Drojdia de bere

Ciuperci inferioare, de dimensiuni microscopice, ce produc aminoacizi esentiali, toate vitaminele din complexul
B, enzime, minerale in forma asimilabila (calciu, magneziu, fosfor), seleniu.
Substantele secretate de drojdia de bere au rol esential in pastrarea sanatatii si vindecarea unor boli, atat
pentru oameni, cat si pentru animale.
Proprietatile terapeutice au fost remarcate inca de la inceput, studii stiintifice facandu-se de la sfarsitul
secolului XX.
Important de stiut este faptul ca pentru uz intern se recomanda drojdia inactivata, pe care o procurati din
plafar sau farmacie.
De obicei, cand vorbim despre drojdia de bere, ne gandim la cea de panificatie. Ei bine, aceasta este drojdie
activa, care fermenteaza si poate crea disconfort digestiv prin balonare, iar in timp poate distruge flora
intestinala. Mai mult decat atat, este rezistenta la sucurile gastrice si organismul nu poate extrage din ea
principiile active in totalitate.
De aceea se recomanda folosirea produselor din farmacii sau magazinele de produse naturiste.
O cura poate dura 30 de zile sau mai mult daca starea organismului o solicita, neexistand riscul acumularii de
vitamine B si nici cel de distrugere a florei intestinale. Se administreaza pe stomacul gol, cu o ora inainte de
masa de dimineata sau fractionat in cursul zilei. Toate produsele sunt insotite de instructiuni de administrare si
este indicat sa cereti avizul medicului dumneavoastra curant.
Printre cele mai importante substante continute in drojdia inactivata se afla vitaminele B:
-    B1 sustine sistemul nervos si cardiovascular, fiind utila in boli de inima, depresie, astenie
-    B2 ajuta sanatatea pielii, fiind necesara in afectiuni dermatologice
-    B3 echilibreaza sistemul nervos
-    B5 este un stimulent natural al glandelor cortico-suprarenale, crescand rezistenta la infectii si la stres
-    B7, B8 au rol important in metabolismul colesterolului si al proteinelor
-    B9 sustine echilibrul hormonal si inlatura anemia
-    B12 sustine sistemul nervos prin cresterea capacitatii de concentrare si eliminarea stresului psihic
-    B15 favorizeaza schimbul de oxigen la nivel celular, fiind un remediu impotriva imbatranirii.
In aceasta lumina, este usor de inteles utilitatea acestui stimulent pentru:
1.    copii, in procesul de crestere (consolidarea oaselor), dezvoltare psihica si mentala armonioasa
2.    adolescenti, reglarea proceselor hormonale
3.    adulti, ca sustinator de efort fizic si remediu antistres
4.    persoane in varsta, in prelungirea tineretii biologice, reducerea riscului bolilor degenerative, sustinator al
activitatii hormonale si sanatatii sistemului nervos si cardiovascular.
Afectiunile in care sunt utile principiile active din drojdia de bere, consemnate de specialisti, sunt:
-    anemia, ca urmare a continutului de minerale si vitamine, precum si prin capacitatea de stimulare a
producerii de catre organism a elementelor figurate ale sangelui (tulburari de coagulare, boli ale sangelui)
-    hepatita (A, B, C), ca urmare a stimularii sistemului imunitar prin intermediul compusilor pe baza de seleniu,
in lupta impotriva infectiilor cu virusi hepatici
-    raceli si boli infectioase, prin combinatiile de vitamine si seleniu
-    supraponderalitate sau obezitate, cu ajutorul cromului
-    boli cardiovasculare, ca urmare a influentei B-urilor in metabolismul colesterolului si normalizarea tensiunii
arteriale
-    paralizie, Parkinson, Altzheimer
-    psoriazis, sclerodermie, afectiuni dermatologice, acnee
-    diminueaza efectele secundare neplacute de dupa radioterapie, oferind un suport important in refacerea
organismului.
Drojdia de bere este foarte apreciata si in cosmetica, intrand in compozitia unor masti faciale. Efectele asupra
pielii sunt remarcabile si gasiti in pagina noastra de ingrijire retetele pentru ten gras si pentru ten acneic.
Iata deci un alt produs bio, ieftin, valoros si usor de procurat!
 Altfel de ingrijire a dintilor

Dintii si cavitatea bucala solicita o ingrijire speciala pentru ca sanatatea lor se rasfrange asupra sanatatii
intregului organism si pentru ca au o structura mai delicata. Suntem sfatuiti sa mergem periodic la control, sa
ne spalam dupa fiecare masa, sa evitam alimentele care ne pot rani, si asa mai departe.
Uneori aceasta ingrijire devine costisitoare din punct de vedere financiar, nu al obiceiurilor.
V-am spus deja ca va puteti prepara pasta de dinti in casa, am prezentat si o reteta si inca mai avem resurse, in
natura.
Argila si bicarbonatul de sodiu, impreuna sau separat, constituie baza unei paste de curatat dintii de calitate,
lucru pe care il vedem deja si la marii producatori.
Flora spontana autohtona vine sa completeze necesarul zilnic si chiar mai mult, remedii pentru diverse
afectiuni.
Specialistul Eugen Giurgiu ne recomanda chimenul, coada-soricelului, galbenele, hrean, patlagina, podbal,
salcie, stejar, tei, usturoi, varza.
O apa de gura obisnuita se poate prepara din 25 de picaturi de tinctura de chimen puse intr-un pahar cu apa;
folositi zilnic dupa fiecare periaj. Efectul este atat dezinfectant, cat si calmant in cazul unor iritatii in cavitatea
bucala.
Puteti cumpara tinctura sau o puteti prepara din 50g seminte de chimen si 250ml alcool alimentar de 70 de
grade. Tineti intr-un recipient inchis timp de 15 zile, apoi strecurati si pastrati in flacon bine inchis, la intuneric.
Infuzia de coada soricelului sau de galbenele, obtinuta din 2 lingurite de planta uscata la 250ml apa clocotita,
acoperita timp de 15 minute, este un ajutor important in inflamatiile gingivale. Ambele plante au cate o
componenta antibiotica naturala, care ajuta la distrugerea microbilor existenti in cavitatea bucala. Se
recomanda sa clatiti gura de cateva ori pe zi.
Coaja de salcie sau de stejar, calmeaza durerile de dinti.
Astfel, 2 lingurite de coaja de salcie alba se fierb 15 minute in 250ml apa, se strecoara, se lasa sa ajunga la
temperatura camerei si se clateste gura, insistand in zona dureroasa.
Alta reteta este din o lingurita coaja de stejar si o lingurita flori de tei, infuzate 15 minute in 250ml apa
clocotita. Se strecoara, se raceste si se clateste gura.
Usturoiul este si el un remediu in cazul durerilor de dinti. Iata cum ne recomanda sa-l folosim, profesorul Eugen
Giurgiu: se piseaza cativa catei de usturoi si se adauga putina sare; se pun intr-un tifon si se aplica la
incheietura mainii, in pozitia in care asezati ceasul, stanga sau dreapta in functie de jumatatea in care se afla
zona dureroasa a cavitatii bucale. Tineti compresa 20-30 de minute. Durerea va ceda.
Vreau sa subliniez ca am vorbit despre remedii, dar nu trebuie sa aveti rezerve atunci cand este necesara
interventia stomatologului. Preventia o facem prin igiena corecta si sistematica, folosind produse naturale si
produse bio, dar atunci cand stadiul acesta este depasit, numai stomatologul ne va putea ajuta.
Tot ce am mentionat, va este la indemana, ce va mai trebuie este vointa si increderea.

Azi spalam!
Ziua de spalat – o corvoada pentru bunicile si strabunicile noastre care  urmau un adevarat ritual: rufele
trebuiau frecate intr-un ciubar, apoi fierte in cazane uriase, iar la sfarsit, stoarse cu calandrul de rufe.

Nu e de mirare ca atunci cand tehnologia a evoluat viata gospodinelor  a fost considerabil usurata , dar pentru
asta, zilnic se plateste un pret mult prea mare pentru ca nu s-a anticipat dezastrul care a urmat: in fiecare zi se
scurg si  ajung in natura milioane de litri de detergenti toxici. Asta nu inseamna ca trebuie sa renuntam la ideea
de a avea haine curate ci doar sa folosim cateva metode eficiente care ne si usureaza munca dar si inlocuiesc cu
succes detergentii industriali.

Nu cred ca este cineva dintre noi care doreste sa se intoarca pe vremea ciubarului doar ca, din fericire, si in
cazul masinii de spalat moderne se pot respecta anumite reguli.
 De exemplu se poate renunta la prespalare in cazul rufelor nu foarte murdare.
 Cand cumparati detergentul interesati-va cat de ecologic este si incercati sa nu folositi mereu doza maxima
iar cand este vorba de haine putine si subtiri alegeti sa le spalati de mana.
 Pentru a obtine rufe si perdele moi si albe este suficient ca in ultima apa de spalat sa puneti putin otet;
rufele vor fi mai moi si mai placute.
 Lucrurile din frotir devin moi daca le lasati la inmuiat peste noapte in apa fierbinte cu otet .
 Rufele foarte murdare se inmoaie in apa cu soda.
 Daca adaugati la solutia de spalat un pliculet de praf de copt obtineti rufe imaculate.
 Sosetele albe isi recapata culoarea daca le spalati impreuna cu un saculet in care in prealabil ati pus coji de
lamaie.
 Perdelele ingalbenite de fum de tigara se tin la inmuiat in apa cu sare.
 Putei apreta, fara a deteriora rufele si perdelele, daca le inmuiati in apa in care a fiert orez.
                

Pentru a mentine culorile aveti in vedere urmatoarele:

 Vreti sa stiti daca iese culoarea dintr-o haina? Umeziti un loc “ferit”, freacati cu o bucata de hartie alba locul
respectiv si, daca s-a colorat, preferabil ar fi sa spalati haina respectiva de mana.
 In cazul primei spalari a unui lucru colorat evitati decolorarea  daca adaugati la apa de spalat un pic de otet.
 Cand spalati haine de culori diferite, adaugati la ultima clatire niste sare.
 Otetul adaugat la ultima clatire reimprospateaza si fixeaza  culorile.
 Perdelele colorate devin curate, fara a-si pierde din culoare, daca le inmuiati in apa cu sare.
 Pentru a improspata culorile tesaturilor de bumbac, tineti lucrurile cateva ore in lapte degresat, apoi
neaparat spalati.

Pentru intretinerea materialelor sensibile aveti grija ca:

lucrurile din lana raman moi daca adaugati la penultima clatire otet, iar la ultima glicerina. Ele se spala cel mai
bine cu apa calduta si borax sau solutie de amoniac, fara sapun ( astfel nu riscati nici sa intre la apa).
Hainele din lana de culoare inchisa isi recapata frumusetea daca sunt periate usor cu un amestec de ½ l apa si
10 g de tutun de pipa.

Acestea sunt doar cateva din micile trucuri pe care le puteti folosi pentru a inlocui metodele de spalare care
“ucid” mediul, atunci cand bugetul nu va permite cumpararea de detergenti bio.
Spor la treaba si nu uitati ca “nu mostenim Pamantul de la inaintasi, ci il imprumutam de la copiii nostril”!
Sunt convinsa ca m-ati inteles.

Magazinele cu produse ecologice (produse bio) desfac o gama importanta de detergenti de rufe, vase,
materiale de curatenie. Preturile lor sunt, in general, mai mari decat ale produselor chimice cu aceeasi
destinatie.
Nu am suficiente informatii pentru a putea face o analiza a justificarii nivelului preturilor, nu inca!
Pot face, insa un rationament foarte simplu:
  -scopul folosirii unui detergent este acela de a inlatura murdaria (inclusiv degresare, inlaturarea petelor); si cei
ecologici respecta aceasta si cei chimici
  -prin continutul lor , detergentii chimici pot lasa urme de substante pe haine, care ajung in piele si pot genera
sau intretine diverse afectiuni; nu este cazul produselor bio, pentru ca acestea sunt naturale.
  -tot prin continutul lor, cei chimici afecteaza uneori dramatic mediul inconjurator, pe cand cei ecologici, nu.

                                     

Folosesc, de cateva luni, doar otet, bicarbonat, lamaie si uleiuri esentiale si ma intreb cum am putut neglija
atata timp ceva ce stiam foarte bine si am mai facut! Efortul depus la curatenie este mai mic, rezultatele sunt
mai bune, nu mi se mai rup unghiile si nici nu costa mult.
Spre exemplu, baia se curata foarte bine cu un amestec de otet si bicarbonat. Bicarbonatul este abraziv si
dezinfectant, iar otetul degresant, detartrand si dezinfectant. Pentru miros, adaugati cateva picaturi de ulei
esential de  bergamota, menta sau brad.
Parchetul se curata foarte bine cu un amestec de apa, otet si cateva picaturi de ulei esential (o lingura de otet
la 1 litru de apa).
Pentru mobila  se poate folosi cu succes amestecul de ulei de masline (o lingura) si otet (o jumatate de ceasca)
la care adaugati ulei esential. Otetul se evapora si va ramane mirosul uleiului esential folosit.
Geamurile se curata  cu un amestec din: o ceasca otet, o lingura suc de lamaie, 3 cesti de apa si cateva picaturi
de ulei esential.
Exista si varianta detergentului lichid obtinut din nuci de sapun, 100% natural si deloc scump.
Am inlocuit si balsamul de rufe cu otet si ulei esential.
Este un inceput!
Nucile de sapun
   
Caut de mult o alternativa la detergentul de rufe, o alternativa care sa nu imi curete de tot si buzunarul. Si am
gasit-o la www.aoy.ro Citisem cate ceva despre nucile de sapun, dar mai mult ca fapt informativ. M-am decis sa
cumpar si am gasit alaturi de ele si informatia de care aveam nevoie. Le-am folosit si acum ma simt in masura
sa va recomand si voua.
Produsul este 100% natural si certificat BIO. Provine dintr-o zona aflata la poalele muntilor Himalaya, in Nepal
si nordul Indiei.
Arborele Sapindus Mukorossi creste liber aici, putand atinge, dupa 70 de ani, 4-5 metri inaltimea trunchiului si
o coroana de 25 de metri in diametru.
Copacul infloreste vara, iar fructele apar in iulie-august si se coc in noienbrie-decembrie; sunt niste nuci de 2-
2,5cm diametrul.
Fructele se colecteaza iarna, adunandu-le de pe jos.
Este un produs al naturii foarte apreciat in medicina ayurveda, cu efecte remarcabile asupra sanatatii, mergand
pana la stoparea inmultirii celulelor canceroase.
Continutul mare de saponina din acest fruct, face din el un detergent natural foarte bun. In afara efectului de
curatare, este si antifungic, antitricomonas si antimicrobian.
Poate fi folosit pentru igiena personala, pentru spalat rufe, vase sau detergent universal si chiar ca sampon
pentru animalele de casa.
Produsul care se comercializeaza la noi este sub forma de coji de nuci.
Pentru a spala o masina de rufe de 5kg, puneti echivalentul a 4-5 nuci( aproximativ 20g) intr-un saculet si il
legati bine pentru a nu se imprastia in masina. Desi ele devin moi in contact cu apa calda, pot sa agate rufele si
sa le deterioreze. Aceasta doza poate spala de trei ori succesiv. Dupa trei spalari, se pot arunca la gunoiul
menajer sau le puteti folosi ca ingrasamant de flori.
Produsul nu este parfumat; pentru a suplini aceasta, folositi uleiurile esentiale.
                          

Pentru un spalat de calitate, urmati cateva reguli simple.

In cazul rufelor albe, adaugati o lingura de bicarbonat de sodiu, pentru albire.
La clatira folositi o lingura de otet si acum este momentul sa adaugati si uleiul esential pentru miros.
 Pentru spalari la temperaturi mai joase de 40 de grade, este de preferat sa folositi solutia lichida (saponina
din nuci este eliberata la temperaturi mari)
Pentru aceasta, fierbeti nucile in apa in proportie de 100g nuci la 3l de apa. Dupa fierbere se lasa 12 ore la
macerat. Se strecoara si se pastreaza intr-un recipient inchis, pe cat posibil la intuneric; se pot adauga cateva
picaturi de ulei esential pentru miros.
Acest produs il puteti folosi ca detergent de vase, universal sau sampon.
Acum putem recapitula:
nuca de sapun este un detergent bio, 100% natural
1kg de nuci spala rufele unei familii de 4 persoane, timp de un an de zile, in ritm de 3 masini saptamanal
nuca de sapun este hipoalergica si antimicotica
ajuta la pastrarea culorii rufelor colorate
este complet biodegradabila
este usor de folosit
protejeaza masina de spalat

In ceea ce priveste pretul, nu va faceti griji, este decent si v-am dat sursa cea mai convenabila.
Cineva mi-a spus: pai aveti timp sa faceti asta!
Nu am mai mult timp decat oricare dintre voi, doar aleg si asa am ales sa va economisesc si voua timpul!
Faceti urmatorul pas!
Parfumurile din jurul nostru
 Daca ma veti intreba ce parfumuri sa folositi in locuinta dumneavoastra, v-as raspunde pe loc: cele naturale. In
incaperile casei noastre, in dulapuri sau alte spatii de depozitare incercam sa pastram o atmosfera aerisita si cu
miros placut. Probabil ca de cele mai multe ori apelati la deodorantele pe care le gasiti in magazinele obisnuite.
Va spun iara ca sunt produse chimice care imita natura si care contin si elemente nocive.
                   
De ce sa imitam natura daca ea este langa noi si ne ofera tot ce avem nevoie?
Daca va plac mirosurile de condimente, de mirodenii, puteti folosi rulouri de scortisoara, legate frumos si
delicat cu panglicute , pe care sa le tineti la vedere in incapere sau taiati o portocala pe jumatate, infigeti in ea
cateva cuisoare intregi si tineti-o in camera.
In saculeti de organza puteti pune cateva boabe de nucsoara, frunze de dafin, coaja de scortisoara si felii de
baton de vanilie,  pe care sa le tineti in dulap sau debara.
In bucatarie este foarte placut mirosul de vanilie din batonul natural. Nu aveti nevoie de unul intreg, ci doar de
cateva rondele.
Pe langa mirosurile placute, acestea alunga si moliile si nu in ultimul rand, ne mangaie simturile si ne ajuta sa
ne simtim bine.
Daca, nimic in acestea nu va e pe plac, folositi uleiuri esentiale.
Pe timp de iarna, in preajma de Sarbatori, eu as ramane tot la scortisoara, portocale sau vanilie!

Chimic sau natural

                        
Suntem foarte bucurosi cand, in sfarsit, am terminat de zugravit sau de instalat mobila cea noua.
Ne entuziasmeaza mirosul caracteristic, dar de cele mai multe ori ne da dureri de cap, la propriu.
Si nu doar atat: dureri de gat, ameteli, uneori culminand cu stari de depresie.
Este cunoscut ca mobila sau zugraveala noua, degaja vapori de formaldehida sau polimeri de stiren, care sunt
responsabili de disconfortul nostru si chiar de imbolnavire.
Impedimentul poate fi depasit, dar poate fi si inlaturat, folosind solutiile ecologice.

Exista materiale pentru finisajele interioare ale locuintelor, care nu contin substante chimice periculoase si
exista metode de a confectiona mobilier din materiale naturale, mobila ecologica.
Aceasta este facuta din lemn, ratan, rachita, salcie, zambila de apa sau chiar carton si se asambleaza cu adezivi
fara solventi, fara cuie sau parti metalice, iar lacurile de finisare sunt pe baza de apa.
Se fabrica mobila ecologica lipita cu miere si finisata cu ulei de in.
In UE, producatorii de cherestea sunt stimulati sa gaseasca inlocuitori ecologici pentru substantele chimice
folosite pana acum.
Cei care au adus primii mobila ecologica pe piata romaneasca, sunt italienii.
Din fericire, reactia producatorilor romani, este pozitiva.

In afara finisajelor interioare si a mobilierului, avem de unde alege stofe din fibre naturale, ecologice pentru
huse sau perdele si covoare sau alte impletituri din materiale naturale pentru podele.
O varianta ecologica foarte interesanta, pentru pardoseli, este pluta. Este un material durabil, usor de
intretinut si ieftin.
In afara de acestea, asigura o izolare termica si fonica foarte bune. In plus, este mai confortabila decat
ceramica, gresia sau lemnul, find aproape la fel de moale ca o mocheta.
Pluta este rezistenta la foc si contine suberina, o ceara naturala, care alunga bacteriile, mucegaiul, acarienii si
chiar insectele, transformand-o intr-o optiune perfecta pentru cei cu alergii.
Singurul dezavantaj, este acela ca se zgarie usor, insa poate fi tratata fata de acesta.
Pentru blaturi, se recomanda bambusul, fiind rezistent, durabil si usor. Este un material ideal pentru
decoratiuni.
          
Confortul si siguranta noastra nu se opresc aici. Mai sunt cateva elemente importante  de care trebuie sa tinem
cont.
Lumina si iluminatul conteaza foarte mult in viata noastra. In general, se renunta la draperii pentru ca
blocheaza ferestrele si aduna praf. Chiar si perdelele se dovedesc, uneori, ineficiente.
Foarte practice, sanatoase si estetice sunt jaluzelele. Cele confectionate din bambus nature sau colorat, creaza
o ambianta foarte placuta, pentru ca lasa sa treaca lumina, dar o filtreaza astfel incat soarele nu mai
deranjeaza.
Pentru perioada de seara si noapte, se recomanda iluminarea cu LED-uri, care sunt mai economice decat
becurile sau tuburile fluorescente si au durata de viata mai mare.
Totodata constituie cea mai buna sursa de lumina colorata, iar culoarea are rolul ei, in ambianta.

Mirosurile, mai precis parfumurile, din casa actioneaza subtil asupra psihicului. Ele au contribuit intotdeauna la
realizarea unui interior confortabil.
Putem folosi, in acest sens, flori uscate, frunze, scoarta de copac, pudra de flori sau uleiuri esentiale. Nu
inseamna acelasi lucru cu deodorantele de camera din hipermarket, vorbim despre parfumuri naturale, nu
chimice!
Parfumurile pe care le folosim, trebuie sa fie alese in functie de destinatia camerei.
Pentru dormitor, se recomanda sa folositi o lampa de aromoterapie, care va da un parfum discret, ce se
dezvolta treptat. De obicei, sunt  de dorit parfumurile relaxante( levantica, geranium).
In bucatarie nu folositi decat scortisoara sau vanilie, direct din mirodenii.
In living folositi arome usoare, discrete, de iasomie, trandafir, lacramioare.

Finisaje, mobile, lumina si parfumuri potrivite… dar decorul, ce facem cu decorul?

Casa are, pentru fiecare ditre noi, o amprenta decisiva la nivel psihologic, functional si spiritual.
Cand spun asta am in vedere ca pentru fiecare dintre noi, simbolizeaza locul cel mai sigur din lume.
Sentimentul pe care ti-l confera acest spatiu vital, este cel care sta la baza determinarii propriului caracter.
Este, de fapt, un drum cu doua sensuri: fie te determina, fie te poate schimba!
Daca spatiul locuintei tale este primitor si transmite ideea de confort si bunastare, viata ta va fi activa si
frumoasa.
Cand casa iti ofera o imagine haotica, intreaga viata iti scapa de sub control.
Atunci, pune ordine in casa ta si…in viata ta! Si alege solutiile simple si sanatoase!

Alternative ecologice

Cred ca sunteti de acord cu mine cu privire la importanta locuintei in viata noastra. Din pacate nu toti oamenii
se pot bucura de confortul si intimitatea caminului propriu. Asta este o alta durere!
Incerc sa ma informez despre materiale sanatoase de finisare si furnizori, produse bio. Am costatat ca sunt
multe alternative si ca in Romania exista o piata deja formata in acest sens. Produsele nu sunt romanesti, dar
cel putin se gasesc.
In acest sens, producatorii au preluat retete vechi, traditionale pe care le-au imbunatatit sau uneori nici nu a
fost nevoie. Moda retro este prezenta si aici si cu mare succes.
                        

Pentru curatenia de primavara am remarcat doua produse naturale interesante:

•    vopsea pe baza de cazeina (proteina din lapte), faina de marmura, borax, talc si caolin. Este potrivita pentru
pereti de interior si tavane, mai ales suprafete absorbante.
•    vopsea minerala pentru pereti care se poate aplica si peste vopseaua alchidica si pe suport de gips-carton,
beton sau lemn. Contine un amestec de silicati de sodiu, celuloza, talc, si se poate pigmenta. Este o vopsea
foarte aderenta.
In functie de amploarea lucrarilor si de planurile dumneavoastra concrete, puteti face multe alte optiuni. Aveti
posibilitatea sa cereti informatii despre problemele dumneavoastra punctuale, accesand  www.naturalpaint.ro
si tot de la ei puteti si achizitiona produsele alese. Sper ca nu va trece mult timp pana ce produsele bio
autohtone de amenajari interioare sa apara pe piata pentru ca nu ne lipseste nimic, poate doar vointa.
Inca doua vorbe...

Haideti sa mai vorbim putin despre ce produse de curatenie folosim. V-am marturisit deja faptul ca eu am
renuntat la produsele chimice si am revenit la produse naturale. Nu regret deloc aceasta decizie si va incurajez
sa procedati la fel. Mai mult, ma voi stradui sa va furnizez suficiente informatii pentru a va motiva.
Stim cu totii ca principala sursa de poluare cu materiale periculoase si substante chimice toxice, este activitatea
industriala.
Putini recunosc contributia personala in aceasta problema. Ei, da, contribuim la aceasta poluare cu produsele
de curatenie alese, produsele de gradinarit folosite si chiar cu decizia privind tipul energiei casnice pe care o
consumam.
Protejarea si pastrarea mediului incepe in interiorul nostru!

               
Principalele ingrediente pentru curatenie, universale pot spune, sunt: sapunul natural, otetul, amidonul, soda,
bicarbonatul de sodiu.
Sapunul pur, natural, a fost folosit timp de generatii pentru spalarea rufelor, curatenia casei, igiena personala.
In zilele noastre, este ingredientul principal in produsele de curatenie bio. Este biodegradabil, nu prezinta
pericole si nu este toxic. Este bine sa evitati sapunurile parfumate artificial, colorate la fel sau cu tot felul de
aditivi sintetici.
Otetul este o solutie apoasa de acid acetic( recomandat 5%), este un dezinfectant bland, care degreseaza, spala
bine obiectele din sticla, deodorizeaza si detartreaza, scoate petele.
Amidonul este o pudra inodora, care curate bine covoarele patate si petele de grasime.
Soda cristalina (carbonatul de sodiu), este o sare a acidului carbonic. Inlatura grasimea si petele, este
dezinfectanta si se foloseste la dedurizarea apei. Nu o folositi pe obiecte din aluminiu.
Bicarbonatul de sodiu inlocuieste cu succes multe produse de curatat: deodorizeaza, inlatura petele, da
stralucire si suplete tesaturilor.
Exista si opinia ca amoniacul si boraxul pot inlocui produsele de curatenie. E adevarat ca sunt eficace pentru
deodorizare si dezinfectare, dar sunt doi agenti chimici foarte puternici care irita ochii, pielea, nasul si gatul, Pot
provoca dureri de cap si in plus, combinate cu clorul pot genera gaze toxice.
Aici am enumerate cele mai folosite produse pentru curatenie, urmeaza sa va aduc informatii utile despre
fiecare.

Sapunul natural
Primul sapun (si fara indoiala, natural!) a fost sapunul de Alep, preparat in Siria, acum 3000 de ani din ulei de
masline si cenusa de laur (dafin). Si acum este foarte apreciat si folosit.
In Europa, galii preparau sapun din cenusa si grasime de bou, folosindu-l mai ales pentru spalarea parului.
In Italia s-a preparat celebrul si astazi,  sapun de Marsilia, din ulei de masline si cenusa de plante.
Procesul chimic din care rezulta sapunul se numeste saponificare, iar componentele principale sunt hidroxidul
de sodiu sau potasiu continut de cenusa folosita (soda naturala) si grasimea. La temperatura de 80-100 de
grade Celsius, grasimea hidrolizeaza in mediu alcalin rezultand glicerol (amestec de carboxilati de sodiu sau
potasiu). Moleculele de carboxilati sunt molecule bipolare, care se fixeaza pe grasimi si pe moleculele de apa.
La clatire acestea sunt eliminate impreuna cu tot ce au fixat (grasime, murdarie). Acesta este procesul de
curatare.
Sapun natural, produs bio, se gaseste in magazinele de profil, sub forma solida , crema sau sapun lichid. Il
puteti folosi ca atare sau pentru prepararea produselor de ingrijire, dupa retete pe care vi le punem la
dispozitie www.biologicus.ro/Ingrijire _Personala.html
Tot in aceste magazine, gasiti produse bio de curatenie care pot avea in compozitie sapun natural.
Efect de curatare au si saponinele continute in anumite plante iar mecanismul este asemanator. Am vorbit
despre nucile de sapun si vi le recomand ca detergent natural, atat sub forma de coji, cat si ca extract lichid.
                       

Este bine de stiut ca apa in care s-a spalat, in acest caz, nu trebuie deversata direct in apa cu fauna acvatica
(dezintegreaza tesuturile pestilor), in schimb in canalizarea urbana este chiar benefica.
Sapunul natural este alternativa tensioactivilor sintetici din gelurile de dus sau detergenti. Din fericire piata de
produse bio ofera deja foarte multe optiuni.

Otetul

Singur sau impreuna cu alte produse naturale, inlocuieste o mare parte a produselor de curatenie. Otetul a fost
descoperit in Mesopotamia, cu 3000 de ani i.H. Este o solutie apoasa de acid acetic (cel mai indicat 6%),
preparata prin fermentare. Se comporta ca un acid slab si descompune mai ales carbonatii (depunerile de
calcar).
Iata proprietatile pentru care este apreciat: conservant, degresant, deodorant, detartrant, dezinfectant,
antifungic, calitati terapeutice si cosmetice (mai ales otetul de mere).
                     
Utilizarile lui in gospodarie sunt foarte variate:
•    Curata calcarul din jurul robinetilor casnici si toate urmele de calcar. Puneti otetul, asteptati sa actioneze si
limpeziti cu apa.
•    Curata geamurile (sticla in general) – degreseaza, da stralucire si nu lasa urme.
•    Limpezirea rufelor – nu lasa miros, inlatura urmele de detergenti si improspateaza culorile.
•    Curata si dezinfecteaza frigiderul – spalati cu apa si sapun pentru vase, apoi stergeti suprafetele cu un tifon
imbibat in otet alb.
•    Limpezeste foarte bine vasele.
•    Dezinfecteaza toaleta si baia – puteti adauga o picatura de ulei esential de lamaie pentru miros de durata.
•    Indeparteaza rugina de pe obiectele metalice (cateva ore in apa cu otet).
•    Tesaturile care ies la spalat – tineti-le intr-o baie cu otet si sare de bucatarie pentru fixarea culorilor.
•    Curata foarte bine urmele de aderenta de pe parbrize.
•    Limpezeste si da stralucire parului, dupa samponare.
•    Curata foarte bine calciul depus in cafetiere si masini de spalat (un litru de otet la o masina de apa, program
normal).
•    Calmeaza intepaturile de insecte.
•    In cazul hainelor noi negre sau colorate, este bine sa le tineti intr-o baie de apa cu otet, inainte de purtare;
limpeziti bine.
•    In combinatie cu bicarbonatul de sodiu, formeaza o pasta foarte eficienta pentru curatarea toaletelor si a
faiantei in general.
•    In combinatie cu ulei de masline, curata mobila.
Dupa cum vedeti, otetul este foarte prietenos, este la indemana si nu uitati ca este mult mai ieftin decat un
produs chimic de spalat baia sau de detartrat. Este biodegradabil si nu ne agreseaza sanatatea.
Daca vreti sa stiti mai multe vizitati siteurile www.vinegarworkswonder.com si www.vinegarbook.net

Comentariu trimis de :
Paraschiv Doina
Buna ziua, Foarte interesant ceea ce spuneti si este chiar practic, tinand cont ca majoritatea avem venituri
medii si sub medii si in primul rand nu trebuie sa uitam ca sunt produse naturale. Exista totusi si mici secrete
care atat dumneavoastra cat si alte persoane care susutin folosirea acestor produse, nu divulga in totalitate
retetele. De aici apar unele nemultumiri referitoare la aceste produse. De exemplu am foflosit pentru curatat
mobila ulei de masline si otet. Nestiind combinatiile nu prea am fost multumita, in sensul ca mobila ramanea
uda si nici de fel lucioasa. De aceea, rugamintea mea este ca pe site-ul dumeavoastra sa aveti o rubrica in acest
sens. Va multumesc Cu stima Doina Paraschiv

Comentariu trimis de :
RASPUNS
In articolul "Doua vorbe despre curatenie" sunt mentionate proportiile pentru curatarea podelelor, a
geamurilor, a mobilei. In ceea ce priveste obiectele sanitare se adauga otet peste bicarbonat pana se
umecteaza complet si cu aceasta pasta se curata. Pentru limpezirea rufelor folositi 1-2 linguri de otet la o cuva
de apa.
Bicarbonatul de sodiu

Chimistul francez, Nicolas Leblanc a pus la punct in 1791, procedeul de fabricare a bicarbonatului de sodiu, dar
celebritatea i-au adus-o brutarii John Dwight si Austin Church.
Este o pudra fina, alba, este biodegradabil, netoxic si nepoluant si are utilizari diverse:
•    este un foarte bun antiacid, neutralizand acizii
•    abraziv bland, ca urmare a structurii sale cristaline
•    neutralizeaza microbii, indepartand mirosurile neplacute
•    indeparteaza murdaria
•    dedurizeaza apa
•    este un bun afanator alimentar, folosit in cofetarie si patiserie
•    are proprietati terapeutice si cosmetice.

