. opţiune pare a fi cea mai convenabilă din mai
Prin prisma celor menţionate mai sus, multe considerente, printre care acela conform
opinăm că răspunderea statului pentru căruia, de principiu, Statul este întotdeauna
consecinţele prejudiciabile ale erorilor judiciare solvabil iar de ce nu, datorită faptului că nu se
este o răspundere de natură civilă, fiindu-i ajunge în situaţia în care un judecător să se
aplicabile regulile generale prevăzute de Codul pronunţe cu privire la conduita profesională a
civil, izvorâtă din sfera raporturilor juridice de unui coleg.
drept public reprezentând activitatea organelor Referitor la această ultimă realitate, status-
jurisdicţionale, dar limitată la cazurile şi quo-ul actual este cel puţin problematic, din
condiţiile speciale prevăzute de lege. În atari moment ce jurisprudenţa cunoaşte puţine
circumstanţe, credem că ar fi necesară o lărgire cazuri în care a fost angajată răspunderea
a cadrului legal, astfel încât să poată fi patrimonială a unui magistrat pentru repararea
îndreptate prejudicii cauzate printr-o mai unui prejudiciu cauzat printr-o eroare judiciară
variată gamă de erori judiciare. Cu alte cuvinte, imputabilă.
noţiunea de eroare judiciară ar trebui să fie Totuşi, eventuale modificări ale
primitoare de un mult mai general înţeles. legislaţiei trebuie să intervină pe fondul unui
În ceea ce priveşte fundamentul juridic al climat de linişte socială şi politică, ceea ce nu
acestei răspunderi, căci de aici a pornit prezenta este cazul acum, şi trebuie să ţină cont de faptul
argumentare, suntem în prezenţa aceleiaşi că aşezând judecătorul sub presiunea imediată
fundamentări obiective, pe ideea de risc şi a răspunderii materiale, nelimitate, aşa cum
garanţie în activitate şi aceasta tocmai datorita agreează un curent extrem de popular în ultima
caracterului de entitate abstractă a statului, în vreme iar nu numai în rândul publicului larg,
sarcina căruia nu se poate reţine o culpă sau o înseamnă de fapt să anulăm independenţa
prezumţie de culpă. justiţiei, motiv pentru care, încă o dată, trebuie
Din considerente de simetrie faţă de să căutăm: Aurea Mediocritas147.
răspunderea funcţionarilor publici, şi în cazul Prin cele prezentate, nu avem pretenţia
răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin unei abordări exhaustive a problematicii alese
erori judiciare, statul dispune de un drept de pentru studiu, aceasta reprezentând doar o
regres145 împotriva magistraţilor care cu rea- foarte succintă şi incompletă trecere în revistă a
credinţă sau gravă neglijenţă au comis o eroare unor aspecte de maximă importanţă şi
judiciară. De lege ferenda, acest drept de regres actualitate, privitoare la răspunderea civilă
ar trebui să fie înlocuit cu o obligaţie în sarcina delictuală, dar mai ales privitoare la necesitatea
statului de a recupera prejudiciul de la cei obiectivării acesteia, necesitate dictată de
răspunzători. atingerea unor idealuri precum justeţea,
O eventuală soluţie în vederea echitatea şi echilibrul, într-o societate aflată în
simplificării procedurilor prin care se devenire continuă.
restabileşte echilibrul perturbat printr-o eroare În final, suntem obligaţi să evidenţiem
judiciară, ar fi aceea a modificării dispoziţiei faptul că ritmul în care societatea suferă
constituţionale care reglementează acest modificări, este cu mult mai alert faţă de acela
aspect146, în sensul de a conferi celui prejudiciat, din trecut, motiv pentru care este tot mai
alternativa de a se îndrepta fie direct împotriva stringentă nevoia unei actualizări legislative şi a
magistratului, fie împotriva Statului prin unei reaşezări jurisprudenţiale, astfel încât să
dispară nevoia de adaptare la noile condiţii,
145Art.
adaptare care presupune tot timpul existenţa
96 şi următoarele din Legea nr. 303/2004 privind
statutul magistraţilor.
unei „elipse”, aspect nu tocmai indicat, când în
146Art. 52 alin. 3: „Statul răspunde patrimonial pentru
rea-credinţă sau gravă neglijenţă”. mijloc este aurită, este cea mai bună.
129
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
Bibliografie:
130
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
140
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
Bibliografie
prevăzute expres în acte normative, fie sunt nu putem vorbi de valabilitatea unui act
deduse pe cale de interpretare.162 administrativ.166
Uneori, legea însăşi prestabileşte Luând ca punct de reper aceste două
condiţiile necesare pentru emiterea actelor opinii, simţim nevoia de a aprofunda
administrative, legând competenţa organelor conceptele într-o manieră istorică pentru a
administraţiei publice de aceste prevederi. Se argumenta ulterior necesitatea reglementării
poate vorbi, în astfel de situaţii de o oportunităţii drept condiţie de legalitate.
competenţă legată la emiterea actelor Doctrina românească interbelică a
administrative. cunoscut o intensă preocupare pentru relaţia
În unele cazuri, legea conferă organelor dintre legalitatea şi oportunitatea actului
administraţiei publice posibilitatea mai largă administrativ.
sau mai restrânsă de a aprecia condiţiile în care Cele două înfăţişate mai sus (Şcoala de la
vor emite actele administrative. În aceste Cluj, Şcoala de la Bucureşti) nu s-au formulat
cazuri, ne aflăm în faţa unei competenţe de pe un teren gol, ele reprezintă o continuare a
drept de apreciere pe care o au organele preocupărilor Şcolii de drept public din
administraţiei publice de a emite acte perioada interbelică, însă, într-o altă
administrative.163 terminologie şi într-un alt sistem politico-
Prin oportunitate se înţelege realizarea constituţional. Şcoala interbelică a tratat
sarcinilor şi atribuţiilor legale în termen optim, problema „puterii discreţionare”, adică a
cu minime cheltuieli de resurse materiale şi actelor administrative de autoritate
spirituale, dar cu eficienţă cât mai mare, discreţionare, ca o problemă firească a puterii
precum şi alegerea celor mai potrivite mijloace executive. Plecându-se de la cele două activităţi
pentru realizarea scopului legii.164 În esenţă, distincte ale puterii executive, activitatea de
oportunitatea vizează: momentul în care se guvernare şi activitatea administrativă, s-a
adoptă actul administrativ, locul şi condiţiile conturat teza după care prima activitate se
concrete în care urmează să se aplice un act realizează prin acte de guvernământ, iar cea
administrativ, conformitatea cu scopul legii, de-a doua prin acte administrative de
mijloacele, durata, calitatea vieţii şi interesul autoritate, care pot fi şi acte administrative de
public.165 autoritate discreţionare. În pofida formulărilor
După un curent de gândire, fundamentat din Constituţia din 1923, art. 107 alin. final, dar
de specialiştii în drept public de la Facultatea mai ales al celor din Legea privind
de drept a Universităţii din Cluj, legalitatea contenciosul administrativ din 23 decembrie
este calificată ca o condiţie de valabilitate a 1925 (art. 2), autorii din perioada interbelică au
actelor administrative alături de oportunitate. făcut distincţie între actele de guvernământ şi
Potrivit tezei dezvoltată de specialiştii în actele administrative de autoritate
drept public de la Facultatea de drept a discreţionare, deşi ambele categorii erau
Universităţii din Bucureşti, oportunitatea este evocate prin expresia „puterea discreţionară a
ea însăşi o condiţie de legalitate, fără de care executivului” sau prin expresia „puterea de
apreciere a executivului”.167
În esenţă, atunci când se analiza puterea
discreţionară se făcea distincţie între: „a)
162 E. Popa, Corelarea principiului autonomiei locale cu alte chestiunile de oportunitate şi b) chestiunile de
principii de drept.Practică judiciară şi doctrină europeană, Ed. legalitate”; în cazul activităţii administrative
Servo Sat, Arad, 1997, pp. 9-11, apud Vasilica Negruţ, „executivul” avea puterea discreţionară de a
Drept administrativ, ediţie revizuită și adăugită, Ed.
exprima oportunitatea (care era mai mare sau
Lumina Lex, București, 2004, p. 261.
163 A. Negoiţă, Drept administrativ, Ed. Sylvi, București, mai mică, după natura actului), dar nu şi
1996, p 4.
