Arboricultura Ornamentala

Facultatea de Horticultur
Specializarea Horticultur - ÎNV MÂNT LA DISTAN
Lector dr. Cristina Mănescu
ARBORICULTUR ORNAMENTAL
- Bucureşti -
2010
Reproducerea integrală sau parţială a textului sau a ilustraţiilor din
aceast curs prin orice mijloace este posibilă numai cu acordul scris al
autorului. Toate drepturile rezervate.
2
CUPRINS
ARBORICULTUR ORNAMENTAL 1 ..................................................................................................4
1. Introducere în Arboricultura ornamental . Grupele de plante lemnoase ornamentale .....................5
2. Specie tip, varietate, cultivar. Particularit ţile morfologice ale plantelor lemnoase. ........................11
3. Particularit ţile creşterii şi dezvolt rii plantelor lemnoase. ................................................................16
4. Particularit ţile biochimice ale plantelor lemnoase..............................................................................21
5. Relaţiile plantelor lemnoase cu temperatura. .......................................................................................25
6. Relaţiile plantelor lemnoase cu lumina..................................................................................................30
7. Relaţiile plantelor lemnoase cu apa........................................................................................................35
8. Relaţiile plantelor lemnoase cu vântul...................................................................................................40
9. Relaţiile plantelor lemnoase cu factorii edafici. ....................................................................................45
10. Relaţiile plantelor lemnoase cu factorii biotici. Relaţiile plantelor lemnoase cu factorii
antropici.... ...................................................................................................................................................50
11. Pepiniera de plante ornamentale. Înmulţirea prin seminţe. ..............................................................55
12. Înmulţirea prin butaşi. ..........................................................................................................................60
13. Înmulţirea prin marcotaj. Înmulţirea prin drajoni............................................................................65
14. Înmulţirea prin altoire. .........................................................................................................................70
ARBORICULTUR ORNAMENTAL 2 ...............................................................................................77
1. Producerea materialului s ditor în terenul pepinierei (1) ...................................................................77
4. Producerea materialului s ditor în containere (1)................................................................................94
5. Producerea materialului s ditor în containere (2)..............................................................................100
6. Producerea materialului s ditor în containere (3)..............................................................................105
7. Valorificarea materialului s ditor........................................................................................................110
8. Specii de arbori coniferi. .......................................................................................................................115
9. Specii de arbori şi arbuşti coniferi. Specii de arbuşti foioşi cu frunze persistente...........................120
10. Specii de arbuşti foioşi cu frunze c z toare (1).................................................................................125
11. Specii de arbuşti foioşi cu frunze c z toare (2).................................................................................130
12. Specii de arbuşti foioşi cu frunze c z toare (3). Specii de arbuşti urc tori (liane). Specii de
subarbuşti...................................................................................................................................................135
13. Specii de arbori foioşi decorativi prin flori. ......................................................................................140
14. Specii de arbori foioşi decorativi prin habitus şi frunziş..................................................................145
Bibliografie .................................................................................................................................................151
3
ARBORICULTUR ORNAMENTAL 1
4
1.
Introducere în Arboricultura ornamental . Grupele de plante
lemnoase ornamentale
OBIECTIVE
La sfârşitul lecţiei trebuie s cunoaşteţi urm toarele aspecte:
•
•
ce este Arboricultura ornamentală
ce importanţ are aceast ştiinţ
•
•
cum se clasific plante lemnoase
care sunt caracterele ornamentale ale plantelor lemnoase
Timp de studiu – 1 or
Introducere în Arboricultura ornamental

Înc din cele mai vechi timpuri omul a simţit nevoia de a îmbog ţi sortimentul de
specii lemnoase existent, ce f cea parte din natura înconjur toare, cu unele noi, având
caractere ornamentale deosebite (fig. 1). Au ap rut la început colecţii de plante, apoi mici
gr dini botanice ce cuprindeau specii exotice. Unele dintre speciile exotice s-au adaptat
climatului zonei respective.
O serie de specii exotice, mai
uşor adaptabile, au fost atât de
îndr gite, încât au fost
înmulţite pe scar larg ,
ajungând şi în gr dinile
oamenilor simpli. Nici ast zi
omul nu înceteaz s caute, s
adapteze şi s înmulţeasc
speciile de plante lemnoase
ornamentale cu frunziş, flori
sau fructe de culori şi forme
de creştere deosebite. S-a
n scut astfel o adev rat
ştiinţ a înmulţirii şi cultiv rii
lor - Arboricultura
Fig. 1 – Basorelief egiptean reprezentând expediţia regal în India
a lui Hatchepsut de aducere a arborilor ornamentală.
(după Loxton, 1991) Arboricultura este o
ştiin ă horticolă, care are ca
obiect de studiu cunoaşterea speciilor ornamentale lemnoase (arbori, arbuşti,
subarbuşti) şi a tehnologiilor de producere şi cultură a acestora (Iliescu, 1998).
Arboricultura ornamental contribuie la calitatea vieţii omului prin funcţiile sale:
estetic , sanitar , ecologic şi economic . Astfel, efectele care rezult din aceste funcţii
sunt: înfrumuseţarea spaţiilor exterioare, a str zilor şi ariilor construite; crearea unui
microclimat favorabil s n t ţii oamenilor care locuiesc la oraş; crearea unei ambianţe
pl cute şi s n toase pentru odihn şi relaxare; atenuarea polu rii atmosferice; protecţia
solului şi a apelor (combaterea eroziunii solului, reducerea polu rii apelor etc.);
valorificarea terenurilor inapte altor activit ţi (agricole, de construcţii); beneficii
economice produc torilor, cultivatorilor şi a celor care valorific plantele ornamentale
lemnoase, dar şi a celor care ajut la buna desf şurare a tehnologiilor prin unelte, maşini
5
şi instalaţii speciale pentru anumite lucr ri, materiale (ghivece, p mânturi, îngr ş minte,
pesticide).
În Europa, ţ rile care şi-au dezvoltat o puternic industrie de producere şi
valorificare a plantelor lemnoase ornamentale sunt: Germania, Olanda, Franţa, Italia,
Belgia şi Marea Britanie. Dezvoltarea Arboriculturii ornamentale în aceste ţ ri s-a
datorat eforturilor susţinute în domeniul cercet rii şi al înv ţ mântului, alocându-se
fonduri importante pentru g sirea de noi specii, cultivaruri şi variet ţi de plante
ornamentale având caractere ornamentale şi ecologice deosebite, pentru studierea
comportamentului acestora în diferite condiţii de mediu, ameliorarea caracterelor legate
de rezistenţa la boli, d un tori, condiţii climatice şi pentru preg tirea de personal calificat
în domeniu. De asemenea, o atenţie deosebit se acord activit ţilor de marketing, care
promoveaz noile specii, cultivaruri şi variet ţi, dar şi educ rii populaţiei pentru
cunoaşterea plantelor şi atragerea acesteia pentru a înfiinţa gr dini ornamentale proprii.
Grupele de plante lemnoase ornamentale

Speciile de plante lemnoase ornamentale se împart în dou grupuri distincte, în
funcţie de diviziunea botanic din care fac parte: conifere (Diviziunea Gymnosperme) şi
foioase (Diviziunea Angyosperme). Speciile conifere şi foioase au particularit ţi diferite
de creştere şi dezvoltare şi de aceea întreaga tehnologie de producere şi cultivare a
plantelor ornamentale este adaptat cerinţelor specifice acestor dou grupe de plante.
Dup puterea de creştere şi caracteristicile morfologice se identific urm toarele
grupe de plante lemnoase: arbori, arbuşti şi subarbuşti.
Arborii sunt plante lemnoase alc tuite din trunchi şi coroan . Puterea de creştere
şi longevitatea lor este mare. În lţimea sau talia arborilor la vârsta adult este în funcţie
de specie, putând fi de 3-15m – arbori de talia a III-a, 15-25m – arbori de talia a II-a şi
peste 25m – arbori de talia I.
Trunchiul arborilor poate fi: unic (neramificat), ramificat (îmbr cat cu ramuri de
la baza trunchiului) sau multitulpinal (fig. 2).
A B C
Fig. 2 – Tipuri de trunchiuri la arbori: A - unic, B- ramificat şi C - multitulpinal
6
Modul de creştere al trunchiului este determinat nu numai de specie ci şi de
condiţiile de viaţ ale plantei respective – lumin , densitatea plant rii, intemperii (fig. 3).
Obţinerea unui anumit tip de trunchi
de c tre cultivatorii de plante se face
aplicând t ieri, altoiri, conducere
prin tutorare.
Arborii au tip de creştere
diferit, ramificarea putând fi
monopodial (creşterea plantei are
loc întotodeauna prin mugurele
terminal) şi simpodial (creşterea se
reia în urm torul sezon de vegetaţie
dintr-un mugure lateral). Astfel,
speciile care au ramificaţie
monopodial formeaz trunchi drept
şi coroan regulat , iar cele cu
ramificaţie simpodial , formeaz
trunchi strâmb şi coroan neregulat
solitar p dure (fig. 4). Tipul de ramificaţie al
speciilor indic posibilit ţile de
Fig. 3 – Modul de creştere al stejarului alb în funcţie de folosire al acestora în spaţiile verzi.
densitatea plant rii (dup Holdrege, 2005) De exemplu, pentru aliniamente se
aleg specii cu ramificaţie
monopodial .
Coroanele arborilor pot avea forme diferite (fig. 5).
Arbuştii sunt
plante lemnoase cu
în lţime mai mic decât
arborii (pân la 7m) şi sunt
multitulpinali. Forma de
creştere a arbuştilor poate
fi târâtoare, semitârâtoare,
erect , neregulat ,
semipendul sau pendul .
Unele specii de arbuşti
suport tunderea şi pot fi
conduse în forme artistice.
O categorie aparte a
arbuştilor o constituie
Fig. 4 – Tipuri de ramificare la arbori – monopodial (stânga) şi
arbuştii urc tori sau simpodial (dreapta)
lianele. Acest tip de
arbuşti necesit un suport
adiacent pentru a putea creşte şi dezvolta. Modul de prindere al lianelor de suport se face
în funcţie de specie prin intermediul cârceilor, r d cini adventive, haustori sau prin
creştere volubil (fig. 6).
7
îngust-piramidal piramidal larg piramidal
ovoiodal
ovoidal-rotunjit etalat
sferic pendul
Fig. 5 – Forme de coroane
a b
c d
Fig. 6 – Organe de prindere al lianelor: a - cârcei, b- r d cini adventive, c - haustori, d - tulpini volubile
8
Subarbuştii sunt plante lemnoase
lemnificate doar la baz , partea superioar a
plantei fiind erbacee – tuf de frunze sau
l stari erbacei şi frunze (fig. 7). Din acest
motiv la unele specii partea superioar a
plantei se usuc în timpul iernii, refacerea
acesteia fiind asigurat de partea lemnificat ,
care dezvolt noi creşteri în anul urm tor.
Subarbuştii pot avea creştere târâtoare, erect
sau semipendul .
Fig. 7 – Grup de subarbuşti (Yucca filamentosa)
Rezum at
Introducere în arboricultura ornamentală

¾ Arboricultura este o ştiin ă horticolă, care studiază speciile ornamentale lemnoase şi
tehnologiile de producere şi cultură a acestora.
¾ Arboricultura ornamentală contribuie la calitatea vie ii omului prin func iile sale:
estetică, sanitară, ecologică şi economică.
¾ ările care şi-au dezvoltat o puternică industrie de producere şi valorificare a plantelor
lemnoase ornamentale sunt: Germania, Olanda, Fran a, Italia, Belgia şi Marea Britanie.
Grupele de plante lemnoase ornamentale

¾ Grupe de plante lemnoase ornamentale sunt: arbori, arbuşti şi subarbuşti.
¾ Arborii sunt plante lemnoase, cu putere mare de creştere, alcătuite din trunchi şi
coroană.
o După înăl ime, arborii avea talia I, talia II sau talia III. Trunchiul poate fi: unic,
ramificat sau multitulpinal. Coroana poate fi: îngust-piramidală, piramidală,
ovoidală, rotundă, ovoidal-rotunjită, etalată sau pendulă.
¾ Arbuştii sunt plante lemnoase cu înăl ime mai mică decât arborii (până la 7m) şi sunt
multitulpinali.
o Forma de creştere a arbuştilor poate fi: târâtoare, semitârâtoare, erectă, neregulată,
semipendulă sau pendulă.
o Lianele sunt arbuşti urcători, care necesită un suport adiacent pentru a putea creşte
şi dezvolta. Modul de prindere al lianelor de suport se face prin: cârcei, rădăcini
adventive, haustori sau prin creştere volubilă
¾ Subarbuştii sunt plante lemnoase lemnificate doar la bază
o Subarbuştii pot avea creştere târâtoare, erectă sau semipendulă
Test de autocontrol (alegeţi o singură variantă de răspuns)
1. Arborii de talia III au în ţime de:

a. peste 25m
b. între 15 şi 25m
c. pân la 15m
2. Arborii multitulpinali sunt:

a. plante care ramific prin muguri laterali
b. plante cu mai multe trunchiuri
c. plante care ramific doar prin mugurele terminal
9
3. Arbuştii pot avea creştere:
a. ovoidal , piramidal , pendul
b. puternic , dreapt , rapid
c. târâtoare, semitârâtoare, erect
4. Plantele lemnoase lemnificate doar la baz se numesc:

a. subarbuşti
b. erbacee
c. liane
5. Suport pentru susţinerea plantelor necesit :

a. lianele
b. arbuştii
c. subarbuştii
10
2.
Specie tip, varietate, cultivar. Particularit ile morfologice
ale plantelor lemnoase.
OBIECTIVE
• care este diferenţa între specie tip, varietate şi cultivar
• cum sunt l starii şi ramurile plantelor lemnoase
•
•
tipurile de frunze întâlnite la speciile lemnoase ormanentale
care sunt particularit ţile florilor şi fructelor la plantele lemnoase
Specie tip, varietate, cultivar

Arboricultura ornamental cuprinde numeroase specii lemnoase ornamentale din
flora autohton sau din flora altor ţ ri, care s-au adaptat condiţiilor climatice şi de sol din
ţara noastr . Multe dintre specii au fost identificate în diferite zone ale unei ţ ri sau în ţ ri
diferite, dar având caractere uşor modificate, adaptate climatului zonei în care apar
spontan, dar aparţinând aceleiaşi specii. Acestea au fost numite de botanişti varietăţi.
Denumirea unei variet ţi este compus din denumirea speciei tip şi cel al variet ţii, între
cele dou nume ap rând particula „var.”. De exemplu, dou din variet ţile de Pinus nigra
se numesc Pinus nigra var. banatica (pin negru care provine din zona Banatului) şi Pinus
nigra var. austriaca (pin negru din Austria).
Din dorinţa oamenilor de a deţine plante deosebite, având caractere ornamentale
superioare celor cunoscute – frunziş de forme sau culori diferite, flori de culori variate,
parfum mai intens, petale mai numeroase sau inflorescenţe mai bogate, fructe mai mari
sau în culori mai interesante sau chiar forme de creştere ale coroanelor la arbori sau
tufelor la arbuşti – s-au n scut cultivarurile. Cercet rile mondiale de ameliorare
selecteaz anual sute de noi cultivaruri de plante lemnoase ornamentale. Aşadar, plantele
lemnoase la care caracterele legate de: talie, formă de creştere, frunze, flori, fructe,
cerin e fa ă de condi iile de mediu, sensibilitate fa ă de anumite boli sau dăunători - au
rămas neschimbate, fiind cele de la natură, fac parte din specia tip. Orice modificare a
unuia sau mai multor caractere ale speciei tip se numeşte cultivar.
Odat cu obţinerea unei schimb ri a unei specii tip, cercet torii au denumit
cultivarul, ad ugând la sfârşitul denumirii speciei tip, un epitet, legat de obicei de
caracterul ornamental deosebit al noii plante. De exemplu, pentru specia tip - Thuja
occidentalis a fost obţinut un cultivar cu frunziş auriu, care a fost denumit Thuja
occidentalis ‘Aurea’ şi un altul care are coroan îngust-piramidal , numit Thuja
occidentalis ‘Columna’.
Pentru fiecare specie tip de arbori, arbuşti, subarbuşti au fost create cultivaruri,
care se înmulţesc pe cale vegetativ , pentru p strarea neschimbat a acestor caractere
ornamentale.
Particularit ţile morfologice ale plantelor lemnoase ornamentale

Particularit ţile ramurilor, frunzelor, florilor şi fructelor evidenţiaz şi ofer
unicitate speciilor şi cultivarurilor de plante ornamentale. Totodat , caracteristicile
morfologice ale plantelor au importanţ în identificarea speciilor şi descrierea acestora.
11
L starii şi ramurile constituie elementul principal de decor, prin form şi
culoare, la unele specii, variet ţi şi cultivaruri. L starii sunt creşterile din anul curent, iar
ramurile sunt creşterile care deja au un an sau mai mult. Dup ce îşi pierd frunzele
toamna, culoarea lor argintie, roşie, galben , oranj, verde, violacee, se remarc întreaga
iarn . La unele specii,
forma de creştere a
l starilor şi a ramurilor
este deosebit –
tortuoas , geniculat ,
puternic ramificat sau
pendul (fig. 8). Chiar
scoarţa unor arbori
poate constitui
caracter ornamental
prin culoare – Betula
pendula şi Populus
alba ‘Nivea’ (alb ),
Platanus hibrida
(marmorat ), Pinus
silvestris (c r mizie),
Fagus sylvatica
(argintie) sau prin
form de creştere –
Robinia pesudacacia Fig. 8 – Ramuri tortuase de Salix matsudana ‘Tortuosa’
(puternic br zdat ),
Carpinus betulus
(caneluri), Celtis occidentalis (cu neregularit ţi), Fagus sylvatica (perfect neted ).
Frunzele, prin m rime, form şi culoare, constituie un caracter ornamental
important, iar speciile se pot uşor identifica dup caracterele acestora.
Speciile de plantele lemnoase au fost împ rţite dup persistenţa frunzelor în specii
cu frunze caduce şi specii cu frunze persistente. În ţara noastr , majoritatea speciilor
conifere au frunziş persistent (frunzele au o durat de viaţ de doi sau mai mulţi ani,
reînnoirea lor f cându-se treptat). Speciile de foioase din climatul nostru prezint frunziş
caduc (frunzele cad la sfârşitul perioadei de vegetaţie), dar sunt şi specii de arbuşti cu
frunziş persistent sau semipersistent (frunzele persist pe ramuri dac iarna e blând ).
Dispunerea frunzelor pe l stari este prezentat în fig. 9.
Limbul frunzelor prezint o varietate de forme. La conifere, forma frunzei poate fi
acicular sau solzoas , iar la foioase limbul frunzei poate fi: liniar, oblong, eliptic, ovat,
obovat, rombic, triunghiular, cordat şi reniform. Marginea limbului este caracteristic
fiec rui gen şi poate fi întreag , cu incizii mai mari sau mai mici sau poate fi prev zut cu
perişori sau spini.
Frunzele pot fi simple, lamina frunzei fiind întreag , sau compuse, lamina frunzei
fiind compus din mai multe foliole (fig. 10).
Caracteristicile frunzelor sunt deosebit de importante în relaţia plantelor cu
factorii externi. De exemplu, stejarii din locuri uscate pot avea frunze mai mici şi mai
pieloase decât cei din lunci (Dumitriu-T t ranu şi Benea, 1976).
Culoarea frunzelor impresioneaz la unele specii şi variet ţi. Culoarea de baz ,
adic cea pe care frunzele o au în perioada de vegetaţie este la multe din specii în diverse
nuanţe de verde. Sunt îns multe cultivaruri şi variet ţi care au frunzişul de culoare
argintie, alb struie, aurie, roşie, purpurie, variegat (cu pete sau margine alb , aurie, roz).
12
PECTINAT RADIAL FASCICULE
brad, duglas, chiparos de balt molizi pini, larice

ALTERN OPUS VERTICILAT
castan, fag, carpen, magnolie arţar, lemn câinesc, merişor catalp
Fig. 9 –Dispunerea frunzelor la speciile lemnoase ornamentale
La alte specii, culoarea sezonier a frunzişului (culoarea frunzişului prim vara sau
toamna) constituie
caracter ornamental.
Astfel, prim vara, o a
serie de specii conifere
sunt decorative în
momentul apariţiei
creşterilor noi, de
culoare verde deschis,
iar unele specii de
foioase au primele
frunze de culoare roşie,
galben , argintie.
b c d
Toamna, o serie de
specii îşi coloreaz
frunzele în roşu, oranj
sau galben. Fig. 10 – Tipuri de frunze: a – simpl , b - palmat compus ,
c - imparipenat compus , d – paripenat compus
Florile pot fi
simple sau în inflorescenţe. La plantele lemnoase ornamentale inflorescenţele pot fi de
tipul: ament, corimb, panicul, racem şi umbel . Florile sau inflorescenţele pot fi dispuse
pe l stari erect sau pendul (fig. 11).
13
a b
Fig. 11 - Dispunerea florilor pe l stari (a – floare erect ; b – inflorescenţ pendul )
Florile atrag prin form , m rime, culoare şi uneori prin parfum. Pentru fiecare
specie este important cunoaşterea nu numai a accestor caractere ale florilor, ci şi
perioada de înflorire şi durata înfloririi.
Durata înfloririi variaz în funcţie de specie, dar şi condiţiile de mediu. La
majoritatea speciilor, înflorirea dureaz maxim o s pt mân – Magnolia kobus,
Philadelphus coronarius, Deutzia scabra, Cornus alba etc., dar sunt şi specii la care
înflorirea dureaz o lun – Albizia julibrissin, sau mai multe - Buddleia davidii.
Majoritatea speciilor lemnoase ornamentale au flori hermafrodite, adic ambele
organe de reproducere – androceul şi gineceul sunt în aceeaşi floare. Câteva dintre specii
au florile unisexuate (organele de reproducere sunt separate pe flori femele şi flori
mascule. Dup distribuţia florilor unisexuate, speciile pot fi: monoice (florile femele şi
florile mascule sunt pe acelaşi individ) – Corylus sp., Betula pendula, Fagus sylvatica şi
dioice (florile femele şi cele mascule apar pe indivizi diferiţi – astfel, vor fi plante cu flori
femele şi plante cu flori mascule) – Ginkgo biloba, Acer negundo, Taxus baccata.
Fructele şi conurile prezint interes ornamental pentru multe dintre speciile
lemnoase ornamentale prin culoare, form , m rime şi abundenţ . Pentru cultivatori,
perioada coacerii fructelor şi conurilor ca şi durata disemin rii seminţelor sunt date
importante pentru înmulţirea speciilor prin seminţe.
Fructele şi conurile pot fi uscate (conuri, p st i, capsule, samare, achene) sau
c rnoase (conuri cu aspect de fals fruct – pseudo-conuri, bace, drupe, poame, p st i,
capsule). Culoarea fructelor şi a conurilor poate fi foarte variat - alb , galben , roşie,
albastr , oranj, brun , purpurie.
Sunt specii, variet ţi şi cultivaruri de arbori şi arbuşti, care nu produc fructe şi
seminţe în condiţiile ţ rii noastre – Forsythia sp., Spiraea sp., Buddleia sp.
Rezum at
Specie tip, varietate, cultivar

¾ Specia tip – plante care îşi păstrează caracterele ornamentale neschimbate din natură.
¾ Varietate – plante ale aceleiaşi specii, care apar în flora spontană din diferite regiuni ale
aceleiaşi ări sau în ări diferite şi au caractere uşor modificate.
¾ Cultivar - plante selectate pentru caracterele ornamentale deosebite fa ă de cele ale
speciei tip.
Particularităţile morfologice ale plantelor lemnoase ornamentale

¾ Caracteristicile morfologice ale plantelor au importan ă ornamentală şi ajută în
identificarea speciilor şi descrierea acestora.
14
¾ Lăstarii şi ramurile - elementul principal de decor la unele specii şi cultivaruri.
Impresionează prin formă şi culoare.
¾ Frunzele – Majoritatea coniferelor au frunze persistente. Arborii foioşi au frunze
caduce, iar arbuştii foioşi pot avea frunze caduce, persistente sau semipersistente.
¾ Forma frunzelor la conifere poate fi: solzoasă şi aciculară. Forma frunzelor la foioase
poate fi: liniară, oblongă, eliptică, ovată, obovată, rombică, triunghiulară, cordată şi
reniformă.
¾ Florile – pot fi simple sau în inflorescen e. Majoritatea speciilor au flori hermafrodite,
dar sunt specii cu flori unisexuate – dispuse pe un exemplar (monoice) sau pe exemplare
¾ Fructele şi conurile – decorează prin culoare, formă, mărime şi abunden ă.

diferite (dioice).
6. Dup denumire, Ligustrum vulgare ‘Lodense’ şi Fagus sylvatica ‘Fastigiata’ sunt:

a. specii tip
b. variet ţi
c. cultivaruri
7. Decorativ prin scoarţa c r mizie a trunchiului este specia:

a. Pinus silvestris
b. Fagus sylvatica
c. Betula pendula
d. Carpinus betulus
8. Unele specii de conifere pot avea frunziş:

a. liniar
b. acicular
c. reniform
d. obovat
9. Culoarea de baz a frunzişului reprezint :

a. culoarea frunzelor la începutul prim verii
b. culoarea frunzelor în timpul vegetaţiei
c. culoarea frunzelor de la baza coroanei la arbori sau tufei la arbuşti
d. culoarea frunzelor de la baza ramurilor
10. Înflorirea dureaz o lun la specia:

a. Albizia julibrissin
b. Buddleia davidii
c. Magnolia kobus
d. Cornus alba
11. Samarele sunt fructe:

a. uscate
b. c rnoase
c. comestibile
d. nu sunt fructe
15
3.
Particularit ile creşterii şi dezvolt rii plantelor lemnoase.
OBIECTIVE
•
•
ce importanţ are cunoaşterea modului de creştere a plantelor lemnoase
•
cum se clasific speciile în funcţie de ritmul de creştere
care este importanţa cunoaşterii longevit ţii plantelor
• care sunt factorii care influenţeaz vârsta maturit ţii reproductive şi periodicitatea de rodire
• ce reprezint capacitatea de l st rire, but şire, drajonare şi marcotare
Cunoaşterea modului de creştere şi dezvoltare al plantelor lemnoase ornamentale

are o importanţ deosebit pentru înmulţirea speciilor, dar şi pentru înţelegerea
r spunsului acestora în diferite faze de tehnologie – plant ri, t ieri, fertiliz ri etc. Aceste
particularit ţi de creştere şi dezvoltare sunt comune cu cele ale speciilor lemnoase de
importanţ economic (pomii fructiferi sau speciile lemnoase forestiere) şi se refer la:
ritmul de creştere, longevitatea plantelor, vârsta maturit ţii de reproducere şi
periodicitatea de rodire, dar unele sunt specifice plantelor ornamentale: capacitatea de
l st rire, capacitatea de but şire, capacitatea de marcotare natural şi drajonare.
Ritmul de creştere este o caracteristic specific fiec rei specii. Totuşi, se poate
interveni asupra ritmului de creştere prin tehnici variate, în scopul obţinerii mai rapide de
puieţi - folosirea de substraturi optime, fertilizanţi, udare susţinut , t ieri. Forţarea
procesului de creştere nu are beneficii de lung durat asupra plantei, aceasta fiind mai
sensibil la d un tori, la factorii de stres climatic, iar raportul de r d cini/l stari este mic.
O serie de specii lemnoase au un ritm de creştere foarte rapid acestea fiind numite
specii repede cresc toare – Populus sp. (plopii), Salix sp. (s lciile), Ailanthus altissima
(cenuşar), Betula pendula (mesteac n). La cealalt extrem sunt speciile care au un ritm
de creştere redus şi acestea se numesc specii încet cresc toare – Taxus baccata (tisa),
Buxus sempervirens (merişorul), Fagus sylvatica (fagul), Quercus sp. (stejarii).
Majoritatea speciilor au ritm de creştere mediu. Ritmul de creştere variaz în funcţie de
vârsta plantei, iar unele specii se remarc printr-un ritm de creştere alert în faza de puiet,
ca dup câţiva ani ritmul de creştere s scad (Paulownia tomentosa, Albizia julibrissin).
Viteza de creştere a unei plante este influenţat de condiţiile de mediu – lumin ,
temperatur , sol, ap , poluare. Speciile cresc cu atât mai repede cu cât condiţiile de viaţ
din spaţiul verde sunt mai apropiate de cele din arealul natural de unde provin acestea. De
asemenea, plantele care au fost înmulţite şi formate într-o pepinier , vor fi mai adaptate
condiţiilor de mediu din zona respectiv , iar ritmul lor de creştere va r mâne neschimbat
şi într-un spaţiu verde, cu aceleaşi condiţii.
Ritmul de creştere al unei specii trebuie cunoscut de pepinierişti în scopul
organiz rii terenului de producţie. Aceştia aloc spaţiu mai mare sau mai mic speciilor cu
ritm diferit de dezvoltare şi îşi pot organiza din timp vânz rile. De asemenea, arhitecţii
peisagişti trebuie s cunoasc ritmul de creştere al fiec rei specii atunci când fac asocieri
de specii. Asocierea speciilor cu ritm de creştere diferit determin inconveniente estetice
(plante care ajung la în lţimi mari foarte repede, în timp ce altele sunt înc mici) şi
ecologice (concurenţa speciilor pentru lumin şi spaţiu, speciile repede cresc toare fiind
avantajate (foto 12) şi reuşind uneori chiar s elimine alte specii cu creştere mai înceat ).
16
Longevitatea sau durata de viaţ a unei plante lemnoase depinde de specie, dar
este condiţionat în mare m sur de condiţiile de viaţ pe care le întâlneşte – clim , sol,
accidente şi intervenţii antropice. Pe m sur ce plantele înainteaz în vârst , ritmul de
creştere şi dezvoltare încetinesc. Totodat , rezistenţa plantelor la boli şi d un tori scade
odat cu trecerea timpului, iar aceastea intr în declin.
În general, speciile
cu vitez mare de creştere
au longevitate mic , iar
cele care cresc încet, au
longevitate mare. Aceasta
se întâmpl deoarece la
speciile repede cresc toare
lemnul este mai puţin dens
şi în consecinţ rezistenţa
plantei la intemperii este
mai sc zut , iar la speciile
încet cresc toare lemnul
este dens şi rezistenţa în
timp a plantei este mai
mare.
Arbuştii au durat
de viaţ mai mare
Fig. 12 – Asociere nepotrivit de specii cu ritm de creştere diferit – comparativ cu subarbuştii,
mesteac n (creştere rapid ) şi molid argintiu (creştere înceat ) iar arborii mai mare
comparativ cu arbuştii.
Longevitatea arborilor
variaz , cele mai puţin longevive fiind speciile care în condiţii optime de viaţ nu ating
50 de ani (cenuşar, salcie c preasc ), iar cele foarte longevive (fig. 13) dep şesc 300 de
ani, ajungând şi la 1000 de ani (tis , chiparos de balt , stejar).
Cunoaşterea duratei
de viaţ a unei specii are
importanţ practic la
înfiinţarea spaţiilor verzi,
unde se asociaz mai multe
specii şi trebuie cunoscut în
dinamic evoluţia unei
plantaţii.
Vârsta maturit ţii

