Sunteți pe pagina 1din 8

Kecskes Lizeta cl- XII- M seral

Boli profesionale
Definitie: bolile profesionale, n sensul Legii Protectiei Muncii, sunt afectiunile care se produc ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii cauzate de factori nocivi fizici, chimici, biologici sau psihosociali caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor aparatesi sisteme ale organismului n cadrul procesului de munca, indiferent de tipul de contract de munca existent ntre angajatorsi angajat. Sunt considerate de asemenea boli profesionale afectiunile produse n conditiile enuntate mai sus, afectiuni suferite de elevi, studenti, ucenici, n timpul efectuarii practicii. Boli provocate de zgomot Riscul de mbolnavire provocata de zgomot apare n industrie datorita unor socuri aplicate unor piese metalice (nituire, batere, forjare, frecari (angrenare, pilire, rabotare), turbulentei unor fluide (ventilatoare, scurgerea apei sau a altor lichide), evacuare a unor gaze sub presiune. In industria metalurgica sunt expusi zgomotului muncitorii care se ocupa cu laminarea, taierea, frezarea, perforarea, forarea, asamblarea pieselor metalice. Mai provoaca zgomot operatii ca: sablajul, confectionarea cazanelor, cuielor, macinarea etc. Sunt supusi zgomotului minerii care lucreaza la perforarea rocilor, tesatorii, cei ce lucreaza n fabricile de ncaltaminte, cei ce muncesc n mari rafinarii de ulei, la fabricarea biscuitilor, la imbutelierea sticlelor, mecanicii de locomotiva, cei ce lucreaza la bancurile de proba ale motoarelor, aviatorii. Nocivitatea zgomotului depinde de intensitatea lui, de durata de expunere si de particularitatile individuale ale muncitorilor. Zgomotele foarte puternice si aparand brusc ca, de exemplu, n cazul unor explozii pot provoca leziuni temporare sau definitive ale urechii interne si sa compromita total auzul. In industrie, nsa, zgomotul exercita de obicei o actiune cronica si provoaca reducerea auzului n mod progresiv si chiar invaliditate profesionala. Simptome boli provocate de zgomot

La nceputul muncii n zgomot apare fenomenul de oboseala a auzului, care se repeta zi de zi. Cu timpul se produce chiar o adaptare la reducerea auzului care devine permanenta si se instaleaza n primele 34 saptamani. Urmeaza o perioada de reducere lenta a auzului, care dureaza cateva luni sau ani. Vocea soptita se aude normal. In perioada urmatoare, care poate dura foarte mult (2 15 ani), bolnavul continua sa auda multumitor vocea de conversatie, dar mai putin normal cea soptita. Reducerea auzului, n acest timp, avanseaza lent. In ultima perioada se manifesta surditatea profesionala, cand bolnavul urmareste greu conversatia la care participa mai multe persoane, ncepe sa-si dea seama ca este surd si ca aceasta boala progreseaza. Chiar si n aceasta situatie boala poate fi oprita din evolutie, daca se iau masuri de protectie a auzului. Zgomotul provoaca si manifestari de ordin general ca: oboseala, astenie, dureri de cap, indispozitie, modificari de caracter, scadere n greutate etc. Masuri de prevenire Prin masuri tehnice se urmareste reducerea sau eliminarea zgomotului chiar la sursa de producere. Unele operatii se nlocuiesc: nituirea cu sudura, baterea cu presare etc. Zgomotul poate fi redus prin folosirea materialelor fonoabsorbante din cauciuc, pasla, vata de sticla etc. Pentru protectia individuala fata de zgomot se pot folosi antifoanele sub forma de dopuri introduse n urechi sau casti de protectie. Ele trebuie confectionate din materiale moi care sa nu provoace iritatii. Unele din ele sunt selective, n sensul ca opresc zgomotele intense, dar permit vocea conversationala. La examenele la angajare vor fi ndreptate spre alte munci persoanele care nu suporta zgomotul si cei ce sufera de boli ale urechii. Silicoza Silicoza este pneumoconioza provocata de inhalarea ndelungata a pulberilor cu continut ridicat de bioxid de siliciu liber. Este una din cele mai importante si grave boli profesionale, deoarece poate duce la invaliditate si pana n prezent nu are tratament. Riscul de mbolnavire apare n numeroase ramuri industriale: a} n industria miniera (n minele metalifere, la lucrarile n steril si cele de extractie din minele de carbune, exploatarile de silicati, lucrarile de prospectiuni, antezdrobire, concasare etc). Cele mai mari concentratii de praf se ntlnesc la operatiile de perforare, la puscare si la ncarcare; b} n carierele de materiale silicioase (cuart, gresie, granit) si alte cariere n care roca este bogata n bioxid de siliciu liber; c} n constructiile de tuneluri si alte lucrari n roci silicioase; d} n industria metalurgica: sablajul, slefuitul cu ajutorul pietrelor naturale (gresie), dezbaterea, curatirea si craituitul cu unelte pneumatice a pieselor