164 I. Iovănaș, Drept administrativ, Ed. Servo Sat, Arad,
legalitatea actelor sale, pe când în cazul actelor aplice dispoziţiile legii, potrivită nu numai cu
de guvernământ „puterea executivă” avea litera, ci şi cu spiritul legii.171
căderea de a aprecia nu numai chestiunile de Într-o monografie consacrată în
oportunitate, dar şi chestiunile de legalitate.168 întregime cercetării actelor administrative,
Mai exact se susţinea că numai puterea de printre caracteristicile acestora este evocată
apreciere a organului de decizie se manifestă actualitatea sau oportunitatea, ce constă în
liber, atunci când era vorba de un act faptul că actele administrative trebuie să
administrativ de autoritate discreţionar, adică corespundă necesităţilor în continuă
puterea de a cântări şi evalua utilitatea transformare ale societăţii, organele
măsurilor ce trebuie luate, momentul (de a le administraţiei de stat fiind obligate să vegheze
lua acum sau mai târziu) etc., toate aceste acte, nu doar ca actele lor să fie conforme cu
însă, erau „supuse ordinii legale”. În cazul conţinutul şi cu scopul legilor, în acelaşi timp
actului administrativ discreţionar (spre să caute, ca măsurile luate să se adapteze
deosebire de actul de guvernământ), instanţa nevoilor, pe care societatea şi statul democrat
judecătorească este competentă să examineze le au la un moment dat.172
dacă condiţiile şi formalităţile cerute de lege Marele profesor Antonie Iorgovan scria
sunt îndeplinite, dacă faptele constatate de în 1985 că „E de la sine înţeles că legalitatea nu
administraţie sunt exacte sau bine apreciate, se poate confunda cu oportunitatea, dar nici nu
căci ceea ce este discreţionar, este numai poate fi ruptă de aceasta. Măsura realizării
libertatea de decizie a administraţiei, care oportunităţii actului administrativ, în condiţiile
poate să facă sau să nu facă actul”.169 societăţii socialiste, rămâne în ultimă instanţă,
Pe fondul cercetărilor din perioada tot legalitate. Ca atare, un act administrativ,
interbelică, după 1950, analiza raportului dacă se apreciază că este inoportun, trebuie
legalitate-oportunitate s-a menţinut în atenţia înţeles că el este implicit şi ilegal. Un asemenea
specialiştilor, dar a fost marcată de noul regim act, spunem noi, este întotdeauna ilegal pentru
politic instituit şi evident de terminologia că este inactual. De aici, admiterea tezei după
specifică epocii. Cea mai mare parte a autorilor care sfera controlului legalităţii actelor
au abordat această problemă, în contextul administrative priveşte şi aspectele
evocării condiţiilor de valabilitate a actelor oportunităţii, fiind posibil ca nu toate organele
administrative, stabilirea locului şi rolului ce exercită o formă de control a legalităţii
oportunităţii, în cadrul acestora constituind o actelor administrative să aibă competenţa de a
mare preocupare. În egală măsură, evocarea se pronunţa asupra ilegalităţii pe considerente
principiului legalităţii, ca principiu de inoportunitate, aşa cum e cazul chiar
fundamenetal al administraţiei de stat, a instanţelor judecătoreşti.”173
permis enunţarea criteriului oportunităţii, dar În ce priveşte doctrina românească
de cele mai multe ori, ca o chestiune actuală, se remarcă tendinţa de preluare, de
subsidiară.170 continuare a ideilor formulate de-a lungul
Principiul legalităţii în administraţie timpului, cu mici modificări datorate
implică obligaţia organelor de stat de a studia schimbării cadrului constituţional şi legislativ
cu atenţie situaţia de fapt, de a aprecia în mod postdecembrist.
just condiţiile concrete în care urmează să se Cea mai complexă viziune asupra
raportului legalitate - oportunitate
168 P. Negulescu, Tratat de drept administrativ, ed. a IV-a, 171 M. Anghene, Elemente de drept administrativ, Ed.
Ed. A Marvan, București, 1934, p. 475-476 apud A. Știinţifică, București, 1958, p. 49, apud D. Apostol Tofan,
Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. II, ediţia 4, Ed. Puterea discreţionară și excesul de putere al autorităţilor
All Beck, București, 2005, p. 44. publice, Ed. All Beck, București, 1999, pp. 174-175.
169 Idem. 172 T. Drăganu, Actele de drept administrativ, Ed. Știinţifică,
170 D. Apostol Tofan, Puterea discreţionară și excesul de București, 1959, p. 72.
putere al autorităţilor publice, Ed. All Beck, București, 1999, 173 A. Iorgovan, Legalitatea actelor administrative, Ed.
Bibliografie
148
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
exprimarea unei opinii partizane, ci municipiul Brăila şi proiectul noului pod peste
menţionarea acestei operaţiuni impusă de Dunăre, care a fost deja aprobat, aflându-se în
Guvern, fără o consultare şi conciliere în raport stadiul de licitaţie a execuţiei.
de natura problemelor pe care aceasta le crea. În partea vestică se va afla noul aeroport
Trebuie să menţionăm că oricum Primăria al cărui proiect de asemenea a fost aprobat de
Galaţi, nu avea ce face cu acest teren, aşa că Consiliul Judeţean Brăila şi se află poziţionat în
restul suprafeţei de peste 800 ha l-a închiriat în master planul pentru dezvoltare a zonei.
scop agricol (contrar H.G.) tot unei societăţi din În partea nordică zona este mărginită de
judeţul Brăila. râul Siret şi respectiv graniţa administrativă a
Reţinând cadrul normativ permisiv judeţului Galaţi.
existent, reglementând cooperarea în proiecte În partea de est se află şenalul navigabil al
asociative ale entităţilor administrativ- Dunării, care până la Brăila este accesibilă
teritoriale şi subliniind rolul nefast al pentru vase maritime.
intervenţiei guvernamentale care nu a Terenul are destinaţie agricolă cu excepţia
detensionat ci a creat noi diferende în plan zonei de nord, unde 1.000 ha, prin H.G., au
social şi administrativ, studiul pe care îl devenit teren destinat construcţiilor. Suprafaţa
prezentăm are în vedere dezvoltarea zonei se află, în cea mai mare parte în administraţia
limitrofe dintre municipiile Brăila şi Galaţi Consiliului Judeţean Brăila, a Primăriei Vădeni
situate lângă coridorul dunărean. dar şi a Administraţiei Domeniilor Statului.
Realizarea unei metropole dunărene Neexistând o ofertă certă pentru exploatare
constituie un obiectiv pentru următorii 20 de agricolă din partea investitorilor, cca 1.000 ha
ani şi va avea drept efect revitalizarea zonei din zona sudică au făcut obiectul reconstituirii
printr-o exploatare de tip citadin cu potenţial dreptului de proprietate privată. În prezent,
creator de valori economice şi soluţii adecvate prin cumpărare, s-a ajuns la o concentrare a
în plan social. proprietăţii private, astfel încât 12 persoane
Din punct de vedere al dezvoltării durabile particulare şi societăţi comerciale deţin cele
acest proiect prezintă o importanţă supraregională 1.000 ha. Acest lucru a permis o strategie de
şi asigură o continuitate în abordarea problemelor abordare comună, proprietarii fiind dispuşi să
de ordin economic şi social ale zonei. se asocieze pentru ca proiectul să demareze pe
În deplină concordanţă cu declaraţia această suprafaţă. În acest moment există şi un
asupra dezvoltării durabile adoptată la grup de investitori germani care asigură o
Johannesburg reţinem drept caracteristici ale investiţie de pornire de cca 150 milioane Euro.
dezvoltării durabile: viabilitatea economică şi Interesul pentru investiţiile străine va
socială, în concordanţă cu asigurarea creşte deoarece poziţia geografică periferică a
echilibrului social şi a diversităţii culturale, fapt zonei Brăila-Galaţi a fost reconsiderată.
ce impune şi responsabilizarea autorităţilor În afara Acordului de cooperare
publice cu privire la conceperea şi aplicarea menţionat deja, având ca parteneri unităţi
unor strategii realiste bazate pe restructurare administrative din România, Ucraina şi
industrială, reconversie profesională a Moldova şi suport puternic în fonduri europene
resurselor umane şi conservarea mediului deja alocate, sunt de previzionat şi viitoare
înconjurător. Aceste principii stau şi la baza investiţii particulare ale investitorilor ucraineni
proiectului strategic de dezvoltare pe care-l şi ruşi, interesaţi de plasarea unor fonduri, în
prezentăm în continuare. zona cea mai apropiată din cadrul UE.