de reproducere se refer la
num rul de ani necesar unei
plante pân la prima înflorire
şi, respectiv, formarea
primelor fructe şi seminţe. Fig. 13 – Taxodium, exemplar de peste 2000 ani (sursă internet 1)
Aceasta difer de la specie la
specie. Mai mult, tipul de înmulţire prin care au fost obţinute plantele influenţeaz
momentul apariţiei primelor flori şi fructe. Astfel, înmulţite prin seminţe, majoritatea
speciilor de arbuşti şi unele specii arbori ajung la fructificare dup 3-4 ani, iar altele
(stejarul, fagul, paltinul de munte, ulmul şi molidul) ating vârsta maturit ţii de
reproducere abia dup 30-40 de ani.
17
Înmulţite prin metode vegetative (butaşi, marcote, altoire) unele specii înfloresc
chiar dup primul an de la obţinerea
puieţilor. De exemplu, magnolia înmulţit prin
seminţe înfloreşte şi fructific dup 10-12 ani, iar
înmulţit prin altoire sau marcotaj, dup 1-2 ani
(fig. 14).
Formarea puieţilor prin t ieri determin
apariţia mai devreme a florilor şi fructelor, prin
scurtarea perioadei de tinereţe a plantei.
Periodicitatea de rodire se refer la
apariţia florilor şi fructelor odat la câţiva ani şi
se observ la unele specii lemnoase (4-6 ani la
carpen, 6-10 ani la stejarul roşu american).
Majoritatea speciilor lemnoase formeaz flori şi
fructe anual. Se întâmpl totuşi ca la unele dintre
aceste specii, condiţiile dintr-un an s fie optime
pentru înflorire şi fructificare, iar aceste procese
s se întâmple la un randament superior,
epuizând resursele plantei. Astfel, dup un an cu Fig. 14 – Marcot de 2 ani cu flori
flori şi fructe din abundenţ , urmeaz un an de (specia - Magnolia soulangiana)
refacere a rezervelor plantei, an în care înflorirea
şi fructificarea nu se produc, urmând ca în urm torul an, planta s înfloreasc şi fructifice
din nou. Se creaz aşadar o succesiune de ani în care planta înfloreşte şi fructific şi ani
în care aceste procese nu au loc.
Capacitatea de l st rire este specific anumitor
specii lemnoase ornamentale care dup t ieri r spund prin
ramific ri şi creşteri foarte bune. Aceast caracteristic are
importanţ la regenerarea unor plante îmb trânite sau
afectate de diferite probleme (îngheţ, boli şi d un tori,
secet ). De asemenea, arborii şi arbuştii care au capacitate
de l st rire pot fi folosite pentru garduri vii, iar lianele ca
acoperitori pentru suprafeţe plane sau verticale.
Capacitatea de but şire reprezint capacitatea unor
specii de a forma r d cini din fragmente de plant –
r d cini, ramuri, frunze – detaşate şi puse în anumite
condiţii favorabile înr d cin rii (fig. 15).
Aceast particularitate este întâlnit la foarte multe
specii de arbuşti, dar şi la unele specii de arbori, având ca
aplicaţie practic înmulţirea prin butaşi.
Capacitatea de drajonare este prezent la speciile
care au muguri pe r d cini. Aceste specii de arbori, arbuşti
şi subarbuşti formeaz din aceşti muguri, la mic distanţ de Fig. 15 – Fragment de ramur
înr d cinat (specia Euonymus
planta mam noi plante, cu r d cini, dar şi l stari, frunze, fortunei ‘Emerald’n Gold’)
numiţi drajoni. Capacitatea de drajonare este util pentru
înmulţirea speciilor respective prin drajoni, dar şi pentru
fixarea terenurilor în pant , acoperirea rapid a unor terenuri nisipoase. Drajonii pot îns
deveni o problem în cazul în care devin invadanţi. În acest caz trebuie cunoscut faptul c
orice intervenţie asupra lor prin detaşare sau t iere conduce la stimularea procesului de
formare a noi drajoni.
Capacitatea de marcotare apare în mod natural la specii de subarbuşti, liane,
arbuşti târâtori şi semitârâtori, care au ramuri ce vin în contact cu solul reav n şi
18
formeaz r d cini. Se formeaz astfel noi plante ce pot fi detaşate şi folosite la înmulţire.
La o serie de specii capacitatea de marcotare poate fi indus în scopul înmulţirii plantelor.
Speciile care au capacitate de marcotare natural au importanţ pentru fixarea terenurilor
în pant şi pentru acoperirea rapid a unor suprafeţe de teren, îns ca şi în cazul drajonilor
şi marcotajul poate deveni un fenomen nedorit atunci când plantele de acest fel devin
invadante.
Rezum at
Particularităţile creşterii şi dezvoltării plantelor lemnoase
¾ Creşterea şi dezvoltarea plantelor lemnoase ornamentale se caracterizează prin:

ritm de creştere, longevitate, vârsta maturită ii de reproducere, periodicitatea de
rodire, capacitate de lăstărire, capacitate de butăşire, capacitate de marcotare
naturală.
¾ Ritmul de creştere: speciile lemnoase se împart în trei clase: specii repede
crescătoare, specii încet crescătoare şi specii cu ritm de creştere mediu.
¾ Longevitatea unei plante lemnoase depinde de specie, dar este condi ionată în mare
măsură de condi iile de via ă pe care le întâlneşte – climă, sol, accidente şi
interven ii antropice.
¾ Vârsta maturită ii de reproducere se referă la numărul de ani până la prima înflorire
şi, respectiv, formarea primelor fructe şi semin e. Prin tehnologiile de produc ie
(înmul ire, tăieri) se poate grăbi procesul de maturizare al plantei şi apari ia
primelor fructe.
¾ Periodicitatea de rodire se observă la unele specii lemnoase şi se referă la apari ia
florilor şi fructelor odată la câ iva ani.
¾ Capacitatea de lăstărire este caracteristică unor specii, care după tăieri ramifică şi
cresc foarte bine.
¾ Capacitatea de butăşire, drajonare şi marcotare au importan ă practică pentru
înmul irea speciilor lemnoase.
12. Specii încet cresc toare sunt:

a. Taxus baccata şi Fagus sylvatica
b. Ailanthus altissima şi Betula pendula
c. Populus alba şi Salix caprea
d. variantele b şi c corecte
13. Speciile lemnoase care pot deveni invadante au:

a. capacitate de l st rire
b. capacitate de but şire
c. capacitate de drajonare
d. capacitate de marcotare
e. variantele c şi d corecte
14. Pentru garduri vii sunt potrivite speciile care au:

a. capacitate de l st rire
b. capacitate de but şire
c. capacitate de drajonare
d. capacitate de marcotare
19
15. La asocierea speciilor în spaţiile verzi este important cunoaşterea:
a. capacit ţii de but şire
b. ritmului de creştere
c. vârstei maturit ţii de reproducere
16. Vârsta maturit ţii de reproducere poate fi modificat la unele specii de:
a. condiţiile de lumin
b. condiţiile de umiditate
c. alegerea metodei de înmulţire
d. intervenţii asupra r d cinii
17. Capacitatea de drajonare a unor specii este util pentru:

a. acoperirea suprafeţelor verticale
b. ramificarea ramurilor arbuştilor
c. formarea gardurilor vii
d. fixarea terenurilor în pant
e. variantele a şi d corecte
20
4.
Particularit ile biochimice ale plantelor lemnoase.
OBIECTIVE
• ce importanţ au plantele lemnoase asupra s n t ţii omului
• care sunt speciile care au calit ţi medicinale, cosmetice şi alimentare
• care este importanţa cunoaşterii efectelor toxice şi alergice ale plantelor lemnoase
• care sunt speciile cu organe toxice
Speciile lemnoase conţin compuşi organici cu efecte benefice sau negative asupra
s n t ţii omului şi animalelor. Cunoaşterea speciilor din acest punct de vedere este foarte
important pentru pepinierişti şi cultivatori, care îşi orienteaz producţia spre anumite
specii cu importanţ farmaceutic sau alimentar , dar şi pentru peisagişti, care în funcţie
de situaţie, pot folosi sau evita anumite specii în unele amenaj ri peisagistice.
O serie de specii lemnoase prezint în unele organe (muguri, frunze, flori, fructe)
concentraţii ridicate în anumite minerale (fosfor, potasiu, calciu, magneziu, sulf etc.)
precum şi vitamine, aminoacizi, proteine, utile s n t ţii omului. O serie de compuşi
organici sintetizaţi de plantele lemnoase (alcaloizi, terpenoizi, glicozizi, fenoli) au
importanţ în industria farmaceutic , cosmetic sau alimentar . Totodat , unii din aceşti
compuşi, care au rol în rezistenţa
plantelor la ultraviolete, la secet
sau funcţioneaz ca repelente
pentru animale, pot acţiona în mod
negativ asupra s n t ţii umane
(efect toxic sau alergic).
Calit ţile medicinale ale

unor organe de plant sunt întâlnite a b
la o serie de specii lemnoase (fig.
16). Frunzele (Ginko, Abies,
Betula), mugurii (Pinus, Populus),
florile (Robinia, Tilia, Crataegus),
fructele (Rosa, Juniperus,
Hippophae) sunt folosite în diverse
preparate medicinale –
medicamente, ceaiuri, tincturi,
decocturi, uleiuri esenţiale sau
siropuri. Preparatele farmaceutice c d
din plante lemnoase trebuie s
provin din plantaţii speciale, care Fig. 16 – Specii cu calit ţi medicinale:
au fost atent monitorizate în a – Betula pendula, b – Ginkgo biloba,
c – Abies alba, d – Crataegus monogyna
vederea evit rii contamin rii
organelor de plant vizate cu
substanţe toxice. De exemplu, nu se recomand folosirea florilor, frunzelor, mugurilor de
la arborii stradali, care sunt afectaţi de poluarea atmosferic , iar concentraţia de noxe
21
acumulate pe aceste organe este foarte mare. Produc torii de produse farmaceutice
recolteaz materialul vegetal din arbori şi arbuşti aflaţi în zone nepoluate sau din plantaţii
specializate şi îngrijite f r aplicarea pesticidelor.
Calit ţile cosmetice au fost descoperite în unele frunze, flori şi fructe de arbori şi
arbuşti ornamentali. Acestea reprezint o surs natural de vitamine, uleiuri, aminoacizi
esenţiali, acizi organici, enzime, arome, utilizate pentru prepararea cremelor, emulsiilor,
m ştilor cosmetice, loţiunilor, şampoanelor, s punurilor, parfumurilor etc. Pentru aceste
produse cosmetice se fac extracte din: trandafir (Rosa), c tin (Hippophae), m ceş (Rosa
canina), soc (Sambucus nigra), salcie (Salix), nuc american (Juglans nigra), caprifoi
(Lonicera caprifolium), liliac (Syringa vulgaris).
Calit ţile alimentare ale unor specii lemnoase sunt foarte cunoscute de români.
În tabelul 1 sunt amintite câteva dintre calit ţile alimentare ale speciilor dendrologice.
Tabel 1
Calit ţile alimentare ale speciilor lemnoase ornamentale
Produs Specia Organul de plant

Dulceaţ , gem Chaenomeles japonica (gutui japonez) fructe
Juniperus communis (ienup r) fructe
Hippophae rhamnoides (c tin ) fructe
Cornus mas (corn) fructe
Rosa centifolia (trandafir) flori
Prunus avium (cireş amar) fructe
Sirop Sambucus nigra (soc) flori
Abies alba (brad) muguri
Acer saccharum seva
Past Cornus mas (corn) fructe
Castanea sativa (castan) seminţe
Fructe uscate Chaenomeles japonica (gutui japonez) fructe
Cornus mas (corn) fructe
Castanea sativa (castan) seminţe
Corylus avelana (alun) seminţe
Miere Robinia pseudacacia (salcâm) flori
Tilia tomentosa (tei) flori
Calit ţile alimentare şi farmaceutice ale plantelor lemnoase sunt importante

criterii de alegere a speciilor pentru gr dinile particulare. Ca şi pentru produsele
medicinale, atunci când se doreşte folosirea florilor, fructelor sau seminţelor unor specii
în prepararea produselor cosmetice sau alimentare, acestea se recolteaz de la plante care
cresc în mediu nepoluat.
Calit ţile antimicrobiene. O serie de plante lemnoase ornamentale acţioneaz
asupra s n t ţii omului prin fitoncidele pe care le elibereaz în atmosfer . Aceste
substanţe purific aerul, cur ţându-l de bacterii, virusuri sau fungi, periculoşi pentru
s n tate. Speciile de conifere (brad, molid, pin), dar şi unele specii de foioase (stejar,
mesteac n, tei) au calit ţi antimicrobiene, distrugând bacilii dizenteriei, difteriei,
tuberculozei (Iliescu, 2003). Importanţa practic a cunoaşterii acestor calit ţi se
evidenţiaz în cazul spaţiilor verzi destinate spitalelor, gr diniţelor, şcolilor.
Efectele negative care pot afecta s n tatea omului şi a animalelor apar odat cu
ingerarea unor organe de plante care sunt toxice, dar şi contactul involuntar sau inhalarea
unor p rţi de plant cu efect alergic.
Efectele toxice sunt cauzate de compuşii chimici de tipul alcaloizilor, prezenţi la
unele specii ornamentale. Caracterul toxic pe care îl au unele plante (tabelul 2) este un
factor în excluderea din anumite amenaj ri a acestor specii. De exemplu, în locurile de
22
joac pentru copii, gr dinile zoologice sau gr dinile particulare ale familiilor cu copii
mici şi/sau animale, nu se planteaz niciuna dintre aceste specii.
Tabel 2
Specii lemnoase ornamentale cu organe toxice
Specia Organul de plant toxic
Daphne mezereum întreaga plant
Hedera helix (iedera) fructele
Laburnum anagyroides (salcâm galben) frunzele, l starii, fructele
Prunus laurocerasus frunzele, florile
Symphoricarpos sp. (cârmâz) fructele
Taxus baccata (tisa) frunzele
Efectele alergice pot fi provocate de fructele, polenul sau perişorii de pe frunzele

unor specii lemnoase. Contactul cu acestea este de cele mai multe ori involuntar, organele
de plante amintite fiind
purtate uşor de vânt.
Reacţii alergice sunt
frecvent întâlnite
prim vara, odat cu
înflorirea corcoduşului,
plopului, teiului (specii
cu înflorire abundent
şi flori cu mult polen),
dar şi la diseminarea
fructelor de plop,
platan, c tin roşie (fig.
17) .
În marile oraşe
se încearc evitarea
Fig. 17 – Fructe de plop (stânga) şi platan (dreapta) amplas rii speciilor
care sunt cunoscute ca
având efecte alergice asupra populaţiei în apropierea blocurilor de locuinţe. Totuşi, în
perioada de prim var , curenţii de aer sunt mai puternici, iar vântul poart polenul sau
fructele de plop, platan la distanţe mari. Din acest motiv, în unele ţ ri exist liste de
specii interzise pentru plantarea în spaţiile verzi urbane.
Rezum at
Particularităţile biochimice ale plantelor lemnoase

¾ Unele specii lemnoase au efecte benefice, iar altele efecte negative asupra sănătă ii
umane prin substan ele chimice pe care le con in.
¾ Efectele benefice asupra sănătă ii umane decurg din calită ile lor medicinale,
cosmetice, alimentare şi antimicrobiene.
¾ Frunzele, florile, fructele şi chiar scoar a şi lăstarii unor specii lemnoase se folosesc
la diferite preparate farmaceutice – medicamente, ceaiuri, tincturi, solu ii, siropuri.
¾ Unele plante constituie surse naturale importante de vitamine, uleiuri, aminoacizi
esen iali, acizi organici, enzime, arome, utilizate pentru prepararea produselor
cosmetice.
¾ Calită ile alimentare ale anumitor specii lemnoase ornamentale sunt foarte
cunoscute în rândul popula iei. Fructele, florile, semin ele şi chiar mugurii sunt
transformate în dulce uri, gemuri, siropuri, paste, miere etc.
23
¾ Recoltarea organelor de plantă care interesează industria farmaceutică, cosmetică şi
alimentară se face din planta ii speciale de arbori şi arbuşti, îngriji i fără pesticide şi
la distan e sigure fa ă de sursele de poluare.
¾ Calită ile antimicrobiene se referă la substan ele eliberate de speciile ornamentale
cu efect inhibitor asupra unor bacterii, virusuri şi fungi care afectează sănătatea
omului.
¾ Efectele negative pe care le pot avea unele plantele lemnoase sunt resim ite la
ingerarea unor organe de plantă toxice sau inhalarea şi uneori contactul cu organe
care produc alergii.
18. De la speciile Betula şi Ginkgo se folosesc în industria farmaceutic :

a. mugurii
b. l starii
c. frunzele
d. florile
19. Efectele benefice ale plantelor lemnoase asupra s n t ţii omului se refer la:
a. calit ţile lor medicinale
b. calit ţile lor cosmetice
c. calit ţile lor alimentare
d. calit ţile lor antimicrobiene
e. toate variantele corecte
20. Din locurile de joac pentru copii se exclud:

a. speciile care au calit ţi cosmetice
b. speciile cu organe toxice
c. speciile care au calit ţi alimentare
d. speciile care au calit ţi antimicrobiene
e. variantele a şi b corecte
21. Calitatea unor fructe şi flori recoltate pentru uz medicinal este negativ afectat de:
a. poluare
b. aplicarea de pesticide
c. lumin
d. temperatur
24
5.
Rela iile plantelor lemnoase cu temperatura.
OBIECTIVE
•
•
care sunt efectele extremelor de temperatur asupra plantelor lemnoase
•
cum pot fi protejate plantele de temperaturile extreme
•
cum se clasific speciile în funcţie de cerinţele faţ de temperatur
•
care sunt factorii care influenţeaz rezistenţa plantelor la ger
care sunt factorii care influenţeaz rezistenţa plantelor la temperaturile ridicate
Speciile ornamentale lemnoase provin din zone climatice diferite. De aceea,

creşterea şi dezvoltarea lor se desf şoar în condiţii bine determinate în ceea ce priveşte
temperatura, lumina, umiditatea din sol şi aer. Produc torii, cultivatorii de plante
lemnoase, dar şi peisagiştii trebuie s cunoasc cerinţele fiec rei specii faţ de aceşti
factori climatici.
Toate procesele fiziologice se desf şoar în condiţii optime la anumite
temperaturi. În arboricultura ornamental o importanţ deosebit o are cunoaşterea
limitelor de toleranţ ale speciilor faţ de temperatur , care dicteaz posibilitatea folosirii
lor în anumite zone climatice. De exemplu, bradul şi molidul sunt specii rezistente la
temperaturi sc zute pân la -25oC şi nu tolereaz temperaturile ridicate, de peste 30oC.
Plantarea acestor specii în zona de câmpie, unde vara temperaturile dep şesc frecvent
pragul lor maxim tolerat de temperatur , nu d rezultate. Aşadar, la alegerea speciilor
pentru o amenajare este necesar s se cunoasc temperaturile maxime şi minime din zona
respectiv şi s se compare cu necesit ţile plantelor.
Temperaturile sc zute pot surveni în urm toarele perioade critice: iarna,
prim vara târziu sau toamna devreme. Efectele temperaturilor sc zute pot fi: înnegrirea
sau uscarea frunzelor, c derea frunzelor, uscarea unor porţiuni de ramuri, ramuri întregi
sau chiar întreaga plant , când
este afectat inclusiv sistemul
radicular (fig. 18). La unii arbori
gerul determin cr parea scoarţei
pe ramuri şi chiar pe trunchi.
Rezistenţa plantelor lemnoase la
ger este diferit cu specia şi este
influenţat de mai mulţi factori:
momentul apariţiei gerului şi
durata acestuia, vârsta plantei,
tehnologia de întreţinere –
fertiliz ri, ud ri, t ieri.
Majoritatea speciilor din
Fig. 18 – Arbust afectat de temperaturi sc zute
(Chamaecyparis lawsoniana ‘Globosa’)
flora autohton sunt rezistente la
ger: Abies alba (brad), Picea
abies (molid), Pinus silvestris
(pin), Larix decidua (larice), Fagus sylvestris (fag), Quercus robur (stejar) etc. Nu toate
speciile unui gen au aceleaşi cerinţe faţ de factorul temperatur . De exemplu, Euonymus
europeus (salba moale) are o bun rezistenţ la ger, iar Euonymus japonicus este foarte
25
sensibil, la fel şi speciile din genul Cornus – Cornus mas, Cornus sanguinea – foarte
rezistente, Cornus florida - sensibil.
Momentul când intervin temperaturile sc zute poate determina daune chiar la
specii considerate rezistente. Astfel, când gerurile survin toamna prea timpuriu, plantele
sunt surprinse de frig f r s fie înc preg tite, iar porţiunile de ramuri înc nelemnificate
îngheaţ şi se usuc . De asemenea, gerurile de prim var , care survin târziu, dup
pornirea în vegetaţie au efecte negative la majoritatea speciilor – îngheţarea şi uscarea
florilor, a primelor frunze, uneori a ramurilor. Multe specii au îns capacitatea de a se
reface şi a reporni în vegetaţie, din mugurii dorminzi.
Perioadele lungi cu temperaturi foarte sc zute din timpul iernii pot afecta speciile
rezistente la ger. Totodat , o perioad scurt de o zi sau dou de ger poate trece f r s
produc daune chiar la unele specii considerate sensibile la frig, mai ales dac au fost
luate m suri de protecţie împotriva gerului (muşuroire, mulcire, acoperire cu folie) pentru
plantele respective.
Condiţiile de umiditate pot agrava sau diminua efectele temperaturilor sc zute
asupra plantelor lemnoase. Ploaia abundent urmat de ger puternic cauzeaz daune mari
la foarte multe specii prin îngheţarea sistemului radicular, a ramurilor şi prin acoperirea
l starilor şi ramurilor cu gheaţ , care le îngreuneaz şi cedeaz , producându-se rupturi
severe. De asemenea, gerul din timpul iernii, care survine f r z pad este mult mai
periculos decât cel care surprinde plantele acoperite de z pad (care acţioneaz ca
izolator termic, protejând r d cinile şi baza plantelor).
Din punct de vedere al vârstei plantei, temperaturile sc zute afecteaz plantele
tinere. De aceea, la producerea puieţilor se impun m suri tehnologice de protecţie –
protejarea plantelor prin mulcire (fig. 19) sau cultivarea plantelor tinere din specii
sensibile în spaţii protejate (sere, solarii). Rezistenţa la ger creşte la unele specii odat cu
înaintarea în vârst a plantei.
Tehnologia aplicat la
producerea plantelor sau la întreţinerea
plantelor mature (fertilizare, t ieri) pot
avea consecinţe dramatice asupra
rezistenţei la ger.
Fertilizarea plantelor trebuie s
respecte anumite principii în ceea ce
priveşte cantitatea de îngr ş minte şi
perioada când sunt aplicate. Astfel,
fertilizarea cu azot dup luna
septembrie stimuleaz creşterea
plantelor, iar acestea vor fi surprinse
Fig. 19 – Plante protejate în timpul iernii de perioada rece cu l starii
nelemnificaţi şi în consecinţ , sensibili
la ger. Pe de alt parte, aplicarea de
îngr ş minte cu potasiu în perioada de toman va contribui la o mai bun rezistenţ la ger
a plantelor. Irigarea abundent în perioada de toamn menţine creşterile vegetative,
sc zând rezistenţa plantelor la frig.
Lucr rile de t iere pot avea efecte negative dac sunt aplicate toamna. Dac în
timpul iernii gerul afecteaz o porţiune de 10 cm din l stari, iar aceştia au fost scurtaţi
prin t iere toamna, exist riscul ca îngheţul s afecteze întreaga plant . F r t ieri, l starii
vor avea doar vârfurile îngheţate, porţiunile bazale r mânând neafectate. La speciile
sensibile la frig t ierile se fac prim vara mai târziu, când riscul gerurilor târzii a trecut.
Temperaturile ridicate din timpul verii au efecte negative asupra plantelor
lemnoase ornamentale. Primul simptom al c ldurii excesive este ofilirea frunzelor (fig.
26
20). Dac temperaturile ridicate sunt însoţite şi de o umiditate sc zut în sol şi aer,
efectele sunt mult amplificate – frunzele se r sucesc şi se usuc , începând cu marginile,
florile cad. Canicula prelungit provoac la unele specii defolierea complet şi uscarea
ramurilor.
A B
Fig. 20 – Efectele temperaturilor ridicate – A: ofilirea frunzelor, B: r sucirea şi uscarea frunzelor
La speciile conifere, efectele caniculei sunt deseori remarcate dup ce perioada

critic a trecut. La acestea, frunzele se usuc împreun cu porţiunile de l stari pe care
sunt inserate.
Factorii care influenţeaz rezistenţa plantelor la temperaturi ridicate sunt: durata
temperaturilor ridicate, vârsta plantelor, întreţinerea plantelor – udare, t ieri.
Perioadele scurte, de o zi sau dou cu temperaturi foarte ridicate, pot fi dep şite
de majoritatea speciilor, atâta timp cât aceste temperaturi nu sunt asociate cu lipsa apei.
Temperaturile ridicate pe o perioad mai lung determin efecte ireversibile asupra unor
specii lemnoase, care ajung pân la uscarea complet a plantelor. De aceea, în zonele în
care vara se ating temperaturi foarte ridicate, alegerea speciilor pentru o amenajare se
face cu mare atenţie.
Rezistenţa la secet este mai mic la plantele tinere. Speciile de conifere sunt mai
sensibile comparativ cu foioasele. Protecţia puieţilor faţ de temperaturile ridicate se
realizeaz prin umbrire şi udare, atât la nivelul r d cinii, cât şi pe frunziş.
În timpul perioadei de var , când temperaturile sunt foarte ridicate nu se fac t ieri.
Aceste lucr ri determin o accelerare a procesului de evapotranspiraţie, care în final duce
la uscarea ramurilor.
În funcţie de cerinţele speciilor lemnoase faţ de c ldur , acestea au fost
• termofile – exigenţe mari faţ de c ldur

clasificate astfel (Iliescu, 1998):
• subtermofile – exigente faţ de c ldur , adaptabile şi la temperaturi mai sc zute

• mezoterme – exigenţe mijlocii faţ de c ldur
• oligoterme – exigenţe reduse faţ de c ldur
• euriterme – amplitudine ecologic mare faţ de c ldur
Exigenţele faţ de c ldur pe care le au speciile condiţioneaz posibilitatea
culturii lor în diferite regiuni. Speciile termofile şi subtermofile (Cedrus atlantica, Albizia
julibrissin, Magnolia stellata, Castanea sativa etc.) necesit un climat blând, iar
folosirea în zone cu ierni mai reci necesit m suri de protecţie - locaţii ferite de curenţi
reci de aer (la ad postul cl dirilor, al plantaţiilor masive), mulcire.
Speciile cu amplitudine ecologic mare (Acer pseudoplatanus, Spiraea x
vanhouttei, Betula pendula, Thuja occidentalis etc.) se adapteaz uşor la temperaturi
27
sc zute, dar şi la cele foarte ridicate. Aceste specii pot fi cultivate atât în zona de câmpie,
cât şi în zonele de deal şi munte.
Intrarea în vegetaţie prim vara este corelat cu cerinţele speciilor faţ de
temperatur . Speciile cu pretenţii mai mari faţ de c ldur au nevoie de temperaturi mai
ridicate prim vara (atât ziua, cât şi noaptea) pentru a porni în vegetaţie. O astfel de
adaptare la clim , care protejeaz în final mugurii împotriva îngheţurilor târzii de
prim var se întâlneşte la: Catalpa bignonioides, Albizia julibrissin, Paulownia
tomentosa, Hibiscus siriacus, care înfrunzesc dup jum tatea lunii aprilie. Sunt îns şi
specii exotice, neadaptate total la climatul nostru, care îşi reiau vegetaţia mai timpuriu
prim vara şi sufer de multe ori din cauza temperaturilor coborâte care apar la începutul
prim verii – Caryopteris cladonensis, Rhododendron sp., Sorbaria sorbifolia, Magnolia
stellata.
Speciile cu amplitudine ecologic mare faţ de c ldur înfrunzesc sau înfloresc
(în funcţie de specie – înflorire protant sau metant ) mai repede. Primele specii –
Lonicera fragrantissima, Cornus mas, Corylus sp., Salix sp. - pornesc în vegetaţie în unii
ani chiar de la sfârşitul lunii februarie şi sunt urmate de alte specii rustice în luna martie –
Prunus cerasifera, Acer platanoides, Populus sp., Forsythia x intermedia, Ulmus sp. etc.
Unele specii lemnoase au nevoie de anumite temperaturi noaptea, pentru ca
fructele s se formeze în urma înfloririi şi poleniz rii. În climatul nostru multe specii
exotice de arbuşti nu întâlnesc temperaturile optime noaptea pentru a forma fructe, deşi
creşterea şi înflorirea lor decurg în bune condiţii. Astfel de specii sunt: Forsythia sp.,
Euonymus fortunei, Philadelphus sp., Spiraea sp., Vinca sp., Yucca filamentosa. Câteva
specii exotice formeaz mugurii florali în anul precedent înfloririi, iar temperaturile
foarte sc zute din unele ierni îi distrug, înflorirea fiind compromis .
Rezum at
Relaţiile plantelor lemnoase cu temperatura

¾ cunoaşterea limitelor de toleran ă ale speciilor fa ă de temperatură este importantă
pentru cultivarea lor în anumite zone climatice
¾ temperaturile scăzute determină uscarea unor por iuni de ramuri, ramuri întregi sau
chiar întreaga plantă
¾ rezisten a la ger a plantelor lemnoase diferă cu specia şi este influen ată de mai mul i
factori: momentul apari iei gerului şi durata acestuia, vârsta plantei, tehnologia de
între inere
¾ efectele temperaturilor ridicate sunt: ofilirea frunzelor, căderea florilor, răsucirea
frunzelor şi uscarea lor începând cu marginile limbului, defolierea completă a plantelor,
uscarea ramurilor
¾ factorii care influen ează rezisten a plantelor la temperaturi ridicate sunt: durata
¾ speciile au fost clasificate în func ie de cerin ele lor fa ă de căldură astfel: termofile,
temperaturilor ridicate, vârsta plantelor, între inerea plantelor
subtermofile, mezoterme, oligoterme şi euriterme
22. Rezistenţa la ger poate fi m rit prin :

a. fertilizare cu azot toamna
b. udare abundent toamna
c. fertilizare cu potasiu
d. variantele a şi b corecte
28
23. Speciile cu exigenţe foarte mari faţ de c ldur se numesc:
a. euriterme
b. subtermofile
c. oligoterme
d. termofile
24. Speciile cu amplitudine ecologic mare faţ de c ldur sunt:

a. sensibile la frig
b. sensibile la c ldur
c. rezistente la frig
d. rezistente la c ldur
25. La conifere, efectele caniculei sunt vizibile:

a. la câteva ore dup atingerea temperaturilor de peste 30oC
b. dup ce perioada de canicul a trecut
c. dup o zi de la temperaturile ridicate
d. niciodat , speciile conifere fiind rezistente
26. Protecţia plantelor tinere faţ de c ldur se face prin:

a. umbrire
b. mulcire
c. udare
d. variantele a şi c corecte
27. Speciile sensibile la frig sunt:

a. Abies alba şi Picea abies
b. Cornus mas şi Cornus sanguinea
c. Albizia julibrissin şi Cedrus atlantica
d. Fagus sylvatica şi Betula pendula
29
6.
Rela iile plantelor lemnoase cu lumina.
OBIECTIVE
•
•
ce importanţ are lumina pentru plantele lemnoase
•
cum se clasific speciile în funcţie de exigenţele faţ de lumin
•
care sunt efectele umbririi la speciile iubitoare de lumin
cum se poate îmbun t ţi regimul de lumin în pepiniere şi amenaj ri de spaţii verzi
Plantele lemnoase reacţioneaz la lumin prin fotosintez , fototropism şi fotoperiodism.

