CHIMIE -Lucrare de laborator nr.

VOLUMETRIA PRIN REACȚII DE COMPLEXARE:

DETERMINAREA CONŢINUTULUI DE NICHEL

GENERALITĂŢI

O combinație complexă este formată din două specii chimice

distincte:
1. Ion central (generator de complex)
- un metal tranziţional care îşi completează structura stabilă
de octet de pe ultimul strat (n-2)f sau (n-1)d prin acceptare
de electroni.
- este un acid, în conformitate cu teoria lui Lewis
2. Ligand
- poate fi un ion sau o moleculă neutră care posedă la
elementul cel mai electronegativ din moleculă cel puţin o
pereche de electroni neparticipanţi : :NH3, H2O:
- conform teoriei lui Lewis, ligandul este o bază.

Reacțiile prin care se formează combinațiile complexe sunt:

- Reacţii de formare a complecşilor în trepte
- Reacţii în care se formează complecşi interni, chelatici
(chelatometrie ) - care se utilizează cel mai adesea în
practica analitică.

Reactivii care se folosesc pentru complexarea ionilor metalici cu

formarea unor compuși foarte stabili se numesc complexoni.
Cel mai utilizat este Complexon III – Sarea de sodiu a acidului
etilen diamino-tetraacetic EDTA care se notează Na2H2Y și are
următoarea structură chimică:
INDICATORI COMPLEXONOMETRICI

Sunt substanţe care formează cu ionul de dozat complecşi intens

coloraţi cu stabilitatea mai mică decât a complecşilor pe care îi
formează complexonul cu metalul.
Prin adăugarea complexonului la o soluţie care conţine complexul
colorat al metalului cu indicatorul (MI), intensitatea coloraţiei va
varia brusc la echivalenţă deoarece complexonul (Z) va deplasa
ionul metalic din complexul acestuia cu indicatorul astfel încât
soluţia va lua culoarea proprie indicatorului necomplexat (I).

Reacţiile care au loc sunt:

M + I ↔ MI
M + Z ↔ MZ
MI + Z ↔ MZ + I
unde:

I este indicatorul
M este metalul ce se determină
Z este complexonul utilizat.
Eriocrom negru T
Sodium 4-[(1-hydroxynaphthalen-2-yl-hydrazinylidene]-7-nitro-3-
oxoY-naphthalene-1-sulfonate

Variații de culoare

Se utilizează pentru dozarea complexonometrică a ionilor Mg2+ ,

Ca2+ , Co2+ .

Murexid

Este sarea de amoniu a acidului purpuric. Formează complecşi

coloraţi cu: Ca2+, Co2+, Ni2+, Cu2+

Variații de culoare
 NICHELUL

Numar atomic 28
Greutate atomica 58,69
Punct de topire 1.453 ° C (2.646 ° F)
Punct de fierbere 2.732 ° C (4.950 ° F)
Densitate 8,902 g/cm3 (25 ° C)
Configurație electronică [Ar] 3 d 8 4 s 2
În compușii săi, nichelul prezintă stări de oxidare de -1, 0, +1, +2, +3 și +4, deși starea +2
este de departe cea mai comună. Ni 2+ formează un număr mare de combinații complexe,
cuprinzând numerele de coordonare 4, 5 și 6 și toate tipurile structurale principale - de
exemplu octaedric, bipiramidal trigonal, tetraedric și pătrat.

Proprietăți, apariție și utilizări

Alb argintiu, dur și mai dur decât fierul , nichelul este foarte cunoscut datorită utilizării
sale în monede, dar este mai important fie ca metal pur , fie sub formă de aliaje pentru
numeroasele sale aplicații domestice și industriale.Nichelul elementar apare foarte puțin
împreună cu fierul în depozitele terestre și meteorice.
Metalul a fost izolat (1751) de un chimist și mineralog suedez, Baron Axel Fredrik
Cronstedt , care a pregătit o probă impură dintr-un minereu care conținea niccolit
(arsenidă de nichel). De două ori mai abundent decât cuprul, nichelul constituie
aproximativ 0,007 % din scoarța Pământului; este un component destul de comun al
rocilor magmatice, deși singular puține zăcăminte se califică în concentrație, dimensiune și
accesibilitate pentru interes comercial.
Se crede că regiunile centrale ale Pământului conțin cantități considerabile.
Nichelul are o conductivitate electrică și termică ridicată.
Mai mult de jumătate din nichelul produs este utilizat în aliaje cu fier (în special în oțeluri
inoxidabile ), iar cea mai mare parte a restului este utilizat în aliaje rezistente la coroziune
cu cupru (inclusivMonel, care conține aproximativ 60-70% nichel, 30-40 %cupru și cantități
mici de alte metale, cum ar fi fierul) și în aliaje rezistente la căldură cu crom .
Nichelul este, de asemenea, utilizat în aliaje rezistive electric, magnetice și multe alte tipuri
de aliaje.
Metalul nealiat este utilizat pentru a forma acoperiri de protecție pe alte metale, în special
prin galvanizare .
Nichelul fin divizat este utilizat pentru a cataliza hidrogenarea compușilor organici
nesaturați (de exemplu, grăsimi și uleiuri).
China este cel mai mare producător de nichel din lume. Alte țări mari producătoare de
nichel includ Rusia , Japonia, Australia și Canada .
 DETERMINAREA CONŢINUTULUI DE NICHEL