Este foarte apreciat ca produs util in gospodarie si despre el se vorbeste mult. Iate cateva dintre recomandarile
lui Carl Miler din “Bicarbonatul de sodiu- produs miracol”:
•    apa de gura eficienta si ieftina-o lingurita bicarbonat la o jumatate de ceasca de apa
•    produs de spalat dintii-in strat consistent, pe periuta de dinti, curata si dezinfecteaza
•    pentru picioare obosite faceti o baie de 15 minute  cu apa calda si bicarbonat, un sfert de ceasca la un litru
de apa
•    deodorant personal extrem de eficient; daca doriti si parfum, folositi condimente naturale (scortisoara sau
enibahar)
•    antiacid gastric-un pahar de apa rece cu o lingurita de bicarbonat, se bea incet; efectul este rapid si de
durata
•    pentru arsuri si iritatii ale pielii preparati o pasta din 3 parti bicarbonat si o parte apa sau apa de hamamelis
•    inainte si dupa ras folositi un amestec de o lingurita de bicarbonat la o ceasca cu apa calda
•    spala foarte bine parul de fixativ si alte produse de styling-in timpul samponarii adaugati o lingurita de
bicarbonat si masati bine
•    spala si dezinfecteaza peria de par, periuta de unghii, bigudiurile, pensule si aplicatoare cosmetice; pentru
aceasta  lasati obiectele o noapte in solutie de 4 lingurite bicarbonat la un litru de apa
•    este un fungicid eficace si ecologic-4 lingurite bicarbonat la 3 litri de apa, se pulverizeaza pe planta
(trandafir, vita de vie, muscate)
•    o lingurita de bicarbonat intr-o jumatate de litru de apa, pus intr-o sticla cu dop gaurit sau pulverizator, va
va ajuta sa controlati focul pentru gratar
•    scoate petele de ulei de pe beton-se uda pata, se presara bicarbonat si se freaca energic cu o perie aspra;
daca e nevoie se repeta, se clateste
•    curatarea bornelor bateriei auto se poate face cu un amestec de 3 parti bicarbonat si o parte apa; se freaca,
se clateste, se usuca si se unge cu putina vaselina
•    curatarea petelor de pe masina, provenite de la plantele din jur sau copaci, a farurilor de urmele de insecte
sau depuneri de calcar
•    inlatura mirosul de fum de tigara din masina, daca veti presara bicarbonat in scrumiere, asteptati cateva
ore, apoi le goliti
•    curata si improspateaza culorile covoarelor
•    pentru maini curate si fine: pudrati cu bicarbonat, frecati usor si clatiti
•    curata si deodorizeaza jucariile si celelalte obiecte ale animalelor de companie
•    este un remediu bun impotriva gandacilor si furnicilor: puneti sirop peste praf de bicarbonat, in parti egale;
daunatorii vor manca amestecul si vor muri
Chiar daca nu v-am convins, incercati macar o data sa il folositi, pentru ca este la indemana (in magazinele
alimentare) si este si ieftin. Am auzit pe cineva spunand ca “ecologic rimeaza cu economic”. Incercati?
Kober, Spor, Savana sau...

Un finisaj frumos si ecologic este varul sapunit. Ambele materiale, varul si sapunul, sunt naturale si ceea ce este
mai interesant: tehnica dateaza din Antichitate. Romanii foloseau acest tip de finisaj, iar in Maroc este extrem
de actual, cunoscand perfectionari remarcabile.
Este stiut faptul ca varul este natural si foarte sanatos permitand “respiratia” peretilor; sapunul natural da un
aspect elegant, dar mai ales transforma suprafata intr-una hidrofoba. Vorbim astfel despre solutii bio in
constructii de locuite si nu numai.
Solutia de var se aplica pe suprafete proaspat varuite, iar avantajele aduse sunt:
Apa prezenta pe perete din diverse motive, se aduna in stropi si picura fara a lasa urme
Murdaria acumulata nu patrunde in finisaj, ramane la suprafata si este usor de indepartat
Suprafetele astfel tratate capata o patina eleganta
Este un finisaj bun pentru interioare, dar si pentru cladiri mari (casa scarilor, gradinite de copii, cabinete
medicale). In locuintele obisnuite, nu poate inlocui gresia sau faianta in zona de gatit sau in cabina de dus, din
motive usor de inteles.
Se recomanda sa se aplice pe  suprafetele proaspat varuite, pentru a fi posibila reactia dintre acizii grasi din
sapunurile vegetale (este exclus a folosi sapunuri sintetice) si hidroxidul de calciu din varul proaspat, in urma
careie se formeaza sapunul de calciu, cel care aduce de fapt beneficiile de care am vorbit. Nu vom obtine
acelasi efect daca suprafata este acoperita cu piatra de var, marmura sau creta. O suprafata varuita poate fi
sapunita dupa maxim 24 de ore de la aplicare.
Sapunirea se poate face pe suprafete acoperite cu vopsea pe baza de var, gleturi pe baza de var, tencuiala pe
baza de var; cea mai recomandata alternativa este solutia de sapun de Marsilia in concentratie de 2,5-5%, care
se aplica in stare calda.
Daca vi se pare atractiv si de folos ceea ce ati citit, urmatorul pas pe care vi-l recomand este sa vizitati
www.naturalpaint.ro
Veti fi mirati sa gasiti produse bio de constructii si finisarea locuintei, cunoscute din vechime, dar pe care le
puteti folosi intr-un mod modern si usor.

Produse de curatenie

Am cautat si am gasit! Siteul www.naturalpaint.ro va pune la dispozitie produse si informatii. Am gasit la ei

sapun natural de Marsilia, soda si ceara pentru mobila si parchet.
Mi-a fost usor sa ma informez si sa comand; nu pot sa nu punctez ca in magazinele pe care le frecventez de
cateva ori pe saptamana, nu gasesc niciun fel de astfel de produse naturale (cu exceptia otetului si a
bicarbonatului, poate), iar intrebarile cu privire la ele aduc consternare in ochii lucratorilor, in timp ce firme
mult mai mici, din tara, pot deveni furnizori pretiosi.

Sapunul de Marsilia este sub forma de granule, fiind foarte usor de pastrat si de preparat. Puteti obtine din el
sapun lichid pentru ingrijirea personala sau pentru spalarea suprafetelor. Prin dizolvarea granulelor in apa
fierbinte (10 linguri de sapun la un litru de apa) se obtine, in urma racirii, sapun lichid sub forma de gel.
Pentru curatarea podelelor, adaugati in apa de spalat; pentru miros folositi uleiuri esentiale naturale (din
Plafar, produsele Fares).
Ca sapun pentru maini este foarte eficient si ieftin. Daca doriti imbunatatiri, puteti adauga uleiuri esentiale,
glicerina sau seruri speciale. Il puteti folosi si ca baza pentru gel de dus sau sampon pentru par.
Il puteti folosi si in prepararea detergentului de vase, pentru a-i da consistenta: solutie de nuci de sapun
(obtinuta prin fierberea cojilor de nuci), bicarbonat de sodiu si sapun lichid de Marsilia.
Soda este un produs de curatenie puternic, un tratament excelent pentru lemnul natural si un dedurizant al
apei, crescand calitatea spalatului rufelor. Folositi-o cu atentie, urmand indicatiile producatorului si pastrati-o
cu grija in dulap inchis!
Ceara de Carnauba este sub forma de emulsie; eu va sugerez sa o pulverizati pe suprafetele curate (inclusiv pe
parchet) si apoi sa lustruiti. Este mai usor de folosit decat amestecul de ulei de masline si otet, iar efectul este
puternic si de durata.
Iata cateva solutii sanatoase si abordabile pentru casa voastra!
Cate ceva despre alimentatia zilnica si aditivii alimentari

Indraznesc sa spun ca bucataria a devenit, de la o necesitate, o arta si apoi o importanta sursa de bani.
 Uneori lucrurile au mers atat de departe, incat ea serveste altor scopuri decat cel firesc.
Multi au uitat de lucrurile simple, naturale si cand se gandesc la un aliment nu-si pot imagina decat ceva foarte
estetic, ambalat frumos, colorat, aromatizat, conservat cat mai bine, sarat, pasteurizat, rafinat cat mai mult,
prajit in teflon, fiert sub presiune, incalzit la microunde.
Eu sunt de parere ca nu acesta este drumul corect. Nutritionistii ne recomanda sa consumam alimentele in
stare naturala sau cat mai aproape de aceasta, prelucrarea termica sa fie minima.
Mesele trebuie sa fie echilibrate si diversificate.
                                                 
La micul dejun se pot consuma
          -lapte, iaurt, branzeturi
          -oua
          -salata de fructe
          -cereale si miere
          -ceai de fructe, cafea infuzata
          -ceai verde, negru, rosu
          -masline
          -nuci, seminte, alune, fistic
          -stafide
          -cereale integrale fierte in apa sau lapte
          -dovleac copt

La pranz se recomanda
          -supe, ciorbe de zarzavat
          -supe, ciorbe de carne
          -peste proaspat la gratar
          -carne proaspata la gratar
          -salate de cruditati
          -legume tratate termic (linte,mazare, fasole, bob)
          -garnituri-orez fiert, cartofi copti, conopida fiarta
          -salate de legume si zarzavaturi tratate termic

La cina puteti alege

          -ciuperci la gratar
          -lactate
          -salate de zarzavaturi
          -cereale fierte
          -mamaliga
          -paine integrala
          -fructe
          - un pahar de vin
          -salata de vinete
          -conopida
          -cartofi copti cu ulei presat la rece

In cazul in care aveti probleme de sanatate sau sunteti supraponderali, consultati dieteticianul si faceti
modificarile ce se impun.

Unul dintre marii dusmani ai sanatatii sunt aditivii alimentari: conservanti, emulgatori, coloranti, s.a.
Exista si adaosuri nepericuloase cum ar fi E100, E101, E103, E105, E111,
121,126,130,132,140,170,150,160,163,174,175, 236, 237, 238, 260, 262, 263, 200, 203, 270, 290, 300, 301,
303, 322, 331, 382, 280, 282, 305, 309, 413, 414, 408, 480, 471, 472, 332, 337, 420, 422.
Adaosuri considerate suspecte sunt E125, 141, 150,171, 173, 240, 241, 477.
Adaosuri periculoase sunt E102, 110, 120, 124.
Iata cateva exemple de probleme de sanatate generate de aditivi:
    -boli intestinale E220, 221, 222, 223,224
    -tulburari de digestie E338, 339, 340, 341, 450, 461, 463, 465, 467
    -boli dermatologice E230, 231, 232, 233
    -eliminarea vitaminei B12   E200
    -boli neurologice E311, 312
    -boli ale aparatului bucal E330 ( acid citric- cel mai periculos adaos cancerigen)
 
Un aditiv interzis in Europa este glutamatul de sodiu, E621, care se gaseste adesea in supele concentrate.
El se fabrica din melasa (obtinuta din zahar),dar se intalneste si in alimente naturale (drojdie, ciuperci, rosii,
branzeturi).
Daca intalniti expresia "proteina hidrolizata", este un indiciu ca alimentul contine glutamat.
Glutamatul este un neurotransmitator, intalnit in corpul uman si este responsabil de functionarea corecta a
sistemului nervos.
Pentru functionarea corecta a creierului si a organelor interne, trebuie sa existe un anumit nivel al
concentratiei de glutamat. Toate organele interne contin receptori ai glutamatului. Suprastimularea acestora
conduce la dezechilibre interne si probleme de sanatate. Suprastimularea celulei nervoase, "arde" neuronii.
Neuronii nu se mai refac.
Glutamatul este un ameliorator de gust. In schimbul unui gust bun, pierdem in sanatate. Cine castiga?
Producatorul de glutamat!
Doctorul Russell Blaylock afirma ca poate provoca chiar pierderea memoriei. Simptome care preced sunt:
oboseala cronica, probleme de comportament, hiperactivitate, migrene.

Grija mare si la aspartam, E951, pentru ca este cancerigen si potenteaza glutamatul.

Nu veti putea tine minte toate codificarile aditivilor si nici nu-i puteti memora pe toti. Nu-i mai simplu sa evitati
alimentele ambalate...colorate...aromatizate...conservate...rafinate...?   

Ce servim la cina?
                                       

Eu sunt o adepta a dietei Montignac. Am descoperit-o dupa cautari indelungi, prin 2000. Atunci, un coleg de
serviciu( un barbat, atentie!) a slabit spectaculos si a capatat o forma fizica foarte buna.

Cand rezultatele au fost evidente, jumatate din personalul feminin a trecut la dieta Montignac. Nefiind foarte
restrictiva, nu mi-a fost greu sa ma adaptez, dar nu vreau sa dezvolt acum un comentariu pe aceasta tema.
Ceea ce as vrea sa va sugerez, este o combinatie pentru cina, recomandata de Montignac.
Recomandarea v-o fac in cunostinta de cauza si pentru ca ma gandesc la faptul ca nu prea alegem in mod
normal aceste alimente. Le-am ocolit mult timp, dar acum am  toata increderea.
Este un fel de mancare usor, consistent, continand multe principii active, sanatos si ieftin: salata verde cu
boabe de fasole fierte sau linte fiarta sau spaghete integrale fierte al dente.

Salata verde, probabil o mancati destul de des si va este familiara. Stiti ca e buna pentru stomac si metabolism,
in general( detoxifica). Contine saruri de zinc, importante in combaterea stresului si vitamine( A,B,C,D,E).
Servita cu sare, piper, ulei de masline( sau alte uleiuri comestibile), lamaie si boabe de fasole, linte sau paste
poate fi un fel de mancare foarte potrivit pentru seara.

Fasolea poate fi cu bob alb, rosu, rozalie, verde, teci, samd.

Fasolea uscata are un indice glicemic mic( 25-35 conform Montignac) si contine carbohidrati complexi care
optimizeaza nivelul de zahar in sange. Contine, de asemenea vitamina B, saruri de potasiu, selenium, magneziu,
calciu, fibre solubile si insolubile. Are foarte putine grasimi, aproape deloc colesterol. Este numita “mancatorul
de zahar”, pentru ca prin continutul de fibre vegetale, impiedica absorbtia zaharurilor si reduce secretia de
insulina.
Micsoreaza riscul fata de cancerul de colon. Reduce colesterolul din sange. Reduce riscul de diabet. Intareste
sistemul imunitar.
Fasolea este o sursa de proteine fara grasimi. Proteinele sunt convertite in organism in aminoacizi, care repara
tesuturile musculare si osoase. Proteinele ajuta, de asemenea, in lupta impotriva infectiilor, vindecarea ranilor
si regularizarea nivelului enzimelor si hormonilor. Prin faptul ca are in continut cel mai bun tip de carbohidrati,  
pastreaza senzatia de satietate.
Fasolea verde este foarte bogata in vitamina K, importanta in mentinerea rezistentei oaselor( activeaza
osteocalcinul-principala proteina care sudeaza moleculele de calciu in interiorul oaselor). Contine vitaminele A
si C cu rol puternic antioxidant, care contribuie la reducerea nivelului de radicali liberi din organism si previn
oxidarea colesterolului( colesterolul oxidat se depune pe peretii vaselor de sange, blocand arterele si
provocand uneori infarct de miocard).  Se poate spune ca previne ateroscleroza si bolile de inima. Beta
carotenul impreuna cu vitamina C au o actiune antiinflamatoare puternica si intaresc sistemul
imunitar( previne cancerul de colon). Contine de 2 ori mai mult fier decat spanacul. Fierul este component al
hemoglobinei care transporta oxigenul de la plamani la celule. In felul aceste se asigura un nivel bun de
energie, printr-o oxigenare  suficienta. Mai contine tiamina(B1), care joaca un rol foarte important in
stimularea functiilor cognitive( memorie).
Fasolea verde se consuma fiarta, cruda este toxica!

Lintea este “verisoara” cu fasolea, disponibila tot timpul anului. Exista mai multe tipuri : bob mare verde
deschis, bob mic maro inchis bob mic portocaliu.
Este bogata in proteine si minerale, saraca in grasimi, fiind un bun substitut pentru carne. Contine metionina in
concentratie mica, pentru suplinirea careia se recomanda  consumarea impreuna cu nuci sau seminte.
Contine carbohidrati cu indice glicemic mic, calciu, fosfor, fier, acid folic, B, C, fibre solubile si insolubile. Este un
aliment important pentru cei care desfasoara activitati cu un consum crescut de energie sau cei aflati in
convalescenta. Este utila in anemia feripriva. Fibrele solubile scad nivelul de glucoza si colesterol din sange, iar
cele insolubile previn constipatia.
Pentru a inlatura flatulenta se recomanda sa se tina in apa 8 ore si sa se schimbe apa la fiert. Trebuie
consumata cu moderatie pentru a nu suprasolicita aparatul digestiv. Daca se va asocia cu alimente bogate in
vitamina C, asimilarea fierului se va face mai bine.

Va spuneam ca o alternativa la fasole sau linte sunt spaghetele, spaghetele integrale fierte al dente si servite
reci. In aceasta varianta ele aduc beneficiile cerealelor, in conditiile unui indice glicemic mic( 40).

Nu intru in detaliile prezentate de Michel Montagnic, pentru ca daca nu-i cunoasteti teoria, va sfatuiesc sa cititi
TOATA cartea.

Comentariu trimis de :
Manuela
Felicitari pentru site! Imi plac articolele, si am descoperit si cateva idei noi. Legat de linte, exista sase
sortimente pe piată: galbena, portocalie, maro, neagră (i se mai spune caviar), oliv, si una pestriţă, inchisa la
culoare. Au timpi diferiti de fierbere, intre 10 si 45 de minute. Si o corectie: metionina este aminoacid nu
proteina :) Multa sanatate si succes cu site-ul, in continuare, am sa-l recomand si prietenilor! Manuela (biolog)

Comentariu trimis de :
Ligia
Multumim pentru articol, este foarte interesant si bun de retinut. Va invit daca aveti timp sa vizitati si site-ul
meu, http://ligiapop.com/ care prezinta retete fara foc. Va astept cu drag! Ligia

Comentariu trimis de :
RASPUNS
Iti multumesc Ligia, pentru apreciere si pentru invitatie! Am facut-o deja si sunt convinsa ca impreuna suntem
mai utile decat fiecare in parte. Sarbatori Fericite!
Despre condimente
                                                                    
      Ce stiti despre condimente? De obicei le punem in mancaruri sau bauturi pentru a da aroma si gust.
Ele inseamna insa mai mult decat atat. Condiment, inseamna in latina, a adauga, a drege. Termenul de
condimente (mirodenii) desemna la inceput ingrediente cu gust patrunzator sau arome puternice, folosite atat
in bucatarie, cat si cosmetica sau medicina.
In zilele noastre se limiteaza utilizarea termenului la ingredientele folosite in bucatarie.
Condimentele folosesc diferite parti morfologice ale plantelor: scoarta, floarea, stamine, fruct, seminte, frunze
si tulpini.
Exista codimente care nu au gust si aroma atat de puternice incat sa acopere celelalte arome si se pot folosi in
cantitati mari (cardamon negru, coriandru, maghiran,patrunjel,busuioc)
Exista si o categorie de condimente cu personalitate puternica, gust si aroma pregnante, care trebuie utilizate
cu grija pentru a nu acoperi celelalte arome, ci a le potenta (ceapa, chimen, dafin, ghimbir, levantica, piper alb,
salvie, scortisoara, rozmarin, vanilie).
Ierburile aromate nu rezista la perioade lungi de prelucrare termica (fierbere, prajire). Aroma si gustul lor se
dezvolta daca sunt adaugate in mancare la sfarsit, inainte de a fi servite (ardei iute, cimbru, menta).

O serie de condimente provin din Extremul Orient, unde folosirea lor este o arta de influentare a mintii si
psihicului. Ele ne pot creste puterea de concentrare, ne sporesc dimanismul si vointa. Unele au efect afrodisiac
sau sunt reale somnifere.
Pentru efectele lor terapeutice deosebite, in Extremul Orien nu exista medicament natural care sa nu aiba in
compozitie condimente, care pe langa valoarea lor intrinseca favorizeaza absorbtia principiilor active de catre
organism.
Piperul este regele condimentelor. Se folosesc mai multe varietati: negru, alb, rosu, verde. Bobitele sunt
fructele unui arbust catarator, originar din India. Daca fructele sunt culese verzi, este piper verde; daca au fost
lasate sa se coaca pe jumatate si se usuca, avem piper negru, iar daca au fost culese foarte coapte si tinute in
apa sarata si uscate, avem piperul alb. Pus in mancare activeaza digestia si circulatia sanguina.
Ca planta medicinala se foloseste in tratarea:
  -Infectii in gat, guturai:intr-o cana de ceai fierbinte ( busuioc, menta, cimbrisor) se pun 2-3 varfuri de cutit
piper negru. Se bea cu inghitituri mici, efectul este imediat.
  -Tuse:o jumatate l rachiu (palinca)  la care se adauga 4 linguri piper negru macinat si se lasa 5 zile. Dupa acesta
se filtreaza. O lingurita se pune intr-un pahar cu apa si se bea la nevoie cu inghitituri mici. Functioneaza ca un
anestezic.
  -Sensibilitate la frig: vreme de o saptamana nu consumati hrana rece si la fiecare masa folositi 2-3 varfuri de
cutit de piper.
  -Reumatism: se poate folosi amestecul de la tuse pentru masaj (mai ales in zilele friguroase si umede)
  -Astenia: in sezonul rece, lipsa de lumina ne face inactivi. De aici pana la astenie nu mai e decat un pas.
Consumati  piper la masa, 5 zile la rand.
Trebuie sa fiti atenti insa, pentru ca agraveaza  gastrita hiperacida si hipertensiunea arteriala.
Cuisoarele sunt aduse din India si au fost folosite si in Egiptul Antic, fiind una dintre cele mai dezinfectante
plante. Stiati ca un singur fruct pus intr-o fiertura de carne, prelungeste valabilitatea mancarii gatite cu 24 de
ore?
Se folosesc pentru combaterea unei multitudini de boli:
  -colita de putrefactie, disfunctii biliare- se pun 1-2 varfuri de cutit in salatele de fructe si se mananca inaintea
mesei cu o jumatate de ora, timp de o saptamana,
  -balonari- inainte si dupa masa se ia un varf de cutit de pulbere,
  - previne raceala, daca se mesteca 1-2 cuisoare zilnic,
  -dureri de masea, prin efectul sau anesteziant,
  -mancarimi de piele, muscaturi de insecte.
Cardamonul, in araba hell, este condimentul cafelei si al dulciurilor cu cacao. El neutralizeaza toxicitatea
anumitor alcaloizi. Este un reintineritor.
  -intoxicatii diverse- se consuma zilnic 10 seminte de cardamon mestecate pe stomacul gol; se adauga 4-5
seminte in cafea.
  -impotenta si frigiditate- se prepara un amestec din 2 galbenusuri de ou, 2 varfuri de cutit de cardamon si 2
lingurite d miere lichida. Se consuma cu inghitituri mici
  -eructatii- dupa masa se mesteca cateva seminte de cardamon
  -digestie lenesa-inainte de masa cu 10 minute se iau cateva seminte pisate cu apa; veti constata o inviorare a
intregului organism

Scortisoara este originara din Ceylon (Sri Lanka) si este recunoscuta ca un intaritor al inimii, combate gripa,
este afrodisiac, calmeaza durerile interne.
Este unul dintre cele mai vechi condimente. Satisface pofta de dulce, aduce buna dispozitie si contine calciu.
  -pentru probleme de circulatie si cardiace se recomanda zilnic, dimineata si seara, 2 varfuri de cutit de
scortisoara amestecata cu miere lichida. Acelasi remediu se recomanda si pentru calmarea sistemului nervos.
  -in caz de sughit sau spasme digestive, se recomanda o infuzie din 3 varfuri de cutit de scortisoara intr-un
pahar de apa fierbinte. Se bea cu inghitituri mici.
  -in caz de sangerarea gingiilor, clatiti de 2 ori pe zi cu o infuzie concentrata (o lingurita de scortisoara)
  -daca suferiti de dereglari de apetit, puneti scortisoara in salata de fructe si consumati cu o jumatate de ora
inainte de masa.
Nucsoara este ruda cu scortisoara. Este un fruct oleaginos al unei specii de nuc, vesnic verde, originar din
Sudan.
De stiut ca in cantitati mici este un stimulent digestiv si un excitant usor. In doze mari, actioneaza ca un
somnifer.
  -in caz de insomnie, beti seara un macerat din1-2 lingurite de nucsoara puse in apa de dimineata,
  -daca suferiti de nevralgii, beti un ceai fierbinte in care s-au pus 2-3 varfuri de cutit de nucsoara,
  -foarte eficient in caz de halena este sa consumati inainte si dupa masa sau la inceputul si sfarsitul mesei un
varf de cutit de nucsoara si un varf de cutit de cuisoare.
 Nucsoara are un gust picant, usor amarui. Ea poate fi folosita la supe, sosuri, carne( mai ales pui, peste),
legume si prajituri.
Are proprietati bactericide, antiseptice, antiinflamatoare, linisteste crampele, stimuleaza sistemul imunitar,
antioxidant, vermifuga, carminativa, dar si afrodisiaca.
Nucsoara are un efect calmant, fara a fi sedativ.
Dafinul provine din Grecia. El se remarca prin mirosul intens si delicat al frunzelor. Activeaza digestia, previne
intoxicatiile si aromatizeaza conservele.
  -in caz de betie, intoxicatie sau otravire- se recomanda o infuzie din 20-30 de frunze (se bea dintr-o data),
  -digestie grea (atonie digestiva)- 1-2 frunze in mancare sau cate o frunza mestecata inainte de mesele
principale,
  -raguseala, pierderea vocii, infectii ale gingiilor- infuzie din 10 frunze cu care se face gargara de 3 ori pe zi,
  -gripa sau bronsita- se prepara un macerat din 1 l apa, 4 frunze de dafin, coaja unei portocale; se tin 4 ore la
macerat, dupa care se filtreaza. Se bea pe stomacul gol in mai multe reprize.
Dafinul consumat in doze mari este vomitiv.
 

Sper ca am reusit sa va starnesc curiozitatea si sa va determin sa explorati lumea condimentelor. Va sfatuiesc

sa experimentati, sa alegeti si sa va bucurati de beneficiile lor.

Mierea si scortisoara impreuna

In articolul “Despre condimente” am vorbit si despre scortisoara. Va voi reaminti ca este unul dintre cele mai
vechi condimente, originar din Ceylon, iar din punct de vedere curativ este un intaritor al inimii, combate gripa,
este afrodisiac si calmeaza durerile interne.
Mierea este, in egala masura, aliment si medicament. Este cunoscuta din Antichitate, iar tracii o numeau
“hrana vie”.
Continutul de microelemente este asemanator cu cel al sangelui uman.
Mierea contine vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavone, flavonoide, compusi aromatici, fitohormoni, acizi
organici( lactic, citric, malic, oxalic).
In functie de planta sau plantele din care provine, apar si proprietati specifice.
Mierea de levantica este eficienta in vindecarea tusei si a durerilor de gat, cea de tei, reduce febra,
amelioreaza durerile gastrice, migrena. Mierea de brad este buna pentru caile respiratorii, cea de salcam este
un calmant si deopotriva un tonic al sistemului nervos. Cea de castan salbatic, creste tensiunea arteriala, iar
cea de castan comestibil are efect puternic antimicrobian, mai ales pentru stomac, intestine, rinichi.
Mierea de menta calmeaza durerile, este antihemoragica si tonifianta.
Mierea de floarea soarelui este eficienta in vindecarea bronsitelor si a bolilor de stomac.
Dintre sortimentele poliflore, mierea din flori de camp este puternic antimicrobiana, cea de livada este
benefica in afectiuni renale, pulmonare si intestinale, iar mierea de munte este buna in boli respiratorii si
alergii.
Proprietatile generale cele mai importante sunt:
 exceptional indulcitor natural
 energizant
 echilibrare fizica si psihica, tonic
 calmant
 combate insomnia
 dilata vasele de sange, scade tensiunea arteriala
 bactericida, bacteriostatica
 usor laxativa si antiseptica
 usor de asimilat
 influenteaza pozitiv flora intestinala
 contribuie la eliminarea substantelor toxice din ficat si rinichi
 expectorant
 benefica in afectiuni cutanate.
Bazandu-ne atat pe observatii directe suficient de indelungate, cat si pe studii de specialitate, se poate afirma
ca diferite combinatii de miere cu scortisoara pot vindeca majoritatea bolilor. Unii specialisti spun chiar, ca
mierea luata in doze de medicament, poate fi recomandata si diabeticilor.
Oricum, consultati-va si cu medicul dumneavoastra daca sunteti intr-o astfel de situatie!
Iata o lista a bolilor ce pot fi abordate cu miere si scortisoara, conform publicatiei Weekly World News, din
Canada.
Boli de inima- amestecati miere si scortisoara si consumati dimineata, la   micul dejun, cu paine, in loc de
dulceata; efectul va fi reducerea concentratiei de colesterol din artere. Consumata sistematic, intareste inima.
Artrita- beti dimineata si seara o ceasca de apa calda in care ati pus doua linguri de miere si o lingurita de
scortisoara. Bauta sistematic, vindeca si artrita cronica.
Infectii ale vezicii urinare- amestecati intr-un pahar de apa calda, doua linguri de scortisoara si o lingurita de
miere. Beti cel putin o data pe zi, in perioada in care aveti probleme. Amestecul are o actiune puternic
germostatica.
Dureri de dinti( nevralgii)- o lingurita praf de scortisoara, amestecata cu 5 lingurite de miere, formeaza o pasta
pe care o puneti pe dintele dureros, de cateva ori pe zi. Puteti face acest lucru daca nu aveti sensibilitate la
dulce.
Colesterol- in 500ml ceai puneti 2 linguri de miere si 3 lingurite de scortisoara. Amestecul se bea zilnic si are ca
rezultat scaderea colesterolului din sange cu 10% in 2 ore. In general, mierea consumata zilnic, ca medicament,
scade colesterolul.
Gripa- o lingurita de miere calda amestecata cu un sfert de lingurita de scortisoara, consumata de 3 ori pe zi,
timp de 3 zile, amelioreaza tusea cronica, gripa si desfunda sinusurile.
Dureri de stomac- mierea amestecata cu praf de scortisoara, luata inainte de masa cu o jumatate de ora
calmeaza durerile de stomac si ulcerul.
Sistemul imunitar- amestecul de miere cu scortisoara, consumat zilnic, intareste sistemul imunitar si
protejeaza fata de bacterii si virusi.
Longevitate- in 3 cani de apa se adauga o lingura pudra de scortisoara si se fierb. Se lasa sa se raceasca sub 50
grade Celsius si se adauga 4 linguri de miere. Se bea cate un sfert de ceasca, de 3-4 ori pe zi.
Acnee- se prepara pasta de miere si scortisoara si se aplica pe cosuri. Tineti cat mai mult posibil. Spalati cu apa
calda. Vindecarea este fara urme pe piele.
Pierdere in greutate- o cana de apa fiarta cu praf de scortisoara si miere, se bea dimineata pe nemancate si
seara inainte de culcare. Nu va permite acumularea de grasimi in organism si reduce greutatea corporala.
Boli de piele- mierea in amestec cu scortisoara, in parti egale, se aplica pe zonele afectate si se tine cat mai
mult timp. Se spala cu apa calda.
Pierderea auzului- acelasi amestec de mai sus, dar inghitit dimineata si seara, poate reda acuitatea auditiva.
Cancer- cercetatorii japonezi si australieni au pus in evidenta faptul ca amestecul de miere si scortisoara,
consumat de 3 ori pe zi, timp de o luna, are efecte benefice in vindecarea cancerului osos si de stomac.
Oboseala- o jumatate lingurita de miere, pudrata cu scortisoara si un pahar cu apa, consummate dimineata si
inca o data pe la orele 15:00, timp de o saptamana, redau vitalitatea si tonusul psihic.
Halena- un pahar cu apa calda,o lingurita de miere si un praf de scortisoara. Cu acest amestec se face gargara
in fiecare dimineata. Acesta este un obicei in America de Sud!

Aveti mare grija, ca in cazul amestecurilor care presupun temperaturi ridicate, sa nu depasiti 50 de grade
Celsius, pentru ca mierea isi pierde din calitati daca este prelucrata termic si veti ramane doar cu un indulcitor!

Comentariu trimis de :
BIOLOGICUS
Scortisoara se fierbe in apa, apoi se lasa sa se raceasca sub 50 de grade si se adauga mierea. La temperaturi mai
mari se distrug in primul rand enzimele din miere. Aceasta este o regula importanta privind conservarea
proprietatilor mierii. In gastronomie, in functie de scopul urmarit, mierea se prelucreaza termic, doar ca atunci
urmarim doar gustul, aspectul sau aroma, nu proprietatile ei terapeutice. Cat priveste cantitatile din reteta de
mai sus, ele depind de suportabilitatea fiecareia si atunci scortisoara poate fi pusa intre o jumatate de lingurita
si o lingurita, iar mierea intre una si doua lingurite. Ce este bine de stiut, este faptul ca fiind si o bautura
energizanta, seara poate deranja somnul; daca cina este pe la 6, se poate bea imediat.