Iată deci premise favorabile unei dezvoltări
Poziţionarea zonei de dezvoltare vizată urbanistice strategice având două scopuri esenţiale:
prin proiect 1. dezvoltarea unui puternic centru urban
Zona aleasă pentru implementarea (zonă metropolitană) pe Dunăre, beneficiind de
proiectului cuprinde cca 8.000 ha cu un oportunitatea unui parteneriat regional, cu un
potenţial enorm de dezvoltare. mare potenţial economic şi o multitudine de
Ea este delimitată în partea sudică de situaţii „win-win”;
151
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
Bibliografie
2. Acte normative şi convenţii Europene
1. Tratate, manuale
1. Acordul cu privire la înfiinţarea asociaţiei de
1. Câmpeanu V., Dimensiunea europeană şi cooperare transfrontalieră „Euroregiunea
mondială a dezvoltării durabile, 2004, Ed. Expert. Dunărea de jos” semnat la Odessa la 15.07.2008.
2. Câmpeanu V., Energia şi dezvoltarea durabilă a 2. Agenda 21 adoptată la Conferinţa Naţiunilor
României, 2007, Institutul de economie mondială Unite pentru Mediu şi Dezvoltare, iulie 1992, Rio
al Academiei Române. de Janeiro
3. Georgescu G., Reforma economică şi dezvoltarea 3. Constituţia României, modificată prin Legea
durabilă, 1995, Ed. Economică. 429/23.10.2003, publicată în Monitorul Oficial
4. Iliescu I., Pentru dezvoltarea durabilă, 2006, Ed. 758/29.10.2003.
Semn E. 4. Convenţia de la Aarhus, 30.10.2001.
5. Pohoaţă I., Filosofia economică şi politica 5. Convenţia-cadru europeană privind
dezvoltării durabile, 2003, Ed. Economică. cooperarea transfrontalieră a colectivităţilor sau
6. Popescu I, colectiv, Dezvoltarea durabilă, o administraţiilor teritoriale, adoptată la Madrid,
perspectivă românească, 2005, Ed. Economică. la 221.05.1980.
7. Preda D., Ocuparea forţei de muncă şi 6. Decizia Consiliului Euroregiunii „Dunărea de
dezvoltarea durabilă, 2002, Ed. Economică. Jos” nr. 5/04.12.2007.
8. Puiu A, Preda G., Valorificarea resurselor 7. Documentele Summit-ului Internaţional,
naturale, 2005, Ed. International University Press. Johannesburg, 02-11.09.2002.
9. Răboacă G. , Piaţa muncii şi dezvoltarea durabilă 8. H.G. nr. 512/23.05.2002 privind transmiterea
- 2003, Ed. Economică. unor bunuri din proprietatea privată în
10. Rădulescu C.V., Dezvoltarea durabilă şi proprietate publică a municipiului Galaţi şi în
implicaţiile economico-financiare ale organizării administrarea C.L.M. Galaţi.
exploataţiilor agricole, 2003, Ed. A.S.E. 9. Legea Administraţiei Publice Locale, nr.
11. *** Contextul European şi global de dezvoltare a 215/2001, modificată, publicată în Monitorul
României pre şi post aderare – Institutul de Oficial 204/23.04.2001.
economie mondială. 10. Legea pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 215/2001, nr. 286/2006, publicată în
155
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
156
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
181 Art 1, alin (1) din Legea nr. 554 din 02/12/2004, Legea
contenciosului administrativ.
179 182 Negruţ V., Drept administrativ. Ediţie revăzută şi adăugită,
Deleanu I., Enache M., Premisele şi mecanismele statului
de drept, Dreptul, nr. 12, 1993, p. 35, apud Tofan Apostol Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p.302.
D., Puterea discreţionară şi excesul de putere al autorităţilor 183 Rarincescu C. G., Contenciosul administrativ român, Ed.
publice, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999, p. 7. Universală Alcalay & Co., Bucureşti, 1937, p. 31 apud
180 Tofan Apostol D.., Puterea discreţionară şi excesul de Negruţ V., Drept administrativ. Ediţie revăzută şi adăugită,
putere al autorităţilor publice, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p.303.
p. 7. 184 Iorgovan A., Tratat de drept administrativ. Vol II. Ediţia 4,
Dreptul, nr.1, 1991 p.29, apud Tofan Apostol D., Puterea putere al autorităţilor publice, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999,
discreţionară şi excesul de putere al autorităţilor publice, Ed. p. 350.
All Beck, Bucureşti, 1999, p. 347. 205 Boar A., Judecătorul – Putere şi răspundere, Dreptul, nr.1,
202 Deleanu I., Instituţii şi proceduri constituţionale, vol. II, 1998, p.25 apud Tofan Apostol D., Puterea discreţionară şi
Edit. Servo-Sat, Arad, 1998, p. 365 apud Tofan Apostol D.., excesul de putere al autorităţilor publice, Ed. All Beck,
op cit., p. 349. Bucureşti, 1999, p. 351.
162
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
Bibliografie:
163
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
prejudiciul creat pacientului s-a adus atingere acestei instituţii juridice, demontând că poate fi
drepturilor fundamentale ale omului - viaţa şi angajată răspunderea delictuală chiar şi în
integritatea fizică şi morală. absenţa culpei persoanei responsabile. Astfel,
Considerăm că Titlul XV din Legea nr. condiţia culpei, cu valenţele sale etico-morale
95/2006 constituie un cadru legal coerent atât de preţioase în societate, a devenit inutilă
pentru identificarea cazurilor de malpraxis, în faţa nevoii pragmatice a asigurării
prin care legiuitorul a reuşit să stabilească despăgubirii victimei. Ceea ce legiuitorul a
drepturile şi obligaţiile ce revin fiecărei părţi consacrat în art. 998 Cod civil ca fiind o regulă
implicate în relaţia personal medical - pacient, de strictă aplicabilitate, care conferă siguranţă
pentru a preveni eventualele abuzuri de drept. deopotrivă victimei şi persoanei răspunzătoare,
s-a dovedit a fi atât de fragilă, efemeră, adeseori
Angajarea juridică a răspunderii civile inaplicabilă, în faţa pericolului suportării
delictuale pentru fapta proprie inechitabile a consecinţelor prejudiciabile de
Articolul 998 Cod civil consacră însăşi victima inocentă.
principiul fundamental al răspunderii Teoreticieni şi practicieni ai dreptului
delictuale potrivit căruia „Orice faptă a omului, afirmă că ne aflăm într-un moment de răscruce
care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe privind fundamentele acestei răspunderi,
acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l făcând referire în acest început de nou mileniu
repara”. În lumina acestei dispoziţii, la „criza răspunderii civile”209; în acest context
răspunderea delictuală este esenţialmente este analizată oportunitatea unei reforme
subiectivă, deoarece numai cel vinovat de globale a dreptului răspunderii civile, fiind
producerea unui prejudiciu poate fi obligat să propusă socializarea riscurilor prin crearea
despăgubească victima. Privită din această unui „adevărat sistem de despăgubire a
perspectivă, angajarea răspunderii delictuale victimelor prejudiciilor corporale”. Asistăm la
constituie o sancţiune aplicată unei conduite reconstruirea fundamentului răspunderii civile
imputabile, în vederea restabilirii echilibrului delictuale prin modelarea conţinutului noţiunii
distrus prin săvârşirea unei fapte ilicite. de culpă şi stabilirea unor fundamente de
Realităţile economico-sociale care au natură obiectivă210.
motivat instituirea acestor forme de răspundere Dezbaterile doctrinare şi jurisprudenţiale
având ca fundament unic şi exclusiv culpa contemporane privind diferite ipoteze de
autorului faptei ilicite s-au transformat profund răspundere vizează rolul şi oportunitatea
de-a lungul timpului. culpei, în măsura în care aceasta este şi trebuie să
Realităţile societăţii moderne au impus fie considerată a fi o condiţie esenţială a răspunderii
cu necesitate reevaluarea acestei instituţii delictuale211.
fundamentale a dreptului civil, prin restaurarea Răspunderea medicală oferă o temă de
categoriilor juridice, îndeosebi a culpei, pe de o cercetare mereu actuală şi complexă, care
parte, şi prin stabilirea unor noi orientări preocupă în egală măsură pe discipolii lui
asupra funcţiilor acestei răspunderi. Hipocrate, cât şi pe teoreticienii şi practicienii
Noile orientări ale doctrinei şi dreptului. În exercitarea profesiei sale, medicul
jurisprudenţei din ultimele decenii au este călăuzit de propria lui conştiinţă,
determinat în anumite domenii părăsirea
treptată a fundamentării subiective a 209 F. Terre, P. Simler, Y. Lequette, „Droit civil.Les
răspunderii civile delictuale, instituită de Obligations”, 6eme édition, Dalloy, Paris, 1990, p. 54,
prevederile Codul civil cu două secole în urmă. apud. L.R. Boilă, „Răspunderea civilă delictuală
Tendinţa de obiectivare a acestei obiectivă”, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p.33.
