Uleiul de salvie este un remediu extrem de puternic, și se poate prepara acasă, din doar 3 ingrediente:

-Ulei de masline extravirgin

-Salvie uscată și mărunțită
-Ulei volatil de salvie pentru uz intern
Mod de preparare
În 500 ml ulei de măsline se adaugă 10 linguri de pulbere de plantă și se lasă la macerat în soare pentru două
săptămâni.
La finalul acestei perioade, amestecul se filtrează și se adaugă 20 de picături de ulei volatil de salvie, care se poate
achiziționa din orice magazin de specialitate, el fiind obținut numai prin procedee industriale.
Preparatul obținut se depozitează într-o sticlă închisă la culoare, acoperită, și se păstrează într-un loc ferit de lumină și
căldură.
Cu ajutorul uleiului de salvie se tratează rănile și se previne apariția infecțiilor, acesta având foarte bune proprietăți
antiseptice și antimicrobiene.
Dacă vă confruntați cu probleme precum căderea părului, sau albire prematură, masajul scalpului cu ulei de salvie vă
va ajuta, ameliorând în același timp și stresul.
Acest ulei se poate folosi cu succes și în băi, sau ca ingredient în creme, loțiuni și săpunuri. El curăță foarte bine pielea
de celulele moarte sau de alte particule dăunătoare.
***Contraindicații***
Fiind un remediu puternic, uleiul de salvie se utilizează cu precauție, fără a fi administrat în doze mari sau pe termen
lung.
De asemenea nu se recomandă tratamentul intern în cazul femeilor care alăptează, deoarece acesta micșorează
secreția de lapte.
Sursa> https://www.youtube.com/watch?v=laTG91_MQzw

Cum tratam ciuperca unghiei pe cale naturala

Ciuperca unghiei, numită și onicomicoză, este o infecție fungică a unghiilor, precum și
a zonelor învecinate, ce se manifestă printr-o decolorare albă, maro sau galbenă, lipsită
de luciu, a uneia sau mai multor unghii de la mâini ori picioare. De asemenea, mai
poate prezenta simptome precum roșeață și umflătură în zona afectată, textură aspră și
inegală a suprafeței unghiei, sau chiar miros neplăcut al unghiilor.
Această afecțiune poate provoca îngroșarea, sau chiar crăparea unghiilor, iar în faza
mai avansată a bolii, pot apărea dureri la unghiile afectate.
Netratată, infecția se poate transmite si la unghiile sănătoase, precum și la alte persoane, prin
contact direct sau prin folosirea lucrurilor purtate de o persoană bolnavă,
precum încălțămintea, sau mănușile acesteia.
 

Factori ce cauzează apariția onicomicozei

- expunerea frecventă la medii calde și umede (piscine)
- încălțămintea nepotrivită, ce menține piciorul cald și umed
- igiena necorespunzătoare
- purtarea unui strat gros de ojă, sau a unghiilor artificiale, atunci când zona de  contact nu a fost
dezinfectată corespunzător
- folosirea în comun cu alte persoane a unor obiecte de uz personal (unghiere,  pantofi etc.)
- fumatul
- diabetul zaharat, problemele asociate circulației sanguine, sau sistemul imunitar  slăbit
 
De asemenea, ciuperca unghiei piciorului apare în special la persoanele cu unghii încarnate,
sau la cele care suferă leziuni în urma tăierii frecvente a unghiilor.
 

Tratamente naturiste pentru ciuperca unghiei

Este esențial să acționăm cu un tratament natural eficient, înainte ca micoza să se extindă în
profunzimea unghiei. Această afecțiune nu se vindecă de la sine, și cu cât este
mai avansată, cu atât tratamentul este mai anevoios și de durată.
 
Dacă în același timp ținem la distanță factorii cauzali mai sus menționați, efectele vor fi
garantate.
 

Cele mai eficiente remedii naturiste pentru tratarea ciupercii piciorului

Oțet și bicarbonat
Avem nevoie de:
- o jumătate de cană de bicarbonat de sodiu
- câteva căni de oțet din cidru de mere
- apă fierbinte
Într-un lighean amestecăm oțetul și apa în proporție de o cană de oțet la 2 căni de apă.
Ținem picioarele în acest amestec pentru 20 de minute, după care ștergem și uscăm bine
tălpile și unghiile. Reumplem ligheanul cu apă caldă și adăugăm bicarbonatul de
sodiu. Introducem picioarele astfel încât tălpile și unghiile să fie complet acoperite, și le ținem
așa pentru încă 15-20 de minute. La final, le ștergem bine și dacă este cazul,
repetăm procedeul de câteva ori pe zi.
În urma acestui tratament putem tăia cuticulele și unghiile, igienizând unghiera înainte și după
fiecare utilizare.
Oțetul are un puternic efect antifungic, iar acidul acetic din componența sa ajută la albirea
unghiilor decolorate și la oprirea răspândirii infecției la alte degete de la picioare.
Bicarbonatul de sodiu poate fi presărat și pe picioare sau în pantofi, cum ar fi pudra  pentru
încălțăminte. Odată aplicat pe picioarele uscate, puneți șosete curate;
bicarbonatul va elimina umezeala, în timp ce proprietățile vindecătoare lucrează pentru a
reduce ciuperca unghiilor de la picioare.
 
Usturoi
Aplicați un cățel de usturoi tăiat feliuțe sau zdrobit pe zona afectată, timp de 30 de minute pe
zi. Efectele antifungice și antimicrobiene ale acestuia sunt binecunoscute, mai
multe studii demonstrând aceste capacități ale usturoiului.
O metodă mai puțin urât mirositoare ar fi să tratăm din interior spre exterior, cu capsule de
usturoi, administrate conform instrucțiunilor producătorului.
 
Uleiuri esențiale
Folosiți zilnic, după igienizarea unghiilor, prin frecare timp de câteva minute cu un tampon de
vată, ulei din arbore de ceai, salvie, eucalipt, scorțișoară, cuișoare, ulei de
oregano, lămîie, sau ulei de cimbru.
Acestea au un puternic efect antimicrobian și antifungic, hidratând și regenerând unghia
totodată. Uleiurile se pot folosi atât separat, cât și în combinații, de 1-2 ori pe zi,
până la dispariția simptomelor.
 
Extract din frunze de măslin
Puteți aplica extractul din frunze de măslin direct pe ciuperca unghiilor, sau îl puteți ingera sub
formă de capsule.
Oleuropeina din componența acestuia are abilități antifungice,
antimicrobiene și de stimulare a sistemului imunitar, tratând astfel cu succes afecțiunile
unghiilor și pielii.
 
Băi locale cu sare amară și plante vindecătoare
Seara, sau ori de câte ori doriți, înmuiați picioarele într-o infuzie de sare epsom și ceaiuri, un
amestec de salvie, mușețel, cimbru, oregano sau galbenele, ce vor avea un
efect antiseptic ,antisudorific si cicatrizant, ajutând la vindecarea mai rapidă.
Cantitatea de sare necesara este de ½ cană, la 4 căni de apă caldă spre fierbinte.
 
În același timp, o atenție sporită în ceea ce privește alimentația este binevenită.
Legătura dintre dietă și sănătate este clară: cu cât alimentele pe care le consumăm sunt  mai
sănătoase, cu atât avem mai multe șanse ca organismul nostru să lupte împotriva
unor afecțiuni precum ciuperca unghiilor de la picioare.
În acest sens, ar fi benefic să oferim corpului nostru nutrienții necesari, consumând:
- alimente bogate în probiotice, fermentate
- suficient fier pentru a preveni unghiile casante
- suficiente proteine pentru a susține regenerarea unghiilor
- alimente bogate în calciu și vitamina D, cum ar fi produsele lactate cu conținut scăzut de
grăsimi
-produse bogate în acizi grași esențiali
 
Dacă vă confruntați cu o ciupercă persistentă a unghiilor, sau dacă prezintă durere
puternică, poate fi necesar să consultați un specialist.
Sursa>https://remediilenaturii.ro/articol.php?
n=Cum+tratam+ciuperca+unghiei+pe+cale+naturala&ID=104

Loboda, leacul din gradina care reduce colesterolul depus pe artere

Loboda, sub denumirea ei științifică Atriplex Hortensis, este una dintre sursele primare de
hrană vie, regăsindu-se printre gustoasele verdețuri de primăvară, care ne oferă o alimentație
mai
naturală, mai ușoară și nutritivă, cu beneficii multiple pentru sănătatea și silueta noastră.
 
Această plantă cu frunze ușor acrișoare, era folosită în trecut în scopuri medicinale în
special pentru prevenţia şi tratarea unor afecţiuni cardiovasculare sau digestive, dar și
pentru proprietățile sale de a întări sistemul imunitar, de a detoxifia sângele și a preveni
anemia sau stările de slăbiciune.
 
Astăzi o consumăm cu plăcere în diverse preparate culinare, precum ciorbă și salată, sau
alături de alte legume verzi de sezon - în mâncăruri scăzute și tocănițe, pentru a ne bucura de
aportul bogat de vitamine și minerale pe care ni-l oferă.
Studiile specialiștilor au demonstrat că are capacități
depurative, întărind astfel sănătatea rinichilor și că un consum regulat de lobodă ar putea
ajuta la prevenirea anumitor tipuri de cancer şi boli cronice, în special datorită conținutului
său bogat în antioxidanți.
Loboda îmbunătățește metabolismul, și tratează astenia de primăvară, prin faptul că ne
oferă o mare cantitate de vitamine, minerale, carotenoizi, proteine, pigmenți
clorofilieni şi fibre alimentare.
 

Loboda, “leacul verde” ce previne accidentele vasculare cerebrale

Consumul de frunze de lobodă întărește vasele de sânge și participă la reducerea riscului
de atac cerebral, prin faptul că împiedică formarea cheagurilor de sânge. Toate acestea,
datorită conținutului său foarte bogat în vitamina K, ce ajută în plus la fixarea calciului în
organism și la prevenirea unor afecțiuni inflamatorii ale sistemului osos, cum ar fi osteoporoza.
Nivelurile ridicate de fier şi calciu din componența lobodei, stimulează crearea celulelor roşii
în sânge, ajutând circulaţia, precum şi oxigenarea ţesuturilor şi organelor, accelerând
astfel metabolismul.
Antioxidanții, vitaminele și saponinele din compoziția lobodei reglează cantitatea de
colesterol și chiar ajută la eliminarea colesterolului rău (LDL) depus pe artere.
 
Consumul de lobodă este foarte indicat primăvara devreme, imediat ce am depășit
anotimpul rece, pentru purificarea organismului și subțierea sângelui îngroșat după perioada
de “hibernare”.
Pentru combaterea creșterii nivelului colesterolului, se recomandă consumul frunzelor
de lobodă proaspete în stare crudă, sub formă de suc sau salată, alături de alte verdețuri de
sezon,
precum spanacul, leurda sau urzicile.
 

Suc antioxidant pentru combaterea colesterolului

Ingrediente:
-o legătură de lobodă proaspăt culeasă
-zeama de la jumătate de lămâie
-o linguriță de ghimbir proaspăt ras
-2 lingurițe de miere
-o cană de apă plată
 
Mod de preparare:
Se spală bine frunzele de lobodă și se mixează în blender împreună cu restul ingredientelor,  până ce
sucul devine cremos și fin.
Se consumă dimineața pe stomacul gol, zilnic, timp de o lună.
 
Loboba contine in cantitati mari acid oxalic si, din acest motiv, consumul de loboda
este supravegheat de medic in cazul litiazei renale, biliare sau guta.

Bors traditional cu efecte vindecatoare exceptionale - Supa acra de sfecla

rosie
În perioadele reci, mai ales în timpul iernii, când alimentația este mai săracă în vitamine
și minerale, sau în perioadele de post, organismul are nevoie de susținere și întărire.
De aceea, vă propunem o rețetă tradițională românească de borș, cu
efecte antioxidante și vitaminizante, ce va sprijini și întări organismul, ajutând
la menținerea sănătății generale în același timp.
Este vorba despre supa de sfeclă roșie – leguma vindecătoare ce curăță
sângele, blochează dezvoltarea tumorilor, detoxifică ficatul, și asigură aportul necesar de
vitamine, fiind un ajutor extraordinar pentru sănătatea copiilor, încă din timpul vieții
intrauterine.
De altfel, în medicina naturistă, această legumă este o adevarată legendă, proprietățile sale
tămăduitoare fiind cunoscute încă de acum 150 de ani, când terapia naturală
modernă readucea la viață primele leacuri traditionale.
Deoarece sfecla roșie poate nu are un gust foarte grozav în stare crudă, dupa aprecierea
unora, ea se poate prepara împreună cu zarzavatul clasic pentru ciorbă, obținând astfel o
mâncare delicioasă și sănătoasă.
 

Mod de preparare
Se ia o sfeclă roșie, de dimensiuni mici (aprox. 200 de grame), și se taie în două. Una
dintre jumătăți se va tăia mărunt, apoi se va fierbe cu alte legume tocate mărunt (ceapă,
morcov, pătrunjel, cartof, țelină), timp de o oră.
Când fierberea s-a apropiat de sfârșit, se taie mărunt si cealaltă jumătate de sfeclă, ce apoi
se fierbe separat, doar cât să dea un clocot, într-o cană de borș din târâțe.
După fierberea foarte scurtă a sfeclei în borș, lichidul obținut, de o culoare roșie intensă,
se strecoară și se adaugă imediat la legumele care deja fierb, după care se oprește focul, se
adaugă sare și ulei de măsline după gust, apoi verdeața tocată.
Se va obține un bors acru, foarte gustos, de o culoare roșie minunată, foarte bogat în
betalaină și în alți pigmenți cu efecte vindecătoare excepționale.
 

Efecte benefice ale borșului de sfeclă roșie

În medicina tradițională românească, acest borș se administrează convalescenților,
după gripă sau raceală, celor debili sau cu boli de plămâni, precum și pentru trezirea din
mahmureală.
 
Vitaminele (C, A, B1, B2), fibrele insolubile și flavonoidele conținute de această
leguminoasă, sunt remedii antitumorale, efectele lor benefice fiind resimțite mai ales atunci
când sunt administrate pe termen lung și din surse naturale.
Datorită bogăției sale în substanțe cu efecte antioxidante, sfecla roșie este utilă
pentru prevenirea leucemiei, a cancerului pulmonar, colo-rectal, sau gastric.
De asemenea, rădăcina sa de culoare roșie este utilă și în profilaxia formelor
de cancer hormono-dependente, cum ar fi cel testicular, de prostata sau la sân.
Această legumă conține din abundență fier, dar și magneziu și vitamina B6, care sunt
esențiale pentru asimilarea acestui oligoelement, și pentru combaterea anemiei. Mai mult,
această rădăcinoasa stimulează hematopoieza, adică procesul de formare a globulelor roșii
(hematiilor).
Fibrele alimentare conținute de sfecla rosie, împreună cu polizaharidele pe care aceasta
le secretă, au darul de a debloca tranzitul intestinal și de a elimina toxinele din colon. În
acest fel putem combate constipația și toate neplăcerile cauzate de aceasta.
Betacianina, substanța conținută din belșug de către sfecla roșie, este un stimulent
energetic extraordinar. Ea crește capacitatea sângelui de a transporta oxigenul, ceea ce
aduce după sine o creștere semnificativă a capacității de efort. Mai mult, sfecla roșie scade
tensiunea arterială și rărește ritmul cardiac, fiind perfectă pentru cei care fac eforturi
intense și de lungă durată.
Sfecla rosie face parte dintre alimentele recomandate pentru stabilizarea glicemiei
pacienților, cu diabet de tip I și II. Deși este bogată în hidrați de carbon, având chiar un gust
dulce pronunțat, sfecla roșie conține fibre alimentare și compuși cu efect ușor hipoglicemiant,
ceea ce o face ușor de tolerat de către diabetici.
Ea are, de asemenea, efecte diuretice și previne complicațiile cardiovasculare ale
diabetului.
 
Este minunat să ne putem hrăni natural, sprijinind sănătatea organismului încercat de
tranzițiile dintre anotimpuri, de scăderea temperaturii sau diversele diete stricte.

Urzică vie
Urtica dioica L.
Urzica vie este o planta care face parte din fam. Urticaceae si mai este cunoscuta in popor si sub
urmatoarele denumiri: urzică mare, urzică creață, urzică crăiască, urzică-mașcată, oiștea.

Descriere si caractere de recunoastere

-planta erbacee, perena, cu rizom tarator, subtire;
-tulpina este inalta de 50-150 cm, dreapta, tetramuchiata, paroasa, urticana;
-frunzele sunt opuse, ovate, lanceolate, dintate pe margini, cu 5-7 nervuri proeminente, puternic urticante
datorita perilor tectori, rigizi, care contin substante vezicante;
-florile sunt unisexuate, dioice, verzui, dispuse in inflorescente pe plane diferite mascule si femele, la
subsuara frunzelor superioare;
-fructele sunt nucule ovoide, mici.
Inflorire in lunile IUNIE-OCTOMBRIE.
Se recolteaza partea aeriana si frunzele inainte de si in timpul infloririi( APRILIE-OCTOMBRIE)
si radacinile toamna sau primavara devreme, recoltarea semintelor se face toamna.
 
Raspandire
Creste in locuri cultivate si necultivate, prin tufisuri, locuri virane gunoite, ruine, stane, de la campie pana in
zona montana de 2400 m altitudine.
 
Compozitie
-flavonoizi, carotenoizi, clorofila;
-glicozizi, taninuri, sitosteroli, saponine, histamine, toxalbumine, betaina;
-mucilagii, lecitine, aminoacizi, proteine, coline, substante grase;
-acizi fenolici, acizi organici;
-vitamine( K, C, B, E, A), saruri minerale( Fe, Mg, Ca, Si, Se, K, S, Mn).
 
Proprietati terapeutice
-drenor hepatic, digestive, galactogoge, antidiareice, laxative, antihelmintice;
-antianemice, tonice, vitaminizante, antirahitice, aperitive, mineralizante, energizante;
-imunostimulatoare, antihemoragice, antiinflamatoare, hemostatice;
-diuretice, expectorante, emoliente, antitusive, antiasmatice, antibronsitice;
-antidiabetice, hipoglicemiante, hipocolesterolemiante, depurative;
-hemostatice, hipotensive, vasoconstrictive, dezintoxicante, hematopoetice;
-cicatrizante, epitelizante, astringente, revulsive, antireumatice;
-antiseptice, antiinfectioase, antitoxice, insecticide.
 