Painea
                
Primele dovezi fizice ale existentei painii, dateaza de acum 5000 de ani: rulouri de paine gasite in morminte din
Egipt.
Se presupune ca primele culturi de grau s-au facut in Mesopotamia.
In Egipt au fost descoperite pietre speciale pentru macinarea cerealelor folosite in prepararea painii nedospite.
Si acum se mai prepara chapattis( paine Indiana), poa ping( in China), outcake( Scotia), sau injera( Etiopia).

Dovezile atesta ca in aceasta perioada, cu pregatirea graului, prepararea si coacerea paini, se ocupau femeile.
Apoi au inceput sa apara la casele regale, brutarii. A inceput sa se prepare painea dospita. O cantitate de aluat
crud se expunea la aer cateva ore, obtinand drojdii aeropurtate. O alta metoda era folosirea spumei de bere( in
Galia si peninsula Iberica, dupa spusele lui Pliniu cel Batran),sau a unei paste obtinuta din suc de struguri si
faina ori tarate de grau si vin.
In Antichitate se preparau deja clatite pe gratar, paine cu miere si ulei, franzele cu mac, chifle la gratar.
Egiptenii au inventat cuptorul inchis, fabricarea painii capatand un loc important in obiceiurile culinare ale
vremii. Painea ca aliment a devenit extrem de importanta, astfel ca ea era folosita chiar ca moneda de schimb.
In jurul anului 1000 i H a inceput sa se prepare painea cu drojdie si sa se construiasca precursorul morii. Dupa
anul 1oo d.H, in Roma, se dorea deja paine cat mai alba.
In secXX cercetatorii au atras atentia asupra beneficiilor painii integrale, dar preferintele alimentare ale celor
mai multi s-au indreptatat catre painea alba.
In 1933, in SUA, 80% din painea vanduta era preambalata.
In 1956, apar primele legi de fortifiere a fainei( cu calciu, fier, B, acid nicotinic).
In 1963, in Anglia, se aproba prima lege care se refera la reglementari privind compozitia si aditivii acceptati
pentru fabricarea painii.
Painea devine de acum un simbol: al resurselor de trai( imi castig painea) sau al puterii( painea si cutitul!)
Cu exceptia continentului asiatic, unde orezul este la mare pret, painea este alimental cel mai popular.
Valoarea nutritiva depinde de calitatea fainei folosite, de materialele auxiliare si de tehnologia de fabricatie.
Painea contine vitamine( complexul B), saruri minerale, proteine, lipide, glucide.
Glucida cea mai importanta este amidonul, care se descompune in glucide simple si constituie depozitul de
energie pentru organism.
Nivelul glucidelor depinde de tipul fainei( faina alba de grau contine cantitati mari de glucide).
Proteinele din paine prezinta deficit de aminoacizi( lizina), esentiali pentru om. Carenta de lizina determina
simptome specifice carentei proteice: circulatie sanguina deficitara, reducerea numarului de eritrocite, anemie,
astenie, dacalcifiere, ameteli.
Lizina se gaseste in cantitati mari in peste, branza de vaci proaspata, drojdii, lapte.
Masa proteica a fainei de grau este glutenul. Continutul de gluten variaza in functie de soiul graului si conditiile
de cultura.
Painea de secara are cel mai echilibrat continut de proteine si de aminoacizi.
Sarurile minerale regasite in paine sunt magneziu, fosfor,fier. Utilizarea biologica a lor este micsorata de
prezenta unui compus, fitina( o substanta care leaga ionii metalici prin legaturi chimice, compusul rezultat 
neputandu-se scinda in tubul digestiv, astfel sarurile fiind blocate).
In timpul fermentarii aluatului, acest complex( fitati) se scindeaza,fiind permisa asimilarea mineralelor. De
aceea este recomandata painea dospita!
Este de remarcat ca painea alba contine mai putin fier decat cea neagra sau de secara.
O cantitate importanta de  saruri minerale se afla in stratul exterior al bobului. Este de preferat ca, in procesul
macinarii, sa se pastreze tot continutul bobului( adica si taratele) pentru pastrarea continutului de saruri.
In paine intalnim vitaminele din complexul B: B1, B2, PP, acid pantotenic, B6, acid folic, biotina,si vitamina E.
Cu cat se rafineaza mai mult faina, cu atat se pierd mai mult vitaminele. O importanta mare , in acest sens, o
are si procesul de coacere( se pierde mai ales B1).
Painea alba(270 cal/100g) se fabrica din faina care contine numai miezul grauntelui. Ea este mai bine tolerata
la nivel digestiv, dar mai saraca in fibre si substante nutritive. Consumata calda provoaca balonari si diminueaza
secretia enzimelor salivare.
Painea integrala( 230cal/100g) se fabrica din faina care contine toate componentele bobului de grau. Ea este
de 2-3 ori mai bogata in fibre, vitamine si minerale.
Painea cu tarate( 230cal/100g) se fabrica din faina alba cu 10% tarate. Se situeaza intre painea alba si  cea
integrala
Painea de secara( 230cal/100g) are cel mai mare continut de fibre.

Un studiu facut cu ceva timp in urma a aratat ca pentru consumatorii de paine alba, creste riscul la cancer.
Aceasta s-ar putea explica prin urmatoarele mecanisme:
Painea alba are un indice glicemic ridicat si valoare nutritive mica.
Indicele glicemic ridicat inseamna concentratie mare de zahar in sange, care genereaza secretie crescuta de
insulina. Acest fapt determina schimbari biochimice care pot favoriza cancerul.
Valoarea nutritive mica va conduce la un consum excesiv de paine in detrimental altor alimente care pot avea
un rol protector fata de cancer.
Se stie ca un consum sistematic de cereale rafinate, conduce la obezitate si diabet.
Daca painea alba este combinata cu legume sau carne alba, efectul negative asupra nivelului de zahar in sange
este diminuat.
Iata deci, cat de important este sa ne alegem cu grija painea pe care o consumama.
O putem cumpara din locuri sigure sau o putem prepara singuri, acasa. Aparatele de facut paine sunt foarte
bune si  stiti exact ce contine painea dumneavoastra.
Indraznesc sa va sugerez, in locul fainei de grau, faina de kamut.
Kamutul este stramosul graului, cultivat in Egiptul Antic.
In 1940 s-au gasit boabele acestei cereale intr-o caseta, in mormantul regelui Thot, iar in 1970 agronomul si
biologul Bob Quinn le-a studiat.
Aceasta cereala contine 20 pana la 40% mai multa proteina decat graul, vitaminele B, E, acizi grasi nesaturati,,
magneziu, zinc in concentratii mai mari.
Se deosebeste  de grau prin continutul de selenium, un important antioxidant.
Contine, de asemenea, lipide si fibre.
Este usor de digerat si bine tolerata de cei sensibili la gluten.
Painea obtinuta esta satioasa si gustoasa.
Aveti grija, insa la excese!
Painea este un aliment de baza, este hranitoare si necesara, dar cu masura!

Ce mezeluri consumam?

Mi-au iesit in cale, de curand niste informatii pe care as vrea sa le evidentiez, chiar daca nu spun lucruri noi,
pentru o parte dintre dumneavoastra.
Ei, stiti ce mezeluri mancati?
Romania se situeaza sub media europeana a consumului pe cap de locuitor, adica la valoarea de 10kg/ locuitor/
an.
Nu pot spune ca e bine, dar nu e rau. Nu stiu daca noi consumam atat pentru ca le ocolim din cunoastere sau
doar pentru ca nu avem bani!
Mezelurile industriale nu doar ca nu sunt sanatoase, dar sunt periculoase!
Acest lucru este sustinut de specialisti, care ne atrag atentia ca in prezent, in procesul de fabricare a
mezelurilor se folosesc aditivi sintetici care nu pot fi digerati si raman in organism pana la 10 ani, in afara de
faptul ca valoarea energetica este discutabila, atata timp cat ele contin multa slanina si foarte multa apa.
In industria alimentara, carnea provenita din sacrificari este folosita in proportie de 80% pentru specialitati, iar
20% pentru celelalte mezeluri.
Va dati usor seama ca pentru a completa compozitia necesara se adauga ceva: slanina, soia, grasimi
hidrogenate, aditivi sintetici si coloranti.
Pentru preparare se procedeaza in general in felul urmator:
intr-un recipient mare, metalic se pun la tocat carnea, apoi slanina si soriciul. Se adauga faina de soia, aditivi
sintetici si coloranti, in functie de reteta. Se omogenizeaza si in cateva minute amestecul capata gust si aspect
de carne. In final, produsele sunt ambalate in membrane de plastic, uneori mai scumpe decat continutul si se
numesc “salam”, “parizer”, “cremvursti” si mai stiu eu cum.
In cazul specialitatilor, pentru a retine cat mai multa apa, se injecteaza manual cu saramura si fosfati(aveti
tendinta de hipertensiune arteriala, ati facut diabet? ).

Domnul dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare, ne recomanda ca

sanatoase mezelurile ecologice, certificate si ne atrage atentia ca mezelurile industriale “si sanatatea nu au
nimic comun”.
Domnia sa afirma ca “romanii s-au obisniut sa cumpere apa la pret de carne. In ultima vreme au aparut tot soiul
de aditivi care n-au fost testati toxicologic, dar pe care producatorii au inceput sa-i foloseasca intens. Dintre cei
mai periculosi sunt fosfatii, care, in exces, impiedica fixarea calciului in oase. Imaginati-va ce inseamna asta
pentru copii.”
In afara de acest inamic, trebuie evidentiati potentiatorii de gust, glutamatul monosodic, care da un gust
foarte bun, dar stimuleaza apetitul ducand la obezitate. In afara de asta este un neurotransmitator, care poate
determina o activare excesiva a sistemului nervos( ADHD).
Periculos este si colorantul rosu carmine, care se obtine dintr-o insecta. Pericolul vine din faptul ca la extractie
se foloseste aluminiu, care deterioreaza celulele nervoase, putand duce pana la boala Alzheimer.
Concluzia este ca dintre ingredientele folosite, soia ajunge sa fie cea mai sanatoasa( daca este pura si
nemodificata genetic).
In produsele de care vorbim, intalnim si gume pentru omogenizare, care nu se digera si raman timp indelungat
in organism, generand gastrita,ulcer si cancer colonorectal.
 In specialitatea cotlet de porc, doar 60% este carne. Produsul are un strat de 0,5-1cm de grasime, iar carnea se
taie in suvite, se injecteaza cu saramura in proportie de 20-40% dupa care se pune in sos de usturoi si
mirodenii, antioxidanti si potentiatori de gust. Se preseaza si se lasa la rece 6 zile, dupa care se afuma
industrial.
Si mai grav, parizerul este 80% slanina si sorici, 10% carne de pasare curatata industrial(!), faina de soia,
proteina vegetala, amidon, condimente, potentiator de gust, coloranti. Produsul este fiert si asta transforma
amidonul intr-o forma indigesta.
Pastrama de porc contine 40% apa cu sare, iar afumarea se face cu fum lichid, care contine cele mai
cancerigene hidrocarburi.
Sunca de porc este 70% slanina si sorici.
Am pomenit de grasimile hidrogenate ce sunt adaugate in produsele din carne. Acestea sunt obtinute din
uleiuri vegetale, incalzite la 150 grade Celsius, care in reactie cu hidrogenul, in prezenta unor catalizatori de
nichel, trec in forma solida, schimbandu-si structura moleculara. Rezulta un produs consistent ca untul si cu
molecula asemanatoare cu plasticul!
Pornind de la o grasime vegetala sanatoasa se ajunge la o grasime saturata artificiala. Cand aceste grasimi
ajung in membrana celulelor sistemului imunitar, le blocheza, acestea nemaiputand lucra. Consecinta: infectii,
intoxicatii, cancer! Grasimile hidrogenate au influente negative si asupra functionarii inimii si a sistemului
nervos( neurodegenerative).
Nutritionistii spun ca nu exista nici un mijloc mai sigur de paralizare a sistemului imunitar, decat consumul de
margarina si alimente prajite.

Doriti sa mancati produse din carne, altele decat friptura obisnuita?

Eu va recomand sa preparati singure, lucruri simple si sigure.
Puteti fierbe rasoale de vita si de porc( separat din cauza timpilor diferiti de fierbere), pe care sa le dezosati , sa
le condimentati cu condimente pe care le gasiti din belsug in magazinele bio sau plafar si sa le rulati in folie, ca
pe un salam. Le puteti aseza in orice forma doriti. Le lasati sa se raceasca bine si apoi se pot consuma ca
aperitiv sau la pachet. Se taie foarte frumos si nu se desfac.Nu preparati cantitati mari, ci pentru cateva zile.
Va puteti prepara si pasta de ficat in amestec cu slanina de porc proaspata.
Le fierbeti separate si le dati prin masina. Omogenizati, adaugand sare, condimente si portionati amestecul.
Pastrati o portie in frigider, restul congelati.
Chiar daca va va fi mai greu, pastrati controlul asupra alimentatiei voastre si a familiei. Este un lucru pe care il
puteti face.

Despre hrisca
 Cei mai multi dintre noi o cunosc doar dupa nume, fiind un aliment consumat foarte rar in Romania.
 Hrisca este inrudita cu pirul sau cu rabarba.
 Creste inalta, de aproape jumatate de metru, are boabele mici, invelite de o coaja bruna, aducand aminte de
semintele de grau( de unde si confuzia cu cerealele).
Denumirea stiintifica pentru hrisca comuna, in engleaza buckwheat, este Fagopyrum esculentum.
Hrisca a fost cultivata pentru prima oara in Asia de sud-est, acum cca 8000 de ani. S-a raspandit cu rapiditate in
Asia Centrala si in Extremul Orient. Alte surse plaseaza originea ei in Tibet, ajungand in Balcani cu cca 6000 de
ani in urma. Creste pe terenuri putin fertile, chiar acide, dar care trebuiesc bine drenate. De asemenea, nu ii
priesc zonele cu temperaturi ridicate.
 In ce priveste valoarea nutritiva, 70-80% din masa fructelor de hrisca este reprezentata de amidon, in care
25% este amiloza si 75% amilopectina. Proteinele se afla intr-un raport de 18% (dintre care cele cu aport
biologic deosebit sunt peste 90%), printre care se numara gluteina si globulina, si se evidentiaza concentratia
deosebita de aminoacizi esentiali precum arginina, lyzina, threonina, triptofanul, cysteina.
Continutul in minerale este de asemenea ridicat: fier, zinc, seleniu.
 Compusii aromatici (cei care au la baza un nucleu benzenic) si care intr-adevar dau aroma, parfumul
caracteristic pentru hrisca sunt in principal reprezentati de salicilaldehida.
Un rol deosebit il au compusii cu valoare antioxidanta cum este rutinul si taninurile. Hrisca a constituit mult
timp sursa principala de extragere a rutinului din care se obtine rutozidul.
Un alt compus important este fagopyrina, subtstanta toxica ce provoaca la unele persoane fenomenul de
fotosensibilizare.

 Hrisca este un aliment traditional in Rusia si in Ucraina, in Polonia si in Franta, dar si in zona nordica a
Romaniei, mai ales in Bucovina, unde este un ingredient traditional pentru sarmale si pentru alte specialitati
locale.
 Se consuma plantele verzi, plantulele (de 5-7 zile), si fructele, care sunt tari, asemanatoare cu semintele de
floarea soarelui, dar mult mai mici in dimensiuni, denumite stiintific achene. Desi nu este o cereala, hrisca
intruneste calitatile fainei de grau integrala. Este de fapt superioara graului din multe puncte de vedere:
contine mult mai putine glucide, nu contine gluten, contine cantitati mari de lysina (aminoacid esential), fier,
seleniu si mai mult calciu, cantitati impresionante de antioxidanti.
Semintele de hrisca sunt aromate si usor dulcegi. Ele pot fi consummate crude, fierte sau prajite, simple sau in
amestec cu alte alimente
S-a constat in urma unor studii ca hrisca are un rol important in mentinerea nivelului scazut de glucoza, ceea ce
ar reprezenta nu numai o alternativa alimentara dar si un supliment "medical" pentru diabetici.
Se recomanda insa precautii in consum: prima problema este fagopyrismul, o afectiune care consta in
fotosensibilizarea acuta a pielii, datorata consumului de planta verde in cantitati mari, sau a sucului extras din
planta verde. Boala este datorata compusului denumit fagopyrina, persoanele cu pielea mai alba avand in mod
evident cel mai mult de suferit. Apar pete rosii, care pot dura cateva zile, iar senzatiile de arsura, durere sunt
persistente. Pielea devine dureroasa la atingere. Simptomele pot sa dispara in cateva zile.
A doua problema este cauzata de alergiile la hrisca. Ea insasi este un alergen fatal, in special pentru populatiile
asiatice, cu predominanta in Japonia si Koreea, provocand soc anafilactic.
Boabele de hrisca se pun la inmuiat in apa calduta de seara pana dimineata (10-12 ore), dupa care se scurg.
Amestecate cu suc de fructe, iaurt sau lapte, pot fi consumate la micul dejun, de regula cu fructe uscate
(stafide, smochine, curmale), cu seminte (de floarea-soarelui, de susan, de dovleac), eventual  indulcite.
Se poate consuma si fiarta. Pentru aceasta, inainte de a fi preparata, hrisca se spala si se pune la inmuiat timp
de 1-2 ore. Se fierbe apoi la foc de intensitate medie, o parte de hrisca la doua parti de apa, pana cand boabele
devin foarte moi. Durata de fierbere este de circa 20 de minute. Dupa racire, hrisca se asezoneaza cu zarzavat
taiat marunt, cu ulei, sare si condimente dupa gust sau in salatele de cruditati, alaturi de morcov, de salata
verde, de varza, de sfecla rosie etc.
Daca o fierbem in lapte, va deveni un desert, indulcit cu zahar sau miere si aromat cu scortisoara sau cuisoare.
 Faina din hrisca se obtine prin macinarea boabelor si este mai inchisa la culoare decat cea de grau. Se gaseste
in magazinele naturiste, fiind un ingredient pentru paine (se face din 80% grau si 20% hrisca) si pentru diferite
produse de patisserie.
Hrisca are proprietati terapeutice dovedite:
1.    scade nivelul colesterolului si al trigliceridelor
2.    tine sub control tensiunea arteriala
3.    previne aparitia si impiedica evolutia ischemiei cardiace
4.    previne ingrasarea si mentine o silueta de invidiat
5.    are efect tonic asupra ficatului
6.    fortifica vasele de sange( capilarele)
7.    protejeaza sistemul nervos si cel cardiovascular
8.    stabilizeaza glicemia
Ca precautii, se recomanda ca la inceput - pana va obisnuiti cu gustul si cu consistenta sa, sa consumati cantitati
mici de hrisca, gatite cat mai divers. Unele persoane nu pot tolera hrisca preparata dulce, ca mic dejun,
producandu-le o usoara greata. Este bine ca in acest caz sa nu mai consumati vreme de cateva saptamani acest
aliment si apoi sa il gatiti doar sarat.

Busuiocul-condiment si chiar mai mult!

Legenda povesteste ca busuiocul a rasarit din pamantul uscat de seceta si udat de lacrimile unui tanar caruia i-a
murit iubita. A fost si a ramas unul dintre simbolurile iubirii profunde!
Originea lui se afla in India. De acolo s-a raspandit in toata lumea. Este folosit in bucatarie, in medicina
populara, precum si in ritualurile religioase.
Este simbolul religiei hinduse, iar in religia ortodoxa este considerat planta sfanta, fiind prezent in biserici si pe
langa icoane. Se spune ca fetele de maritat, daca isi pun sub perna busuioc de Boboteaza, vor visa chipul
alesului lor.
Proprietatile lui de antiseptic, antiinflamator, antifungic, au facut din el un remediu foarte utilizat in medicina
populara.
In medicina traditionala indiana, ayurveda, ocupa un loc foarte important, fiind considerat un echilibrant al
intregului organism, remediu de inlaturare a stresului si chiar secretul longevitatii.
In medicina noastra populara este foarte apreciat pentru proprietatile sale de antiseptic intestinal si renal,
antiinflamator in reumatismul articular, galactogog, antifungic, antipiretic, antivomitiv, tonic digestiv.
Un loc de cinste ocupa busuiocul in bucatarie, fiind o planta aromata foarte apreciata, cu gust dulce piperat.
Este folosit foarte mult in bucataria indiana, thailandeza si indoneziana.
In bucataria mediteraneana insoteste preparatele din peste si fructe de mare, in bucataria asiatica, carnea de
miel, iar in bucataria romaneasca, salatele.
In general, se armonizeaza foarte bine cu rosiile, fasolea verde sau vinetele.
De obicei se folosesc frunzele proaspete, dar si uscate.
Busuiocul folosit in mancare, trebuie adaugat cu moderatie, pentru ca aroma este foarte puternica. Se adauga
cand mancarea este aproape gata, pentru a nu se distruge aroma.
Pentru salate este de preferat busuiocul proaspat.
Semintele se pot pune in painea de casa, pentru aroma.
In extrasezon, busuiocul proaspat se pastreaza cel mai bine taiat fin si congelat in cuburi de gheata.
Sunt delicioase supa de rosii cu busuioc, sosul de busuioc pentru peste sau salata de dovlecei cu busuioc.
Gasiti aceste retete pe siteul  www.gastronomicus.ro.

Busuiocul este o floare, un remediu si un ingredient foarte apreciat in bucatariile noastre!

El face acum obiectul de studiu al oamenilor de stiinta, care au pus in evidenta prezenta eugenolului, a
camforului, saponine si taninuri.
Merita sa-l primiti in viata dumneavoastra, fie pentru a va impodobi balcoanele, fie pentrua va delecta gustul si
mirosul si nu in ultimul rand pentru a va alina sufletul, este doar floarea iubirii si a credintei!

Varza murata?!

In ultimii ani am renuntat sa mai pun varza, se manca putin si deranjul de a o pune si a face curat primavara era
prea mare. Cred insa ca imi voi revizui decizia si iata de ce: varza este mai valoroasa murata decat proaspata!
In afara faptului ca ea contine o cantitate mare de fibre, vitamine, microelemente, saruri minerale, este
singurul produs vegetal in care gasim vitaminele B-12 si U.
Ceea ce este foarte interesant, este faptul ca prin murare calitatile ei sporesc.
In urma fermentarii zaharurilor, apare acidul lactic, foarte important in formarea unei flore intestinale
sanatoase. Varza murata contine mai multa vitamina C decat cea proaspata, lucru deloc de neglijat avand in
vedere rolul de antioxidant al acesteia.
Se regasesc in varza murata acidul ascorbic, acidul folic, fermenti lactici.
Toate acestea au facut ca, de-a lungul timpului, sa fie considerata un aliment si un foarte bun remediu pentru
sanatate.
Consumata gatita, sub forma de salata sau zeama de varza( moare de varza), este diuretica, revitalizanta,
antianemica. Are un efect detoxifiant remarcabil, sub forma de moare si curata foarte bine tractul digestiv, sub
forma de frunze( continutul de fibre!).
Consumata sistematic si in cantitati moderate, ajuta la controlul greutatii corporale, intareste sistemul
imunitar, ajuta in lupta impotriva cancerului, are efect antiambatranire si mai nou , nutritionistul croat Dr. Lejla
Kazinic Kreho, evidentiaza efectul afrodisiac.
Remarcabil este faptul ca prin gatire( prelucrare termica), nu-si pierde calitatile, dar este de folos si sub forma
de comprese sau cataplasme.
In cazul acumularii in organism a toxinelor provenite din activitatea bacteriilor de putrefactie si a fermentatiei
intestinale, fie la nivelul ficatului, rinichilor sau articulatiilor, un remediu posibil, ieftin si care nu ingrasa este
varza murata. Are efect benefic si in astm bronsic, paradontoza, arsuri la stomac in gastrita hipoacida, iar sub
forma de moare in litiaza biliara, giardioza, hemoroizi, avitaminoza, astenie, ragusala, diabet, afectiuni
hepatice. In acest ultim caz se recomanda amestec din suc de rosii si moare, parte la parte.
Pentru uz extern:
•    febra- se aplica varza tocata pe talpi, se izoleaza cu folie impermeabila, apoi se pun sosete, mai ales in cazul
copiilor.
•    rani, arsuri, inflamatii-se paseaza varza murata si se pun cataplasme pe locul afectat.
•    acnee- foaia de varza murata se pune compresa pe zona afectata, apoi se spala bine.
•    dureri de cap-varza murata se infasoara in tifon si se pun comprese dupa urechi sip e tample.
Am selectat pentru dumneavoastra retete de murat varza de vara si varza de toamna, pe care le puteti gasi pe
siteul  www.gastronomicus.ro
Chiar daca este un aliment cu multe calitati, nu consumati mai mult de 2-3 ori pe saptamana, pentru ca scade
absorbtia de iod si va poate afecta functionarea corecta a tiroidei.

Allium ursinum - LEURDA

Este o planta din cultura spontana a Europei. Creste in luminisurile padurilor de pin sau de stejar. La noi in tara
o gasim in Muntenia, Transilvania si sudul Moldovei: in Masivul Lapusului, Muntii Maramuresului, Calimani,
Cozia, Bihorului. Sunt renumite zonele Varful Leordis din Muntii Aninei ori satul Leordina de pe valea Viseului.
Se mai numeste aiurda, usturoita, usturoi salbatic, usturoi de padure sau usturoiul ursului., dar cel mai adesea
leurda.
Rasare primavara, dupa trecerea zapezilor, urmand ghioceilor. Are frunzele asemanatoare celor de
lacramioara, verde deschis la inceput, capatand nuata tot mai inchisa spre toamna si cu un inconfundabil miros
de…usturoi. Florile sunt albe si delicate.
Este aliment, leac si o bucurie pentru ochi.
Se folosesc frunzele recoltate primavara, in martie – aprilie, pana incep florile sau bulbii, toamna. De preferat
sunt frunzele culese cu grija pentru a nu smulge bulbii si a nu condamna specia la disparitie.
In urma cu 3000 de ani celtii o foloseau in scopuri medicale si rituale. Dacii o cunosteau sub numele aibuta si o
foloseau in scop depurative sau remediu in bolile de rinichi. Dioscoride, in Grecia, o considera cel mai valoros
detoxifiant de primavara. Numele de “usturoiul ursului” i-a fost dat pentru ca, la iesirea din hibernare era
cautata de ursi pentru curatarea stomacului, a intestinelor si a sangelui.
Este ruda cu usturoiul, dar studiile au aratat ca are o concentratie mai mare de principii active. In Europa, cei
care au luat cel mai in serios aceasta planta, sunt nemtii.
In perioada in care se gasesc frunze proaspete, se recomanda salatele sau adaugate in mancare la fel ca
patrunjelul. Pentru restul anului, putem prepara tinctura sau uleiul de leurda.
Salata de leurda se prepara in felul urmator: se iau frunzele, se spala cu apa rece, se zvanta si se taie fasii. Se
amesteca impreuna cu ulei de masline, una sau doua linguri de otet de mere si marar tocat. Nu este necesar sa
se puna sare! Se consuma doua astfel de salate pe zi, ca aperitiv, timp de trei saptamani.

Tinctura: 100g de frunze spalate si zvantate, se mixeaza si se pun in 300ml de alcool de 50 de grade. Se lasa la
macerat 12 zile, dupa care se strecoara si se pastreaza in sticla inchisa la culoare, cu dop etans, la intuneric si
racoare.
Uleiul: in 500ml ulei de masline se adauga 150g frunze tocate fin. Se lasa la macerat la soare, doua saptamani,
dupa care se filtreaza si se aduna ceea ce se ridica deasupra. Se depoziteaza in sticlute inchise la culoare, cu
dop etans si se pastreaza la intuneric si racoare.
Leurda este un aliment foarte placut la gust si cu aroma moderata. Spre deosebire de cateii de usturoi, mirosul
nu persista dupa ingerare. Aroma si textura pe care o confera preparatelor, o face sa fie foarte apreciata din
punct de vedere culinar, iar continutul de minerale( inclusiv magneziu, germaniu, seleniu, fier )si vitamine o
recomanda ca pe un aliment valoros.
Din punct de vedere terapeutic, se recomanda atat in tratamente interne, cat si externe.
•    Colesterol marit – continutul de ajoena si adenozina scad colesterolul din sange; se recomanda cure de cate
trei saptamani, la sfarsitul fiecarui sezon, incepand cu salate primavara si continuand cu ulei de leurda in restul
anului.
•    Hipertensiune arteriala – se recomanda tinctura administrata in doze de 2 lingurite de 3 ori pe zi, timp de
sase saptamani, apoi trei saptamani pauza; substantele continute in leurda( y-glutamil peptida, spre
exemplu )determina organismul sa produca enzime, care la randul lor regleaza si stabilizeaza tesiunea arteriala,
in plus tinctura are si efect vasodilatator.
•    Ateroscleroza, arterioscleroza, artrita obliteranta pot fi prevenite sau diminuate cu ajutorul tincturii si
uleiului de leurda, administrate cate o lingurita din fiecare, de 4 ori pe zi, timp de trei luni cu o luna pauza;
adenozina continuta in frunze impiedica formarea placilor de colesterol si sclerozarea vaselor de sange.
•    Flebita, tromboflebita sunt afectiuni pentru care dr. Stefan Dhein de la Universitatea din Leipzig, a
demonstrat in 2008, ca pot fi diminuate si prevenite ca urmare a efectului de fluidificare a sangelui si de
impiedicare a agregarii plachetare; se recomanda cure de 3 pana la 6 saptamani cu leurda proaspata( 150g ),
sau 2 linguri de tinctura de 4 ori pe zi, timp de patru saptamani cu 14 zile pauza.
•    Cardiopatia ischemica – uleiul si tinctura de leurda amelioreaza si combat colesterolul crescut,
hipertensiunea arteriala si tromboza, ceea ce poate preveni ischemia cardiaca; se recomanda 2 linguri de ulei si
4 lingurite de tinctura pe zi, timp de 8 saptamani.
•    Varice si hemoroizi – se recomanda 150g frunze de leurda( salata ) zilnic, timp de trei saptamani.
•    Astm, astm alergic – salata de leurda in sezon; substantele volatile ajung in plamani si prin efectul
bronhodilatator stimuleaza expectorarea; daca se adauga si ulei de leurda, 2 linguri pe zi, poate fi un adjuvant
serios in cazul emfizemului pulmonar.
•    Colita de fermentatie, constipatia pot fi inlaturate prin restabilirea florei intestinale normale cu ajutorul
unor zaharuri continute in frunze; pentru aceasta se recomanda salate proaspete, zilnic, dar crescand treptat
cantitatea.
•    Adjuvant contra viermilor intestinali – 3 linguri de ulei de leurda, dimineata pe stomacul gol, o data la 3 zile;
substantele active inhiba proliferarea si ajuta la eliminarea parazitilor intestinali si stimuleaza peristaltismul
intestinal.
•    Adjuvant in infectia reno-urinala: se bazeaza pe proprietatile de antibiotic, diuretic si imunostimulator, al
tincturii de leurda; se recomanda o lingura de 4 ori pe zi, timp de o luna cu 12 zile pauza.
•    Raceala, gripa si complicatiile bacteriene se pot tine sub control cu salate si tinctura de leurda administrata
cate o lingura de 4-6 ori pe zi.
•    Efect antiambatranire – dr H. Torok de la Central Research Laboratory Pecs( Ungaria )a evidentiat
capacitatea de neutralizare a radicalilor liberi, a principiilor active continute in tincture de leurda.
Trebuie precizat faptul ca tinctura se dilueaza in apa si se recomanda precautii in cazul mamelor care alapteaza
sau a persoanelor cu sensibilitati.