210 L.R. Boilă, op. cit., pp.1-11.
răspunderi a cunoscut o amploare fără 211 G. Viney, P. Jourdain, „Traité du droit civil” sub
precedent, fiind reflectată în dreptul pozitiv. direcţia lui J. Ghestin, „Les condition de la responsabilité
Apariţia fundamentării obiective a răspunderii civil”, Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence,
civile delictuale la începutul secolului trecut a ediţia a 3-a, Paris, 2006, pp.370-373, apud L.R. Boilă, A.C.
declanşat dispariţia armoniei şi coerenţei Boilă, „Natura juridică a răspunderii civile a personalului
medical în dreptul român”, Revista Dreptul, nr.4/2009.
167
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
cazuri în care medicul acţionează cu bună- în doctrina noastră această idee nu este unanim
credinţă în situaţii de urgenţă, cu respectarea împărtăşită223.
competenţei acordate (art. 643 alin. 2 lit. b din În domeniul răspunderii medicale, în
Legea 95/2006). unanimitate doctrina şi jurisprudenţa noastră
În final, trebuie reţinut că în lumina art. susţin fundamentarea subiectivă apreciind că
642-643 din Legea 95/2006 (singura numai în condiţiile dovedirii unei conduite
reglementare legală din România în materie), culpabile a medicului în legătură cu înfăptuirea
personalul medical, în dreptul român, nu actului medical poate fi antrenată obligaţia
răspunde civil decât subiectiv, aşadar, în acestuia de a repara prejudiciile cauzate
temeiul culpei sale, iar niciodată „obiectiv”, pacientului său. În acest sens, sunt invocate
deci independent de vinovăţia sa. prevederile art. 998, art. 999 C.civ. privind
Această concluzie se desprinde limpede regimul general al răspunderii civile delictuale
din textul art. 643 alin. 1 din Legea 95/2006, pentru propria faptă, care presupune culpa
potrivit căruia „toate persoanele implicate în persoanei responsabile ca o condiţie esenţială.
actul medical vor răspunde proporţional cu Astfel s-a susţinut că „indiferent că este
gradul de vinovăţie al fiecăruia”, dispoziţiile vorba de răspundere delictuală sau
art. 643 alin. 2 lit. a şi b reglementând - pentru contractuală, prezenţa culpei ca formă a
personalul medical - clauze de nevinovăţie, iar vinovăţiei este indispensabilă pentru tragerea la
nu o răspundere obiectivă. răspundere a medicului care a cauzat prin fapta
să un prejudiciu pacientului”224. Cu toate că s-a
Consideraţiile doctrinei şi jurisprudenţei sesizat orientarea în unele sisteme de drept
române către o răspundere fără culpă pentru orice „eşec
Susţinătorii dreptului medical au definit medical” cum este în sistemul juridic american,
această ramură de drept ca fiind „ansamblul s-a apreciat că, nefiind conturată încă o ramură
raporturilor juridice existente între, pe de o distinctă a dreptului medical, trebuie să se
parte, cei care exercită profesiunile medicale aplice dreptul comun în materia răspunderii
într-un cadru privat sau în spital şi, pe de altă civile delictuale, care presupune existenţa
parte, pacienţi şi raporturile acestora cu culpei pentru antrenarea răspunderii medicale.
societatea”220. Unele sisteme de drept consideră În opinia altui autor, exprimată cu peste o
dreptul medical ca o ramură de sine stătătoare221, jumătate de secol în urmă, culpa poate fi
altele doar o parte a dreptului sănătăţii222. În definită ca fiind „o eroare de conduită pe care
prezent, în ţara noastră, acţiunile întreprinse în un medic prudent şi diligent, aflat pe acelaşi
vederea înfăptuirii reformei în domeniul plan profesional şi în aceleaşi circumstanţe
sănătăţii, inclusiv în plan legislativ, contribuie externe, nu ar fi comis-o”225. Culpa medicului
la prefigurarea, mai timidă, dar sigură, a unei
noi ramuri de drept, dreptul medical, cu toate că 223 Dintre definiţiile date în literatura juridică română
dreptului medical menţionăm:
220 Definiţia aparţine autorilor austrieci J. Missliwety, A. „Suma normelor juridice ce reglementează
Ellinger, „Recht fur Aerzte und Medizinstudenten”, ediţia a comportamentul profesional al personalului medical,
2-a, p. 40, apud A.T. Moldovan, „Tratat de drept medical”, precum şi raporturile juridice specifice domeniului
Editura All Beck, Bucureşti, 2002, p. 30. sanitar, şi care conferă drepturi şi obligaţii participanţilor
221 A. T. Moldovan, op. cit., p. 5; Autorul precizează la aceste raporturi" (G. Năsui, „Practica medicală. Ghid
principiile care stau la baza acestei noi ramuri de drept: juridic”, Editura Teora, Bucureşti, 2000, p. 70).
legalitatea actului medical, garantarea dreptului la „Ansamblul normelor juridice ce reglementează
asistenţă medicală, dreptul la o a doua opinie în aceeaşi raporturile juridice profesionale patrimoniale şi
cauză medicală, autodeterminarea, inviolabilitatea şi nepatrimoniale stabilite între cei care exercită profesiuni
intangibilitatea corpului uman. medicale şi pacienţi, precum şi raporturile specifice
222 În dreptul belgian, dreptul medical este recunoscut ca instituţiilor sanitare, caracterizate prin poziţia de egalitate
reprezentând „o parte a dreptului sănătăţii care poate fi juridică a participanţilor la aceste raporturi juridice" (A. T.
descris ca totalitate a regulilor de drept ce au legătură directă cu Moldovan, op. cit., p. 5).
224 A. T. Moldovan, op. cit., p. 5.
grija pentru sănătate şi adaptarea dreptului civil, administrativ
şi penal în context (H. Nys, „Medisch Rech”t, 2000, pag. 1, 225 I. Fruma, „Responsabilitatea medicului”, Sibiu, 1944, p.
apud A. T. Moldovan, op. cit., p. 5). 83, apud A. T. Moldovan, op. cit., p. 110.
170
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
este o culpă profesională care trebuie evaluată pe care medicul o are faţă de pacientul său
„(...) în concret, cum concret este însuşi faptul pentru a demonstra posibilitatea angajării
medical”, ceea ce presupune implicarea „unei răspunderii medicului pe un temei obiectiv.
instituţii şi a unei jurisdicţii speciale”226. Având în vedere faptul că în jurisprudenţa
Într-un studiu consacrat răspunderii noastră soluţiile jurisprudenţiale, fără excepţie
personalului medical pentru neîndeplinirea condiţionează răspunderea medicului de
obligaţiei privitoare la consimţământul dovada comportamentului său culpabil, am
informat al pacientului, se face apel la „rigorile considerat utilă cercetarea fundamentului
răspunderii civile” exprimând rezerve cu obiectiv al acestei răspunderi care implică o
privire la autonomia acestei ipoteze de nouă abordare, prin prisma intereselor
răspundere faţă de malpraxis-ul propriu-zis, pacientului vătămat prin acte medicale. O
care presupune „culpă profesională în asemenea fundamentare are drept principal
exercitarea actului medical generatoare de obiectiv asigurarea unei protecţii mai eficiente a
prejudicii asupra pacientului”227. pacienţilor, prin crearea cadrului juridic pentru
Majoritatea cazurilor soluţionate privesc repararea prejudiciilor suferite.