Recomandari
-litiaza biliara, icter, ulcer gastric si duodenal, insuficienta pancreatica, dizenterie, indigestii;
-colite, enterite, balonari, hemoragii interne, dureri de splina, hemoroizi, eliminarea toxinelor;
-astm bronsic, tuse convulsiva, congestie pulmonara, hemoptizie;
-fluidificarea secretiilor bronsice, rinita alergica, tuberculoza;
-cancer gastric, tumori maligne, hiperplazie benigna;
-litiaza renala, hemoragii uterine, dismenoree, nefrite, leucoree, uremie;
-enurezis la copii, marirea  diurezei, prostatita, diabet zaharat, stimularea glandelor mamare, avitaminoze;
-dureri reumatice, artrite, sciatica, guta, edeme, osteoporoza;
-astenie, cefalee, anemie de primavara, obezitate, rahitism;
-dermatoze, plagi, eczeme, arsuri, psoriazis, pecingine, ulcer varicos, cangrene, fisuri anale, urticarie, unghii
casante, pitiriazis, intepaturi insecte;
-alopecie, seboree, matreata, amigdalite, gingivite, stomatite, micoze cutanate.
 
Contraindicaţii
Nu prezinta.
  
 
Surse pentru acest articol: 
Flora medicinala a Romaniei, Prof. univ. dr. Constantin I. Milica, Drd. ing. Camelia Nicoleta Roman, Ing.
Daniela Troia

Rocoina - planta primaverii care curata sangele si regenereaza organismul

Rocoina (Stellaria media) este printre primele plante care răsar odată cu topirea zăpezii,
înflorește aproape tot anul, și se găsește în majoritatea formelor de relief, la margini de
drumuri, în grădini, sau pe lângă fântâni, aceasta preferând zonele cu umiditate ridicată.
Rocovina, ghețișoara, sau iarba-moale, cum mai este cunoscuta in popor, desi considerată de
multi o buruiană, ea poate fi folosită cu succes ca plantă medicinală, și totodată ca legumă
gustoasă, bogată în nutrienți.
Florile, frunzele și tulpinile plantei au fost folosite de mult timp pentru a face decocturi,
extracte și ceaiuri, iar în prezent se folosește mai mult sub formă de unguent pentru a trata o
varietate de
afecțiuni ale pielii.
 

Rocoina - Compoziție
Puține plante au vitalitatea și energia rocoinei.
Aceasta este bogată în mulți nutrienți, inclusiv vitamina C și diverși antioxidanți, ajutând
la ameliorarea inflamației de la nivelul nasului, sinusurilor și tractului respirator, și
contribuie în același timp la eliminarea cauzei ce stă la baza infecției.
Conține de asemenea vitamina A, vitaminele B, magneziu, fier, potasiu, seleniu, calciu și zinc.
Această plantă oferă chiar și o cantitate bună de proteine, precum și o doză substanțială
de fibre.
Are în compoziție lecitină în stare naturală, care ajută în mod specific la metabolizarea
grăsimilor, fiind totodată un bun suprimant al poftei de mâncare, ceea ce o transformă
în alimentul ideal pentru dietele de slăbit.
Deoarece este o sursă excelentă de vitamina C și zinc, poate susține sănătatea generală a
sistemului imunitar și protejează împotriva unui număr mare de afecțiuni, cum ar fi tusea,
astmul, alergiile sau bronșita.
 

Beneficii pentru sănătate

Datorită compoziției sale bogate în clorofilă, vitamine și minerale, rocoina curăță și hrănește
sângele, stimulează și regenerează organismul, tratând eficient arsurile,
rănile și inflamațiile pielii, în același timp.
Această plantă versatilă susține, de asemenea, funcția sănătoasă a tiroidei, care este esențială
pentru buna funcționare a metabolismului.
În medicina tradițională era prescrisă pentru ameliorarea simptomelor dureroase legate de
reumatism, artrită, sindrom premenstrual, probleme digestive, respiratorii și multe
altele.
Susține digestia și sănătatea intestinala și are efecte diuretice naturale,
care susțin sănătatea rinichilor și a vezicii urinare.
De la rocoina se consumă tulpinile, frunzele si florile, fiind deosebit de bună ca ingredient
pentru salată, mixată în sosuri pentru fripturi ori aperitive, gătită precum spanacul,
sau preparată în scop medicinal sub formă de infuzie, tinctură, unguent, sau supliment oral.
 

Remedii pentru sănătate cu rocoină

Tinctură
Ingrediente
- rocoină proaspătă
- alcool de 40 de grade (sau rachiu de cereale, dublu rafinat)
Planta se spală, se toacă mărunt și se pune într-un borcan cu capac. Deasupra ei se toarnă alcoolul,
atât  cât să o acopere în întregime, după care se ține la macerat (la lumină) pentru 4 săptămâni,
timp în care  se agită borcanul periodic. După macerare se strecoară tinctura și se păstrează la loc
întunecat și rece,  chiar până la 3 ani.

Administrare
În caz de colon iritabil și inflamații gastro-intestinale, se iau la nevoie câte 10 picături, de 3
ori pe zi, împreună cu un pahar de apă.
Pentru bronșită, pleurezie, amigdalită sau diureză, se administrează câte 20 de picături, de
3 ori pe zi, cu o jumătate de cană de apă.

Mască facială cu rocoină

Hidrateaza și purifica tenul si este un excelent tratament pentru piele iritată, coșuri și puncte
negre.
Ingrediente:
- rocoină proaspăt culeasă (măcinată fin)
- glicerină
- apă
- fulgi de ovăz pudră (opțional)
Raportul cantităților este de o parte plantă, la o parte de glicerină și una de apă.
Se amestecă bine, până când pasta capătă o textură uniformă. Se poate adăuga apoi o parte
de fulgi de ovăz pudră la amestecul rezultat.
Înainte de aplicarea măștii (preferabil seara), pielea trebuie curățată și uscată, apoi se aplică
pasta într-un strat uniform.
După un sfert de oră, tenul se poate spăla cu apă rece, după care se aplică crema preferată.
Rocoina va avea un efect dezinfectant și răcoritor și va ajuta la regenerarea pielii, glicerina o
va hidrata puternic, iar ovăzul va curăța și calma tenul.
In videoul de mai jos puteti vedea cum se prepară o salată extrem de hrănitoare cu rocoină,
de asemeni veti invata și să o recunoașteți mai ușor:
https://remediilenaturii.ro/articol.php?n=Rocoina+-
+planta+primaverii+care+curata+sangele+si+regenereaza+organismul&ID=111

Usturoiul verde, leguma de leac a primaverii care sustine sistemul

cardiovascular
Usturoiul verde nu este numai un semn timpuriu al florilor de primăvară, sau un supliment
delicios pentru o dietă hrănitoare, ci este și un leac vechi ce ajută în tratarea a peste 60 de
afecțiuni.
Acest lucru se datorează în principal conținutului de alicină, substanță cu un puternic efect
antibiotic, dar și unui adevărat complex de vitamine (A, B1, B2, C) și substanțe minerale,
printre care: fier, sulf, potasiu, fosfor, siliciu, calciu, iod și mangan.
 

Beneficiile consumului de usturoi verde

Usturoiul verde este cel mai vechi remediu împotriva cheagurilor și a trombozei arteriale, și
se numără printre cele mai eficiente alimente anticancerigene, ajutând la neutralizarea
efectelor fumatului și la reducerea incidenței cancerului pulmonar.
Acesta reprezintă un puternic tonifiant general și sedativ, crescând mecanismele de apărare
naturală a organismului. Este un stimulator eficient pentru sistemul
imunitar, prevenind și tratând problemele respiratorii în același timp.
Această legumă aromată combate anemia și ajută în cazul deficitului de globule roșii din
sânge. Proprietățile sale anti-inflamatorii ajută la calmarea iritațiilor cauzate de inflamații la
nivelul intestinului, contribuind astfel la grăbirea digestiei și la eliminarea disconfortului,
asigurând totodată un echilibru bacterian adecvat al florei intestinale.
Fiind un bun diuretic, usturoiul verde poate contribui la eliberarea rinichilor și curățarea
mai eficientă a sângelui din ficat, îmbunătățind astfel sănătatea generală.
Usturoiul ajută în prevenirea infarctului de miocard și a atacului cerebral, prin reducerea
colesterolului și a tensiunii arteriale, precum și prin împiedicarea formării cheagurilor de
sânge.
 

Tinctura de usturoi verde, pentru curățarea arterelor

 
Ingrediente:
-o legătură de usturoi verde (3 fire)
-200 ml alcool rafinat
-3 fire de mentă proaspătă
 
Mod de preparare:
Usturoiul se spală bine și se macină fin cu ajutorul unui blender. Compoziția rezultată se
toarnă peste alcoolul rafinat și se lasă la macerat pentru 7 zile, după care se strecoară printr-
un tifon dublu.
Se prepară 50 ml de infuzie din menta verde, care se strecoară și se toarnă peste amestecul
macerat de usturoi, apoi se depozitează la rece, în sticluțe de culoare închisă.
 
Administrare:
Se iau câte 10 picături de tinctură la o oră după mesele principale, timp de 10 zile. Tratamentul
se poate relua la fiecare 30 de zile.
Are efecte imediate, curățând arterele, scăzând tensiunea și contribuind astfel la
tonifierea sistemului cardiovascular.
 
Știm cu toții că este extrem de important să ne hrănim cu fructe și legume autentice,
proaspete, iar usturoiul se încadrează cu succes în această categorie a hranei vii.
Pentru a ne bucura cât mai des de proprietățile sale, și pentru că apare numai câteva
săptămâni pe an, usturoiul verde se păstrează împachetat într-un prosop de hârtie umed, pus
apoi într-o pungă de plastic, și depozitat în frigider. Astfel vom menține usturoiul verde
proaspăt și gustos timp de cel puțin o săptămână.

Untișorul, planta care distruge bacteriile și tratează hemoroizii

Untișorul (Ficaria Verna), sau grâușorul în termeni populari, este acea plantă micuță de pădure
care apare primăvara devreme, și iubește zonele însorite din poieni, păduri rare sau grădini, de
unde îsi ia toate puterile vindecătoare.
De la jumătatea lunii martie, frunzele lui fragede pot fi culese pentru a fi consumate în salate,
supe, ciorbe, sau mâncăruri cu carne (în special de miel).
După înflorire se recomandă folosirea acestuia doar extern, astfel încât devine toxic, odată
ajuns la maturitate.
Din untișor se pot prepara unguente, sau se poate folosi sub formă de cataplasme, deoarece
prezintă puternice proprietăți vindecătoare asupra pielii și articulațiilor.
Deoarece au un gust acrișor plăcut, micuțele frunze sunt delicioase în combinație cu leurda,
sau ceapa verde, în salate rustice proaspete, benefice în
detoxifiere, curățarea sângelui și îmbunătățirea digestiei.
În stare crudă nu se recomandă un consum mai mare de 50-100 g pe zi, însă în  mâncăruri se
poate prepara foarte simplu exact ca și urzica, spanacul, ștevia sau loboda.
 

Compoziția untișorului
Frunzele de untișor sunt recunoscute datorită conținutului foarte bogat în vitamina C, lucru
care îl poate face eficient în prevenirea răcelilor, gripelor și chiar a scorbutului.
De asemenea mai conține vitamine din grupul B, vitamina D, E, K, săruri minerale de magneziu,
potasiu și fier, acid folic, antioxidanți, și doi compuși specifici: acid ficaric și ficarină, calități ce
apără organismul de viruși și bacterii, întăresc imunitatea și revitalizează corpul, după
anotimpul rece. Consumul acestuia ne protejează de infecții și contribuie la creşterea
nivelului de energie, combatând anemia și sprijinind sănătatea creierului totodată.
Fibrele alimentare din compoziția acestuia sprijină digestia, fiind de un real ajutor
în complicațiile intestinale.
Datorită conținutului său de excepție, untișorul se folosește cu succes de sute de ani și extern,
în tratamentul hemoroizilor, varicelor dar și ameliorarea durerile provocate de reumatism,
negi, înțepături de insecte, sau alte leziuni cutanate.
 

Remedii pentru tratarea hemoroizilor, cu untișor

1.Infuzie pentru spălături locale
Se prepară din 1-2 lingurițe de plantă uscată și mărunțitã, peste care se toarnã o
canã  (aprox. 200 ml) cu apă clocotită. Se lasã acoperitã timp de 15-20 minute, se strecoarã,
și  se fac spãlaturi locale, ori de câte ori este nevoie.
 
2. Unguent pentru vindecarea hemoroizilor și negilor
Întâi se prepară tinctura de untișor,  obţinută din planta proaspătă care se macerează  timp de
două săptămâni în alcool de cereale de minim 60%.
Apoi, unguentul de untișor se pregătește prin fierberea la foc mic a 100 gr de ulei de  floarea
sorelui, în care se adaugă 30 ml de tinctură de untișor. Se lasă până când se  evaporă
alcoolul, după care se adaugă 10 gr de ceară de albine şi 10 gr de lanolină,  amestecându-se
până la omogenizare completă. Se păstrează în recipiente de sticlă de culoare închisă, într-un
loc ferit de lumină și căldură. Se aplică local (maxim de două ori pe zi), de preferat seara, după
ce zona a fost spălată și uscată corespunzător.
 
3. Cataplasme cu untișor pentru hemoroizi, răni și eczeme
Se vor folosi întotdeauna frunzele proaspăt culese, care se zdrobesc ușor și se aplică
în  combinație cu puțin gel de aloe vera pe hemoroizii sângerânzi, pe răni sau
eczeme,  acoperind apoi cu un pansament steril. Pentru efecte maxime, se păstrează
bandajul pentru aproximativ o oră.
Cataplasmele au un efect puternic calmant, regenerant și antiinflamator.
Se recomandă ca femeile însărcinate şi cele care alăptează să evite utilizarea untişorului.
De asemenea, se consuma cu prudenta de persoanele care au probleme cu stomacul sau
cu tractul intestinal.

3 Rețete inedite cu ștevie. Ce nu știai despre această plantă binefăcătoare

Ștevia, binecunoscuta plante de primavara cu frunze late de un verde proaspăt și gust dulce-
acrișor, a fost întrebuințată prima data in medicina tradițională, pentru calitățile sale
antiinflamatorii, antiseptice și de întărire a organismului, iar mai apoi a fost folosită și
in gastronomie, de unde o cunoaștem și noi, fiind prezentă și astăzi în mâncărurile tradiționale
ale bunicilor și mamelor noastre.
Atunci cand o culegem, este recomandat să alegem frunzele mai mici (mai tinere), deci cât mai
proaspete, din zone ferite de praf și poluare. Frunzele mai moi și fragede sunt mai puțin amare
decât cele groase, care sunt mai dure. 
 

Ce nu știai despre această plantă binefăcătoare

Cu toții cunoaștem cât este de bogată în vitamine, minerale și fibre, ce gust deosebit are în
salate sau mâncăruri, și că reprezintă un real sprijin în diete și curele de slăbire.
Însă puțini cunosc faptul că ștevia reduce riscul de cancer pancreatic, deoarece conţine steroli
și particule antioxidante, inclusiv kampferol, quercetină, acid clorogenic și izosteviol, care
sunt puternic anticancerigene.
Nu degeaba ne-o oferă natura primăvara, când organismul se dezmorțește după anotimpul
rece și sărac în alimente nutritive. Pentru că ștevia ne ajută să combatem astenia de primăvară
și să ne întărim sistemul imunitar, prin al său conținut bogat în potasiu, fosfor, magneziu,
calciu, fier, zinc, și vitaminele A, C, K, ce remineralizează și întăresc organismul slăbit.
Acidul oxalic din compoziția șteviei este responsabil pentru gustul său acrișor, astfel că iubitorii
acestor arome se pot bucura de o salată proaspătă de ștevie, în combinație cu
măcriș. Acest acid din componența șteviei posedă calități bactericide și deține un
rol vindecător pentru infecțiile intestinale, tuberculoză, sau chlamydia. De asemenea,
ajută la migrene, rinită, sau sinuzită.
Pentru răni, aplicarea frunzelor proaspăt culese, direct pe zona afectată are
un efect cicatrizant și antibacterian, iar infuzia de ștevie reprezintă soluția ideală
pentru hemoroizi și fisuri anale.
 
În cazul diabeticilor, ștevia ajută la menținerea sub control a nivelului de zahăr din sânge. Un
studiu pe 19 participanți sănătoși și 12 obezi a concluzionat că ștevia a scăzut semnificativ
nivelurile de insulină și glucoză din sânge. De asemenea, a lăsat participanții la studiu
mulțumiți și sătui după ce au consumat-o, în ciuda aportului caloric mai mic.
Totodată, s-a descoperit că anumite glicozide din compoziția șteviei dilată vasele de sânge,
ajutând în același timp la scăderea tensiunii arteriale.
Ne putem bucura de beneficiile pe care le oferă sănătății folosind-o sub formă de ceai, tinctură,
pudră, pastile, dar mai ales în forma sa naturală, în preparate culinare delicioase.
 

1.Mâncare de ștevie cu ciuperci, roșii cherry și semințe de schinduf

Ingrediente:
 
-4 legături de ștevie proaspătă
-500 gr de ciuperci champignion brune
-250 gr de roșii cherry
- o legatură de ceapă verde
- 4 căței de usturoi
- o legatură de mărar verde
- o linguriță semințe de schinduf măcinate
- 2 linguri ulei de măsline
- sare și piper, după gust
 
Mod de preparare:
 
Într-o tigaie adâncă se călesc ceapa verde, usturoiul și semințele de schinduf, peste care se
adaugă ștevia bine spălată și tocată mărunt. Se presară sare și piper după gust, și
după ce se pătrund ingredientele, se scoate totul pe un platou. Ciupercile feliate se adaugă la
călit în aceeași tigaie, se condimentează, apoi se adaugă și roșiile cherry. După ce s-au înmuiat
puțin, se pune și amestecul preparat anterior și se mai lasă la foc mic până ce se întrepătrund
complet toate aromele. Se presară deasupra mărarul tocat și se servește cu mămăliguță.
 