Leurda si tincura de leurda constituie un remediu extern valoros in cazul micozelor vaginale( spalaturi cu solutie
de 2 linguri de tincture la 150ml apa), micozelor unghiilor( comprese cu tinctura nediluata ),dar si pentru
articulatii dureroase( comprese cu frunze proaspete ).
Cum spuneam, leurda este un aliment interesant ca gust si savoare, dar si foarte sanatos. Cand “da coltul
ierbii”, aveti ocazia sa experimentati: paine cu unt si leurda tocata, supa cu leurda, cartofi nature cu leurda,
paste cu sos de leurda sau orez …

Se apropie Sarbatoarea Pastelui si oul va fi la loc de cinste pe mesele noastre. M-am gandit ca ar fi bine sa
punctam cateva aspecte importante.
Analizand continutul sau, nutritionistii afirma ca este un aliment foarte valoros. Mai mult decat atat sau poate
tocmai de aceea, el a intrat si in cultura popoarelor, fiind alaturi de lapte, miere, vin si peste  punte de legatura
cu divinitatea. In mitologia romaneasca el simbolizeaza nasterea, renasterea si reinnoirea.
Ca aliment are o valoare calorica redusa( 75 de calorii galbenusul si 15 calorii albusul ), dar nutritiva,
exceptionala. Calitatea lui proteica este mai mare decat a laptelui matern.
Mineralele, vitaminele si oligoelementele sunt continute in galbenus, iar albusul contine proteina si
antivitamina H sau avidina. Aceasta din urma este o toxina care se poate inactiva prin preparare termica.
Cand vorbim despre oua in alimentatie, ne referim mai ales la ouale de gaina. Calitatea lor depinde de hrana
gainilor, de modul lor de crestere si de conditiile de pastrare a oualelor, iar beneficiile  sunt limitate  si de
metoda de preparare.
Folositi in alimentatia dumneavoastra oua proaspete, provenite de la gaini ce sunt hranite natural si crescute in
semilibertate. Preparati-le termic cat mai putin timp, iar daca le fierbeti in coaja, spalati-le bine inainte, pentru
a evita posibila contaminare cu salmonela. Puteti verifica usor prospetimea lor, in functie de aerul continut sub
coaja: daca oul este proaspat, el se scufunda in apa si sta orizontal, daca nu este proaspat, cantitatea de aer
acumulata la unul din capete face ca acesta sa se ridice  fata de orizontala.
Trebuie sa stiti ca prepararea termica indelungata le face si mai greu de digerat.
Ouale sunt o importanta sursa de vitamine, motiv pentru care sunt un aliment de baza in cazul copiilor si
adolescentilor. De retinut faptul ca vara, continutul de vitamine A si D este de cel putin doua ori mai mare
decat iarna. Din pacate nu contin si vitamina C, dar complexul B este prezent cu toate avantajele lui:
dezvoltarea si functionarea normala a creierului, tonifierea sistemului nervos central, intarirea sistemului
imunitar, pastrarea elasticitatii vaselor de sange, protectie prin antioxidanti.
Luteina si zeaxantina, ajuta functia vizuala, prevenind degenerarea maculara.
Proteinele continute in albus si galbenus ajuta la formarea si intretinerea tesuturilor. Faptul ca oul are cel mai
echilibrat continut aminoacidic, a facut ca el sa fie punct de referinta in estimarea valorii nutritive a altor
proteine. Oul contine toti cei 9 aminoacizi pe care organismul uman nu-i poate sintetiza. Continutul de
colesterol implica limitarea cantitatii de oua consumate de catre persoanele in varsta sau cu probleme de
sanatate. 

Sunt rare cazurile de reactii alergice la una dintre proteine si se intalnesc de obicei la copiii mici. Ouale se
introduc in alimentatie dupa varsta de 7 luni, numai galbenus fiert tare si albusul fiert dupa un an.
Ouale nu contin nici hidrati de carbon, dar pot fi folosite in combinatii cu alte alimente, obtinand feluri de
mancare complete din punct de vedere nutritional. Sunt foarte apreciate in salatele de sezon, alaturi de
verdeturi si legume. De ce oul? Pentru ca este un aliment valoros, pentru ca este bun, usor de preparat si la
indemana. Pe deasupra, nici nu ingrasa, dar leacul nu-i cu sacul! A, sa nu uit, faceti salata din oua cu leurda!
Chiar si de Paste sau cu atat mai mult!

Alimentatia corecta

Un subiect de mare interes si dezbatut pe masura este programul alimentar individual. Exista teorii si diete
foarte diverse, care ne pun in dificultate  atunci cand alegem. Cred ca este foarte important sa avem, inainte de
toate, o dieta de baza echilibrata. In functie de obiectivul pe care ni-l propunem, putem modifica acest
program pentru perioade de timp limitate.
Cei mai multi specialisti recomanda sa includem toate grupele de alimente, produse proaspete si naturale,
disciplina alimentara si…apa.
Nu este usor sa iti faci un program corect, potrivit si realizabil. Uneori nici spijinul dieteticianului nu poate fi
exclus. Mi-am permis sa preiau sfaturile doctorului Ovidiu Chis, care mi s-au parut bine argumentate.
•    Toate procesele biochimice din organismul nostru, depind de apa, prin urmare nu uitati sa consumati minim
2l de lichide pe zi (inclusiv ceaiuri, limonada, suc natural de fructe sau legume), dar fara bauturi reci sau
racoritoare sintetice, care va intarzie digestia, sunt foarte acide si prin asta nocive pentru ficat si pancreas.
•    Consumati grasimi sanatoase, adica uleiuri vegetale presate la rece pentru ca hranesc sistemul nervos,
contribuie la formarea muschilor si au rol antioxidant; eliminati complet uleiul rafinat si margarina. Untul si
smantana sunt alimente sanatoase (protejeaza sistemul nervos si cardio-vascular) si pot fi consumate de catre
oamenii sanatosi, iar laptele consumat cald si cu mirodenii ca ghimbir, cardamom, turmenic, cuisoare,
scortisoara este un intaritor al organismului si un agent de curatare. Uleiurile rafinate contin toxine si grasimi
modificate pe care organismul nu le poate folosi corect, determinand modificari ale membranei celulare. Evitati
alimentele care contin grasimi ascunse si de proasta calitate cum sunt mezelurile, branza topita, chipsurile, etc.

•    Reduceti cantitatea de carne, eliminand pe cat posibil mezelurile, carnea provenita de la animale crescute
fortat si nu combinati cu garnituri de cartofi sau paste fainoase. Felurile de mancare cu carne se  potrivesc
foarte bine cu legume si orez. Puteti inlocui carnea cu ciuperci si soia. In general carnea provoaca aciditate, iar
cea provenita de la animale crescute fortat cu mixturi furajere si hormoni de crestere este nesanatoasa.
•    Consumati alimente naturale. Incepeti prin a elimina dulciurile concentrate pe care le puteti inlocui cu
fructe, miere, zahar brun, ciocolata amaruie sau fructe uscate; renuntati la stiksuri, chipsuri, napolitane,
biscuiti, bomboane, inghetata. Folositi in prepararea alimentelor mirodenii naturale, in niciun caz indulcitori si
mixuri cu glutamat de sodiu. Scoateti de pe lista de cumparaturi ketchupul si alte sosuri si reduceti cantitatea
de sare de bucatarie consumata. Este dovedit ca alimentele chimizate sunt una dintre cauzele imbolnavirilor
moderne, 4-5kg de aditivi alimentari pot fi ingerati anual de un om. E bine sa stiti ca inghetata blocheaza
digestia si sporeste cantitatea de mucus produsa de sistemul respirator; ea intoxica si ficatul.
•    Pentru un regim alimentar echilibrat, consumati o zi pe saptamana doar fructe si sucuri de legume si fructe
proaspete. Prin asta va detoxifiati organismul si il vitaminizati. Ca sfaturi generale, se recomanda sa va incepeti
ziua cu un pahar de apa plata, sa nu mancati intre mese si sa includeti miscarea in activitatile zilnice.
Consumand cereale, legume si fructe, va asigurati necesarul de glucide, lipide, proteine, aminoacizi, enzime,
vitamine, oligoelemente, minerale. Legumele si fructele proaspete sunt bogate in apa si prin asta, mai usor de
digerat.
Dupa cum vedeti, totul este o chestiune de informare si alegere, iar alimentatia noastra este unul dintre cele
mai importante aspecte ale vietii.

Ce servim la micul dejun?

Nu sunt in masura sa va dau  reteta absoluta de meniu pentru micul dejun si nici nu cred ca poate cineva. O
alternativa sanatoasa si usor de realizat este salata de fructe. Prin aceasta inteleg un amestec de fructe
proaspete, taiate in bucati( eventual si cateva fructe uscate )si scortisoara. Nu tu zahar, nu tu frisca, nu
dulceata…
De acum stie toata lumea ca fructele mancate pe stomacul gol se digera repede, usor si sunt asimilate cel mai
bine. Scortisoara aduce un plus de rafinament unei mese atat de simple si nu uitati ca ea satisface pofta de
dulce si contribuie la buna dispozitie.
Pe cat posibil, folositi fructe de sezon, proaspete, despre care stiti ca le tolerati usor. Pentru a creste
consistenta preparatului, adaugati si cateva fructe uscate( stafide, curmale, smochine, dar numai cateva ). Sa
aveti prezente si fructe autohtone. Iata o formula posibila: un mar, cateva felii de portocala, cateva de mango,
o banana bine coapta pentru cei care au hiperaciditate gastrica si un sfert sau mai putin de fruct de
pomelo( cateva stafide ) si din belsug, scortisoara. Am vrut sa ajung la pomelo. Nu il ocoliti doar pentru ca este
un fruct exotic sau pentru ca este mai scump( daca faceti combinatii de fructe, se compenseaza ). Si ca sa nu il
ocoliti pentru ca nu stiti suficient despre el, hai sa punctam cateva aspecte.

Faptul ca a aparut pe pietele noastre de putin timp, v-ar sugera ca este un soi nou de fruct. Pentru cine nu stie,
fructul este originar din Asia de Sud-Est, este cea mai mare citrica( Citrus maxima sau Citrus grandis ) si prin
hibridizare naturala si selectie, au aparut mai multe soiuri de grapefruit, in functie de soiul de portocal
participant. Deci pomelo este la baza fructului de grape si nu invers. Arata ca o para mare, uneori de 20cm
lungime, cu coaja groasa de 1,5cm galben-verzuie si are gust usor amar. Se cultiva in Asia, California, Israel. Se
consuma fructul in stare proaspata sau sucul imediat ce a fost stors. In China, din coaja se prepara marmelada
si se mai foloseste la prajituri( nu e valabil daca este tratata pentru conservare ), iar in Vietnam din flori se
obtine parfum.
Fructul este foarte bogat in vitamine, minerale, fibre si are putine calorii. Este un aliment valoros  si potrivit in
regimurile de slabire.
Are un continut important de vitamina C, iar coaja sa groasa o pastreaza in forma stabila cateva saptamani de
la recoltare. Vitamina C este utila in stari de stres si in boli inflamatorii, dar influenteaza si metabolismul fierului
in sens pozitiv. Impreuna cu potasiul si carotenoizii continuti, este excelent pentru rehidratare si
remineralizare.
Pomelo contine multe vitamine din complexul B: B1, B2, B3, B5, B7( biotina ), B9( acid folic ), fier, magneziu,
calciu, luteina.
Prin continutul sau, pomelo ajuta la prevenirea si tratarea racelilor, stimuleaza sistemul imunitar si digestiv,
este adjuvant in tratarea bolilor de circulatie, ajuta la scaderea colesterolului si trigliceridelor, este diuretic si
antiseptic. Contine antioxidanti foarte importanti.
Deoarece poate interfera cu principiile active din medicamente, consultati-va medicul curant, daca e cazul.
Salata de fructe poate fi servita si seara, ca fel unic sau cu o jumatate de ora inainte de masa de pranz, in zile de
sarbatoare cu mese copioase, dar nu uitati scortisoara, are rolul ei!
Mazarea berbecilor - NAUTUL

Este un alt nume sub care este cunoscut nautul. De asemenea, i se mai spune fasolea Garbanzo. Este o legume
plina de calitati si chiar daca nu e foarte populara pe la noi, va recomand sa o includeti in dieta dumneavoastra.
Este originara din Asia Mica; de la ea se consuma pastaile tinere si boabele, care au niste mici excrescente ca
niste coarne de berbec, de aici si numele!
Este un aliment traditional in Orientul Apropiat si Balcani. Prin calitatile sale este foarte nutritiv si un bun
inlocuitor al carnii.
Contine 24% proteine, saruri minerale( fosfor, potasiu, magneziu, calciu, fier, molibden, mangan, cupru ),
complexul B( foarte important acidul folic ), hidrati de carbon, triptofan( aminoacid important in producerea
serotoninei ). Boabele de naut se pastreaza uscate si se pot consuma in orice perioada a anului. Il gasiti in
hipermarket si in magazinele de produse bio. Boabele se tin la inmuiat si apoi se gatesc, dar se pot consuma si
neprelucrate termic, daca le tineti in apa 24 de ore. Este un aliment potrivit in stari de astenie sau
convalescenta, este un stimulent digestiv si nervos in acelasi timp. O ceasca de boabe asigura jumatate din
necesarul zilnic de fibre, lucru ce il face foarte util celor care sufera de diabet sau hipercolesterolemie( scade
colesterolul si impiedica acumularea de zahar in sange ). Cei bolnavi de guta sau de rinichi, trebuie sa manifeste
rezerve fata de acest aliment.   

Prin continutul sau bogat in elemente nutritive, poate fi preparat atat ca aperitiv, fel principal de mancare si
chiar desert.
Va recomand pastele de naut cu usturoi sau susan, salatele, combinatiile cu orez sau chiar nautul
prajit( condimentat sau dulce ). Daca nu aveti o experienta culinara  in prepararea acestei legume, vizitati
www.gastonomicus.ro.
A, sa nu uit! Minerale, vitamine, fibre… Ce va spune asta? Controlul greutatii corporale.

Tarhonul
Tarhonul este o planta aromatica pe care noi o folosim mai ales pentru masa de Paste. E un bun prilej de a o
aduce in atentia dumneavoastra acum, mai ales ca este mai mult decat un condiment.
Artemisia dracunculus este originara din Asia, mai precis Rusia si Mongolia. In traducere, numele ei inseamna
“dragon mic”, pentru ca era folosita pentru tratarea muscaturilor de sarpe.
Frunza de tarhon este aromata si usor amaruie, principiile active fiind concentrate aici. Gustul si mirosul
seamana cu anasonul., iar din continut fac parte vitamine (A, C), iod, saruri de sodiu si potasiu, uleiuri volatile.
In bucatarie se foloseste mai ales in stare proaspata, de altfel orice metoda de conservare pierde din aroma. Nu
se folosesc cantitati mari pentru ca gustul amarui devine pregnant si nici nu se recomanda prelucrarea lui
termica (fierbere indelungata).
Tarhonul este un digestiv foarte puternic: stimuleaza pofta de mancare, amelioreaza aerofagia, balonarea,
durerile gastrice si combate constipatia. Are efecte benefice in afectiunile rinichilor, ficatului, inlatura insomnia
si sub forma de macerat calmeaza durerile reumatice (frectie).

Ca urmare a continutului mare de saruri de sodiu si potasiu, poate inlocui sarea de bucatarie in mancare, lucru
deosebit de important pentru sanatate. Ca si sarea de bucatarie, accentueaza gustul alimentelor, fiind apreciat
in preparatele cu oua, legume fierte, sosuri pentru fripturi, sos tartar, preparate din vanat.
Atunci cand nu il puteti avea in stare proaspata, conservati-l in otet astfel: o jumatate de kg de mladite tinere
se spala bine si se zvanta, dupa care se pun intr-un vas cu capac etans impreuna cu 300ml otet de 9 grade. Nu
se adauga sare, pentru ca nu e necesar si pentru ca s-ar inchide la culoare. Din aceasta combinatie puteti folosi
si tarhonul si otetul. Tarhonul este un produs natural valoros.
Cateva sfaturi pentru masa de Paste gasiti si pe  siteul www.gastronomicus.ro
Sarbatori Fericite si multa sanatate!

Plante aromatice in bucataria romaneasca

Plantele aromatice traditionale din bucataria romaneasca sunt patrunjelul, leusteanul, mararul, telina.
Toate sunt de origine mediteraneana si sunt cunoscute pe teritoriul tarii noastre de pe vremea dacilor.
Remarcabil este faptul ca toate sunt deosebit de valoroase, din punct de vedere terapeutic, incat e greu de
spus daca sunt mai mult aliment sau medicament. Pentru rafinamentele culinare, va invitam pe
www.gastronomicus.ro, iar acum vom incerca sa evidentiem beneficiul in sanatate adus de fiecare dintre ele.
Este bine de stiut ca potentialul benefic maxim, il dau frunzele proaspete si nu se recomanda prelucrarea
termica, pentru ca acesta scade dramatic.

Patrunjelul este cel mai raspandit si de la el se foloseste atat frunza, cat si radacina. Frunza de patrunjel
proaspata contine multe principii active, astfel incat, folosit in doze corespunzatoare, are efecte terapeutice 
excelente.
Se pot prepara din aceasta frunza suc, salata si vin.
Pentru sucul de patrunjel, se ia o legatura mare de frunze, la care se adauga 4 linguri de apa si se paseaza in
blender; se lasa o jumatate de ora la macerat, dupa care se filtreaza si se consuma comform prescriptiilor. Se
poate pastra la frigider cel mult 4 ore. Pentru a se bea mai usor, se dilueaza cu suc de morcovi (20-30ml suc de
patrujel la un pahar de suc de morcovi) si se administreaza de 3 ori pe zi.
Salata de patrunjel se prepara din patrunjel verde tocat fin, suc de lamaie, ceapa, rosii si ulei de masline.
Aceasta reteta se numeste salata tabbuli, in bucataria araba. Se consuma zilnic timp de 14 pana la 60 de zile.
Vinul de patrunjel se prepara adaugand 20 de tulpini de patrunjel, cu frunze intr-un litru de vin si 2 linguri de
otet. Se lasa 7 zile la macerat, dupa care se filtreaza si se adauga 300g miere de albine. Se depoziteaza in sticle
si se inchid bine. Se consuma un paharel inainte de mese.
Afectiunile in care este recomandat patrunjelul sunt:
•    ateroscleroza, care apare la marii consumatori de carne, isi gaseste un remediu in salatele de patrunjel,
asociate cu carnea.
•    hipertensiunea arteriala, poate fi controlata mai usor consumand zilnic in mancare frunze de patrunjel, care
au efect diuretic si vasodilatator.
•    litiaza biliara poate fi ameliorata cu suc de patrunjel.
•    hepatita virala poate folosi ca adjuvant frunza de patrunjel pentru efectul sau hepatoprotector datorat
clorofilei.
•    anorexia este combatuta cu succes cu sucul sau vinul de patrunjel, care actioneaza ca un tonic digestiv.
•    halena dispare mestecand cateva fire de patrunjel, sistematic.
•    pentru intarirea sistemului imunitar, se recomanda consumul de salate de patrunjel.
•    bolnavii de astm bronsic este bine sa consume zilnic, in mancare minimum 30g de frunze de patrunjel.
•    frunza de patrunjel este un adjuvant si in cazul bolilor canceroase.
•    prin efectul sau estrogen, ajuta in ameliorarea simptomelor postmenopauza.
•    guta si reumatismul sunt ameliorate ca urmare a efectului diuretic, depurativ si antiinflamator.
•    prin continutul sau de antioxidanti, patrunjelul aduce beneficii in lupta impotriva imbatranirii si in afectunile
cardiovasculare.
Si in infrumusetare este folosit, avand efect de albire a tenului cu pete. V-am pus la dispozitie retete de
produse cosmetice de casa in care apare si frunza de patrunjel, Ingrijire-Cosmetice.
Si in cazul leusteanului, principiile active sunt concentrate in frunze. Pentru calitatile terapeutice se folosesc
frunzele proaspete, uleiul de leustean, precum si ceaiul de seminte de leustean.
Frunzele proaspete se pot adauga in mancare, aceasta generand o actiune preventiva, sau se poate prepara suc
din frunze pentru actiuni mai rapide. Sucul se prepara ca si in cazul celui de patrunjel si se administreaza tot in
combinatie cu cel de morcovi, un pahar pe zi baut in 2-3 portii, timp de 2 saptamani. Calmeaza tusea si
amelioreaza bronsitele.
Pentru scaderea apetitului, se recomanda sa mestecati cateva frunze de leustean, cu 30 de minute inainte de
masa.
Se mai poate prepara suc de leustean si in felul urmator: o legatura de leustean se amesteca intr-un pahar de
apa calda si se lasa 4 ore la temperatura camerei, dupa care se filtreaza si se bea. Se mai prepara plamadeala
de leustean: frunzele tocate marunt se aseaza intr-un borcanel, astfel incat sa ocupe 3 sferturi din volum; se
completeaza cu vin. Se inchide ermetic si se lasa 2 saptamani, dupa care se filtreaza. Se beau 1-2 linguri inainte
de masa.
Principiile active din frunza de leustean, il recomanda pentru afectiuni ale aparatului respirator, reno-urinar,
imunitar; scade tensiunea arteriala si stimuleaza diureza. Cele mai eficiente sunt sucurile, dar si ceaiul de
seminte calmeaza rapid durerile de stomac.

Daca v-ati patat pielea cu vopsea de par, frecati zona cu frunze zdrobite.
Frunza de marar proaspata sau extactele din ea sunt recomandate in:
•    afectiuni digestive de tipul indigestie, hipoaciditate, colita, gastrita, balonari, flatulenta, voma.
•    dureri de cap (este suficient sa mestecati 2-3 tulpini de marar).
•    astenie nervoasa (tonic nervos)
•    diuretic, combate calculoza,infectiile urinale
•    combate celulita
•    prin continutul de fitoestrogeni are efecte asupra frumusetii, feminitatii; totodata regleaza ciclul menstrual
si reduce disconfortul aparut in perioada de menopauza.
•    stimuleaza secretia lactica, imbunatateste calitatea laptelui matern si are efect anticolici.
Sub forma de tinctura, poate reduce inflamatiile si previne aparitia cancerului.
Frunza de telina, prin calitatile sale, previne problemele digestive, regleaza apetitul si imbunatateste
metabolismul.
Sucul de frunze de telina se prepara punand o legatura de frunze in 10 linguri de apa si lasand la macerat o
jumatate de ora; dupa care se filtreaza si se consuma imediat. Daca nu va place gustul, diluati cu suc proaspat
de morcovi. Se recomanda un sfert de pahar, de 3 ori pe zi.
Vinul de telina se obtine din: 2 legaturi de frunze, 1 litru de vin, o lingurita seminte de telina, o lingurita
scortisoara, care se lasa la macerat 7 zile. Se adauga 300g miere de albine si dupa ce s-a dizolvat, se filtreaza. Se
bea inainte de masa, fiind recomandat ca tonic psihic, antidepresiv, diuretic, tonic digestiv.
Principiile active din frunzele de telina sunt benefice pentru combaterea hipertensiunii arteriale, ischemie
cardiaca, infectii bacteriene, oboseala cronica, impotenta sau frigiditate, reumatism, astm bronsic, calculi renali
sau biliari.
Dupa cum vedeti, avem o dilema: mai mult aliment sau mai mult medicament?
Oricum ar fi, este in folosul nostru!

Cartoful intre da si nu!

Inca ezit sa il includ in meniurile mele. Multa vreme am considerat ca este indigest si nesanatos. Constat ca si
parerile nutritionistilor sunt, de multe ori, divergente. Totusi, este una dintre legumele de baza in cultura
noastra agricola si din punct de vedere gastronomic, avem chiar traditie.
Prin urmare, sa mancam cartofi?
Sa-i amintim putin istoria: dovezile arheologice atesta faptul ca era cunoscut si pretuit inca din secolul V i.C. de
catre incasi (Peru, Chile de azi). Cultura si civilizatia incasa, sa fi facut oare o eroare atat de grosolana cu privire
la calitatile lui? Eu, parca n-as crede!
In sec XVI, conchistadorii spanioli, il aduc in Europa, sub numele de “nuca de pamant peruana”. De atunci, el si-
a consolidat locul in toate bucatariile europene si si-a dovedit si calitatile terapeutice.
Prin continutul ridicat de potasiu, este un bun detoxifiant, contribuind la eliminarea acidului uric, cel care in
timp genereaza reumatism si artrita. Cartoful fiert in abur sau inabusit, pastreaza mare parte din potasiul
continut.
Cartoful este, de asemenea un hipnotic slab si un calmant usor, fiind de ajutor persoanelor nervoase, suferinde
de insomnii sau tuse nervoasa.

Prin continutul sau de provitamina A, vitamina C, K, complex B, este un revitalizant al tesuturilor si un bun
cicatrizant. Cartoful contine si saruri minerale usor asimilabile, de fier, calciu, magneziu, fosfor, sodiu, cupru,
zinc, precum si carotenoide si polifenoli.
Proteina este concentrata sub coaja, motiv pentru care se recomanda decojirea dupa preparare.
Carbohidratii sunt reprezentati cu precadere de amidon; cartoful contine doua tipuri de astfel de substante,
una neputand fi descompusa de catre enzimele digestive. Aceasta forma de amidon trece prin intestinul subtire
si functioneaza ca si fibrele alimentare. Specialistii vorbesc despre prezenta unei proteine, numita tuberina,
foarte importanta in cresterea celulelor.
Cartoful preparat fara grasime, nu ingrasa si ajuta functia digestiva, contribuind la vindecarea ulcerului gastric.
Nu se consuma partile verzi ale tuberculului de cartof, pentru ca sunt toxice, contin solanina, substanta cu care
planta lupta in combaterea daunatorilor.
Cartofii fierti nu trebuie pastrati mai mult de 24 de ore.
Sucul de cartofi cruzi, combate aciditatea si ulcerul gastric, este antispastic, diuretic si emolient. Este indicat si
in artrita, hepatita, litiaza biliara, constipatie, hemoroizi, scorbut.
Sucul preparat se dilueaza in apa, o parte la patru si se bea imediat; nu se pastreaza.
Daca ati facut noduli ca urmare a injectiilor, puneti comprese cu cartof crud, se vor retrage. Pentru dureri in
gat, radeti cartofi, amestecati-i cu alcool cald si puneti cataplasme. Consumul sistematic de cartofi copti, va
fereste de bolile de inima. Ulcerul gastric se amelioreaza band zilnic, inainte de masa cu o jumatate de ora,
100ml de suc (diluat). Pentru durerile reumatice, fierbeti cartofi, pasati-i si puneti cataplasme pe locul dureros.
In infrumusetare se prepara masti cosmetice cu cartofi cruzi. Spre exemplu, pentru tenul gras, se rade cartoful
crud, se adauga zeama de lamaie, se aplica pe tenul curat si se lasa 10 minute. Se clateste cu ceai de galbenele
sau apa minerala. Pentru tenul matur sau uscat, se folosesc cartofi fierti, pasati, amestecati cu galbenus de ou
si lapte. Se tine pe fata 10 minute, se clateste cu ceai sau apa minerala.

In gospodarie putem prepara cleiul de cartof din 4-5 cartofi fierti intr-un litru de apa, 30 de minute, adaugand
piatra de alaun. Calcarul de pe vase  se indeparteaza fierband in ele coji de cartof. Geamurile si oglinzile se
curata foarte bine, frecandu-le cu felii de cartof crud. De asemenea urmele de degeta de pe usi. Zeama in care
au fiert cartofii, curata foarte bine argintaria.
Iata deci, cum trebuie sa recunoastem ca este bun si util, dar in alimentatie se recomanda prepararea lui fara
grasimi, la temperaturi inalte, pentru ca  prin prelucrarea termica a grasimilor apar niste compusi periculosi
pentru sanatate, acrilamidele, recunoscute ca potantial cancerigen.
Ideal ar fi sa consumam cartofii copti sau fierti in abur, cu salate, dar fara carne , produse din carne sau lactate.
Daca ii doriti fierti, puneti-i la fiert in apa clocotita.

Cure de detoxifiere
Pornind de la sfatul lui Hipocrat, ca alimentul sa ne fie medicament, as dori sa va amintesc ca in curand vor
aparea in piete ciresele si capsunele. Pe langa arome, culori si gust, aduna in ele multa sanatate. Contin
minerale, vitamine, antioxidanti si au rol nutritiv, dar si un puternic efect detoxifiant.
Ciresele au proprietatea de a regla functiile ficatului; datorita continutului de minerale, diminueaza oboseala,
combat anemia si stimuleaza cresterea la copii. Sunt usor sedative, diuretice si reduc hiperaciditatea gastrica.
Stimuleaza imunitatea naturala si ajuta la eliminarea acidului uric, calmand durerile reumatice si ale
articulatiilor. Continutul de zaharuri (levuloza) face posibil consumul acestor fructe si de catre diabetici.
Pe langa complexul B, vitamina C si E, calciu, potasiu si fosfor, ciresele contin antocianina, un antioxidant cu
actiune anticancerigena si protector al inimii.
Pentru a beneficia cat mai bine de calitatile terapeutice ale acestor fructe, specialistii ne recomanda curele.
Putem tine o minicura de cirese, care inseamna o portie de fructe (de la 100 pana la 500g, treptat), pe stomacul
gol, ca mic dejun; nu se consuma alte alimente pana la pranz, iar pentru portii care depasesc 300g este
recomandabil sa le impartiti in mai multe prize pe care sa le consumti pana la pranz. Aceasta cura dureaza 3
saptamani, iar pranzul si cina trebuie sa fie usoare, fara zahar, grasimi si alcool in exces.
Cura exclusiva dureaza 3-4 zile si presupune consumul a 2-3kg de cirese zilnic, intre mese putand bea apa
minerala. In aceasta perioada nu se consuma alte alimente.
Nu doar fructele de cirese sunt benefice, ci si coditele din care se prepara ceai cu efect antiinflamator si diuretic
(30g codite de cirese se fierb in1l apa 10 minute; se bea de 3 ori pe zi).

In cosmetica, tenul uscat si obosit are un aliat de mare valoare in masca din pulpa de cirese.
Capsunele sunt alte fructe de sezon deosebit de valoroase. Pe langa jucausele cirese care umplu pietele de
culoare, acestea sunt mult mai rafinate ca gust si aroma. Bogate in vitaminele A, B si C, saruri de calciu, fier,
magneziu, fosfor, potasiu, siliciu, oligoelemente, celuloza, glucide si antioxidanti, ele contribuie la
remineralizarea organismului, stimularea imunitatii naturale, fluidizarea sangelui. Ajuta tranzitul intestinal,
stimuleaza functia hepatica, au efect hipotensor, diuretic, vermifug (mai ales asupra oxiurilor) si puternic
detoxifiant.
Capsunele contin acid salicilic natural, avand astfel efect antiinflamator.
Cura de capsune se poate tine simpla sau exclusiva.
Cura simpla inseamna consumul a 500g pana la 1kg de fructe pe zi, mic dejun si cina, cu pranz usor, timp de 1
saptamana. Alte alimente se consuma doar la pranz. Cura exclusiva dureaza 3 zile, se limiteaza la 2kg de
capsune zilnic, impartite in 3 mese; intre mese se bea apa minerala.  Daca vreti sa va testati sensibilitatea la
aceste fructe, consumati o cantitate mica pe stomacul gol si asteptati cateva ore reactiile.
Pentru ingrijire, mastile cu capsune sunt foarte potrivite tenului obosit.
Cand sezonul acestora se apropie de sfarsit, incep caisele, alte daruri pretioase. Ele se coc in iulie-august si
poate pentru ca au timp sa adune calitati de la floare pana la fruct, in jocul sublim al naturii, rafinamentul la
care ajunge acest fruct este superior. Caisa este un fruct delicat, cu un gust si o aroma de neconfundat.
Contine zaharuri, acid citric, acid malic, sodiu, mult potasiu, calciu, fosfor, magneziu, fier, cupru, betacaroten,
B1, B2, C, P, PP.
Este usor tolerata de cei mai multi si foarte placuta la gust. Constituie un tonic foarte bun pentru sistemul
nervos, fiind indicata in astenie, depresie, insomnii, nevroza, stres, oboseala. Ajuta sistemul digestiv, stimuleaza
sistemul imunitar, mentine echilibrul acido-bazic din sange si tesuturi. Caisele au efect antianemic si mentin
acuitatea vizuala; sunt un foarte bun detoxifiant al organismului.
Cura de caise se poate face prin consumul inainte de mese a unor cantitati de 0,5 pana la 1kg de fructe, timp de
2 saptamani sau, mancand doar caise o zi pe saptamana, fara alte alimente.
Caisele sunt un remediu si pentru frumusete (masti de sezon pentru ten obosit).
Samburele de caisa, contine vitamina B17 sau amigdalina, substanta care ataca in mod direct celulele
canceroase.
Uleiul extras din samburi de caisa este folosit in masaj, aromoterapie si cosmetica (retete masti)
Pregatiti-va pentru a primi cum se cuvine, cateva dintre darurile simple si adevarate ale gradinilor romanesti!

Allium porum
Multe rude importante are usturoiul! Prazul sau ai sarbesc, este inca o ruda a sa. Eu nu m-am dat in vant dupa
el si nu-mi amintesc de acasa decat praz cu maioneza sau praz cu masline si carne de pasare ori vita.
In cautarile mele din ultima vreme l-am intalnit mentionat deseori ca aliment foarte sanatos si cred ca merita
putin loc in acest site. Iata de ce spun aceasta:
prazul este o varietate de usturoi oriental, foarte raspandit in zona mediteraneana. Se consuma partea alba si
putin din frunze; are o aroma placuta si discreta, iar gustul este iute-dulceag. Cand este gatit devine dulce. Se
armonizeaza foarte usor cu multe legume, in salate si cu orice fel de carne. Are putine calorii si poate fi integrat
foarte usor in dietele alimentare care au ca scop scaderea in greutate. Prazul contine vitamine, cum ar fi C, PP,
B6 si saruri minerale de fier, magneziu, mangan, calciu, sodiu, potasiu, dar si sulf, siliciu si fibre vegetale sub
forma de celuloza.
Tocmai continutul de celuloza si mucilagiu il recomanda ca un foarte bun detoxifiant, avand puterea sa curete
tractul digestiv ca urmare a fibrelor, printr-o actiune blanda favorizata de proprietatile emoliente ale
mucilagiului.
Mucilagiul din praz  mai are si efect expectorant, fiind benefic in laringite, faringite, bronsite, traheite,
raguseala sau chiar pierderea vocii.
Pentru acest scop se prepara o pasta din 500g praz fiert intr-o jumatate litru de apa; cand prazul este moale, se
strecoara si se arunca apa, se mixeaza prazul fiert si se adauga 3 linguri de miere. Din acest amestec se
administreaza 3 linguri pe zi. Datorita efectului diuretic pe care il are, usurand curatarea rinichilor, eliminarea
ureei si a toxinelor, in general, ar trebui sa fie un aliment de baza pentru suferinzii de guta, reumatism, artrita,
litiaza, obezitate.
Radacinile de praz pasate in lapte, sunt un remediu impotriva viermilor intestinali (un pahar zilnic pe stomacul
gol).
Specialistii in sanatate ne spun ca prazul, prin principiile active pe care le contine, impiedica inmultirea si
raspandirea celulelor tumorale, reduce colesterolul, impiedica absorbtia de zahar din intestin, are efect laxativ
si diuretic, este un tonic al sistemului nervos, iar consumul regulat reduce riscul de cancer de colon si prostata.
Bulbul sau frunzele de praz pot fi de folos in vindecarea furunculelor si a bataturilor. Astfel, pentru furuncule se
toaca frunzele curate de praz si se amesteca impreuna cu apa cu zahar; cu acest amestec se pun cataplasme.
Pentru bataturi, se prepara un macerat in otet din frunze de praz (48 de ore), care se aplica pe batatura pe
timpul noptii; dimineata se rade calozitatea.
Este important sa  stitit ca prazul gatit nu trebuie pastrat mai mult de 48 de ore!
In stare cruda, din fericire se poate pastra si peste iarna. Varietatea retetelor culinare in care apare prazul este
foarte mare, iar daca doriti sa va convingeti, dati click!