săvârşirea de către medici a unor fapte penale După cum am menţionat mai sus,
care au avut drept consecinţă şi producerea de prevederile Legii nr. 95/2006 în mod implicit
prejudicii pacienţilor sau, în caz de deces, acceptă posibilitatea angajării răspunderii
familiilor acestora. S-a constatat că dovada profesionale a medicului independent de culpa
culpei medicale este deosebit de dificilă sa, fără a fi pe deplin lămurite condiţiile
deoarece implică efectuarea unor expertize speciale care trebuie îndeplinite. Experienţa
medicalo-legale complexe prin care să se poată jurisprudenţială franceză, care a consacrat de
stabili legătura de cauzalitate dintre actul peste un deceniu răspunderea obiectivă
medical şi prejudiciul vătămător produs. Un rol medicală, poate oferi teoreticienilor şi practi-
important îl are factorul aleatoriu specific cienilor dreptului din ţara noastră subiecte de
activităţilor medicale, care intervine obiectiv, reflecţie pe această temă atât de actuală a lumii
cauzând îmbolnăvirea sau agravarea stării de medicale.
sănătate a pacientului în absenţa oricărei
conduite culpabile a medicului. Obligaţiile medicului - obligaţia de
Toate aceste probleme de probaţiune confidenţialitate şi accesul la dosarul medical
constituie serioase obstacole pentru victime La o analiză sumară a principalelor
care adeseori se află în imposibilitatea dovedirii obligaţii pe care medicul le are faţă de pacientul
culpei medicale, astfel că nu pot acţiona pentru său regăsim principalele îndatoriri pe care
a obţine repararea prejudiciului. personalul medical le are, dintre care
Pornind de la aceste premise privind enumerăm:
reglementarea legală a răspunderii medicale în a) obligaţia medicului de acordare a
dreptul român şi orientarea doctrinei şi îngrijirilor pacientului;
jurisprudenţei noastre privind fundamentarea b) obligaţia de securitate faţă de pacient;
subiectivă a acestei ipoteze, ne propunem o c) obligaţia de informare a pacientului;
analiză succintă a soluţiei adoptate de d) obligaţia de consiliere a pacientului;
instanţele franceze privind obligaţia de e) obligaţia de confidenţialitate şi
confidenţialitate şi accesul la dosarul medical accesul la dosarul medical;
Din considerente obiective ne vom
îndrepta atenţia spre ultima obligaţie
226 Gh. Scripcaru, M. Terbancea, „Coordonatele menţionată, întrucât implicaţiile acesteia ( n.r.
deontologice ale actului medical”, Editura Medicală,
obligaţia de confidenţialitate şi accesul la
Bucureşti, 1989, p. 206.
227 E. Florian, „Discuţii în legătură cu răspunderea civilă a dosarul medical), conturează profund
personalului medical pentru neîndeplinirea obligaţiei fundamentul obiectiv al răspunderii medicului.
privitoare la consimţământul informat al pacientului”, în
„Dreptul" nr. 9/2008, p. 40.
171
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
Secretul medical, înscris în Jurământul lui fi înlăturată numai în caz de forţă majoră sau
Hipocrate, este absolut şi general, fiind una din culpă proprie a victimei, respectiv a
cele mai vechi reguli ale practicii medicale. pacientului.
Articolul 642 alin. 3 din Legea nr. În Franţa, problema confidenţialităţii
95/2006 instituie răspunderea civilă a per- informaţiilor încredinţate medicului curant a
sonalului medical pentru prejudiciile care fost invocată în legătură cu dezvăluirile din
decurg din încălcarea obligaţiei de dosarul medical al fostului preşedinte Francois
confidenţialitate. Unităţile sanitare prestatoare Mitterand. Informarea cetăţenilor asupra cauzei
de servicii medicale, publice sau private, decesului acestuia a fost considerată o
răspund pentru prejudiciile cauzate pacienţilor, dezvăluire a unui secret de stat, dar şi a unui
generate de nerespectarea reglementărilor secret medical228.
interne.
Cu prilejul acordării îngrijirilor şi Concluzii
asistenţei, medicul cunoaşte o serie de Din analiza soluţiei jurisprudenţei
amănunte din viaţa pacientului, precum cele franceze se desprinde tendinţa actuală de
referitoare la antecedente medicale, sensibilităţi, obiectivare a răspunderii personalului medical,
alergii, intervenţii etc. Toate aceste informaţii prin consolidarea poziţiei victimelor care au
au caracter strict confidenţial, fiind interzisă avut de suferit cu prilejul diagnosticării,
dezvăluirea lor fără acordul expres al acordării de îngrijiri medicale sau efectuării de
pacientului, deoarece privesc viaţa să privată. intervenţii chirurgicale.
Instituţia sanitară nu poate face publică Această orientare reprezintă, fără
informaţia din dosarul medical al pacientului, îndoială, o agravare a condiţiilor angajării
decât la cererea autorităţilor sau a instanţelor răspunderii pentru prejudiciile cauzate,
judecătoreşti, motivat de exercitarea unui victimele având sarcina de a dovedi doar
interes legitim. În caz de deces aceste informaţii existenţa unui prejudiciu aflat în legătură de
trebuie aduse la cunoştinţa membrilor familiei, cauzalitate cu actul medical. Analiza
la cererea lor. răspunderii medicale se transpune în plan
Există doar trei situaţii în care medicul cauzal, prin examinarea elementelor
este obligat să informeze public asupra situaţiei constitutive obiecte. Culpa profesională a
pacientului: naşterea sau moartea lui, precum şi medicului încetează a fi interpretată prin
în cazul contactării unei boli contagioase, care prisma factorilor psihologici, volitivi şi
pune în pericol sănătatea publică. intelectivi, fiind raportată exclusiv la
Prin prisma acestor trăsături, putem anormalitatea comportamentului prejudiciabil,
defini obligaţia de confidenţialitate a medicului ca
fiind o obligaţie, accesorie celei de îngrijire şi
228
asistenţă medicală a pacientului, care constă în Doamna Mitterand, împreună cu copiii săi au sesizat
păstrarea secretului privind informaţiile referitoare Tribunalul de Mare Instanţă din Paris la 17 ianuarie 1996,
în legătură cu publicarea unei cărţi, „Marele secret", scrisă
la starea de sănătate obţinute pe durata de fostul medic al preşedintelui, M. Gubler. În lucrare,
supravegherii lui şi nedivulgarea lor decât în cazuri autorul a dezvăluit faptul că, încă din anul 1992, fostul
excepţionale, expres prevăzute de lege. preşedinte a suferit de cancer la prostată, boală în urma
Considerăm că obligaţia de căreia a decedat. Instanţa a condamnat medicul vinovat de
confidenţialitate poate fi apreciată „de rezultat”, încălcarea obligaţiei privind secretul medical, motivând
prin aceea că decesul pacientului nu duce la stingerea
întrucât deconspirarea informaţiilor medicale în acestei obligaţii privind păstrarea secretului în legătură cu
alte cazuri decât cele expres prevăzute de lege boala de care a suferit.
constituie un rezultat cert, ce demonstrează Curtea Europeană a Drepturilor Omului, fiind sesizată de
indubitabil încălcarea ei de către medic. Aceasta către medic, a respins pretenţiile reclamanţilor şi a
considerat că, prin trecerea unui interval de timp suficient,
înseamnă că răspunderea va fi angajată pe
obligaţia de confidenţialitate încetează, deoarece s-ar
temei obiectiv, independent de culpabilitatea aduce atingere libertăţii de exprimare şi dreptului naţiunii
conduitei medicului, pe ideea riscului privind de a cunoaşte adevărul asupra stării de sănătate a fostului
desfăşurarea profesiei în societate. Răspunderea va preşedinte al republicii.
172
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
Bibliografie
1. Boilă L.R., „Răspunderea civilă delictuală 7. Năsui G., „Practica medicală. Ghid
obiectivă”, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008. juridic”, Editura Teora, Bucureşti, 2000.
2. Boilă L.R., Boilă A.C., „Natura juridică a 8. Scripcaru Gh., Terbancea M.,
răspunderii civile a personalului medical în dreptul „Coordonatele deontologice ale actului medical”,
român”, Revista Dreptul, nr.4/2009. Editura Medicală, Bucureşti, 1989.