Fotosinteza este procesul fiziologic de care depinde viaţa pe p mânt, prin care plantele transform
energia soarelui în energie chimic . Fototropismul este mişcarea plantelor în funcţie de lumin .
Frunzele cresc şi sunt orientate prin intermediul peţiolului, astfel încât s intercepteze o cantitate
cât mai mare de lumin . Fotoperiodismul reprezint reacţia plantelor la întuneric. De acest proces
depind câteva dintre reacţiile plantelor – germinaţia seminţelor, elongarea l starilor, dormanţa şi
înflorirea la speciile sensibile la lungimea zilei.
Cantitatea de lumin care ajunge la frunzele unei plante variaz cu latitudinea, sezonul,
condiţiile meteorologice. Deşi aceşti factori sunt naturali, iar modific rile asupra lor sunt
imposibile, în anumite situaţii regimul de lumin poate fi controlat. De exemplu, cantitatea de
lumin sc zut din timpul iernii, poate fi suplimentat la producerea puieţilor, prin iluminare
artificial în sere sau în camere de creştere. De asemenea, cantitatea de lumin natural poate fi
redus prin umbrire în zonele unde iluminarea este puternic datorit latitudinii sau în timpul
sezonului de var .
Condiţiile staţionale, intervin ca factori importanţi în regimul de lumin al unei plante.
Acestea sunt legate de relief, vecin t ţi şi de poluare:
• Relieful poate avantaja planta sau o poate
dezavantaja. Pe o colin , expoziţia
nordic aduce mai puţin lumin pe
frunze, pe când expoziţia sudic
concentraz mai mult lumin pe
• Vecin t ţile unei plante influenţeaz

acestea.
cantitatea de lumin natural .

Construcţiile de tipul cl dirilor,
construcţiilor de gr din , gardurilor, pot
reduce sau îmbun t ţesc intensitatea
luminoas (fig. 21); în funcţie de
materialul de construcţie, culoare,
textur aceste construcţii reflect lumina
spre plantele din vecin tate sau le Fig. 21 – Reflexia luminii pe cl diri
umbresc. Vegetaţia din apropiere poate (după Elsa, 1998)
fi înalt şi poate umbri din lateral sau de
sus (plantele aflate sub coroane de arbori) sau poate fi scund , neafectând cantitatea de
lumin natural . Piesele de ap , sub forma unor bazine, lacuri, iazuri reflect lumina spre
• Poluarea cu praf şi pulberi de substanţe chimice reduce cantitatea de lumin , prin depunere
plantele din jur.
pe frunze.
30
• Specii heliofile
Speciile lemnoase au cerinţe diferite faţ de lumin , fiind clasificate astfel (Iliescu, 1998):
• Specii heliosciadofile
• Specii cu amplitudine mare faţ de lumin
Speciile heliofile cresc şi se dezvolt corespunz tor la intensit ţi mari ale luminii (în plin
soare). Umbrirea parţial sau total a acestor plante, precum şi cantitatea redus de lumin
datorat semiumbririi de c tre alte plante determin creşteri reduse, lipsa înfloririi, iar la unele
specii, degarnisire, ajungând chiar pân la uscarea sau degarnisirea p rţilor umbrite (fig. 22) ori
uscarea întregii plante. Din aceast categorie fac parte specii de conifere, dar şi foioase (tabelul
3).
Speciile heliosciadofile
prefer locaţiile semiumbrite şi
umbrite pentru a creşte şi dezvolta
optim. Plasate în plin soare, aceste
plante vor avea creşteri puţine şi mici,
nu vor înflori, sau florile vor fi mici,
decolorate. Unele specii pot suferi
arsuri pe frunze, uscarea frunzişului şi
chiar a ramurilor.
Speciile cu amplitudine mare
faţ de lumin r mân neafectate în
ceea ce priveşte dezvoltarea lor,
indiferent de cantitatea de lumin pe
care o primesc. Astfel de specii sunt:
Abies alba (brad), Taxus baccata
(tis ), Acer campestre (jugastru),
Buxus sempervirens (merişor),
Carpinus betulus (carpen), Euonymus
europaeus (salb moale), Hedera
helix (ieder ), Fagus sylvatica (fag),
Mahonia aquifolium (mahonie),
Symphoricarpos sp. (cârmâz).
Cerinţele faţ de cantitatea de
lumin este de multe ori diferit între
specia tip şi cultivar sau varietate.
Sunt cultivaruri şi variet ţi care au
pretenţii mari faţ de acest factor deşi
Fig. 22 – Efectele umbririi la Chamaecyparis lawsoniana specia tip este adaptabil la
(specie heliofil ) semiumbr sau umbr . Aceast
diferenţ faţ de specia tip apare mai
ales în cazul variet ţilor sau cultivarurilor cu frunziş colorat (roşu, auriu, argintiu, variegat).
Amplasate la semiumbr , aceste variet ţi şi cultivaruri cresc şi se dezvolt bine, îns îşi pierd
aspectul estetic în ceea ce priveşte intensitatea culorii frunzişului. De aceea, aceste plante se
amplaseaz în plin soare. În pepinier , la producerea puieţilor şi formarea plantelor se iau în
considerare aceste cerinţe faţ de lumin , astfel c direcţia rândurilor şi distanţele de plantare sunt
mai mari la aceste variet ţi şi cultivaruri cu frunziş colorat comparativ cu cele pentru producerea
puieţilor din speciile tip.
Pretenţiile faţ de lumin ale unor specii încep înc din faza de seminţe. Astfel, lumina
joac un rol important pentru Betula sp. (mesteceni), Ulmus sp. (ulmi), Pinus sylvestris (pin de
p dure), Picea abies (molid), la care seminţele germineaz mai repede dac sunt expuse la
lumin . De aceea, sem natul la aceste specii se face la suprafaţa solului, iar seminţele nu se
acoper .
Vârsta plantei este în unele cazuri corelat cu factorul lumin . În natur , puieţii de
conifere se dezvolt bine la semiumbra arborilor maturi, iar de la o anumit vârst nevoia de
lumin creşte. De aceea, în tehnologia de producere a puieţilor de conifere se impun m suri de
31
reducere a intensit ţii luminii prin umbrirea sem n turilor, a butaşilor şi a plantelor tinere în
timpul verii.
Tabel 3
Cerinţele speciilor lemnoase ornamentale faţ de lumin (după Iliescu, 2003)
Cerinţe faţ de lumin Specii
Chamaecyparis sp.
Pinus sp.
conifere Ginkgo biloba
Larix decidua
Cultivarurile tuturor speciilor cu frunziş colorat
Acer saccharinum
Albizia julibrissin
Alnus glutinosa
Betula pendula
Campsis radicans
Catalpa bignonioides
Cercis siliquastrum
Cotinus coggygria
Cytissus sp.
Deutzia sp.
Eleagnus sp.
Ridicate (specii heliofile)
Gleditsia triacanthos
Hibiscus siriacus
foioase Koelreuteria paniculata
Liriodendron tulipifera
Malus sp.
Paulownia tomentosa
Perovskia atriplicifolia
Platanus hibrida
Pyrus salicifolia
Robinia sp.
Sophora japonica
Sorbus aria
Quercus rubra
Tilia sp.
Wisteria sinensis
Toate variet ţile şi cultivarurile cu frunze colorate
Cephalotaxus harringtonia
conifere
Torreya nucifera
Acer palmatum
Euonymus japonicus
Sc zute (specii
Hedera helix
heliosicadofile)
foioase Hydrangea sp.
Ilex aquifolium
Kerria japonica
Vinca minor
Pornirea în vegetaţie, creşterea vegetativ , înflorirea, fructificarea sunt influenţate al turi

de temperatur şi de regimul de lumin . La câteva specii lemnoase ornamentale fotoperiodismul
(lungimea zilei şi intensitatea luminii) dicteaz declanşarea înfloririi. Zilele scurte, de prim var
şi toamn , stimuleaz înflorirea la Vinca minor (saschiu) şi Kerria japonica (kerria), care din
acest motiv înfloresc de dou ori pe an. La alte specii regimul de lumin , dublat de cel de
temperaturi, determin în unii ani înflorirea a doua oar , toamna (fig. 23), la Aesculus
hippocastanum (castan porcesc), Robinia pseudaccacia (salcâm) sau Forsythia x intermedia
32
(ploaie de aur). Aceast înflorire de toamn se realizeaz pe baza mugurilor florali formaţi în anul
în curs, care ar fi trebuit s porneasc abia anul urm tor.
Unele specii se adapteaz foarte bine la semiumbr , în sensul creşterii şi dezvolt rii, îns
înfloresc mai puţin sau deloc, iar florile vor fi mai puţin colorate. Astfel de specii sunt: Yucca
filamentosa (yucca), Syringa
vulgaris (liliac), Weigela florida,
Spiraea bumalda, Philadelphus
coronarius (iasomia), Magnolia
kobus (magnolia).
Cunoaşterea aspectelor
legate de adaptabilitatea speciilor la
lumin este important nu numai
pentru produc torii de material
dendrologic, dar şi pentru peisagişti.
Plantele se dezvolt mai mult sau
mai puţin asimetric, în funcţie de
specie, datorit cantit ţii de lumin
primite de la soare. Pe partea sudic
a coroanei sau tufei, creşterile sunt
Fig. 23 – Înflorire de toamn la Forsythia x intermedia mai mari, iar pe partea nordic mai
mici. De asemenea, frunzele şi
scoarţa ramurilor sunt adaptate
cantit ţii de lumin primite. De aceea, la plantare sau transplantare este bine s se menţin poziţia
anterioar faţ de lumin pe care au avut-o plantele, pentru a evita stresul adapt rii la noile
condiţii de lumin şi a stimula prinderea mai uşoar a acestora în noua locaţie.
Plantele lemnoase se adapteaz în timp la condiţiile de lumin existente. Într-o asociere
de plante tinere cantitatea de lumin care ajunge la frunze este mare. Creşterea plantelor
determin îns schimbarea regimului de lumin , intervenind autoumbrirea frunzelor pe partea
nordic a plantei şi umbrirea de c tre celelalte plante învecinate, care sunt şi ele în creştere.
Adaptarea la noul regim de lumin se face treptat, an de an. Intervenţia prin t ieri a vegetaţiei la
un moment dat în aceast asociere schimb regimul de lumin cu care plantele sunt deja
obişnuite. În consecinţ , trecerea de la umbr la soare, prin eliminarea unor plante sau porţiuni de
plant , induce un stres plantelor din vecin tate (care pot reacţiona prin stagnare în creştere, arsuri
pe frunze, uscarea frunzelor, c derea florilor) încercând s se readapteze la noile condiţii de
lumin .
Peisagiştii trebuie s ia în considerare cerinţele speciilor faţ de lumin şi când
proiecteaz specii iubitoare de umbr (heliosciadofile) sub coroanele arborilor sau în umbra altor
specii. Într-o plantaţie tân r nu se poate asigura în primii ani acest regim de umbr pentru
creşterea corespunz toare a acestor specii. De aceea, în astfel de plantaţii se intervine cu plant ri
ulterioare ale speciilor heliosciadofile, dup ce plantele din asociaţie cresc şi reuşesc s creeze
suficient umbr .
Rezum at
Relaţiile plantelor lemnoase cu lumina

¾ Cantitatea de lumină care ajunge la frunzele unei plante variază cu: latitudinea, sezonul,
condi iile meteorologice, condi iile sta ionale (relief, vecinătă i, poluare)
¾ Speciile lemnoase sunt clasificate după cerin ele fa ă de lumină astfel: specii heliofile,
specii heliosciadofile, specii cu amplitudine mare fa ă de lumină
¾ Cerin ele fa ă de cantitatea de lumină este de multe ori diferită între specia tip şi cultivar
¾ La unele specii semin ele germinează mai repede dacă sunt expuse la lumină
sau varietate
¾ Vârsta plantei este corelată cu factorul lumină la unele specii conifere

¾ La câteva specii lemnoase ornamentale, fotoperiodismul dictează declanşarea înfloririi
33
¾ Cunoaşterea aspectelor legate de cerin ele speciilor fa ă de lumină este importantă nu
numai pentru producătorii de material dendrologic, dar şi pentru peisagişti, care trebuie
să le ia în considera ie la asocierea plantelor, plantări, între inere.
28. Condiţiile staţionale care pot schimba regimul de lumin al unei plante sunt :
a. latitudinea, altitudinea, sezonul
b. ritmul de creştere, talia, temperatura
c. fertilizarea, t ierile, udarea
d. relieful, poluarea, vecin t ţile
29. Speciile heliofile sunt:

a. specii cu exigenţe mari faţ de lumin
b. specii indiferente faţ de lumin
c. specii cu exigenţe mari faţ de temperatur
d. specii indiferente faţ de temperatur
e. variantele a şi c
30. Efectul umbririi la speciile iubitoare de lumin este:

a. arsura frunzelor
b. creşteri slabe, defoliere
c. declanşarea înfloririi
d. colorarea intens a frunzelor
31. Specii heliosciadofile sunt:

a. Acer palmatum
b. Betula pendula
c. Kerria japonica
d. Liriodendron tulipifera
e. variantele a şi c corecte
32. Pentru germinaţia seminţelor, lumina joac un rol important la:

a. Magnolia kobus
b. Vinca minor
c. Pinus silvestris
d. Aesculus hippocastanum
34
7.
Rela iile plantelor lemnoase cu apa.
OBIECTIVE
•
•
cum se clasific speciile în funcţie de cerinţele faţ de ap
care sunt efectele lipsei de ap şi excesului asupra plantelor lemnoase
•
•
cum afecteaz apa sub form solid plantele lemnoase
ce importanţ are apa asupra tehnologiei de producere a arborilor şi arbuştilor
• ce importanţ are calitatea apei de udare
Apa este un factor indispensabil vieţii plantelor lemnoase. Aproape 70-90% din
masa unui arbore este reprezentat de ap , indiferent dac ţesuturile sunt sau nu vii
(Coder şi Warnell, 1999). Apa joac rol de dizolvant, transportor, tampon şi reagent în
procesele fiziologice ale plantelor. Astfel, ea intervine direct în fotosintez , transpiraţie,
absorbţia elementelor nutritive, transportul acestora prin vasele conduc toare. Dintre toţi
factorii care intervin în viaţa arborilor şi arbuştilor, apa este cel mai limitiv.
Influenţa apei asupra plantelor lemnoase se manifest prin toate formele ei –
lichid (ploaie, ap freatic , rou ), gazoas (ceaţ ), solid (z pad , polei, chiciur ).
Dup cerinţele speciilor faţ de ap , acestea au fost clasificate astfel (Iliescu,
• Specii hidrofile
1998):
• Specii mezofile
• Specii submezofile
• Specii xerofile
• Specii eurifile
Speciile hidrofile se adapteaz pe terenuri umede. Adapt rile r d cinilor le
permit supravieţuirea chiar în condiţii de inundare. Specii hidrofile, care tolereaz
perioade lungi de inundaţii sunt: Alnus glutinosa, Salix sp., Populus sp., Liquidambar
styraciflua, Catalpa bignonioides, Cornus alba, Viburnum opulus, Lonicera caprifolium.
Specia Taxodium distichum formeaz r d cini de respiraţie (pneumatofori) pe terenurile
umede, reuşind chiar s tr iasc condiţii de indundare permanent .
Speciile mezofile au exigenţe moderate faţ de ap , dar necesit umiditate atât în
sol cât şi în aer. Din aceast categorie fac parte majoritatea coniferelor: Abies alba, Picea
abies, Chamaecyparis sp., Larix decidua, Thuja sp., Taxus baccata, Pseudotsuga sp.,
Pinus strobus. Plantarea acestor specii în zonele de câmpie, unde umiditatea atmosferic
este redus poate fi f cut cu rezultate mai bune, dac plantarea se face într-o locaţie
semiumbrit . În acest fel umiditatea este menţinut la un nivel acceptabil, iar temperatura
se reduce cu câteva grade în timpul verii. Totuşi în acest caz se consider şi pretenţiile
speciilor faţ de lumin . Foioase cu cerinţe moderate faţ de ap sunt: Aesculus
hippocastanum, Fagus sylvatica, Ilex aquifolium, Kerria japonica, Liriodendron
tulipifera, Viburnum rhytidophillum.
Speciile submezofile au pretenţii mai modeste faţ de ap . Majoritatea speciilor
foioase, din zona de câmpie se încadreaz în aceast categorie.
Speciile xerofile au cerinţe foarte reduse faţ de ap şi tolereaz solurile uscate:
Pinus nigra, Acer campestre, Caragana arborescens, Robinia sp., Tamarix sp., Viburnum
lantana.
35
Speciile eurifile au amplitudine ecologic mare faţ de ap , dezvoltându-se bine
în condiţii diferite de umiditate: Betula pendula, Catalpa bignonioides, Cornus
sanguinea, Euonymus europaeus, Populus alba, Rhus typhina, Salix alba, Sambucus sp.
• Germinaţia seminţelor se desf şoar doar în condiţii de umiditate a solului.

Înmulţirea speciilor lemnoase depinde foarte mult de prezenţa apei.
Reuşita procesului de germinaţie presupune de multe ori tratarea seminţelor cu ap la

diferite temperaturi pentru a le stimula: tratamente hidrotermice (ap cald ), umectarea şi
• La înmulţirea prin butaşi, înr d cinarea necesit umiditate în sol, dar mai ales în
preîncolţirea (ap la temperatura camerei), refrigerarea (gheaţ ).
aer. Asigurarea umidit ţii aerului este esenţial pentru menţinerea p rţii vegetative (la
but şirea în verde) şi formarea de r d cini din mugurii de la baza butaşului.
• Prinderea altoiului, la înmulţirea prin altoire, depinde în mare parte de p strarea
umidit ţii în sol şi aer.
Având în vedere aceste nevoi, la înmulţirea plantelor, irigarea este una dintre cele
mai importante lucr ri de întreţinere. De asemenea, toate lucr rile de plantare şi
transplantare sunt urmate obligatoriu de udare, de ea depinzând reuşita acestor operaţii.
Speciile reacţioneaz diferit la lipsa apei. Primele semne ale stresului hidric se
manifest prin ofilirea frunzelor şi r sucirea lor (fig. 24). Unele specii încearc s se
salveze de lipsa apei prin eliminarea unor frunze, astfel c , o parte din frunze, mai ales
cele tinere, din vârful l starilor încep s se usuce.
Fig. 24 – Efectele lipsei de ap : Philadephus (stânga), Chamaecyparis (dreapta)
Lipsa apei pe o perioad mai lung , combinat cu temperaturi ridicate determin

uscarea unor ramuri (începând cu vârful acestora) sau chiar a întregii plante. La conifere,
stresul hidric se poate manifesta dup câteva zile sau chiar s pt mâni. De exemplu,
Thuja şi Chamaecyparis, specii cu frunze solzoase, îşi pierd prin uscare porţiuni de
ramuri cu frunze abia dup o vreme, când lipsa apei din aer şi sol nu mai este o problem .
Plantele lemnoase aflate în spaţiul urban sunt mai expuse stresului cauzat de lipsa
apei. De aceea, la înfiinţarea acestor plantaţii, al turi de alegerea speciilor rezistente în
astfel de condiţii, se pot aplica m suri de îmbun t ţire a regimului de ap . Una dintre cele
mai simple m suri este cea a menţinerii apei de udare în apropierea r d cinilor prin
crearea unei „farfurii” de udare de jur-împrejurul bazei plantei. De asemenea, mulcirea
solului cu materiale organice (paie tocate, rumeguş, scoarţ tocat ) contribuie la p strarea
umidit ţii solului, dar şi la reducerea tas rii, combaterea buruienilor. Pentru arborii
stradali, unde solul este supus unei presiuni mai mari de circulaţia pedestr şi a
autovehiculelor, se poate interveni prin ad ugarea la suprafaţa solului de materiale
minerale, de tipul zgurii sau argilei expandate, care menţin structura solului şi prin
urmare, capacitatea pentru aer şi ap .
36
Excesul de ap acţioneaz în mod negativ asupra plantelor lemnoase. R d cinile
se asfixiaz şi încep s putrezeasc (fig. 25), iar curând planta afectat se va usca
complet. Apa administrat plantelor în
sezonul rece de toamn întreţine creşterile
vegetative şi întârzie lemnificarea l starilor
precum şi intrarea în repaus a plantei,
determinând sensibilizarea plantelor şi
sc derea rezistenţei lor la frig.
De multe ori apa freatic la mic
adâncime limiteaz alegerea speciilor pentru
o anumit locaţie. Nivelul apei freatice nu
este constant, acesta crescând sau sc zând
odat cu cantitatea de precipitaţii. În acest
fel, apa freatic aduce cu ea la suprafaţa
solului s ruri, care în cantit ţi mari devin
nocive pentru majoritatea speciilor. Speciile
foarte sensibile la prezenţa apei freatice de
mic adâncime sunt: Prunus serrulata
Fig. 25 – Uscarea plantelor datorit excesului de
umiditate în sol (cireşul japonez), Paulownia tomentosa,
Liriodendron tulipifera (arborele cu lalele).
Excesul de umiditate în aer favorizeaz apariţia de boli şi d un tori. Apa sub
form de pic turi fine este o cale de favorizare a transmiterii bolilor sau a prolifer rii
lichenilor, a muşchilor.
Apa sub form solid , z pad şi chiciur provoac daune prin depunerea pe
ramuri, îngreunarea şi ruperea acestora. Speciile cu frunze persistente, conduse în forme
sferice, piramidale, fastigiate îşi pot pierde ireversibil forma, datorit depunerilor de
z pad , iar îngheţarea z pezii pe ramuri determin degerarea şi uscarea acestora (fig. 26).
Pentru a evita aceste inconveniente, înainte de sosirea iernii se recomand ca plantele s
fie legate. Scuturarea de z pad poate fi o alternativ , dac plantele nu au fost legate din
diferite motive.
Poleiul survine uneori toamna târziu sau prim vara devreme când dup ploaie sau
topirea z pezii urmeaz îngheţ. Plantele sufer prin degerarea mugurilor, a ramurilor sau
chiar a întregii plante. Uneori gheaţa format pe ramuri poate determina ruperea acestora
datorit îngreun rii (fig. 26). Poleiul este mult mai nociv comparativ cu z pada sau
chiciura, pentru c gheaţa format în urma ploilor sau topirii z pezii, p trunde mult mai
adânc în muguri şi scoarţ . Mai mult, dac z pada şi chiciura se scutur uşor de pe
ramuri, poleiul persist o vreme îndelungat .
Fig. 26 – Deformarea plantelor ca urmare a depunerii de z pad (stânga) şi polei (dreapta)
37
Grindina este printre cele mai distructive forme de ap solid . Ea apare în timpul
verii şi determin r nirea şi ruperea frunzelor, florilor, fructelor, r ni pe l stari şi pe
scoarţa trunchiului. La plantele tinere daunele sunt foarte mari, determinând uneori chiar
distrugerea complet a acestora şi de aceea dac zona unde se afl pepiniera este
cunoscut ca una în care frecvenţa apariţiei grindinei este mare, se instaleaz plase
antigrindin deasupra rândurilor de plante. În cazul în care apariţia grindinei este
ocazional şi prin urmare nu sunt luate m suri de protecţie, refacerea plantelor poate fi
f cut printr-un program riguros ce cuprinde t ieri, fertiliz ri şi ud ri.
Nu numai cantitatea de ap care ajunge la plante este important , ci şi calitatea
acesteia. Apa din pârâuri, râuri, lacuri sau apa freatic , nu este întotdeauna potrivit
pentru udarea plantelor, putând avea cantit ţi ridicate de s ruri sau fiind contaminat cu
diferiţi poluanţi. De aceea, pepinierele analizeaz permanent calitatea apei de udare,
provenit din surse naturale, pentru a evita daunele. Majoritatea speciilor reacţioneaz
rapid la un conţinut ridicat de s ruri în ap sau poluanţi. Efectele negative apar în prim
faz sub form imperceptibil , fiind afectate procesele fiziologice (se reduce rata
fotosintezei, creşte transpiraţia). Ca urmare, dac udarea cu ap de slab calitate continu ,
r d cinile se modific , creşterea plantelor se reduce, frunzişul îşi micşoreaz
dimensiunile, la unele specii ap rând chiar pete, color ri inestetice, brunific ri, iar
înflorirea se reduce sau dispare complet. Odat cu acumularea în sol a s rurilor sau
poluanţilor, plantele se pot usca complet. Cele mai afectate de calitatea apei sunt plantele
tinere. Totuşi speciile sensibile la conţinut de s ruri ridicat sau anumiţi poluanţi
reacţioneaz în mod negativ chiar atunci când plantele sunt mature. De aceea, se impune
ca în amenaj rile de spaţii verzi, udarea s se fac folosind ap de calitate, din surse
verificate.
Umiditatea atmosferic ridicat într-o zon poluat agraveaz daunele asupra
plantelor lemnoase. Oxizii de azot, de sulf, de fosfor în combinaţie cu particulele de ap
din atmosfer se transform în ploaie acid şi provoac arsuri foliajului plantelor. Mai
mult, r d cinile sufer şi ele din cauza schimb rii pH-ului solului, fiind astfel afectat
absorbţia apei şi a nutrienţilor. Ceaţa acid este mult mai nociv comparativ cu ploaia,
prin persistenţa mai mare pe care o are pe frunze. Chiar şi scoarţa de pe ramuri şi trunchi
este afectat mai mult de ceaţa acid , plantele devind mai sensibile la boli, d un tori,
temperaturi coborâte sau ridicate.
Rezum at
Relaţiile plantelor lemnoase cu apa

¾ Speciile lemnoase au fost clasificate după cerin ele lor fa ă de apă în: hidrofile, mezofile,
¾ Reuşita la înmul ire, plantare, transplantare a plantelor lemnoase depinde foarte mult de
submezofile, xerofile, eurifile.
prezen a apei.
¾ Lipsa apei se manifestă prin ofilirea sau răsucirea frunzelor, căderea frunzelor, uscarea
ramurilor începând de la vârf sau chiar a întregii plante .
¾ În spa iile verzi urbane îmbunătă irea regimului de apă se poate face prin: men inerea
farfuriei de udare în jurul plantelor, mulcire cu materiale organice sau minerale (zgură,
argilă expandată).
¾ Excesul de apă determină la multe specii putrezirea rădăcinilor şi uscarea plantelor.
¾ Apa sub formă solidă (zăpda, chiciura, poleiul şi grindina) afectează negativ plantele.
¾ Calitatea apei de udare este foarte importantă atât în pepiniere cât şi în spa iile verzi.
38
33. Speciile adaptate la condiţii de umiditate sc zut se numesc:

a. xerofile
b. xerofite
c. hidrofile
d. heliofile
34. Specia care se adapteaz la terenuri inundate este:

a. Tamarix tetrandra
b. Liriodendron tulipifera
c. Robinia pseudaccacia
d. Alnus glutinosa
35. Ruperea ramurilor arborilor şi arbuştilor poate fi determinat de:

a. ploaie abundent
b. z pad abundent
c. polei
d. ceaţ
e. variantele b şi c corecte
36. Reducerea creşterilor şi micşorarea frunzelor apare în condiţii de:

a. ploaie acid
b. udare cu ap de slab calitate
c. ceaţ
d. chiciur
37. Cele mai afectate de calitatea apei sunt:

a. arbuştii
b. arborii
c. plantele tinere
d. foioasele
39
8.
Rela iile plantelor lemnoase cu vântul.
OBIECTIVE
•
•
care sunt efectele benefice ale vântului
•
care sunt efectele negative ale vântului
•
ce importanţ are cunoaşterea acţiunii vântului asupra plantelor lemnoase
cum pot fi protejate plantele tinere de acţiunea negativ a vântului
Aerul nu staţioneaz niciodat , ci se mişc continuu dintr-o zon în alta.