2. Sos pesto de ștevie

Ingrediente:
- 3 legături de ștevie proaspătă, tocate
- 3-5 căței de usturoi
- 1/2 cană de nuci, prăjite ușor
- 2 lingurițe semințe de cânepă
- o ceașcă de muguri de pin (opțional)
- zeama de la o lămâie
- ulei de măsline (după preferință)
-sare și piper, după gust
 
Mod de preparare:
Toate ingredientele se pun într-un robot de bucătărie, și în timp ce se mixează, se adaugă
treptat ulei de măsline, până se obține textura dorită. La final se adaugă sare și alte arome,
după gust.
 

3. Smoothie detoxifiant cu ștevie, un laxativ natural

Ingrediente 
-o mână de frunze proaspete de ștevie
-o mână de urzici proaspete
-o banană bine coaptă (sau un avocado)
-o lingură de caju crud
-o linguriță de ghimbir proaspăt ras
- zeama de la o lămâie
- un pahar de suc de portocale
 
Se pun toate ingredientele în blender şi se mixează până se obţine o băutură fină și cremoasă.
 
Consumul de ștevie se face cu precautie în cazul gravidelor, persoanelor care au
aciditate gastrică ridicată, celor care au gastrită și suferă de orice boală a rinichilor.

Stafilococul auriu, remedii si tratamente naturiste acasa

Stafilococul auriu (staphylococcus aureus) este o bacterie ce se găsește frecvent pe pielea
umană și la nivelul mucoasei nazale. În general nu cauzează probleme de sănătate, atât timp
cât nu există leziuni locale, sau probleme de imunitate. Cu toate acestea, uneori poate provoca
infecții cu urmări destul de grave, în diferite zone ale corpului.
 

Infecția cu stafilococ, cauze și simptome

Acestă bacterie se transmite direct (prin contact cu zonele de piele infectate) sau indirect (prin
intermediul mâinilor murdare) sau prin surse intraspitaliceşti.
O imunitate scăzută face ca această bacterie să pătrundă în organismul nostru, și să își
manifeste efectele nocive într-un mod indirect, potențând efectele anumitor boli precum
acneea, furunculoza,
foliculita, otita, pneumonia, bronșita, artrita și altele.
 

Cum prevenim îmbolnăvirea

Întărirea imunității este primordială, iar câteva metode simple de prevenție, pot face
diferența. Urmați acești pași pentru a evita o infecție cu stafilococ și pentru a preveni
răspândirea acesteia:
- atenție la igiena mâinilor (folosiți dezinfectanți în situația în care nu aveți acces la apă și
săpun)
- păstrați tăieturile și zgârieturile curate, acoperindu-le cu bandaje până când se vindecă
- nu împărtășiți obiecte personale (cum ar fi prosoape, îmbrăcăminte sau produse cosmetice)
- evitați contactul cu rănile sau bandajele altor persoane
Infecțiile stafilococice sunt tratate de medici cu numeroase antibiotice. Însă în prezent, multe
tipuri de stafilococi au devenit rezistente chiar și la cele mai puternice antibiotice. Totodată,
multe persoane sunt alergice la aceste medicamente, motiv pentru care tratamentele naturiste
reprezintă o alternativă foarte bună.
 

Remedii naturale pentru infecția cu stafilococ

Cazurile minore de infecție cu stafilococ pot fi tratate cu ușurință cu remedii naturale la
domiciliu.
Dintre cele mai puternice tratamente, usturoiul macerat în miere reprezintă un eficient
antibiotic, antimicrobian și antifungic natural.
Acest amestec nu doar că va ataca stafilococul, dar va întări și imunitatea, va proteja inima și
vasele de sânge și va constitui o barieră puternică pentru răceală și gripă.

Ingrediente și materiale necesare

-25 de căței de usturoi proaspăt
-o cană de miere naturală, necristalizată
-un recipient de sticlă (borcan cu capac)
-o lingură de lemn

Mod de preparare
Cățeii de usturoi se curăță, se zdrobesc ușor cu lingura de lemn, doar cât să crape puțin, și se
pun în brocanul de sticlă. Se adaugă apoi mierea, până se acoperă complet usturoiul. Cu
lingura de lemn se amestecă puțin compoziția, pentru a scoate bulele de aer formate.
Borcanul se închide ermetic și se pune la macerat în frigider, pentru 10-14 zile.
 
Administrare
După această perioadă de fermentare, se consumă câte o lingură, dimineața pe stomacul
gol (cu 1 cățel de usturoi), în cure de minim 7 zile și maxim 4 săptămâni.
Amestecul se poate păstra la frigider pentru maxim 3 luni.
Aceste două ingrediente combinate își vor potența reciproc forța de acțiune, devenind un
tratament eficient împotriva infecțiilor bacteriene cu streptococi,
stafilococi, sau salmonella, un bun tonic general, un protector al inimii și ficatului,
un puternic antioxidant regenerant al celulelor, și un remediu puternic pentru răceală,
gripă, sau alte infecții respiratorii.
 
Un alt leac recunoscut încă din vechi timpuri este pulberea de mesteacăn.
Principala substanță activă conținută în coaja și seva de mesteacăn este acidul betulinic, cu
puternice efecte în ameliorarea afecțiunilor dermatologice, și acțiune citostatică asupra
celulelor maligne din formațiunile tumorale ale sistemului nervos.
Fiiind un puternic antibacterian, acidul betulinic elimină stafilococul auriu și ameliorează
simptomele, până la vindecare.
Se macină 5 linguri de scoarță uscată de mesteacăn, iar pulberea obținută se depozitează într-
un borcan închis ermetic, la loc uscat și răcoros.

Administrare
Câte o jumătate de linguriță, de două ori pe zi, până la terminarea întregii cantități.
Pulberea se ține sub limbă timp de 10 minute, după care se bea împreună cu o jumătate de
pahar cu apă caldă.
Dacă nu aveți posibilitatea să preparați această pulbere, ceaiul de mesteacăn amestecat cu
saramură este o alternativă foarte bună.
În infuzia preparată dintr-o linguriţă cu frunze uscate de plantă la o cană cu apă fierbinte, se
adaugă puţină saramură (obţinută dintr-o linguriţă cu sare şi două linguri de apă).
Cu acest preparat se fac inhalații nazale, între 3 și 7 zile.
 
De asemenea, uleiurile esențiale de arbore de ceai, busuioc, lavandă,
coriandru sau oregano sunt foarte bune ca adjuvant în tratamentele existente, și pot fi
utilizate pentru a trata infecțiile cutanate declanșate de bacteriile stafilococ, asociate rănilor și
eczemelor.
Se vor masa o dată pe zi, zonele afectate ale pielii, cu un amestec de 2-3 picături de ulei
esențial, la 1-2 lingurițe ulei de cocos, de măsline, sau orice alt ulei purtător, pentru diluare.
 
În urma studiilor de specialitate, deficitul de vitamina D a fost asociat cu un risc crescut de
infectare cu stafilococ rezistent la antibiotice. De asemenea, s-a constatat că vitamina C are un
efect inhibitor asupra bacteriilor de acest tip.
Prin urmare, creșterea aportului de alimente bogate în aceste vitamine, cum ar fi produsele
lactate, citricele, legumele cu frunze verzi și gălbenușurile de ou, poate ajuta la
combaterea infecțiilor cu stafilococ.

Remedii din bucatarie, in tratarea afectiunilor din sfera ORL

Nasul, gâtul şi urechile noastre sunt cele mai importante căi de comunicare cu exteriorul, fiind
totodată zone foarte vulnerabile în faţa infecţiilor.
Aşadar, este important să găsim cele mai bune metode nu doar de tratament, dar şi
de preventie, a afectiunilor acestor zone, iar remediile naturale au reprezentat dintotdeauna o
alternativă foarte buna la medicamentele chimice.
Numeroase plante medicinale sunt cunoscute de ani de zile pentru beneficiile pe care le au
în creşterea răspunsului imun al organismului, pentru acţiunile antiinflamatoare,
antiinfecţioase şi antitusive. Iar lipsa efectelor adverse, este un motiv în plus pentru a
alege plante testate în timp, cu eficienţă dovedită, pentru a trata şi a preveni infecţiile ORL.

Tipuri de boli din sfera ORL

Pentru a putea trata acest tip de afecțiuni, este utilă o intelegere a lor, precum si tipul de
provenienta. Acestea de cele mai multe ori sunt de natură infecțioasă, virală sau bacteriană.
Cele care se transmit în general prin contaminare, sunt amigdalitele, laringitele,
faringitele și traheitele, apariția acestora fiind favorizată de scăderea imunității și
de factorii de mediu.
Tusea agasantă și supărătoare însoţeste aceste infecţii, fiind un mecanism de apărare
al organismului, prin care se elimină particulele străine sau mucusul din tractul respirator.
Nu întotdeauna este indicată oprirea bruscă a acesteia, astfel că, acțiunea blândă a plantelor
fiind de preferat.
Rinitele, care dau simptome chinuitoare precum durere de cap, strănut, senzație de iritație
la nivelul gâtului, și obstrucție nazală, sunt cauzate de asemenea de infecții virale, sau
bacteriene.
Otitele se manifestă prin inflamarea urechii, ca urmare a unei infecții cu
microorganisme. Atât acestea, cât și tulburările de auz, necesită tratament imediat.
De departe, cele mai supărătoare sunt sinuzitele, ce apar ca urmare a infecțiilor
virale, bacteriene sau fungice, acestea având ca principali factori favorizanți deviația de
sept, polipii nazali, expunerea la mucegai sau alergiile frecvente.
 

Cele mai eficiente remedii alimente pentru tratarea bolilor din sfera ORL
Ghimbirul
Este renumit pentru calităţile sale anti-răceală, și pentru puternicele
proprietăți antibacteriene și antivirale.
Când infecțiile respiratorii nu ne dau pace, se recomandă consumul de ceai de ghimbir cu
miere și lămâie, sau gargara cu apă amestecată cu suc de ghimbir, ce calmează cu mare
succes durerile în gât.
Ceaiul de ghimbir este foarte benefic în tratarea inflamațiilor gâtului, laringită, tuse,
sinuzită, dureri de cap, amețeli, indigestii, afecțiuni bilare sau chiar rău de mișcare.
De asemenea, cataplasmele cu ghimbir, miere, ulei de măsline și făină sunt calmante
și expectorante, având uneori efecte după doar două aplicări.

Hreanul
Era folosit încă de pe vremea dacilor pentru tratarea bolilor specifice anotimpului rece și
a infecțiilor. În combinație cu ceapa, formează un puternic antibiotic natural ce combate
sinuzita și rinitele, iar împreună cu ridichea tratează cu succes bronșitele cronice sau
recidivante.

O reteta pentru eliberarea căilor respiratorii este urmatoarea: se pun la fiert în 500 ml de
apă, o ceapă tăiată în bucăți  mici, împreună cu o lingură de hrean proaspăt ras, timp de 5
minute, după care se inhalează  vaporii. Lichidul se strecoară ulterior și se bea, acest
tratament repetându-se de câteva ori pe zi,  timp de aproximativ o săptămână.

Foarte eficient în bolile pulmonare și astm bronșic este siropul de ridiche și hrean.

Acesta calmează totodată și tusea, sinuzita și bronșitele.
Un sirop foarte eficient este cel facut dintr-o ridiche neagră scobita în mijloc, careia i se
scoate miezul peste care se adaugă un amestec din 100 gr de  miere naturală și 50 gr de
hrean ras. Se lasă la macerat timp de 2 zile, după care se  administrează câte o linguriță cu
jumătate de oră înaintea fiecărei mese. Siropul se păstrează la  rece, și se administrează
până la dispariția simptomelor.

Sucul de ananas
Pe cât de gustos este, pe atât de sănătos și benefic este în tratarea afecțiunilor
respiratorii, digestive sau reumatice.
În 2010, cercetătorii din India au comparat efectele siropurilor din comerț, cu un
amestec natural din suc de ananas, sare, piper și miere. Rezultatul a demonstrat că amestecul
natural a fost mult mai eficient în calmarea tusei și a iritațiilor gâtului, decât preparatul
comercial.
 
Un pahar de suc de ananas conține, pe lângă mineralele esențiale, și o cantitate mare
de vitamina C, vitamina A, iar prezența bromelainei, o enzimă care are antioxidanți puternici și
proprietăți anti-inflamatorii, permit sucului să reducă iritația gâtului, calmând astfel tusea.
O cură cu suc de ananas ne poate ajuta, uneori, mai mult decât un sirop de tuse de la farmacie,
care conține și alte adaosuri.
Plantele și alimentele naturale vindecătoare au fost dintotdeauna aproape de sufletul și
inima omului, oferindu-i alinare pentru orice afecțiune.

Cimbrul si mierea de albine – Leacuri pentru aparatul respirator

De multe ori, cele mai bune remedii se află chiar în bucătăria noastră, fără ca măcar sa
stim. Plantele medicinale sunt ușor de folosit, și de transformat în medicamente cu un spectru
foarte larg de acțiuni, fără efecte adverse, în comparație cu medicamentele de sinteză. În
perioadele reci, când virozele și infecțiile respiratorii sunt la ordinea zilei, pentru a face
față provocărilor, avem nevoie de întăritori naturali, pe langă o alimentație cât mai sănătoasă
și odihnă.
Cimbrul și mierea, sunt două ingrediente extrem de puternice, care nu ar trebui să lipsească
din cămara noastră.
 

Cimbrul - beneficii
Este planta medicinală cu o uimitoare forță terapeutică, ce ne-a arătat cu multă vreme în
urmă ca stie să împiedice virusurile să prolifereze. În ultimii ani, mai multe cercetări au
demonstrat uimitoarele efecte terapeutice ale cimbrului în infecțiile respiratorii acute.
Acesta s-a dovedit eficient în tratamentul gripelor, răcelilor, bronșitelor acute, tusei
(convulsivă sau productivă), durerilor în gât, astmului, pneumoniei, laringitei,
amigdalitei, dar și în enterocolite, diaree, colon iritabil, dureri de cap sau tulburări
ale circulației cerebrale.
Componenta principală a acestei plante aromate este timolul, care îi conferă
proprietățile antiseptice, și care distruge ciupercile, motiv pentru care este adăugat
la dezinfectanți pentru mâini și creme antifungice.
Datorită conținutul său, cimbrul are o acțiune calmantă, antispastică și bactericidă,
totodată favorizând și expectorația.
 

Mierea – elixirul sănătății

Faptul ca mierea de albine este un super aliment pentru sănătatea noastră, nu este o
noutate. Mierea are o lungă istorie medicinală și este un remediu foarte puternic, cu multe
întrebuințări.
Are multe proprietăți antibacteriene și antiinflamatorii. Mierea crudă a fost folosită pentru
a trata alergiile sezoniere, infecțiile, tusea, pielea uscată sau rănită, constipația, și pentru
a îmbunătăți funcția imunitară, de secole întregi.
Aceasta înglobează toate vitaminele considerate de nutriționiști a fi necesare
sănătății, dezvoltării și refacerii organismului uman.
Datorită conținutului său ridicat în antioxidanți, aceasta întărește sistemul
imunitar și contribuie la prevenirea bolilor de inimă, precum și a unor tipuri de cancer.
 
Pentru a beneficia de toate calitățile mierii, este important să o consumăm în stare crudă.
Prepararea termică ar lipsi mierea de proprietățile sale medicinale și nutritive.
 

Cum se prepară leacul pentru curățarea plămânilor

Prepararea acestui puternic remediu este foarte simplă și rapidă, constând practic doar
în acoperirea cimbrului cu miere într-un borcan, și macerarea acestui amestec la cald.
Folosite împreună, aceste două alimente-medicament își amplifică efectele, potențându-
și reciproc acțiunea vindecătoare.
Așadar, vom avea nevoie doar de 1 borcan de sticlă, aproximativ 50 gr de cimbru proaspăt,
și o jumătate de borcan de miere naturală (tei, salcâm, polifloră). Orice dimensiune ar
avea recipientul, raportul este de jumătate cimbru, jumatate miere. După ce le-am
combinat, amestecăm bine pentru a elimina eventualele bule de aer, și punem capacul
borcanului.
Preparatul se depozitează într-un loc cald, pentru a permite mierii să se infuzeze cu
cimbrul, timp de două săptămâni. După această perioadă, verificăm dacă mierea miroase și
are gust de cimbru. Dacă da, înseamnă ca macerarea este gata, și putem folosi remediul ca
atare, sau strecurăm cimbrul. Se păstrează într-un dulap răcoros, până la câteva luni, și se ia la
nevoie câte o lingură, sau se poate dizolva în ceai.
Dacă tusea nu vă dă pace, și nu aveți deja preparat acest sirop, puteți infuza rapid  2 linguri
de plantă în 350 ml de apă fiartă, pentru 15 minute. După ce s-a răcit puțin, strecurați și
adăugați o jumătate de cană de miere. Acest amestec se păstrează într-un loc răcoros, pentru
câteva săptămâni.
De asemenea, dacă nu aveți cimbrul sub formă de crenguțe proaspete (care se găsește chiar
și la supermarket-uri, în caserolă), puteți folosi și uscat, în proporție de o lingură cimbru, la o
cană de miere. Se găsește la plafar, un săculeț de 40-50 grame cimbru uscat fiind suficient.
În acest fel, îi puteți trata și pe micuții mofturoși, care vor aprecia mai mult o lingură de
sirop aromat, în detrimentul unei căni de ceai.
Cele mai bune remedii pentru călcâiele crăpate
Majoritatea dintre noi petrecem mult timp îngrijindu-ne fața, dar picioarelor le oferim cea mai
mică importanță, adesea ignorându-le complet. Nu trebuie să ne simțim stânjeniți atunci când
ne descălțăm în public, cu atât mai mult cu cât remediile necesare sunt la îndemână, în
bucătăria noastră.

Ce cauzează călcâiele crăpate?

Călcâiele crăpate sunt provocate dintr-o serie de motive – de la lipsa hidratării suficiente, până
la diabet.
Unii dintre factorii comuni care provoacă această problemă sunt pielea deshidratată,
încălțămintea nepotrivită, statul în picioare pentru o perioadă lungă de timp, obezitatea, lipsa
unor minerale și vitamine din organism, și îngrijiriea sau igiena neadecvată. Problema persistă
în special în timpul iernii și verii, atunci când observăm că pielea de pe călcâie se usucă excesiv,
crapă și se îngroașă. Este un lucru nu doar incomod, ci și inestetic.
Din fericire, călcâiele crăpate sunt o problemă care poate fi rezolvată rapid cu remedii
necostisitoare, în confortul casei noastre.
 