turnate, precum si macinatul de pamnt ars ; e} la sablajul n alte industrii; f} la fabricarea materialelor refractare, la constructia, repararea si demolarea cuptoarelor construite din aceste materiale sau din samota obisnuita; g} la operatiile din industria portelanurilor, faiantei ; h} la fabricarea si folosirea abrazivelor cu continut de SiO2 liber ; i} la prepararea amestecurilor detersive continand bioxid de siliciu liber ; j) la smaltuirea metalelor cu pulberi avand n continut bioxid de siliciu liber ; k} n industria sticlei, la matuirea prin sablaj si polizarea cu materiale abrazive continand bioxid de siliciu liber. Desi silicoza este una din bolile profesionale foarte raspandite n multe tari ale lumii, mecanismul intim de instalare a ei nu se cunoaste destul de bine. Totusi unele aspecte ale acestui mecanism se cunosc foarte bine si despre acestea vom spune cateva cuvinte. Fenomenul cel mai important care se petrece n plamani este actiunea particulelor de praf cu bioxid de siliciu asupra unor celule speciale numite macrofage, care au proprietatea de a nghiti aceste particule. Ca urmare a acestei actiuni, macrofagele mor. Se poate spune ca moartea macrofagelor este elementul esential al aparitiei silicozei. Prin moartea macrofagelor, particulele de bioxid de siliciu sunt eliberate si ataca alte macrofage. Circuitul se repeta mereu, datorita prezentei prafului n plamani. Ca reactie biologica la aceste fenomene care elibereaza din macrofage anumite substante, n diferite zone ale plamanilor se formeaza ncetul cu ncetul niste tesuturi rigide fibroase. Cele mai caracteristice forme de fibroze se numesc noduli silicotici. Dupa formare, nodulii silicotici continua sa creasca de la periferia lor, ca foile unei cepe. Continuarea inhalarii pulberilor de bioxid de siliciu duce la formarea de noi noduli silicotici n diferite zone ale plamanilor, n special n plamanul drept, n treimea sa mijlocie si apoi n toata suprafata ambilor plamani. Pe de alta parte, tesutul fibros se formeaza si n jurul ramificatiilor celor mai mici ale bronhiilor, numite bronhiole, precum si n jurul vaselor de sange care iriga din abundenta plamnii. Rezultatul tuturor acestor transformari n plamani este scoaterea din functie a unor portiuni si aparitia fenomenelor de boala ce caracterizeaza silicoza. Simptome si semne silicoza Primul semn de boala este greutatea n respiratie, care apare la nceput, numai dupa eforturi mari, apoi progreseaza si devine greu de suportat chiar dupa eforturi foarte mici n cadrul muncii profesionale. Al doilea semn este durerea n piept (toracica). Ea se (manifesta ca o strnsoare a pieptului, arsura sau apasare.