3. Florian E., „Discuţii în legătură cu 9. http://www.medicultau.com/boli-
răspunderea civilă a personalului medical pentru infectioase/infectiile-nosocomiale-si-cele-
neîndeplinirea obligaţiei privitoare la legate-de-dispozitivele-
consimţământul informat al pacientului”, în intravasculare/index.php.
„Dreptul” nr. 9/2008.
4. Lupan E., „Raporturile juridice de protecţie
a mediului de viaţă al populaţiei”, în „Dreptul” nr.
12/1997.
5. Moldovan A.T. „Tratat de drept medical”,
Editura All Beck, Bucureşti, 2002.
6. MONITORUL OFICIAL al României,
partea I, nr. 372, din 28 aprilie 2006.
173
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
Nume...............................................
Data ..........................................
Prenume..........................................
175
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
domino, întinzându-se de-a lungul secolelor, concept vag, născut în contextul crizei
uitându-se cauza primă, cauza cauzelor . economice.
Odată cu începerea unui nou secol au Interesant este faptul că, liderii mondiali
început alte conflicte, culminând cu 11 vorbesc fără rezerve despre monedă unică,
septembrie 2001, considerat element de guvern mondial, stat unic supranaţional sau
răscruce, o întoarcere a paginii istoriei, un armată unică mondială. De altfel şi Bush Sr.
adevărat sfârşit de secol XX şi un început afirma: “dacă naţiunile lumii continuă să
posibil al celui următor. colaboreze, vom aşeza piatra de temelie a unei ordini
Şi iată, se prefigurează încet, dar sigur, internaţionale care va aduce mai multă pace decât
atât în conştiinţa celor ce iniţiază acest proiect am cunoscut vreodată“.
cât şi în conştiinţa colectivităţilor O NOUĂ Un pas important în direcţia
ORDINE MONDIALĂ, care este considerată implementării unei noi ordini mondiale a fost
utopia mileniului III. La prima vedere pare ceva acordul Bretton – Woods, adoptat în iulie 1944,
nou, dar este o idee ce nutreşte în intenţiile pentru a reconstitui sistemul economic după cel
elitei politice şi persoanelor influente de secole de-al doilea război mondial. Aşa a luat naştere
întregi, intenţii ce se reflectă ca o expresie a Fondul Monetar Internaţional precum şi Banca
vieţii contemporane, a noii politici de Mondială – organisme create pentru “garantarea
guvernare la nivel mondial. şi stabilitatea financiară şi creşterea economică la
De fapt, la baza acestei noi ordini nivel internaţional”.
mondiale stă o veche viziune asupra lumii din În contextul crizei economice remarcăm
Epoca Luminilor, în care “o civilizaţie universală folosirea intensă a noţiunii de ordine mondială.
poate fi costruită din temelii pe baza legalistă a unor Astfel, importanţi oameni politici aflaţi în
abstracţiuni transcedente (natura umană, drepturile poziţii strategice cer implementarea unui
omului), care rămân aceleaşi oriunde şi oricând. organism unic de control al băncilor de pe glob,
Astfel, gânditorii secolului XVIII considerau că cum este şi cazul preşedintelui francez Nicolas
diversitatea culturilor lumii nu este o condiţie Sarkozy: “guvern financiar mondial”. A devenit
permanentă a omenirii, ci doar o etapă în lungul mai mult decât populară, de fapt este pe buzele
drum spre realizarea unei comunităţi universale tuturor, criza economică la nivel mondial, odată
unice“. cu căderea bursei din New York.
Premisele s-au constituit cu mult timp în Se cuvine să facem o incursiune în sfera
urmă, cel mai probabil ca urmare a înfiinţării economică, parte integrantă a proiectului unei
Statelor Unite ale Americii, şi mai apoi în noi ordini mondiale. Odată cu anul 2000 s-a
secolului XX a Uniunii Europene, care de fapt amplificat cel mai de seamă fenomen de după
echivalează cu Statele Unite ale Europei. Putem anul 1989, fenomenul de globalizare, specific la
doar intui urmările de natura politică raportate această cumpănă de milenii.
la celelalte relaţii interstatale. Dacă ar fi să definim noţiunea de
În anul 1994, pe data de 23 septembrie, la globalizare, aceasta constă într-un proces de
un dineu al ambasadorilor ONU, David modernizare a vieţii economice şi mondiale
Rockeller spunea: ”Tot ce avem nevoie este o criză prin răspândirea mijloacelor de producţie şi de
majoră, iar naţiunile vor accepta noua ordine comunicare la nivel planetar, iar pe plan politic
mondială”. contribuie la adâncirea democraţiei, astfel că
De asemenea, George Bush Jr. făcea popoarele lumii au şansa să devină participante
referire la o nouă ordine mondială în care active şi responsabile în arena economiei
“domnia legii să guverneze naţiunile”, iar dacă naţionale.
aceşti lideri politici fac referire exclusivă la În privinţa crizei, aceasta oferă mai
unificarea lumii sub conducerea unei autorităţi multor analişti o impresie de déja-vú întrucât se
mondiale, atunci suntem martorii celei mai aseamănă cu stagnarea economiei japoneze din
avansate etape a istoriei. Dacă ne uităm atent în anii ‟90 sau Marea Criză din anii ‟30 – cea mai
jur, această nouă ordine prinde contur, devine o reprezentativă din istorie. Economistul Joel
realitate sub ochii noştri, practic nu mai este un Naroff precizează că: ”există elemente comune cu
177
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
toate aceste crize şi din această cauză este atât de schimbarea e benefică.
inspăimântătoare”. Uniunea Europeană este o copie fidelă a
De asemenea, pentru Krugman: ”criza proiectului Statelor Unite ale Americii, existând
financiară actuală este o variantă modernă a panicii destule argumente în acest sens. Un exemplu
bancare ce a lovit ţara (America) cu trei generaţii în elocvent este Tratatul de la Lisabona, care după
urmă”. unii nu este decât o variantă “cosmetizată“ a
De curând, fostul preşedinte al Federal Constituţiei Uniunii Europene, iar în opinia
Reserve, Alan Greenspan, a afirmat că actuala premierului belgian Guy Verhofstad – “cheia de
criză financiară americană este, fără îndoială, cea boltă a unui stat federal european”.
mai gravă de la cel de-al doilea Război Mondial. Povestea Uniunii Europene a început la
Întorcându-ne la fenomenul de fel de utopic precum crearea unei noi ordini
globalizare, putem spune că are efecte pozitive, mondiale şi care astăzi este foarte firească şi tot
din rândul cărora fac parte: liberalizarea atât de îndrăzneaţă încât nu părea a fi acceptată
comerţului şi a circulaţiei capitalului, de naţiuni. Proiectul a prins viaţă în anii ‟20 în
privatizarea înteprinderilor de stat, înlăturarea mintea a doi oameni consideraţi astăzi
rolului intervenţionist al statului asupra legilor “părinţii” Europei – Jean Monet şi Arthur
cererii şi ofertei, însă există şi o serie de Salter, ce visau la un guvern supranaţional care
incoveniente. În acest sens Alexander King, să conducă Statele Unite ale Europei.
cofondator al Clubului de la Roma, afirma: ”noi Astfel că în anii ‟50 apare Planul Shuman,
suntem în toiul unui proces lung şi penibil care duce operă a lui Monet, ce plasa industriile
la apariţia sub o formă sau alta a unei societăţi producătoare de oţel a şase ţări europene sub
globale cu o structură probabilă imposibil de controlul unei singure autorităţi, iar ministrul
imaginat “. francez de externe Robert Schuman prezenta
Trebuie menţionat faptul că, principalul această idee ca pe o soluţie pentru menţinerea
instrument al globalizării este computerul, o păcii ca urmare a celui de-al doilea Război
adevărată revoluţie industrială ce a reformat Mondial, întrucât oţelul era o industrie de care
întregul mod de viaţă. Astăzi Bill Gates cu depindea producerea de armament.
Internetul său este ca James Watt cu maşina să Curând încep să se contureze graniţele
cu abur sau Thomas Edison cu electricitatea. Europei şi stat după stat aderă la acest tip de
Iată schimbări fundamentale care au organizaţie, astfel încât la data de 1 mai 2004
legătură directă cu modul nostru de a produce Uniunea Europeană numără 25 de state
şi consuma, deci cu economia, în definitiv au membre, iar printre membrii fondatori fac parte
legătură cu modul nostru de viaţă. Belgia, Olanda, Germania, Italia şi Franţa.