Cele mai eficiente remedii pentru călcâiele aspre și crăpate

 
Ritualul deja cunoscut și practicat de noi toți, de înmuiere și exfoliere a tălpilor, nu este
întotdeauna suficient. Dacă de exemplu adăugăm sare grunjoasă în apa călduță, iar după
exfoliere cu piatra abrazivă, ungem călcâiele cu vaselină cosmetică, efectele sunt deja mult
mai vizibile.
Există o multitudine de metode, însă noi vi le prezentăm doar pe acelea care dau cele mai
bune rezultate:

1. Unt de cocos (sau ulei de măsline) și zeamă de lămâie

Proprietățile acide ale lămâii, atunci când sunt combinate cu efectul hidratant al untului de
cocos, curăță ușor pielea uscată și estompează fisurile călcâielor.
Untul de cocos conține o concentrație mare de vitamina E și proteine naturale ce ajută la
repararea celulelor deteriorate ale pielii. De asemenea, mai conține și acid lauric natural, care
are atât proprietăți antibacteriene, cât și antifungice.
Ingrediente:
- 1 lingură unt de cocos (unt de shea sau ulei de măsline)
- 10-15 picături de zeamă de lămâie
Pentru început, înmuiați seara picioarele în apă caldă pentru aproximativ 15 minute. După ce
vă uscați, aplicați amestecul obținut din ingredientele mai sus menționate pe călcâie și talpă.
Masați insistent, până ce pasta se absoarbe complet în piele. Peste noapte, purtați o pereche
de șosete călduroase de
bumbac. Încercați să repetați această procedură în mod regulat, ca un ritual înainte de culcare,
iar rezultatele vor fi uimitoare.

2. Sare de mare, miere și fulgi de ovăz

Pentru călcâie netede și sănătoase, sarea de mare reprezintă soluția. Are în componență
vitamine, minerale și alți nutrienți necesari pentru a scăpa de pielea uscată și crăpată,
definitiv. Fulgii de ovăz au proprietăți antioxidante și antiinflamatorii, de mare ajutor în
hidratarea pielii, îmbunătățirea barierelor de protecție a epidermei, și vindecarea rapidă a
rănilor și a crăpăturilor. Mierea are
proprietăți antibacteriene și antimicrobiene, vindecă și curăță rănile, și hidratează pielea.
Această combinație de ingrediente ajută la îndepărtarea impurităților care, la rândul lor,
permit creșterea unui nou strat de piele.
Mod de preparare:
Amestecați 100 de grame de sare de mare, o cană de fulgi de ovăz și o lingură de miere într-
un castron.
Utilizați mixtura pentru a masa zilnic picioarele. Nu numai că ajută la eliminarea murdăriei, dar
și înmoaie pielea moartă, lăsând călcâiele netede și fără crăpături.

3. Ulei de cânepă (ulei de aloe vera) și fiole de vitamina E

Uleiul de cânepă abundă în antioxidanți și acizi grași, ce au efecte extraordinare pentru
pielea uscată și foarte crăpată. Iar vitamina E, fiind vitamina pielii, îi conferă elasticitate și
suplețe. O combinație extrem de hrănitoare pentru tălpile noastre, un cocktail de nutrienți care
va aduce totodată și relaxare, datorită masajului ce se face cu acest amestec.
Cum se procedează:
Puneți într-un bol două linguri de ulei de cânepă, la care adăugați o fiolă de vitamina E (se
găsește în  farmacii).
Cu acest amestec masați bine călcâiele, lăsați să acționeze aproximativ 15 minute, apoi
clătiți cu apă călduță, și uscați cu un prosop moale. Pielea va fi mult mai moale, iar crăpăturile
semnificativ estompate.
Foarte eficient este și uleiul de aloe vera, ce se poate folosi în locul celui de cânepă. Acesta
este binecunoscut pentru efectele sale hidratante, regenerante și calmante asupra pielii.
 

Trucuri pentru călcâie netede și moi

Pentru a obține și mai rapid rezultate, pe lângă aceste remedii, vă recomandăm ca în același
timp, să țineți cont de următoarele reguli simple:
- hidratați-vă suficient
- purtați încălțăminte comodă, calitativă
- alegeți doar șosetele din materiale de calitate (bumbac, lână)
- îndepărtați pielea moartă mai des prin exfoliere, pentru a ajuta picioarele să respire
- după fiecare spălare, utilizați o cremă emolientă care să conțină măcar unul din
următoarele ingrediente: acid lactic, uree, acid hialuronic, glicerină, dimeticonă, lanolină, sau
ulei mineral.
- evitați dușurile cu apă fierbinte, mai ales dacă aveți pielea uscată
- tratați deficiențele (cum ar fi lipsa vitaminelor B, C, E și a mineralelor precum fierul și zincul, ce
pot contribui la crăparea călcâielor).
 
Dacă aveți probleme în continuare și după aplicarea acestor metode, înseamnă că fisurile sunt
severe, și este important să solicitați sfatul unui specialist pentru a preveni infectarea rănilor.

Remedii pentru imbunatatirea memoriei si mentinerea sanatatii creierului

Abilitatea de a înțelege lucrurile și de a ni le reaminti atunci când este nevoie, este
foarte importantă. Luciditatea și agilitatea memoriei sunt capacități extrem de necesare la
serviciu, școală, în orice mediu sau activitate de zi cu zi.
 

Ce este memoria?
Memoria este funcția prin care creierul uman dobândește informații, le stochează, le reține
și apoi le recuperează atunci când este nevoie. Este capacitatea de a stoca și reaminti
informațiile învățate și experimentate. Este o funcție a creierului și este direct legată de
sănătatea acestuia. Sănătatea precară a creierului, afectează implicit memoria.
Percepția populară este că doar persoanele în vârstă au probleme de memorie, însă ritmul
alert de viață, stresul și multitudinea de informații pe care le primim zilnic, ne poate afecta
indiferent de vârstă.
Într-adevăr, majoritatea oamenilor pot fi uituci uneori. De exemplu, cât de des ați uitat
numele cuiva la scurt timp după ce v-a fost prezentat? Sau ați intrat într-o cameră și ați uitat de
ce? Din păcate, stilul nostru de viață din ce în ce mai aglomerat și agitat, face aproape imposibil
să ne amintim totul în zilele noastre, insa putem sa ne imbunatatim semnificativ memoria daca
ne preocupam putin de acest lucru.
 

Cum ne putem îmbunătăți memoria?

Din fericire, sănătatea creierului poate fi îmbunătățită prin metode naturale și un stil de
viață cât mai sănătos, ajutând la îmbunătățirea funcțiilor cognitive și, prin urmare, la întărirea
memoriei.
 

O alimentație inteligentă
Cunoaștem faptul că o dietă echilibrată ne menține corpul sănătos, deci implicit și memoria.
Studiile au demostrat că micul dejun are rol de îmbunătățire a memoriei pe termen scurt, și
a atenției. Elevii care iau micul dejun au rezultate mai bune decât cei care nu o fac.
Așa că putem sa ne începem dimineața cu un mic dejun sănătos, dar nu foarte consistent,
deoarece o masă bogată în calorii poate scădea capacitatea de concentrare.
 
Iată cele mai potrivite alimente pentru a sprijini activitatea cerebrală:
 
Cercetările arată că acizii grași omega-3 sunt deosebit de benefici pentru sănătatea
creierului. Peștele este o sursă foarte bogată de omega-3, în special „peștele gras”, cum ar fi
somonul, tonul, halibutul, păstrăvul, macroul, sardinele și heringul.
Alternativ, vă puteți asigura necesarul de omega-3 din alte surse, cum ar fi algele
marine, nucile, semințele de in măcinate, uleiul de in, dovleceii, fasolea, spanacul,
broccoli, semințele de dovleac și boabele de soia.
În același timp, evitați dietele bogate în grăsimi saturate (din surse precum carnea roșie,
laptele integral, untul, brânza, smântâna și înghețata), care cresc riscul de demență și
afectează memoria.
 
Consumul de ceai – fie ceai negru, fie verde – poate ajuta la prevenirea bolii Alzheimer,
datorită conținutului său de polifenoli - antioxidanți puternici ce protejează împotriva
radicalilor liberi, care pot deteriora celulele creierului. Acesta reduce producția unei substanțe
chimice din creier despre care se crede că este implicată în dezvoltarea bolilor mentale.
 
Consumul de cantități moderate de vin roșu (sau suc de struguri) poate ajuta, de asemenea,
la protejarea creierului împotriva demenței . Însă consumul excesiv de alcool este total
nerecomandat, acesta afectând capacitățile mentale într-o mare măsură.
 
Cafeaua este un binecunoscut ajutor pentru o mai bună concentrare - mulți o beau pentru
a rămâne treji și concentrați, cât mai mult timp.
 
Conform studiilor, gălbenușurile de ou sunt asociate cu performanța mentală, deoarece
conțin o substanță numită luteină. Aceasta se găsește în mod natural în creier, și cu cât nivelul
de luteină este mai mare, cu atât putem procesa mai bine informațiile.
 
Fructele și legumele sunt alimente bogate în antioxidanți, substanțe ce ne protejează
celulele creierului de deteriorare. Fructele și legumele intens colorate precum afinele,
murele, zmeura, cireșele, coacăzele negre, brocoli sau sfecla roșie, sunt
considerate „super-alimente” antioxidante deosebit de bune.
 
Ciocolata neagră conține cacao, o sursă bogată de flavonoide, adică un tip de
antioxidant deosebit de important pentru sănătatea creierului, deoarece creierul este foarte
susceptibil la stresul oxidativ, care contribuie la declinul cognitiv legat de vârstă.
 
Cerealele integrale (orez brun, orz, grâu, ovăz, pâine integrală, paste integrale) sunt o
sursă bună de vitamina E, foarte benefică pentru memorie.
 

Antrenament pentru creier 

Rutina zilnică nu este mereu benefică, uneori fiind necesar să ieșim din zona de confort și
să învățăm lucruri noi. Astfel oferim creierului stimularea de care are nevoie pentru a continua
să crească și să se dezvolte.
Jocurile de antrenament cerebral precum jocurile de cărți, de societate, puzzle-urile
sau sudoku, sunt modalități foarte plăcute de a ne antrena mintea.
 

Exercițiile fizice ne mențin creierul în formă

Deși exercițiile mentale sunt importante pentru sănătatea creierului, asta nu înseamnă
că trebuie să ocolim exercițiile fizice. Aerobicul, alergarea și orice exercițiu bun pentru inimă,
este benefic și pentru memorie. Acestea ne ajută creierul să rămână într-o stare optimă
de funcționare, crescând nivelul de oxigenare și reducând astfel risul de boli mentale.
 

Somnul de după-amiază
Un pui de somn la prânz, sau o bună odihnă în general, reprezintă o modalitate excelentă de
a ne restarta creierul obosit, de a ne reîncărca bateriile și de a ne îmbunătăți starea de spirit.
 

Contactul cu oamenii
Socializarea este bună pentru sănătatea noastră mentală, fizică și emoțională, mai ales
pentru persoanele mai în vârstă, deoarece oamenii care au contact social redus, pot avea mai
multe șanse de a dezvolta demență în comparație cu cei care socializează în mod regulat.
 

Ținerea stresului sub control

Stresul este unul dintre cei mai mari dușmani ai creierului. În
timp, stresul cronic distruge celulele creierului și favorizează pierderea memoriei.
 

Distracția și relaxarea
Cu toții cunoaștem faptul că râsul este cel mai bun medicament, iar asta este valabil atât
pentru creier și memorie, cât și pentru corp. Spre deosebire de răspunsurile emoționale, care
sunt limitate la anumite zone ale creierului, râsul implică mai multe regiuni din întregul creier.
Înconjurându-ne de oameni veseli, optimiști și glumeți, vom avea doar de câștigat,
deoarece este binecunoscut faptul că râsul este contagios.
 
În același timp, putem apela cu încredere la câteva suplimente naturale cu
puternice proprietăți de îmbunatățire a memoriei și a concentrării. Dintre acestea, cele mai
eficiente sunt gingko biloba, lecitina, ginsengul și tinctura de rozmarin.
Dacă doriți să aflați mai multe informatii despre cum puteți stimula și păstra sănătos creierul,
indiferent de vârsta pe care o aveți, sau doriți o reprogramare a creierului, urmăriți acest
videoclip: https://remediilenaturii.ro/articol.php?
n=Remedii+pentru+imbunatatirea+memoriei+si+mentinerea+sanatatii+creierului&ID=98

Leacuri si remedii contra picioarelor reci

Senzația de picioare reci este normală din când în când, și mulți dintre noi o experimentează.
Însă atunci când apare frecvent și în orice condiții, ar putea semnala o problemă de sănătate.
Din fericire, natura ne vine în ajutor ca de fiecare dată, cu diverse plante și alimente, de care
putem profita din plin.
Printre cele mai frecvente cauze ale picioarelor reci se numără schimbările de
temperatură și umiditate, precum și stilul de viață, iar ajustarea acestor factori ajută de
obicei la ameliorarea simptomelor.
 

Cauze ale picioarelor reci

 
Dacă mai apar și alte simptome, este posibil ca această manifestare să nu fie o întâmplare, ci
un simptom de-al unei afecțiuni preexistente, cum ar fi anemie, sindromul picioarelor
neliniştite, sindromul de oboseală cronică, stresul, diabetul,
hipotiroidismul sau hipotermia.
De exemplu, dacă vă confruntați totodată și cu senzația de picioare grele sau crampe
musculare, acest lucru ar putea indica o circulaţie periferică deficitară, care în timp
favorizează apariţia varicelor, a flebitelor sau tromboflebitelor.
Indiferent dacă o problemă medicală vă provoacă sau nu simptomul picioarelor reci, există
câteva modalități rapide de a vă încălzi, precum și o serie de remedii naturale pentru a
combate această neplăcută senzatie.
 

Tratamente si remedii naturale pentru picioarele reci

 
Câteva sfaturi utile:
- purtați șosete mai groase, sau papuci
- întindeți, mișcați și masați picioarele
- faceți sport, sau exerciții simple acasă
- reduceți colesterolul prin dietă sau suplimente naturale
- renunțați la fumat (nicotina îngreunează circulația)
- învățați să gestionați stresul
- hidratați-vă suficient
- asigurați-vă că aportul de fier, vitamina B12 și acid folic este optim
- mențineți-vă greutatea sub control.
 
Remedii naturiste:
 
Dușuri scoțiene (pentru stimularea circulației periferice)
Sindromul mâinilor şi picioarelor reci este cauzat de o circulaţie periferică deficitară.
Alternarea apei calde cu cea rece va îmbunătăți circulația sanguină, redând corpului vigoare
și încălzindu-l totodată.
De asemenea, adăugarea sării de baie în cadă, în apă fierbinte, sau a uleiurilor esențiale
pure, are un efect imediat asupra circulației. Se stă în apa de baie pentru minim 10 minute, și
se folosesc în acest sens menta, eucaliptul, rozmarinul, lămâia, ienupărul, sau tinctura de
arnică.
 
Mersul desculț prin zăpadă urmat de invelirea picioarelor in sosete groase si patura
Mersul desculț sau mersul cu picioarele goale reprezintă pentru noi toți o modalitate foarte
buna de vindecare, fiind o metodă naturală destul de veche, practicată dintotdeauna.
Mersul desculț prin zăpadă pentru maxim 15 minute reenergizează și îmbunătățește
presiunea sângelui, revigorează întreg organismul și mai ales ne scapă total de senzația
picioarelor reci.

Mâncarea condimentată
Ardeiul iute, piperul, ghimbirul, usturoiul, scorțișoara sau turmericul, sunt alimente ideale
pentru încălzirea organismului. Conținutul și proprietățile antioxidante ale acestor alimente
vor ajuta la relaxarea și menținerea elasticității vaselor de sânge.
Încercați să le includeți cât mai des în dieta voastră, și veți avea parte astfel de beneficii în plus
pentru sănătate.
Supele, mâncărurile și băuturile calde stimulează de asemenea intensificarea circulației la
nivelul membrelor.

Consumul de alimente bogate în fier

Deficitul de fier este una dintre cele mai frecvente cauze ale anemiei, care poate duce la
răcirea mâinilor și a picioarelor. Pentru a combate anemia, este indicat să consumăm alimente
bogate în fier, cum ar fi spanacul și legumele verzi în general, curmalele, merele, soia,
caise uscate, măsline și sfeclă roșie.

Ceaiul verde
Este un remediu eficient pentru combaterea picioarelor reci, întrucât îmbunătățește
circulația sanguină. Dacă nu aveți contraindicații, se pot consuma până la 3 căni pe zi, astfel
beneficiind de proprietățile sale antioxidante.
La fel de eficient este și Ginkgo biloba, ce poate fi administrat sub formă de ceai, capsule sau
tinctură.
Acesta diminuează vâscozitatea sângelui, provoacă vasodilataţie arteriolară,
menţine elasticitatea vaselor sanguine şi are efecte antioxidante.

Masajul cu ulei cald

Masajul reprezintă cea mai simplă și eficientă metodă terapeutică de încălzire a picioarelor.
Frecarea picioarelor și a palmelor stimulează fluxul sanguin și, prin urmare, crește aportul
de oxigen. Utilizarea unui ulei cald (de măsline sau de cocos) va spori efectele, va hidrata și
va hrăni pielea, astfel încât sa își recapete aspectul natural catifelat.
Se recomandă masarea pentru aproximativ 10 minute la fiecare picior, începând din varful
degetelor și terminând cu călcâiul, inclusiv talpa, și partea externă a piciorului. Această
procedură se aplică seara, înainte de culcare. Pentru o eficiență sporită, pe tot parcursul nopții
se țin în picioare șosete călduroase de bumbac.

Aplicarea unui amestec de uleiuri esențiale

După baia de seară se aplică pe picioare un amestec de ulei călduț de migdale (o lingură), cu
câteva picături de ulei de rozmarin. Uleiul de ghimbir face si el echipă bună cu cel
de jojoba în acest scop, iar cel de eucalipt, cu uleiul de susan. Este necesar să folosim uleiuri
esențiale naturale și pure, pentru a obține rezultatele așteptate.
 
Dacă simptomele persistă, și după aplicarea acestor remedii și reguli simple, picioarele rămân
la fel de reci, adresați-vă medicului.