                                                             
Comentariu trimis de :
Florin Tudor
Despre praz, va spun ce stiu eu - bunicii mei , de pamant din Baragan, nu il foloseau nicioadata toamna, ci doar
primavara asta dupa ce in prealabil il ingropau, alaturi de morcovi, cartofi, ridiche neagra. Il ingropau - pentru
ca in zona noastra nu era obiceiul si solul nu permitea constructia unui beci care sa reziste, de cele mai multe
ori se surpa sau inunda si pentru ca aveau mare nevoie de praz in Postul Pastelui, alaturi de fasole, cartofi,
prune uscate )cu astea veneau muntenii). Si mai era ceva, statul in pamantul in care se nascuse, il fragezea , ii
lua din iuteala era mai suav. Acum, am prins si din obiceiurile oltenilor--sotia, olteanca din Severin e atipica si
nu mananca nimic din ce te obliga sa folosesti apa de gura dupa - ei il mananca de cand ii da coltul si pana...se
termina, fara probleme ca e mai aspru. O reteta de vara simpla si la indemana - taiat prazul fin rondele, fragezit
cu sare si o lingura de lemn ca se impaca mai bine cu strachina de lemn si lingura de lemn decat cu alte fineturi,
un otet nu prea iute , musai cu un strop de otet bun dres cu miere invartosata - toate dupa gust si tot dupa voia
meseanului sau intocmitorului, ulei de masline daca nu e cu suparare, prazul iubeste si untdelemnul.

Apa...de baut!
Mi-am dat seama ca nu am vorbit pana acum despre apa, apa de baut. Ar fi nedrept sa nu ii dam atentie, atata
timp cat este parte din noi: 80% din organismul uman este apa, 75% din creier este apa, toate reactiile
biochimice sunt dependente de apa!
Prin intermediul apei, organismul elimina reziduurile proceselor care au loc pentru sustinerea vietii, la nivelul
rinichilor, plamanilor, intestinelor si pielii. Zilnic pierdem intre 3 si 5 litri de apa, dintre care 1-2 numai prin
plamani. Este vital sa consumam apa. Setea este ultimul simptom al deshidratarii. De foarte multe ori punem
efectele deficitului de apa pe seama unor boli, fara a lua in seama neglijarea nevoii de hidratare a organismului.
Fenomenul poate fi local sau generalizat.

Este posibil ca senzatia de arsura la stomac sa fie datorata deficitului de apa la nivelul superior al tractului
gastro intestinal, durerile de spate pot indica o lipsa de hidratare a coloanei vertebrale, durerile de cap pot fi
generate de o hidratare insuficienta a creierului si ochilor, durerile de inima indica o hidratare precara a axei
inima-plamani, colitele intestinale pot aparea ca urmare a deshidratarii intestinului gros, iar hipertensiunea
poate aparea si ca urmare a unei stari de deshidratare generala.
Este mai mult decat necesar sa bem apa suficienta, adica cel putin 2 litri pe zi, iar mare parte din hrana noastra
sa fie in stare umeda.
Stiu ca multora nu le place acest lucru, apa nu are gust, nici miros si cum un “rau” nu vine niciodata singur, nici
nu se bea oricum!
Tocmai pentru ca este atat de importanta in viata noastra, in starea de sanatate, indiferent de varsta, va rog sa
urmati sfaturile specialistilor:
1.    beti 2 pahare de apa dupa ce v-ati trezit. Ajutati astfel la curatarea peretelui stomacului, favorizand
eliberarea sucurilor gastrice, dar si umectarea bolului alimentar din intestine si combaterea constipatiei. Are loc
o activare a organelor interne dupa activitatea redusa din timpul noptii
2.    beti 1 pahar de apa cu 30 de minute inainte de masa, ajuta digestia (e de preferat sa nu mancati intre
mese)
3.    beti 1 pahar de apa inainte de baie, scade tensiunea sanguina
4.    beti 1 pahar de apa inainte de culcare, va ajuta organismul sa isi desfasoare mai bine functiile nocturne, sa
aveti un somn linistit si scade riscul unui atac cerebral sau de cord.
Mai puteti bea apa intre mese, dar nu este de dorit sa o faceti in timpul mesei sau imediat dupa, mai ales daca
vreti sa beti apa rece. In acest caz, va fi afectata in mod nefavorabil digestia si sanatatea dumneavoastra.
Nu doar apa in sine este importanta, ci si ce fel de apa bem. Toti cautam o sursa buna si la indemana. Eu, spre
exemplu, beau apa de Bucuresti pe care o tin intr-un recipient cu argint si din cand in cand, apa Perenna, o apa
romaneasca de foarte buna calitate, dar minerala.
Apa Perenna provine dintr-un izvor din satul Calina (Caras-Severin), iar Organizatia Mondiala a Apelor Minerale
spune ca este asemanatoare ca gust si calitati cu apa Evian, in proportie de 96,1%!
Consumati apa de baut si pastrati-va sanatatea!
E drept ca totul trece, dar sa nu fie ca...pe apa sambetei!

Maslinele si uleiul de masline

Am fost fascinata, dintotdeauna, de precizia si ingeniozitatea proceselor care inseamna viata, de felul in care
este alcatuit corpul uman si cum functioneaza, de complexitatea si armonia perfecta a tuturor mecanismelor ce
se desfasoara in el.
La fel se petrec lucrurile si la scara globala, in interactiile dintre noi si natura. Referindu-ma acum doar la
sursele de hrana, nu cred ca am intalnit vreun aliment care sa nu fie si medicament. Maslinul nu creste pe la
noi, dar nici prea departe. Este un copac mic, dar mereu verde si care atinge varste matusalemice, mii de ani.
Fructele sale, micute si de forma ovala, sunt foarte amare in stare proaspata. Pentru a fi mancate sunt
marinate sau tratate prin diferite tehnici, specifice zonei in care se cultiva. Pornind de la  simplele masline in
saramura, avem azi la dispozitie masline umplute cu ardei, migdale, morcovi, masline cu chilli, etc.
Pot fi consumate impreuna cu branzeturi, in salate sau gatite  cu carne sau praz. Poate, mai raspandit decat
maslinele, este uleiul de masline, extras din fructele despre care am vorbit si care poate fi prezent in fiecare zi
pe mesele noastre. Maslinele si implicit uleiul de masline, contin saruri minerale de fier, calciu si fosfor,
vitamine (A, D, K, B, E), acizi grasi si polifenoli.
Daca proprietatile naturale sunt corect conservate, aceste alimente devin un medicament valoros, atat de
apreciat, incat Homer numea uleiul, “aur lichid”. In scop terapeutic este apreciat mai ales uleiul de masline,
care poate ajuta la dizolvarea calculilor biliari, diminuarea aciditatii gastrice si combaterea gastritei, reglarea
tranzitului intestinal si reducerea riscului de cancer de colon, combaterea bolilor cardio-vasculare si
intretinerea pielii.
O recomandare simpla, cu privire la eliminarea calculilor biliari ar fi urmatoarea: o lingura de ulei de masline
extravirgin amestecata cu doua linguri de suc de lamaie, se inghit dimineata inainte de masa; asezati-va apoi in
pozitie culcat, pe partea dreapta pentru 15-30 de minute. Se repeta pana la eliminarea calculilor, in fiecare
dimineata.
Pentru colici nefritice, se recomanda sa se inghita un paharel de ulei de masline extravirgin, lingurita cu
lingurita, pana la incetarea durerilor.
Daca suferiti de constipatie, inghititi 1-2 linguri de ulei extravirgin, dimineata inainte de masa, timp de mai
multe zile.
Uleiul de masline are si efect analgezic, antiinflamator si hranitor pentru piele. Poate fi folosit ca ulei de masaj
in cazul durerilor reumatice sau entorse. Se iau 100g flori de musetel sau sunatoare, se pun in 1l ulei de
masline extravirgin si se incalzesc pe baie de abur 2 ore, amestecand din cand in cand. Cu acest ulei, pastrat la
intuneric si racoare, se maseaza zonele dureroase. In acelasi scop se poate prepara si un macerat la rece de
usturoi: 2 catei de usturoi rasi se pun in 200ml ulei extravirgin si se tin cel putin o jumatate de zi, dupa care se
filtreaza si se foloseste masand zona dureroasa. Se pastreaza la rece si la intuneric.
Maslinele si uleiul de masline contin o substanta numita oleocantal, care actioneaza identic cu ibuprofenul. Cel
mai bine se conserva in uleiul extravirgin.
Pentru pielea crapata , preparati o pasta dintr-o lingura de ulei de masline si o rondea de banana, incalziti-o
usor si aplicati o cataplasma pe zona cu probleme.
Uleiul de masline este foarte apreciat in infrumusetare, avand efecte deosebite asupra pielii, in general. Poate
fi folosit ca ulei de masaj, dupa baie, ca amestec abraziv (gomant) impreuna cu cafeaua macinata, pentru corp
(nu se recomanda si pe fata, cafeaua fiind prea dura) sau in mastile pentru ten uscat si foarte uscat: amestecati
ulei de masline cu pulpa zdrobita de avocado; aplicati pe fata curatata, tonifiata si masata masca pe care o
spalati dupa minimum 10 minute, cu apa minerala.
In comert se gasesc foarte multe tipuri de ulei de masline si din pacate de multe ori este falsificat. Poate din
acest motiv perceptia cu privire la gust si miros este atat de variata, incat apar chiar cotroverse. Nu se mai
discuta calitatile nutritive sau terapeutice.
Cel mai curat si sanatos ulei de masline este cel extravirgin, care se obtine din masline verzi selectionate, prin
presare la rece, fara adaos de conservanti, lucru inutil in cazul acestui sortiment pentru ca are in continut
suficienti antioxidanti naturali. Exista sortimente de ulei extravirgin bio, am vazut la Targul Taranului Roman, de
calitate exceptionala si la pretul celui extravirgin din hipermarket.
Este stiut ca proprietatile se pastreaza cel mai bine fara prelucrare termica, spre exemplu in salate de legume
proaspete, dar rezista foarte bine si la foc. Se poate praji in el de pana la 5 ori; carnea prajita in acest ulei
prinde o crusta la suprafata, care nu mai permite patrunderea in interiorul carnii a posibilelor toxine aparute.
Punctul de fum este ridicat, 210 grade Celsius.
Pentru salate, se poate aromatiza cu plante: busuioc, usturoi, ardei iute.
Spania este cel mai mare producator de ulei de masline, urmand Italia, Franta, Grecia, Tunisia.
In Italia, care este o tara cu traditie in cultivarea maslinelor si producerea uleiului de masline, se organizeaza
degustari, asemanatoare cu cele pentru vinuri. Gastronomia italiana are la loc de cinste uleiul extravirgin de
masline si se remarca printr-un deosebit rafinament in asocierea vinurilor bune. Unul dintre marii producatori
de vinuri si ulei de masline din Italia si unul dintre cei mai mari in Europa, Pietro Antinori, este prezent si in
productia de vin din Romania.
Una dintre retetele faimoase, de salata care insoteste degutarile pe care le organizeaza este Salata Antinori
Panzanella.
Atunci cand necesitatea isi da mana cu frumosul si sanatatea, aproape ca uiti ce este in jur, macar pentru o
clipa! Stiau grecii lui Homer de ce acel care taie un maslin, trebuie sa primeasca pedeapsa capitala! Era atunci
lumea mai buna, mai sensibila, mai corecta? Hai ca ma pierd in simbolisme si n-am degustat nimic…
Redescopera...pamantul-ARGILA

 Argila este un dar pe care ni l-a oferit natura.

Roca sedimentara, cu granulatie fina, ea este un amestec de silicate, fragmente de cuart si mica.
Argila este un material compozit, format in mare parte ca urmare a degradarii rocilor, in perioade foarte lungi
de timp, sub actiunea chimica a intemperiilor(acid carbonic sau alti solventi), transformandu-se continuu de-a
lungul erelor geologice, trecand de la un mineral argilos la altul si schimbandu-si proprietatile initiale in functie
de mediu.
Mineralele argiloase( filosilicate) sunt formate din lamele numite foite elementare ( de ordinul milionimii de
milimetru). Aceste foite au structura cristalina. Mineralele argiloase pot avea si o morfologie fibroasa, amorfa.
Proprietatile principale, care au facut ca argila sa fie considerate un pamant viu, inteligent sunt: puterea de
absorbtie si cea de adsorbtie. De aici decurg toate binefacerile.
Puterea de absorbtie este capacitatea de a aduna ca un burete lichide si gaze: argilele sunt purificatoare,
decolorante, deodorizante (mai ales cele cu structura fibroasa).
Puterea de adsorbtie este capacitatea de a face schimb de  particule, prin inlocuiri in retelele
cristaline( minerale-toxine). Aceasta se manifesta mai ales la argilele cu structura cristalina in foite.
Depozitele de argila contin minerale, materii organice si apa.
Argila este o pasta moale in conbinatie cu apa, devenind un material dur prin uscare sau ardere. Se deosebeste
de celelalte pamanturi prin granulatie si compozitia mineralogical.

Exista trei tipuri mari de argile: caoline, montmorillonite-smectite, ilite.

Asupra celei de a patra categorii, chlorite, nu au cazut de acord toti specialistii.
In cadrul acestor categorii exista in jur de 30 de varietati de argila, in functie de continutul specific. In natura,
argilele se gasesc in mod frecvent, in amestecuri.
Argila a fost cunoscuta si folosita, din vremuri stravechi. S-au facut vase de ceramica si portelan, tablite de scris,
caramizi pentru constructii sau caramizi refractare. Argila este folosita in filtrarea chimica si datorita puterii
mari de absorbtie, in purificarea apei si aerului.
In agricultura este utila in limpezirea vinurilor, prin puterea de adsorbtie a moleculelor de proteine din solutii
apoase.
Se foloseste sub forma de spray pentru a proteja legumele si fructele de perisabilitate.
Este folosita in medicina pentru proprietatile bacteriostatice si foarte mult in medicina alternativa.
Argila este o binefacere pentru sanatate. Se spune ca este un pamant viu, binecuvantat de Dumnezeu, care fie
ca intra in contact extern sau intern cu organismul, se localizeaza in zona afectata, absoarbe ceea ce este nociv
si expulzeaza, de regula pe calea tubului digestiv.
Tratamentele pe baza de argila sunt consemnate de mii de ani: Dioscoride, Pliniu cel Batran. Egiptenii o
foloseau in tehnicile de imbalsamare, datorita proprietatilor bacteriostatice si nu mai departe de inceputul
secolului XX s-a combatut cu ea holera asiatica si dizenteria.
 Argila  este antiseptica, cicatrizanta, hemostatica, decongestionanta, sedativa, decontractanta si cu mari virtuti
detoxifiante.
Se poate inghiti sau se pun cataplasme.
Convenabila si la indemana, argila cosmetica are o aplicare larga pentru ingrijirea tenului, cu rezultate
remarcabile. Se recomanda utilizarea simultana cu uleiuri esentiale, sau vegetale, pentru ca se potenteaza
reciproc.
In functie de continutul in minerale si oligoelemente, putem vorbi despre mai multe tipuri de argile cosmetice.

Argila alba sau caolinul, este una dintre cele mai versatile si cea mai utilizata.
Are o natura blanda, contine minerale importante si are putere mare de absorbtie.
Din aceste motive o veti gasi in compozitia multor produse cosmetice, dar o puteti folosi in combinatii pe care
sa vi le preparati dumneavoastra acasa.
Sub forma de demachiant sau masca, indeparteaza cu delicatete impuritatile, fara a indeparta uleiurile de pe
piele, exfoliind pielea si stimuland circulatia sangelui.
Este recomandata tuturor tipurilor de ten, dar mai ales celor sensibile, cu tendinta spre uscare.
Eu va sugerez sa o folositi si pentru curatarea dintilor, curata, albeste, dezinfecteaza si inlatura mirosurile
neplacute.
Argila verde se deosebeste prin puterea mare de absorbtie a grasimilor, toxinelor, impuritatilor. Are actiune
tonica si potenteaza refacerea celulara. Este recomandata pentru tenurile grase.
Argila verde este un biomineral: contine siliciu, aluminiu, magneziu, calciu, fier, fosfor, sodiu, potasiu, cupru,
zinc, seleniu, cobalt, mangan, microalge, varec, fitonutrienti.
Are proprietati analgezice si antiinflamatoare, stimuleaza circulatia sangelui si linfei, inlatura celulele moarte,
absoarbe  impuritatile si grasimile, tonifica tesutul.

O argila deosebita este argila Rhassoul. Provine din Muntii Atlas, din Maroc. De mai bine de 1400 de ani,
populatia o foloseste pentru spalarea si ingrijirea parului si a corpului.
Este o argila bogata in minerale( siliciu, magneziu, fier, calciu, potasiu, sodiu), de culoare brun inchis, care se
omogenizeaza foarte bine cu apa, rezultand o pasta cu vascozitate excelenta utilizarii ca gomaj, sampon sau
masca. Este astringenta si absorbanta.
Reda elasticitatea pielii, curate porii, indeparteaza pielea moarta, sebumul, da luminozitate tenului, hidrateaza,
tonifica.
 Pentru spalarea parului o puteti folosi simpla sau in amestec cu sampon( daca se poate ecologic). Limpeziti
dupa 10 minute. Veti vedea efectele in aspectul parului dumneavoastra.
Pentru corp o puteti amesteca, sub forma de pasta cu ulei de masline, cafea rasnita, obtinand un gomaj cu care
va frecati pielea umezita, sau simpla .
Pentru masca faciala amestecati pasta cu un ulei presat la rece( migdala, trandafir, galbenele, limba mielului
sau altele in functie de specificul si problemele tenului dumneavoastra) si miere, smantana, fructe( in functie
de ce vreti sa obtineti). Lasati 15 minute, apoi clatiti si tonifiati tenul cu infuzii de plante (nu uitati gatul si
decolteul).

Argila rosie este mai bogata in fier si se recomanda pentru tenurile sensibile sau normal-uscate.
Argila roz este un amestec de argila alba si rosie. Are efect dezinfectant si  actiune de netezire a ridurilor. Se
poate folosi si pentru par normal.

Argila( pamanturile) Fuller are culoare gri-verzui si  printre altele are actiune de albire a pielii. Absoarbe
grasimile foarte bine.
Argila albastra, provine din Bulgaria si se recomanda in cazul tenurilor grase, deshidratate , ridate.
Argila galbena stimuleaza circulatia sangelui, oxigeneaza si tonifica mai ales tenul normal si mixt.
Gama romaneasca de produse cosmetice Aslavital, continuatoarea Gerovital, foloseste argila provenita din
Muntii Piatra Craiului, pentru produsele sale anti-imbatranire.
Folositi demachiant si masti cosmetica cu argila.
Alegeti cu grija ingredientele, din magazine Bio si preparati-va produsele in casa.

Daca nu am fost suficient de convingatoare, ganditi-va doar ca ,de mii de ani femeile de pe toate
continentele ,au folosit-o si inca nu au renuntat la ea.

Pielea uscata produce prea putina grasime si prin urmare pastreaza prea putina umiditate; astfel ea devine
mata, aspra si isi pierde elasticitatea. Daca nu se intreprinde nimic primele riduri apar de timpuriu. Are nevoie
de un surplus de hidratare si grasime din exteior. Cu ajutorul unor sapunuri  speciale, al unor uleiuri de
intretinere si al unor adaosuri pentru baie, situatia se poate rezolva.
Cele mai bune sunt ingredientele din natura care pot fi prelucrate dupa retete vechi, incercate de-a lungul
timpului. La urma urmei nu e o intamplare ca exista doamne mai in varsta care au o piele mai catifelata decat o
femeie la 40 de ani.
Potrivit structurii sale, pielea grasa este groasa si in general prost irigata. Straluceste si are pori mari si vizibili –
pe fata, ca si pe restul corpului. Luciul neaspectuos se datoreaza fapului ca pielea  secreta sebum in exces.
Acesta astupa porii, avand drept urmare numeroase cosuri si puncte negre, care apar cu precadere pe spate si
decolteu, dar uneori chiar si pe sezut.Tenul gras are insa si un mare avantaj: el aduna umiditate si grasime si
prin urmare se rideaza mult mai tarziu decat cel normal sau uscat.
Cum secretia de sebum este influentata de hormoni, pielea grasa apare  intre 16 si 20 de ani. Ea necesita in
primul rand o curatate blanda. Din fericire, natura ofera o seama de plante care normalizeaza secretia de
sebum si combat impuritatile.
In concluzie, indiferent de tipul tenului si implicit al pielii, este nevoie sa o ingrijim, sa-i dam ceea ce o poate
ajuta sa devina sau sa se pastreze astfel incat sa ne simtim bine in pielea noastra.
Aveti tenul pe care il meritati

Sunt intrebata deseori: ce sa fac eu pentru…?  sau:  ce sa fac daca…?

Va rog sa tineti minte ca majoritatea neplacerilor pe care le aveti cu tenul dumneavoastra, isi au originea intr-o
ingrijire zilnica a tenului deficitara, prin lipsa sau prin produse sau tehnici nepotrivite.
Pasul cel mai important in ingrijirea tenului este curatarea. Aceasta trebuie invatata inca din copilarie, poate
deodata cu spalatul pe dinti.
Din perioada preadolescentei insa, devine obligatorie.
Curatarea inseamna inlaturarea sebumului si a impuritatilor de pe piele. Aceasta se face si seara si dimineata. O
piele mentinuta curata se regenereaza usor si frumos.
Curatarea se face cu un produs gras, care deschide porii si curata in profunzime. Produsul se clateste de pe fata
cu apa sau infuzie de plante.
Este de dorit ca apoi sa se inchida porii cu o solutie tonica astringenta. Cel mai bine cu infuzie de plante in care
se adauga cateva picaturi de lamaie si uleiuri esentiale.
Aceasta curatare sistematica, asigura tenului posibilitatea unei oxigenari corecte la nivel celular, a pastrarii
elasticitatii si stralucirii, precum si eliminarea stratului de celule moarte in favoarea regenerarii.
Este ceea ce sta la baza unui ten frumos, ingrijit si cu viata lunga.
Coco Chanel spunea: o femeie la 20 de ani are tenul pe care i l-a dat natura, la 40 de ani, cel pe care i l-a
modelat viata, iar la 50 de ani are tenul pe care il merita.

Numai dupa ce ati curatat tenul foarte bine, puteti aplica produsul de ingrijire, atat seara, cat si dimineata,dar
tot zilnic! Si nu uitati gatul si decolteul, nu va opriti la barbie!
Daca obisnuiti sa va machiati, inlaturati intai machiajul, apoi curatati. Pentru inlaturarea machiajului, inclusiv
ochii, va recomand uleiurile presate la rece.
O data sau de doua ori pe saptamana aplicati masti dupa peeling sau gomaj.
Pentru probleme speciale, exista suficiene remedii naturale, dar trebuie identificate corect cauzele pentru a le
combate eficient.
Un produs foarte bun pentru curatarea fetei si  pe care vi-l puteti prepara singure, astfel incat sa stiti exact ce
contine si  sa-l aveti proaspat este un amestec de argila, praf de alga bruna, sare de mare macinata marunt sau
zahar tos fin, uleiuri esentiale si o baza de ulei presat la rece sau glicerina vegetala.
Despre argila am vorbit si stiti deja cat de bine curata si la suprafata si in profunzimea porilor, prin marea ei
putere de absorbtie; alegeti argila potrivita tenului dumneavoastra sau faceti combinatii. Praful de alga
hraneste si tonifica pielea fetei. Sarea sau zaharul indeparteaza celulele moarte prin actiune mecanica( gomaj),
iar uleiurile esentiale actioneaza asupra pielii in functie de proprietatile lor specifice(calmeaza, regleaza secretia
de sebum, tonifica, inchid porii si altele).
Acest amestec aplicati-l pe pielea umeda si masati usor. Il puteti lasa cateva minute, pana va faceti dusul, spre
exemplu, si apoi clatiti-l.
Un tonic foarte usor de preparat este infuzia din flori de albastrele cu cateva picaturi de ulei esential de care
folositi si pentru demachiant( uleiurile esentiale au actiune de conservant si va ajuta sa pastrati cateva zile, o
saptamana, produsele preparate).
Pe fata umeda aplicati un ulei presat la rece( migdale, jojoba, caise, masline sau uleiul de argan despre care am
vorbit separat si care este miraculos) si masati pana se absoarbe. Aceste uleiuri, avand proprietati fizico-
chimice asemanatoare cu uleiurile produse de piele, sunt mai bine receptate dacat cremele in stare solida.
Aceasta este o sesiune completa de ingrijire zilnica, pe care va recomand sa o includeti in viata
dumneavoastra…sanatoasa!
Produsele de care aveti nevoie se gasesc in plafaruri sau magazine bio.

Despre argila am vorbit si eu ma bucur din plin de binefacerile ei,atat pentru fata, cat si pentru restul corpului.
Fac si bai cu argila saptamanal si o folosesc si la spalatul dintilor.
Uleiurile esentiale, numite uneori esente vegetale, sunt compusi aromatici volatili ai unei plante. Se obtin prin
distilare sau extractii chimice( solventi, apa, alcool). Aceste extracte nu sunt uleioase, dar sunt foarte
concentrate in principii active.
Uleiurile esentiale sunt cunoscute din antichitate.
Chinezii si indienii folosesc uleiurile esentiale deopotriva pentru inlaturarea bolilor si pentru infrumusetare.
Uleiurile esentiale nu se aplica niciodata direct pe piele sau pe mucoase; ele se dilueaza intr-o baza de ulei
vegetal si e bine sa nu va expuneti la soare dupa folosirea lor externa pentru ca unele sunt fotosensibile.
Ca uleiuri esentiale, mentionez:
              pentru ten normal – lavanda sau geranium
              pentru ten gras – tea tree, lavanda, bergamota, grapefruit
              pentru ten uscat – trandafir, lemn de santal, geranium, musetel
              pentru ten mixt – lavanda, lamaie
              pentru ten sensibil – musetel, trandafir
              pentru ten matur – trandafir, geranium
Uleiurile esentiale au proprietati antibacteriene si actioneaza ca un conservant natural in produsele
dumneavoastra.
Uleiul esential de bergamota se obtine din coaja fructului, o portocala mica si acida. Se foloseste in
aromoterapie pentru combaterea anxietatii si a insomniei. Este foarte placut in baie, pentru relaxare.
In dermocosmetica se foloseste, mai ales datorita  proprietatilor sale cicatrizante, cu rezultate foarte bune in
acnee.
Uleiul esential de trandafir se extrage din petale de trandafir( rosa damascena) . Dintr-o tona de petale se obtin
90 ml de ulei esential!
In cosmetica se foloseste pentru pielea uscata si matura. Este regenerant, calmant si tonifiant, antiseptic si
astringent.
Uleiul esential de morcovi se extrage din radacina de morcov si are o actiune puternica antirid, ca urmare a
continutului sau de betacaroten, care se transforma in provitamina A, de baza pentru piele.
Uleiul esential de geranium se extrage din partea aeriana a plantei, recoltata inainte de inflorire. Este
antiseptic, cicatrizant, antiinflamator, hemostatic.
Actioneaza ca un calmant pentru pielea uscata si iritata, reda netezimea si supletea tenului ridat, atenueaza
petele datorate varstei, previne vergeturile.
Uleiul vegetal de baza se alege in functie de calitatile sale de patrundere in piele( ne poate interesa derma sau
microcirculatia).
Cele mai des folosite sunt uleiurile de samburi de struguri, samburi de migdale, alune, macadamia.
Dintre uleiurile presate la rece am mentionat uleiul din samburi de stuguri.
Este recomandat pentru toate tipurile de ten, dar si pentru parul uscat. Este regenerant si ajuta la pastrarea
supletii si elasticitatii.
Uleiul de alune se recomanda pentru ten mixt si gras. Este foarte util pentru pielea inbatranita, iritata, inrosita.
Hraneste, echilibreaza secretia de sebum, calmeaza roseata si ajuta la pastrarea elasticitatii tenului.
Uleiul din samburi de caise se recomanda in cazul tenurilor obosite, sensibile, deshidratate. Este un foarte bun
revitalizant si ajuta la regenerarea celulara. Hraneste si reda elasticitatea pielii. Se poate folosi, in egala masura
pentru par si unghii.
Uleiul de jojoba este un regenerant si echilibrant, normalizeaza productia de sebum, protezeaza pielea
impotriva deshidratarii si constituie un filtru solar natural. Se poate folosi si pentru par uscat, devitalizat.
Uleiul din trandafir tamaios se recomanda impotriva imbatranirii cutanate, este un revitalizant al pielii matura
si cand spun asta ma gandesc nu doar la ten, ci si la sani si corp in general. Previne si atenueaza vergeturile.
Este recomandat si in cazul tenului cuperozic.

Un alt produs natural de care aveti nevoie pentru ingrijirea dumneavoastra este hidrolatul sau apa de plante.
Hidrolatii sunt produse derivate care rezulta din extractia( distilarea cu vapori de apa) uleiurilor esentiale.
Concentratia in principii active e mai mica, sunt foarte blande pentru piele si se folosesc de obicei in
demachiante sau tonice pentru ten.
Spre exemplu apa de albastrele este recomandata pentru toate tipurile de ten. Are proprietati
descongestionante si calmante pentru fata si ochii obositi.
Apa de musetel calmeaza si netezeste tenul, mai ales pielea uscata si iritata. Curata cu blandete pielea fragila,
atenueaza cearcanele. Da stralucire parului blond.
Apa de portocale este calmanta si revigoranta si se recomanda pentru toate tipurile de ten.
Apa de geranium echilibreaza tenul mixt.
Apa de plante nu este acelasi lucru cu infuzia de plante!
Hidrolatii se pot folosi ca tonic, dupa curatare si in prepararea unor masti de intretinere.
Cand va alegeti produsele de intretinere, aveti in vedere ca ceea ce faceti dimineata are ca scop protejarea
tenului fata de soare, praf, fum pe parcursul zilei, iar ceea ce faceti seara are ca scop hranirea si refacerea
tenului.
Va doresc sa fiti sanatoase si frumoase!
Masti cu argila

Cred ca este cel mai potrivit moment sa discutam despre aceasta. Am gasit pentru voi cateva retete de masti
purificatoare, pentru care aveti nevoie de argila, apa de flori( hidrolati), ulei presat la rece si bol de lemn, sticla
sau ceramica si spatula de lemn.
Aveti nevoie de aceasta ingrijire si inainte de petreceri, dar si dupa.
Tenul va arata mult mai bine pentru ca vor fi eliminate toxinele din piele, se remineralizeaza epiderma si este
stimulata regenerarea celulara.

 Pentru ten mixt, preparati o masca din 3 linguri de argila verde, 7 linguri de hidrolat de menta sau verbina si
o lingura de ulei de jojoba.
 Pentru ten gras, acneic: 5 linguri argila galbena, 3 linguri hidrolat de geranium sau menta, o lingura ulei de
jojoba.
 Pentru ten uscat si sensibil: 5 linguri argila alba, 3 linguri hidrolat de musetel sau ceai verde, o lingura de ulei
de migdale dulci.
 Pentru ten cuperozic: 5 linguri argila rosie, 3 linguri hidrolat de tei, o lingura ulei de alune.
 Pentru ten normal: 5 linguri de argila roz, 3 linguri hidrolat de trandafir, o lingura ulei de alune sau
macadamia.
Masca sa aplica pe tenul curat, intr-un strat consistent si se lasa sa actioneze 10 minute. Se intinde si pe gat si
decolteu, chiar si pe sani.
Se spala cu apa calduta si in final cu hidrolat, dupa care se aplica un ulei presat la rece, potrivit tipului de ten.