Circulaţia aerului în plan orizontal se numeşte vânt. Curenţii de aer transport norii,
intensific sau reduc temperaturile, accentueaz puterea precipitaţiilor. Viteza şi direcţia
vântului au importanţ în toate aceste procese. Dup vitez , vântul poate fi slab (adiere),
moderat, puternic şi foarte puternic (vijelie); poate sufla continuu sau cu întreruperi
(rafale). Direcţiile dominante din care bate vântul la noi în ţar sunt NE-SV (criv ţul), V
(austrul), SV (cosava).
Vântul reprezint aer în mişcare, iar pentru plantele lemnoase acesta poate aduce
beneficii sau poate provoca daune. Plantele lemnoase şi-au dezvoltat moduri prin care pot
minimiza daunele provocate de vânt: unele prin care r spund rapid, iar altele pe care şi le
dezvolt în timp. Frunzele multor specii sunt adaptate s reziste la vânt, fiind cerate sau
acoperite cu perişori, care le cresc rezistenţa la deshidratare. Unele dintre aceste specii
adaptate au frunze cu peţiol lung şi limb lat, care în bataia vântului sunt mişcate aşa încât
nu se rup – plop, arţar, platan.
La speciile adaptate pentru
zonele cu vânt puternic,
r d cinile şi dimetrul p rţii
aeriene cresc, iar în lţimea
plantei se reduce. În zonele
alpine, pe platoul montan,
unde frecvenţa vânturilor
moderate şi puternice este
mare, speciile adaptate sunt
arbustive (fig. 27), cu creştere
târâtoare sau semitârâtoare
(ienup r - Juniperus
communis, jneap n- Pinus
mugo).
Curenţii de aer au un
Fig. 27 – Pinus mugo pe platoul montan rol important în polenizare,
diseminarea seminţelor şi în
final la r spândirea speciilor. Vântul intervine în mod pozitiv în viaţa plantelor şi prin
reglarea temperaturilor în timpul verii (r corirea aerului) şi iernii (înc lzirea aerului),
zvântarea frunzişului şi a solului dup precipitaţii abundente, risipirea aerului poluat.
40
Intensitatea mare a vântului provoac la cele mai multe specii daune prin
deformarea plantei, ruperea ramurilor şi uneori retezarea trunchiului şi dezr d cinare.
Efectul negativ al vânturilor puternice este mai mare când acestea surprind plantele în
vegetaţie şi solul este umed.
Arborii izolaţi sau la distanţe
mari unul faţ de altul sunt mai
afectaţi decât arborii aflaţi în
grup sau masiv (fig. 28). De
asemenea, dintre specii,
coniferele sunt mai susceptibile
la daunele provocate de vânt
comparativ cu foioasele.
Daunele pe care le
provoac vântul nu sunt
neap rat legate de intensitatea
ridicat a acestuia. Vântul de
intensitate medie deterioreaz
frunzişul, rupe ramurile mai
subţiri şi deformeaz plantele
tinere. Când temperatura este
ridicat , vântul chiar de
intensitate medie induce
deshidratarea plantelor şi de Fig. 28 – Deformarea coroanei prin acţiunea vântului
aceea udarea trebuie atent
monitorizat pentru a evita
stresul hidric şi moartea plantelor.
Chiar dac nu este suficient de puternic pentru a provoca daune, vântul poate avea
efecte negative. Astfel, vânturile constante, de intensitate medie şi mic pot afecta
creşterea plantelor prin intensificarea procesului de transpiraţie şi absorbţia de dioxid de
carbon, determinând diminuarea creşterii în lungime a l starilor în favoarea îngroş rii în
diametru a trunchiului şi ramurilor. Acest creştere modific aspectul estetic al unor
arbori şi arbuşti decorativi prin forma de creştere sau talie. Înflorirea şi fructificarea pot fi
şi ele diminuate din acelaşi motiv.
Indiferent de intensitate, vântul poate fi o cale de r spândire a bolilor, mai ales
dac atmosfera este umed . Ploaia însoţit de vânt împr ştie sporii de la plantele infectate
la cele s n toase. Unii d un tori sunt şi ei purtaţi de vânt de la o plant la alta. În
combaterea bolilor şi d un torilor, substanţele chimice sub form lichid sau aerosoli se
aplic plantelor pe vreme f r vânt, astfel încât acestea s ajung pe foliaj uniform şi în
cantitate corespunz toare pentru a avea eficacitate.
Efectul negativ al vântului se observ şi în zonele de litoral, unde curenţii de aer
transport aerul s rat c tre plante şi îl depoziteaz pe frunze, ramuri şi sol. Consecinţele
acestui fenomen sunt uscarea frunzelor, ramurilor sau chiar a întregii plante. De aceea,
pentru aceste locaţii se aleg specii rezistente la aerul s rat şi sol s r turat.
Plantele tinere sunt mai sensibile la acţiunea vântului. Acţiunea constant a
vântului determin o creştere redus (ramuri scurte, frunze mici), dar şi o dezvoltare
anormal a plantelor (deformarea trunchiului şi coroanei la arbori, a tufei la arbuşti), care
scad calitatea materialului obţinut şi sunt greu de remediat ulterior vânz rii. Pentru a
reduce cât mai mult din aceste efectele negative, în pepinierele situate în zone cu vânt,
culturile se protejeaz prin instalarea de perdele antivânt (plantaţii tip perdea de arbori cu
dezvoltare rapid şi rezistenţi la vânt sau panouri antivânt artificiale) pe direcţia vântului
dominant. Plantele la ghivece şi arborii tineri cultivaţi în teren trebuie susţinuţi pentru o
41
creştere vertical a p rţii aeriene şi dezvoltarea corespunz toare a sistemului radicular. În
funcţie de caz, plantele se ancoreaz (cu cârlige speciale pentru ghivece), se tutoreaz (cu
tutori individuali înfipţi aproape de baza plantei) sau se paliseaz (pe sisteme de susţinere
cu sârm ), în vederea menţinerii lor în poziţie vertical , indiferent de intensitatea vântului
în zon .
Puieţii plantaţi în spaţiile
verzi sunt şi ei supuşi efectelor
vântului. Adaptarea cu succes a
acestora la noul regim de viaţ
presupune o atent întreţinere. La
plantare arborii se tutoreaz
pentru menţinerea în poziţie
vertical , indiferent de intensitatea
vântului (fig. 29). Arborii plantaţi
la mari dimensiuni, cu balot de
p mânt pe r d cini, se ancoreaz .
Susţinerea plantelor este esenţial
pentru reuşita prinderii, orice
mişcare a plantei determinând
ruperea noilor r d cini formate şi
deci întârzierea prinderii sau chiar
pierderea prin uscare a
exemplarului. Sistemul de
susţinere nu se p streaz îns în
Fig. 29 – Arbore tân r ancorat
spaţiile verzi decât 1-2 ani, pân
când sistemul radicular este
suficient de bine dezvoltat pentru a susţine partea aerian . Arbuştii nu se tutoreaz .
Tabel 4
Specii lemnoase ornamentale care tolereaz vânturile puternice
Specia
Arbori Acer campestre
Acer pseudoplatanus
Fagus sylvatica
Juglans nigra
Populus alba
Quercus cerris
Ulmus glabra
Larix decidua
Pinus nigra
Arbuşti Caragana arborescens
Cornus sanguinea
Crataegus crus-gali
Eleagnus angustifolia
Syringa vulgaris
Tamarix sp.
Wisteria sinensis
T ierile pot contribui la o mai bun rezistenţ la vânt a puieţilor recent plantaţi în
spaţiile verzi. Acestea uşureaz partea aerian a plantei, iar în acest fel efectele negative
ale vântului pot fi diminuate.
42
În spaţiile urbane, zonele centrale construite, unde cl dirile sunt numeroase şi
înalte, sunt mai ferite de vânt comparativ cu zonele largi pavate sau cu cl diri scunde,
aflate de obicei în zonele rezidenţiale sau la marginea oraşului.
Cl dirile mari izolate redirecţioneaz curenţii de aer şi îi concentraz spre baz şi
colţuri. De asemenea, blocurile aliniate de-a lungul unei str zi, formeaz un culoar care
amplific viteza vântului şi determin apariţia de curenţi turbionari puternici. De aceea, în
aceste cazuri peisagistul trebuie s aleag cu atenţie speciile care rezist la astfel de
condiţii de vânt (tabel 4) şi care totodat s aib capacitatea de a se adapta
microclimatului zonei (temperaturi ridicate datorit pavajelor şi betoanelor, umbrire
parţial sau permanent creat de cl diri, poluare, umiditate sc zut etc.).
Rezum at
Relaţiile plantelor lemnoase cu vântul

¾ Vântul poate aduce beneficii sau poate provoca daune plantelor lemnoase.
¾ Plantele lemnoase şi-au dezvoltat moduri prin care pot minimiza daunele provocate de
vânt.
¾ Vântul are rol important în polenizare, diseminarea semin elor şi răspândirea speciilor,
dar şi în reglarea temperaturilor în timpul verii şi iernii, zvântarea frunzişului şi a
solului după precipita ii abundente, risipirea aerului poluat.
¾ Intensitatea mare a vântului provoacă la cele mai multe specii daune prin deformarea
plantei, ruperea ramurilor şi uneori retezarea trunchiului sau dezrădăcinare.
¾ Plantele tinere sunt mai sensibile la ac iunea vântului, determinând o creştere redusă şi o
dezvoltare anormală a plantelor, care scad calitatea materialului ob inut şi sunt greu de
remediat ulterior vânzării.
¾ Plantele la ghivece şi arborii tineri cultiva i în teren trebuie palisa i pentru o creştere
verticală a păr ii aeriene şi dezvoltarea corespunzătoare a sistemului radicular.
¾ În spa iul urban clădirile mari izolate şi blocurile aliniate de-a lungul unei străzi
amplifică viteza vântului în zona planta iilor. Pentru aceasta, peisagistul trebuie să
aleagă cu aten ie speciile care rezistă la astfel de condi ii de vânt şi care totodată să aibă
capacitatea de a se adapta microclimatului zonei.
38. Efectul acţiunii constante a vântului asupra puieţilor plantelor lemnoase este:
a. stimularea creşterii în în lţime
b. inhibarea creşterii în în lţime
c. inhibarea creşterii în diametru
d. stimularea înfloririi
39. Mai rezistenţi la vânt sunt:

a. arborii izolaţi
b. coniferele
c. arborii izolaţi aflaţi la baza unei cl diri înalte
d. arborii în grupuri sau masive
40. Vântul este benefic pentru plante la:

a. diseminarea seminţelor
b. formarea fructelor şi seminţelor
c. înfrunzire
d. desfrunzire
43
41. Reducerea efectelor negative ale vântului asupra arborilor tineri poate fi f cut prin:
a. t ieri de uşurare asupra coroanei
b. ancorare
c. mulcire
42. Specii de arbuşti rezistente la vânturi puternice sunt:

a. Cornus sanguinea şi Tamarix tetrandra
b. Pinus nigra şi Juniperus virginiana
c. Abies alba şi Picea abies
d. Variantele a şi b corecte
44
9.
Rela iile plantelor lemnoase cu factorii edafici.
OBIECTIVE
• care sunt propriet ţile fizice ale solului care influenţeaz plantele lemnoase
• care sunt propriet ţile chimice ale solului care influenţeaz plantele lemnoase
• care este importanţa cunoaşterii speciilor sensibile şi tolerante faţ de calcarul din sol
• care sunt speciile care se pot dezvolta pe soluri acide şi bazice
• ce importanţ practic are cunoaşterea însuşirilor solului
Plantele lemnoase au impact vizual prin ceea ce reprezint deasupra solului şi nu

sub sol. Dar solul are un rol foarte important în viaţa plantelor, intervenind şi schimbând
creşterea şi dezvoltarea lor. Solul ofer suport pentru susţinerea plantelor, dar şi apa şi
nutrienţii necesari pentru supravieţuirea plantelor lemnoase. Prin caracteristicile sale
fizice şi chimice, dar şi prin disponibilitatea pentru sistemul radicular (spaţiu edafic),
solul poate deveni un factor limitativ pentru unele specii. Condiţiile de sol pot fi
nefavorabile plantelor lemnoase din cauza originii speciilor, al dezvolt rii
geomorfologice a solului sau al istoricului întreţinerii lui.
Caracteristicile fizice ale solului includ textura, structura şi adâncimea stratului
de sol. Acestea influenţeaz permeabilitatea solului, capacitatea pentru ap şi aer,
reţinerea elementelor nutritive şi a apei.
• Textura solului este dat de
m rimea particulelor de sol şi poate fi
nisipoas , lutoas sau argiloas . Doar
câteva specii pot creşte şi dezvolta pe
soluri cu textur nisipoas , care au o
capacitate mic de reţinere a apei şi
nutrienţilor, o aeraţie puternic , se
înc lzesc puternic în timpul zilei şi se
r cesc repede în timpul nopţii. Aceste
specii sunt puţin pretenţioase faţ de
fertilitatea solului având diferite
adapt ri (simbioze cu bacterii,
actinomicete, frunze cu suprafaţ
mic , acoperite cu perişori sau cear )
şi sunt rezistente la secet : Amorpha
fruticosa, Eleagnus angustifolia,
Hippophae rhamnoides, Robinia
pseudaccacia, Potentilla fructicosa,
Tamarix tetrandra.
Solurile argiloase au şi ele
Fig. 30 – Alnus glutinosa – specie pentru soluri cu textur
caracteristici care limiteaz num rul argiloas
de specii care îl pot popula:
capacitate de reţinere a apei şi
elementelor nutritive ridicat , aeraţie slab , devin compacte şi reci la umiditate ridicat şi
coezive la umiditate sc zut . Speciile adaptate pentru astfel de soluri sunt: Alnus
45
glutinosa (fig. 30), Aesculus hippocastanum, Platanus hibrida, Quercus cerris, Ulmus
• Structura solului este dat de aranjamentul particulelor de sol în agregate. Între

laevis, Ligustrum vulgare, Syringa vulgaris.
agregate exist spaţii în care p trunde apa şi aerul, dar tot aici cresc şi r d cinile
plantelor. Solurile nisipoase agregraz slab şi de aceea propriet ţile lor depind mai mult
de textur . Solurile argiloase pot fi îns influenţate de structur . Un sol argilos bine
structurat are un drenaj şi o aeraţie mai bun , iar p trunderea r d cinilor este mai uşoar .
Cea mai bun structur a solului pentru majoritatea speciilor este cea granular . Acest tip
de structur se g seşte la solurile cu un conţinut ridicat de materie organic şi sunt
menţinute revene. Structura unui sol poate suferi schimb ri din diferite motive. Astfel,
distrugerea agregatelor poate fi de natur mecanic , iar procesul se numeşte tasare, sau
chimic (determinat de irigarea cu ap având conţinut mari de s ruri), iar procesul se
numeşte dispersie (Harris şi colab., 2004).
Majoritatea speciilor lemnoase prefer textura luto-nisipoas şi un sol bine
structurat (Iliescu, 1998), dar sunt câteva specii de arbuşti care se adapteaz la soluri
variate (specii rustice): Spiraea x vanhouttei, Symphoricarpos sp., Laburnum
anagyroides, Hibiscus syriacus, Ligustrum sp., Philadelphus coronarius. Textura şi
structura solurilor pot fi ameliorate prin folosirea îngr ş mintelor organice – gunoi de
grajd, compost, turb , îngr ş minte verzi.
• Adâncimea stratului de sol influenţeaz dimensiunile r d cinilor şi în consecinţ
aprovizionarea plantei cu ap şi nutrienţi. Volumul edafic util exprim stratul de sol
favorabil creşterii r d cinilor. Pe solurile cu adâncime mic a stratului (15-20 cm) se
dezvolt specii de subarbuşti, liane şi arbuşti mici. Arborii au nevoie de cel puţin 1 m de
p mânt pentru a creşte, iar majoritatea arbuştilor, de minim 0,60 m. În spaţiile verzi din
oraşe, volumul edafic util este de multe ori insuficient pentru dezvoltarea plantelor
lemnoase, din cauza construcţiilor, care limiteaz adâncimea solului prin fundaţiile lor şi
resturile de material inert r mase în subsol, dar şi a utilit ţilor (cabluri subterane,
conducte). De aceea cunoaşterea adâncimii stratului de sol este foarte important în
alegerea speciilor pentru amenaj rile de spaţii verzi. Volum limitat de sol îl au şi plantele
containerizate, care necesit periodic, pe m sur ce r d cinile cresc, înlocuirea
containerului. Întârzierea efectu rii acestei operaţii induce r sucirea r d cinilor de jur-
împrejurul ghiveciului ca urmare a volumului prea mic de sol, cu efecte negative asupra
creşterii plantei (şi în consecint a calit ţii ornamentale).
Caracteristicile chimice ale solului cele mai importante pentru plantele
lemnoase sunt: conţinutul de elemente nutritive, reacţia solului şi conţinutul de s ruri.
• Conţinutul de elemente nutritive din sol este diferit de la un sol la altul şi
absorbţia lor de c tre plante este influenţat de mai mulţi factori. Nutrienţii apar în sol în
st ri diferite: ioni dizolvaţi în soluţia solului, ioni absorbiţi de particulele solului, în
precipitaţi cristalini şi roci minerale, în materia organic . Lipsa, insuficienţa sau excesul
unuia dintre macro- (N, P, K, S, Ca, Mg) sau micro- (Zn, Cu, Mo, Co, B, Cl) elemente au
urm ri nefavorabile pentru dezvoltarea plantelor lemnoase (Iliescu, 1998).
Cerinţele faţ de fertilitatea solului sunt diferite cu specia. O serie de specii au
amplitudine ecologic mare, reuşind s creasc şi s se dezvolte pe soluri aprovizionate
diferit: Ailanthus altissima, Amorpha fruticosa, Ligustrum vulgare, Physocarpus
• Conţinutul ridicat de calciu sub form de calcar din sol este un factor limitativ
opulifolius, Symphoricarpos sp., Spiraea sp.
pentru unele specii, deoarece determin trecerea unor elemente (fosfor, fier, mangan,
zinc, cupru, bor) în forme greu solubile. Din acest motiv trebuie cunoscut faptul c unele
specii sunt calcifuge (sensibile la calcarul din sol) şi altele calcifile (prefer solurile
calcaroase). Speciile calcifuge plantate într-un sol calcaros reacţioneaz prin îng lbenirea
46
frunzelor între nervuri, reducerea suprafeţei frunzelor, uscarea ramurilor începând de la
vârf şi în final uscarea întregii plante (fig. 31). Astfel de specii sunt: Betula pendula,
Magnolia kobus, Liriodendron tulipifera, Cercis siliquastrum, Robinia pseudaccacia,
Castanea sativa, Rhododendron sp.
Tratamentele chimice pentru reducerea pH-ului solurilor bogate în calcar sunt de
cele mai multe ori inutile. De
aceea, este important alegerea
speciilor care tolereaz calcarul.
Astfel de specii, numite
calcifile, sunt: Cotinus
coggygria, Buddleia sp.,
Catalpa sp., Buxus
sempervirens, Acer platanoides,
Acer pseudoplatanus, Carpinus
betulus, Ailanthus altissima,
• Reacţia
Populus nigra, Sorbus aria etc.
solului
exprimat prin pH prezint
importanţ pentru c
influenţeaz solubilitatea şi Fig. 31 – Sensibilitate la calcar
absorbţia elementelor nutritive, (sursă internet 2)
dar şi activitatea
microorganismelor din sol. Valorile de pH preferate de majoritatea speciilor lemnoase
ornamentale se încadreaz între uşor acid şi slab bazic (6.0 - 8.0), mai ales dac solurile
sunt bine drenate. Unele specii se dezvolt numai pe soluri cu reacţie acid : Erica sp.,
Calluna sp., Rhododendron sp., iar altele prefer solurile alcaline: Berberis sp.,
Cotoneaster sp., Euonymus japonicus, Ligustrum sp., Symphoricarpos sp., Tamarix sp.,
Viburnum sp.
Toate speciile de conifere prefer solurile uşor acide. De aceea, în tehnologia
producerii lor se folosesc substraturi ce conţin turb . Reacţia acid a substraturilor
favorizeaz germinaţia, înr d cinarea, creşterea şi dezvoltarea. Unele pepiniere menţin în
substratul coniferelor un pH uşor sub 5,5 pentru a reduce apariţia unor boli produse de
ciuperci (Harris şi colab., 2004)
• Conţinutul de s ruri din sol este un indice agrochimic important, ce poate limita
cultivarea unor specii. S rurile de calciu, sodiu, magneziu, aluminiu, apar în mod natural
în unele soluri (roci parentale bogate în s ruri, ap freatic de mic adâncime şi bogat în
s ruri) sau accidental (fertiliz ri inadecvate, ap de udare bogat în s ruri, desz pezire cu
diferite s ruri). Salinitatea determin la plantele sensibile reducerea creşterii, brunificarea
marginilor frunzelor şi în final uscarea plantelor, când concentraţia de s ruri este ridicat .
Un conţinut ridicat de s ruri solubile în sol este tolerat de puţine specii: Acer sp., Cornus
sp., Symphoricarpos sp., Tamarix sp., Sambucus nigra.
Propriet ţile fizice şi chimice ale solului influenţeaz activitatea sa
microbiologic . Microorganismele utile din sol descompun materia organic , fixeaz
azotul din aer, dizolv mineralele solului şi transform elementele în forme solubile
pentru plante. Aceste microorganisme au îns cerinţe specifice faţ de regimul de ap şi
aer din sol, temperatur , pH, conţinut de s ruri. Activitatea lor poate fi îmbun t ţit prin
aplicarea de îngr ş minte organice şi menţinerea unui regim aer-ap favorabil.
47
Pepinierele folosesc informaţiile despre cerinţele speciilor faţ de sol pentru a
obţine plante de calitate în timpul cel mai
scurt. Tehnologia de cultivare la
containere, dezvoltat în ultimii ani ca o
alternativ la producerea plantelor
lemnoase ornamentale direct în terenul
pepinierei, se bazeaz pe folosirea
substraturilor de p mânt (fig. 32). Aceste
substraturi, formate prin amestecul de
componente naturale şi minerale în diferite
proporţii, au însuşiri fizice şi chimice noi,
care pot fi adaptate în funcţie de cerinţele
speciilor. Astfel, substraturile ofer un
mediu optim pentru creşterea şi
dezvoltarea plantelor, în acest fel
scurtându-se timpul de obţinere al
puieţilor.
La înfiinţarea unei noi amenaj ri,
solul este deseori alterat şi compactat din
cauza lucr rilor de construcţii (conţine
diverse resturi de materiale inerte, tasare
putenic dup trecerea maşinilor grele), iar
astfel de soluri sunt nefavorabile creşterii Fig. 32 – Magnolia soulangiana în cultur
r d cinilor. Chiar în amenaj rile de spaţii containerizat
verzi deja create, în timp solul se
degradeaz şi are nevoie de lucr ri de remediere. Transformarea destinaţiei unui teren în
spaţiu verde poate aduce variate probleme ale solului – poluare cu nitraţi, pesticide
(terenuri agricole), conţinut ridicat de metale grele sau s ruri (foste fabrici, uzine, gropi
de gunoi), infestare cu boli, d un tori (gropi de gunoi, terenuri umede), compactare în
profunzime şi resturi de materie inert (foste construcţii). Analiza solului se impune ca o
cerinţ obligatorie într-un proiect de amenajare, fiind esenţial pentru alegerea speciilor.
Rezum at
Relaţiile plantelor lemnoase cu solul

¾ Solul oferă suport pentru sus inerea plantelor, dar şi apa şi nutrien ii necesari pentru
¾ Caracteristicile fizice ale solului cu importan ă pentru plantele lemnoase includ: textura,
supravie uirea acestora .
structura şi adâncimea stratului de sol.

¾ Textura solului este dată de mărimea particulelor de sol şi doar câteva specii pot creşte
şi dezvolta pe soluri cu textură nisipoasă sau cu textură argiloasă.
¾ Structura solului este dată de aranjamentul particulelor de sol în agregate. Cea mai bună
¾ Majoritatea speciilor lemnoase preferă textura luto-nisipoasă şi un sol bine structurat.

structură a solului pentru majoritatea speciilor este cea granulară.
Textura şi structura pot fi ameliorate prin folosirea îngrăşămintelor organice.

¾ Adâncimea stratului de sol influen ează dimensiunile rădăcinilor şi în consecin ă
aprovizionarea plantei cu apă şi nutrien i. Volumul edafic util exprimă stratul de sol
favorabil creşterii rădăcinilor.
¾ Caracteristicile chimice ale solului cele mai importante pentru plantele lemnoase sunt:
con inutul de elemente nutritive, reac ia solului şi con inutul de săruri.
¾ Pepinierele folosesc informa iile despre cerin ele speciilor fa ă de sol pentru a ob ine
plante de calitate în timpul cel mai scurt.
48
43. Majoritatea speciilor lemnoase prefer textura:

a. nisipoas
b. lutoas
c. argiloas
d. luto-nisipoas
e. luto-argiloas
44. Textura unui sol poate fi ameliorat prin:

a. ud ri
b. fertiliz ri cu îngr ş minte organice
c. alegerea de specii rezistente
d. schimbarea pH-ului
45. Salinitatea determin la plantele sensibile:

a. brunificarea marginilor frunzelor
b. îng lbenirea frunzelor între nervuri
c. c derea florilor şi fructelor
46. Conţinutul ridicat de calcar în sol este tolerat de:

a. specii calcifuge
b. specii calciofile
c. specii calcifile
d. specii calcarofile
47. Distrugerea agregatelor solului din cauze mecanice se numeşte:

a. destabilizare
b. dispersie
c. instabilizare
d. tasare
e. destructurare
49
10.
Rela iile plantelor lemnoase cu factorii biotici.
Rela iile plantelor lemnoase cu factorii antropici.
OBIECTIVE
•
•
care sunt factorii biotici care afecteaz viaţa plantelor lemnoase
•
cum sunt valorificate informaţiile legate de factorii biotici de pepinierişti
cum intervine factorul antropic în creşterea şi dezvoltarea plantelor lemnoase
• cum ajut plantele lemnoase la depoluarea aerului
Relaţiile plantelor lemnoase cu factorii biotici

Organismele vii - plante, animale, insecte, microorganisme - pot constitui factori
care afecteaz creşterea şi dezvoltarea plantelor lemnoase ornamentale. Acţiunile
• Acţiuni ale plantelor

factorilor biotici pot fi directe sau indirecte.
Plantele intr în competiţie unele cu altele pentru spaţiu, ap , lumin şi nutrienţi.

Particularit ţile de creştere ale speciilor joac un rol important în adaptarea lor într-o
asociere.
Ritmul de creştere diferit avantajaz sau dezavantajaz plantele. Vegetaţia erbacee
are un ritm de creştere ridicat comparativ cu puieţii de plante lemnoase. De aceea, în
pepiniere combaterea buruienilor este o lucrare important de întreţinere, care asigur o
creştere şi dezvoltare optim puieţilor. În spaţiile verzi, combinaţiile de gazon sau flori şi
puieţi de arbori sau arbuşti sunt de evitat. Gazonul este mare consumator de ap şi
nutrienţi, mai ales când este cosit regulat, iar plantele lemnoase abia plantate pot eşua în a
reuşi s se prind . De aceea, în primii ani dup plantarea în spaţiile verzi, puieţii se
menţin f r vegetaţie erbacee la baz şi se
întreţin prin ud ri susţinute şi fertiliz ri.
Deseori coniferele cu form de
creştere arbustiv , se brunific sau se
degarnisesc la partea bazal atunci când
gazonul r mas necosit sau florile plantate
în apropiere le umbresc.
Competiţia între plante poate fi
una de natur fizic . Plantele se pot
stânjeni reciproc la nivelul r d cinilor sau
la nivelul p rţii aeriene, când distanţele Fig. 33 – Arbori în asociaţie – coroane deformate din
între ele sunt mici. Spaţiul devine repede cauza competiţiei
insuficient când plantele au un sistem
radicular asem n tor ca dezvoltare sau ramuri care cresc la aceeaşi în lţime. Consecinţa
acestei competiţii pentru spaţiu este c niciunul dintre indivizii din asociaţie nu va avea
creşteri normale (fig. 33).
R d cinile unor specii lemnoase sunt fibroase, dense şi extrag mult ap , iar
plantarea al turi de acestea a unor subarbuşti, arbuşti mici sau plante perene este dificil .
Dintre aceste specii fac parte: Acer sp., Aesculus hippocastanum, Betula pendula, Buxus
50
sempervirens, Carpinus betulus, Euonymus europaeus, Ligustrum vulgare, Platanus sp.,
Populus sp., Tilia sp., Ulmus glabra.
Unele specii au caracter invaziv, stânjenind dezvoltarea altor specii. Dintre
acestea, fac parte o serie de plante care prin organele de înmulţire sau prin vigoarea de
creştere monopolizeaz un anumit spaţiu. Speciile la care capacitatea de autopropagare
prin seminţe este mare sunt: Acer platanoides, Ailanthus altissima, Cornus sanguinea,
Populus nigra, Clematis vitalba, Prunus cerasifera; prin drajoni: Rhus typhina, Syringa
vulgaris, Populus tremula, Robinia pseudacacia, Amorpha fruticosa, Hippophae
rhamnoides; prin marcote: Hedera helix, Hypericum calycinum, Juniperus sabina,
Juniperus horizontalis, Euonymus fortunei. Capacitatea lor de autopropagare este greu de
egalat de alte plante, care în timp, sufocate, dispar.
Tot din categoria speciilor care prezint caracter invaziv sunt şi lianele, care
folosesc drept suport alte plante, iar creşterea lor viguroas determin o presiune mare
asupra ramurilor şi umbresc puternic planta gazd , aceasta încetându-şi creşterea. Astfel
de liane viguroase sunt: Clematis vitalba, Polygonum baldschuanicum şi Lonicera
• Acţiuni ale animalelor

japonica. În spaţiile verzi se aleg cu atenţie speciile cu care se asociaz aceste liane.
Animalele s lbatice provoac daune plantelor lemnoase mai ales în timpul iernii
şi prim vara timpuriu, când acestea nu g sesc alte surse de hran . Iepurii de câmp, cerbii
şi caprele s lbatice consum ramuri tinere de arbuşti sau scoarţa de pe trunchiul arborilor
tineri, determinând de cele mai multe ori uscarea acestora. În pepinierele aflate în
vecin tatea unor zone cu faun s lbatic se impune împrejmuirea acestora cu garduri
eficiente şi protejarea trunchiurilor arborilor cu diferite materiale.
• Acţiuni ale microorganismelor
Creşterea optim a plantelor poate
fi redus de microorganisme, care
determin diferite boli. Bacteriile,
ciupercile, viruşii atac lemnul, foliajul,
florile şi fructele arborilor şi arbuştilor,
cu virulenţ diferit . În general plantele
lemnoase au rezistenţ bun la atacul de
boli, dar sunt şi specii foarte sensibile la
unele boli. Indiferent de specie, plantele
tinere sunt sensibile, iar combaterea
bolilor devine o lucrare important în
pepiniere, fiind necesar în toate fazele
tehnologice (înmulţire, formare,
depozitarea plantelor), pentru a reduce
riscul pierderilor.
Unele microorganisme, aflate în
sol sunt utile plantelor lemnoase. Speciile
lemnoase din familia Fabaceae
(Leguminoasae) formeaz simbioze cu
bacteriile fixatoare de azot. Alte specii,
cum ar fi: Alnus, Eleagnus, Hippophae,
• Acţiuni ale insectelor

au simbioze cu actinomicete.
Fig. 34 – Arţar american, defoliat de omida p roas a
dudului
Atacul unor insecte asupra
plantelor lemnoase poate aduce pierderi mari în pepiniere, dar şi în spaţiile verzi.
Insectele sunt comb tute în pepiniere cu substanţe
51
specifice, atacul lor putând fi controlat. În schimb, atacul unor insecte asupra unor arbori
şi arbuşti aflaţi în spaţiile verzi este foarte greu de controlat, spaţiul fiind mult mai vast,
iar plantele fiind uneori de talie mult prea mare pentru a putea fi stropiţi cu substanţe de
combatere. De aceea, peisagiştii trebuie s cunoasc sensibilitatea speciilor faţ de
insecte şi s evite folosirea unor specii în spaţiile verzi urbane. De exemplu, Acer
negundo (arţarul american) este o specie foarte sensibil la atacul insectei Hyphantria
cunea (omida p roas a dudului). Atacul acestei insecte determin defolierea complet a
arborilor (fig. 34). De la arţar insecta se r spândeşte apoi şi pe alte specii lemnoase. Din
acest motiv în multe ţ ri plantarea arţarului american în spaţiul public este interzis .
Relaţiile plantelor lemnoase cu factorii antropici

