Buești. Bărăgan. Sfârșit de Aprilie.

Mă hotărăsc să pornesc ancheta în cârciuma din mijlocul

satului. N-apuc să pun prima întrebare, când un mușteriu mă ia tare. Îl cheamă Nicu. „Bre,
păi acu se vine? A fost estratereștrii p-aci, normal c-a fost, da a plecat. A fost și antenele și
proteveu de i-a filmat, da matale ai ajuns târziu. Sincer, io nu i-am văzut, da i-a văzut mai
mulți de la noi din sat. Cică le-a băgat și lumini prin case pe la oameni, ha, le-a dat cu
nocturnă, ca pe stadionu Dinamo! Io mă mir că n-a venit estratereștrii să bea o bere aci, cu
noi, din ce povestește ăștia pin sat. Cică venea un de-ăla… Pandele, cum îi zice, mă, la ăla de
zboară estratereștrii cu el? Un ozineu, așa! E, ozineu’ venea de la Fetești, stătea la noi de se
încărca aci la linia de înaltă tensiune, la 700 de volți, și pleca mai departe, spre Călărași.
Cine știe ce-a fost, da ceva a fost acolo, la moară!”. Își dă pe ceafă șapca de zugrav, pătată
cu var, și mai cere o bere – „Dacă nu i-am văzut, nu i-am văzut, asta e!”. Apoi îmi explică
cum să ajung lângă moară, acolo unde a început povestea cu extratereștrii din satul Buești,
Ialomița. O iau la pas și descopăr o așezare tipică de Bărăgan: cu case joase, grădini pline de
flori. Singura deosebire față de alte sate din zonă este că el se află pe un fel de podiș. Însă
de asta nu îți poți da seama decât după ce ai traversat Ialomița: treci printr-o pădure de
salcâmi și, brusc, în mijlocul câmpiei, te trezești în față cu acest podiș neobișnuit, ca un
platou gigantic. Moara este în marginea satului, dincolo de ultimele case. Se spune că aici
și-au făcut prima oară apariția extratereștrii, așa că merg să aflu detalii. Ajung cu o întâr-
ziere de câțiva ani și, din păcate, cei ce au fost prezenți la evenimentul de atunci nu au
strâns date lămuritoare. Doar câteva ziare au scris pe fugă despre această întâmplare, iar
televiziunile au transmis pe scurt că s-a întâmplat un eveniment „bizar”…

formula as