Detoxifierea dupa sarbatori, trucuri si metode naturale pentru curatarea

colonului
Sărbătorile au un farmec aparte, sunt un prilej de bucurie, un moment special pentru a
ne reîntâlni cu familia, prietenii, cu toți cei dragi. Meniurile tradiționale românești sunt
delicioase, bogate și diversificate, însă trebuie să ținem cont că ele își lasă amprenta asupra
organismului nostru, aducând uneori kilograme în plus sau stări de rău, atunci când nu
acordăm atenție cantității și asocierii corecte a alimentelor.
Partea bună este că putem aplica anumite metode și trucuri complet naturale, pentru a
ne bucura din plin de această perioadă specială și a ne menține sănătoși.
 

Importanța îngrijirii “pe interior”

 
“Îngrijirea colonului este adesea cheia către sănătatea sau boala unei persoane!", spunea
dr. Bernard Jensen, supranumit părintele detoxifierii intestinale, care susținea cu tărie nevoia
de curățare a organismului, astfel încât cele mai multe toxine se acumulează în colon, care în
timp se transformă în "groapa de gunoi" a corpului nostru.
Fără digestie, absorbţie şi eliminare, organismul, la un moment dat, cedează. Eliminarea
corespunzătoare a deşeurilor provenite din digerarea alimentelor, şi metabolismul celular, este
la fel de importantă ca şi ingerarea alimentelor.
La baza acumulării de toxine în colon se află alimentația proastă. Adesea, produse
precum carnea sau alimentele procesate nu sunt digerate complet. Drept urmare, ele rămân
blocate în colon, antrenând o acumulare de mucus și de toxine în corp, ceea ce poate
declanșa dureri de cap, greata, balonare, oboseală sau îngrășare.
 

Metode naturale de curățare a organismului

 
1. O cană de iaurt de capră consumată dimineața și una seara, rezolvă adesea problemele
de tranzit intestinal, fara alte intervenții. Aceasta normalizează digestia, ajută
la evacuarea promptă a vezicii biliare și, nu în ultimul rând, echilibrează flora intestinală.
În trecut, zerul de lapte de capră se asocia cu mierea de mană, câte trei linguri din
fiecare, administrate dimineața, având un efect prompt de deblocare a tranzitului.
 
2. O cură scurtă de 3-7 zile cu suc de sfeclă roșie va curăța sângele și va detoxifia
ficatul, aducând în același timp aportul necesar de vitamine și fier în organism.
Doza zilnică pentru ca sfecla crudă să-și exercite proprietățile terapeutice este de 100-150
de grame. Intrucat nu multe persoane agreează gustul acestei rădăcinoase, se recomandă
asocierea ei cu alte legume preferate.
Astfel, cu un storcator, se pot extrage 100 ml suc de sfeclă roșie, 50 ml suc de radacină de
țelină și 300 ml suc de morcov.
Această combinație de sucuri se pastrează ermetic închisă într-o sticlă la frigider și se
consumă cu lingura, pe parcursul unei zile, pe cât posibil pe stomacul gol.
Efectele detoxifiante ale sfeclei sunt atât de intense, încât multe persoane ce țin cura cu suc
se confruntă în primele săptămâni cu fenomene neplăcute, cum ar fi stările de greață,
sau tulburările de tranzit intestinal.
 
3. Consumul de afine proaspete, câte 300 de grame în fiecare zi, dimineața, pe stomacul
gol, tratează cu succes constipația și eliberează corpul de toxine. Enzimele, fibrele și acizii
organici din afinele proaspete accelerează tranzitul intestinal și curăță întreg colonul de
reziduuri.
 
4. Pătrunjelul consumat crud, mai ales sub formă de salată, este un foarte bun laxativ.
Fibrele sale nedigerabile împing precum un piston materiile reziduale în colon, în timp ce
anumite principii active stimulează peristaltismul intestinal.
Se ține o cură de 7 zile, timp în care se consumă zilnic salate cu rădăcina de pătrunjel și
de morcov, combinate cu ulei de măsline presat la rece și oțet de mere cu miere.
 
5. Mazărea verde este de un real ajutor pentru digestie. Fibrele alimentare conținute
de aceasta, laolaltă cu polizaharidele pe care le secretă în boabele sale, au darul de a debloca
tranzitul intestinal și de a elimina toxinele din colon.
Se recomandă mazărea fiartă, la care adăugăm o linguriță de miere, o linguriță de unt și
sare după gust, consumându-se câte o porție de 250 de grame pe zi.
 
6. Semințele de in sunt recunoscute în întreaga lume pentru efectul lor benefic în digestie, iar
împreună cu mărul, mierea și semințete de chia, fac adevărate minuni pentru organism.
Iată o rețetă testată de noi, care va detoxifia garantat colonul și vă va ajuta să pierdeți
în greutate 5 kilograme în doar 3 săptămâni:

Frunzele de dafin - Condimentul miraculos cu puternice proprietati

tamaduitoare
Acum, la început de iarnă, când întreaga natură adoarme, și odată cu ea și îndrăgitele noastre
plante de leac, este momentul oportun pentru a descoperi si a utiliza tainicele puteri
vindecătoare ale condimentelor.
În Extremul Orient, nu există medicament natural care să nu aibă în el cel puțin un condiment.
Aceasta, deoarece plantele aromatizante amplifică foarte mult absorbția principiilor active de
către organism.
Dafinul (Laurus nobilis), a fost introdus în alimentație, mai întâi ca un fel de medicament
adăugat la hrana zilnică, pentru a intensifica digestia și a evita intoxicațiile.
În prezent este nelipsit din bucătăriile noastre, fiind utilizat la aromatizarea unor preparate
culinare, la conserve și nu numai.

Compoziția frunzelor de dafin

În scop medicinal, de la dafin sunt folosite frunzele bogate în uleiuri eterice, cienol, estragol,
mucilagii, pectine, taninuri, rezine, principii amare și substanțe grase.
Ceaiul de dafin este recunoscut în lumea întreagă ca fiind o sursă bogată de vitamina
A, vitamina C, fier, potasiu, calciu și magneziu.
 

Acțiuni terapeutice ale dafinului

Uleiurile eterice din această plantă medicinală au o acțiune deosebită asupra căilor
respiratorii superioare, astfel că dafinul tratează infecțiile respiratorii, favorizând
totodată expectorația secrețiilor bronșice.
Frunza de dafin conține enzime care ajută la descompunerea proteinelor și digestia rapidă
a alimentelor, calmând episoadele de indigestie și eliminând gazele intestinale. În același
timp, aceasta prezintă un efect diuretic și antivomitiv.
Fitonutrienții din compoziția dafinului contribuie atât la ameliorarea durerilor articulare, cât
și în tratarea erupțiilor cutanate.
Curele cu dafin ajută la relaxarea nervoasă, împiedică instalarea depresiei si
tratează nevralgiile și astenia.
Datorită polifenolilor din compoziție, care sunt antioxidanți puternici, frunzele de dafin
pot ajuta la reglarea și chiar prevenirea diabetului și a altor boli cardiovasculare. Ceaiul de
dafin reduce trigliceridele și colesterolul rău din sânge, cunoscut sub denumirea de LDL și
împiedică depozitarea acestuia pe pereții vaselor de sânge.
 
Având și proprietăți astringente și antiseptice, dafinul acționează ca un adjuvant al
sistemului natural de apărare al organismului, întărind sistemul imunitar. Consumându-l,
reducem riscul apariției răcelii și a gripei, și protejăm întreg organismul de toxine sau
microorganisme nocive.
Si in uzul extern, planta ajută la calmarea durerilor dentare și tratează afecțiunile
gingiilor, ameliorând totodată reumatismul, toate acestea datorită proprietăților analgezice
și antibacteriene.
 
Pentru alungarea insectelor din casă, se fac fumigații cu frunze de dafin puse pe jar, sau
arse lent, acestea lăsând în cameră un miros aromat plăcut.

Sirop contra durerilor de gât

Mod de preparare:
6 linguri de zahăr caramelizat se sting cu o cană de apă. Se fierbe timp de 10 minute împreună
cu o ceapă mică (necurățată de coajă), o nucă în coajă (spălată și spartă), o linguriță de semințe
de chimen și 3 frunze de dafin.
După cele 10 minute se ia de pe foc, se ține vasul acoperit până la răcirea lichidului, care se
strecoară, se bagă într-o sticlă de culoare închisă și se ține la rece, ferit de razele soarelui.
Se iau o dată pe zi 5 lingurițe, între mese, până când siropul se termină, moment în care
simptomele ar trebui să dispară.

Florile de soc, beneficiile extraordinare asupra organismului - forme de

utilizare
Datorita continutului bogat in ulei volatil, zaharuri, mucilagii, bioflavonoizi, acizi grasi
omega 3 si 6, colina, taninuri si vitamina C, florile de soc sunt o resursa pretioasa in
farmacia casei, acestea fiind un bun remediu in cazul mai multor tipuri de afectiuni, precum
si un aliment care poate fi preparat in mai multe forme.
Cea mai cunoscuta forma de a consuma florile de soc este sub forma unei bauturi
racoritoare, cunoscuta inca din batrani sub denumirea de socata.
Cum se prepara socata
Se umple un borcan de 10 litri cu apa, se adauga 8-10 flori, proaspete sau uscate, 4-5 lamai
taiate felii, 1 kg de zahar si 10 gr drojdie. Se lasa la fermentat 2 zile, timp in care se amesteca
continutul cu o lingura de lemn, de 2 ori pe zi. Se pune in sticle, se astupa cu dop si se
pastreaza la loc racoros. Bautura obtinuta este foarte gustoasa si racoroasa fiind usor
acidulata. Se mai poate aromatiza cu frunze de menta sau de roinita, pentru un plus de
savoare.
Florile de soc mai servesc si la prepararea unor clatite (la fel ca si florile de salcam) precum si a
unui sirop.

Siropul din flori de soc

Pentru prepararea siropului sunt necesare 200 grame de flori proaspete, 1 kg de zahar, 1 litru
de apa si zeama de la o lamaie. Florile se fierb impreuna cu apa cateva minute, dupa care se
lasa la infuzat, timp de 15 minute. Dupa infuzare, se strecoara bine compozitia printr-un tifon,
storcandu-se bine florile de soc, pentru a obtine din ele, maximul de beneficii.
Lichidul obtinut se amesteca cu zaharul si zeama de la lamaie si se fierbe la foc mic timp de 15
minute. Siropul obtinut, se toarna fierbinte in sticle sterilizate in prealabil, care se inchid
ermetic si se acopera cu paturi/prosoape pentru a se raci cat mai lent.
O alta modalitate de utilizare a socului este otetul din flori de soc.

Otetul din flori de soc

Pentru prepararea otetului din flori de soc, se foloseste ca si baza, un otet de mere sau de vin,
cat mai natural, in care se macereaza florile de soc, astfel: intr-o sticla cu gatul larg, se pun
florile de soc, fara a se presa, pana la umplere, peste care se se toarna otetul de mere sau cel
de vin, pana acopera bine florile.
Otetul se lasa la macerat timp de 3 luni, agitandu-se zilnic, intrucat aroma se extrage din flori
destul de greu, insa, odata obtinut, acesta poate fi folosit o perioada indelungata de timp.
Otetul obtinut, poate fi folosit cu succes la aromatizarea salatelor, sau extern, sub forma de
frictiuni pentru tratarea reumatismului articular.
Floarea de soc, poate fi consumata si sub forma de infuzie, cu efecte terapeutice in cazul mai
multor afectiuni.

Imbunatateste digestia si favorizeaza pierderea in greutate si eliminarea

toxinelor din organism
Efectul lor laxativ este dat de continutul bogat in mucilagii, care odata ajunse in intestin, ajuta
la evacuarea continutului, motiv pentru care este indicat si in curele de slabire. Pentru
prepararea infuziei se foloseste o lingurita de flori uscate si maruntite la 200 ml de apa
clocotita si se bea inainte de culcare.

Benefic in gripe, raceli, rinite, guturai si alte afectiuni respiratorii

Pentru tratarea gripei, a racelilor si a afectiunilor respiratorii se prepara o infuzie din 1-2
lingurite de flori uscate la 200 ml apa clocotita, care se lasa la infuzat 15 min. Se consuma 3
cani pe zi. De mare ajutor este si siropul preparat dupa reteta de mai sus.

Trateaza afectiunile aparatului urinar

Avand efect diuretic, florile de soc maresc cantitatea de urina eliminata, curatind rinichii,
caile  si vezica urinara. In acest scop, se prepara o infuzie precum cea de mai sus,
consumandu-se 3 cani de infuzie astfel preparata pe zi. Datorita efectului diuretic, infuzia din
flori de soc nu este recomandat sa se consume perioade indelungate. Se vor face tratamente
de doua saptamani urmate de o saptamana pauza.
Extern, florile de soc se folosesc sub forma de bai sau cataplasme, pentru tratarea nevralgiei
sciatice, intercostale, a reumatismului articular, al abceselor, contuziilor sau al arsurilor.

Noua reguli de aur pentru a fi sanatos, propuse de celebra terapeuta Maria

Varlan

Maria Varlan, doctor in medicina alternativa, bioterapeuta celebra a anilor 90, discipola a

prestigioasei Djuna, sintetizeaza in cartea sa "Tratamente naturiste, recomandari si
sfaturi", noua reguli de baza pentru mentinerea sanatatii.
Le redam mai jos, spre folosul tuturor, in speranta ca le veti introduce intr-o masura cat mai
mare, in obiceiurile de zi cu zi.
 
1. Niciodata sa nu va ganditi ca va puteti vindeca fara ajutorul lui
Dumnezeu. Rugati-va zilnic pentru binele tuturor. Nu cautati explicatii pentru lucrurile pe
care oricum nu le-ati intelege, ci acceptati ca nimic nu este intamplator, situatiile neplacute din
viata dvs. fiind, de fapt, o consecinta a unui "ceva" de mult trecut.
 
2. Nu mancati niciodata dimineata pana ce nu v-ati golit colonul!
 
3. Nu uitati ca diferite boli, precum cancerul, vizeaza sistemul imunitar,
indicand o grava tulburare a acestuia , de aceea consumati zilnic legume si fructe (nu
medicamente), pentru ca ele vor aduce aportul necesar de vitamine care sa mobilizeze celulele.
Vitaminele si mineralele vitale sistemului imunitar sunt: A, B2, B3, B5, B6, C, E, Mg, Fe, Se, Zn.
Spre exemplu, 3 lamai pe zi si doua legaturi de patrunjel, adaugate alimentatiei zilnice, pot face
minuni.
 
4. Introduceti in alimentatie laptisor de matca , deoarece, acesta stimuleaza
imunitatea, actionand asupra glandelor endocrine.
 
5. Nu va pierdeti noptile! Lipsa odihnei este cel mai puternic inamic al oricarui organism
viu. Priviti natura, studiati-o cu maxima atentie si veti observa ca echilibrul dintre activitatile
diurne si nocturne, este secretul sanatatii, al longevitatii si al echilibrului psihic.
 
6. Kilogramele in plus combateti-le cu ceaiuri de urzica, musetel si coada
soricelului, in aceasta combinatie, neindulcit!
Consumati aproximativ 5 cani de ceai pe zi.
 
7. Renuntati la prajeli, grasimi si alimente rafinate, cum este uleiul rafinat,
zaharul alb si orezul alb.
 
8. Nu mancati nimic in afara de fructe dupa ora 7 seara.
 
9. Nu va pierdeti pentru nimic in lume echilibrul sufletesc , pentru ca va veti pierde
de fapt pe dvs. insiva. O forma de lupta impotriva starilor afective negative este miscarea in aer
liber. Dar, mai presus de orice, nu uitati sa iubiti si sa iertati, pentru ca in lipsa umanitatii, in
lipsa firescului, deci a echilibrului, nimic nu va va reda sanatatea si viata.

Beneficiile nebanuite ale radacinii de brusture asupra sanatatii

Intalnit adesea pe marginea drumurilor, a cailor ferate, pe terenuri necultivate, de la ses si

pana la munte, brusturele este o planta pe cat de cunoscuta pe atat de miraculoasa,

datorita multiplelor sale beneficii pe care le are asupra sanatatii. Planta de brusture traieste

doi ani, in primul an, ea dezvoltandu-si sistemul de radacini si frunze, pentru ca in cel de-al

doilea an, sa faca flori si fructe.

Dintre toate partile plantei, radacina de brusture este de cea mai mare importanta
terapeutica, datorita continutului sau in inulina, saruri minerale, uleiuri volatile.
Radacinile se recolteaza primavara, in lunile martie-aprilie in cazul plantelor de doi ani,
sau toamna, in cazul plantelor de un an. Recoltarea radacinilor se face cu ajutorul unei
cazmale, dupa care se spala bine sub jet de apa, se taie radacinile mai mari in bucati, si se
usuca in straturi subtiri, in locuri calduroase, bine aerisite si fara umezeala.
Radacinile sunt bine uscate atunci cand devin rigide si la rupere trosnesc sec. Procesul de
uscare poate dura pana la 3 saptamani. Dupa uscare, radacinile se depoziteaza in saculeti de
hartie sau de panza si se depoziteaza in locuri uscate, racoroase si ferite de lumina directa a
soarelui.
Radacina de brusture este unul dintre cele mai pretioase remedii pe care natura le ofera
oamenilor spre vindecare, datorita multiplelor sale beneficii. Avand actiune depurativa,
hipoglicemianta, antitumorala, si de stimulare a functiei hepatobiliare, radacina de
brusture se foloseste cu succes in urmatoarele tipuri de afectiuni:

Regleaza glicemia, scazand nivelul zaharului din sange, in diabetul zaharat

Una dintre intrebuintarile frecvente ale brusturelui este in diabet, datorita proprietatii sale de
a scadea nivelul zaharului din sange. Pentru preparare se folosesc 2 linguri de radacina
maruntita la 500 ml apa clocotita. Se fierbe la foc mic timp de 2 minute, dupa care se lasa
acoperit timp de 15 minute. Lichidul caldut se bea in reprize de 3-4 ori pe zi.

Tinctura opreste metastazele

Pentru prepararea tincturii este nevoie de 100 gr. de pulbere de radacina de brusture, peste
care se toarna 400 ml alcool de 90 grade si 100 ml apa plata, intr-un recipient de sticla, care se
inchide bine. Tinctura se lasa la macerat timp de 2-3 saptamani, intr-un loc ferit de lumina,
timp in care se agita de 2-3 ori pe zi. Dupa acest timp, se strecoara si se pune in recipiente
inchise la culoare, care se depoziteaza in loc racoros, ferit de lumina. Tratamentul se face timp
de 4 saptamani cu pauza de o saptamana dupa primele doua saptamani.
Tinctura are efecte antitumorale, antiinflamatoare si detoxifiante.