Comunit ţile umane aduc modific ri climatului local prin prezenţa construcţiilor,
utilit ţilor şi activit ţilor lor poluante. Astfel, regimul de temperatur , ap , lumin , vânt şi
sol se modific , perturbând viaţa plantelor lemnoase.
Aglomeraţiile urbane au un impact nefavorabil asupra majorit ţii speciilor.
• Acţiuni directe
Acţiunile distructive ale factorului uman pot fi directe sau indirecte.
Lucr rile de construcţie şi reparaţie ale cl dirilor şi str zilor sunt o cauz
major a v t m rii şi chiar a pierderii unor exemplare de arbori şi arbuşti. R nirea p rţii
aeriene a plantelor prin manipularea şi depozitarea materialelor de construcţie, deplasarea
defectuoas a utilajelor sau v t marea r d cinilor prin lucr ri de excavare ori tasare
excesiv datorat utliajelor grele, pot contribui la uscarea parţial sau total a acestora.
De asemenea, în timpul iernii s rurile de calciu şi sodiu folosite la desz pezirea
drumurilor ajung pe spaţiul verde, la r d cina arborilor sau chiar pe partea aerian a
arbuştilor, determinând efecte de toxicitate la speciile mai sensibile.
Cablurile aeriene prezente în oraşe necesit o întreţinere riguroas , iar ramurile
arborilor pot constitui o problem dac vin în contact cu acestea. De aceea, de cele mai
multe ori se recurge la t ieri
severe aplicate coroanelor
arborilor stradali, care scurteaz
viaţa acestora.
Activit ţile recreative ale
populaţiei urbane pot afecta şi ele
grav vegetaţia. Ruperea ramurilor
sau chiar a trunchiurilor, c lcarea
arbuştilor şi a gardurilor vii,
tasarea solului, aprinderea focului
în apropierea vegetaţiei lemnoase
sunt din p cate situaţii care apar
des în spaţiul urban şi care aduc
mari pagube plantelor lemnoase în
special şi spaţiilor verzi în general Fig. 35 – Un loc nepotrivit pentru depozitarea gunoaielor
(Iliescu, 2003).
Viaţa plantelor ornamentale lemnoase este scurtat şi de diversele acţiuni
neglijente ale oamenilor, cum ar fi: depozitarea sau arderea resturilor vegetale, a
gunoaielor şi a molozului în diferite locuri care nu sunt destinate acestui scop (fig. 35),
amânarea unor lucr ri de reparaţie a unor reţele de ap cald sau rece, care duc la b ltirea
apei un timp îndelungat la r d cina plantelor lemnoase, sp larea autovehiculelor în
apropierea spaţiilor verzi, aruncarea detergenţilor sau a altor substanţe toxice la baza
trunchiurilor arborilor.
52
• Acţiuni indirecte
Apar în principal datorit polu rii. Datorit densit ţii populaţiei şi a activit ţilor
acesteia, calitatea aerului urban este semnificativ influenţat . În oraşele mari din România
autovehiculele constituie sursa principal de poluare atmosferic . Acestea emit oxizi de
azot, carbon, sulf, hidrocarburi, particule de praf şi metale grele, în special plumb şi
cadmiu, care afecteaz calitatea aerului şi solului în oraş. Poluarea în oraşe este dat şi de
alte surse cum ar fi: activit ţile industriale, şantierele de construcţii, gropile de gunoi,
aeroporturile.
Simptomele datorate polu rii aerului pe care le manifest vegetaţia sunt variabile,
depinzând de tipul poluantului şi specie. Acestea sunt clasificate ca fiind acute sau
cronice. Leziunile acute implic moartea celulelor şi apar la câteva ore sau zile dup
expunerea la concentraţii mari de poluanţi. Leziunile cronice apar mai încet, în câteva
zile sau s pt mâni dup expunere. Acest tip de leziune apare de obicei ca r spuns a unei
polu ri de lung durat , cu concentraţii mai mici de poluant. În unele cazuri nu sunt
prezente simptome vizibile, dar poluarea determin o sc dere în rata fotosintezei,
respiraţia creşte, iar creşterea încetineşte. Simptomele sunt deseori subtile şi uşor de
confundat cu alte probleme ca senescenţa, carenţa în unele elemente sau diferite stresuri
de mediu.
Unele plantele lemnoase prezent rezistenţ la poluarea atmosferic : Abies
concolor, Pseudotsuga menziesii, Pinus nigra, Picea pungens, Taxus baccata, Juniperus
sp., Acer sp., Ailanthus altissima, Betula pendula, Quercus rubra, Fraxinus excelsior,
Robinia sp., Buddleia sp., Lonicera sp., Symphoricarpos sp., Cornus sp., Prunus padus,
Viburnum sp. Rezistenţa la poluare depinde îns de condiţiile staţionale (regim de
temperatur , ap , sol) oferite arborilor şi arbuştilor din spaţiile verzi urbane. Întreţinerea
defectuoas a acestora (lipsa ud rilor, t ieri puternice şi efectuate în extrasezon, lipsa
întreţinerii solului) determin sc derea rezistenţei lor la poluare.
Interceptarea agenţilor poluanţi de c tre vegetaţia lemnoas din cadrul oraşelor
determin reducerea polu rii aerului. Agenţii poluanţi sunt retinuţi de aproape toate
p rţile unei plante lemnoase: r d cin , trunchi, ramuri, frunze. Suprafaţa foliar este cea
mai eficient în reducerea agenţilor poluanţi (un arbore matur reţine de 10 ori mai multe
impurit ţi decât o peluz de m rimea proiecţiei coroanei acestuia pe sol - Iliescu, 2003).
Rata de reţinere a agenţilor poluanţi este mai mare când frunzele sunt umede sau ude şi ea
depinde şi de caracteristicile morfologice ale frunzelor. În aceste condiţii reţinerea creşte
de 10 ori, pentru c întreaga suprafaţ a plantei este capabil s reţin agentul poluant
(Nowak, 1999).
Rezum at
Relaţiile plantelor lemnoase cu factorii biotici

¾ Factorii biotici sunt reprezenta i de: plante, animale, insecte, microorganisme.
¾ Plantele - intră în competi ie unele cu altele pentru spa iu, apă, lumină şi nutrien i.
¾ Animalele sălbatice - provoacă daune plantelor tinere mai ales în timpul iernii şi
primăvara timpuriu, când acestea nu găsesc alte surse de hrană.
¾ Microorganismele - produc diferite boli sau ajută plantele formând simbioze cu acestea.
¾ Insectele – produc daune diverse atât în pepiniere cât şi în spa iile verzi.
Relaţiile plantelor lemnoase cu factorii antropici
¾ Aglomera iile urbane au un impact nefavorabil asupra majorită ii speciilor prin
schimbarea regimului de temperatură, apă, vânt, sol.
¾ Ac iunile directe - lucrările de construc ie şi repara ie ale clădirilor, străzilor,
cablurilor aeriene şi subterane, ac iunile recreative şi neglijente ale oamenilor – produc
daune plantelor lemnoase şi pot determina uscarea acestora.
53
¾ Ac iunile indirecte – sunt cauzate de poluare. Rezisten a unor specii la poluarea urbană,
scade atunci când plantele suferă din între inerea defectuasă.
¾ Plantele lemnoase re in agen ii poluan i prin toate organele lor şi ajută la depoluarea
aerului în spa iile urbane.
48. Dintre factorii biotici care afecteaz viaţa plantelor fac parte:
a. animalele
b. insectele
c. omul
d. autovehiculele
49. Ce lian viguroas devine invaziv ?

a. Clematis jackmanii
b. Parthenocissus tricuspidata
c. Lonicera japonica
50. Cu ce specii se evit combinarea puieţilor de arbori sau arbuşti?

a. specii de gazon
b. specii de flori
c. specii de arbori sau arbuşti
d. specii de liane
51. Simbiozele cu r d cinile plantelor lemnoase sunt datorate:

a. insectelor
b. microorganismelor
c. animalelor
d.omului
52. Organele de plant cu eficacitatea cea mai mare în reţinerea poluanţilor sunt:
a. frunzele
b. r d cinile
c. ramurile
d. florile
53. Poluarea de lung durat , cu concentraţii mici de poluant determin plantelor:

a. leziuni acute
b. leziuni cronice
c. nu afecteaz plantele
54
11.
Pepiniera de plante ornamentale. Înmul irea prin semin e.
OBIECTIVE
•
•
cum este organizat o pepinier de plante lemnoase ornamentale
•
care sunt etapele înmulţirii prin seminţe
•
ce specii se înmulţesc prin seminţe
•
care sunt sistemele de cultur pentru sem n turi
ce lucr ri de îngrijire se acord puieţilor din sem n turi
Pepiniera de plante ornamentale

Producerea materialului s ditor ornamental cuprinde câteva etape distincte:
înmulţire, formarea puieţilor şi valorificarea plantelor.
Pepinierele de plante lemnoase ornamentale pot avea ca activitate obţinerea de
material s ditor parcurgând toate aceste etape de la înmulţire pân la valorificare, iar
acestea se numesc pepiniere complexe sau doar una dintre etapele menţionate (de
exemplu, numai înmulţirea speciilor şi obţinere de puieţi neformaţi), iar acestea se
numesc pepiniere specializate.
Dup m rime pepinierele pot fi: foarte mici – sub 1 ha, mici – 1-5 ha, mijlocii –
5-20 ha, mari – 20-50 ha şi foarte mari – peste 50 ha (Iliescu, 1998). Pepinierele mici sunt
de obicei specializate (producerea de anumite specii sau puieţi neformaţi), iar cele mari
sunt complexe, reuşind s produc material s ditor variat ca specii şi de vârste diferite.
Suprafaţa oric rei pepinierei este format din: suprafaţa productiv şi suprafaţa
neproductiv . În funcţie de
profilul pepinierei, suprafaţa
productiv poate fi format din
costrucţii productive (sere,
solarii, r sadniţe) şi teren
productiv (fig. 36). Pe aceast
suprafaţ de teren se afl
culturile de plante ornamentale
de vârste diferite. Suprafaţa
neproductiv a unei pepiniere se
compune din drumuri,
construcţii şi amenaj ri anexe
(ateliere, remize, hale, depozite
etc.), care sunt absolut necesare
în buna desf şurare a activit ţii Fig. 36 – Teren productiv
productive. Acest teren
neproductiv trebuie s ocupe îns o pondere cât mai mic din suprafaţa total a
pepinierei.
Înmulţirea prin seminţe

Arborii din speciile autohtone şi majoritatea speciilor exotice (adaptate la climatul
ţ rii noastre) se pot înmulţi uşor prin seminţe. Speciile indigene de arbuşti şi o mic parte
din speciile de arbuşti exotici (Berberis thunbergii, Caragana arborescens, Hibiscus
55
siriacus, Mahonia aquifolium, Rhus typhina, Wisteria sinensis) se înmulţesc şi ele prin
seminţe.
Recoltarea fructelor şi seminţelor se face în faza de coacere, înainte de
diseminare. La unele specii, fructele se recolteaz în pârg (tei, m ceş, frasin), pentru c
dac acestea ajung la faza de coacere deplin , seminţele intr în dormans, iar germinarea
este întârziat . Seminţele se recolteaz de la plante cu caracteristici specifice fiec rei
specii, s n toase şi cu creşteri viguroase.
Perioada de recoltare a fructelor este eşalonat între lunile mai şi februarie.
Primele fructe apar la speciile cu înflorire timpurie de prim var – ulm, salcie, plop. În
februarie pot fi recoltate fructele unor specii conifere – pin, molid.
Recoltarea se poate face prin: scuturare şi adunare de pe sol (fructe mari, care cad
singure); scuturare pe prelate (specii cu fructe mici); recoltare manual de pe plante sau
cu ajutorul foarfecilor sau greblelor de recoltat (la speciile cu fructe care cad mai greu).
Condiţionarea este operaţia de extragere a seminţelor din fruct în vederea
preg tirii seminţelor pentru sem nat sau depozitat. Condiţionarea fructelor şi seminţelor
se face diferenţiat în funcţie de tipul de fruct – uscat (p st i, capsule, achene, samare,
conuri) sau c rnos (poame, drupe, bace).
Condiţionarea fructelor uscate cuprinde urm toarele operaţii:
a. Zvântarea fructelor – pentru deschiderea fructelor şi obţinerea unei umidit ţi
optime a seminţelor. Fructele se aşeaz pe prelate, în strat subţire, la umbr .
În pepinierele mari se folosesc maşini speciale care sufl aer cald în masa de
fructe pentru o zvântare rapid .
b.Extragerea seminţelor - fructele se desfac prin diferite metode în vederea
extragerii seminţelor: dezmebrare, frecare, rupere, batere etc. Operaţia se
execut manual pentru cantit ţi mici de seminţe şi mecanizat pentru cantit ţi
mari.
c. Separarea seminţelor de impurit ţi – se folosesc diferite metode: vânturare,
cernere, flotaţie (cu ajutorul apei), care se execut manual sau cu maşini.
d.Sortarea pe dimensiuni – operaţia ajut la selectarea seminţelor de calit ţi
diferite şi poate fi executat manual sau cu maşini speciale de sortat.
Condiţionarea fructelor cărnoase se desf şoar astfel:
a. Extragerea seminţelor – se execut prin zdrobirea sau macerarea fructelor
(dezagregarea pulpei prin fermentaţie).
b.Separarea de impurit ţi – se face numai prin flotaţie.
c. Uscarea – seminţele se aduc la umiditatea optim p str rii. Uscarea prea
puternic induce dormansul seminţelor.
d.Sortarea pe calit ţi
Seminţele condiţionate se supun unor analize de laborator pentru a determina
calitatea lor exprimat prin facultatea germinativ , puritate, energia germinativ etc.
Tratamente de favorizare a germinaţiei seminţelor sunt:
• Stratificarea – se aplic unor seminţe pentru post-maturare şi speciilor sensibile
care necesit p strare pân prim vara. Condiţiile de temperatur pentru
stratificare sunt sc zute (2-7oC) şi cele de umiditate, ridicate (80-90%). Seminţele
se stratific în turb , nisip sau amestec de nisip cu turb . Durata de stratificare
difer cu specia, între 1 lun (arţar, pin) şi 2 ani (c lin).
• Umectarea – este un tratament cu ap la temperatura camerei, aplicat seminţelor
cu tegument mai puţin permeabil.
• Preîncolţirea – presupune stimularea apariţiei radiculei, iar pentru aceasta,
seminţele se pun în condiţii de germinare în nisip. Radicula se ciupeşte în vederea
ramific rii la speciile cu r d cin pivotant (castan, stejar).
56
•Tratarea hidrotermic – este un tratament cu ap cald (40-100oC), care se aplic
seminţelor cu tegument dur.
• Scarificarea – se aplic seminţelor cu tegument dur şi execut cu maşini speciale,
care zgârie tegumentul seminţelor şi îl subţiaz .
• Tratarea cu acizi – este un tratament potrivit seminţelor cu tegument gros şi dur.
Se folosesc acizi tari, care subţiaz tegumentul; timpul de tratament este între 10
minute şi 5-6 ore, în funcţie de: specie, acidul folosit şi concentraţia acestuia.
• Refrigerarea – presupune folosirea temperaturilor sc zute pentru a reduce
repausul seminal la unele specii. Seminţele se amestec cu gheaţ sau z pad .
La unele specii ale c ror seminţe au dormanţ profund , se aplic tratamente
combinate, care presupun folosirea mai multor operaţii de favorizare a germinaţiei. De
exemplu, la Crataegus sp., seminţele se trateaz cu acid sulfuric, apoi se stratific 6 luni
(Iliescu, 1998).
Sem natul se poate face în diferite sisteme de cultur (fig. 37) - direct în terenul
pepinierei, în paturi nutritive sau în spaţii protejate (paturi de sem n turi, pl ci alveolare
sau ghivece). Sistemul de cultur se stabileşte în funcţie de cerinţele biologice şi
ecologice ale speciilor, dar şi de unele aspecte privind calitatea seminţelor, microclimatul
zonei şi mijloacele tehnice pe care le au pepinierele.
a b c
Fig. 37 – Sisteme de cultur pentru sem n turi (a – în teren, b – în paturi nutritive, c – în spaţii protejate)
Sem natul direct în terenul pepinierei este recomandat pentru speciile de foioase
autohtone nepretenţioase în ceea ce priveşte lucr rile de îngrijire (arţar, frasin, stejar,
corn, lemn câinesc, alun). Terenul necesit o preg tire mai atent (ameliorarea texturii,
fertilizare, m runţire fin , modelare în straturi) la sem natul speciilor de conifere şi de
foioase cu seminţe mai mici.
Pepinierele furnizoare de puieţi prefer sem natul în paturi nutritive construite
în exterior sau în spaţii protejate. Acest sistem de cultur este intensiv şi permite
obţinerea mai rapid a puieţilor de plante ornamentale (un an) şi de o calitate foarte bun .
Sistemul necesit îns utilizarea substraturilor de cultur . Pentru speciile cu cerinţe mai
ridicate faţ de temperatur (specii termofile), sem natul se face în spaţii protejate, în
pl ci alveolare sau ghivece.
Sem natul se face în funcţie de specie, tratamentele aplicate seminţelor şi
sistemul de cultur (Iliescu, 1998). Astfel la cele mai multe specii sem natul se face
prim vara. Pentru un num r mai mic de specii, care au facultate germinativ de scurt
durat sau dau rezultate mai bune la sem natul seminţelor în pârg , sem natul se execut
la începutul verii ori la sfârşitul verii. Speciile autohtone se pot sem na şi toamna.
Metoda de sem nat se stabileşte în funcţie de sistemul de cultur adoptat şi de
specie. Astfel, sem natul direct în terenul pepinierei sau în paturi nutritive, poate fi f cut
în rânduri sau prin împr ştiere cu norme diferite de seminţe în funcţie de specie, calitatea
57
seminţelor, anotimp. Pentru sistemul de cultur în ghivece sau pl ci alveolare, sem natul
presupune distribuirea individual a 1-3 seminţe, în funcţie de calitatea seminţelor şi
m rimea acestora.
Adâncimea de sem nat depinde de specie, condiţiile de sol şi momentul
sem natului. Astfel, sem natul poate fi f cut la suprafaţ , prin împr ştiere pentru
seminţele foarte mici şi poate ajunge pân la 8 cm la seminţe mari, sem nate toamna.
Lucr rile de îngrijire dup sem nat sunt esenţiale pentru reuşita germin rii
seminţelor şi creşterii puieţilor.
• Irigarea – se face prin aspersie fin . Se ud des şi cu cantitate mic de ap .
• Spargerea crustei –favorizeaz o bun r s rire şi se face cu t v lugul stelat.
• Combaterea buruienilor – poate fi f cut prin mijloace mecanice (plivit, pr şit) sau
chimice. Plivitul este o lucrare de eliminare manual a buruienilor înainte de r s rirea
sem n turii. Pr şitul se execut dup r s rirea plantelor şi presupune pe lâng
combaterea buruienilor şi afânarea solului. Combaterea chimic se face cu erbicide
• R rirea puieţilor – lucrare necesar când sem natul nu a fost uniform. La foioase
selective, aplicate cu echipamente speciale de protecţie a rândurilor de puieţi.
r rirea se face prin smulgere şi la conifere prin t iere cu foarfeca a plantelor nedorite.
• Umbrirea puieţilor – se face cu panouri din materiale uşoare sau plas de agrotextil şi
• Combaterea bolilor şi d un torilor – se face preventiv în funcţie de specie.

se aplic puieţilor de conifere în perioada de var .
Scoaterea puieţilor din sem n turi poate fi f cut dup 1-2 ani la foioase şi 2-3
ani la conifere (3-5 ani la brad). La sistemul de cultur în pat nutritiv, puieţii se dezvolt
într-un an. Scoaterea se face toamna la speciile foioase şi prim vara la conifere. Dup
scoatere urmeaz sortarea pe m rimi şi depozitarea. Puieţii se p streaz prin stratificare
cu p mânt reav n în şanţuri pân la repicare. Repicarea presupune plantarea pe straturi
sau în ghivece pentru o perioad de 1-2 ani, pentru fortificarea puieţilor înainte de
transferul lor în secţia de formare.
Puieţii obţinuţi se livreaz cu r d cinile nude, în cazul când aceştia au fost
obţinuţi prin culturi în teren sau paturi nutritive, sau direct în ghivece şi pl ci alveolare, în
cazul culturilor iniţiate în spaţii protejate.
Rezum at
Pepiniera de plante ornamentale

¾ Producerea materialului săditor cuprinde: înmul ire, formare, valorificare
¾ Pepinierele pot fi complexe sau specializate
¾ Terenul pepinierelor se compune din: suprafa a productivă şi suprafa a neproductivă
Înmulţirea prin seminţe

¾ Recoltarea fructelor şi semin elor se face în faza de coacere, înainte de diseminare. În
func ie de specie, recoltarea începe în mai şi se termină în februarie
¾ Condi ionarea fructelor uscate cuprinde: zvântarea fructelor, extragerea semin elor,
separarea de impurită i şi sortarea pe calită i
¾ Condi ionarea fructelor cărnoase cuprinde: extragerea semin elor, separarea de
impurită i, uscarea semin elor şi sortarea pe calită i
¾ Tratamentele de favorizare a germina iei sunt: stratificarea, umectarea, preîncol irea,
tratarea hidrotermică, scarificarea, tratamente cu acizi, refrigerarea
¾ Semănatul se poate face în diferite sisteme de cultură: direct în terenul pepinierei, în
paturi nutritive sau în spa ii protejate
¾ Metoda de semănat se stabileşte în func ie de sistemul de cultură adoptat şi de specie
58
¾ Adâncimea de semănat depinde de specie, condi iile de sol şi momentul semănatului
¾ Lucrări de îngrijire: udare, spargerea crustei, combaterea buruienilor, rărirea puie ilor,
umbrirea puie ilor, combaterea bolilor şi dăunătorilor
¾ Scoaterea puie ilor poate fi făcută după 1-2 ani la foioase şi 2-3 ani la conifere
54. Pepinierele specializate produc:

a. puieţi neformaţi
b. num r limitat de specii
c. material s ditor variat ca specii
d. material s ditor variat ca vârste
55. Recoltarea fructelor şi seminţelor la majoritatea speciilor se face:

a. în faza de coacere, înainte de diseminare
b. la începutul prim verii
c. dimineaţa devreme sau seara
d. prin scuturarea plantelor
56. Prin stratificare, seminţelor li se asigur :

a. subţierea tegumentului cu maşini speciale
b. p strarea în depozite în spaţii aerisite, curate, dezinfectate
c. sortarea pe m rimi şi calit ţi
d. temperaturi sc zute şi umiditate ridicat
57. Adâncimea de sem nat se coreleaz cu:

a. m rimea seminţelor
b. epoca de sem nat
c. tipul de sol
d. metoda de sem nat
e. variantele a, b şi c sunt corecte
58. Sem natul în paturi nutritive asigur :

a. încorporarea seminţelor la adâncimi mari
b. întreţinerea mecanizat a solului
c. obţinerea mai rapid a puieţilor
d. combaterea buruienilor
59
12.
Înmul irea prin butaşi.
OBIECTIVE
•
•
care sunt avantajele înmulţirii prin butaşi
ce tipuri de butaşi se confecţioneaz la foioase şi conifere
• care sunt perioadele optime de but şire la foioase şi conifere
• în cât timp se obţin puieţii înr d cinaţi
But şirea este o metod de înmulţire vegetativ pentru foarte multe specii şi
variet ţi de arbuşti şi subarbuşti foioşi, dar şi pentru unele conifere (din genurile: Thuja,
Chamaecyparis, Juniperus). Metoda se poate aplica, de asemenea, la înmulţirea unor
specii şi variet ţi de arbori (din genurile: Populus, Salix, Prunus, Chamaecyparis, Thuja,
Juniperus, Taxus). Butaşii sunt fragmente de plant (r d cin , ramur tân r ), care puse
în anumite condiţii de mediu pot înr d cina şi forma o nou plant , identic cu cea din
care s-a prelevat fragmentul.
Avantajele acestei metode de înmulţire sunt:
- obţinerea de puieţi identici cu planta mam
- puieţii se obţin într-un sezon de vegetaţie (8-12 luni). Excepţie fac câteva specii
care înr d cineaz şi cresc mai greu şi care pot r mâne doi ani în cultur .
- metod uşoar de înmulţire pentru multe specii şi cultivaruri
Unele specii care au muguri pe r d cini, pot fi înmulţite prin butaşi de r d cin
(Paulownia tomentosa, Campsis radicans, Sorbaria sorbifolia, Robinia hispida, Rhus
typhina, Aralia elata, Ulmus carpinifolia). Fragmentele de r d cin de 6-12 mm grosime,
se recolteaz în perioada de repaus vegetativ. Pân la confecţionare şi plantare,
fragmentele de r d cin se p streaz prin stratificare (temperatur sc zut , pozitiv şi
umiditate ridicat ) sau în ser rece, în l diţe. Butaşii se confecţioneaz prin scurtarea
fragmentelor la 8-10 cm printr-o t ietur dreapt la partea superioar şi o t ietur oblic
la partea inferioar (pentru diferenţierea p rţii superioare de cea inferioar şi p strarea
polarit ţii la plantare).
Plantarea se face prim vara, dup ce pericolul de îngheţ a trecut, în paturi de
înr d cinare amenajate afar , într-o locaţie bine luminat . Butaşii se planteaz vertical,
dep şind nivelul substratului cu 1,5 cm. Pentru asigurarea dezvolt rii de noi r d cini şi
l stari este foarte important ca solul s fie permanent reav n şi liber de buruieni.
Înmulţirea unor variet ţi cu frunziş variegat prin butaşi de r d cin determin pierderea
caracterului ornamental şi de aceea pentru înmulţirea acestora se recomand butaşii de
ramur .
Numeroase specii şi variet ţi cu capacitate de but şire se înmulţesc prin butaşi de
ramur . Dup gradul de lemnificare al ramurilor, butaşii pot fi: erbacei (nelemnificaţi),
semilemnificaţi şi lemnificaţi. Fiecare specie înr d cineaz mai bine sau mai greu în
funcţie de gradul de lemnificare al ţesuturilor şi de aceea tipul de butaşi şi perioada de
but şire difer . Astfel, speciile de foioase caduce se înmulţesc uşor prin butaşi
lemnificaţi, iar speciile de foioase cu frunze persistente şi speciile de conifere se
înmulţesc mai uşor prin butaşi semilemnificaţi. Unele specii de foioase cu frunze caduce
dau rezultate mai bune prin butaşi erbacei.
60
Înmulţirea prin butaşi la foioasele caduce
Pentru înmulţirea cu butaşi lemnificaţi, toamna (pân la venirea îngheţului) se
recolteaz ramuri anuale drepte, de grosimea unui creion şi f r ramificaţii, care se
p streaz prin stratificare. Prim vara,
înainte de reluarea vegetaţiei, se
confecţioneaz butaşi simpli, aceasta
presupunând t ierea ramurilor în
fragmente (de 12-18 cm la speciile de
arbuşti şi 20-25 cm la speciile de
arbori) t ietura inferioar fiind
dreapt , la 2-3 mm sub un mugure, iar
cea superioar oblic, la 1 cm deasupra
unui mugure (fig. 38).
Plantarea butaşilor se face
prim vara, când pericolul de îngheţ a
trecut, în paturi de înr d cinare
amenajate afar . Aceste paturi de
înr d cinare sunt ameliorate cu
substraturi uşoare – nisip, turb ,
mraniţ , compost de frunze, pe o
adâncime de 30 cm. Butaşii se
planteaz vertical, pân la ultimul
mugure, la 2-4 cm unul de cel lalt (în
funcţie de vigoarea speciei), în
rânduri distanţate la 8-10 cm (fig. 39).
Fig. 38 – Butaşi simpli lemnificaţi la specii de foioase
Pentru reuşita înr d cin rii şi
caduce
dezvolt rii noilor l stari se p streaz
umiditatea substratului prin ud ri în
aspersie şi se combat buruienile. Puieţii se scot în toamna aceluiaşi an, f r p mânt pe
r d cini.
Fig. 39 – Patul de înr d cinare al butaşilor de foioase caduce (câmp deschis) în

pepiniera dendrologic a Facult ţii de Horticultur Bucureşti
Unele specii şi variet ţi de arbuşti foioşi se înmulţesc mai uşor prin butaşi
erbacei, confecţionaţi vara, în luna iunie. Pentru aceasta, ramurile dezvoltate în anul
curent se recolteaz în aceeaşi zi cu confecţionarea şi plantarea butaşilor. Este important
ca pe tot parcursul execut rii operaţiilor de but şire s se asigure umiditatea, prin
p strarea în ap a ramurilor pentru butaşi şi pulverizarea cu ap pe frunze.
61
Butaşii erbacei vor fi confecţionaţi ca şi butaşii lemnificaţi, dar lungimea lor va fi
mai mic , de 10-12 cm. Se p straz la partea superioar a butaşului 1-2 frunze sau
perechi de frunze, restul se elimin prin t iere cu foarfeca. Plantarea butaşilor se face
numai în spaţii protejate (sere, r sadniţe, solarii), în paturi de înr d cinare sau pl ci
alveolare. Distanţa între butaşi va fi de 2-4 cm şi între rânduri de 5-8cm. Adâncimea de
plantare în cazul butaşilor erbacei este de 4-5 cm (fig. 40).
Lucr rile de îngrijire cele mai importante acordate butaşilor sunt asigurarea
umidit ţii, atât în substrat cât şi pe frunze şi umbrirea în perioadele calde pentru
reducerea temperaturilor. Înr d cinarea puieţilor dureaz 1-2 ani în funcţie de specie.
Puieţii obţinuţi în paturile de înr d cinare se transplanteaz în ghivece.
Înmulţirea prin butaşi la foioasele persistente şi conifere
Speciile foioase cu frunze persistente şi coniferele se pot înmulţi prin butaşi
semilemnificaţi, confecţionaţi din l starii formaţi în anul în curs, care au început s se
lemnifice. Pentru speciile de foioase persistente aceast faz de lemnificare a l starilor
corespunde cu perioada iulie-august, iar pentru conifere, luna august. Recoltarea
ramurilor pentru butaşi, confecţionarea butaşilor şi plantarea lor au loc în aceeaşi zi.
Confecţionarea butaşilor la foioasele cu frunze persistente presupune t ierea ramurilor
înfrunzite în fragmente de 10-12 cm lungime, adic butaşi simpli, sau desprinderea
brusc a l starilor tineri de 10-15 cm de pe ramurile de 2-3 ani pe care sunt inserate,
obţinându-se butaşi cu c lcâi ori recoltarea butaşilor de pe astfel de ramuri cu ajutorul
unui briceag, prin extragerea cu un mic scut cu foarte puţin lemn de 2-3 ani – butaş cu
inel (fig. 41).
Fig. 41 – Tipuri de butaşi la speciile de foioase cu frunze persistente

(de la stânga la dreapta: butaş simplu, butaşi cu c lcâi, butaşi cu inel şi butaş cu cârlig)
La conifere se recomand butaşii cu c lcâi sau butaşii cu inel. Pentru variet ţile
fastigiate de conifere se confecţioneaz numai butaşi din vârfuri de ramuri (care vor fi
butaşi simpli) pentru a p stra creşterea erect a plantelor obţinute.
Pentru reuşita înr d cin rii butaşilor de foioase şi conifere se recomand tratarea
bazei butaşilor cu stimulenţi de înr d cinare (auxine sub form de pudr sau soluţie
hidro-alcoolic ), înainte de plantare.
Butaşii de foioase cu frunze persistente şi de conifere se planteaz numai în spaţii
protejate, în paturi de înr d cinare (fig. 42) la distanţe mici pe rând şi între rânduri (1-3
cm/6-10 cm) sau în pl ci alveolare, câte un butaş în fiecare alveol .
62
Fig. 42 – Conifere în pat de înr d cinare în ser (stânga) şi butaş înr d cinat (dreapta)
(foto: Monica Dumitraşcu)
O atenţie deosebit se acord lucr rilor de îngrijire dup plantare: menţinerea

umidit ţii substratului şi a atmosferei, asigurarea temperaturii optime (sub 35oC vara),
combaterea buruienilor, a bolilor şi a d un torilor. Puieţii obţinuţi în 1-2 ani se
transplanteaz obligatoriu la ghivece, unde îşi vor continua creşterea pe o perioad de
timp variabil cu specia, modul de îngrijire şi tehnologia de formare.
Rezum at
Înmulţirea prin butaşi

