Strămoșii din partea mamei, Jurăsceștii, proveneau din zona 

Hotinului. Stolnicul Vasile Jurașcu
din Joldești s-a căsătorit cu Paraschiva, fiica lui Donțu, un muscal sau cazac, care se așezase pe
malul Siretului, nu departe de satul Sarafinești și luase în căsătoria pe fata țăranului Ion Brehuescu,
Catrina.[35] Raluca, mama poetului, a fost a patra fiică a lui Vasile și a Paraschivei Jurașcu.[36]
Gheorghe Eminovici s-a căsătorit cu Raluca Jurașcu în primăvara anului 1840, primind o zestre
substanțială[37][38], iar la 12 mai 1841 a primit titlul de căminar de la vodă Mihail Grigore Sturza.[39]
Mihai Eminescu a fost al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai lui Gheorghe Eminovici și al Ralucăi. [40]
[41]
Primul născut dintre băieți, Șerban (n. 1841), studiază medicina la Viena, se îmbolnăvește de tuberculoză
și moare alienat la Berlin la 30 noiembrie 1874[42]. Niculae, născut în 1843, se va sinucide în Ipotești,
[42] în 1884. Iorgu (n. 1844)[43] studiază la Academia Militară din Berlin. Are o carieră de succes, dar
moare în 1873 din cauza unei răceli contractate în timpul unei misiuni. Ruxandra se naște în 1845,[43] dar
moare în copilărie.[40] Ilie (n. 1846)[43] a fost tovarășul de joacă al lui Mihai, descris în mai multe poeme.
[44] Moare în 1863 în urma unei epidemii de tifos. Maria (n. 1848[43] sau 1849) trăiește doar șapte ani și
jumătate. Aglae (n. 1852, d. 1906) a fost căsătorită de două ori și a avut doi băieți, pe Ioan și pe George. A
suferit de boala Basedow-Graves. După el s-a născut în jur de 1854 Henrieta (Harieta), sora mai mică a
poetului, cea care l-a îngrijit după instaurarea bolii. A murit cu semne de tuberculoză.[42] Matei (n. 1856)
[43] este singurul care a lăsat urmași direcți cu numele Eminescu. A studiat Politehnica la Praga și a
devenit căpitan în armata română. S-a luptat cu Titu Maiorescu, încercând să împiedice publicarea operei
postume. Ultimul copil, Vasile, a murit la un an și jumătate, data nașterii sau a morții nefiind cunoscute.

Data și locul nașterii

La 31 martie 1889, Mihail Chințescu, un conferențiar susținea la Ateneul Român că Eminescu s-a născut la
Soleni, un sat din Moldova.[45] Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuși a notat ca loc al
nașterii Botoșani, iar ca dată a trecut 20 decembrie 1849[46]. În registrul școlii primare a fost consemnată
data de 6 decembrie 1850,[47] iar în documentele gimnaziului din Cernăuți este trecută data de 14
decembrie 1849[48]. Sora poetului, Aglae Drogli, într-o scrisoare către Titu Maiorescu susținea ca dată a
nașterii 20 decembrie 1849, iar loc al nașterii Ipotești.[49] Fratele poetului, Matei, a susținut o altă dată 8
noiembrie 1848 și ca localitate Dumbrăveni[50], iar mai târziu a susținut că a găsit o psaltire veche unde
tatăl poetului notase:
„Astăzi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri și cinsprezece minute evropienești, s-
a născut fiul nostru Mihai.[51]”

Totuși, data și locul nașterii lui Mihai Eminescu au fost acceptate la 15 ianuarie 1850, în Botoșani, precum
a fost consemnat în registrul de nașteri și botez în arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani; în
acest dosar data nașterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”, iar a botezului la data de 21 în aceeași lună a
aceluiași an.[52][53]
Poetul a fost botezat de preotul Ion Stamate, ajutat de fiul său, Dimitrie, diacon, la botez fiind prezenți în
afară de părinți, stolnicul Vasile Jurașcu, naș, și maica Ferovnia Jurașcu de la schitul Agafton, soră cu
mama.[54][53]
Copilăria

Clădirea National-Hauptschule din Cernăuți, unde Mihai Eminescu a studiat în perioada 1858-60. În prezent clădirea

adăpostește o școală auto. Strada Shkilna (Școlii) nr. 4.
Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin împrejurimi[40], într-o totală
libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de
mai târziu (Fiind băiet…[55] sau O, rămâi).
Nu se cunoaște unde face primele două clase primare[41]. Începând cu clasa a III-a în 1858 a urmat
școala primară National Hauptschule (Școala primară ortodoxă orientală) la Cernăuți. La finalul clasei a III-
a este clasificat al 15-lea dintre cei 72 de elevi.[43][56] Frecventează aici și clasa a IV-a în anul școlar
1859/1860. Are ca învățători pe Ioan Litviniuc și Ioan Zibacinschi, iar director pe Vasile Ilasievici.[56] Cadre
didactice cu experiență, învățătorii săi participă la viața culturală și întocmesc manuale școlare. Termină
școala primară cu rezultate bune la învățătură. A terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi, [55]
[57][58].

Clădirea Obergymnasium din Cernăuți, unde poetul și-a făcut studiile în perioada 1860-63. Tot acolo a predat Aron
Pumnul. În prezent este școala generală nr. 1.

Între 1860 și 1861 a fost înscris la Obergymnasium din Cernăuți[55], liceu german înființat în 1808,

singura instituție de învățământ liceal la acea dată din Ducatul Bucovinei, din 1775 parte a Imperiului
Habsburgic. Se impune în cursul anilor prin buna organizare administrativă și marea severitate în procesul
de învățământ. Profesorii proveneau cu precădere din Austria, întocmeau studii și colaborau la publicațiile
vremii. Se înființează și o catedră de română, destul de târziu, după 1848. Este ocupată de Aron Pumnul.
Cunoscut prin Lepturariu românesc, în patru tomuri, tipărit la Viena între 1862 și 1865, cea dintâi istorie a
literaturii române în texte. Frecventează cursurile la Obergymnasium și frații săi, Șerban, Nicolae,
Gheorghe și Ilie. Termină clasa I cu rezultate bune la învățătură. Nu are notă la română pe primul semestru
și este clasificat de Miron Călinescu, erudit în istoria bisericii ortodoxe române. Elevul Eminovici Mihai a
promovat clasa I, fiind clasificat al 11-lea în primul semestru și al 23-lea în cel de-al doilea semestru. În
clasa a II-a, pe care a repetat-o, l-a avut ca profesor pe Ion G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul la
catedră, culegător din creație populară și autor de studii de ținută academică. Aron Pumnul l-a calificat, în
ambele semestre, cu note maxime la română. A obținut insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner
(la limba latină) și la Johann Haiduk, pe ambele semestre (la matematică). Mai târziu a mărturisit că
îndepărtarea sa de matematică se datora metodei rele de predare.