Demachiante - Retete I

Primul si cel mai important pas in ingrijirea tenului este curatarea sau demachierea.
V-am prezentat demachiantul pe baza de argila, dar pentru cele care prefera un produs lichid, avem si alte
optiuni.
Amestecati intr-un vas 60ml hidrolat de flori de portocal, 10ml glicerina vegetala si 30 ml de sapun lichid
natural; dupa omogenizare, adaugati 20 de picaturi de extract de samburi de grapefruit si 7 picaturi de
vitamina E naturala.
Veti obtine 100ml de lotiune de spalat, pe care o puteti pastra doua luni la frigider.
Folositi-o dimineata si seara, cu putina apa, ca demachiant. Tonifiati cu un tonic natural si aplicati un ulei presat
la rece, pentru ingrijire.

Ochii trebuie ingrijiti in mod special, pentru ca pielea din jurul lor este foarte sensibila si solicitata.
Pentru demachierea zonei din jurul ochilor va puteti prepara urmatorul demachiant: se amesteca 60ml hidrolat
de albastrele, 9ml glicerina naturala si 20 de picaturi de extract de samburi de grapefruit; se adauga 30ml ulei
de caisa si 7 picaturi de vitamina E naturala.
Se vor obtine 100ml de demachiant bifazic pentru zona ochilor.
Agitati flaconul inainte de utilizare si masati usor pielea. Se indeparteaza cu apa calduta, se tonifica si se aplica
produsul de ingrijire.
Il puteti pastra doua luni, la frigider.

Ingrijire naturala
Pentru a evita neplacerile pe termen lung, pe care le produc anumite componente chimice din produsele de
ingrijire, putem aduce natura la noi acasa: ingredientele le cumparam din magazinele bio si preparam acasa
ceea ce avem nevoie. Vom obtine produse bio!
Mi-am propus ca impreuna cu colaboratoarele mele, sa va oferim retete de produse cosmetice de casa pe care
sa le folositi cu placere si rezultate maxime.
Unul dintre cei mai de incredere producatori de produse bio pentru uz cosmetic sunt laboratoarele Centifollia,
din Franta. Produsele lor le puteti gasi si pe piata romaneasca si de aceea una dintre sursele mele de inspiratie,
o constituie experienta lor.
           
Pasta de dinti cu menta
Aveti nevoie de: 16 linguri de hidrolat( apa de plante) de menta,
                           12 linguri argila alba,
                           10 picaturi ulei esential de menta,
                           5 picaturi ulei esential de lamaie,
                           4 masuri de cafea de bicarbonate de sodium alimentar,
                           10 picaturi extract de samburi de grapefruit.
Puneti argila intr-un bol de lemn, ceramica sau sticla si turnati hidrolatul in centru. Amestecati cu o spatula de
lemn pana se omogenizeaza. Incorporati uleiurile esentiale si in final, bicarbonatul si extractul de samburi de
grapefruit.
Veti obtine o pasta, pe care o puteti pastra, la rece, o luna de zile, intr-un recipient inchis.
Balsam pentru buze
Ingrediente: 8g ulei de macadamia,
                    3g ceara de albine,
                    3g unt de karite,
                    5 picaturi ulei esential de portocale,
                    1 picatura vitamina E naturala.
Se pun intr-un vas mic( o cescuta de ceramica) uleiul de macadamia, ceara de albine si untul de karite. Se
incalzesc pe baie de abur pana se topesc. Se iau de pe baie si se omogenizeaza foarte bine. Cand sunt inca
topite, se adauga uleiul esential si vitamina E.
Se toarna intr-o cutiuta joasa si se pastreaza la rece, maxim 4 luni.
Gomaj pentru fata cu susan
Se prepara un amestec dintr-o lingurita de seminte de susan macinate si o lingura de ulei de susan. Cu acesta
se maseaza fata, curatata in prealabil,
Cu miscari circulare blande.
Daca aveti un ten sensibil, umeziti fata pentru a reduce frecarea si a nu va irita.
Veti indeparta astfel stratul de celule moarte, dand posibilitatea pielii sa se oxigeneze mai bine si accelerand
regenerarea celulara.
Clatiti cu apa calda, tonifiati si aplicati uleiul de intretinere. Nu iesiti afara, imediat dupa acest gomaj.
Ser antivergeturi
Ingrediente: 50ml ulei vegetal de limba mielului,
                    49ml macerat de iedera,
                    20 picaturi ulei esential de grapefruit,
                    10 picaturi ulei de cedru de Atlas,
                    7 picaturi vitamina E naturala.
Se amesteca toate acestea, avand grija sa se omogenizeze foarte bine; se transfera intr-un flacon cu capac.
Folositi de doua ori pe zi, masand zonele cu probleme prin miscari circulare.
Puteti pastra, la rece, maxim 6 luni.

Sfaturi pentru prepararea cosmeticelor de casa

Se vorbeste din ce in ce mai des despre cosmeticele bio de casa. Sunt produse bio pentru ingrijire personala
sau machiaj, pe care le preparam in casa, din ingrediente naturale, certificate ecologic.
La prima vedere sau strigare, nu stiu cum ar fi mai nimerit sa spun, pare complicat, dar nu este!
Primul pas este renuntarea la cosmeticele industriale, apoi folosirea celor naturale, pana la fabricarea
cosmeticelor de casa.
Am trecut prin toate aceste faze si acum sunt multumita cu ce am dobandit.
De ce cosmetice de casa? E foarte simplu: in primul rand pentru ca avem un control total asupra ingredientelor,
adica ce fel de produse si de unde provin; acesta este castig in sanatatea personala. In al doilea rand, folosind
produse ecologice contribuim si la sanatatea planetei, iar in al treilea rand este o provocare.
                               

Si ar mai fi ceva: cheltuielile dumneavoastra vor fi mai mici.

Daca v-ati hotarat sa apelati la aceasta solutie, este necesar sa facem cateva precizari:
a-asigurati-va ca nu sunteti alergice la ingrediente,
b-pastrati o igiena desavarsita, atunci cand preparati produsele pentru ca cele mai multe contin apa si, prin
aceasta sunt sensibile la contaminarea cu microbi; de aceea aveti grija
1.    sa dezinfectati ustensilele folosite de fiecare data
2.    sa va spalati pe maini inainte de a prepara sau manipula produsele
3.    sa le pastrati la rece( conservare prin frig)
4.    sa folositi conservanti naturali( ex: extract de samburi de grapefruit)
5.    sa aruncati daca s-a alterat,
c-etichetati-va produsele si nu le lasati la indemana copiilor,
d-respectati dozajele.

Produsele cosmetice de baza

Pentru prepararea cosmeticelor de casa aveti nevoie de:

•    produse comune din bucataria dumneavoastra, cum sunt mierea, pudra de cacao, fructe, cereale, oua,   
smantana, lapte, nuca de cocos rasa, samburi de migdale macinati, sare, zahar,
•    uleiuri vegetale, de masline si samburi de struguri pentru corp si par, de jojoba pentru orice tip de ten sau
alte uleiuri vegetale,
•    uleiuri esentiale: tea tree, lavanda, trandafir tamaios, sau altele in functie de problemele pe care le doriti
rezolvate,
•    produse de baza ca argila, ceara de albine, glicerina vegetala, vitamina E naturala, extractul de samburi de
grapefruit.

Pentru acoperirea intregii game de probleme de ingrijire, vom avea in vedere cateva tipuri de produse:
gomajele, mastile, lotiunile, ingrijirea de zi si de noapte si produsele speciale.
Gomajele sunt produse care, prin actiune mecanica indeparteaza stratul de celule moarte de la suprafata pielii,
stimuland regenerarea celulara. Se prepara dintr-un agent abraziv( gomant) si o baza care sa usureze actiunea
de curatare mecanica. Ca abraziv puteti folosi sare de bucatarie, zahar, nuca de cocos rasa, samburi de migdale
macinati, bobite de mac, scortisoara rasnita.
Baza poate fi un ulei presat la rece, miere sau smantana.
Pentru fata va recomand sa folositi ingrediente blande cum sunt nuca de cocos, migdalele si scortisoara.
Mastile sunt preparate care furnizeaza pielii substantele necesare revigorarii, reglarii unor functii specifice,
atenuarii ridurilor, etc. Se prepara ca amestecuri, de consistenta unei paste, din miere, cacao, pudra de plante,
infuzii, argila, ulei vegetal, oua, smantana, legume sau fructe proaspete, alese in functie de problemele tenului;
se aplica pe tenul curatat in prealabil.
Lotiunile sunt necesare pentru a hidrata pielea si a furniza zilnic elementele hranitoare necesare unui ten
sanatos. Le puteti prepara sub forma de infuzii, decocturi, macerate, suc de aloe, hidrolati.
Ingrijirea de zi si de noapte completeaza actiunea lotiunilor. Puteti folosi un gel de aloe sau un ulei presat la
rece in care sa adaugati ulei esential sau macerate de plante in ulei.
Natura  poate lucra pentru dumneavoastra, trebuie doar sa fiti de acord!

Lotiunile tonice
   Loţiunile – se clasifică în
1. tonice- care sunt produse uşor alcoolizate sau chiar fară alcool, preparate numai din extracte vegetale,
destinate tenurilor normale sau sensibile. Maximul de alcool admis este de 10%
2. astringente- care conţine cam 40% alcool şi are rolul de a strânge porii, şi de a degresa tenurile grase.
                               

ATENŢIE!!! LOŢIUNILE AU ROLUL DE  A   REGLA  pH-ul PIELII.  Demachiantele au în general pH –ul bazic (7-8),
loţiunile au pH-ul acid (4,5-6). Expresia 2 în 1, demachiant şi tonic este un fals grosolan. Rolurile lor sunt
diferite, pH-urile lor sunt diferite. Un demachiant acid nu curăţă bine iar o loţiune bazică este inutilă.
Lotiunile se aleg in functie de tipul de ten si de scopul urmarit.
Ingredientele necesare prepararii lotiunilor tonice se gasesc in fiecare bucatarie.
1. plante: menta, albastrele, coada soricelului, tei, musetel,  frunze de nuc,galbenele.
2. otet de mere si miere fermentat natural
3. uleiuri esentiale: lamaie, lavanda, musetel (e bine sa nu se depaseasca cantitatea de 6 picaturi de ulei
esential la 200ml in cazul lotiunilor tonice )
4. tinctura de propolis (nu se combina cu uleiurile esentiale)
5. fructe: lamai
6. legume: castraveti
Retete  de preparare
Lotiunile preparate in casa sunt de fapt infuzii, decocturi. Nu recomand lotiunile alcoolizate pentru ca, din ceea
ce am constatat pe clientele mele, aceste lotiuni sunt totusi prea dure cu tenul.
E bine sa se prepare 200ml(cantitatea ajunge pentru o saptamana) si sa se pastreze la frigider in flacon inchis la
culoare sau mat.

LOTIUNI TONICE
TEN
1.NORMAL – infuzie din: albastrele, coada soricelului, tei, parfumata cu 2-3 picaturi de ulei esential de lavanda
si 2-3 picaturi de lamaie.
                     - suc proaspat de castravete. Sucul de castravete nu se pastreaza. Se foloseste imediat dupa
stoarcere.
                     - otet de mere si miere 10ml +190 ml de ceai de albastrele. Aceasta lotiune nu se parfumeaza
                    -  infuzie din: coada soricelului la care se adauga   2ml de tinctura de propolis

2. DESHIDRATAT – cel mai bine merge sucul proaspat de castravete

3. PATAT- infuzii din : albastrele si coada soricelului in care se pun 5 picaturi de ulei esential de lamaie.
ATENTIE! Dupa o astfel de  lotiune tonica trebuie sa se foloseasca o crema cu protectie solara. Lamaia sterge
petele dar e fotosensibila.

4. SENSIBIL – infuzie din albastrele, coada soricelului, tei, musetel la care se adauga ulei esential de musetel
(5picaturi)

5. CUPEROTIC- infuzie slaba din: menta (1-2 frunze la 200ml de apa), coada soricelului. Aceasta lotiune in mod
special nu se parfumeaza.

6.RIDAT- otet de mere si miere 10ml +190 ml de ceai de albastrele. Aceasta lotiune nu se parfumeaza
                   - suc proaspat de castravete. Sucul de castravete nu se pastreaza. Se foloseste imediat dupa
stoarcere.

LOTIUNI ASTRINGENTE
 Se folosesc in deosebi pentru tenurile grase, pentru zonele grase si pentru tenurile acneice.
TEN
1. GRAS FARA ALTE PROBLEME - cu porii mici- se folosesc lotiunile tonice de la tenul sensibil(in ciuda robustetii
tenului gras la ridare la ceilalti factori de mediu este totusi sensibil)
                                                                   - cu porii largi – decoct din fruze de nuc (nu se parfumeaza)
                                                                                                 -  otet de mere si miere 20ml +180ml infuzie musetel

2.ACNEIC- lotiunile pentru tenul acneic trebuie sa contina neaparat un dezinfectant. Lotiunea care a dat
rezultate bune este urmatoarea:
                 -   infuzie din : coada soricelului, musetel, galbenele, tei. La aceasta infuzie se adauga fie tinctura de
propolis 10ml+ 190 ml infuzie sau se adauga ulei esential de lavanda 3 picaturi +ulei esential de musetel 3
picaturi.

    Sper ca recomandarile facute mai sus va vor convinge ca pentru a fi frumoase nu este necesara decat
VOINTA.
Scurta prezentare a tenurilor

 (clasificare luată dupa –Cosmetica, ştiinţă, artă, frumuseţe- de Ludmila Cosmovici, Elena Samborschi şi L. Zisu):
1. tenul normal – are un conţinut normal de apă şi grăsime
2. tenul uscat- este fin, subţire, fragil, iritabil, se descuamează uşor
ten uscat din lipsă de grăsime (ALIPIC)
ten uscat din lipsă de apă (DESHIDRATAT)
3. tenul gras- este lucios, lipsit de supleţe, unsuros pe frunte, aripile nasului, bărbie.
ten gras uleios cu exces de grăsime dar cu conţinut normal de apă
 ten gras asfixic cu exces de grăsime şi un conţinut redus de apă (are multe puncte negre, greu de scos, porii
închişi şi plini de sebum)
4. tenul pletoric- pielea este groasă, congestionată, cu porii dilataţi, şi cu pilozitate crescută.
               

5. tenul caşectic –funcţiile pielii sunt diminuate,hrănirea este insuficientă, tenul fiind uscat, subţire, lipsit de
elasticitate, palid,cu aspect de pergament.
6. tenul cuperotic – iniţial cuperoza apare ca o roşeaţă a pomeţilor obrajilor apoi apar vinişoare fine roşietice.
Se consideră că este provocată de tulburări de circulaţie, tulburări digestive, tulburări endocrine, tulburări
nervoase. Factorii externi sunt de asemenea vinovaţi. Variaţiile climaterice ale zonei în care trăiţi pun amprenta
pe tenul dumneavoatră. Am constatat că in Bucureşti predomină acneea(poluarea bat-o vina) iar în Piatra
Neamţ predomină cuperoza (variaţii mari de temperatură şi umiditate)
7. tenul acneic – ten gras cu porii inchişi şi inflamaţi. În funcţie de gradul de inflamare avem
Acnee vulgară – apare de obicei la pubertate cu pustule, comedoane, microabcese, cicatrici, noduli.
 Acnee conglobată – apare mai des la tineri. Leziunile constau în papule, pustule, comedoane, supuraţii
superficiale dar şi profunde, chisturi sebacee de diferite marimi
Acnee necrotică  - papulele foliculare au în centru o pustulă care este urmată apoi de apariţia unei cruste
brune sau brun-negricioase înconjurată de un inel inflamator. Evoluţia lor este cronică, urmată de cicatrici.
Acnee hipertrofică – este localizată la nivelul nasului şi apare de obicei la bărbaţii vârstnici
Acneea cheloidiană – este o foliculită cronică, cu localizare la nivelul cefei, de obicei la bărbaţii obezi.
 Acnee medicamentoasă şi profesională este produsă de unele substanţe chimice şi medicamentoase
(gudroane, ioduri, bromuri, cortizoli)
 Acneea rozacee – este localizată pe pomeţii obrajilor, frunte, între sprâncene, nas şi bărbie. Se manifestă mai
ales la doamne. Caracteristica principală o reprezintă absenţa comedoanelor. Apar de obicei pustule care se
complică ulterior cu o altă afecţiune şi anume, cuperoza. 
8.   tenul matur – apare odată cu înaintarea în vîrstă dar calitatea lui depinde foarte mult de cum am îngrijit
tenul de-a lungul vieţii.

De fapt fiecare dintre noi ne stim caracteristicile tenului, problemele apar insa atunci cand trebuie sa alegem
produsele de ingrijire. De aceea trebuie sa stim bine definitiile produselor, ce fac ele, la ce sunt bune.

Ustensile necesare prepararii si pastrarii cosmeticelor in casa

Orice  gospodina sigur are in bucatarie diverse ustensile care pot fi folosite la prepararea cosmeticelor. Conditia
ca ele sa poata fi folosite este cea de igiena. Bolurile de plastic sau de sticla, mixerul, linguritele, talerele
cantarului etc. trebuiesc bine spalate si clatite pentru a elimina eventualele mirosuri de hrana.

USTENSILE PENTRU PREPARARE

1. mixer sau blender mic, pentru a putea prepara cantitati mici de cosmetice (100 ml)
2. vase mici din sticla sau plastic (castronase, boluri)
3. liguri si ligurite din plastic sau din lemn pentru amestecarea ingredientelor
4. linguri pentru masurat
5. cantar mic de bucatarie
6. pipete mici pentru a putea picura uleiurile esentiale
7. palnii mici
8. mojar si pistil  pentru a putea stoarce si zdrobi diferite seminte, fructe mici, ierburi
9. rasnita
10. site dese
11. craticioare emailate pentru topirea diferitelor ingrediente

RECIPIENTE PENTRU PASTRAREA COSMETICELOR

Pot fi folosite recipiente noi, cumparate de la magazin sau pot fi folosite recipientele reciclate de la alte
cosmetice. Pentru recipientele reciclate se impune curatarea lor, mai ales capacele si zonele de infiletare. Acolo
pot ramane resturi de la vechile cosmetice si care pot strica cosmeticele noi. 
 Lumina de obicei oxideaza produsul din recipient de aceea este bine sa se foloseasca in special recipente de
culoare bruna pentru a se putea pastra mai bine calitatile cosmeticelor.
De asemenea ingredientele folosite la prepararea  cosmeticelor este bine sa se pastreze in cutii bine inchise, in
pungi de plastic sau de hartie, in sticle sau in borcanele etans inchise. De calitatea depozitarii ingredientelor
depinde calitatea  produsului finit .
Şi să nu uit un lucru foarte important. Încercaţi să folosiţi produse româneşti. Asta nu din patriotism ci mai ales
din precauţie. Fructele şi legumele din stăinătate se culeg crude şi apoi sunt coapte forţat în depozite, prin
expunere de exemplu la etilenă (coacerea bananelor spusă pompos - postmaturare).
Este bine sa notati pe etichete data la care ati preparat produsul si sa lipiti eticheta pe recipient. In felul acesta
stiti cand expira  ceea ce ati preparat. Un produs natural de obicei are termen de valabilitate mic.

Demachiante - retete II

Demachiantele pot fi emulsii, creme demachiante care conţin apă sau uleiuri.
1.  Rolul demachiantului este de a curaţa tenul şi nu de a-l hrăni.
2. Demachiantele se aleg în funcţie de ce anume vrem să ştergem: fardul rezistent la apă nu se poate îndeparta
cu un demachiant ce are în  formulă apă, ci unul care este uleios,
3. Cele mai bune demachiante sunt cele neparfumate.
 
Ca recomandare: este bine ca demachiantul sa fie un pic mai gras, chiar daca tenul este gras. Grasimea de pe
ten si impuritatile inglobate in ea nu se pot indeparta decat tot cu ceva gras.
Ingrediente necesare:
- uleiuri presate la rece, de cea mai buna calitate: masline, samburi de strugure, samburi de caise, germeni de
grau, germeni de porumb, migdale iar pentru cine poate face rost, ulei de avocado,de jojoba, de argan, de
morcov
- sapun lichid de cea mai buna calitate( natural), neparfumat
- uleiuri esentiale: menta, arbore de ceai, lamaie.
Retete de preparare
       Demachiantul este bine sa se prepare  in cantitati mici, de maxim 200ml, pastrate la rece in frigider, in
recipiente de culoare inchisa sau mate.
Demachiant pentru  tenurile uscate, deshidratate, iritate, cuperotice, ridate sau pentru indepartarea
machiajului rezistent la apa:
•    180ml ulei vegetal( de masline, germeni de porumb)
•    10ml ulei de: samburi de struguri, samburi de caisa sau de migdale
•    10ml sapun lichid
•    3 picaturi de ulei esential de arbore de ceai
•    Dupa acest demachiat se impune folosirea unei lotiuni tonice pentru ca tenul ramane curat dar gras.

Demachiant pe baza de sapun lichid pentru tenurile grase sau pentru persoanele care nu suporta pe fata
grasimea sau pentru indepartare machiajului normal:
•    180ml de sapun lichid
•    10ml ulei samburi de struguri, samburi de caisa, de migdale,( pentru cine poate face rost poate folosi ulei de
argan , de jojoba, de avocado sau de morcov)
•    10 ml apa distilata sau apa fiarta si racita
•    3 picaturi de ulei esential pentru parfumare

Demachiant pentru conturul ochilor

        Aici trebuie preparat cu mai multa grija produsul. Fiind vorba despre ochi, toate ingredientele trebuie sa
fie luate de la furnizori de incredere.  Uleiurile trebuie fierte pe baia de apa (operatie ce dureaza), untul trebuie
sa fie foarte prospat si fara sare ( pentru unt trebuie sa aveti cunostinte printre tarani).
a.Demachiant uleios. 10ml de ulei de cea mai buna calitate (masline, jojoba, morcov, migdale) peste care se
adauga vitamina A uleioasa de la farmacie ( un flacon). Se agita bine si se utilizeaza ca atare. Important ca dupa
demachiere, sa se spele fata cu infuzie de albastrele si coada soricelului in care s-a turnat 1 lingurita de otet de
mere si miere.

b.Demachiant crema. 10 g de unt proaspat frecat cu o lingura de lemn  cu un flacon de vitamina A uleioasa. Se
pastreaza la rece, in flacoane de culoare inchisa.

Recomandari:
-    este bine sa testati initial care demachiant place si apoi sa pastrati reteta pentru demachiere pe timp
indelungat.
-    Spre deosebire de creme, care pot fi schimbate in functie de nevoile tenului, demachiantul este bine sa fie
constant acelasi.
-    Modul diferit de degresare duce la productii diferite de sebum la nivelul tenului, la ingrasarea sau uscarea
acestuia.

Peeling sau gomaj?

Curatarea  pielii se poate realiza fie printr-un GOMAJ  care elimina impuritatile de la suprafata pielii, fie
PEELING care se face cu substante chimice ce dizolva epiderma.
Peeling-ul e bine sa se faca sub supraveghere medicala, mai ales daca se face o dizolvare profunda.
Tipul de curatare depinde  de tipul de ten, de scopul urmarit (indeparatarea petelor, a ridurilor superficiale sau
mai profunde, a cicatricilor, a altor neajunsuri ), de starea de sanatate a pacientei (o persoana cu eczeme,
psoriazis, labila psihic sau care are asteptari peste masura de mari nu va fi supusa la peelinguri profunde), de
culoarea tenului (tenurile de culoare inchisa se pot pata la peelingurile profunde).
Sa la luam pe rand.
GOMAJUL este la indemana oricui. Se aplica in functie de ten. Inainte de a face un gomaj pielea trebuie
curatata de machiaj si eventualele impuritati grosiere (fum, praf), tonifiata pentru a se regla pH-ul la 5,5, apoi
se aplica produsul de gomaj. 
•    Pentru toate tipurile de ten: pudra de orez 100g (se obtine din faina de orez data inca o data la masina de
rasnit si apoi cernuta), 1 lingura de ulei de masline iar ceaiul de coada soricelului se adauga doar atat cat sa se
obtina o pasta destul de consistenta ce poate fi intinsa pe fata. Se maseaza usor tenul si apoi se indeparteaza
cu restul de ceai de coada soricelului
•    Pentru tenurile sensibile: pudra de orez 100g (se obtine din faina de orez data inca o data la masina de
rasnit si apoi cernuta), lapte fiert si racit, atat cat sa se obtina o pasta consistenta. Se maseaza usor, foarte usor
apoi se indeparteaza cu ceai de coada soricelului.
•    Pentru tenurile grase: se poate folosi direct faina de orez sau de porumb 100g, peste care se adauga o
lingurita (5ml) de suc proaspat de lamaie si ceai de musetel pana la obtinerea unei paste convenabil de
consistente. Se  aplica pe fata cu miscari incete, se maseaza apoi usor. Produsul se indeparteaza de pe fata cu
ceai.
•    Pentru tenurile uscate: aceeasi pudra fina de orez, peste care se adauga miere, iar ceaiul de coada
soricelului se adauga pana la obtinerea unei paste fine. Se aplica usor, se maseaza usor si se indeparteaza cu
ceai.

Atentie
•    dupa gomaj este bine sa se foloseasca crema hidratanta indiferent de tipul de ten
•    pe tenurile acneice care au pustulele deschise e bine sa nu se faca gomaj deoarece particulele din produs
pot infecta suplimentar prin retentia lor in pustule. Recomand mai degraba un peeling decat un gomaj
•    tenul nu se freaca, se face un masaj usor cu multa mila. Doar este fata noastra!

PEELINGUL
Clasificarea peelingurilor:
•    Dermatologic, care este efectuat de medici si presupune dizolvarea superficiala, medie sau profunda  a 
epidermei. In acest caz se pot indeparta pete, riduri de la cele fine pana la cele mai profunde, cicatrici.
•    Cosmetic,care se rezuma doar la dizolvarea superficiala a epidermei si unde pot fi indepartate ridurile fine,
se hidrateaza pielea si previne imbatranirea.
Pentru peeling, indiferent unde se face, este necesara o pregatire in prealabil a tenului. Se face o curatare a
tenului prin indepartarea machiajului sau a impuritatilor grosiere si se face o hidratare cu creme specifice.
Urmeaza  peelingul propriu-zis. De asemeni dupa peeling este necesara aplicarea de creme grase si hidratante
la recomandarea celui care a executat operatia, se evita machiajul atat cat se va recomanda, cremele de zi
trebuie sa aiba factor de protectie mare pentru a evita patarea tenului. Sa nu uitam ca stratul superficial a fost
indepartat iar epiderma este descoperita.
In cabinetele de cosmetica se pot face peelinguri cu:
•    Acid glicolic 70% in cabinet si 15% pentru intretinere acasa.
•    Acid salicilic,20-30% in cabinet
•    Acid retinoic
•    Acid triclor acetic(TCA-blue peel) 15-25% in cabinete de cosmetica, iar in concentratie de 35% se face numai
de catre medici cu anestezie. 
•    Acid piruvic 50%
•    Acid kojic 1-2%
•    Acid mandelic.

In spitalele de specialitate de fac peelinguri profunde  cu rezorcina si cu fenol, unde este nevoie de anestezie si
de ingrijire medicala postinterventie.

Cateva lucruri mici despre un domeniu atat de vast

Este o intreaga moda cu uleiuri esentiale. Sunt minunate, dar intre medicament si otrava diferenta este doar de
doza.
Uleiurile esentiale se pot folosi la o intreaga paleta de afectiuni atat interne cat si externe. Despre afectiunile
interne, las medicii sa se delecteze, eu ma voi referi doar la partea de cosmetica.
Pentru inceput trebuie sa avem clare niste informatii despre uleiurile esentiale
A.     LA CUMPARARE. In Romania orientarea dupa pret e falsa. Nu toate uleiurile scumpe sunt bune pentru
cosmetica. Sunt doua tipuri de uleiuri esentiale pe piata : unul  numai pentru aromaterapie si care contine
numai uleiuri sintetice inutilizabile in cosmetica pentru ca sunt toxice, iar  un alt tip sunt uleiurile de uz intern
cu care se poate face aromaterapie dar si tratamente cosmetice si tratamente interne. Este cazul sa nu visam si
sa spunem ca uleiurile esentiale sunt 100% naturale. Ce trece prin laborator (extractii in alcool, ulei vegetal,
grasimi, distilare, percolare,presare, etc. ) sigur are si un rest chimic pe acolo.
 B.  LA UTILIZARE e bine sa fim atenti la CONTRAINDICATII.

 LIMITE SI MASURI DE PRECAUTIE IN TERAPIA CU ULEIURI ESENTIALE (luate dupa Dr. JEAN VALNET –«
AROMATERAPIA »)

      1.  uleiuri ce pot fi aplicate direct pe piele   LAVANDA,  SANTAL,  YLANG  YLANG (cu atentie       
            si cu masura)
      2.    uleiuri ce dau alergii : busuioc european, benzoe, musetel, citronella, usturoi, geranium, anason,             
                                                busuioc dulce, piper negru, cedru, ghimbir, hamei, melisa, balsam de  
                                                 peru, cimbru, cadum, vanilie, verbena, violete.
      3.     uleiuri fototoxice si pigmentare: angelica, ghimbir, lamai, chimion, portocal, verbena.
      4.     copiilor nu se administreaza uleiuri esentiale (0-12 luni)
      5.      copiilor intre 6-12 ani li se administreza ½ din doza adultului
      6.      dupa 13 ani li se administreaza doza de adult
      7.      toate uleiurile trebuie diluate in ulei vegetal
      8.      iritatii dermatologice grave : scortisoara, fenicul amar, sulfina, mustar, sovarf, tuie,   cimbru  
        (uleiul rosu nerafinat), wintergreen.
     9.      se face testarea obligatorie
   10.      nu se administreaza femeilor gravide
   11.      nu se administreaza  celor care fac tratament homeopatic
   12.     celor care practica aromaterapia pot avea : surescitare, migrene, ameteli, alergii, dermatoze,   
        iritatii
   13.      COPII ( contraindicatii dupa Dr. Pavel Chirila) isop, cimbru, salvie, fenicul, busuioc
   14.     SARCINA(contraindicatii dupa Dr. Pavel Chirila) : salvie, iasomie, trandafir, rosmarin, ienupar, maghiran,
menta, musetel, busuioc.
                             
C. DOZE UZUALE (pot fi modificate in functie de suportabilitatea fiecaruia, mirosurile puternice pot deranja
neinchipuit de mult)

Ulei esential    Ulei de baza vegetal

20-60 picaturi    100 ml

7-25 picaturi    25 ml
3-5 picaturi    5 ml

  D. PASTRAREA SI CONSERVAREA ULEIURILOR ESENTIALE Flacoane bine inchise, de culoare inchisa, tinute la
adapost de lumina, aer( pot oxida, polimeriza, rasiniza ), foc( pot arde).
  E.ULEIURI ESENTIALE IN TRATAREA PIELII
ATENTIE: NU SE FOLOSESC IN AMESTEC TOATE ULEIURILE RECOMANDATE CI MAXIM 3

TIPUL DE PIELE     ULEIURI RECOMANDATE

ESCORIATA    Benzoe,geraniu, musetel, paciuli, santal,trandafir
USCATA (DESHIDRATATA)    Geraniu, iasomie, lavanda, musetel, portocal, santal, trandafir, ylang-ylang
INFLAMATA    Geraniu, menta, musetel, salvie, santal, smirna, trandafir
MATURIZATA    Benzoe, chiparos, lavanda, paciuli, portocal, salvie, smirna, tamaie, trandafir
NORMALA    Geraniu, iasomie, lavanda, portocal, trandafir
GRASA    Bergamota, camfor, cedru, chiparos, geraniu, ienupar, lavanda, santal, tamaie, ylang-ylang
SENSIBILA    Musetel, iasomie, portocal, tamaie
ACNEE    Musetel, ienupar, lavanda, camfor , lemn de cedru
CUPEROZA    Lamaie, musetel, chiparos, lavanda, menta, galbenele, neroli, trandafir
USCATA (ALIPICA SI DESHIDRATATA)    Musetel, lavanda, muscata, iasomie, neroli, trandafir, lemn de santal,
ylang-ylang
TEN GRAS CU PORI DILATATI    Bergamota, lamaie, chiparos, muscata, ienupar, lavanda, camfor, lemn de cedru,
ylang-ylang
ALERGIE, SENSIBILITATE    Musetel, iasomie, neroli, trandafir
CELULITA    Anason, ienupar, lavanda, rozmarin

In Romania ulei esential de lemn de santal nu am gasit pentru uz dermatologic ci doar pentru lampile de
aromaterapie.