¾ Metodă de înmul ire vegetativă care foloseşte fragmente de plantă pentru ob inerea de
indivizi noi, identici cu planta mamă.
¾ Butaşii pot fi confec iona i din: fragmente de rădăcină (la specii cu muguri de rădăcini)
sau fragmente de ramuri tinere.
¾ Foiasele caduce pot fi înmul ite uşor prin butaşi lemnifica i sau erbacei. Butaşii
lemnifica i se plantează primăvara devreme în spa iu neprotejat, iar butaşii erbacei se
plantează în iunie, în spa ii protejate. Timpul de înrădăcinare 8-12 luni.
¾ Puie ii ob inu i în teren se pot planta în teren, iar cei ob inu i în spa ii protejate se
plantează în ghivece.
¾ Foioasele cu frunze persistente şi coniferele se înmul esc uşor prin butaşi
semilemnifica i. Butaşii de foioase cu frunze persistente se confec ionează şi plantează în
spa ii protejate în perioada iulie-august, iar cei de conifere, în luna august.
¾ Puie ii de foioase cu frunze persistente şi conifere se ob in în 1-2 ani şi vor fi apoi
transplanta i în ghivece.
59. Înmulţirea prin butaşi este cea mai folosit metod de înmulţire a:
a. unor specii de arbori foioşi
b. unor specii de conifere
c. arbuştilor foioşi
d. arborilor foioşi şi coniferelor
e. variantele a, b şi c corecte
63
60. La speciile de conifere se recomand folosirea butaşilor:
a. cu cârlig
b. cu c lcâi
c. de un mugure
d. de r d cin
61. But şirea în teren se practic la înmulţirea speciilor:

a. de foioase caduce
b. de foioase persistente
c. de conifere
62. Lungimea unui butaş simplu la foioasele persistente este:

a. 15-18 mm
b. 10-12 cm
c. 15-18 cm
d. 10-12 mm
63. Plantarea butaşilor de foioase caduce în teren se face:

a. astfel încât o treime din butaş s fie în substrat
b. astfel încât o treime din butaş s fie deasupra substratului
c. înfigând butaşul la 2-3 cm adâncime în substrat
d. pân la ultimul mugure
64. Confecţionarea şi plantarea butaşilor semilemnificaţi de conifere se face:

a. în martie
b. în mai
c. în iunie
d. în iulie
e. în august
64
13.
Înmul irea prin marcotaj. Înmul irea prin drajoni.
OBIECTIVE
•
•
ce specii se pot înmulţi prin marcotaj
•
care sunt tipurile de marcotaj
•
ce specii pot fi înmulţite prin drajoni
când se pot face înmulţirile prin marcotaj şi drajoni
Înmulţirea prin marcotaj

Marcotajul este o metod de înmulţire vegetativ ce se aplic unor specii de arbori
şi arbuşti care r spund mai greu la înmulţirea prin alte metode vegetative (but şire,
altoire). Marcotajul determin înr d cinarea unor l stari ce sunt puşi în contact cu solul,
dar care nu au fost detaşaţi în prealabil de pe planta mam .
O serie de specii de foioase şi conifere cu form de creştere târâtoare şi
semitârâtoare au capacitatea de a marcota natural, atunci când solul este menţinut curat şi
reav n (fig. 43).
Fig. 43 – Marcotare natural – Cotoneaster dammeri (stânga) şi Juniperus media’Hetzii’ (dreapta)
Aceast metod de înmulţire vegetativ determin obţinerea unui num r mai mic
de plante înr d cinate comparativ cu înmulţirea prin butaşi sau altoire. Înmulţirea prin
marcotaj presupune o plantaţie special de plante mam , numit marcotier , în care solul
trebuie s aib textur uşoar . În funcţie de vigoarea speciilor şi de tipul de marcotaj care
va fi folosit la înmulţire se stabilesc distanţele de plantare corespunz toare.
Marcotajul se face prim vara, pân cel târziu în luna iunie şi are mai multe
metode, care se aplic diferenţiat pe specii.
65
Marcotajul prin
muşuroire – se aplic la: Malus
sp., Pyrus sp., Morus sp., Corylus
sp., Alnus sp., Hydrangea sp.,
Syringa sp. Plantele mam se taie
puternic (la 3-4 cm deasupra
solului) prim vara devreme.
L starii ap ruţi în urma t ierilor se
muşuroiesc cu p mânt reav n, iar
pe m sur ce cresc se înalţ
muşuroiul pân la 30 cm (fig. 44).
Acoperirea parţial a l starilor
tineri cu p mânt reav n determin
înr d cinarea acestora.
Detaşarea puieţilor se face
în repaus vegetativ dup
desfacerea muşuroiului. Plantele
mam au nevoie de o perioad de
refacere dup înmulţire de un an,
în care se îngrijesc prin ud ri şi Fig. 44 – Tipuri de marcotaj: a – marcotaj prin muşuroire,
fertiliz ri. Marcotajul repetat, f r b – marcotaj arcuit, c – marcotaj chinezesc
(după Iliescu, 1998)
aceast perioad de repaus
determin epuizarea şi debilitarea plantelor, rezultatele la înmulţire fiind slabe.
Marcotajul prin arcuire este o alt metod , care const în arcuirea l starilor,
prinderea lor la baza unui şanţ circular, (s pat în apropierea plantei mam ) şi acoperirea
cu p mânt a acestuia (fig. 45).
Fig. 45 – Marcotaj arcuit la Magnolia (stânga) şi marcotaj şerpuit la Wisteria (dreapta)
Un sol cu textur mai uşoar şi tratarea porţiunii îngropate şi uşor r nite (incizie,
torsionare ş.a.) a l starului cu un hormon de înr d cinare vor favoriza înr d cinarea
l starilor.
Puieţii înr d cinaţi se detaşeaz prin t iere, în repaus vegetativ. Acest tip de
marcotaj se poate folosi la înmulţirea speciilor şi variet ţilor de Magnolia sp., Acer sp.,
Cornus sp., Chaenomeles sp., Prunus triloba, Cotinus coggygria.
Pentru acest tip de marcotaj este nevoie ca plantele mam s aib l stari cât mai
aproape de sol. Pentru aceasta, în lţimea plantelor este menţinut prin t ieri sub form de
tuf ramificat de la baz .
66
Marcotajul şerpuit se practic la
înmulţirea lianelor – Wisteria sp.,
Lonicera japonica, Lonicera periclyneum,
Lonicera caprifolium, Clematis sp.,
Hedera sp. Aceast metod este o variant
a marcotajului arcuit bazându-se pe acelaşi
principiu, al arcuirii l starilor (fig. 46). În
acest caz, fiind vorba de liane, l starii lor
lungi şi flexibili pot fi arcuiţi repetat.
Astfel, lâng planta mam se deschide un
şanţ lungitudinal, în care l starul arcuit se
prinde din loc în loc, având grij ca în
partea superioar s r mân muguri, care
mai târziu vor forma l stari. Şanţul se
acoper cu p mânt reav n. Dintr-un singur Fig. 46 – Marcotaj şerpuit (după Iliescu, 1998)
l star se obţin mai multe marcote, care se
detaşeaz în perioada de repaus.
Marcotajul chinezesc presupune întinderea şi fixarea l starilor la baza unui şanţ
s pat în apropierea plantelor mam (cu adâncimea de 15-20 cm) şi apoi acoperirea cu sol
a acestora pe m sur ce apar noi l stari. Prin aceast metod de înmulţire puieţii se obţin
prin detaşarea l starilor înr d cinaţi de planta mam dup 1-2 ani, în timpul repausului
vegetativ. Speciile care r spund bine la acest tip de marcotaj sunt: Liriodendron
tulipifera, Juniperus sp., Fraxinus sp., Acer sp.
Marcotajul aerian const în stimularea form rii de r d cini la nivelul ramurilor
plantei mam , f r ca aceştia s fie aplecaţi spre sol. La nivelul ramurilor anuale cu
diametre potrivite se practic
pe o porţiune, o incizie
transversal , superficial , la
nivelul scoarţei şi al lemnului
şi se pulverizeaz stimulenţi
de înr d cinare. Zona
secţionat se înf şoar pe o
lungime de 10 cm într-un
amestec bazat pe turb şi puţin
nisip, susţinut de folie de
polietilen sau capişoane
semisferice de plastic (fig. 47).
Marcotajul aerian poate fi Fig. 47 – Marcotaj aerian la magnolie (după Vezzosi, 1998)
aplicat prim vara devreme şi
înr d cinarea are loc într-o perioad de 1-2 ani. Metoda are dezavantajul unei mai dificile
menţineri a umidit ţii în zona stimulat a l starului, dar poate fi aplicat la plante mam
cu în lţime mai mare, nefiind nevoie de t ieri speciale de menţinere a acestora.
Înmulţirea prin drajoni

La unele specii de foioase (arbori – Ailanthus sp., Populus alba, Paulownia
tomentosa, Robinia pseudacacia, Salix caprea, Tilia sp.; arbuşti – Chaenomeles sp.,
Eleagnus angustifolia, Hippophae rhamnoides, Mahonia aquifolium, Rhus typhina,
Spiraea salicifolia, Syringa vulgaris; subarbuşti - Hypericum calycinum, Pachysandra
terminalis, Perovskia atriciplifolia, Yucca filamentosa) r d cinile prezint muguri
adventivi ce formeaz l stari, care apar în apropierea plantei mam (fig. 48). Aceste
plante tinere se numesc drajoni şi pot fi folosite la înmulţirea unor specii care dau
67
rezultate mai slabe prin alte metode de înmulţire. De regul , plantele care au capacitate de
drajonare, nu dau rezultate bune la înmulţirea prin butaşi.
presupune detaşarea tinerelor plante
de planta mam în perioada de
repaus vegetativ. Aceast detaşare se
face dup dezgroparea drajonilor
pân în porţiunea r d cinilor. Este
de preferat ca drajonii s nu se
detaşeze prin smulgere, deoarece
r d cinile sunt de obicei bine
ancorate, iar aceast metod distruge
o parte din r d cini sau partea
aerian a plantei. Drajonii se
replanteaz imediat, ca puieţi, fie în
teren, fie în ghivece. Fiecare drajon Fig. 48 – Drajoni de tei la arbori aflaţi în aliniament stradal
detaşat trebuie s aib l starul
suficient dezvoltat şi r d cini formate şi bine ramificate.
Trebuie cunoscut faptul c plantele înmulţite astfel formeaz drajoni la rândul lor.
Din aceast cauz , înmulţirea prin drajoni nu este indicat pentru obţinerea de arbori
pentru aliniamente. Astfel înmulţiţi, arborii formeaz la baza lor tufe de l stari cu frunze
care se dezvolt puternic. Drajonii nu permit în acest caz plantarea de alte specii în
apropierea lor şi pot distruge chiar carosabilul, ridicându-l şi deformându-l. De asemenea,
înmulţirea prin drajoni nu este potrivit pentru obţinerea de portaltoi. Aceste plante,
folosite la înmulţirea prin altoire, vor drajona la rândul lor, incomodând altoiul şi chiar
eliminându-l.
Intervenţiile de eliminare a drajonilor sunt inutile, pentru c t ierile r d cinilor
stimuleaz formarea de noi drajoni. O metod de a obţine plante care s nu drajoneze este
altoirea. De exemplu, liliacul, specie cu o capacitate ridicat de drajonare, poate fi altoit
pe fragmente de r d cini de lemn câinesc.
În multe cazuri, în care se doreşte acoperirea şi stabilizarea unor taluzuri, pante,
drajonarea plantelor este foarte util .
Rezum at
Înmulţirea prin marcotaj

¾ Metodă de înmul ire vegetativă care permite ob inerea de rădăcini la nivelul lăstarilor ce
¾ Perioada optimă de marcotare – primăvara, până în luna iunie.

sunt puşi în contact cu solul, dar care nu au fost detaşa i în prealabil de pe planta mamă.
¾ Tipuri de marcotaj: marcotaj prin muşuroire, marcotaj arcuit, marcotaj şerpuit,

marcotaj chinezesc, marcotaj aerian.
¾ Puie ii de ob in în 1-2 ani.

¾ Metodă de înmul ire vegetativă care poate fi aplicată la speciile care prezintă muguri pe
¾ Presupune detaşarea tinerelor plante de planta mamă în perioada de repaus vegetativ.

rădăcini.
¾ Plantele înmul ite astfel formează drajoni la rândul lor şi de aceea înmul irea prin
drajoni nu se recomandă la ob inerea de plante pentru aliniamente şi nici pentru
portaltoi.
68
65. Înmulţirea prin marcotaj poate fi folosit la:

a. specii care prezint muguri pe r d cini
b. arbori stradali
c. specii care nu suport t ierile
d. specii care se înmulţesc mai greu prin butaşi
66. Marcotajul chinezesc presupune:

a. arcuirea repetat a lujerilor cu îngroparea acestora la adâncimea de 10 cm
b. orizontalizarea lujerilor în şanţuri cu adâncimea de 20 cm
c. acoperirea cu p mânt a l starilor anuali pân la în lţimea de 30 cm
d. protejarea peste iarn a plantelor cu materiale vegetale (paie, frunze)
e. variantele c şi d sunt corecte
67. Marcotajul şerpuit se aplic la:

a. unele specii de arbori
b. unele specii de arbuşti
c. liane
68. Comparativ cu înmulţirea prin butaşi, marcotajul are dezavantajul c :

a. plantele trebuie menţinute la în lţimi mici
b. puieţii se obţin dup mai mulţi ani
c. num rul de puieţi obţinuţi este mai mic
69. Drajonii apar la speciile:

a. dioice
b. arbuşti foioşi cu frunzişul caduc
c. plantate pe terenuri erodate
d. ale c ror ramuri vin în contact cu solul
e. care prezint muguri pe r d cini
69
14.
Înmul irea prin altoire.
OBIECTIVE
•
•
ce presupune înmulţirea prin altoire
•
care sunt metodele de altoire la foioase
•
care sunt metodele de altoire la conifere
în ce perioad a anului se aplic fiecare metod de altoit
Altoirea este o metod de înmulţire vegetativ , care în ultimii ani a devenit foarte
utilizat în pepinierele de plante lemnoase, prin dezvoltarea a numeroase tehnici de
execuţie care au permis adaptarea cu rezultate foarte bune a acestei metode de înmulţire
la cerinţe diferitelor specii şi variet ţi.
Altoirea presupune îmbinarea a dou fragmente de plant – altoiul şi portaltoiul -
provenite de la dou plante diferite ale aceleiaşi specii, ori gen, ori familie. Altoiul poate
fi un fragment de ramur sau un mugure, care va fi îmbinat pe un portaltoi de 1, 2 sau 3
ani. Altoirea permite obţinerea de plante identice cu planta mam (care are caractere
ornamentale deosebite), dar se pot realiza şi forme horticole noi, cu talie sau habitus
diferit, care nu ar putea fi înmulţite prin alte metode (fig. 49). De asemenea, altoirea
asigur înflorirea plantelor la o vârst mic comparativ cu cele obţinute pe cale seminal
(Magnolia, Wisteria, Syringa ş.a.); de asemenea, în funcţie de portaltoi, plantele altoite se
pot adapta mai bine la anumite condiţii de sol.
Un dezavantaj al altoirii este acela c altoiul poate fi respins de portaltoi. Aceast
incompatibilitate poate ap rea
în primul an sau dup câţiva
ani de la altoire şi are mai
multe cauze (genetice, de
nutriţie). De asemenea,
nereuşita prinderii altoiului
poate s apar ca urmare a
alegerii unei perioade
nefavorabile altoirii, a aplic rii
unei tehnici necorespunz toare
de altoire sau a neasigur rii
condiţiilor de mediu favorabile
în timpul şi dup altoire.
Tehnicile de altoire
cuprind mai multe metode, cu
perioade optime de execuţie în
sezonul de prim var (martie – Fig. 49 – Puieţi altoiţi de Acer negundo ‛Flamingo’
mai), var -toamn (iulie-
septembrie) sau iarna (ianuarie – martie).
La speciile foioase pot fi aplicate trei metode de altoire: altoire în oculaţie, altoiri
cu ramur detaşat şi altoire prin alipire. La r şinoase se aplic dintre altoirile cu ramur
detaşat numai placajul lateral şi altoirea prin alipire.
70
• Altoirea în oculaţie poate fi executat în perioadele când scoarţa se desprinde uşor de
Metodele de altoire la foioase
lemn, adic în martie-mai (oculaţie în

ochi crescând) sau iulie-septembrie
(oculaţie în ochi dormind) şi presupune
efectuarea unei incizii în forma literei T
în scoarţa portaltoiului (un puiet de 1-2
ani) în care se va introduce un mugure
prelevat de pe o ramur altoi (fig. 50).
La altoirea în ochi crescând mugurii
altoi se preleveaz de pe ramuri în
repaus, p strate din toamn la rece.
Mugurii altoi pentru altoirea în ochi
dormind se detaşaz de pe ramuri
crescute în anul respectiv, care apar la Fig. 50 – Altoirea în oculaţie (sursă internet 3)
subţioara fiec rei frunze. Limbul foliar
se îndep rteaz şi se las doar o porţiune de peţiol ataşat mugurelui. Locul altoirii se
leag strâns pân la prinderea altoiului. Reuşita prinderii înseamn pornirea mugurelui la
altoirea în ochi crescând şi c derea porţiunii de limb ataşat mugurelui la altoirea în ochi
dormind. Imediat dup ce se constat prinderea altoiului, portaltoiul se reduce puternic,
iar când altoiul este suficient de dezvoltat, portaltoiul se suprim deasupra punctului de
• Altoirile cu ramură detaşată se execut prim vara şi presupun folosirea ca altoi a unui
altoire.
fragment de ramur de un an cu 2-3 muguri, aflat în repaus vegetativ. La îmbinarea

altoiului cu portaltoiul, suprapunerea cambiului celor doi parteneri este esenţial pentru
reuşita altoirii. Se cunosc mai multe procedee de altoire cu ramur detaşat : în copulaţie,
în triangulaţie, sub scoarţ , în despic tur sau în placaj lateral (fig. 51).
a b c
Fig. 51 – Altoiri cu ramur detaşat : a – copulaţie; b – în despic tur ; c – placaj lateral

La altoirea în copulaţie altoiul şi portaltoiul trebuie s aib aceeaşi grosime, iar la
celelalte tipuri de altoire cu ramur detaşat portaltoiul are un diametru mai mare (30 mm
şi mai mult) şi se reteaz înc de la începutul altoirii.
Altoirea în copulaţie poate fi aplicat în perioada de repaus vegetativ a
plantelor. Atât altoiul cât şi portaltoiul se secţioneaz oblic, iar apoi se îmbin
perfect şi se leag .
71
Altoirea în triangulaţie presupune retezarea portaltoiului, executarea unei
secţiuni triunghiulare în portaltoi cu aceleaşi dimensiuni ca altoiul, fasonat la
rândul s u în form triunghiular .
Altoirea în despic tur const în retezarea portaltoiului, efectuarea unei
despic turi în plan vertical pe diametrul portaltoiului şi apoi introducerea în
aceasta a altoiului, fasonat sub form de pan , suprapunând zonele
generatoare de cambiu.
Altoirea sub scoarţ poate fi executat atunci când scoarţa se desprinde de lemn,
astfel încât altoiul fasonat sub form de pan s poat fi aşezat sub scoarţa
portaltoiului, la nivelul unde acesta a fost retezat.
La altoirea în placaj lateral altoiul este fasonat tot sub form de pan , dar se
introduce într-o incizie lateral în portaltoi sau se aşaz într-o zon a
portaltoiului în care s-a extras o fâşie de scoarţ şi lemn de aceeaşi dimensiune
cu altoiul.
La toate aceste procedee, unde r mân zone de lemn t iate, se aplic mastic (cear
de altoit) pentru evitarea deshidrat rii sau a infect rii, care ar compromite prinderea
• Altoirea prin alipire se aplic la speciile mai pretenţioase şi const în p strarea celor doi
altoiului.
parteneri pe r d cinile proprii şi îmbinarea lor doar la nivelul unei zone în care s-au
extras fâşii longitudinale de scoarţ şi lemn. Stimularea prinderii se face prin incizarea
portaltoiului deasupra punctului de altoire şi a altoiului sub punctul de altoire. Dup
prindere, în punctele unde au fost f cute aceste incizii se taie, obţinându-se plante altoite
la ghivece. În perioada rece, ghivecele se depoziteaz în sere.
Metodele de altoire la conifere

Speciile de conifere pot fi altoite cu fragment de ramur în placaj lateral sau
folosind metoda de altoire prin
alipire. Altoiul se recolteaz în
ziua altoirii de la plante tinere
(care nu formeaz foarte mult
r şin aceasta împiedicând
procesul de prindere), din
vârfuri de ramuri, pentru ca
plantele obţinute s fie perfect
drepte.
Altoirea cu ramură detaşată.
Dintre altoirile cu ramur
detaşat amintite mai sus, la
conifere nu se aplic decât
metoda în placaj lateral (fig.
52). Altoirea se poate face în
sere (perioadele optime de Fig. 52 – Placaj lateral la conifere
execuţie sunt august-septembrie (foto: Monica Dumitraşcu)
şi februarie-martie) sau în teren
(perioada optim – prim vara). La speciile conifere portaltoiul nu se reteaz . Altoiul sub
form de fragment de ramur de 8-10 cm se fasoneaz sub form de pan şi se îmbin cu
portaltoiul într-o zon în care s-a t iat o porţiune longitudianl de scoarţ şi lemn f r a fi
detaşat , care va sprijini şi acoperi altoiul. Punctul de altoire se leag strâns pentru a
asigura reuşita prinderii.
72
Nu se foloseşte niciodat mastic la
speciile conifere, acestea dispunând în mod
natural de r şin , care acţioneaz în mod
similar cu masticul. Dup altoire ghivecele se
aşeaz în poziţie oblic , astfel încât altoiul s se
sprijine vertical pe punctul de altoire,
favorizându-se în acest fel prinderea. Dup
constatarea prinderii, ghivecele se readuc în
poziţie vertical . Odat cu dezvoltarea
altoiului, portaltoiul se scurteaz treptat, iar în
acest timp, altoiul se tutoreaz pentru a creşte
• Altoirea prin alipire la conifere se execut ca

vertical (fig. 53).
şi la foioase, în sezonul de prim var . Plantele

altoi se menţin prin t ieri la o talie mic , iar
portaltoii în ghivece se aşeaz în apropierea
acestora. La speciile cu frunze aciculare, în
zona de contact a celor doi parteneri se elimin
acele prin t iere. Altoirea presupune extragerea
unor fâşii longitudinale de scoarţ şi lemn atât
de pe altoi cât şi de pe portaltoi şi aşezarea
Fig. 53 – Plante la care altoiul este tutorat
acestora în contact. Se vor obţine plante altoite
la ghivece, care vor fi transferate în perioada de
iarn în spaţii protejate neînc lzite.
Rezum at
Înmulţirea prin altoire

¾ Metodă de înmul ire vegetativă care presupune îmbinarea a două fragmente de plantă –
altoiul şi portaltoiul - provenite de la două plante diferite ale aceleiaşi specii, ori gen, ori
familie.
¾ Altoiul poate fi un fragment de ramură sau un mugure, care va fi îmbinat pe un portaltoi
¾ Altoirea permite ob inerea de plante identice cu planta mamă, dar se pot realiza şi forme
de 1, 2 sau 3 ani.
horticole noi, cu talie sau habitus diferit, asigură înflorirea plantelor la o vârstă mică
¾ Metode de altoire la foioase: altoire în ocula ie, altoiri cu ramură detaşată, altoire prin
comparativ cu cele ob inute pe cale seminală.
¾ Metode de altoire la conifere: altoire cu ramură detaşată - în placaj lateral, altoire prin
alipire.
¾ Altoiul la altoirea în ocula ie este un mugure, la altoirile cu ramură detaşată, un

alipire.
fragment de ramură de un an cu 2-3 muguri, iar la altoirile prin alipire, o ramură

nedetaşată de pe planta mamă.
70. Principalele metode de altoire sunt:

a. oculaţia, cu ramur detaşat , prin arcuire
b. prin arcuire, şerpuit , prin orizontalizare
c. în triangulaţie, în copulaţie, prin alipire
d. oculaţia, cu ramur detaşat , prin alipire
73
71. La altoirea în ochi crescând:
a. mugurele porneşte în vegetaţie cu puţin timp înainte de altoire
b. mugurele porneşte în sezonul urm tor de vegetaţie
c. mugurele altoi porneşte la scurt timp dup altoire
d. mugurele portaltoi porneşte în vegetaţie
72. Diametrul altoiului trebuie s fie egal cu diametrul portaltoiului la:

a. altoirea în oculaţie
b. altoirea sub scoarţ
c. altoirea în placaj lateral
d. altoirea în copulaţie
e. altoirea în triangulaţie
73. Altoirea în oculaţie se poate aplica:

a. la toate speciile
b. numai la conifere
c. la speciile heliofile
d. la plantele cu diametre mai mari de 30 mm
e. numai la foioase
74. La altoirea prin alipire:

a. lucr rile se execut numai în spaţii protejate
b. portaltoiul este condus sub form de tuf
c. altoiul este un fragment de ramur
d. ambii parteneri sunt înr d cinaţi
75. Ghivecele se înclin dup altoire la:

a. altoirea în oculaţie
b. altoirile prin alipire
c. altoirea în ser
d. altoirea foioaselor
e. altoirea coniferelor
74
R spunsuri teste autocontrol – Arboricultur 1
Num r R spuns Num r R spuns
întrebare corect întrebare corect
1. c 39. d
2. b 40. a
3. c 41. d
4. a 42. a
5. a 43. d
6. c 44. b
7. a 45. a
8. b 46. c
9. b 47. d
10. a 48. e
11. a 49. c
12. a 50. e
13. e 51. b
14. a 52. a
15. b 53. b
16. c 54. e
17. d 55. a
18. c 56. d
19. e 57. e
20. b 58. c
21. e 59. e
22. c 60. b
23. d 61. a
24. e 62. b
25. b 63. d
26. d 64. e
27. c 65. d
28. d 66. b
29. a 67. c
30. b 68. c
31. e 69. e
32. c 70. d
33. a 71. c
34. d 72. d
35. e 73. e
36. b 74. d
37. c 75. e
38. b
75
ARBORICULTUR ORNAMENTAL 2
76
1.
Producerea materialului s ditor în terenul pepinierei:
Plantarea puieţilor în secţia de formare. Formarea sistemului radicular.
OBIECTIVE
•
•
unde se formeaz puieţii de plante lemnoase
•
când se face plantarea puieţilor
cum se stabilesc distanţele şi adâncimile de plantare
•
•
care este importanţa form rii sistemului radicular
cum se formeaz sistemul radicular
Timp de studiu – 2 ore
Puieţii obţinuţi în secţia de înmulţiri (din seminţe, butaşi, marcote, drajoni sau
altoire) nu pot fi plantaţi direct în spaţiile verzi, deoarece în acest stadiu de dezvoltare nu
au calit ţi decorative şi nici capacitatea de a rezista condiţiilor din amenaj rile de spaţii
verzi. Aceste plante tinere trebuie s parcurg o perioad de formare în pepinier de 2-7
ani (în funcţie de specie), timp în care se aplic lucr ri speciale pentru a stimula
dezvoltarea sistemului radicular şi a p rţii aeriene (trunchiul şi coroana la arbori şi tufa de
l stari la arbuşti). La sfârşitul acestei perioadei de formare se obţine material standard,
adic plante care întrunesc minimul acceptat al efectului vizual pentru spaţiile verzi.
Unele pepiniere preiau materialul standard şi îl mai formeaz înc minim 4 ani pentru a
obţine material s ditor de talie mare (adic de vârst mare, nefiind vorba aici de în lţimea
plantei la vârsta adult ).
Producerea plantelor ornamentale lemnoase se poate face dup dou tehnologii: în
terenul pepinierei sau în containere. Plantele obţinute dup tehnologia cultiv rii directe în
terenul pepinierei se valorific fie cu r d cinile nude, fie cu balot de p mânt susţinut cu
diferite materiale de ambalare sau transplantate în containere. Plantele produse prin
tehnologia culturilor containerizate se valorific în containere.
Formarea materialului s ditor în teren cuprinde mai multe etape: plantarea
puieţilor, formarea sistemului radicular, formarea p rţii aeriene şi scoaterea puieţilor din
teren.
Plantarea puieţilor în secţia de formare

