După acele seri de pomină, ozn-ul nu a mai apărut.

A plecat în alt univers, în altă

galaxie, poate pe un alt câmp înverzit al unei alte stele. A reapărut după doi ani.
Paznic atunci era Nea Chiru, care astăzi nu mai trăiește, din păcate, ca să depună
mărturie. I-a chemat doar pe cei doi vecini de lângă moară, bucuros că sfera
luminoasă iar vizitează satul de pe malul Ialomiței. „Nepoate, vino-ncoace, că iar a
apărut!” Două seri la rând. Și apoi nu a mai revenit până în ziua de azi. Din păcate,
nimeni nu a investigat serios aceste întâmplări de la Buești. Întâlniri de o asemenea
anvergură, cu atât de mulți martori, sunt foarte rare, dacă nu cumva ceea ce s-a
petrecut în acest sat este unic. Mulți dintre cei care au fost martori au murit sau,
pur și simplu, s-au mutat la oraș, încât e greu să fie reconstituit tot evenimentul.
Am mers, totuși, la locul întâlnirii cu extratereștrii însoțit de omul cel mai stăpân pe
sine din sat – groparul Zamfir. „Eu iau puțin, 60 de lei de groapă, da nu mi-e frică de
nimic pe lumea asta. Când îi dezgrop, ce să mai fie din ei, rămâne câte o mascotă cu
un batic în cap și un ceas la mână. Pe ta-su lu Rică Țiganu l-am dezgropat de trei
ori, cu Poliția, cu șefu de post. Am săpat, am scos mortu, n-am avut treabă, ei s-au
uitat la capu lui să vadă de la ce e mort, că nu erau lămuriți. Chiar dacă nu sunt
căsătorit, eu trăiesc din iubire cu femeia mea și am băiat de șapte ani și fete mari.
Grădina-i grădină, casa casă, boxa boxă, cu muzică bună, și am păsările mele, am
din ce trăi, am câine, sunt muncitor, forță”, mi-a spus Zamfir, ca să mă convingă că
ceea ce a văzut este adevărat. Mi-a arătat locul de lângă moară, unde a apărut
„ozineul”. Astăzi este un câmp gol. Grajdurile fostului CAP nu mai există. O văcuță
paște liniștită și se uită la noi cu ochii ei galeși. Un pic mai departe, un armăsar
priponit ronțăie la iarbă proaspătă. Moara încă este funcțională și mai multe utilaje
sunt puse în curte. E greu să îți imaginezi, în liniștea întinsă până la orizont a
Bărăganului, forfota și emoțiile oamenilor de atunci, față în față cu ceva inexplicabil
și nemaivăzut. Zamfir îmi spune: „Am văzut, am dat și interviu la proteveu. Dar a zis
la fel și Aurelia a lu Voicu, și aia e femeie serioasă, nu bea, nu fumează. Deci, vă
gândiți că a fost adevărat. S-au văzut niște lumini deasupra morii. Nu s-au lăsat jos,
numa stăteau așa. Mie mi-a părut roșie…    Eu am crezut că mi se pare mie, că văd
ca la televizor, cum se lasă pe pământ și ies extratereștrii. M-am uitat mai atent și
nu mi se părea, da nici nu a coborât nimeni. Nici măcar nu s-a lăsat jos, pe tălpi,
cum mai arată în filme. Doar a stat așa și după aia, ghiuuuu, s-a dus. Cică a două
seară s-a lăsat jos pe pământ, da nu știu sigur, că nu am fost a doua seară, am ieșit
la bere cu tovarășii mei. După aia, m-am gândit și mi-a părut rău, am zis: «Mă,
Zamfire, ce dracu, aia e farfurie zburătoare, vezi numa în filme, trebuia să mergi!».
Da măcar o dată io farfuria am văzut-o cu ochii mei!”. Astăzi moara are un acoperiș
nou. Dacă ar veni din nou ozn-ul, n-ar mai străluci ca o oglindă.

formula as