Nichelul este un metal utilizat ca element de aliere în oţeluri,

bronzuri, alame, etc.
Prin aliere cu nichel, aliajele capătă proprietăţi precum:
- rezistenţă bună la coroziune;
- rezistenţă mecanică la temperaturi înalte;
- coeficient de dilatare termică redus.
Nichelul este un element principal de aliere în oţelurile
inoxidabile şi refractare. Intră în compoziţia unor aliaje de tipul:
- aliaje cu proprietăţi magnetice (de ex.: Permalloy = 78,5%Ni,
21,5%Fe);
- aliaje cu proprietăţi termice (de ex.: Kovar şi Platinit).
Nichelul mai este utilizat ca strat depus electrochimic pe alte
metale (cupru, alamă, oţel). Prin acest tratament se obţin straturi de
nichel cu mare rezistenţă la coroziune şi cu aspect estetic.

1. Principiul metodei

Proba care conţine ioni de nichel, tamponată la pH = 10, este

titrată în prezenţa indicatorului murexid, cu o soluţie EDTA de
concentraţie exactă.
Punctul final al titrării se determină vizual prin modificarea
culorii soluţiei din galben în violet.

Ni2+ + H2Y2- → NiY2- + 2H+

 2. Mod de lucru

Într-un pahar Erlenmeyer de 250ml se pipetează un volum de

5ml soluţie ce conţine ioni de nichel, notat Vx.
Se diluează proba cu 100ml de apă distilată.
Se adaugă 10ml soluţie tampon amoniacală şi se
omogenizează.
Se adaugă un vârf de spatulă de indicator (murexid) şi se
omogenizează din nou proba. În prezenţa ionilor de nichel se
formează complexul metal-indicator de culoare galbenă.
Se titrează cu o soluţie de EDTA 0,1N cu factor cunoscut până
la virajul culorii de la galben la violet.

3. Mod de calcul

Dacă la 1 ml sol. EDTA 1N ................................................ 29,335 mg

Ni2+
1 ml sol. EDTA 0,1N .............................................. 2,9335 mg
Ni2+

Conţinutul de Ni2+ se calculează cu relaţia:

m Ni2 = a  f  VEDTA ·1000 [mg/l]

Vx

În care:
a = 2,9355mg Ni2+ - cantitatea de nichel exprimată în mg,
corespunzătoare la 1ml soluţie EDTA 0,1N;
f – factorul soluţiei EDTA 0,1N, (f = 1);
Vx – volumul probei luate în lucru, în ml;
VEDTA – volumul soluţiei EDTA 0,1N consumat la titrare, în ml.

OBSERVAŢIE: Factorul soluţiei de complexon III este 1.

 Exemplu de calcul

Vx= Vproba cu conținut de nichel supusă analizei

Vx=5ml

VEDTA folosit la titrare = 5, 3ml

Conţinutul de Ni2+ se calculează cu relaţia:

m Ni2 = a  f  VEDTA ·1000 [mg/l]

Vx

În care:

a = 2,9355 mg Ni2+ - cantitatea de nichel exprimată în mg,

corespunzătoare la 1ml soluţie EDTA 0,1N;

f – factorul soluţiei EDTA 0,1N, (f = 1);

Vx=5– volumul probei luate în lucru, în ml;

VEDTA=5,3 – volumul soluţiei EDTA 0,1N consumat la titrare, în ml.

mNi2+ = 2, 9355x 1 x 5, 3 x1000 =3116,63 mg/l

5

mNi2+ =3,1166 g/l