Al treilea semn este tusea seaca. Cu timpul, tusea devine umeda si abundenta. Se intensifica adeseori ca urmare a expunerii la pulberi si la diferite substante iritante, sau datorita modificarilor presiunii atmosferice si ale gradului de umiditate a aerului. Pe masura ce boala avanseaza toate cele trei semne descrise devin tot mai intense si la ele se adauga adesea un anumit grad de astenie, oboseala, transpiratie exagerata, dureri de cap, ameteli, tulburari de somn, pierdere n greutate. In cele din urma se pierde, progresiv, capacitatea de munca, chiar la vrste nu prea avansate. In general, silicoza avanseaza pe masura expunerii muncitorilor la concentratii mai mari de praf si a timpului cat are loc expunerea si a procentului de bioxid de siliciu continut n praf. In cazurile n care continutul n boixid de siliciu a prafului si concentratia sa n zonele de munca este marcata ca n minele de carbuni, n cele metalifere sau n industria metalurgica, silicoza apare dupa o lunga perioada de timp de 101520 de ani sau chiar mai mult n minele argiloase. In cazurile de expunere la concentratii maxime de praf cu un continut de peste 70% bioxid de siliciu, silicoza poate sa apara n numai 45 ani si poarta numele de silicoza cu evolutie rapida, putand duce la deces n cativa ani. Alteori, desi se lucreaza timp ndelungat cu expunere la praf, muncitorii nu se mbolnavesc n timpul activitatii profesionale, ci abia dupa ce au iesit la pensie. Aceasta forma de boala se numeste silicoza tardiva. Cea mai grava dintre complicatiile silicozei este cea cu tuberculoza, forma care se ntalneste destul de des. In acest caz boala poarta numele de silicotuberculoza sau tuberculo-silicoza, dupa cum predomina silicoza sau tuberculoza. De multe ori silicoza se asociaza cu bronsita cronica, iar n cazurile avansate se mbolnaveste si inima, datorita modificarilor din plamani. Dealtfel, mbolnavirile de inima sunt cauza principala a decesului silicoticilor. Diagnostic silicoza Exista trei elemente cheie care stau la baza diagnosticarii unui caz de silicoza: - In primul rand, istoricul pacientului din care sa reiese expunerea la praful de siliciu suficient de mult pentru a provoca aceasta boala. - In al doilea rand, imagistica pieptului[de obicei piept-x-ray], care releva constatarile in conformitate cu silicoza. - In al treilea rand, nu exista alte boli care pot fi sussceptibile de a fi provocat asemenea anomalii ale plamanului. Tratament silicoza Silicoza este un fenomen ireversibil cu nici un leac. In prezent optiunile de

tratament se concentreaza pe atenuarea simptomelor si prevenirea complicatiilor. Acestea includ: - Suprimarea tusei. - Oprirea expunerii la siliciu si alti iritanti pulmonari, inclusiv fumul de tigara. - Antibiotice pentru infectii pulmonare bacteriene. - profilaxia TB pentru cei cu testul de tuberculina pozitiv sau IGRA test de sange. - Continuarea medicatiei si regimului pentru cei cu TB activa. - Fizioterapie pentru a ajuta la drenarea mucusului bronsic. - Bronhodilatatoare pentru a facilita respiratia. - Transplantul pulmonar pentru a inlociu tesutul pulmonar avariat este cel mai eficient tratament, dar este asociat cu riscuri grave. Una din conditiile de cea mai mare importanta pentru a putea opri evolutia silicozei este depistarea ei n fazele cele mai timpurii. De aceea este absolut necesar, n interesul muncitorilor, sa se prezinte la examenele periodice radiografice, acestea reprezentand singura metoda de stabilire a diagnosticului de silicoza. Stabilind un diagnostic precoce se pot institui masuri profilactice si curative care sa opreasca evolutia maladiei. Boala de iradiatie Radiatiile ionizante sunt folosite n numeroase procese tehnologice industriale si de aceea riscul iradierii cuprinde multe profesiuni din industria miniera uranifera, din exploatarea si ntretinerea reactorilor nucleari, deservirea acceleratorilor de particule, radiologia medicala, folosirea radioizotopilor in medicina, industrie, biologie si agricultura etc. Boala de iradiatie apare ca urmare a efectului radiatiilor ionizante asupra organismului. Ea poate avea forme acute sau cronice. Efectele acute apar ca urmare a expunerii totale a corpului sau a celei mai mari parti a acestuia la o doza mare de radiatii n cazuri de explozii nucleare, accidente la reactori, la acceleratori de particule sau expunerea la o doza mica dar timp de cateva zile sau cateva saptamani. Acest din urma caz se ntmpla n cazurile de folosire pentru diagnostic si tratament a instalatiilor cu raze X. Manifestarile de boala sunt mai mult sau mai putin intense, n functie de doza de iradiere si particularitatile individuale. Simptome boli de iradiatie Dintre semnele mai importante mentionam: dureri de cap, ameteli, slabiciune, greturi, varsaturi, diaree, respiratie superficiala, frica, insomnie si altele ce pot fi puse n evidenta de medic.