Retete de geluri de dus

Din multele retete furnizate de Laboratoarele Centifollia, am selectat pentru dumneavoastra cateva
Gel de dus anticelulita
Ingrediente: 92ml sapun lichid natural neutru
                    5 ml macerat de iedera
                    30 picaturi ulei esential de samburi de grapefruit
                    15 picaturi ulei esential de ienupar
                    7 picaturi vitamina E naturala
                    20 picaturi de extract de samburi de grapefruit
Se amesteca sapunul cu maceratul si apoi se adauga uleiurile, omogenizand bine.
Gelul de dus se pastreaza in sticle inchise la culoare, la rece si intuneric.
Gel de dus stimulant circulatie sanguina
Ingrediente: 92 ml sapun lichid natural neutru
                    5 ml macerat de vita de vie rosie
                    30 picaturi ulei esential de mirt rosu
                    15 picaturi ulei esential de chiparos
                    7 picaturi vitamina E naturala
                    20 picaturi extract de samburi de grapefruit
Se amesteca sapunul lichid si maceratul, apoi se adauga uleiurile si vitamina E, precum si extractul de
grapefruit.
Respectati conditiile de depozitare si pastrare despre care am vorbit deja.
Se maseaza, sub dus, gambele, in sensul returului venos.
Gel de dus dupa plaja
Ingrediente: 95ml sapun lichid natural neutru
                    5 ml ulei vegetal nigella damascena
                    20 picaturi ulei esential de lavanda
                    7 picaturi vitamina E naturala
                    20 picaturi extract de samburi de grapefruit
Se amesteca sapunul cu extractul si uleiul vegetal, apoi se adauga uleiul esential si vitamina E.
Se depoziteaza si se pastreaza in conditiile deja mentionate.
Spuma de baie relaxanta
Ingrediente: 97ml sapun lichid natural neutru
                    30 picaturi ulei esential de pin
                    15 picaturi ulei de lavanda
                    7 picaturi vitamina E naturala
                    20 picaturi extract de samburi de grapefruit
Se amesteca sapunul cu extractul de grapefruit, apoi cu uleiurile si vitamina E. Se folosesc 15ml de amestec la o
cada de apa calda.
Conditiile de depozitare si de pastrare sunt aceleasi ca mai inainte.
Sapun lichid pentru maini
Ingrediente: 97 ml sapun lichid natural neutru
                    30 picaturi ulei esential de cimbru
                    30 picaturi de ulei esential de lamaie verde
                    7 picaturi de vitamina E naturala
                    20 picaturi de extract de samburi de grapefruit
Se amesteca sapunul cu extractul, apoi se adauga uleiurile. Amestecul se pastreaza in recipient de culoare
inchisa, ideal ar fi cu dozator.

Retete de produse pentru ingrijirea parului

                                                                         
In aceeasi nota, am selectat pentru dumneavoastra cateva retete ale Laboratoarelor Centifolia
Sampon reparator cu ulei din samburi de struguri

Ingrediente: 95ml sapun lichid natural neutru

                    15ml ulei vegetal din samburi de struguri
                    20 picaturi ulei esential de portocale dulci
                     7 picaturi vitamina E naturala
                    20 picaturi extract din samburi de grapefruit
Se amesteca sapunul lichid cu extractul din samburi de grapefruit si dupa ce se omogenizeaza, se adauga
treptat uleiurile esentiale si vatamina E. Amestecul se pastreaza in sticla bine inchisa, de culoare inchisa, ferit
de lumina si caldura.
Se foloseste o data sau de doua ori pe saptamana, in cazul parului degradat.
Samponul nu se aplica direct pe par, ci dupa ce l-ati diluat cu apa; se maseaza usor scalpul, apoi firul de par pe
toata lungimea sa.
Se limpezeste bine si daca mai este nevoie, samponati inca o data.
Nu folositi apa fierbinte, iar limpezirea faceti-o cu apa doar calduta.
Nu stresati parul cu miscari foarte energice, si nu-l frecati la stergere( infasurati-l intr-un prosop si lasati sa
absoarba apa).
Retete de produse deodorizante

Transpiratia si consecintele ei olfactive, ne ridica mereu probleme. O solutie foarte simpla, ieftina si la
indemana este bicarbonatul de sodiu amestecat cu o cantitate foarte mica de scortisoara, spre exemplu. Daca
dorit ceva mai rafinat, va ofer cateva retete culese de la Laboratoarele Centifolia.
Pudra antitranspiranta pentru picioare
Ingrediente: 30g argila alba
                    10 picaturi ulei esential de salvie
                    10 picaturi ulei esential de lamaie
                    10 picaturi ulei esential de palmarosa
Se adauga pe rand in argila, uleiurile si se amesteca usor. Se depoziteaza intr-o cutie bine inchisa si se pastreaza
la rece si intuneric.
Se foloseste, pe picioarele curate si uscate.
Deodorant roll-on cu palmarosa
Ingrediente: 27 ml glicerina vegetala
                    20ml ulei vegetal de bumbac
                    20 picaturi ulei esential de palmarosa
                    15 picaturi ulei esential de litsea citrata
                    20 picaturi extract de samburi de grapefruit
                    7 picaturi vitamina E naturala
Se amesteca glicerina cu extractul de samburi de grapefruit si uleiul vegetal, apoi se adauga uleiurile esentiale
si vitamina E. Se omogenizeaza foarte bine si se depoziteaza inrt-un flacon cu roll-on. Se pastreaza ferit de
caldura si lumina.
Se aplica pe pielea curata si uscata.
Deodorant roll-on cu lemongrass
Ingrediente: 27 ml glicerina vegetala
                    20ml ulei vegetal de macadamia
                    30 picaturi ulei esential de lemongrass
                    5 picaturi ulei esential de chiparos
                    20 picaturi extract de samburi de grapefruit
                    7 picaturi vitamina E naturala
Se amesteca glicerina cu extractul si  uleiul vegetal, apoi se adauga uleiurile esentiale si vitamina E.
Se depoziteaza intr-un flacon cu roll-on si se pastreaza la rece si intuneric.
Se aplica pe pielea curata si uscata.

De sezon
Revin asupra uleiurilor vegetale pentru ingrijirea tenului, cu doua optiuni mai putin exotice si foarte eficiente:
uleiul de canepa si uleiul de nuca.
Sunt doua produse bio foarte accesibile ca pret, le gasiti usor in magazinele de produse naturale si cu efecte
remarcabile asupra tenului.
Uleiul de nuca este un produs autohton, avand calitati nutritive si de protectie deosebite: minerale, vitamine,
tanin, acizi grasi polinesaturati. Se poate utiliza ca tratament de seara, aplicat pe tenul curatat si tonifiat, in
cazul tenurilor uscate sau afectate de vremea rea din ultimele luni.
                           
Uleiul de canepa( seminte de canepa )este de asemenea autohton si are un efect puternic antiambatranire
fiind indicat pentru ingrijirea de dimineata, mai ales in cazul tenurilor obosite sau mature. El contine acizi grasi
omega 6, omega 3 si vitamina E, asigurand echilibrul pielii la nivelul membranei celulare si totodata
manifestand efect antiviral, antifungic si antibacterial.
Se aplica pe fata curata si tonifiata. Pentru a patrunde mai usor in piele, aplicati pe pielea umeda.
Aceste doua produse pot intra si in compozitia mastilor pe care vi le preparati si pentru care ne straduim sa va
oferim retete cat mai variate

Comentariu trimis de :
RASPUNS
Concret, vorbesc despre uleiul de nuca obtinut prin presare la rece produs de firma S.C. 2E-Prod S.R.L. din
Alexandria, care costa 24,5lei/200ml si uleiul de canepa obtinut tot prin presare la rece, produs de Canah Hemp
Oil Salonta, care costa 32.6lei/250ml. Trebuie sa te gandesti ca pentru ingrijire faciala, 50ml iti ajung 40-50 de
 zile! Eu le-am cumparat dintr-un magazin tip plafar din Piata Prosper( 13 Septembrie ). Nu uita sa le aplici pe
fata umeda. Pentru orice detalii, te rog sa ma contactezi si ma bucur ca ai luat aceasta decizie!

Comentariu trimis de :
Andreea
Buna! As face si eu o singura precizare. Si eu folosesc uleiul de toate felurile: avocado, macadamia, susan,
germeni de garu, migdale etc...Insa trebuie sa mentionez ca am tenul mixt si la vreo saptamana dupa ce am
inceput sa le folosesc in diferite forme: demachiant, ca si crema, lotiune, mi-a aparut acnee. Am zis ca nu e de
la asta,ca stii, sunt naturale uleiurile,dar acneea persista si mi-a spus cineva mai rasarit ca mine sa incetez cu
uleiurile ca pur si simplu imi astupa porii si imi apare acneea. Si asa am eu stocuri acasa de ulleiuri. O zi
frumoasa!

Comentariu trimis de :
RASPUNS
Nu exclud aceasta situatie. Nu exista nici produse, nici remedii universal valabile. Specialistii spun ca uleiurile
sunt mai bine receptate de piele decat produsele solide (chiar daca sunt bio si unele si altele), avand structura
fizico-chimica mai apropiata de propriile produse ale pielii (sebumul). In acest sens uleiul, ca produs de ingrijire,
trebuie privit corect: ales in functie de necesitatile tenului, aplicat pe tenul demachiat si tonifiat, umed pentru a
penetra structura si nu in exces. In acest mod nu poate incarca porii. Daca si asa aveti neplaceri, e recomandat
sa nu insistati. Eu va rog sa cititi cu atentie articolele doamnei chimist-cosmetolog Mirela Ghitescu si desigur,
decizia va apartine. Eu am inlocuit de mai mult de un an si jumatate produsele de ingrijire Malu Wilz cu cele
naturale despre care va vorbesc.

Eugen Giurgiu-despre mastile cosmetice

Doctor biochimist Eugen Giurgiu este unul dintre cei mai cunoscuti cercetatori in domeniul plantelor
medicinale, atat in Romania, cat si in Europa. Este romanul care a invins cancerul cu plante si apa! Este un om
care crede ca doar prostia nu se vindeca. Din punctul sau de vedere, frumusetea este rezultatul sanatatii.
Vorbind despre tratamentele naturiste in cosmetica, domnia sa spune ca plantele daca nu fac bine, cel putin nu
fac rau.
Mastile sunt un remediu cosmetic cu rezultate rapide si vizibile.
Dupa scopul lor, le putem clasifica in:
  Masti de curatare-absorb murdaria, excesul de sebum, celulele moarte
  Masti nutritive-ajuta la regenerarea pielii, atenuarea ridurilor
  Masti calmante-pentru pielea iritata sau foarte sensibila
  Masti astringente-se folosesc pentru tenurile grase, cu porii deschisi
  Masti hidratante-au rolul de a completa necesarul de apa al pielii
  Masti cu actiune tonica-se folosesc pentru tenurile ofilite, cu riduri
 
Ingredientele naturale de baza, folosite la prepararea mastilor cosmetice sunt:
1.  Argila pentru puterea ei mare de curatare
2.  Mierea datorita actiunii antibiotice, hidratante, cicatrizante, regenerante
3.  Uleiurile vegetale presate la rece
4.  Smantana foarte proaspata
5.  Polen, propolis pentru revitalizare si actiune antibiotica
6.  Sucurile de legume si fructe proaspete
7.  Drojdia de bere
8.  Infuziile de plante, tincturile de plante.
Ca reguli generale, este bine sa stim ca mastile se aplica numai dupa urmatorul tratament: demachiere,
curatare, baie de abur, masaj.
Masca se intinde pe fata, gat, decolteu si sani, iar cata vreme actioneaza este necesar sa stam relaxate si
nemiscate.
Dupa ce a actionat, se spala cu apa calda si se tonifiaza pielea.
Pentru a beneficia de cat mai multe retete ale domnului Eugen Giurgiu, voi prezenta  mastile pentru fiecare tip
de ten, in cate un articol separat.
Masti cosmetice pentru ingrijirea tenului gras
Masca cu grapefruit si patrunjel
Ingrediente: 3 linguri de faina de ovaz, 2 linguri patrunjel verde tocat marunt, o jumatate de grapefruit mare, o
lingura de ulei de masline.
Preparare : amestecati faina cu patrunjelul, adaugati sucul de grapefruit si amestecati pana la formarea unei
paste omogene; lasati amestecul 5 minute. Incorporati si uleiul de masline, amestecand usor.
Folosire: pe fata pregatita pentru masca, intindeti pasta intr-un strat consistent, evitand zona ochilor. Lasati sa
actioneze 15 minute, dupa care clatitit cu apa calduta. Stergeti fata si aplicati o lotiune tonica.

Masca din branza de vaci si suc de morcovi sau castraveti

Ingrediente: 2 morcovi sau 2-3 castraveciori, 3 linguri branza de vaci.
Preparare: Se mixeaza morcovii cruzi sau castraveciorii, se adauga branza de vaci si se amesteca formand o
pasta omogena.
Folosire: pe fata pregatita se intinde masca in strat gros si se lasa 20 de minute. Se clateste cu apa calduta si se
tonifiaza tenul.
                       
Masca din fulgi de ovaz
Ingrediente: 2 linguri fulgi de ovaz, 3 linguri de lapte, o lingura suc de lamaie.
Preparare:Se inmoaie fulgii de ovaz in lapte si se adauga sucul de lamaie; se amesteca pana se obtine o pasta
omogena.
Folosire: Pe fata pregatita se intinde pasta si se lasa 20 de minute. Se spala cu apa calduta si se tonifiaza tenul.

Masca de drojdie de bere

Ingrediente: 30 g drojdie de bere, suc de lamaie.
Preparare: se amesteca drojdia de bere cu sucul de lamaie pana se obtine o pasta omogena.
Folosire: pe tenul pregatit se aplica pasta in strat gros. Se lasa sa actioneze 20-30 de minute, dupa care se spala
cu apa calduta. Se aplica lotiune tonica.

Masti cosmetice pentru tenuri uscate, sensibile

Masca din banane

Ingrediente: o banana foarte coapta, 3 linguri branza de vaci.
Preparare: se zdrobeste banana si se amesteca bine cu branza de vaci.                                                     
Folosire: pe tenul pregatit se intinde pasta obtinuta si se lasa 20 de minute. Se spala cu apa calduta.

Masca din branza de vaci si miere

Ingrediente: branza de vaci, miere si daca nu este suficient de fluida, lapte proaspat.
Preparare: se amesteca toate ingredientele.
Folosire: se intinde pasta pe fata pregatita pentru masca si se lasa 20 de minute, apoi se spala cu apa calda. Are
un puternic efect hidratant.

Masca din castravete

Ingrediente: cativa castraveciori proaspeti, ulei de germeni de porumb, argila alba.
Preparare: se storc castraveciorii in storcator si se adauga 2 linguri de ulei (se poate folosi si un ulei presat la
rece). Compozitia se ingroasa cu argila alba, pana la consistenta dorita.
Folosire: se intinde pasta pe fata si se lasa sa actioneze 20-30 de minute. Se spala cu apa calduta.

Masca din nalba mare (malva crispa)

Ingrediente: 2 lingurite pulbere de planta, o lingura de miere, 3 linguri de apa fierbinte.
Preparare: se amesteca pulberea cu mierea si apoi cu apa. Se omogenizeaza pana se obtine o pasta moale.
Folosire: se intinde masca pe fata, gat, decolteu si umeri. Se lasa sa actioneze o ora, apoi se spala cu multa apa
calda. In final se recomanda dus rece scurt. Reda stralucire tenului; se poate aplica oricat de des.

Masca pe baza de caise

Ingrediente: 6 caise potrivite si bine coapte, 1-2 lingurite de miere.
Preparare: se paseaza fructele si se incorporeaza mierea, obtinand o pasta.
Folosire: pe tenul pregatit se aplica masca (fata, gat, decolteu) si se lasa sa actioneze 20 de minute. Se clateste
cu apa calduta. Este foarte utila si in cazul pielii uscate de vant si soare.

Masti cosmetice speciale

Masca impotriva acneei

Ingrediente: un cubulet drojdie de bere, o lingurita suc de lamaie, cateva fire patrunjel tocat marunt, un
galbenus de ou, o lingurita de miere.
Preparare: se amesteca ingredientele in mixer sau cu lingura pana se obtine o pasta omogena.
Folosire: pe fata pregatita pentru tratament se aplica masca si se lasa 20 de minute. Se spala, se tamponeaza
fata usor si cand este uscata se pudreaza cu pudra de talc sau argila alba. Se lasa asa pana dimineata.

Masca pentru tenul cu puncte negre

Ingrediente: rondele de rosie proaspata.
Preparare: se taie in felii rotunde si subtiri, o rosie bine coapta (produs bio).
Folosire: pe fata curatata si gomata, se aplica feliile de rosie si se lasa sa actioneze 20 de minute. Se spala cu o
infuzie de plante.

Masca pentru estomparea ridurilor

Ingrediente: o lingurita suc de lamaie, o lingurita suc de zmeura, o piersica (caisa sau alt fruct de sezon) o
lingurita faina de grau, o lingurita de miere.
Preparare: Se paseaza fructul si se amesteca toate ingredientele pana se obtine o pasta omogena.
Folosire: pe fata pregatita se intinde masca si se lasa sa actioneze 20 de minute. Se clateste cu apa calduta. Se
poate aplica de 3-4 ori pe saptamana.

Masca pentru tonifierea si catifelarea pielii

Ingrediente: 2 lingurite de miere si 2 lingurite de infuzie de musetel.
Preparare: se subtiaza mierea cu infuzia si se amesteca bine.
Folosire: pe tenul pregatit se intinde masca si se lasa 20 de minute; se recomanda sa faceti aceasta operatiune
in timp ce stati in cada cu apa calda (principiile active se absorb mai bine). Se clateste.
                                                                
Masca pentru tenul cu porii dilatati
Ingrediente: un albus de ou, 4 linguri de iaurt, o lingura de miere cu propolis, 2 linguri tarate de grau.
Preparare: se bate albusul spuma, se incorporeaza iaurtul si mierea si apoi se adauga taratele.
Folosire: pe tenul pregatit se intinde masca si se lasa o jumatate de ora. Se clateste cu apa calda din belsug.
Repatati tratamentul de 2 ori pe saptamana.

Masca pentru ten cuperotic

Ingrediente: 10 picaturi ulei de caise, o banana, o lingurita de miere.
Preparare: se amesteca banana pasata cu restul ingredientelor pana se obtine o pasta.
Folosire: pe pielea pregatita ( si gat si decolteu) se aplica masca si se lasa 20 de minute. Se clateste cu apa
calduta. Se repeta de 2-3 ori pe saptamana.

Masca antirid
Ingrediente: 10 picaturi ulei de caise, o banana, o lingurita de miere, o lingurita de argila alba.
Preparare: se paeaza banana si se adauga treptat mierea, uleiul si argila.
Folosire: se intinde masca pe fata, gat si decolteu si se lasa sa actioneze 20 de minute, dupa care se clateste cu
apa calduta. Se poate aplica de 2-3 ori pe saptamana.

Masca de curatare a porilor in profunzime

Ingrediente: o lingurita de faina de ovaz, o lingurita faina de seminte de floarea soarelui, una de faina de
migdale, un sfert de rosie coapta sau castravete fara coaja, apa, un sfert de lingurita de ulei vegetal.
Preparare: se mixeaza rosia sau castravetele cu o lingurita de apa; se strecoara sucul obtinut si se amesteca
impreuna cu faina; se adauga si uleiul vegetal.
Folosire: se intinde masca pe fata si gat si se lasa sa se usuce, apoi clatiti.
Se recomanda pentru tenurile normal si gras, fiind de doua ori mai eficienta decat un exfoliant. Se utilizeaza o
data sau de doua ori pe saptamana.

Masca linistitoare pentru ten

Ingrediente: o banana, o lingurita de ulei de migdale, o lingurita de miere.
Preparare: se paseaza banana si se amesteca toate ingredientele.
Folosire: se aplica masca pe ten si se lasa 20 de minute. Se clateste cu apa calduta. Are un efect calmat, fiind
recomandata in cazul expunerii exagerate la soare.

Masca impotriva arsurilor solare

Ingrediente:un castravete curatat, cartof crud.
Preparare: se rade cartoful crud si se amesteca impreuna cu sucul de castravete.
Folosire: pe fata curata se aplica masca si se lasa 10 minute. Se clateste cu apa calduta si se repeta dupa o ora.

Masca pentru combaterea cosurilor

Ingredient: o ridiche neagra, apa fiarta si racita, bicarbonat de sodiu.
Preparare: se rade ridichea si se stoarce intr-un tifon; se pastreaza sucul. Se prepara o solutie de bicarbonat: o
lingurita de bicarbonat la 1l apa fiarta si racita.
Folosire: pulpa de ridiche, incalzita se aplica pe fata timp de 20 de minute. Se indeparteaza si se tamponeaza
pielea cu sucul de ridiche, se lasa 10 minute sa se usuce, apoi se clateste cu solutia de bicarbonat.

Masca pentru piele iritata

Ingrediente: un galbenus de ou, 2 lingurite de miere, 2 linguri faina de orez.
Preparare: se amesteca bine ingredientele pana se obtine o pasta omogena.
Folosire: se aplica masca pe fata pregatita si se lasa sa actioneze 30 de minute.Se spala cu apa calda.

Masca pentru ten cu pete

Ingrediente: o legatura de patrunjel, 100ml apa, 2 linguri de argila alba.
Preparare: se fierbe patrunjelul in apa 10 minute, se strecoara si se lasa sa se raceasca. Se adauga argila si se
omogenizeaza bine.
Folosire: se intinde pasta pe fata si se lasa 15-20 de minute. Se clateste cu apa calduta.
Masti naturale pentru curatarea tenului
Fructele proaspete au marea calitate de a hrani, dar si de a curata tenul cu ajutorul celebrilor alfa-hidroxiacizi
(AHA). Sunt recomandate o serie de tratamente simple, in functie de scopul urmarit. Iata cateva retete:
 
Masca pentru ten uscat, obosit
Se iau cateva cirese (100g) bine coapte, curatate de samburi si se paseaza; daca avem o compozitie prea
zemoasa, se scoate din suc. Pe tenul curatat si pregatit pentru masca, se intinde pasta de fructe si se lasa sa
actioneze 20 de minute (nu uitati gatul si decolteul). Se spala cu apa calduta.

Masca pentru estomparea ridurilor

Se iau 3-4 caise coapte si se  paseaza. Se intinde pasta pe tenul pregatit pentru masca, dar si pe gat si decolteu.
Se lasa sa actioneze 20 de minute, dupa care se spala cu apa calduta. Pielea va fi revigorata si ridurile
estompate.

Masca pentru catifelarea pielii

 Se zdrobesc cateva capsuni bine coapte si se intind pe pielea fetei, gatului si decolteu, dupa pregatirea
prealabila. Se lasa sa actioneze 20 de minute, apoi se spala cu apa calduta. Capsunile sunt acide si tenul va fi
bine curatat de celulele moarte. Aspectul va fi catifelat si proaspat.

Masca pentru curatare

Se rade un cartof crud, pe razatoarea mica si se intinde pe fata, gat si decolteu, pregatite pentru aplicarea
mastii. Se lasa sa actioneze 20 de minute, apoi se spala cu apa calduta. Curatarea este blanda, dar profunda.
Comentariu trimis de :
anisoara
vreau o reteta de masca naturala pentru cuaratarea petelor de pe fata
Comentariu trimis de :
BIOLOGICUS
Foarte usor de preparat si la indemana in orice anotimp, este masca pe baza de patrunjel; o gasesti la articolul
"Masti cosmetice speciale" (Masca pentru ten cu pete). Pentru navigare usoara, foloseste Arhiva. In ceea ce
priveste argila alba, cea romaneasca este foarte buna si se gaseste usor in Plafar ori supermarket.

Sfaturi pentru ingrijirea parului

Este suficient sa-l spalam si sa-l pieptanam? Nu, nici in cel mai fericit caz.
Parul poate fi afectat atat de cauze externe, cat si interne. El este expus prafului, soarelui, factorilor poluanti
din atmosfera, dar sanatatea lui poate fi afectata si de lipsa unor vitamine si minerale: B5, B6, PP, fier, zinc. Nu
trebuie neglijate nici manevrele gresite de ingrijire sau produsele nepotrivite ori prea agresive. Sanatatea firului
de par depinde si de circulatia sangelui in scalp, dar si de starea psihica a fiecaruia. Viata unui fir de par dureaza
intre 2 si 4 ani, fiind normal sa pierdem de la 50 la 100 de fire zilnic. Nu trebuie neglijat faptul, ca la fel ca si
tenul, parul poate fi normal, gras, uscat sau mixt si atunci ingrijirea este specifica tuturor acestor elemente pe
care le-am mentionat.
Pentru intretinerea sanatatii firului de par, va recomand cativa aliati importanti, produse bio:
1.    galbenusul de ou, opreste caderea parului si hraneste radacina; poate fi amestecat cu putin alcool, pentru
a usura absorbtia substantelor nutritive, in plus are calitatea de a curata ca un sampon.
2.    uleiul vegetal bio (ricin, argan, masline, jojoba, avocado, samburi de struguri), care este indicat mai ales in
cazul parului care a suportat tratamente chimice.
3.    lotiuni pentru refacerea circulatiei sanguine, spre exemplu sare mare amestecata cu tinctura de ardei iute,
aplicata in mod energic de doua ori pe zi.
Va voi prezenta in continuare cateva retete propuse de domnul dr. Eugen Giurgiu.
Pentru spalarea si intretinerea parului normal se recomanda prepararea unui sampon bio dintr-un galbenus
de ou si o lingura de ulei de ricin. Amestecul se distribuie pe parul si scalpul umed, se acopera cu o casca de
baie si se mentine astfel 30 de minute (acesta nu este timp pierdut, pentru ca il puteti folosi cum doriti, dar...in
casa). Se spala cu miscari usoare, cu apa calda, masand si scalpul cu buricele degetelor. Se poate aplica de 2 ori
pe saptamana.
Un tratament universal pentru probleme capilare, consta in aplicarea altui amestec bio, preparat dintr-o
lingurita si jumatate de miere lichida, 3 lingurite otet de mere si 30 picaturi de ulei esential de levantica. Se
distribuie amestecul pe scalp si se piaptana parul in toate directiile. Acoperiti cu o casca de dus si spalati cu
sampon, dupa o ora.
Natura ne ofera multe plante medicinale cu ajutorul carora putem prepara remedii naturale pentru problemele
parului nostru. Astfel:
1.    pentru cresterea parului-coada soricelului, brusture, salata verde, urzica
2.    pentru intarirea firului de par-brusture, urzica
3.    pentru impiedicarea caderii parului-brusture, busuioc, urzica
4.    impotriva matetii-castan, ienupar, urzica
5.    pentru intarirea radacinii firului de par-ienupar, nuca.
Cu ajutorul remediilor naturale, ne putem intretine culoarea parului sau o putem schimba si putem trata o
serie de probleme specifice.

Par blond
Pentru intretinerea culorii parului blond, puteti prepara o infuzie de galbenele: 4 lingurite de flori la 500ml apa
clocotita; se tin acoperite 15 minute, dupa care se strecoara. Clatindu-va parul cu acest preparat natural, veti
obtine reflexe galben-rosiatice. Pentru mai multa stralucire, adaugati suc de lamaie.
Mai puteti folosi si : 2 linguri de petale de floarea-soarelui se fierb impreuna cu coaja unei lamai, in 500ml apa,
timp de 15 minute. Se strecoara si se adauga suc de lamaie. Se limpezeste parul blond, care in afara culorii
frumoase, capata stralucire si volum.
Daca doriti sa va deschideti culoarea naturala a parului, preparati-va urmatoarea lotiune: 5 linguri de frunze de
maces se fierb timp de 15 minute in 250ml apa si se strecoara; se adauga sucul unei lamai si se aplica pe parul
spalat si umed. Dupa 5 minute se clateste. Se poate face acest lucru dupa fiecare spalat.

Parul alb
Pentru a inlatura nuanta galbuie a parului alb, se va clati parul, dupa spalat cu o lotiune preparata din 10 linguri
de albastrele la 1l de apa clocotita, dupa ce a stat la infuzare 15 minute. Pentru un efect mai puternic, se poate
adauga suc de lamaie.
Par saten
Pentru intretinerea culorii parului inchis, se pun doua linguri de frunze de nuc in 100ml alcool de 40 de grade si
se lasa la macerat doua saptamani ; se strecoara si se pune in sticlute inchise la culoare si cu dop etans. Se
recomanda folosirea de doua ori pe saptamana, lotionand atat scalpul, cat si firul de par, cu o perie.
Pentru a inchide culoarea parului, se face o infuzie de ceai negru, 5 pliculete la 1l de apa si se clateste parul
dupa fiecare spalat. Parul va fi mai inchis si stralucitor.
Pentru a obtine culoarea neagra pe par, inclusiv pe firele albe, fierbeti o mana de coji de nuca  timp de 20 de
minute. Se strecoara si se frictioneaza parul cu un tampon de vata sau tifon; se poate repeta de 2 ori pe zi.
Cand vopsiti prima data, umectati bine parul cu aceasta solutie si acoperiti timp de 30 de minute, apoi spalati
cu sampon.

Sfaturi pentru ingrijirea parului-Continuare

Continuam seria retetelor recomandate de domnul dr Eugen Giurgiu
Masca pentru par fara stralucire, cu varfuri despicate
Pe parul proaspat spalat, se aplica o pasta preparata dintr-un galbenus de ou, 2 linguri ulei de masline si o
banana, atat pe lungimea firului de par, cat si pe radacina; se acopera cu o casca de baie si se lasa 20 de
minute, dupa care se clateste cu apa calda din abundenta. Se poate repeta de 2 ori pe saptamana.

Tratament pentru par uscat

Se va aplica saptamanal, pe scalp si pe firul de par, un ulei vegetal bio (masline, argan, sau altele); se acopera
cu o casca de baie sau un prosop si se lasa cateva ore. Se spala cu galbenus de ou.

Tratament pentru un plus de stralucire

Pe parul spalat se aplica un amestec de miere si galbenus de ou, de la radacina spre varf. Se acopera si se lasa
10 minute, dupa care se clateste foarte bine cu apa calduta.
                           
Sampon pentru par gras
In 500ml apa se pun 5 linguri de planta de sapunarita (saponaria officinalis), pe foc mic, pana da in clocot.Se da
deoparte si se tine acoperit 20 de minute; se strecoara cand s-a racit complet. Se adauga zeama unei lamai
amestecata cu 2 galbenusuri si 5 picaturi de ulei esential de lamaie si se omogenizeaza bine. Daca doriti sa-l
pastrati mai mult timp, adaugati si putin alcool.

Masca pentru par gras

Se amesteca un galbenus de ou cu o lingurita de zeama de lamaie si una de miere (pentru par scurt-mediu). Se
aplica acest preparat pe parul curat si uscat si se lasa 20 de minute, dupa care se clateste. Se poate repeta de 2
ori pe saptamana.

Samponul Caterinei de Medici

Se amesteca 2 galbenusuri crude de ou cu o lingura de cogniac (natural) si o lingura de otet de mere.Se
maseaza parul si scalpul si se mentine acoperit 15 minute, dupa care se clateste cu apa din abundenta. Se
potriveste oricarui tip de par.

Sunt inca foarte multe de spus, poate ma ajutati cu intrebari! Nu uitati, luna iunie este luna plantelor
medicinale, acum se recolteaza cele mai multe.

Recomandari pentru sezonul rece

Primavara si vara ne ofera produse naturale complete pentru ingrijirea personala. Pentru acelea dintre
dumneavoastra care ati ales cosmeticele de casa si produsele bio de ingrijire, iata cateva recomandari.
Pentru a va pastra echilibrul pielii si aspectul sanatos, adaugati in preparatele folosite vitamine. Le puteti gasi in
farmacii sau la distribuitorii de produse bio, dar si in nelipsitul ulei de masline.
O vitamina importanta pentru piele este vitamina A. Ea este cea care pigmenteaza pielea, previne
deshidratarea, protejeaza fata de radiatia ultravioleta si regleaza secretia glandelor sebacee. Devine cu atat mai
necesara atunci cand pielea se deshuameaza, apar fisuri ale buzelor sau pielii, parul devine friabil, unghiile se
deformeaza. O intalnim in produse bio sau cat mai naturale cum ar fi smantana, branza proaspata, untul sau
galbenusul de ou crud. Ideal este sa sustineti necesarul de vitamine atat din interior prin consumul unor astfel
de alimente, cat si prin produse de ingrijire care sa contina vitamina A.
Din complexul B, un rol foarte important il are vitamina B5. Ea stimuleaza cresterea si rezistenta parului si a
unghiilor. Este necesara acolo unde exista tendinta de imbatranire prematura, alopecie, depigmentarea si
caderea parului.
Surse naturale sunt galbenusul de ou crud, taratele de grau, orezul, secara, hrisca, soia, nautul, branza,
ciupercile champignon, arahide, nuci, pepene verde, avocado.
Vitamina E, considerata vitamina frumusetii, este un puternic antioxidant natural, ajutand la regenerarea
celulara si combaterea imbatranirii. Se gaseste din belsug in uleiurile obtinute prin presare la rece din germeni
de grau, floarea soarelui, masline, in patrunjel, papadie, seminte de dovleac, nuci, castane, migdale.
Unul dintre raspunsurile naturii la sanatatea frumusetii (ingaduiti-mi acest pleonasm) este uleiul de masline
extravirgin. Va voi aduce in atentie cateva retete de tratamente externe pe care sa le aveti in vedere in sezonul
rece.
Ten deshidratat: aplicati comprese caldute cu ulei de masline pe pometi, frunte, tample pentru cateva minute
(fireste ca tenul trebuie curatat inainte!). Clatiti cu apa calduta si repetati zilnic pana cand tenul devine
stralucitor. Acest tratament va inmoaie pielea, o ajuta sa se hidrateze indirect, prin aportul de vitamina A si sa
se regenereze (vitamina E).
Tratament antirid: amestecati bine un ou batut cu o lingurita de miere de tei sau castan, o lingura de ulei de
masline si cateva picaturi de suc de lamaie sau de castravete. Aplicati acest amestec pe fata curata, pentru 15-
20 de minute. Se indeparteaza cu apa calduta. Repetati de trei ori pe saptamana. Rezultatul va fi o intinerire a
tenului si netezire a ridurilor.
Tonifiere ten: amestecati pana la emulsionare o lingura de ulei de masline cu suc de castravete, apoi adaugati
argila pana capata consistenta unei smantane. Se intinde pe fata curata si pe decolteu, in strat subtire, lasand
sa actioneze 20-30 de minute. Se spala cu apa calduta si se repeta la fiecare doua zile pana obtineti efectul
dorit, apoi mai rar.
Pete maronii: amestecati o lingura de malai cu o jumatate de lingurita de praf de coaja de portocala, o lingura
de lapte batut si una de ulei de masline. Amestecul de aplica pe fata si pe decolteu; cand incepe sa se usuce
masati usor ca la un gomaj pana cand pielea devine stralucitoare. Clatit cu apa calda, apoi cu apa rece.
Masca pentru ten gras: amestecati o lingura de malai cu cateva picaturi de lamaie verde, o jumatate de
lingurita de lapte proaspat si o jumatate de lingurita de ulei de masline. Aplicati pe fata pentru o jumatate de
ora, apoi clatiti cu apa calda.
Calmarea acneei: puneti in 500ml ulei de masline extravirgin, 4 ml ulei esential de lavanda (circa 80 de
picaturi). Amestecati inainte de a-l folosi. Aplicati zilnic pe zonele cu probleme sub forma de comprese sau prin
masaj usor. Efectele se vor vedea dupa cateva zile
Ingrijirea mainilor si a unghiilor: tineti-le intr-o baie de ulei caldut, 10 minute pe saptamana. Masati pielea,
cuticulele si unghiile. Veti avea astfel unghii mai putin casante, cuticule mici si fine si o piele catifelata.
Par uscat: preparati o masca dintr-un galbenus de ou si o lingura de ulei de masline; aplicati pe parul uscat timp
de 20 de minute (acoperiti in acest interval de timp), apoi spalati parul.
Cred ca am acoperit cele mai importante probleme cu care ati putea sa va confruntati. Nu uitati sa aveti grija si
de alimentatia si odihna dumneavoastra, ca doar de-asta se spune ca frumusetea vine din interior!