Sustine sanatatea ficatului

Tinctura, pulberea, maceratul sau decoctul din radacina de brusture, administrate intern, dau
rezultate bune in afectiunile hepatice, datorita actiunii de stimulare a secretiei de bila pe
care o are brusturele.
Datorita actiunii sale diuretic-depurative si detoxifiant-stimulante al secretiilor hepato-
biliare, brusturele actioneaza in diferite boli ale pielii precum acnee, dermatite seboreice,
furunculoze si chiar psoriazis.

Bun in tratamentele pentru psoriazis

Pentru a obtine rezultate bune in psoriazis, este necesar un tratament de 5 saptamani,
alternand o saptamana tratament cu o saptamana pauza.
Tratamentul consta in administrarea intern, sub forma de pulbere, a radacinii de brusture,
cate o lingurita, inainte de cele trei mese principale. 

Regleaza disfunctiile glandelor sudoripare

In disfunctiile glandelor sudoripare, de tip hipersecretie sau hiposecretie, un macerat la cald
din 3-4 linguri radacina uscata la 1 litru de apa fierbinte, dat in clocot si lasat acoperit 30 de
minute, face minuni. Acesta se bea cu inghitituri mici pe parcursul intregii zile.

Vindeca ciroza hepatica

Ciroza hepatica poate fi vindecata cu un tratament naturist pe baza de pulbere de radacina de
brusture, obtinuta prin macinarea radacinii uscate, insotit de consumul a 2 litri de suc
proaspat de mar, morcov, telina, sfecla rosie si 2-3 cartofi.
Pulberea se administreaza de 3 ori pe zi cate o lingurita. Efectul sau este maximizat daca o data
introdusa in gura, pulberea este tinuta si inghitita putin cate putin, pe masura ce se umecteaza.

39 plante salbatice comestibile pe care, stramosii nostri, le aveau in

alimentatia lor
Cateva reguli de recoltare si preparare
Trebuie sa stim ca, in general, vom culege frunzele de la plante, inainte de a inflori, deoarece, au o
aroma mult mai placuta. Totodata, trebuie sa avem in vedere, ca frunzele pentru salate (si nu
numai), nu trebuie strivite, pentru ca se oxideaza si isi pot schimba proprietatile. Momentul  optim
de culegere al frunzelor, este dupa apus, deoarece, sub influenta soarelui, frunzele formeaza
substante hranitoare, care, noaptea, trec in vlastari (urmasi, descendenti) si radacini, de aceea,
frunzele nu se culeg dimineata, in schimb, radacinile se vor culege numai dimineata.
De asemenea, este bine de mentionat ca, pentru prima data, se vor cunsuma cantitati mai mici din fiecare
planta, pentru a fi siguri ca ne prieste. Daca o planta este prea puternica si/sau nu ne place, se va consuma
mai intai in ciorbe si sosuri, apoi in salate.
Acum ca aceste lucruri au fost spuse sa vedem ce plante putem consuma!
1. Banutii (Bellis Perennis L.)
Aceasta planta este o planta medicinala despre care gasiti mai multe informatii aici.
In scop culinar, sunt folosite frunzele, care se consuma in supe sau in mancaruri precum spanacul,
amestecate cu morcovi, urzici sau spanac; 
In salate, frunzele tinere se amesteca cu alte plante.
Perioada de inflorire este din aprilie pana in septembrie.
2. Soparlita, bobornicul (Veronica Beccabunga L.)
Soparlita sau Bobornicul infloreste din luna mai pana in luna septembrie.
Frunzele, antiscorbutice, se folosesc in salate, amestecate cu alte plante, sau in mancaruri, inlocuind
frunzele de spanac, fiind tot la fel de gustoase.
3. Busuiocul salbatic (Prunella Vulgaris L.)
Busuiocul salbatic, infloreste din luna iunie pana in septembrie.
Frunzele tinere inainte de inflorire se pot folosi in salate, supe sau mancaruri ca si spanacul, alaturi de alte
plante.
4. Cebarea (Poterium Sanguisorba L. sau Sanguisorba Minor L.)
Cebarea sau sorbestrea infloreste din luna iunie pana in luna septembrie, si se poate folosi, in scop culinar,
ca si condiment.
Frunzele adunate din luna martie pana in luna iunie, se pot folosi ca adaos la salate sau in mancaruri precum
spanacul, precum si in supe, ciorbe, borsuri.
5. Cerentelul (Geum Urbanum L.)
Cerentelul infloreste din luna mai pana in luna septembrie. Frunzele sale, se pot folosi ca adaos la salate de
alte plante sau supe precum si in alte mancaruri.
Radacinile recoltate primavara si toamna se pot folosi in supe.
6. Chimenul (Carum carvi L.)
Chimenul infloreste in lunile mai si iunie.
Semintele sunt folosite ca si condiment, precum si la prepararea muraturilor.
Frunzele tinere, culese inainte de inflorire, se folosesc la salate, ca si adaos, sau la supe sau alte mancaruri,
intrucat le confera o aroma aparte. Se foloseste in general ca si condiment la alte mancaruri.
7. Cicoarea (Cichorium intybus L.)
Infloreste din iunie pana in septembrie.
Frunzele tinere se pot folosi la salate, ciorbe, mancaruri inlocuind spanacul.
Radacinile, recoltate in septembrie, se pot folosi la salate, ciorbe sau chiar mancaruri, daca mai intai sunt
fierte.
8. Ciubotica cucului (Primula officinalis L.)
Infloreste din martie pana in mai.
Inainte de inflorire frunzele se recolteaza si se folosesc in supe sau precum spanacul, atat singure cat si
amestecate cu alte plante.
Dupa inflorire frunzele capata un gust neplacut, nemaiputand fi folosite
9. Coada soricelului (Achillea millefolium L.)
Infloreste din iunie pana in octombrie.
Frunzele, inainte de inflorire se pot folosi ca adaos in salate, supe, ciorbe sau orice fel de mancare, insa, in
cantitati mici.
10 Cresonul (Lepidium sativum L.)
Infloreste in mai si iunie.
Se foloseste la salate, sau ca adaos la salate de alte ierburi, la supe, ciorbe, sau alte mancaruri.
11 Crusatea (Barbarea vulgaris L.)
Infloreste din aprilie pana in iulie.
Frunzele proaspete se recolteaza in zilele de iarna fara zapada, pana in primavara, inainte de inflorire, si se
folosesc in salate sau precum spanacul, singure sau amestecate cu alte plante/legume.
12 Fetica (Valerianella locusta L.)
Infloreste din aprilie pana in iunie.
Frunzele se lasa pana a doua zi, cand foarte bine spalate, se pot folosi in salate, supe sau mancaruri.
13 Hameiul (Humulus lupulus L.)
Infloreste din iunie pana in august.
In lunile aprilie si mai, se taie vlastare tinere care se pot folosi in salate, si care sunt foarte gustoase; se pot
folosi si in supe sau alte mancaruri.
14 Iarba grasa (Portulaca oleracea L.)
Infloreste din iunie pana in septembrie.
frunzele si vlastarele tinere, adunate inainte de inflorire, sunt foarte bune pentru salate, supe, borsuri, ciorbe.
Gatite precum spanacul sunt deosebit de gustoase.
Astfel gatite se pot amesteca si cu frunze de la plante a caror inflorire a trecut.
Frunzele si cocenii adunate inainte se inflorire sunt foarte bune ca salata, in mancare inlocuind spanacul sau
in orice alta mancare singure, sau in amestec cu alte plante.
15 Limba mielului (Borrago officinalis L.)
Frunzele tinere au gust de castravete si sunt foarte bune in salate.
Infloreste din iunie pana in septembrie.
Florile se pot folosi in orice fel de mancare.
16 Lingurea (Cochelaria officinalis L.)
Infloreste din aprilie pana in iunie.
Frunzele tinere, culese inainte de inflorire, sunt foarte bune la salate, supe sau precum spanacul, atat
singure, precum si in amestec cu alte plante sau legume.
17 Luminita (Oenothera bienis sau Onagra bienis L.)
Planta melifera care infloreste din iunie pana in august.
Radacina se scoate in toamna primului an sau in primavara celui de-al doilea an, cand abia au iesit frunzele
la suprafata; se spala bine si se fierbe in apa sarata.
Se poate face salata sau pune in mancaruri de orice fel, se poate folosi in loc de morcov in supa. Apa in care
se fierb radacinile contine vitamine, prin urmare nu se arunca ci se poate pune ca adaos la supa.
18 Loboda de gradina (Artiplex hortensis L.)
Infloreste din iulie pana in august.
Se foloseste la supe, ciorbe si se asociaza adesea cu stevia.
19 Macrisul (Rumex acetosa L.)
Frunzele au un gust placut acrisor, racoritor, si antiscorbutic, mult intrebuintat in bucatarie, mai ales in
combinatie cu spanacul.
Infloreste din mai pana in august. Uneori, catre sfarsitul verii mai infloreste o data.
Din frunzele tinere, adunate primavara si toamna, se face salata, supa sau mancaruri. E necesar a se asocia
si cu alte ierburi datorita gustului sau acru.
20 Nasturelul (Nasturium officinale L.)
Planta este intrebuintata ca salata, motiv pentru care in unele locuri se cultiva special pentru acest scop.
Are proprietati diuretice si antiscorbutice.
Din primavara pana in toamna, vlastarele tinere, neinflorite pot fi puse la salate, sau la mancare, inlocuind
spanacul.
21 Papadia (Taraxum officinale L.)
Infloreste din aprilie pana in septembrie.
Este si o planta melifera.
Din frunzele galbene, culese in februarie, martie, aprilie, mai ales cand nu au aparut florile, se face salata.
Amestecate cu alte plante se pun in supe sau ciorbe.
Radacina, scoasa primavara sau toamna, taiata in felii subtiri se face salata sau se pune la supe.
Din radacina, se mai poate face surogat de cafea.
22 Pastarnacul (Pastinaca latifolia L.)
Adesea este si cultivat, insa creste si in flora spontana pe campii putin umede, santuri, la marginea
drumurilor.
Intrucat radacina pastrarnacului salbatic are o aroma mult mai puternica decat a celui cultivat, se recomanda
sa se spele bine cu apa fierbinte cu sare.
23 Patlagina ingusta (Plantago lanceolata L.)
Infloreste din aprilie pana in septembrie
Frunzele tinere culese inainte de inflorire pot fi folosite in salate sau supe, impreuna cu alte zarzavaturi.
24 Patlagina lata (Plantago major L.) 
Infloreste din iunie pana in octombrie.
Se intrebuinteaza la fel ca patlagina ingusta.
25 Piciorul caprei (Aegopodium podagraria L.)
Infloreste din mai pana in septembrie.
Frunzele se aduna primavara si se folosesc ca planta aromatica precum patrunjelul sau se pot pune in
mancaruri amestecate cu urzici sau spanac.
Atentie, creste adesea impreuna cu cucuta (planta otravitoare); este deosebit de important sa se acorde
atentie la cules pentru a nu le confunda!
26 Plamanarita (Pulmonaria officinalis L.)
Este buna pentru bolile de piept, de unde ii vine si numele.
Era bine cunoscuta de copii inainte, care ii apucau floarea de petalele rasfirate si ii sorbeau picatura dulce de
la capatul tubului de jos (mierea ursului).
Infloreste din martie pana in iunie.
Frunzele adunate in timpul infloririi, se folosesc la supe sau precum mancarea de spanac, si in amestec cu
alte plante sau legume, la salate.
27 Podbalul (Tussilago farfara L.)
Infloreste din martie pana in aprilie.
Florile, cautate de albine, de culoarea galbena, apar inaintea frunzelor.
Frunzele se folosesc in medicina populara pentru cataplasme.
Florile si frunzele uscate se folosesc la ceaiuri contra tusei.
Frunzele tinere si fragede, amestecate cu alte plante se folosesc in salate sau supe, sau pentru invelit
sarmale precum varza murata, frunza de vita de vie, de stevie, de tei, sau de sfecla rosie.
28 Rascoagele (Iarba Sf. Ioan) (Epilobium angustifolium L.)
Infloreste din iunie pana in septembrie.
Vlastarii tineri din primavara se pot intrebuinta la salata impreuna cu alte plante sau legume, sau in
mancaruri inlocuind spanacul.
Vlastarii pot fi pregatiti si precum sparanghelul.
29 Ridichea salbatica (Raphanus raphanistrum L.)
A nu se confunda cu mustarul de camp, de care se deosebeste prin aceea ca e mai ramificata la varf, iar
frunzele de la baza sunt crestate.
Este o planta invaziva.
Infloreste in iunie, iulie.
Frunzele adunate inainte de inflorire se folosesc singure sau impreuna cu alte plante, la salate, supe, sau
inlocuiesc spanacul in mancaruri.
30 Rocoina (Stellaria media L.)
Infloreste din primavara devreme, pana toamna tarziu.
A nu se confunda cu rocoina cu trei nervi sau cu rocoina rosie.
Incepand cu luna martie, planta intreaga se smulge din pamant, se indeparteaza radacinile, frunzele uscate
si cocenii tari, se spala bine si se foloseste la preparartea mancarurilor, precum spanacul. Intrucat are un
gust nedefinit, este bine sa se amestece cu alte plante cu arome mai puternice.
31 Silnicul (Glechoma hederaceae L.)
Infloreste din martie pana in iunie si este o planta melifera.
Frunzele adunate inainte de inflorire sau chiar in timpul inflorii se adauga la salate din alte plante, in supe sau
inlocuieste spanacul. Se poate face salata si numai din frunze de silnic.
Frunzele uscate se pot adauga la orice fel de mancare pentru aroma.
32 Sorbestrea (Sanguisorba Officinalis L.)
Planta are proprietati astringente.
Infloreste din iunie pana in septembrie.
Frunzele adunate primavara inainte de inflorire se pot folosi la salate, in supe, sau in mancaruri precum
spanacul, singure sau impreuna cu alte plante.
33 Spanacul ciobanilor (Chenopodium bonus-henricus / blitum bonus-henricus L.)
Infloreste din mai pana in septembrie.
Pentru a nu fi confundat cu alte plante asemanatoare, inainte de gatire, se strivesc frunzele intre degete si se
constata mirosul si gustul. Daca au un gust si un miros neplacut, nu vor fi folosite.
Se intrebuinteaza in bucatarie intocmai precum spanacul.
34 Sugelul alb (urzica moarta)  (Lamium album L.)
E planta melifera si infloreste din mai pana in octombrie.
Frunzele culese inainte sau chiar in timpul infloriri se pot consuma in orice fel de mancare cu sos, doar ele,
sau in amestec cu urzica adevarata.
35 Tataneasa (Symphytum officinale L.)
Infloreste din mai pana in iulie, cateodata pana in septembrie.
Frunzele culese primavara pot fi foloste in salate, supe sau mancaruri, inlocuind spanacul, fara a mai adauga
alte plante.
36 Tata caprei (Tragopon pratensis L.)
Infloreste din mai pana in august.
Din frunzele tinete si tulpini (coceni), adunate inainte de inflorire se poate face mancare precum spanacul,
sau se pot adauga in orice fel de mancare.
Din radacina scoasa toamna se poate face salata.
Din radacina si cocean, recoltate atunci cand planta nu este inflorita se pot face mancaruri preparate precum
sparanghelul, avand un gust foarte bun.
37 Traista ciobanului (Capsella Bursa pastoris L.)
Infloreste din martie pana in octombrie.
Din samanta ce incolteste toamna se dezvolta o planta mica cu o rozeta de frunze lipite de pamant, unde
inmagazineaza toata caldura pamantului, fiind astfel ferita de vant.
Primavara, din rozeta iese o tulpina cu multe floricele albe. Fructul are forma de inima sau pungulita, de unde
ii vine si denumirea.
Frunzele tinere si fragede, amestecate cu alte plante, pot fi folosite in supe, mancaruri precum cele de
spanac, sau salate.
38 Untisorul (Ranunculus Ficaria L.)
Avand frunzele verzi cu un luciu metalic, sunt cunoscute in popor si folosite ca salata in saptamana Pastelui.
Inloreste din martie pana in mai.
Frunzele tinere, adunate inainte de inflorire, sunt foarte gustoase si pot fi folosite la salate, sau in supe
ciorbe, amestecate si cu alte plante.
In mancaruri poate inlocui spanacul.
39 Urzica mare (Urtica dioica L.)
Infloreste din iunie pana toamna tarziu.
Vlastarii tineri si moi cu 4-5 frunze, culesi inainte de inflorire, pot fi folositi la supe, mancaruri precum
spanacul sau in orice alta mancare in care se pun legume.
Urzica, impreuna cu papadia si loboda, pot fi puse la orice fel de mancare.
In mod uzual, se folosesc sub forma unui terci, cu putin usturoi, si se serveste cu mamaliga.

Cele mai eficiente remedii din popor pentru tuse

Tusea este iritantă nu numai pentru noi, ci și pentru cei din jur, fie că este vorba de
familie, colegi de muncă, sau întreaga sală de cinema. Aceasta nu este propriu-zis o boală, ci
un simptom al diverselor afecțiuni respiratorii.
O răceală, sau o gripă reprezintă cea mai probabilă cauză pentru tuse, care poate fi de
două tipuri:
 
-tipul umed, sau productiv, care produce mucus asociat de regulă cu alergii, răceli și alte
infecții respiratorii, și
-tipul uscat, neproductiv, care poate fi de asemenea asociat cu o răceală, dar este mult
mai frecvent provocat de fumul de țigară, praf, aer poluat, sau alte forme de iritanți.
 
Acum, că sezonul rece tocmai debutează, iar virozele se înmulțesc simțitor, vă propunem unele
dintre cele mai eficiente remedii naturiste pentru această tuse supărătoare, leacuri cu acțiune
rapidă, ce aduc și multe alte beneficii în plus.
 

Tratamente populare
 
*Suc de ridiche neagră
Se taie o ridiche mare, se scobește și se pune zahăr sau miere de albine în locul scobit,
după care se lasă câteva ore, pentru a se obține un suc.
Se iau câteva lingurițe pe zi, înainte de masă, și seara înainte de culcare.
 