Boala acuta poate avea n general trei forme predominante n functie de organele afectate si anume sistemul nervos central, aparatul digestiv si organele de formare a sangelui. Primul ajutor se poate acorda numai de medic n conditii de internare n spital. Boala cronica de iradiatii produce modificari variate de ordin general, manifestate prin astenie, modificari ale vederii, auzului si mirosului, ale aparatului digestiv, ale glandelor. De asemenea apar modificari ale sangelui care sunt evidentiate de medic. Daca expunerea este redusa ca doza si localizata, apar modificari manifestate prin uscaciunea pielii, caderea perilor de pe dosul mainii si degetelor, modificari ale unghiilor, ngrosari ale unor portiuni de piele. In aceste cazuri pielea va fi ferita de raniri din cauze mecanice sau chimice, se va interzice utilizarea sapunurilor alcaline, a prafurilor de curatat, expunerea la radiatii ultraviolete. Cea mai grea consecinta a expunerii cronice la radiatii ionizante este cancerul profesional, cu diferitele sale forme si de aceea masurile de prevenire trebuie sa fie respectate cu cea mai mare strictete. Tratament boala de iradiatie Tratamentul pentru inversarea efectelor iradierii nu exista pana in prezent. Se folosesc anastezice si antiemetice pentru contracararea simptomelor de expunere, precum si antibiotice pentru combaterea infectiilor secundare cauzate de sistemul imunitar deficitar ca rezultat al expunerii la iradiere. Masuri de prevenire Se instituie n permanenta un sistem de control permanent al iradierii prin dozimetria individuala a persoanelor expuse profesional la radiatii ionizante, radiometria campurilor de radiatii din ncaperile de lucru, detectia si masurarea contaminarii radioactive a aerului, suprafetelor apei, mbracamintii, pielii, cat si a contaminarii interne la persoanele care manipuleaza surse deschise de radiatii. Reducerea iradierii externe primite de persoanele expuse, pana la limitele admisibile din punct de vedere sanitar, se obtine prin aplicarea mijloacelor care sa aiba n vedere urmatoarele principii : - marirea distantei dintre sursa de radiatii si operator; - folosirea mijloacelor tehnice de ecranare a radiatiilor ; - reducerea timpului de expunere la radiatii. Combaterea si prevenirea contaminarii radioactive interne se refera la limitarea contaminarii radioactive a mediului si deci a organismului ca o prima etapa si apoi reducerea sub nivelul permis a contaminarii produse. Nu vor fi angajate sa lucreze n activitati cu expunere la radiatii ionizante