Cu puţină îndrăzneală putem face o Revenind la Tratatul de la Lisabona, avem
paralelă istorică observând că această criză parte de elemente surpriză, întrucât în anul
seamănă foarte bine cu prăbuşirea sistemului 2005 cetăţenii Franţei şi Olandei resping în
feudal din Europa de la sfârşitul sec. XV şi masă Constituţia Europeană, iar Marea Britanie
începutul sec. XVI, prăbuşire ce lăsa loc a renunţat la organizarea referendumului de
sistemului capitalist. Această perioadă a teama aceloraşi rezultate.
culminat cu războaie religioase precedate mai La momentul ratificării acestui Tratat,
întâi de tatonări, care treptat s-au accentuat, România a fost cea de-a patra ţară, “grăbindu-
ducând în final la alcătuirea unei noi ordini se“ alături de alte state mai mici precum
sociale şi economice – capitalismul. Pentru Slovenia sau Ungaria, şi nu s-a întâmplat cum
perioada respectivă era considerat de marii era de aşteptat ca ţările mai mari ,cum e cazul
gânditori o utopie. Rezultatul a fost o nouă Franţei sau Olandei, să ratifice primele. Şocant
ordine la nivel mondial. este faptul că la 5 februarie 2008 România adera
Aşa cum spunea Platon, “în toate, cu la acest tratat şi mulţi români nu ştiau.
excepţia răului, nu există nimic mai primejdios ca Da, putem afirma faptul că Uniunea
schimbarea“, şi asta pentru că, fiind strâns legată Europeană are toate şansele să devină ”Statele
de incertitudini şi primejdii, nu întotdeauna Unite ale Europei”, prin urmare are toate
178
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
premisele constituirii unui guvern propriu, cu schimbările care zdruncinau din temelii toată
ramuri legislative, executive, judecătoreşti, planeta se întâmplau cu o frecvenţă redusă,
preşedinte propriu, proprii cetăţeni, propria devenind evenimente reprezentative pentru
monedă; cu atât mai mult cu cât deja are respectivul secol, astăzi astfel de schimbări au
simbolurile unui stat naţional: drapel, imn, loc de la o generaţie la alta. Nu ne mai putem
sărbătoare anuală sau motto. identifica cu viaţa şi traiul bunicilor noştri, la fel
O problemă aparte se pune în legătură cu cum nici copiii noştri nu vor găsi nimic în
o mică notă de subsol din respectivul Tratat, comun cu viaţa noastră socială.
notă ce face referire la pedeapsa capitală, Suntem simpli spectatori la spectacolul
precizând: ”cu excepţia situaţiilor de război, lumii, unde deciziile se iau fără a fi consultaţi,
dezordine socială şi insurecţie”. Numeroşi jurişti iar în caz contrar, se cuvine ca forţa coercitivă
au luat poziţie cu privire la această “notă de să-şi intre în drepturi. Poate că aşa este firesc,
subsol”, fiind evident că nu există un etalon pentru că dacă privim retrospectiv, aşa a fost
pentru a categorisi anumite conflicte ce pot mereu.
constitui dezordine socială, sau cine stabileşte Întotdeauna s-au găsit conducători care să
limita de la care începe un război ? dorească puterea absolută şi, orbiţi de aceasta,
Printre prevederile noii Constituţii ,se mai să comită atrocităţi de tot felul. Întotdeauna s-
număra crearea poziţiei de preşedinte al au putut alimenta conflictele, mereu au existat
Uniunii Europene ales pentru 30 de luni, nu resurse pentru acestea.
prin vot ci prin prim-ministrul şi preşedinţii Activitatea de conducere a unui stat ar
statelor membre. Se menţiona de asemenea trebui să fie o artă şi mai puţin o ştiinţă. O
transformarea Uniunii din organizaţie conducere performantă, eficientă, nu se poate
internaţională în persoană juridică (de precizat baza decât pe acele valori eterne, valori ce
faptul că statul are acest statut). S-a înlăturat există dinaintea noastră: Libertatea, Adevărul,
dreptul de veto al statelor membre pentru Binele, Datoria, Dreptatea, Frumosul,
domenii legate de justiţie, afaceri interne, dar şi Dragostea, Cinstea, Compasiunea.
micşorarea numărului de comisari europeni. Probabil aceste atribute au fost create
Este de prevăzut structura la nivel internaţional pentru a fi condiţii sine qua non ale întregii
a sferelor de influenţă pe viitor. civilizaţii, dar s-au pierdut în negura timpului
Există foarte multe probleme în lume şi au fost înlocuite cu opusul lor.
care aşteaptă să fie rezolvate: eradicarea În vremuri atât de vitrege rămâne un licăr
sărăciei, egalitatea de şanse, protecţia de speranţă, întrucât cu toţi ştim că nu vor mai
minorităţilor, combaterea rasismului, a exista războaie decât atunci când ”puterea
xenofobiei, a antisemitismului, intoleranţa, dragostei va fi mai mare decât dragostea de putere”!
poluarea, criminalitatea şi lista poate continua.
Materializarea acestui proiect, O NOUĂ Bibliografie
ORDINE MONDIALĂ, le va rezolva, sau
dimpotrivă, le va accentua ? O întrebare care se 1. Arat ,G. T., “Organizaţii şi relaţii
ridică pregnant şi se pare că doar timpul va internaţionale”-note de curs , Universitatea
răspunde. Dunărea de Jos, Galaţi;
Cei mai mulţi cred că un astfel de proiect 2. Booker, C., North, R., “Marea amăgire –
este de rău augur şi că scopul în sine este doar Istoria secretă a Uniunii Europene” – 2003;
obţinerea de profituri maxime, perfecţionând 3. Braileanu,T., “Noua Economie. Sfârşitul
un sistem bazat pe îndatorirea ţărilor şi politica certitudinilor” Ed. Institutul European-2001;
de monopol. 4. Brown, L.R., “Probleme globale ale
În opinia mea ,mâine nu va semăna cu azi omenirii. Starea lumii“,Editura
şi e valabil pentru mulţi dintre noi. Cu toţi Tehnica,Bucureşti-1994;
aşteptăm un apus al incertitudinilor, dar 5. Muraru, I., Tănăsescu, E. S.,“Drept
acestea abia sunt pe cale să răsară cu adevărat. Constituţional şi instituţii politice”, Editura All
Dacă în urmă cu vreo două secole Back, Bucureşti-2004;
179
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
180
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
hegemonie sau supravieţuire, Editura Antet, Bucureşti, 2003, 236 Jean Servier, Terorismul, Bucureşti, Editura Institutului
/ romanian/art4.html.
182
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
date peste 100 de definiţii ale terorismului, dar a disperării: un grup, o comunitate sau o
nici una nu este suficient de cuprinzătoare. organizaţie îşi simte ameninţată însăşi existenţa
Britanicii, printre primii care s-au ei şi singurul mijloc de autoapărare pe care îl
împotrivit fenomenului terorist, în a doua mai consideră posibil este un act de terorizare a
jumătate a secolului trecut, îl defineau într-o agresorului. Aceasta este situaţia în care un act
lege din 1974, ca fiind: folosirea violenţei în de terorism poate fi considerat legitim.
scopuri politice, incluzând orice recurgere la
violenţă în scopul de a plasa publicul sau orice II. Tipologia şi tehnici de manifestare a
secţiune a publicului într-o stare de teamă. terorismului internaţional
Modalităţile de intimidare prin II.1. Terorismul internaţional
violenţă sunt extrem de variate: răpirea de În prezent, terorismul a devenit naţional
persoane, luarea de ostatici, asasinatul, sau transnaţional în funcţie de organizaţiile şi
producerea de explozii, distrugerea unor grupările teroriste, de metodele folosite,
edificii publice, sabotarea căilor ferate, a precum şi de întinderea acţiunilor întreprinse.