În secţia de formare materialul s ditor tân r (fig. 54) ajunge cu r d cinile nude
(f r p mânt) sau cu p mânt pe r d cini (plante obţinute la ghivece sau pl ci alveolare).
Numai speciile de foioase cu frunze c z toare se livreaz secţiei de formare cu r d cinile
nude, celelalte (conifere, speciile de foioase cu frunze persistente, toate variet ţile şi
cultivarurile obţinute prin altoire) fiind întotdeauna cu p mânt pe r d cini.
La sosirea în secţia de formare, puieţii cu r d cinile nude se stratific imediat
pân în momentul plant rii, pentru a evita deshidratarea r d cinilor şi riscul pierderii
plantelor. O perioad mai lung de p strare o au plantele cu p mânt pe r d cini, care nu
au nevoie de lucr ri speciale de p strare înainte de plantare.
Epoca de plantare. Pentru toate speciile lemnoase ornamentale perioada optim
pentru plant ri este prim vara. Pentru speciile de foioase termofile şi speciile conifere
aceast perioad este obligatorie pentru asigurarea prinderii şi adaptarea la condiţiile de
77
mediu şi cele din teren. Speciile autohtone pot fi plantate şi toamna, în zonele unde
iernile nu sunt grele.
a b
Fig. 54 – Puieţi neformaţi: a- cu r d cinile nude, b- cu p mânt pe r d cini (foto:
Monica Dumitraşcu)
Preg tirea terenului înainte de plantare se face înc din toamn . Prima lucrare
este ar tura adânc : 40cm pentru culturi de arbuşti şi 50-60cm pentru arbori. Se
administraz apoi îngr ş minte organice şi minerale (cu fosfor şi potasiu toamna şi cu
azot prim vara). Prim vara se face m runţirea, nivelarea şi erbicidarea. Este bine ca
aceast preg tire s se fac riguros, pentru c plantele vor petrece câţiva ani în acest
teren, iar dezvoltarea lor optim depinde mult de condiţiile de sol. Înainte de plantare se
marcheaz terenul conform distanţelor de plantare.
Distanţele de plantare difer în funcţie de mai mulţi factori:
- vigoarea plantelor – arbuştii la distanţe mai mici comparativ cu arborii
- durata de menţinere pe loc - între 2 ani (arbuşti, arbori cu creştere rapid – plop, salcie)
şi 7 ani (arbori foioşi şi r şinoşi)
- formarea cu sau f r p mânt pe r d cini - distanţe mai mari la plantele care vor fi
scoase cu balot de p mânt pe r d cini.
- modul de întreţinere a culturilor – la întreţinerea mecanizat distanţa între rândurile de
plante creşte pentru ca utilajele s poat intra.
Pentru arbuşti distanţele de plantare sunt: 0,8-1m între rânduri şi 0,3-0,4m pe
rând, iar pentru arbori: 1-1,2m între rânduri şi 0,6-1m pe rând (fig. 55).
Preg tirea puieţilor. Pentru asigurarea prinderii este nevoie ca puieţii s fie
• Puieţii cu r d cinile nude se livreaz în pachete şi este nevoie de verificarea fiec rei
preg tiţi înainte de plantare.
plante înainte de plantare, îndep rtându-se materialul r nit, rupt sau uscat. R d cina
principal a arbuştilor se scurteaz prin t iere la 5-7cm, iar cele ale arborilor la 15-
20cm. Chiar înainte de plantare r d cinile de mocirlesc, pentru un contact cât mai bun
al acestora cu solul pepinierei. Se fasoneaz şi partea aerian a puieţilor: arbuştii la
15-25cm (în funcţie de specie), iar arborii se scurteaz în funcţie de categoriile de
78
folosinţ (vezi formarea p rţii aeriene). La speciile de arbori cu ramificare
monopodial (Fraxinus sp., Quercus sp., Aesculus sp., Magnolia sp., Liriodendron
• La plantele livrate cu p mânt pe r d cini nu se fac intervenţii asupra sistemului

sp.), nu se taie partea aerian .
radicular. Partea aerian a plantelor se fasoneaz ca şi în cazul puieţilor f r p mânt

pe r d cini. Speciile conifere nu se fasoneaz .
a b
Fig. 55 – Distanţe de plantare la: a- arbori, b- arbuşti (foto: Monica Dumitraşcu)
Plantarea se face în rânduri, semimecanizat sau mecanizat. Plantarea

semimecanizat presupune deschiderea de şanţuri sau gropi de plantare cu ajutorul
maşinilor, urmând ca plantarea s se fac manual. Plantarea mecanizat este folosit în
pepinierele mari şi foarte mari şi necesit maşini speciale de plantare, care execut toate
operaţiile de plantare dintr-o singur trecere.
Adâncimea de plantare este foarte important pentru prinderea şi dezvoltarea
plantelor. Puieţii cu r d cinile nude se planteaz pân la nivelul coletului. Plantarea mai
sus sau mai jos faţ de colet determin uscarea sau putrezirea r d cinilor. Puieţii cu
p mânt pe r d cini se planteaz la nivelul anterior. O plantare mai adânc aduce
probleme la udarea plantelor, din cauza diferenţelor de textur între balotul plantei şi
solul pepinierei, iar plantarea mai sus de nivelul anterior determin uscarea r d cinilor
descoperite şi încetinirea creşterii plantelor.
Lucr rile de îngrijire care se fac dup plantare sunt: udarea, mulcirea, afânarea
• Prima udare se face imediat dup plantare. Prinderea puieţilor depinde foarte mult de
solului, umbrirea.
asigurarea necesarului de ap în sol. Sistemele de irigaţie sunt mobile (rampe de

udare cu sistem de aspersie) sau fixe – aspersie, microaspersie sau udare cu
pic tura. Pepinierele moderne au sisteme computerizate de udare, care pornesc
automat irigarea culturilor dup datele furnizate de senzorii de umiditate aflaţi în
• Mulcirea cu p mânt se practic în zonele cu risc de îngheţ târziu, pentru protecţia

plantaţii.
arbuştilor. Peste întreg rândul de arbuşti se aduce p mânt m runţit, formându-se un

bilon de 20-30cm. Mulcirea cu folie de polietilen se aplic cu scopul combaterii
buruienilor şi menţinerii umidit ţii. Folia se aşeaz în fâşii, de-a lungul rândurilor
de plante, iar între rânduri solul se întreţine cu maşini.
79
• Afânarea solului este o lucrare necesar pentru menţinerea unui regim aer-ap optim în
sol, dar şi pentru combaterea buruienilor.
• Umbrirea – se aplic în perioada de var la culturile de conifere şi a celor de foioase
persistente sensibile la temperaturi ridicate. Umbrirea poate fi f cut cu panouri sau
cu plas de agrotextil. Speciile sensibile pot fi umbrite şi prin plantarea lor între
rânduri de arbori sau plante mai mari.
Formarea sistemului radicular

De sistemul radicular depinde prinderea plantelor şi dezvoltarea lor. R d cinile
speciilor lemnoase se pot dezvolta de 2-3 ori mai mult decât proiecţia coroanei pe sol. Un
astfel de sistem radicular ar fi imposibil de manipulat f r pierderi. De aceea în pepinier
sistemul radicular se formeaz pentru ca acesta s fie cât mai bine ramificat, dar şi
compact, astfel încât plantele s poat fi scoase, transportate, depozitate şi replantate (în
spaţiile verzi) cât mai uşor şi f r riscuri de pierderi.
Materialul s ditor se formeaz pentru livrarea şi valorificarea cu r d cini nude
• Speciile care pot fi scoase f r p mânt pe r d cini sunt arbuştii foioşi şi unii arbori
sau cu balot de p mânt pe r d cini.
• Speciile care sunt sensibile la transplantare şi plantele de vârst mare se formeaz

foioşi formaţi ca material standard.
obligatoriu cu p mânt pe r d cini. Speciile sensibile, care nu suport

transplantarea f r p mânt pe r d cini sunt coniferele, foioasele cu frunze
persistente şi unele specii
de arbori foioşi –
Magnolia, Liriodendron,
Cercis, Betula, Albizia.
Dimensiunile balotului de
p mânt cu care vor fi
scoase plantele sunt
limitate ca dimensiuni (fig.
56) şi de aceea, r d cinile
trebuie stimulate pentru a Fig. 56 – Sistemul radicular şi dimensiunea balotului de
se dezvolta într-un volum p mânt
cât mai mic de sol.
Plantele lemnoase pot avea sistem radicular pivotant, trasant sau intermediar.
R d cinile pivotante îngreuneaz lucr rile de scoatere, transport, transplantare, iar
prinderea plantelor este problematic . Speciile care formeaz o astfel de r d cin sunt
greu de format cu balot de p mânt pe r d cini, pentru c nu au suficiente ramificaţii care
s susţin p mântul şi au puţine r d cini cu perişori absorbanţi, f când dificil prinderea
dup transplantare.
De aceea, la speciile care dezvolt în mod natural r d cin pivotant , se intervine
asupra r d cinii înc din faza de germinaţie. Astfel, înainte de sem nat se face
preîncolţirea seminţelor şi se ciupeşte radicula pentru a ramifica. Dac nu s-a aplicat
aceast t iere a r d cinii în faza de germinaţie, este necesar operaţia de retezare a
pivotului la momentul form rii plantelor, care presupune scoaterea puieţilor, t ierea
pivotului şi replantarea lor.
Formarea sistemului radicular se face prin lucr ri de t iere, care stimuleaz
creşterea densit ţii r d cinilor cât mai aproape de baza plantei şi ajut la preg tirea
plantei pentru supravieţuirea în spaţiile verzi.
80
Sistemul radicular al plantelor care vor fi livrate cu r d cinile nude se
formeaz chiar de la plantare. Fasonarea sistemului radicular înainte ca puieţii s fie
plantaţi în terenul pepinierei determin ramificarea r d cinilor şi o dezvoltare optim în
stratul fertil de sol (care în general are 40-60cm adâncime). Formarea r d cinilor dup
plantare are loc odat cu lucr rile de întreţinere acordate culturilor – ud ri, pr şit,
fertiliz ri. Ud rile şi fertiliz rile reduc alungirea sau dezvoltarea r d cinilor în
profunzimea solului. Lucr rile solului - pr şit, afânarea solului, determin t ierea
r d cinilor şi ramificarea lor.
Sistemul radicular al plantelor care vor fi livrate cu p mânt pe r d cini se
formeaz nu numai prin lucr rile de întreţinere a solului ci şi prin lucr ri de transplantare.
În funcţie de tehnologia adoptat de fiecare pepinier , transplant rile pot fi diferite.
Astfel, unele pepiniere fac transplantarea puieţilor dup 2-3 ani, ocazie cu care aceştia
sunt scoşi cu balot de p mânt şi replantaţi. Alte pepiniere folosesc transplantarea pe loc,
adic decupeaz balotul fiec rei plante, iar apoi reaşeaz plantele în groap şi le
replanteaz , f r ca plantele s fie mutate din terenul respectiv.
Rezum at
Plantarea puieţilor în secţia de formare
¾ În sec ia de formare materialul săditor tânăr ajunge cu rădăcinile nude (specii de foioase
caduce) sau cu pământ pe rădăcini (coniferele, speciile cu frunze persistente, toate
¾ Perioada optimă pentru plantarea puie ilor în pepinieră este primăvara.

plantele altoite)
¾ Înainte de plantare se face pregătirea terenului şi pregătirea puie ilor.

¾ Distan ele de plantare diferă cu vigoarea plantelor, durata de men inere pe loc, formarea
¾ Plantarea se face semimecanizat sau mecanizat

cu sau fără pământ pe rădăcini, modul de între inere al culturilor
¾ Adâncimea de plantare: puie ii cu rădăcini nude - până la nivelul coletului, puie ii cu

pământ pe rădăcini - la nivelul anterior
¾ Lucrările de îngrijire: udarea, mulcirea, afânarea solului, umbrirea
Formarea sistemului radicular

¾ Sistemul radicular al plantelor care vor fi livrate cu rădăcinile nude se formează chiar de
la plantare. Formarea rădăcinilor după plantare are loc odată cu lucrările de între inere
acordate culturilor –prăşit, afânarea solului, udări, fertilizări.
¾ Sistemul radicular al plantelor care vor fi livrate cu pământ pe rădăcini se formează nu
numai prin lucrările de între inere a solului ci şi prin lucrări de transplantare
1. Materialul s ditor de talie mare reprezint :

a. arbori de peste 25m
b. arbori foioşi şi r şinoşi
c. arbori de vârst mare
d. arbori şi arbuşti de vârst mare
2. Epoca de plant ri la puieţii de conifere este:

a. prim vara
b. vara
c. toamna
81
3. Înainte de plantare se fasoneaz partea aerian la:
a. arbuştii şi arborii foioşi cu r d cinile nude
b. arbuştii şi arborii foioşi cu p mânt pe r d cini
c. arbuştii şi arborii coniferi cu r d cinile nude
4. Plantele care vor fi obţinute cu p mânt pe r d cini se planteaz :

a. la distanţe mai mici
b. la distanţe mai mari
c. la adâncimi mai mici
d. la adâncimi mai mari
5. Adâncimea de plantare a puieţilor cu p mânt pe r d cini este:

a. în funcţie de vigoarea speciilor
b. pân la nivelul coletului
c. în funcţie de modul de întreţinere
d. la nivelul anterior
e. în funcţie de tipul de sol
6. Formarea r d cinilor la plantele care vor fi obţinute cu r d cinile nude se face prin:
a. lucr ri de întreţinere a solului
b. lucr ri de transplantare
c. t ierea p rţii aeriene
d. mocirlirea r d cinilor înainte de plantare
82
2.
Formarea p rţii aeriene.
OBIECTIVE
•
•
ce efecte au t ierile asupra plantelor lemnoase
•
care sunt tipurile de t ieri de formare
cum se formeaz trunchiul şi coroana arborilor
• cum se formeaz partea aerian a arbuştilor
Partea aerian a plantei se formeaz prin lucr ri de t iere, palisare, arcuire.
Lucrări de tăiere. T ierile presupun îndep rtarea unor porţiuni de ramuri cu sau
f r frunze. Prin t ieri se dirijeaz creşterea plantelor pentru a le îmbun t ţi calit ţile:
realizarea unei simetrii a plantei, stimularea înfloririi, a apariţiei creşterilor noi,
decorative, ramificarea şi îndesirea plantei. La arbori t ierile determin şi formarea unui
schelet puternic, care s susţin bine coroana. Unele specii nu au nevoie de t ieri pentru
formarea p rţii aeriene, acestea formându-se în mod natural: Betula, Magnolia, Quercus,
variet ţile fastigiate de plop şi carpen, toate speciile conifere.
Dintre tipurile de t ieri care se aplic arborilor şi arbuştilor (de formare, de
întreţinere şi de regenerare), în pepinier se fac numai t ieri de formare. T ierile de
formare au scopul de a da form , rezistenţ şi m rime ramurilor. Prin t ieri se valorific
tipul de creştere al plantelor, accentuând tendinţele naturale de creştere şi uneori
modificându-le.
Intervenţiile asupra ramurilor pot avea diferite grade de severitate:
Ciupirea l starilor - se execut în timpul vegetaţiei şi const în îndep rtarea vârfului
acestuia. În urma acestui tip de t iere se obţine o stopare a creşterii în lungime şi
ramificarea l starului.
Scurtarea - are ca scop stimularea ramific rii sau dirijarea creşterilor şi poate fi:
o uşoar – se îndep rteaz pân la o treime din lungimea ramurii
o mijlocie – se îndep rteaz jum tate din lungime
o puternic – se îndep rteaz cel puţin dou treimi din lungime
Efectul scurt rii ramurilor se poate observa în fig. 57. Cu cât ramura se scurteaz
mai mult, cu atât ramificarea este mai puternic . În raport cu orientarea mugurilor,
t ierile pot imprima creşterea l starilor spre interiorul plantei sau spre exteriorul
acesteia (fig 57).
Suprimarea - se aplic în cazul în care se doreşte eliminarea complet a unei ramuri

(uscate, bolnave sau cu amplasament necorespunz tor). Aceast înl turare se face
prin t iere de la inserţie. Suprimarea necorespunz toare – t ieri în urma c rora
r mân cioturi sau sunt prea adânci în lemn, genereaz uscarea ramurii în zona
respectiv şi poate avea urm ri în timp.
83
A
1 2 3
Fig. 57 – A: Efectul scurt rii ramurilor: 1 – scurtare uşoar , 2 – scurtare mijlocie,

3 – scurtare puternic ; B: Orientarea l starilor în urma t ierilor
Reacţia arborilor şi arbuştilor la t ieri este diferit cu specia. Multe specii de

arbuşti r spund bine la scurt rile puternice, ramificându-se şi formând tufe dese. Aceste
specii se pot folosi pentru garduri vii şi forme
tunse. Speciile de arbori coniferi şi o serie de
specii de arbori foioşi nu suport t ierile, în
sensul c dezvoltarea lor, ulterioar acestor
intervenţii, este nefavorabil (creşteri strâmbe,
formarea de ramificaţii inestetice, încetarea
creşterii etc.).
Palisarea. Aceast lucrare de formare
se aplic arborilor, pentru a imprima l starilor
diferite direcţii de creştere: perfect vertical ,
oblic , orizontal (fig. 58). Doar l starii tineri
pot fi dirijaţi prin palisare, folosindu-se în
acest scop tutori sau spalieri cu sârm .
Arcuirea lăstarilor. Lucrarea se aplic
l starilor tineri de arbori, care apar pe trunchi,
în vederea încetinirii creşterii lor. P strarea
acestor l stari şi arcuirea lor este important
pentru îngroşarea trunchiului arborilor.
Fig. 58 – Palisare vertical
Tehnica de formare a p rţii aeriene (foto: Monica Dumitraşcu)
este diferenţiat pe arbori şi arbuşti.
84
Formarea arborilor foioşi
Arborii necesit t ieri pentru formarea trunchiului şi a coroanei. Formarea
puieţilor prin t ieri începe din momentul plant rii, când partea aerian este fasonat .
Pentru formarea trunchiului, în al doilea an de la plantare se fac t ieri diferite în
funcţie de specie şi de categoria de folosinţ pe care o va avea planta:
- trunchi înalt (arbori pentru aliniamente)
- trunchi scund (arbori pentru perdele de protecţie)
- trunchi mijlociu (plant ri izolate, grupuri, masive)
- trunchi multitulpinal (plant ri izolate, grupuri, masive)
La formarea trunchiurilor
unice, înalte şi la arborii
multitulpinali, în anul urm tor
plant rii în pepinier , se scurteaz
puternic prim vara (înainte de
pornirea în vegetaţie), l sându-se un
cep de 2-3cm deasupra solului.
Aceasta determin formarea de
l stari viguroşi. Pentru arborii care
vor fi destinaţi aliniamentelor şi prin
urmare trebuie formaţi cu trunchi
înalt şi drept, se reţine în anul
urm tor l starul cel mai viguros şi
drept, care va fi folosit mai departe
pentru formarea trunchiului. Pentru
arborii multitulpinali în anul urm tor
scurt rii puternice se aleg câţiva
dintre l starii viguroşi, distribuiţi
simetric faţ de centrul plantei şi se
aplic în continuare t ieri de formare
a coroanei.
La formarea trunchiurilor
scunde şi mijlocii fasonarea puieţilor
înainte de plantare determin
formarea de ramificaţii la mic Fig. 59 – Formarea arborilor cu trunchi înalt (după
în lţime pe tulpina acestuia. În Iliescu, 1998)
urm torii ani se fac t ieri pentru
proiectarea coroanei.
Pentru ca viitoarea coroan s poat fi susţinut de trunchi este necesar
îngroşarea acestuia şi formarea unui schelet viguros al coroanei. Îngroşarea trunchiului se
face cu ajutorul l starilor laterali, care apar pe trunchi sub punctul unde se proiecteaz
coroana. Aceşti l stari nu se suprim imediat dup apariţia lor, ci creşterea lor este
temperat prin ciupiri în perioada de vegetaţie sau prin arcuirea lor. Prezenţa l starilor pe
trunchi stimuleaz depozitarea substanţelor de rezerv şi în consecinţ , creşterea în
grosime a trunchiului. Suprimarea acestor l stari se face în momentul când ating
grosimea unui creion, pentru ca cicatricea s se caluseze, f r a l sa urme pe trunchi.
La arborii altoiţi pe trunchi, nu se fac t ieri de formare a trunchiului, ci doar t ieri
de formare a coroanei. La aceştia se suprim doar l starii porniţi de pe trunchi (portaltoi).
Coroanele se formeaz prin t ieri prim vara devreme (t ieri în uscat) şi ciupiri ale
noilor creşteri în perioada de vegetaţie (t ieri în verde). T ierile au drept scop ramificarea
corespunz toare şi dirijarea creşterilor pentru obţinerea cât mai rapid a formei şi
volumului coroanelor.
85
Formarea arbuştilor foioşi
- speciile de foioase cu frunze c z toare se taie anual, prim vara. La plantare, partea
aerian se scurteaz la
15-25cm, iar pe
parcursul perioadei de
vegetaţie se dezvolt
noi l stari, care în
urm torul an vor fi
scurtaţi la 20-25cm. În
anii urm tori se
Fig. 60 – Formarea arbuştilor cu frunze c z toare (după Iliescu,
continu t ierile care 1998)
determin îndesirea
tufei (fig. 60).
- speciile de foioase cu frunze persistente reacţioneaz mai bine la t ierile în verde
(efectuate la sfârşitul prim verii – începutul verii). Nu se taie niciodat în lemn care
nu prezint frunze, pentru c aceste specii nu au capacitatea de a se regenera din
p rţile puternic lemnificate. Pentru obţinerea formelor tunse t ierile vor fi efectuate
de câteva ori pe an, în verde, dup viitoarea form dorit (sfer , piramid , cub etc.).
T ieri uşoare efectuate în perioada de vegetaţie se aplic de 2-3 ori pe an şi
plantelor care vor fi destinate gardurilor vii.
Formarea arbuştilor urcători
Speciile de liane au în general creşteri viguroase, iar lipsa unui suport în pepinier
determin ca ei s se dezvolte sub form târâtoare pân la primul obstacol. De aceea, o
lucrare obligatorie pentru aceast categorie de material este palisarea vertical a l starilor.
T ierile asupra l starilor au scopul de a îmbr ca cât mai bine tulpina principal cu
ramificaţii laterale şi se fac anual, cu grad de severitate diferit în funcţie de specie.
Îndesirea l starilor se face aplicând t ieri în verde. Unele variet ţi de clematite sau ieder
sunt pitice şi se scurteaz uşor sau chiar deloc.
Formarea arbuştilor coniferi
Speciile de conifere nu se taie pentru a fi formate, având capacitatea natural de a
se dezvolta şi forma singure. Uneori t ierile sunt necesare doar pentru a corecta
problemele care apar accidental (rupturi, asimetrii).
Coniferele ce vor fi folosite ca forme tunse se formeaz prin t ieri uşoare, în
verde, care vor da form puieţilor înc din pepinier . Trebuie menţionat c au fost create
variet ţi ale speciilor conifere care au forme regulate (globuloase, fastigiate, piramidale),
care se p streaz în timpul creşterii şi nu necesit t ieri pentru formare sau întreţinere.
Formarea arborilor coniferi
Puieţii de
arbori coniferi au
creştere monopodial
şi orice intervenţie
asupra mugurelui
axial are consecinţe
negative asupra
dezvolt rii viitoare a
plantei.
Pierderea
accidental a vârfului
plantei poate fi Fig. 61 – Refacerea vârfului arborilor coniferi
86
remediat în pepinier prin conducerea unei ramuri secundare în poziţie vertical prin
palisare (fig. 61).
Pentru arborii care formeaz mai multe vârfuri este necesar alegerea unuia singur
şi suprimarea celorlalţi (se face eliminarea total şi nu scurtare, care duce la ramificarea
sau uscarea lor).
Pentru îndesire, unele specii de pini şi de brazi pot fi supuşi unor t ieri în verde,
efectuate numai asupra creşterilor tinere. Arborii coniferi care suport tunderea şi vor fi
livraţi ca forme tunse (Taxus baccata) sau gard viu (Thuja sp., Chamaecyparis sp.) se
conduc prin t ieri uşoare, efectuate în timpul vegetaţiei.
Rezum at
Formarea părţii aeriene
¾ Partea aeriană a plantei se formează prin lucrări de tăiere, palisare, arcuire.
¾ Tăierile de formare au scopul de a da formă, rezisten ă şi mărime ramurilor.
¾ Efectele tăierilor asupra ramurilor sunt diferite în func ie de gradul de severitate:
ciupire, scurtare, suprimare.
¾ Speciile conifere şi unele foioase nu au nevoie de tăieri pentru formarea păr ii aeriene.
¾ Palisarea se aplică arborilor, pentru a imprima lăstarilor diferite direc ii de creştere.
¾ Arcuirea lăstarilor determină încetinirea creşterii lor şi este utilă pentru îngroşarea
trunchiului arborilor.
¾ Formarea aborilor foioşi are loc în 2 etape: formarea trunchiului şi formarea coroanei.
La arborii altoi i pe trunchi, nu se fac tăieri de formare a trunchiului, ci doar tăieri de
formare a coroanei.
¾ Trunchiurile înalte şi arborii multitulpinali se formează în urma recepării tulpinii, iar
trunchiurile mijlocii şi scunde prin tăiere la înăl imea de proiectare a coroanei.
¾ Formarea arbuştilor foioşi începe la plantare şi continuă cu scurtări anuale. Arbuştii cu
frunze persistente se taie uşor, fără să se intervină asupra lemnului fără frunze.
¾ Lianele au nevoie de palisare şi tăieri uşoare pentru ramificarea tulpinii principale
7. Suprimarea unei ramuri are ca scop:

a. stimularea ramific rii
b. eliminarea definitiv a unei ramuri
c. îngroşarea trunchiului
d. încetinirea creşterii ramurii
8. Palisarea se aplic :
a. arborilor foioşi
b. arbuştilor foioşi
c. arborilor coniferi
d. arbuştilor coniferi
9. Arborii foioşi formeaz un trunchi înalt şi drept dac în al doilea an dup plantare se aplic :
a. t iere în cep
b. suprimare
c. palisare
d. arcuire
87
10. T ierile în verde sunt:
a. t ieri care se aplic numai la conifere
b. t ieri aplicate în repaus vegetativ
c. t ieri aplicate în sezonul de vegetaţie
d. t ieri care se aplic numai la foioase persistente
11. Pentru îndesirea tufei la arbuştii foioşi cu frunze persistente se aplic :

a. scurt ri puternice
b. palis ri
c. arcuiri
d. scurt ri mijlocii
12. Îngroşarea trunchiului se aplic la:

a. arborii coniferi
b. arborii foioşi
c. speciile foioase de arbori şi arbuşti
13. Nu se aplic t ieri de formare la:

a. Magnolia
b. Betula
c. Quercus
d. specii conifere
14. Speciile de conifere pentru garduri vii se formeaz prin:

a. palis ri
b. arcuiri
c. t ieri uşoare
d. t ieri puternice
e. nu li se aplic t ieri
88
3.
Lucr ri de întreţinere. Scoaterea şi depozitarea materialului s ditor.
OBIECTIVE
•
•
care sunt lucr rile de întreţinere efectuate plantelor tinere
•
ce importanţ au lucr rile de întreţinere
•
când se face scoaterea materialului s ditor din teren
ce specii se scot cu r d cinile nude şi ce specii se scot cu balot de p mânt pe r d cini
• cum se scot plantele din teren
Lucr ri de întreţinere
Formarea puieţilor necesit lucr ri de îngrijire pentru asigurarea unei creşteri şi
dezvolt ri optime a plantelor şi obţinerea unui material de calitate în cel mai scurt timp.
Lucr rile de îngrijire aplicate plantelor tinere se refer la irigare, afânarea solului,
fertilizarea, combaterea bolilor şi d un torilor, combaterea buruienilor, mulcirea,
umbrirea.
Irigarea este o lucrare extrem de important pentru creşterea şi dezvoltarea
plantelor. Chiar dac unele specii nu au cerinţe mari
faţ de ap , în faza de formare a puieţilor lipsa apei
determin încetinirea creşterii, o calitate mai slab a
materialului şi prelungirea duratei de obţinere a
acestuia. Cantitatea de ap folosit la udare depinde de
câţiva factori: specie, vârsta plantelor, clim , sezon şi
tip de sol.
Pepinierele folosesc instalaţii fixe sau mobile de
udare (fig. 62). Distribuirea apei se face prin aspersie.
În plantaţiile de arbori udarea se poate face prin
picurare, pentru economisirea apei. Irigarea culturilor
începe prim vara şi se încheie în luna septembrie, când
începe lemnificarea l starilor şi preg tirea lor pentru
sezonul rece.
Calitatea apei este foarte important şi de aceea
pepinierele analizeaz regulat apa din surse naturale.
Afânarea solului are rolul de a menţine un Fig. 62 – Sistem fix de udare prin
regim optim aer-ap în sol. Totodat se combat aspersie (foto: Monica Dumitraşcu)
buruienile şi se stimuleaz ramificarea r d cinilor
puieţilor. Lucr rile solului se execut mecanizat la 10-15cm adâncime. Pentru ca
structura solului s nu se degradeze, num rul de lucr ri este limitat şi se fac fertiliz ri cu
îngr ş minte organice. De asemenea, în zonele cu regim de precipitaţii ridicat se face
înierbarea pe rând, care îmbun t ţeşte structura solului şi reduce apariţia buruienilor.
Fertilizarea este necesar chiar dac speciile lemnoase ornamentale nu au cerinţe
mari faţ de nutrienţi comparativ cu alte specii horticole. În faza de formare este
important aplicarea îngr ş mintelor organice şi minerale. În funcţie de consumul de
elemente de c tre plante se corecteaz conţinutul solului prin fertiliz ri minerale. Dozele
se stabilesc numai dup analiza solului. Textura solului, structura şi adâncimea stratului
89
de sol influenţeaz gradul de aprovizionare cu elemente nutritive şi ap şi accesibilitatea
lor pentru plante.
Multe specii viguroase îşi reduc dezvoltarea r d cinilor şi p rţii aeriene când
nivelul de azot, fosfor şi sulf este mai sc zut. Reducerea creşterilor acestor specii nu
afecteaz aspectul frunzelor şi reduce frecvenţa t ierilor.
Combaterea bolilor şi d un torilor asigur calitatea materialului obţinut.
M surile de prevenire a atacului de boli şi d un tori constau în:
- verificarea puieţilor care sosesc în secţia de formare şi eliminarea
exemplarelor bolnave
- cunoaşterea sensibilit ţii speciilor faţ de boli şi d un tori
- asigurarea condiţiilor optime pentru vegetaţia plantelor
- dezinfectarea instrumentelor folosite la t ieri
- protejarea r nilor (generate de t ieri, lucr ri de întreţinere, grindin ) cu mastic
şi fungicide
Atunci când se cunoaşte sensibilitatea unor specii la anumiţi patogeni se
supravegheaz culturile şi se fac tratamente preventive.
Uneori limitarea atacului poate fi f cut prin t ierea p rţilor atacate de boli sau
d un tori, evacuarea şi arderea acestora.
Tratamentele chimice se fac conform recomand rilor de specialitate, iar aplicarea
acestora se face respectând dozele şi modul de aplicare, pentru a evita fitotoxicitatea.
Combaterea buruienilor începe înc din faza de preg tire a terenului pentru
plantare. Buruienile au o putere de creştere mare şi concureaz pentru nutrienţi şi ap
puieţii de plante lemnoase, care abia îşi formeaz sistemul radicular. De aceea, în
culturile abia înfiinţate aceast lucrare este foarte important . Lucr rile solului acţioneaz
şi în direcţia combaterii buruienilor, îns este uneori necesar combaterea chimic a
acestora. Erbicidele se folosesc cu atenţie, astfel încât puieţii s nu fie afectaţi. Produsele
neselective (cu efect total) se aplic cu echipamente speciale, prev zute cu protecţii
pentru rândul de puieţi.
Mulcirea este o lucrare cu multiple avantaje: reduce apariţia buruienilor, menţine
umiditatea solului, îmbun t ţeşte
structura solului şi acţioneaz
pozitiv asupra regimului de
temperatur a solului. Mulciul poate
fi organic (scoarţ tocat , paie
tocate, rumeguş etc.) sau sintetic
(folie de polietilen , agrotextil).
Umbrirea este necesar la
unele specii care nu suport
insolaţia puternic . Aceste specii se
grupeaz în teren, iar deasupra Fig. 63 – Mulcirea solului într-o plantaţie de arbuşti coniferi
rândurilor respective se instaleaz (foto: Monica Dumitraşcu)
plase de umbrire.
Scoaterea şi depozitarea materialului s ditor
Materialul s ditor se scoate din terenul pepinierei în perioada de repaus vegetativ,
prim vara şi toamna. Aceast lucrare este foarte important pentru evoluţia ulterioar a
plantelor şi de aceea se acord atenţie tehnicilor de manipulare, transport şi depozitare,
astfel încât s nu se produc distrugeri sistemului radicular sau p rţii aeriene.
• f r p mânt pe r d cini la:

Materialul s ditor standard se scoate:
o arbuşti foioşi cu frunze c z toare

o arbori foioşi (exceptând speciile sensibile)
90
• cu p mânt pe r d cini la:
o arbori foioşi sensibili la transplantare: Albizia, Betula, Cercis,
Liriodendron, Magnolia
o arbori şi arbuşti coniferi
o arbuşti foioşi cu frunze persistente
Arborii şi arbuştii produşi cu talie mare (vârst mare) se scot obligatoriu cu
p mânt pe r d cini. De asemenea, variet ţile de arbori şi arbuşti valoroase, obţinute prin
altoire se scot cu p mânt pe r d cini.
Scoaterea materialului f r p mânt pe r d cini