*Sirop de ceapă
Se taie o ceapă albă în felii, se pun într-o farfurie și se presară deasupra zahăr. Se lasă
la macerat 24 de ore, timp în care se formează un sirop.
Se iau 4-5 lingurițe pe zi, înainte de masă, iar ultima, seara la culcare.
 
*Gălbenuș de ou, amestecat cu o lingură de miere și o cană cu ceai de tărâțe de grâu.
Se bea o cană pe zi, fracționat, înghițitură cu înghițitură.
 
*Saramură din două căni de apă și o lingură de sare de bucătărie.
Se trage pe nas din acest lichid și se dă afară pe gură. Se face apoi gargară și se clătește gura.
 
*Legători la gât și piept cu târâțe de grâu fierte, cu cânepă pisată înmuiată în apă călduță,
cu hoștină de albine (ceea ce rămâne din faguri, după ce se alege mierea și ceara / rămășiță
de ceară), cu mămăligă fierbinte, sau cu foi de varză opărite și unse cu seu de oaie.
 
*Consumul de ceapă coaptă; lapte dulce și cald, amestecat cu grăsime de gâscă; vin fiert cu
piper sau ardei iute.
 
*Inhalații cu fum de rădăcină de brusture, cu făină de porumb, cu vapori de bere sau de
mămăligă fiartă, sau fum de busuioc aprins.
 
*Ceaiuri de ace de brad, busuioc, cătină (fructe), cimbrișor de câmp, coji de cireșe, flori
de coada șoricelului, mlădițe sau fructe de gutui, iarbă mare, leuștean, liliac, flori și rădăcini
de lumânărică, măceșe, mentă, coji de nuci uscate, ovăz, sunătoare, mătase de porumb fiartă
cu tot cu boabe și spice, mușețel, flori de soc, sau sulfină.
 

Ca expectorante, se recomandă:
 
* Ceai din muguri de pin, o lingură. Se lasă la macerat 12 ore într-un pahar de alcool
rafinat, după care se adaugă o cană de apă clocotită și se strecoară după 6 ore.
După răcire se îndulcește cu zahăr sau miere de albine și se mai adaugă o cană de apă rece.
La copii se dau 2-3 lingurițe pe zi, iar la adulți 3 linguri pe zi.
 
*Ceai din scai vânăt, 2 linguri la cană. Se beau 2 linguri pe zi.
 
*Ceai din rădăcină de lemn dulce, o linguriță la cană, care se bea fracționat într-o zi.
 

Plante expectorante și totodată antiseptice:

 
*Flori de ciuboțica cucului, cimbrișorul, sau trei frați pătați. Se folosesc sub formă de ceai,
1-2
lingurițe la cană și se beau 2-3 căni pe zi.
 

Remedii pentru tusea iritantă:

 
*Ceai de cimbru, salvie și flori de soc, câte o linguriță din fiecare plantă. Se pune o lingură
de amestec la o cană de apă fierbinte și se beau 2-3 căni pe zi.
 
*Lapte de rășină de pin.
O linguriță de rășină, o picătură de ulei de levănțică și o lingură de miere. Se amestecă cu
o ceașcă de lapte cald și se bea câte o ceașcă de 3 ori pe zi, între mese.
 
*Ulei de pin, 7 picături puse în apa de baie.
 

Remedii pentru tusea din cauze necunoscute:

 
*Lapte cu sare formică
Sub formă de gargară, sau o linguriță de sare la o ceașcă de lapte fierbinte ori apă minerală,
care se bea într-o zi.
 
*Sirop de usturoi
2-4 căței de usturoi la un litru de apă, la care se adaugă 2 linguri de semințe de chimen și
de fenicul. Se fierb până ce usturoiul se înmoaie, după care se adaugă oțet de mere și se fierbe
din nou. Se ia o linguriță dimineața și una seara la culcare.
 
*Sirop de cimbru
O lingură la o cană. După răcire se adaugă o lingură de miere și se iau 3-4 lingurițe pe zi.

Sucul de varză, leacul cu proprietăți vindecătoare miraculoase

Varza este un super aliment extrem de bogat în vitamine și minerale, fiind foarte cunoscută
pentru efectele sale benefice asupra sănătății.
Sucul de varză este o adevărată mixtura de vitamine, la care se mai adaugă printre altele
și calciu, fier sau potasiu. Antioxidanții din conținutul său, precum și ingredientul activ
numit glutamină, sunt responsabili pentru cele mai importante calități vindecătoare ale
verzei.
Extrăgând sucul, îndepărtăm fibrele, însă acest fapt eliberează nutrienții legumei într-o formă
mult mai concentrată. Consumul de suc nu dă senzație de sațietate, putând astfel consuma
mult mai multă varză decât ar fi posibil în forma sa solidă. Dintr-o varză medie se obțin
aproximativ 3 căni de suc.
 

Beneficiile sucului de varză

 
Acest mix extraordinar de vitamine si minerale continut in varza, nu este bun numai pentru
sănătate, ci, face minuni și pentru piele și păr.
Datorită antioxidanților din compoziție, și a vitaminelor K, C și E, varza ajută
la îmbunătățirea sănătății și aspectului pielii. Poate elimina radicalii liberi de pe suprafața
pielii și eventual, reduce semnele îmbătrânirii, cum ar fi ridurile și petele, oferind în același
timp strălucire pielii.
Radicalii liberi sunt principala cauză a bolilor precum cancerul și problemele cardiace,
iar aceste vitamine sunt esențiale atât pentru menținerea sănătății foliculilor de păr, cât și
a scalpului.
Sulful din componența sucului de varză ajută în prevenirea căderii părului, întărește
firul și ajută la regenerarea acestuia, iar vitamina E conferă părului strălucire și suplețe.
Rănile de la nivelul pielii, ulcerațiile, arsurile, erupțiile cutanate, guta, sau
chiar psoriazisul, se
tratează prin bandajare locală cu foi de varză.
Numeroase studii au arătat că sucul proaspăt de varză a fost eficient în tratamentul unor
tipuri de cancer și ulcerații în tractul digestiv.
Consumul unui litru de suc de varză proaspătă pe zi, timp de trei săptămâni, ne ajută
să obținem cele mai bune rezultate în tratamentul ulcerului peptic. Aminoacidul numit
glutamină din componența verzei, hrănește astfel celulele tubului digestiv.
Acidul lactic din sucul de varză echilibrează flora intestinală, curăță și menține
sănătatea colonului, ajutând semnificativ la tratarea colitei și a sindromului de colon
iritabil.
 
Sucul are totodată un efect ușor laxativ, eficient in stimularea tranzitului intestinal, fapt
ce previne sau tratează constipația.
De asemenea, clorofila de calitate superioară prezentă în varză, are un efect vindecător în
cazul persoanelor anemice, prin faptul că reface sângele.
Potrivit specialiștilor, sucul de varză ajută la eliminarea toxinelor din organism, iar prin
acest proces de detoxifiere se obține o piele fermă și strălucitoare, datorită “mineralelor
de frumusețe”, cum sunt numite sulful și siliciul, aflate în componența verzei.
Există o cantitate semnificativă de iod găsită în varză, ceea ce înseamnă că sucul obținut
din această legumă poate ajuta la reglarea și monitorizarea glandei tiroide și a producției
de hormoni. Numeroase persoane prezintă deficit de iod, în special in România, din cauza
lipsei acestuia din sol. Pentru a reduce șansele de a dezvolta hiper sau hipotiroidism,
consumul sucului este o metodă foarte bună de prevenție.
 

Suc calmant pentru sănătatea stomacului

 
Pentru că sucul brut de varză nu are un gust tocmai pe placul tuturor, vă vom oferi o rețetă
cu ajutorul căreia consumul acestei minunate legume vindecătoare va fi o reală plăcere.
Soiul de varză roșie ar putea fi folosit mai des, aceasta având un gust mai dulceag.

Ingrediente:
- ¼ de varză
- 4 frunze de salată verde
- ¼ de rădăcină de țelină
- 1 măr mare
- 1 rădăcină de ghimbir de 3 cm (sau turmeric)
 
Ingredientele se spală, se curăță și se taie la dimensiunea potrivită storcătorului, iar
după procesare se consumă sucul proaspăt.
 
Sucul are un conținut ridicat de L-glutamină, un aminoacid care este necesar pentru
multe funcții, cum ar fi sinteza proteinelor, echilibrul pH-ului și energia. Este foarte benefic
pentru mucoasa intestinală, mărul și ghimbirul având de asemenea proprietăți
calmante pentru stomac.
 
Chiar dacă este foarte accesibilă, varza nu trebuie consumată în exces, astfel încât abuzul
poate provoca tulburarea stomacului, balonarea, greața, flatulența sau colica intestinală.
Diareea sau aciditatea crescută a sucului digestiv se numără de asemenea printre
reacțiile adverse ale consumului în exces ale acestei legume.

Schinduful – Tonifiant General si Aliat al Bolnavilor de Diabet

Schinduful (Trigonella Foenum-Graecum) sau „fânul grecesc”, una dintre cele mai vechi
plante folosite în medicina alternativă asiatică, dar nu numai, are numeroase beneficii pentru
sănătatea noastră.
 
Plantă emană un miros puternic, ușor asemănător cu leușteanul, datorită unui compus
chimic numit sotolon. Semințele măcinate au o aromă puternică și gust dulce-amărui amintind
de zahărul ars al copilariei.
Schinduful conține mulți nutrienți esențiali, iar din acest motiv este un puternic antioxidant.
Printre nutrienți regasim: colina, biotina, vitamina A, grupul de vitamine B, vitamina D,
fibrele solubile și insolubile și fierul.
Este un ingredient apreciat, având trei întrebuințări culinare, păstrate mai ales în culturile
orientale, în timp
ce cultura occidentală le redescoperă cu bucurie:
 
- se poate consuma ca și verdeață, sub forma de frunze proaspete sau uscate
- ca și condiment (semințele acestuia)
- ca ingredient vegetal (frunzele verzi, lăstarii și germenii)
 
Adesea este luat ca supliment, fiind foate cunoscut în special pentru proprietățile sale
afrodisiace, ca ajutor împotriva căderii părului sau ca sprijin pentru cei bolnavi de diabet.
Extractele de schinduf sunt ingrediente folosite în multe produse cum ar fi: săpunuri,
cosmetice, ceaiuri, amestecuri de condimente (tip garam masala), cât și în cele care imită
siropul de arțar.
 
A fost mult folosit ca plantă medicinală din nordul Africii până în India. Semințele sunt foarte
hrănitoare și sunt recomandate bolnavilor în perioada de convalenscență.
Este recomandat de asemenea în caz de anorexie nervoasă, anemie sau boli infecțioase.
 
Un studiu australian din 2010 a descoperit că bărbații care consumă schinduf zilnic au un nivel
al libidoului crescut cu 25%. Acest studiu confirmă ceea ce strămoșii noștri știau din timpuri
imemoriale, având în vedere că planta a fost recomandată ca afrodisiac de medicina
naturistă din toate culturile vechi.
 
Un alt obicei era folosirea schindufului de către femeile care alăptau sau ca nutreț pentru
animalele care dau lapte. Planta este un galactagog, stimulator natural a producerii
laptelui mamar, iar astăzi capsule cu extract de schinduf se găsesc la farmacie, tocmai în acest
scop.
Sub formă de cataplasme sau de bandaje, schinduful se utilizează în tratarea unor
afecţiuni dermatologice, cum ar fi plăgile, rănile ulcerate, furunculozele, dureri musculare,
dureri şi umflarea ganglionilor limfatici, durere la degetele de la picioare (cauzate de
gută), răni şi eczeme.
Seminţele produc un mucilagiu puternic, fiind folosite în tratarea inflamaţiilor şi a ulcerelor
de stomac.
Atunci când este amestecat cu apă, mucilagiul se extinde şi devine o alifie gelatinoasă ce poate
fi folosită pentru ţesuturile iritate. 
 

Beneficii asupra sănătătii

 
Se recomandă consumul de schinduf în cazuri precum: pierderea poftei de mâncare,
indigestie, constipaţie, gastrită, combaterea durerilor menstruale, sindromul de ovar
polichistic, obezitate și altele.
Infuzia combinată de schinduf este importantă pentru menţinerea sănătăţii femeilor de
vârsta a treia, schinduful prevenind pierderile masive de calciu care determină
apariţia osteoporozei şi ajutând la menţinerea tonusului ţesuturilor şi la preîntâmpinarea
apariţiei cancerului mamar şi ovarian, prin reglarea glandelor endocrine.
 
Este de asemenea utilizat pentru a îndepărta condiţiile care afectează sănătatea inimii, cum
ar fi "rigidizarea arterelor" (prezentă în ateroscleroza), precum şi pentru nivelurile sanguine
ridicate ale anumitor grăsimi, inclusiv a colesterolului şi a trigliceridelor. 
Beneficiile pentru sănătate ale schindufului includ şi eliminarea anemiei, a febrei, mătreţii,
tulburărilor de stomac, icterului, tulburărilor respiratorii, ulceraţiilor la nivelul gurii,
durerilor în gât, a diabetului şi a insomniei, potrivit medicinei ayurvedice şi chineze.
Este recomandat în îngrijirea părului şi a sistemului imunitar, oferind protecţie împotriva
gripei şi a diferitelor infecţii. Schinduful este indicat în cazul bolii de rinichi, tuberculoză,
tuse cronică, buze crăpate, sau boala Parkinson. 
Schinduful mai ajută şi la atenuarea diabetului zaharat de tip II. Potrivit unui studiu, aceasta
poate ajuta, de asemenea şi persoanele cu diabet zaharat de tip I.
Cercetătorii indieni au arătat că schinduful adăugat în dietele pacienţilor cu diabet zaharat tip
I a contribuit la scăderea nivelului de zahăr cu pana la 54%. Din cauza prezenţei
galactomananului din fibre naturale, schinduful încetineşte viteza cu care zahărul este
absorbit în fluxul sanguin. 
 
Deși este rar, se poate întâmpla ca unele persoane să aibă reacții alergice la schinduf.
Experții spun că femeile însărcinate ar trebui să evite folosirea remediilor pe bază de schinduf,
deoarece planta conține compuși chimici care pot stimula contracțiile și pot cauza anumite
anomalii.
Schinduful poate să acționeze, în organism, în mod similar cu estrogenul, așa că poate avea un
impact negativ asupra pacienților diagnosticați cu forme de cancer sensibile la hormoni.
Înainte de a apela la remediile și preparatele din această plantă, discutați cu medicul
dumneavoastră ori cu un specialist în fitoterapie.
 
Fiți mai aproape de natură în fiecare zi, redescoperind și prețuind darurile sale.
Multă sănătate!

Plantele cu efect de calmare a sistemului nervos, benefice in depresii,

insomnii si stari anxioase
Stilul de viata din ce in ce mai agitat, specific vremurilor in care traim, a condus in ultimii ani la
afectiuni, generate de hiperactivitatea sistemului nervos, precum nervozitate, depresie,
anxietate, atacuri de panica sau incapacitatea organismului de a se odihni, fenomen
cunoscut in lumea medicala drept insomnie.
Depresia este o stare persistenta de tristete, mahnire adanca, suparare, care il face pe bolnav
sa nu vada nici o cale de iesire din starea in care se afla. Este o stare de prabusire, care il face
adesea sa se izoleze cazand in propriile ganduri negative care ii invaluie mintea si inima. 
Este important de stiut ca depresia este o afectiune sufleteasca ce se rasfrange si asupra
fizicului, astfel incat ea trebuie tratata atat pe cale medicala cat si spirituala.
O alta tulburare a sistemului nervos este insomnia. Aceasta, este caracterizata de tulburari de
somn determinate de imposibilitatea de a adormi sau prin trezirea dupa o scurta si insuficienta
perioada de somn. Insomnia poate fi cauzata de ganduri, anxietate, durere, frica, neliniste,
abuz de cafea sau de alcool, etc. Ea este adesea un efect al hiperactivitatii cerebrale,
depresiilor, nevrozelor, bolilor cardiovasculare dar nu numai.
Printre factorii care grabesc aparitia acestor tipuri de afectiuni, chiar si la copiii de varste din ce
in ce mai fragede, se numara: lipsa unei vieti active, subrezirea legaturii cu natura si izolarea
oamenilor de aer, apa, soare sau lipsa activitatilor spirituale, de calmare ale mintii.
Conform invataturilor monahale, depresia, tristetea sau frica excesiva apare atunci cand
Dumnezeu lipseste sau nu este suficient de prezent in viata oamenilor. Ei considera ca
Dumnezeu ii binecuvanteaza pe oameni cu bucurie, atunci cand acestia Il cauta, si tot din acest
motiv, a pus in anumite plante, puteri tamaduitoare pentru aceste tipuri de afectiuni.
Studiile arata că printre cele mai eficiente plante calmante, care lupta cu succes impotriva
insomniei, depresiei, anxietatii sau atacurilor de panica, se numara: sunatoarea, hameiul,
paducelul, busuiocul, menta, valeriana, roinita, teiul, lavanda, sau talpa gastei.
Combinate in diverse formule, plantele actioneaza sinergic, amplificandu-si efectele si
potentandu-se reciproc, ducand la o vindecare mai rapida.

Sunatoarea
Este una dintre cele mai vechi plante folosite in medicina naturista, de peste 2000 de ani, in
tratarea depresiilor si anxietatii. Studii recente ale unor medici francezi, efectuate pe un
esantion de 4000 de pacienti, au demonstrat ca o cura de 1-2 luni cu ceai sau tinctura  de
sunatoare, da rezultate la fel de bune precum un tratament cu antidepresive.
In afara de calmarea sistemului nervos, sunatoarea ajuta sistemul digestiv si combate
insomnia.

Conurile de hamei
Folosit inca din Antichitate pentru tratarea insomniei, hameiul este un sedativ usor, placut si
eficient.
Actiunea sedativa a conurilor de hamei a fost demostrata stiintific, fiind recunoscuta in
prezent, si in lumea medicala. 
Infuziile de hamei sunt eficiente în nevroze, insomnie, dar și in cazuri de acnee si ten gras. Din
combinația hameiului cu alte plante medicinale rezultă un foarte bun produs sedativ, cu care
se ameliorează sau chiar se inlatură o serie de tulburari psihice, cum ar fi cele generate de
stres si suprasolicitare.