instalaţiilor industriale sau a mijloacelor de După cum sublinia autorul francez George
telecomunicaţii, ruperea unor diguri, otrăvirea Lavasseur, o sursă importantă a terorismului
apei, răspândirea unor boli contagioase, internaţional cu caracter politic rezidă mai ales
bombardamente, etc. În plus au adăugat alte în recrudescenţa mişcărilor iredentiste, se
metode noi, cum ar fi atentatele asupra şefilor observa o tendinţă de coaliţie a organizaţiilor
de state, atacurile asupra misiunilor teroriste mai ales a celor din Europa
diplomatice şi a diplomaţilor, asupra Occidentală. Această formă de terorism
personalităţilor politice, atacarea unor instituţii presupune aceleaşi tehnici tradiţionale de
publice sau întreprinderi comerciale, a acţiune: asasinate, răpiri, lansări de bombe,
avioanelor, a forţelor de ordine, etc. atacuri armate, ameninţări, acte care pe plan
Terorismul se dezvoltă în haos, mediu general sunt calificate criminale. Din anul
foarte prielnic, aşa cum este şi pentru lumea 1968 şi până în anul 1989 se poate estima că şi-
interlopă, pentru criminalitate şi traficul de au pierdut viaţa, în urma unor acte teroriste cu
droguri, pentru dezvoltarea centrilor caracter internaţional, peste 4000 de persoane şi
distructivi, negativi de putere care promovează au fost rănite peste 20.000. Terorismul
nelegalitatea, lipsa de ordine, neîncrederea şi internaţional reprezintă starea de teamă,
mai ales starea de nesiguranţă. nesiguranţă creată de un grup de indivizi ce
Finalitatea mişcărilor teroriste constă în acţionează împotriva autorităţilor
dezorganizarea societăţii, teroristul urmăreşte guvernamentale, punând astfel în pericol nu
să conducă societatea spre revoluţie, doar ordinea internă a unui stat, dar şi relaţiile
neaşteptând starea revoluţionară, ci o provoacă acestuia cu alte state.
încercând să convingă lumea să nu mai aibă Grupurile teroriste au în vedere securitatea
încredere în ordinea respectivă sau în modul de populaţiei, lovind în societatea civilă şi nu în
viaţă existent. forţa militară a unui stat, având drept scop
Terorismul este cel mai nociv efect al implicarea emoţională a populaţiei şi
puterii, în sensul că legitimează forţa cea mai răspândirea fricii, deoarece cu cât frica este mai
brutală şi folosirea ei lipsită de orice scrupul, în mare cu atât este mai mare şi presiunea asupra
condiţiile în care singura regulă este cea dictată statului.
de terorist, fie el un individ, un grup sau un
stat.238 II. 2. Terorismul de stat
Se poate vorbi de terorism ca act politic Datorită intensificării mişcărilor teroriste în
şi astfel acesta, din perspectiva celor care recurg ţările occidentale, guvernele au deliberat să-şi
la asemenea acte, poate fi considerat ca o reacţie concentreze forţele şi atenţia asupra metodelor
de dezrădăcinare a flagelui numit terorism,
analizat sub toate aspectele sale, în final
238
Virgil Măgureanu, Declinul sau apoteoza puterii?, Editura ajungându-se la constatarea unei noi forme a
Rao, Bucureşti, 2003, p. 77.
183
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
Pentru a evita un fiasco, unele grupuri teroriste guvernamentali, având studii superioare sau
acţionează pe baza unei ideologii bine fixată, în urmează cursurile unor universităţi de renume.
principal pe disciplină, dispunând şi de centre De exemplu, Andreas Baader – fără ocupaţie,
de antrenament, finanţate din surse proprii sau fiul unui reputat istoric împuşcat în război,
de un stat sponsor. Ulrike Meinhoff – fostă ziaristă, redactor şef al
Formarea teroriştilor se poate petrece pe unei reviste contestate, se bucura de o bună
teritoriul oricărui stat. Noutatea intervenită este reputaţie în înalta societate hamburgheză. La
aceea că această formare are loc în centre ce nu incendierea a două supermagazine (1968),
datorează nimic nici unui stat şi unde puterea constituind prima lovitură a grupului, iau parte
statală nu există.241 4 terorişti: Andreas Baader, logodnica sa, fiică
Terorismul internaţional a devenit mai de preot, un student în istoria artei şi un actor
organizat şi mai raţional, resursele sale de teatru.
principale împărţindu-se în mai multe Cât priveşte organizarea şi funcţionarea
categorii: ajutorul statelor-sponsor, ajutorul grupului terorist, vom lua ca exemplu gruparea
direct sau voluntar al militanţilor ori al teroristă Brigăzile Roşii, înfiinţată în anul 1969
diasporei, impozitul revoluţionar (racket), de studenţi şi profesori extremişti, pe fondul
grupările teroriste pot controla întreprinderi dezordinii şi frământării sociale a societăţii
existente sau pot înfiinţa altele, şi banditismul. italiene. Membrii grupării sunt organizaţi într-
Ne referim aici la răpiri, cultivarea şi traficul de un sistem piramidal, pe baza principiului
droguri (Afganistan, Asia Centrală, Columbia), compartimentării acţiunilor, cu structuri etanşe,
prostituţia, traficul de fiinţe umane.242 conduse de un responsabil, singurul care are
În privinţa formării indivizilor pentru acces la compartimentul superior. Pentru
organizaţiile teroriste un rol important îi revine procurarea de fonduri, Brigăzile Roşii planifică
alegerii şi studierii îndelungate a candidatului. anual cel puţin trei răpiri de persoane în
Sunt testate capacităţile volitive ale vederea răscumpărării, în afara altor lovituri
candidatului: curajul, îndrăzneala, stăpânirea (hold-up-uri).
de sine, cruzimea, tenacitatea, perseverenţa,etc, Îndoctrinarea teroriştilor se face cu valorile
prin improvizarea unor situaţii, probe, de ideologice sau religioase pe care grupul îşi
exemplu proba câinelui mort, utilizată de propune să le apere sau să le impună şi sunt
gruparea teroristă arabă ‟‟Septembrie negru‟‟. menite să-i determine pe terorişti să acţioneze
Individului i se cere să poarte pe braţele cu hotărâre şi fanatism, să fie rezistenţi oricăror
dezvelite, pe distanţa câtorva zeci de metri, presiuni morale şi afective, mergând fără
cadavrul în putrefacţie al unui câine mare, ezitare până la sacrificiul vieţii. Ideea de moarte
stăpânindu-şi perfect orice grimasă de scârbă ajunge astfel să reprezinte în mintea teroriştilor,
sau semn de slăbiciune, apoi să-l depună într-o ideea de martir pentru cauza şi valorile
ladă. Cei care nu reuşesc acest lucru sunt grupului sau pentru eliberarea naţională
respinşi sau, în cazuri limitate acceptaţi în (terorişti palestinieni, gruparea Al Qaida).
grupare sub alte calităţi decât cele de Pregătirea psihologică şi morală urmăreşte, de
combatanţi (de exemplu curieri) asemenea, dezvoltarea trăsăturilor de curaj,
Sub alte aspecte, vârsta teroriştilor se situează îndrăzneală, cinism, stăpânire de sine, dar şi a
în general, între 22-25 de ani, predominând sentimentelor de solidaritate şi colaborare
bărbaţii, totuşi, într-o serie de grupări teroriste, pentru acţiunea în echipă. În pofida acestui
ca de exemplu Baader Meinhoff, femeile fapt, regula antrenamentului este de a-şi ucide
reprezentau 60% , majoritatea teroriştilor sunt colegul rănit sau căzut în mâinile poliţiei.
născuţi şi trăiesc în marile oraşe, provenind din
clasa mijlocie şi din pături înstărite ale IV. Poziţia României în problema
societăţii: familii de intelectuali, funcţionari terorismului internaţional şi combaterea
acestuia.
România, ca membră a Uniunii Europene şi a
241 George Marius Tical, op. cit, p. 89. NATO, a considerat întotdeauna că terorismul
242 Ibidem, p. 91.
185
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
Bibliografie
187
Revista „ECCE IURIS” - Nr.1(2)/2010
Stimate candidat,
Alegerea unui drum în viaţa nu este un
lucru uşor. Dacă opţiunea ta se îndreaptă spre
noi, înseamnă ca ai analizat toate
oportunităţile şi ai luat o hotărâre în
cunoştinţă de cauză.
Vei găsi aici un mediu academic
favorabil pentru formarea ta ca bun specialist
capabil să facă faţă oricăror cerinţe, ceea ce
reprezintă o garanţie a performanţelor
viitoare.
Succes!
191