persoanele sub 18 ani, femeile nsarcinate sau care alapteaza, cele care sufera de boli de sange, unele boli ale oaselor, ale pielii, ale ochilor. Boala vibratiilor Riscul de mbolnavire este dat mai ales de uneltele vibratorii actionate cu aer comprimat sau curent electric si care se utilizeaza n constructia de masini, a navelor, a avioanelor, la constructia de cladiri si cai de comunicatii, n industria extractiva, n turnatorii, taierea metalelor etc. Mai produc vibratii masinile de perforat, polizat, rectificat, batut metale si alte materiale, masinile agricole etc. Simptome boala vibratiilor Cel mai frecvent vibratiile produc modificari ale vaselor de sange periferice. Un rol important favorizant l are frigul. In prima faza apare o decolorare locala a pielii n zona supusa actiunii trepidatiilor. Acest fenomen este nsotit de reducerea sensibilitatii degetelor care tin unealta vibratorie, scade temperatura locala. Muncitorii devin neandemanatici. Daca actiunea continua pot aparea modificari ale masei musculare ce actioneaza membrele, ale articulatiilor cotului, umarului si pumnului. Bolnavii au dureri usoare n timpul lucrului, uneori si n repaus si chiar noaptea. La examenul radiografie, medicul poate pune n evidenta modificari care l ajuta sa puna diagnosticul. La unii muncitori vibratiile actioneaza asupra ntregului organism ca, de exemplu, la soferii de pe camioane, conducatorii de tractoare si masini pentru terasamente. Acesti muncitori prezinta tulburari de echilibru, care pot duce la accidente, tulburari ale aparatului digestiv cu lipsa poftei de mancare, greturi, varsaturi, dureri de stomac. Se mai manifesta dureri n membrele inferioare, astenie, dureri de cap, scadere n greutate, reducerea randamentului muncii. Daca se aplica tratamentul adecvat, toate fenomenele cedeaza. Masuri de prevenire Inca de la proiectare trebuie sa se aiba n vedere ca uneltele sa fie astfel construite ncat sa nu produca vibratii care contravin normelor de protectia muncii. Masinile care produc vibratii vor fi amplasate la parter, pe pamant, cu fundatie proprie. Pentru alte cazuri, ele vor fi montate pe amortizoare din cauciuc, pasla si alte materiale. Muncitorii vor purta manusi captusite, atat n timpul lucrului, cat si n afara lui, pe timp friguros. Regimul de munca va prevedea pauze de 10 minute la fiecare ora. Nu vor fi angajate, n aceste munci, persoanele care prezinta mbolnaviri ale vaselor de sange, oaselor sau muschilor, boli cardiovasculare, boli de urechi, de nervi, boala ulceroasa. Boli provocate de frig

Sunt expusi riscului de mbolnavire datorita frigului muncitorii care lucreaza n aer liber n sezonul rece ca: mecanicii de locomotive cu aburi, vanatorii, militarii, constructorii, paznicii, marinarii, forestierii. Sunt de asemenea expusi muncitorii din fabricile de gheata, de bere, cei ce lucreaza n depozitele frigorifice de alimente, fructe etc. Manifestarile de boala se datoresc actiunii asupra organismului a temperaturilor scazute asociate, de obicei, cu umiditatea crescuta si viteza ridicata a curentilor de aer. Intensitatea actiunii depinde de o serie de factori ca: starea de sanatate a muncitorului, felul mbracamintii, suprafata de corp expusa frigului, durata expunerii, natura muncii, marimea efortului, starea de nutritie, starea de oboseala. Semnele mbolnavirii depind de starea de rezistenta a organismului nainte de actiunea frigului. Simptome boli provocate de frig La cei rezistenti apar frisoane, dureri musculare, n special n zona cefii, respiratie rapida si superficiala. Urmeaza apoi o faza de epuizare cu respiratie lenta si superficiala. Aceste semne si altele puse n evidenta de medic sunt de fapt reactii de aparare ale organismului. Persoanele lipsite de rezistenta se epuizeaza repede din punct de vedere fizic. Primul ajutor in boli provocate de frig Primul ajutor consta n transportarea bolnavilor n camere ncalzite, aplicarea de prosoape sau sticle calde, bai si bauturi calde. Se cheama medicul. In afara de actiunea directa asupra organismului, frigul mai are o actiune indirecta de favorizare a unor boli numite de raceala ca boli ale aparatului respirator (bronsite, bronhopneumonii, pneumonii etc), boli ale vaselor de sange, ale nervilor, ale rinichilor, reumatice. Masuri de prevenire Muncitorii vor purta mbracaminte calda, formata din mai multe straturi, impermeabila la apa si vant. In functie de temperatura aerului, vor face pauze n adaposturi ncalzite. In atelierele reci se amenajeaza la porti perdele de aer cald.