Paducelul
Cardioprotectiv prin excelență, paducelul ajută la dilatarea vaselor de sânge și scade
frecvența cardiacă, fiind util în reglarea tensiunii arteriale, la valorile potrivite corpului, în
special atunci când aceasta are origini nervoase. Prin acțiunea sedativă asupra sistemului
nervos, fructele, frunzele si florile de paducel, ameliorează emotivitatea, stările de stres
și îmbunătățește somnul.

Busuiocul
Cunoscut mai frecvent drept planta aromatica, busuiocul este considerat o plantă sfântă, fiind
folosită în scopuri religioase inca din culturile vechi precrestine din Orientul Apropiat.
Astazi busuiocul este folosit pentru tratarea bolilor digestive, a nevrozelor atonice şi
pentru tratarea tulburărilor cauzate de stres dar si in scop culinar.
De altfel, inca se mai utilizeaza de catre preoti in procedeul de sfintire a apei, astfel incat apa în
care se înmoaie busuiocul capãtã proprietãti speciale. Fitoncidele si uleiul volatil dizolvate în
apã, îi conferã proprietãti dezinfectante, reconfortante și igienice.

Menta
Fiind una dintre cele mai cunoscute plante medicinale folosită atât în sanatate cât si în
cosmetică, menta are un continut important de substanţe active precum: mentol, mentonă,
compuşi antibiotici, acizi organici, vitamina C, săruri si substanţe minerale. Avand o aroma
deosebită si specifică, menta are proprietăți dezinfectante, cicatrizante si sedative.
Folosita mai frecvent în problemele digestive, ale aparatului respirator, ficatului sau a vezicii
biliare, menta are si efect sedativ, care, in combinatie cu alte plante cu efect calmant al
sistemului nervos, isi potenteaza reciproc efectele, rezultand un remediu extraordinar
impotriva afectiunilor sistemului nervos.

Reguli si sfaturi privind alimentatia omului sanatos de la Dr. Valeriu Popa

Încălcarea legilor naturale care ne guvernează existența, duce la deteriorarea sănătății.
Asta au învățat oamenii care l-au cunoscut pe renumitul vindecător Valeriu Popa, un
deschizător de drumuri în domeniul naturismului și bioenergeticii.
Datorită capacităților sale impresionante de vindecare, deopotrivă trupească și sufletească,
toți cei care l-au întâlnit, au crezut pe deplin in puterea remediilor naturiste.
 
În cărțile și învățămintele sale se regăsesc o multitudine de sfaturi și reguli privind alimentația
corectă, un aspect esențial pentru menținerea sau redobândirea sănătătii. Acesta susținea că o
masă completă, chiar doua, combinând optim cele 6 gusturi, folosind alimente
igienic preparate, este suficientă pentru menținerea vieții și rezistenței în fața bolilor.
Cele 2 mese trebuie servite regulat, la ore fixe, la un interval de 8 ore, deoarece acest fapt
creează o poftă bună, digestie optimă și energie de muncă.
 

Dezavantajele unei alimentatii necorespunzătoare

Mesele servite la ore neregulate pot cauza indigestie, gaze, aciditate și tulburări nervoase.
 
În general, stomacul și colonul se controlează reciproc și împreună echilibrează și sunt
echilibrate de
intestinul subțire. Mesele la ore regulate mențin acest echilibru și generează o forță
digestivă optimă.
Este greșit a mânca înainte ca masa anterioară să fie complet digerată, deoarece prezența
alimentelor care sunt incomplet digerate, alături de cele complet digerate în intestinul subțire
și colon, creează indigestie, durere, reumatism și altele.
 

Cantitatea optimă a meselor

În ceea ce privește cantitatea hranei, nu există reguli fixe. Fiecare persoană are nevoie de o
cantitate diferită în funcție de vârstă, apetit, gust, constituție fizică și munca desfașurată.
Însă există câteva reguli generale în legătură cu tipul alimentelor ce se consumă.
- De exemplu, o masă cu carne și alimente bogate în amidon trebuie terminată atunci
când stomacul este pe jumătate plin.
- După o masă ușoară cu legume, stomacul trebuie să fie trei sferturi plin.
 
Aceste norme nu sunt obligatorii pentru persoanele tinere cu un apetit și o digestie bună, sau
pentru
cele care desfășoară o muncă grea. Aceștia sunt liberi să mănânce atât cât au nevoie.
De asemenea, în sezonul de iarnă, când digestia este foarte puternică, aceste reguli nu pot
fi urmate.
Insa, in general, Valeriu Popa, recomanda, in special celor cu probleme de sanatate, sa se ridice
de la masa cu 5 minute inainte de a se simti satuli, iar o zi de post cu apa pe saptamana, el o
considera o pauza binefacatoare si vindecatoare pentru organism.
 
Alimentele contradictorii și efectele acestora asupra noastră
În momentul în care se respectă regulile de compatibilitate a alimentelor, digestia
este îmbunătățită, fără simptome ca balonare, arsuri, reflux gastroesofagian, sau alte
probleme.
Există alimente care nu trebuie asociate la o masă, deoarece pot provoca reacții negative, sau
pot crea efecte otrăvitoare în organism, iar acumularea lor, poate avea ca rezultat tulburări ale
sângelui, anemie, boli de piele, probleme abdominale, îmbolnăvirea ficatului și splinei, depresii,
amețeli, edem, vomă, afectiuni ale inimii și altele.
 

Exemple de asocieri incorecte, chiar toxice, ale alimentelor

Valeriu Popa enumera in scrierile sale o serie de asocieri alimentare nepotrivite, care este
indicat a se evita. 
Laptele consumat împreună cu peștele la aceeași masă, provoacă o sudație puternică în
sistemul colector precum si intoxicatii, deranjand metabolismul. Deși nu apar simptome
imediate, după o perioadă
de timp, efectul otrăvitor se acumulează în corp. Persoanele cu o digestie foarte bună nu sunt
afectate.
Consumul de lapte și carne împreună la aceeași masă are de asemenea efecte negative,
deși mai puțin dăunătoare.
Fasolea, soia sau lintea neagră nu se consumă împreună cu laptele, deoarece
acestea cauzeaza tulburări ale sângelui ducand chiar la orbire.
Ridichea, usturoiul și busuiocul nu trebuie mâncate în același timp cu laptele, pentru
că provoacă boli de piele și lepră.
Toate citricele și fructele acre sunt strict interzise a se asocia cu laptele, în special
lămâia, mango, nuca, chitra, pruna, nuca de cocos și rodia. Acestea provoacă slăbiciune
fizică, atacuri de inimă, căderea părului, coșuri și febră.
Carnea de porc, vită, oaie sau pește, nu se va consuma împreună cu miere, melasă,
susan, lapte, linte neagră sau ridiche. Deși nu există o reacție imediată, după o perioadă de
timp, aceste combinații pot provoca orbire sau pierderea auzului, tulburări ale vocii,
tremurături și pot contribui la un atac de inimă.
Mierea, în special de la albinele sălbatice, este interzisă a se utiliza cu alimente sau
băuturi fierbinți, deoarece temperatura ridicată o face toxică.
Băuturile fierbinți și reci luate împreună sunt de asemenea dăunătoare, provocând
colici abdominale și boli de piele.
Alimentele prăjite care conțin amidon sunt si ele foarte dăunătoare, provocând aciditate
și intoxicari ale sângelui.
 
Aceste combinații de alimente sunt considerate periculoase în general. Cei fără rezistență
vor avea o reacție puternică, în timp ce persoanele care desfășoară munci grele sunt foarte
rezistente fizic, avand o digestie bună, prin urmare, vor reacționa foarte puțin.
Consumate în cantități mici și nu prea frecvente, aceste combinații de alimente pot să nu
provoace nici o reacție.
Numai folosirea constantă poate deveni un pericol pentru organism.
 
Astfel, în stabilirea dietei, se vor evita aceste asocieri, fiind benefica consumarea acestor
alimente, insa, separat.
 
În concluzie, ca regulă generală, se vor evita asocieri precum:
 
Lapte și alimente sărate
Lapte și pește sau carne
Laptele și leguminoasele precum fasole, soia, sau linte neagră
Lapte și ridiche, usturoi sau busuioc
Carne și miere, melasă, susan, ridiche sau linte neagră
Miere și alimente sau băuturi fierbinți
Băuturi reci și fierbinți împreună
Preparate prăjite din alimente cu amidon în compoziție.
 
Alte reguli privind combinarea corecta a alimentelor, puteti afla si vizualizand materialul
video de mai jos

Bautura preparata in casa, care ajuta la detoxifierea colonului

Bună funcționare a sistemului digestiv este esențială dacă vrem sa ne păstrăm sănătatea și sa
ținem bolile la distanta, o perioada cât mai îndelungată de timp.
Valeriu Popa, renumitul terapeut al anilor 90, intuise foarte bine acest lucru, atunci când afirma
ca orice boala începe mai intai din colon. Odată ce înțelegem acest lucru, realizam importanta
majora pe care o are detoxifierea colonului de toxinele acumulate în timp.
O reteta foarte bună pentru detoxifierea colonului se poate prepara din:
 
- o lingura de miere
- un mar
- o lingura de semințe de chia
- o lingura de semințe de in macinate, sau înmuiate în apa de cu seara
- o ceașcă de apa
- o lingura zeama de lamaie 

Mărul impreuna cu mierea, semintele de in, sucul de lamaie și apa se pun in blender si se
mărunțesc bine.
La sfârșit se adaugă semințele de chia și se lasă pana când acestea își măresc volumul.
Amestecul obținut se consuma de doua ori pe zi, dimineața pe stomacul gol și seara
înainte de culcare.
Cura de detoxifiere, asociata cu o dieta bogata în fibre, fructe și legume, se urmează minim 3
săptămâni pentru a putea beneficia de efectele sale depurative.
Pe toată perioada regimului de detoxifiere se asigura si un consum optim de apa, pentru a
susține cat mai bine procesul de detoxifiere.

Tamaia, un adevarat miracol pentru suflet dar si pentru sanatate

Folosita adesea ca simbol in practicile religioase, pentru efectul sau purificator si inaltator,
tamaia este rasina unui arbore originar din sud-estul Asiei, dar care, odata cu crstinismul, s-a
raspandit in intreaga lume.
Pomenita in Biblie de nu mai putin de 22 de ori, tamaia nu este numai un facilitator in
ritualurile spirituale, ci si un medicament natural extrem de complex.
Apreciata pentru actiunea sa antiinflamatoare, analgezica, sau diuretica, tamaia naturala,
este folosita cel mai adesea in afectiunile renale sau in starile de anxietate si depresie.
Un tratament manstiresc urmat foarte des in manastirile crestine de peste tot, este cel
cu tamaie naturala, care ajuta la eliminarea pietrelor la rinichi si fiere. Tratamentul trebuie
tinut timp de 30 de zile, timp in care se inghite in fiecare dimineata, pe stomacul gol cate 1 bob
cat un graunte de tamaie naturala. Aceasta nu trebuie sa atinga dantura, intrucat este foarte
aderenta si ataca smaltul dintilor. 
O alta schema de tratament, mai puternic, presupune inghitirea dimineata pe stomacul gol a
unei bobite de tamaie impreuna cu o lingura de ulei de masline in prima zi, urmand ca pana in
a 12-a zi sa se adauge progresiv cate un bob de tamaie, ajungandu-se astfel, in a 12-a zi, la 12
boabe de tamaie si o lingura de ulei de masline. Din ziua a 13-a, se scade numarul de boabe de
tamaie, ajungandu-se din nou la un bob si o lingura de ulei de masline.
In timpul tratamentului se recomanda sa se asigure un aport crescut de lichide, un ceai
diuretic sau apa cu zeama de lamaie. Acest lucru asigura faramitarea si eliminarea
pietrelor. Nu se recomanda tratamentul celor cu pietre foarte mari, intrucat exista riscul ca
acestea sa se desprina si sa migreze intregi pe canale, producand blocaje.
Extractul de tamaie este de asemenea un foarte
bun imunustimulent, si antidepresiv ajutand la  imbunatatirea memoriei si a functiilor
creierului.
De asemenea, este un ajutor exceptional in bolile canceroase, deoarece, spre deosebire de
citostaticele clasice de sinteza, extractul de tamaie contribuie la distrugerea selectiva, doar a
celulelor bolnave, neafectandu-le pe cele sanatoase.
Chiar si aerul dintr-o incapere se improspateaza si se curata de bacterii si microbi, daca se
aprind cateva boabe de tamaie. Actiunea purificatoare,
antidepresiza si bacteriostatica a fumului de tamaie, are efect chiar si numai prin aer, fara
a fi ingerata.
Prin urmare, tamaia este deopotriva un leac al trupului precum si al sufletului. Nici o
vindecare trupeasca nu are loc si nu devine permanenta daca nu se produce mai
intai vindecarea sufletului, a cauzei care a determinat imbolnavirea. De aceea este atat de
mult folosita in slujbele religioase si in rugaciunile monahilor.
Iata ca ne arata scrierile religioase cum sa ne apropiem mai tare de Dumnezeu, spre linistirea
sufletului si dobandirea sanatatii trupesti: "Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului,
înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor."  (Apocalipsa 8.4,5)

Tinctura minune pentru tratarea aterosclerozei si a afectiunilor

cardiovasculare - mod de preparare si administrare
Preparata dupa o reteta din medicina traditionala chineza, tinctura din catei de usturoi este
unul dintre cele mai potrivite remedii atunci cand avem de-a face cu depunerea de
grasimi si colesterol pe peretii interni ai arterelor si de afectiunile cardiace asociate
acestora.
Tratatele de medicina traditionala, ne propun o reteta de tinctura, precum si o schema de
tratament, foarte benefica in cazul aterosclerozei, a colesterolului, a hipertensiunii si a
afectiunilor cardiace produse de acestea.

Mod de preparare
Tinctura se prepara din 350 gr. de catei de usturoi si 200 gr. alcool concentrat de 70 de grade.
Cateii de ustuoi, curatati de coaja, se zdrobesc bine, ca pentru mujdei, dupa care, se amesteca
cu alcoolul. Maceratul obtinut se pune intr-un borcan, inchis cu capac, care se pune la macerat,
intr-un loc racoros, pentru 10 zile, timp in care, se agita zilnic de 3-4 ori.
Dupa 10 zile, tinctura se strecoara bine printr-un tifon, dupa care se lasa inca 3 zile, pentru a se
limpezi. Tinctura limpezita, se toarna in sticlute mici, inchise la culoare, si se poate pastra pana
la un an, la o temperatura racoroasa.

Administrare - schema de tratament

Administrarea se face, de trei ori pe zi, dupa urmatoarea schema: se porneste de la o picatura
dimineata, in prima zi, crescand progresiv cu o picatura, ajungandu-se astfel la 15 picaturi
seara, in ziua a 5-a.
Din ziua a 6-a si pana in a 10-a se descreste numarul de picaturi, ajungandu-se iar, la o picatura
de tinctura, in seara zilei celei de-a 10-a.
In ziua a 11-a, se administreaza doza de atac constituita din 25 de picaturi, dimineata, pranz si
seara, dupa care se revine la cantitatea din prima zi.
Tratamentul se reia, timp de cateva luni pana la terminarea tincturii.
Cantitatile mentionate se iau inaine de mese cu 30 de minute, in putin lapte sau apa.
Efectele in hipertensiune si ateroscleroza, dupa o cura de cateva luni, se vor mentine timp de 3
pana la 5 ani.
 

Tinctura din frunze de nuc si urzica - elixir pentru sanatatea si frumusetea

parului
Frunzele de nuc si cele de urzica au fost cunoscute inca din timpuri stravechi ca fiind remedii
pretioase pentru par si pentru pielea capului, sustinand in mod deosebit sanatatea, dar
si frumusetea podoabei capilare.
Iata ce regasim in manuscrisul profesorului, istoric, membru titular al Academiei
Romane, Simion Florea Marian, manuscris care a stat la baza magistralei lucrari "Botanica
poporana Romana":
"Din frunza de nuc isi fac si fetele lautoare (fiertura pentru spalat capul) cu care se lau pe
cap, anume ca parul sa li se intareasca si sa nu-si piarda coloarea. Lautoarea aceasta o
arunca apoi si ele [...], la trupina unui nuc. Iar parul ramas in dintii pieptenului, dupa ce s-au
pieptanat, il vara intr-o scorbura de nuc, crezand ca, facand-o aceasta, vor capata par lung si
frumos, prin care vor atrage pe feciori."
Frumoasa abordare folclorista asupra beneficiilor frunzelor de nuc, care impleteste
armonios cunoasterea empirica cu legenda.
In ceea ce priveste urzica, Maria Treben, botanista si autoare austriaca, afirma: "Daca
oamenii ar sti ce efect tamaduitor au urzicile, nu ar mai cultiva decat urzici"
Sanatatea parului depinde de mai multi factori. Este determinanta in acest sens,
poluarea, alimentatia sau modalitatea de intretinere si ingrijire a parului. O alimentatie
potrivita care sa sustina sanatatea parului trebuie sa contina vitamine si saruri
minerale specifice precum: vitamina A, care confera stralucire parului, vitamina B1,B2,B5,
contra caderii parului, seboreei, pentru pigmentare si protejarea pielii capului, PP, Si, Se si S,
care favorizeaza cresterea parului.
Pe langa o alimentatie potrivita, ingrijirea este de o importanta majora in mentinerea sanatatii
parului. Frunzele de urzica si cele de nuc, aduc un aport considerabil sanatatii parului,
conferindu-i frumusete si stralucire, oprind caderea si favorizand regenerarea lui.
In timp ce frunzele de urzica actioneaza ca si tonic capilar, combatand cu succes matreata
si seboreea, fiind folosite adesea in compozitia sampoanelor sau a tratamentelor pentru
par, frunzele de nuc, intaresc radacina firului de par, favorizand regenerarea lui si
mentinerea pigmentului o perioada cat mai indelungata.
Tinctura din frunze de nuc si de urzica, folosita la clatirea parului, este un adevarat elixir
pentru sanatatea si frumusetea parului, combatand cu succes matreata, intarind
radacina parului si favorizand regenerarea firelor de par degradat si subtiat, redandu-
le sanatatea si stralucirea. Culoarea parului este de asemenea, intensificata si
mentinuta, reducand mult procesul de albire al firelor de par.
Intrucat sanatatea incepe din interior, dar se vede la exterior, este necesar sa ne ocupam de
fiecare particica a corpului nostru, asigurandu-i echilibrul si sanatatea, iar pielea, unghiile sau
parul nu fac o exceptie.