Relatia mea cu henna

Ei bine doamnelor, am avut curajul sa folosesc henna! De ce spun astfel? Pentru ca am parul alb in proportie de
70% si eram foarte nesigura de efect.
Am folosit produsul Henna Sonia, scos pe piata de Napocensis International (Cluj). Mi-am ales o culoare de ton
6, castaniu deschis si dupa 2 vopsiri succesive am obtinut o culoare foarte apropiata de cea de catalog (nici
vorba de “morcov”).
Henna continuta in produs este iraniana, pulberea fiind foarte fina, ceea ce o face mai usor de folosit (mai ales
de indepartat de pe par).
Parul meu nu era vopsit, prin urmare singura ingrijorare era efectul de suvite pe care nu il puteam evita.
Iata cum am procedat: am frecat un galbenus de ou cu ulei de masline, zeama de lamaie si cateva picaturi de
ulei esential de lavanda. Separat, intr-un vas de plastic (sticla sau portelan) am umectat foarte bine o cantitate
de pulbere (eu am folosit o jumatate de pachet, adica 50g) cu cafea fierbinte; puteti folosi apa sau ceai negru,
in functie de tonul culorii pe care o doriti. Amestecul e bine sa fie fluid, cam de consistenta celui cu ou. Se
omogenizeaza totul in vasul de plastic si se aplica pe parul curat si uscat, de la ceafa catre frunte si laterale.
Masati cu varful degetelor (folositi manusi) pentru o distribuire cat mai buna a produsului. Acoperiti parul cu o
casca de plastic si un prosop. Pastrati vopseaua pe par cel putin 2 ore. Eu am lasat-o sa actioneze 2,5 ore. Apoi
indepartati-o cu apa calda, fara sampon. Galbenusul de ou se va comporta ca un produs de spalare, in afara
faptului ca actioneaza si ca o masca, alaturi de uleiul de masline.
Incheiati cu o limpezire mai rece si lasati parul sa se usuce. Culoarea definitiva va fi vizibila in cateva zile. Este
recomandat sa nu spalati parul in acest interval (cam 5 zile), dupa care intrati in regimul dumneavoastra
obisnuit.
Daca doriti o culoare mai intensa, repetati vopsirea, fara teama deteriorarii parului sau a iritarii scalpului, nu se
intampla.
Pentru o culoare mai inchisa, folositi un ceai mai concentrat si mai multa zeama de lamaie (uleiul esential de
lavanda va ajuta scalpul sa nu se irite) si pastrati amestecul pe par mai mult timp, chiar 4-5 ore.
Henna este o planta cu proprietati curative deosebite asupra parului si a scalpului, hranind si revigorand firul de
par de la radacina pe toata lungimea sa. Ii confera elasticitate si o stralucire deosebita, fiind deopotriva un
produs de infrumusetare, cat si un remediu natural in sprijinul sanatatii acestuia.
Rezultate bune de colorare se obtin daca aveti in vedere ca nu decoloreaza si atunci va veti rezuma la vopsiri
ton pe ton sau pentru a inchide culoarea.
Nu stiu ce efect puteti obtine pe un par vopsit si nici folosind un alt produs pe baza de henna. Castigul in
sanatate, este insa sigur.
Eu nu am regretat decizia de a incerca, chiar mai mult sunt incantata de ce am obtinut. E bine sa stiti ca exista
produse cu henna care nu coloreaza, ci doar intretin sanatatea parului.
Ganditi-va serios la o relatie cu...henna, vine primavara!

Argila albastra si sanatatea

In campia Transilvaniei, la 25 de kilometri de Targu-Mures, pe raul Comlod, se afla comuna Raciu.
In comuna Raciu locuieste domnul Petre Garbu, un om cu o poveste interesanta si din fericire pentru noi, de
mare folos.
Dupa 1989, cand s-au restituit terenurile , a primit si dansul…un deal sterp. Pentru ca nu era propice vreunei
culturi, s-a gandit sa exploateze lutul galben, furnizand materie prima unei fabrici de ceramica.
Excavand, a ajuns la un strat de lut diferit, o argila de culoare vinetie.Din fericire, domnul Garbu a luat decizia
corecta si a dus o proba la analiza.

Era vorba de un zacamant de argila albastra de foarte buna calitate.

Nechemati si cred ca nici doriti, au inceput sa-l viziteze reprezentanti ai diferitelor companii  interesate, atat de
interesate, incat doreau concesionare sau macar exclusivitate.
Si din nou, domnul Garbu a luat decizia corecta:
 "Ce am eu in propria mea ograda trebuie dat la toata lumea si intr-un timp cat mai indelungat. Aceasta
adevarata comoara de sanatate data in nemarginita lui bunatate de Dumnezeu Tatal, acest leac miraculos lasat
in farmacia lui naturala, argila albastra, trebuie sa poata fi cumparata de oricine, oricand are nevoie. Recunosc,
la inceput m-am indoit, nu credeam nici eu ca un lut albastru poate sa vindece. Prima persoana curajoasa care
a incercat proprietatile argilei a fost sotia mea. Inelarul mainii drepte ii era aproape inert si doar dupa cateva
zile de tratament cu argila a revenit la normal. Nici azi, dupa cativa ani, nu o mai supara. Si mai sunt multi altii
care s-au vindecat, dar din diferite considerente nu vor sa mai recunoasca acest lucru. A fost cineva care nu mai
putea sa se ridice si sa umble. Dupa trei saptamani de tratament juca fotbal.Acum spune ca
medicamentele,care ani de zile nu l-au ajutat,si-au facut, in sfarsit efectul. Noi ne bucuram pentru el ca si-a
revenit si ca poate fi din nou tata si sot pentru familia lui. Mai sunt si altii, sefi mari prin oras, politicieni si mari
ziaristi, care la necaz au apelat la argila albastra, dar acum ca sunt sanatosi nu mai recunosc nimic. Le e frica sa
nu rada lumea de ei!"                                                   
Stia oare, domnul Garbu, ce bun ecologist este prin decizia sa de exploatare a zacamantului? Poate stia sau
poate a vorbit bunul simt al romanului, al omului care se respecta si care respecta si pamantul pe care calca!
Ar fi vrut dansul sa faca mai mult, o baza de tratament, doar ca i-au lipsit banii si nu a reusit sa obtina fonduri.
Va suna cunoscut?
Oricum, avem argila albastra in Romania si putem beneficia de ea si de calitatile acestui pamant inteligent.
Institute de specialitate din Targu- Mures si din Cluj au analizat zacamantul si concluzia este ca sunt prezente
41 de minerale si oligoelemente, indispensabile vietii si cu rol decisiv in procesele biochimice din organism.
Argila albastra poate fi utilizata si extern, dar si in cure interne cu apa sau lapte de argila. Se obtin rezultate
remarcabile in cazuri de eczeme, dermatite, arsuri, artrite, candidoza, chiar noduli tiroidieni.
Vom reveni pe aceasta tema si  sper, din tot sufletul, sa nu va temeti ca rade lumea de noi pentru ca credem si
folosim acest pamant sfant sau inteligent cum a fost numit din vechime.
Exista o ramura a medicinei alternative, care se numeste argiloterapie, deci daca n-ar fi, nu s-ar povesti...
Pentru sanatate
Se spune in popor: “sanatate, ca e mai buna decat toate!” E mult adevar aici, dar lucrurile nu vin de la sine,
trebuie sa cunoastem si sa vrem sa infaptuim.
Eu acum am descoperit cartea “Dieta vietii” a lui Daniel Menrath.
Autorul, absolvent al Universitatii de medicina traditionala din Beijing, sectia neuropatie, face o analiza usor de
inteles, a mecanismelor care au loc in universul nostru interior si ne ofera  solutiile pastrarii sanatatii si
controlului greutatii corporale. Este foarte important ce mancam, cum le combinam si cand mancam. De
asemenea, dieta trebuie adoptata ca un mod de viata, nu ca un obicei trecator.
Bolile moderne, reumatism, obezitate, artrita, afectiuni ale rinichilor, ficatului, pielii isi au originea in cresterea
aciditatii sangelui. In mod normal, in compozitia sangelui intalnim 20% substante acide si 80% alcaline. Ca
urmare a metabolizarii alimentelor ingerata, acest echilibru poate fi modificat. Cresterea aciditatii, obliga
organele excretoare sa lucreze mai intens, suprasolicitandu-le. Cand acestea nu mai fac fata, tot ce ramane
neprocesat se va depune ca toxine, in diferite zone si sub diferite forme, generand boli si crestere in greutate.
Sunt alimente care dupa metabolizare se transforma in acizi: carnea, grasimile animale, grasimi vegetale, paine
alba, paine intermediara, cozonac, rahat, zahar rafinat, sare de bucatarie.
Sunt alimente care se transforma in baze: zarzavaturi, verdeturi, ceapa, cartofi, castane comestibile, tarate de
grau, germeni de grau.
Aici gasim raspunsul la intrebarea ce mancam, precum si posibile solutii: putem neutraliza acizii consumand
legume si verdeturi proaspete.
Modul combinarii alimentelor este, de asemenea, foarte important pentru ca digestia sa se produce in mod
corect si sa nu fie perturbat metabolismul, ceea ce ar duce tot la boli si crestere in greutate.
Avand in vedere ca organismul functioneaza dupa niste cicluri foarte precise, putem intelege si de ce este
important cand mancam. Astfel, intre orele 12:00 - 20:00 organismul este pregatit pentru aportul alimentar,
intre 20:00-04:00 are loc asimilarea, iar intre 04:00-12:00, eliminarea. In aceste procese este implicat intregul
organism, cu functii precise si intercorelate. Este usor de inteles ce se intampla daca prin actiunile noastre
mancam alimente grele in timpul ciclului de eliminare sau nu mancam nimic in timpul aportului alimentar, in
schimb mancam dupa ora 20:00.
E bine sa tinem minte si faptul ca cel mai mare consum de energie are loc in procesul de digestie. De multe ori
oboseala, inseamna un regim alimentar neadecvat, fie ca alimente, fie ca obiceiuri alimentare.
In acest context, autorul ne sfatuieste sa consumam dimineata suc de fructe si pana la pranz, fructe. Daca va e
foame, bananele bine coapte sunt foarte indicate. Dupa 12:00 consumati in ordine: vegetale fierte, nuci crude,
seminte; cereale, paine, cartofi, legume; carne, branzeturi.
Ca sfaturi generale, autorul subliniaza:
•    Teoria caloriilor este gresita (organismul se adapteaza si nu mai raspunde)
•    Aportul alimentar se realizeaza pe parcursul mai multor mese
•    Consumati fibre ( ajuta tranzitul intestinal si eliminarea toxinelor)
•    Consumati fructe pe stomacul gol
•    La pranz consumati salate
•    Intre 16:00-20:00 puteti consuma alimente mai grele
•    Raportul zilnic sa fie 70% cruditati si 30% mancare concentrata
•    Combinati corect alimentele: carne, branza, oua cu salate si garnituri de legume.

Cititi-l pe Daniel Menrath pentru toate explicatiile cu privire la „Dieta vietii” si s-ar putea sa aflati lucruri pe care
nu le-ati stiut si care v-ar putea schimba viata.
In ceea ce ma priveste, tin o dieta foarte asemanatoare de mult timp, de cand l-am citit prima data pe Michel
Montignac, dar cred ca asta a fost doar ca urmare a publicitatii sau poate a intamplarii…
Cititi si verificati si dumneavoastra.

Putem invinge

Cand vorbim despre sanatate, nu inseamna ca vorbim numai despre lucruri frumoase. Viata si sanatatea omului
sunt fragile si tocmai de aceea nu avem voie sa ne purtam cu indiferenta sau sa ne permitem sa fim ignoranti.
Exista multi dusmani, declarati sau insidiosi, care ne ataca si in somn.
Am, din pacate, prieteni si cunostinte a caror viata s-a frant sau atarna de un fir de par. Una dintre bolile foarte
raspandite in prezent este cancerul. Uneori incerc sa ma pun in pielea celor afectati si sa-mi dau seama cum as
reactiona eu. Fara discutie, este o incercare cruciala!
Cred ca este bine sa vorbim putin despre aceasta boala si sa ne stabilim pozitia de pe care, la nevoie sa
ripostam.
Specialistii spun ca este o boala a mintii, corpului si spiritului. Asa stand lucrurile, trebuie sa putem raspunde
ferm de pe toate aceste cai, sa ne putem sustine corpul prin forta sistemului sau de aparare (imunitar), cu o
minte limpede si optimista si cu multa, multa credinta.
Stiinta a descifrat, in linii mari cum lucreaza acest inamic  si se stie ca toti avem in corp celule canceroase, dar
pe care sistemul imunitar le poate controla distrugandu-le si oprindu-le proliferarea.
Atunci cand in organism apar deficiente nutritionale majore, care pot exista ca urmare a unor mosteniri
genetice, sau a poluarii mediului in care traim, sau ca urmare a alimentatiei si stilului de viata abordat, atunci
cancerul isi arata coltii.
Foarte multa vreme, metodele de tratament impotriva cancerului au avut in prim plan chimioterapia si
radioterapia.
Chimioterapia otraveste celulele canceroase pentru a le distruge; odata cu ele, afecteaza si celulele sanatoase
cu crestere rapida, adica maduva spinarii, celulele din tractul gastrointestinal, ficat, rinichi, inima, plamani.
Pentru sustinerea lor se asociaza alte medicamente si ne trezim intr-un cerc vicios din care se iese foarte greu si
cu multa suferinta.
Radioterapia distruge celulele canceroase prin iradiere, insa apar simultan toxine generate de mecanismul de
iradiere a tesuturilor vii.
Celulele canceroase, pentru a exista si a prolifera au nevoie de hrana.
Zaharul este una dintre cele mai importante surse de hrana. Este nevoie sa il scoatem din alimentatie, iar daca
se doreste un inlocuitor, este de preferat mierea sau melasa, dar in cantitati moderate.
Laptele si produsele lactate, pentru majoritatea oamenilor, genereaza la nivel gastrointestinal, mucus, alta
sursa de hrana pentru cancer. Se recomanda consumarea boabelor si produselor de soia pentru a suplini calciul
din lapte.
Conditii propice dezvoltarii cancerului, sunt in organismele cu aciditate ridicata, fapt intalnit in cazul
consumatorilor inraiti de carne. Daca meniul zilnic ar contine in proportie de 80% legume proaspete (si suc de
legume proaspete), cereale integrale, seminte, nuci si fructe proaspete, situatia ar fi cu totul alta.
Consumul de carne este bine sa fie limitat si pentru faptul ca proteinele din carne se digera greu, fiind necesare
enzime care cu varsta prezinta deficit in organism.
Carnea nedigerata intra in putrefactie si genereaza toxine care pun sanatatea in pericol.
Celulele canceroase sunt acoperite cu un strat de proteine. Limitand consumul de carne, nu mai furnizam
material pentru aceasta protectie, stratul se micsoreaza si organismul poate actiona prin mijloacele sale
specifice  in sensul distrugerii lor. Iata de ce este important sa existe un sistem imunitar puternic.
Foarte importanta este si starea de spirit. Poate nu stiati, dar furia, neiertarea, supararea cresc aciditatea
organismului, iar aceasta inseamna “confort” pentru inamic.
Un rol important in lupta impotriva cancerului il are si prezenta oxigenului in corp. Cum il aducem? Simplu, prin
miscare. V-am mai recomandat eu sa mergeti la kangoo-jumps si nu glumesc!
O viata echilibrata din punct de vedere hrana, obiceiuri, sentimente si aspiratii nu poate fi decat un mare castig.
Cancerul este o boala a mintii, corpului si spiritului. Dar mintea, corpul si spiritul sunt ale noastre, ne apartin si
le putem pastra. Vreau sa cred ca, daca voi trai o asfel de experienta, voi avea valide toate armele si voi pastra
ce-mi apartine si voi avea putere sa zambesc ploii, sa mangai florile si sa-i fac cu ochiul Lunii!

Untul pamantului
Durerile reumatice si inflamarea articulatiilor inseamna experiente foarte dureroase. Cat priveste tratamentul,
acesta amelioreaza pentru o vreme durerile.
Cauzele care produc afectiunile acestea sunt inca discutate. Una dintre ele se presupune a fi depunerea
acidului uric in aceste zone, ca reziduu toxic al dietei alimentare dezechilibrate cu excedent de proteina
animala.
Pentru a evita durerile de acest gen este bine sa incepem cu ajustarea dietei alimentare, sa continuam apoi cu
detoxifieri periodice si in final sa avem la indemana un remediu care sa nu fie agresiv pentru restul
organismului, mai ales pentru aparatul digestiv. Este bine de stiut ca miscarea pastreaza sanatatea si
mobilitatea articulatiilor. Sportul numit kangoo-jumps, a aparut ca necesitate de recuperare a persoanelor care
au suferit interventii chirurgicale pe coloana sau la nivelul membrelor inferioare. Va spun punctul de vedere al
cuiva care stie ce inseamna acest sport: este benefic atat fizic cat si psihic.
Ca remediu, o planta pe care o gasim si pe teritoriul Romaniei si foarte apreciata de fitoterapeuti, este untul
pamantului sau tamus communis.
Creste in zona de sud a tarii, la marginea padurilor, in sol pietros. Se vinde in piete sau gasiti produsele gata
preparate in magazine naturiste.
Partea folosita din planta, pentru afectiunile despre care vorbim, este radacina, neagra la exterior si alba si
untoasa la interior. Contine saponine, oxalat de calciu, alcaloizi, histamina.
Se recomanda folosirea, ca uz extern, in acnee, dermatoze, echimoze, reumatism, sinuzita, bronsita, monturi
sau ciocuri.
Preparatele trebuie sa fie aplicate cu precautie, in cazul celor cu pielea sensibila, pentru a verifica existenta
unei posibile alergii; este recomandat sa se unga pielea cu ulei sau o alifie de baza daca aplicam extractul lichid
(macerat la rece in alcool).
Daca doriti sa va preparati singuri tinctura recoltati radacina plantei in luna noiembrie, spalati-o bine, curatati
stratul de la suprafata si radeti miezul pe care il puneti intr-un vas bine inchis, cu alcool cat sa fie acoperit. Se
tine 5 zile la macerat intr-un loc intunecos si racoros, agitand din cand in cand. Strecurati si depozitati lichidul in
sticluta de culoare inchisa, cu dop etans, la racoare si intuneric.
Cu acest lichid va puteti masa locurile sau incheieturile dureroase seara, inainte de culcare. Trebuie sa stiti ca
pielea se va inrosi ca urmare a stimularii circulatiei sangelui si se va incalzi. Fiti prudenti prima data, pentru a
vedea reactia specifica si pentru siguranta, ungeti locul pe care o veti aplica.
Tinctura are un efect foarte rapid in cazul durerilor reumatice acute si cronice, lombosciatica, spondiloza
cervicala, artrite, sinuzite, monturi.
Puteti gasi in magazinele naturiste, unguente cu untul pamantului si arnica, formula in care arnica potenteaza
efectele despre care vorbim si cu impact mult mai bland asupra pielii.
Imi permit sa spun ca remediile care au la baza aceasta planta sunt de preferat administrarii de diclofenac sau
aulin atat ca siguranta asupra sanatatii, cat si ca efort financiar. Este necesar sa asociati cu un regim de viata
sanatos si cu o dieta echilibrata. Si ca sa dam o nota foarte serioasa subiectului, iata ce a spus Shopenhauer:
“sanatatea nu reprezinta totul, dar fara sanatate nimic nu conteaza.”

Imunitatea din farfurie

Teoretic, a venit toamna. Toata lumea stie ca vremea rece deprima sistemul imunitar si creste riscul
inbolnavirilor.
Organismul are mijloacele lui naturale de aparare dar grija noastra le poate creste eficienta.
Una dintre caile cele mai simple si la indemana, este alimentatia.
Avem produse alimentare naturale, in ultimul timp tot mai multe produse bio, care ne cresc sansele de reusita
in fata bolilor de sezon.
Am selectat dintre recomandarile specialistilor, pe acelea care se potrivesc cel mai bine ofertei noastre de
piata.
Afinele, sunt fructe de padure deosebit de valoroase prin continutul lor in antioxidanti, minerale si vitamine:
antocianina, taninuri, vitaminele A, B, C, PP; mai contin zaharuri, fibre, proteine. Se pot consuma proaspete
(rezista bine 4-5 zile), uscate, sub forma de suc sau dulceata. Prin continutul lor blocheaza agentii patogeni care
ataca sistemul imunitar, fiind foarte bine venite in stari de convalescenta, raceala, gripa.
Ciupercile pot fi gasite in orice sezon. Ele sunt o sursa foarte importanta de proteine vegetale, fibre,
aminoacizi, vitamina B, probiotice, fier, zinc si seleniu.
Se consuma atat proaspete (in salate), cat si preparate. Au efect antiviral, antibacterian, anticancerigen (mai
ales prin continutul de seleniu) si contribuie la cresterea imunitatii naturale a organismului.
Pepenele este aproape un fruct banal in paleta autohtona, dar valoros. Contine o substanta, glutation (o
peptida care are in compozitie cisteina, glicina si acid glutamic), numita si “proteina vietii”,cu rol foarte
important in stimularea sistemului imunitar (functioneaza ca o coenzima in reactiile de oxidoreducere la nivel
celular). Valoarea pepenelui nu se opreste aici, pentru ca el mai contine si vitamine (C, K), minerale si
antioxidantii betacaroten si licopen (anticancerigeni). Se consuma crud si este apreciat si pentru efectul
detoxifiant; inhiba absorbtia noxelor generate de metale grele, fum de tigara, coloranti alimentari. Este un
aliment recomandat in astm, bronsita cronica, emfizem, infectie cu bacteria Helicobacter pylori.
Varza, poate la fel de banala, este o resursa imensa de sanatate. Contine vitaminele A, E si C, antioxidanti
naturali foarte importanti, fibre si este singura sursa vegetala de vitaminele B-12 si U. Se consuma cruda,
murata sau gatita. Desi am mai vorbit despre ea, alocandu-i un articol separat, va reamintesc faptul ca prin
murare valoarea ei creste.
Samburii de migdale se gasesc pe piata romaneasca si e bine sa le dati atentie (vorbesc despre samburi uscati,
nu prajiti). Prin continutul lor de vitamine (A, B, K, E), minerale (calciu, magneziu, fier), proteine, fibre
alimentare si acizi grasi omega-3, omega-9, ajuta la prevenirea proceselor inflamatorii, a imbatranirii precoce,
intaresc sistemul imunitar, reduc atacul radicalilor liberi si scad incidenta cancerului. Se recomanda a se
consuma samburii uscati.
Grapefruitul nu este un fruct autohton, dar se gaseste de vanzare tot timpul anului. Trebuie apreciat ca este
cea mai importanta sursa de vitamina C si se recomanda consumul proaspat sau sub forma de suc. Ajuta in
sanatatea gingiilor, previne procesele inflamatorii, scade febra si regleaza aciditatea gastrica. Pentru ca are
actiune de diminuare a efectului unor antibiotice, nu il consumati atunci cand trebuie sa urmati un astfel de
tratament.
Usturoiul este un punct de reper atunci cand vorbim despre remedii naturale si sanatate. Contine glucide,
saruri de iod, vitaminele A, B, C si aliine (antibiotic natural). Se poate consuma crud sau gatit, ajutand in
sanatatea oaselor, raceli, infectii, probleme cardiovasculare. Singura contraindicatie majora este diabetul.
Spanacul proaspat se gaseste si primavara si toamna. El contine acid folic, fier, magneziu, calciu, viatminele B-
12 si K, precum si fibre alimentare.
Se poate consuma crud in salate sau gatit (nu trebuie fiert prea mult pentru ca apar oxalati care sunt toxici).
Ajuta foarte mult la regenerarea celulara, inlatura anemia, curata tubul digestiv, intareste sistemul imunitar.
Broccoli este un produs care a inceput sa fie cultivat si la noi. Face parte dintre alimentele recomandate de
specialisti ca sursa de sanatate. In afara vitaminelor (A, B, C, acid folic), mineralelor (potasiu, calciu, fier,
seleniu) se remarca prin prezenta glucozidei sinigrina care inhiba inmultirea celulelor canceroase.
Nu pot afirma ca aceasta lista a alimentelor cu rol important in stimularea sistemului imunitar, este completa.
Sunt doar cele pe care le avem la indemana.
Nu neglijati “imunitatea din farfurie”! Cu toate greutatile mari si mici, piata romaneasca a inceput sa ofere
produse de calitate, produsele bio facandu-si loc in ciuda celor care afirma ca nu sunt decat o gogorita.
Va doresc o toamna frumoasa si multa sanatate!

Doar un punct de vedere?

S-a nascut pe 17 mai 1935 la Mettmann. A urmat medicina, iar in 1970 devenea seful Clinicii de Oncologie din
Munchen. Din pacate insa, viata nu a fost generoasa, pe plan sentimental, cu doctorul Ryke Hamer: fiul i-a
murit la varsta de 18 ani si la cateva luni dupa el s-a stins si sotia sa.
Medicul si cercetatorul german, s-a trezit la un momentdat pacient bolnav de cancer. Instruirea sa l-a
determinat sa caute, sa incerce sa inteleaga de ce i se intampla acest lucru. Avand la dispozitie rezultatele
cercetarilor sale de pana atunci si mijloacele necesare extinderii lor, cercetatorul Ryke Hamer a facut ceea ce
stia cel mai bine si si-a adunat concluziile intr-o lucrare pe care a sustinut-o ca Teza de postdoctorat la
Universitatea din Tubingen. Care a fost ecoul? Universitatea refuza testarea teoriei prezentate, iar in 1986 i se
ridica licenta medicala pentru refuzul de a se conforma principiilor medicinei standard.
Bulversant si nedrept. In prezent, doctorul Ryke Hamer traieste in Spania, unde ii sunt recunoscute meritele
medicale.
De ce deranja teoria doctorului si pe cine?
Veti intelege imediat. Reluand cazurile tratate si analizandu-se pe sine, Ryke Hamer a constatat ca fiecare
pacient suferise la un momentdat un soc emotional puternic, in urma caruia a aparut o anumita forma de
cancer. Studiile sale laborioase au evidentiat urmatoarele:
1.    orice boala este cauzata de un soc emotional, de cele mai multe ori individul nefiind pregatit sa il
primeasca; incidentele personale determina vulnerabilitati si o perceptie personala. S-a demonstrat ca nu doar
oamenii sunt afectati de aceasta, ci si animalele atunci cand isi pierd cuibul, teritoriul, puiul sau sunt separate
de partener sau de grup.
2.    socul afecteaza o anumita zona din creier, prin lezare; acest fapt a fost pus in evidenta prin intermediul
aparaturii medicale.
3.    aceasta zona transmite mesajul de depreciere catre organul de care este raspunzatoare, generandu-se
tumori, leziuni sau disfunctii.
4.    dezvoltarea tumorii, a leziunii sau persistenta disfunctiei se desfasoara doar pe durata fazei active a bolii,
cand apar simptome decelabile (tensiune, neliniste, lipsa poftei de mancare, lipsa somnului, maini si picioare
reci).
5.    creierul are capacitatea sa declanseze programul de urgenta, care permite organismului sa depaseasca
situatia, emotiile si intregul organism comuta in modul de reparare; in aceasta faza este nevoie de odihna,
nutrienti adecvati, aparand simptome de oboseala prelungita, nevoie de somn, iar mainile si picioarele redevin
calde. Aceasta este faza de autovindecare, foarte simpla si naturala la animale, dar ceva mai delicata la oameni.
Dupa cum vedeti, terapia inseamna folosirea resurselor personale sub supraveghere calificata. Sa fie acesta
motivul respingerii tezei doctorului Ryke Hamer? Incalcarea principiilor medicinei standard insemnand fara
chimioterapie, fara medicamente in general?
Aceasta teorie, Noua Medicina Germana, da sanse de vindecare a cancerului intre 95% si 98%.
Ma intreb: cum e posibil ca dintre tarile dezvoltate ale Europei, doar Spania sa recunoasca valabilitatea acestei
teze? Era retorica!

Altfel de ingrijire a dintilor

Dintii si cavitatea bucala solicita o ingrijire speciala pentru ca sanatatea lor se rasfrange asupra sanatatii
intregului organism si pentru ca au o structura mai delicata. Suntem sfatuiti sa mergem periodic la control, sa
ne spalam dupa fiecare masa, sa evitam alimentele care ne pot rani, si asa mai departe.
Uneori aceasta ingrijire devine costisitoare din punct de vedere financiar, nu al obiceiurilor.
V-am spus deja ca va puteti prepara pasta de dinti in casa, am prezentat si o reteta si inca mai avem resurse, in
natura.
Argila si bicarbonatul de sodiu, impreuna sau separat, constituie baza unei paste de curatat dintii de calitate,
lucru pe care il vedem deja si la marii producatori.
Flora spontana autohtona vine sa completeze necesarul zilnic si chiar mai mult, remedii pentru diverse
afectiuni.
Specialistul Eugen Giurgiu ne recomanda chimenul, coada-soricelului, galbenele, hrean, patlagina, podbal,
salcie, stejar, tei, usturoi, varza.
O apa de gura obisnuita se poate prepara din 25 de picaturi de tinctura de chimen puse intr-un pahar cu apa;
folositi zilnic dupa fiecare periaj. Efectul este atat dezinfectant, cat si calmant in cazul unor iritatii in cavitatea
bucala.
Puteti cumpara tinctura sau o puteti prepara din 50g seminte de chimen si 250ml alcool alimentar de 70 de
grade. Tineti intr-un recipient inchis timp de 15 zile, apoi strecurati si pastrati in flacon bine inchis, la intuneric.
Infuzia de coada soricelului sau de galbenele, obtinuta din 2 lingurite de planta uscata la 250ml apa clocotita,
acoperita timp de 15 minute, este un ajutor important in inflamatiile gingivale. Ambele plante au cate o
componenta antibiotica naturala, care ajuta la distrugerea microbilor existenti in cavitatea bucala. Se
recomanda sa clatiti gura de cateva ori pe zi.
Coaja de salcie sau de stejar, calmeaza durerile de dinti.
Astfel, 2 lingurite de coaja de salcie alba se fierb 15 minute in 250ml apa, se strecoara, se lasa sa ajunga la
temperatura camerei si se clateste gura, insistand in zona dureroasa.
Alta reteta este din o lingurita coaja de stejar si o lingurita flori de tei, infuzate 15 minute in 250ml apa
clocotita. Se strecoara, se raceste si se clateste gura.
Usturoiul este si el un remediu in cazul durerilor de dinti. Iata cum ne recomanda sa-l folosim, profesorul Eugen
Giurgiu: se piseaza cativa catei de usturoi si se adauga putina sare; se pun intr-un tifon si se aplica la
incheietura mainii, in pozitia in care asezati ceasul, stanga sau dreapta in functie de jumatatea in care se afla
zona dureroasa a cavitatii bucale. Tineti compresa 20-30 de minute. Durerea va ceda.
Vreau sa subliniez ca am vorbit despre remedii, dar nu trebuie sa aveti rezerve atunci cand este necesara
interventia stomatologului. Preventia o facem prin igiena corecta si sistematica, folosind produse naturale si
produse bio, dar atunci cand stadiul acesta este depasit, numai stomatologul ne va putea ajuta.
Tot ce am mentionat, va este la indemana, ce va mai trebuie este vointa si increderea.