După o vizită la Sibiu, unul din cele mai europene orașe din România, o „tură ” pe Valea Hârti-

baciului te lasă cu sentimente amestecate. Drumul ce șerpuiește prin verdele fraged de Iunie e de
poveste, dar plecarea masivă a sașilor din zonă a lă sat urme grele și greu de șters: biserici vechi,
medievale, cu ziduri cră pate, ulițe desfundate, case aliniate nemțește, dar pă ră site, așteptând, ca
pe o adevă rată minune, o vizită pe an din Germania. Pe ici, pe colo există , totuși, tresă riri de
viață , semn că lucrurile se întorc pe drumul cel bun: piețele din centrul satelor sunt primenite,
școlile și primă riile, zugră vite recent. Aproape de Sibiu, Valea Hârtibaciului începe să fie vă zută
ca o alternativă perfectă la viața de oraș, un loc de evadare într-un paradis încă neatins al naturii:
dealuri blânde, lin curgă toare, pe fundal cu imaginea fabuloasă a Munților Fă gă raș. Există și
sași care și-au recuperat proprietă țile, chiar dacă majoritatea lor nu se pot întoarce decât în
vacanțe sau la marile să rbă tori pe care le țin cu sfințenie, venind, adesea, în adevă rate pelerinaje,
în satele de obârșie. Valea are un potențial uriaș: istorie, cultură , tradiție, natură superbă , cu
liniște ocrotită din alte vremi. Valea Hârtibaciului ar putea deveni una dintre zonele cele mai
vizitate și mai prospere ale României. Nu e încă acolo, dar o adiere de nostalgie stră bate locul, ca
un duh bun, cât pe ce să se întrupeze și să facă minuni. Până atunci, până când o mare minune
va să vină de sus, minunile mici tot oamenii trebuie să le facă . Tână rul sibian Mihai Blotor este
unul dintre ei: de mai bine de 10 ani se dedică trup și suflet unui proiect ambițios: readucerea la
viață a vechii Mocă nițe dintre Sibiu și Agnita, care, vreme de un secol, a fost sufletul Vă ii Hârti-
baciului…

Hârști-hârști, cu drezina