Epoca de scoatere a materialului este cuprins între lunile octombrie-martie, cu
excepţia zilelor când terenul este îngheţat. Lucrarea se execut manual pentru o cantitate
mic de material. În pepinierele mari scoaterea materialului se face semimecanizat sau
mecanizat.
Lucrarea de scoatere semimecanizat (fig. 64) presupune dizlocarea r d cinilor cu
ajutorul unui plug special (reglat în funcţie de specie la adâncimea potrivit de t iere) şi
apoi restul operaţiilor se fac manual - recuperarea plantelor, scuturarea de p mânt,
fasonarea, sortarea pe m rimi şi legarea în pachete.
Fig. 64 – Scoaterea semimecanizat a materialului f r p mânt pe r d cini
Pentru scoaterea mecanizat a materialului se folosesc maşini speciale care

execut toate operaţiile - scoatere, scuturare de p mânt, fasonare şi legare în pachete -
dintr-o singur trecere.
Dup scoatere, materialul etichetat se livreaz imediat, pentru a fi plantat în alte
secţii de formare sau se depoziteaz . Pentru depozitare, materialul se stratific în şanţuri
sau în cofraje speciale construite afar sau în depozite. Adâncimea de stratificare este în
funcţie de m rimea r d cinilor. Pachetele se aşeaz înclinat pe peretele şanţului şi se
acoper cu p mânt.
Scoaterea materialului cu p mânt pe r d cini

Materialul s ditor cu p mânt pe r d cini poate fi scos oricând din teren, îns
prinderea este optim şi evoluţia ulterioar a plantelor este favorabil , dac se respect
urm toarele perioade:
- foioase cu frunze persistente – martie-mai sau septembrie-decembrie
- conifere – martie-aprilie sau septembrie –octombrie
- plantele de talie mare (vârst mare) – octombrie-aprilie
Înainte de scoatere, partea aerian a plantei se leag (cu materiale care nu r nesc
scoarţa) pentru a o feri de eventualele r ni şi a uşura lucrul pe lâng aceasta. Operaţia de
91
scoatere a plantelor poate fi f cut manual, pentru cantit ţi mici de material sau
mecanizat, în cazul unei cantit ţi mari.
Scoaterea manual presupune deschiderea unui şanţ circular în jurul plantei la o
distanţ mai mare cu circa 10cm decât circumferinţa balotului. În prim faz nu se
intervine asupra p mântului din balot, s parea fiind doar pe direcţia şanţului, iar
r d cinile orizontale se taie prin mişc ri bruşte. Se intervine apoi prin s parea în plan
oblic, pentru t ierea balotului şi a r d cinilor verticale. Finisarea balotului se face cu
cazmaua, pentru a micşora dimensiunile balotului şi a da form acestuia. Se procedeaz
apoi la ambalarea balotului cu materiale care susţin p mântul: rabiţ de sârm , folie de
polietilen groas , pânz groas .
Scoaterea mecanizat se execut cu maşini speciale prev zute cu lame de t iere
curbate sau verticale (fig. 65). Aceste lame au dimensiuni diferite, în funcţie de m rimea
balotului. Maşinile pot face scoaterea cu balot, transportul şi replantarea plantelor în
secţia de formare a materialului de talie mare sau transportul pân la locul de depozitare.
Ambalarea balotului de p mânt se face manual.
Fig. 65 – Maşini pentru scoaterea plantelor cu p mânt pe r d cini

Depozitarea plantelor cu p mânt pe r d cini se face balot lâng balot, cu

acoperirea acestora cu paie, rumeguş sau p mânt. Pentru depozitarea de lung durat este
necesar asigurarea umidit ţii la nivelul balotului.
Rezum at
Lucrări de întreţinere
¾ Lucrările de îngrijire sunt: irigarea, afânarea solului, fertilizarea, combaterea bolilor şi
dăunătorilor, combaterea buruienilor, mulcirea, umbrirea.
¾ În faza de formare a puie ilor lipsa apei determină încetinirea creşterii, o calitate mai
slabă a materialului şi prelungirea duratei de ob inere a acestuia. Se folosesc instala ii
fixe sau mobile de udare, iar distribuirea apei se face prin aspersie.
¾ Afânarea solului men ine un regim optim aer-apă în sol, se combat buruienile şi se
stimulează ramificarea rădăcinilor puie ilor.
¾ În faza de formare este importantă aplicarea îngrăşămintelor organice şi minerale.
¾ Combaterea chimică a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor se face cu produse specifice.
¾ Mulcirea are avantaje asupra solului şi se face cu materiale organice sau sintetice.
¾ Umbrirea este necesară la speciile heliosciadofile.
92
Scoaterea şi depozitarea materialului săditor
¾ Scoaterea materialului fără pământ pe rădăcini este suportată doar de foioasele caduce.
Epoca de scoatere este în perioada de repaus vegetativ.
¾ Scoaterea materialului cu pământ pe rădăcini se face la speciile cu frunze persistente,
arbori foioşi sensibili la transplantare şi plante de talie mare.
¾ Scoaterea materialului este urmată de depozitare prin stratificare.
15. Lucr rile de udare se aplic :

a. numai la foioase
b. numai la conifere
c. din prim var pân în septembrie
d. pân la sosirea iernii
16. Umbrirea plantelor este necesar la:

a. liane
b. specii conifere
c. specii termofile
d. specii heliosciadofile
17. Speciile care se scot cu p mânt pe r d cini sunt:

a. arbuştii foioşi cu frunze c z toare
b. arbuştii coniferi
c. specii de arbori foioşi sensibili la transplantare
d. speciile foioase de talie mare
e. variantele b, c şi d corecte
18. Prima lucrare înainte de scoaterea cu balot de p mânt este:

a. legarea p rţii aeriene a plantei
b. s parea unui şanţ circular în jurul plantei
c. udarea abundent
d. palisarea plantei
93
4.
Producerea materialului s ditor în containere:
Metode de producere a plantelor containerizate. Iniţierea culturilor containerizate.
OBIECTIVE
•
•
care sunt metodele de producere a plantelor containerizate
care sunt avantajele şi dezavantajele culturii containerizate
•
•
ce specii se pot produce în cultur containerizat
cum se iniţiaz culturile containerizate
Metode de producere a plantelor containerizate

Tehnologia culturilor containerizate presupune iniţierea culturilor la ghivece cu
puieţi obţinuţi la ghivece sau transplantarea acestora la ghivece imediat dup primul an
de la înmulţire şi creşterea acestora în recipiente, potrivite cu m rimea lor, pân la
valorificare (fig. 66).
Aceste plante crescând
şi dezvoltându-se
întreaga perioad în
ghivece şi containere
vor avea un sistem
radicular intact, bine
dezvoltat într-un volum
limitat de substrat. De
aceea, plantele care au
fost produse la
containere pot fi
depozitate un timp
îndelungat pân la
vânzare f r s apar
pierderi. Mai mult,
plantarea lor la locul Fig. 66 – Culturi containerizate de conifere
definitiv se poate realiza (foto: Monica Dumitraşcu)
în orice sezon, aproape
tot timpul anului. O variant de producere containerizat a plantelor lemnoase este
practicat de unele pepiniere, care introduc în tehnologie o etap de 1-2 ani în care cultiv
plantele în solul pepinierei pentru obţinerea unor creşteri mai viguroase şi apoi le scot şi
le transplanteaz în containere pentru continuarea creşterii şi livrare.
Deseori, plantele produse în teren se transplanteaz înainte de a fi valorificate la
containere. Metoda nu face parte din tehnologia de producere containerizat , ci este doar
un mod de livrare a plantelor obţinute în teren (scoase cu balot de p mânt pe r d cini şi
susţinut container). Chiar dac aceste plante nu se deosebesc de plantele produse prin
culturi containerizate ca aspect, caracteristicile lor legate de momentul plant rii şi
succesul prinderii în locul plant rii sunt foarte diferite de plantele cultivate în containere.
Aceste diferenţe apar datorit faptului c la scoaterea materialului din teren, numai o
parte din sistemul radicular ajunge s fie transplantat la container, iar majoritatea
94
r d cinilor active r mân în terenul pepinierei. În acest caz r d cinile nu au timp şi spaţiu
s se dezvolte în container şi ca urmare, transplantarea acestor plante la locul definitiv
trebuie realizat într-un timp scurt. De asemenea, plantarea acestora la locul definitiv în
orice sezon este problematic , deoarece regenerarea sistemului radicular (parţial afectat
de scoaterea din teren) se desf şoar în anumite condiţii de temperatur şi umiditate.
Avantajele culturii containerizate sunt atât pentru pepinierist, cât şi pentru
cump r tor (Iliescu, 1998):
- producerea plantelor nu depinde de solul pepinierei
- livrarea este rapid şi oricând în timpul anului
- la p strare, depozitare, se elimin stocajul prin stratificare
- prinderea plantelor este mai bun , sistemul radicular fiind intact
- plantarea se poate face în orice sezon
Dezavantajele culturii containerizate sunt:
- amenajarea terenului este costisitoare
- cere mai mult experienţ profesional
- investiţiile sunt mai mari
- preţul plantelor este mai mare
- transportul este mai costisitor
În ceea ce priveşte sortimentul de specii, majoritatea pepinierelor aleg s produc
puieţi din speciile cerute pe piaţ . Unele pepiniere ofer specii autohtone sau exotice, mai
puţin cunoscute. Oricum, o gam larg de specii şi cultivaruri se pot obţine prin aceast
tehnologie. Teoretic nu exist specie sau cultivar care s nu se preteze la cultura
containerizat . Practic îns , sunt specii cu cerinţe modeste faţ de condiţiile de creştere
(specii autohtone, adaptate la condiţii diferite de clim şi sol) şi de aceea, cultura
containerizat a acestora nu se justific din punct de vedere economic. Totuşi, avantajele
care decurg din alegerea producerii lor prin aceast tehnologie sunt date de obţinerea
puieţilor într-un timp mai scurt comparativ cu tehnologia de producere direct în teren, dar
şi de livrarea şi plantarea acestora oricând în timpul anului.
Iniţierea culturilor containerizate

Puieţii cu care se iniţiaz cultura containerizat pot fi obţinuţi de pepiniera de
culturi containerizate (în secţia de înmulţiri) sau achiziţionaţi de la o pepinier
specializat pe înmulţirea plantelor. În cazul
în care puieţii sunt livraţi cu r d cinile nude
de c tre pepiniera specializat , este necesar
plantarea acestora la ghivece corespunz toare
(fig. 67).
Recipiente de cultur . Plantarea
puieţilor de 1-2 ani se face în recipiente
(ghivece, containere) corespunz toare
m rimii acestora şi în conformitate cu
manipul rile prev zute în tehnologia de
producţie. În cultura containerizat , o grij
deosebit se acord alegerii recipientelor de
cultur care se folosesc în diverse etape de
dezvoltare ale plantelor. Nu numai
caracteristicile speciilor (vigoare de creştere,
tipul sistemului radicular), dar şi factorii Fig. 67 – Puieţi de 1 an, cu r d cinile nude
funcţionali (rezistenţ , greutate, culoare, (stânga) şi cu balot de p mânt (dreapta) obţinuţi
din butaşi (foto: Monica Dumitraşcu)
stabilitate) şi economici (posibilitatea
refolosirii lor, preţul de cost) sunt evaluaţi la
95
selecţionarea acestora. Ghivece şi containerele pot fi din diferite materiale: materiale
plastice, lut, tabl , lemn, carton bituminat, turb presat , fibre sintetice. Al turi de
propriet ţile pe care le ofer fiecare din aceste materiale, forma şi capacitatea
recipientelor particip într-o m sur important la calitatea plantelor obţinute.
Substraturile de cultur . Producerea plantelor prin culturi containerizate se
bazeaz pe folosirea substraturilor de cultur , care asigur condiţii optime de dezvoltare a
plantelor, obţinându-se în acest fel şi scurtarea perioadei de obţinere a materialului
s ditor. Utilizarea unor soluri nu este posibil deoarece ud rile frecvente impuse de un
volum edafic redus şi expunerea la c ldur (de cele mai multe ori containerele sunt de
culoare neagr ) determin modificarea propriet ţilor fizico-chimice ale acestora
(Davidescu şi colab., 2001).
Substraturile pot fi alc tuite din diferite componente: naturale (organice sau
minerale), organice (obţinute prin sintez ) sau minerale (obţinute prin tratare).
Propriet ţile fizico-chimice ale acestora influenţeaz viitorul substrat şi implicit creşterea
şi dezvoltarea plantelor. Speciile au cerinţe diferite privind calitatea substraturilor şi de
aceea pepinierele folosesc reţete de substraturi ce includ proporţii variate din anumite
componente încercând s imprime cele mai bune calit ţi substratului folosit pentru o
anumit specie. Astfel, substraturile pot proveni din amestecuri de componente naturale
(substraturi naturale), amestecuri de componente artificiale (substraturi artificiale) sau o
combinaţie de componente naturale şi artificiale (substraturi mixte).
Plantarea şi transplantarea la ghivece. Atât plantarea cât şi transplantarea se
efectueaz în sezonul de prim var . Pepinierele care achiziţioneaz puieţi f r p mânt pe
r d cini (de la pepinierele specializate în înmulţirea plantelor) au ca prim lucrare
important de iniţiere a culturilor containerizate, plantarea acestora la ghivece.
Puieţii pot fi livraţi cu balot de p mânt, în pl ci alveolare sau alte tipuri de
ghivece de înmulţire (ghivece din turb presat , ghivece de hârtie, cuburi din spum
uretanic sau diferite materiale minerale – vat mineral , vermiculit etc.). În acest caz,
prima lucrare important în etapa de formare a materialului este transplantarea acestuia în
ghivece individuale, corespunz toare m rimii lor.
La puieţii cu r d cinile nude este necesar protejarea sistemului radicular pân la
plantare. De aceea, imediat dup recepţia puieţilor, pepinierele p streaz şi depoziteaz
materialul prin stratificare. Pentru a evita pornirea mugurilor sau pierderile prin uscare,
plantarea acestui tip de material trebuie f cut cât mai repede posibil. Operaţia de
plantare presupune fasonarea r d cinilor şi a p rţii aeriene pentru stimularea creşterilor.
La unele specii de arbori (r şinoase şi unele foioase – stejar, frasin, castan), partea
aerian nu se fasoneaz , mugurele terminal fiind cel care determin creşterea erect a
plantei. Înainte de plantare, r d cinile se mocirlesc, iar apoi se trece la plantarea propriu-
zis . Aceast lucrare se face într-un container ce deja conţine un strat de drenaj şi o parte
din substrat, astfel încât în momentul aşez rii puietului în centrul containerului, cu
r d cinile uniform distribuite pe substrat, nivelul coletului s fie la nivelul p rţii
superioare a containerului. R d cinile se acoper apoi cu substrat, care ulterior se taseaz
şi se ud bine.
La puieţii cu balot de p mânt se înl tur ambalajul, în cazul în care acesta nu este
biodegradabil şi se planteaz p strând nivelul anterior al coletului. La transplantarea
puieţilor produşi şi livraţi la containere se examineaz sistemul radicular, iar dac se
constat r d cini circulare pe pereţii ghiveciului, acestea se elimin prin t ieri. Planta cu
balot se fixeaz în centrul containerului şi se adaug substrat menţinând planta în poziţie
vertical . Tasarea substratului se face doar pe lâng balotul de p mânt existent anterior,
pentru a nu afecta sistemul radicular.
96
Plant rile şi transplant rile sunt efectuate de cele mai multe ori semimecanizat
(fig. 68), metod care asigur un
bun randament al lucr rii.
Astfel, pepinierele dispun de
maşini care efectueaz o parte
operaţiile de transplantare
(realizeaz amestecul de
substrat, pe care îl repartizeaz
apoi la ghivece şi efectueaz
orificiul de plantare), apoi
manual, plantele cu sau f r
balot sunt preluate de operator şi
plantate/transplantate la ghivece.
Transportul ghivecelor la locul
de cultur se face mecanizat.
Aşezarea ghivecelor în Fig. 68 - Transplantarea puieţilor de 1 an la ghivece individuale
teren. Pepinierele care produc
plante ornamentale containerizate sunt amenajate special pentru aceast tehnologie de
producţie. Astfel, terenul pepinierei neintervenind în procesul de producţie, se acoper cu
diferite materiale – folie de polietilen , materiale textile rezistente, pietriş, mulci vegetal.
În unele cazuri terenul pepinierei poate fi asfaltat sau betonat. Pepinierele dispun de
sisteme şi instalaţii specifice acestui tip de tehnologie: sisteme de susţinere al ghivecelor
şi containerelor, instalaţii de irigare, instalaţii de drenaj, maşini de transplantat etc.
O lucrare important este dispunerea recipientelor în terenul pepinierei. Aceasta
influenţeaz exploatarea terenului şi buna desf şurare a lucr rilor de îngrijire. De aceea,
înc de la iniţierea culturilor containerizate ghivecele se aşeaz pe categorii de plante –
arbuşti, arbori, liane, acoperitori de sol, subarbuşti – şi pe specii, cultivaruri şi variet ţi.
Ghivecele se dispun diferit în funcţie de m rime (fig. 69). Astfel, cele de mici
dimensiuni (cu plante de vârst mic ) sunt aşezate compact, în fâşii de pân la 2 m.
Aceast aşezare ofer o stabilitate mai bun a ghivecelor, dar şi reducerea temperaturii la
nivelul r d cinilor (prin umbrirea reciproc a ghivecelor) şi implicit reducerea evapor rii
apei din substrat, precum şi reducerea evapotranspiraţiei plantelor.
Fig. 69 – Aşezarea recipientelor de cultur în teren: în fâşii (stânga) şi în rânduri (dreapta)
Odat cu dezvoltarea p rţii aeriene, ghivecele se distanţeaz . Este necesar ca

recipientele distanţate s fie stabilizate, iar în acest sens se pot folosi variate sisteme:
grilaje metalice, plase sintetice cu ochiuri, ancore metalice de fixare a ghivecelor în
terenul pepinierei, tije încastrate în terenul pepinierei sau ghivece mai mari încastrate în
terenul pepinierei în care se aşeaz ghivece mai mici cu plante (sistemul pot-in-pot).
97
Partea aerian a plantei poate fi tutorat de un sistem de susţinere cu sârm , asigurând nu
numai o stabilitate mai bun a recipientului, dar şi dirijarea creşterii.
Recipientele de dimensiuni mai mari se aşez în general în rânduri simple, ca şi
cele cultivate în teren, îns la distanţe mai mici între rânduri, deoarece maşinile şi
utilajele folosite în acest caz au dimensiuni mai mici.
Rezum at
Metode de producere a plantelor containerizate
¾ Plantele containerizate pot proveni din cultura plantelor la ghivece de la înmul ire până
la valorificare sau pot fi produse la ghivece, cu o perioadă intermediară în sol şi
replantare la ghivece pentru livrare.
¾ Plantele produse la containere pot fi depozitate un timp îndelungat până la vânzare fără
să apară pierderi. Plantarea lor la locul definitiv se poate face aproape tot timpul anului.
¾ Orice specie sau cultivar poate fi produs prin culturi containerizate, dar nu toate se
justifică economic (de exemplu, speciile cu cerin e modeste fa ă de condi iile de creştere).
¾ Terenul pepinierei este acoperit cu diferite materiale şi este dotat cu sisteme şi instala ii
specifice acestui tip de tehnologie.
Iniţierea culturilor containerizate

¾ Culturile se ini iază cu puie i proveni i din sec iile de înmul ire, care se plantează (dacă
nu au pământ pe rădăcini) sau se transplantează (dacă au balot de pământ pe rădăcini)
¾ Ghivece şi containerele pot fi din diferite materiale: plastic, lut, tablă, lemn, carton
în ghivece individuale.
bituminat, turbă presată, fibre sintetice.

¾ Substraturile pot fi alcătuite din diferite componente: naturale (organice sau minerale),
organice ob inute prin sinteză sau minerale ob inute prin tratare.
¾ Ghivecele se dispun diferit în func ie de mărime: cele de mici dimensiuni sunt aşezate
compact, în fâşii, iar cele mari, în rânduri simple.
19. Cultura containerizat se aplic la:

a. speciile conifere
b. materialul standard
c. plante de talie mare
d. toate speciile
e.plantele înmulţite în sere
20. Prin cultura containerizat plantele se obţin:

a. mai repede ca în teren
b. mai greu ca în teren
c. mai scumpe ca în teren
21. Livrarea plantelor containerizate poate fi f cut :

a. numai toamna
b. în perioada de repaus vegetativ
c. în orice sezon
d. în perioada de vegetaţie
e. coniferele prim vara şi foioasele în repaus vegetativ
98
22. În producerea plantelor lemnoase prin cultura containerizat solul pepinierei este:
a. acoperit cu diferite materiale
b. folosit la obţinerea substraturilor
c. nisipos, pentru drenarea apei
d. ameliorat cu substraturi
e. variantele b şi d corecte
23. Plantele în containere mici se dispun în teren:

a. în rânduri
b. compact, în fâşii
c. aleator
d. distanţate, în fâşii
24. Culturile containerizate se iniţiaz cu:

a. puieţi la ghivece
b. puieţi cu r d cinile nude
c. puieţi în pl ci alveolare
d. toate variantele corecte
99
5.
Lucr ri de întreţinere: irigarea, fertilizarea şi combaterea buruienilor
OBIECTIVE
• care sunt particularit ţile ud rii plantelor containerizate
• care sunt modalit ţile de udare
•
•
ce tipuri de fertilizanţi se pot folosi la culturile în containere
cum se aplic îngr ş mintele la cultura containerizat
• cum se combat buruienile în cultura containerizat
Tehnologia producerii plantelor ornamentale la containere cuprinde o serie de

lucr ri de întreţinere a plantelor, comune cu cele folosite în tehnologia producerii
plantelor în teren, dar şi lucr ri specifice de întreţinere, impuse de problemele care apar
prin folosirea recipientelor de cultur (ghivece, containere).
Irigarea plantelor este o lucrare important în orice tehnologie de producere a
materialului s ditor şi ca urmare şi în cultura containerizat . Plantele la containere dispun
de un volum de substrat mult mai mic comparativ cu m rimea lor, ceea ce face ca apa s
fie repede consumat . Unele substraturi folosite în cultura containerizat sunt uneori
foarte permeabile şi cu putere mic de reţinere a apei. De asemenea, expunerea
recipientelor de cultur la curenţii de aer şi la temperaturi ridicate impune o atent
monitorizare a apei în substrat.
Calitatea apei folosit la irigarea culturilor trebuie analizat înc din faza de
proiect a pepinierei, al turi de studiile legate de resursa şi debitul ap ce poate fi asigurat.
Temperatura coborât , conţinutul ridicat de minerale, existenţa unor substanţe poluante
sau a microorganismelor
d un toare sunt indicatori
ai apei ce pot interveni
într-un mod esenţial în
creşterea şi dezvoltarea
plantelor, determinând
pierderi majore în culturi.
Apa de udare
poate fi distribuit în
dou moduri: prin
aspersiune (fig. 70) şi
prin picurare. Metoda de
irigat se alege astfel încât
s asigure cantitatea de
ap necesar în substrat
Fig. 70 – Irigarea prin aspersie (foto: Monica Dumitraşcu)
în funcţie de consumul
speciei, uniformitatea
aplic rii apei şi s elimine pe cât posibil pierderile de ap . Distribuţia apei şi
uniformitatea aplic rii acesteia sunt direct corelate cu distanţa dintre aspersoare, sistemul
hidraulic (presiune şi debit), viteza vântului, densitatea plantelor şi mulţi alţi factori.
100
Irigarea prin aspersiune se poate efectua cu ajutorul aspersoarelor sau a rampelor
fixe, oscilante sau mobile prev zute microaspersoare. Aceste instalaţii pot pulveriza apa
deasupra plantelor sau la nivelul coletului şi se folosesc în cazul containerelor mici (17 l
sau mai mici), aşezate compact sau la distanţe mici unele de celelalte.
Irigarea prin picurare se realizeaz cu picur toare speciale, care administreaz
apa individual, la fiecare container la nivelul coletului plantelor. Aceast metod de irigat
se recomand în cazul containerelor aşezate distanţat.
Irigarea folosind aspersoare este de multe ori ineficient dac se compar
cantitatea de ap aplicat cu cea care ajunge la nivelul r d cinilor, pentru c o parte
semnificativ de ap se pierde printre containere şi spaţiile l sate libere pentru circulaţie.
Cantit ţi mai mici de ap se pierd în cazul folosirii rampelor prev zute cu
microaspersoare şi irig rii prin picurare, care distribuie apa mai uniform şi nu necesit
presiuni mari de lucru.
Studiile legate de eficienţa utiliz rii apei şi elementelor nutritive de c tre plantele
ornamentale au ar tat faptul c irigarea culturilor containerizate trebuie aplicat de-a
lungul zilei în cicluri separate şi nu într-o singur aplicare. De aceea, pepinierele
moderne au adoptat sisteme computerizate de irigare, care analizeaz cu ajutorul
senzorilor necesitatea ud rii plantelor. Mai mult, senzorii de umiditate transmit
calculatorului date pentru corectarea automat a normelor de udare la culturile aflate în
terenul neprotejat, astfel încât temperatura, precipitaţiile şi vânturile s nu afecteze în
mod negativ culturile.
Strategiile de reducere a consumului de ap la culturile containerizate prev d şi o
bun organizare a culturilor, în funcţie de m rimea containerelor, tipul de substrat şi
cerinţele plantelor faţ de ap . Grupând speciile cu cerinţe asem n toare faţ de ap se
îmbun t ţeşte nu numai creşterea şi dezvoltarea plantelor, dar şi eficienţa utiliz rii apei
(Bilderback, 2001).
În prezent, o importanţ deosebit se acord capt rii apei de irigaţie pierdute şi
recircul rii ei. Multe din pepiniere, aflate în zone unde resursa de ap este redus , nu ar
putea avea un sistem de irigare adecvat, dac nu ar integra în managementul lor
recircularea apei. Sistemul de drenaj are un rol important din acest punct de vedere, prin
evacuarea apei în exces din culturi şi colectarea acesteia pentru a fi filtrat şi refolosit la
irigare.
Fertilizarea. Sistemul de producere al
plantelor ornamentale prin tehnologia culturilor
containerizate determin obţinerea mai rapid a
materialului s ditor comparativ cu tehnologia în
terenul pepinierei. Substraturile folosite în culturi
sunt de cele mai multe ori insuficient aprovizionate
cu elemente nutritive şi de aceea se impun una sau
mai multe intervenţii cu îngr ş minte solide cu
eliberare controlat , sau mai multe fertiliz ri cu
soluţii, aplicate prin sistemul de irigaţie.
Soluţiile nutritive pot fi aplicate la nivelul
substratului sau pe frunziş (foliar). Aceste soluţii
nutritive sunt obţinute din îngr ş minte solubile şi
sunt distribuite de cele mai multe pepiniere prin
sistemul de udare. Acest tip de fertilizare se numeşte
fertirigare (fig. 71).
Fertilizarea poate fi în acest caz perfect Fig. 71 – Aplicarea îngr ş mintelor prin
controlat prin intermediul computerului, care fertirigare
aplic îngr ş minte plantelor în momentul optim şi poate chiar corecta necesarul de
101
elemente în funcţie de consumul acestora. Aceast fertilizare controlat se aplic în cazul
în care soluţiile nutritive sunt obţinute din combinarea mai multor îngr ş minte chimice,
ca în cultura f r sol.
Când fertilizantul este aplicat prin sistemul de udare, se recomand recuperarea
soluţiei nutritive şi reutilizarea acesteia. De asemenea, fertirigarea devine eficient atunci
când se foloseşte sistemul de irigare prin picurare, ce distribuie cantit ţi mici de ap şi
fertilizant direct în containere.
Concentraţia elementelor nutritive în soluţia de irigat este sub limita de toxicitate
şi trebuie corelat cu umiditatea şi temperatura substratului (Davidescu şi Davidescu,
1992).
Fertilizarea foliară presupune aplicarea la nivelul p rţii aeriene a plantelor a unor
îngr ş minte speciale, ce conţin concentraţii foarte mici de elemente nutritive, care vor fi
absorbite prin stomate. Acest tip de fertilizare are avantajul c se obţin reacţii rapide ale
plantelor, iar pierderile de îngr ş mânt sunt mai mici, prin aplicarea acestora la
concentraţii şi în cantit ţi mai sc zute. De asemenea, aceste îngr ş minte nu intr în
contact cu substratul, acesta p strându-şi pH-ul şi concentraţia de s ruri. Totuşi, folosirea
acestor îngr ş minte este condiţionat de temperatura aerului şi de vânt. Astfel, absorbţia
se reduce la temperaturi de peste 25oC, datorit faptului c stomatele se închid, iar vântul
determin distribuirea neuniform a îngr ş mintelor.
Fertilizanţi solizi cu dizolvare lentă (Osmocote, Nutricote, Polyon, Multicote)
prezint avantaje faţ de alţi fertilizanţi solizi, prin reducerea concentraţiei de s ruri în
substrat, creşterea eficienţei utiliz rii elementelor nutritive şi reducerea costurilor de
aplicare. Îngr ş mintele de acest tip sunt
sub form de granule, ce se încorporeaz
în substrat în momentul omogeniz rii
componentelor acestuia şi asigur o
nutriţie adecvat pe o perioad variabil ,
de 4 – 16 luni (fig. 72).
Temperaturile ridicate determin
o accelerare a eliber rii elementelor.
Pentru a evita arderea r d cinilor se
analizeaz probe din soluţia solului în
perioadele calde.
Chiar dac eliberarea elementelor
nutritive nu este perfect controlabil ,
fertilizanţii cu dizolvare lent constituie o
variant de fertilizare rezonabil şi foarte
ieftin . Fig. 72 – Fertilizanţi cu dizolvare lent
Speciile dendrologice au cerinţe
diferite faţ de aprovizionarea substratului cu elemente nutritive. De aceea, se impune
cunoaşterea cerinţelor acestora şi adaptarea sistemului de fertilizare în funcţie de nevoile
speciei, vârsta plantelor, sezon şi substratul folosit. În ceea ce priveşte substratul folosit
pentru anumite specii şi variet ţi de plante ornamentale, unele studii au ar tat c
necesitatea fertiliz rii poate ap rea dup 1-2 ani de la plantare/transplantarea puieţilor
(Rose şi Wang, 1998; Marfa şi colab., 2002).
Combaterea buruienilor. În culturile containerizate buruienile apar şi se
dezvolt repede, ca urmare a condiţiilor favorabile create în cultur – udare, fertilizare,
temperaturi moderate etc. Daunele provocate de buruieni nu sunt de neglijat, acestea
având un impact negativ asupra creşterii şi calit ţii plantelor cultivate şi de aceea se
impune un management susţinut al combaterii acestora. Combaterea buruienilor în
cultura containerizat poate fi o lucrare foarte costisitoare.
102
M surile de reducere a acestora, cum ar fi acoperirea terenului pepinierei cu
folie, folosirea de substraturi neinfestate cu seminţe de buruieni, combaterea buruienilor
pe terenurile din apropierea culturilor containerizate, mulcirea cu diferite materiale a
containerelor mari, sunt completate cu m surile
de combatere direct a acestora – plivire
manual , combatere cu erbicide.
La containerele mici, combaterea
buruienilor se face manual, lucrare ce necesit
mult forţ de munc având în vedere faptul c
tehnologia cultiv rii în containere este
intensiv . Totuşi, ghivecele mici, fiind aşezate
în bloc, foarte aproape unele de celelalte,
determin dup o anumit perioad umbrirea
substratului, iar în acest fel, scade incidenţa
apariţiei şi creşterii buruienilor.
Pentru recipiente mai mari, se poate
folosi mulcirea individual a ghivecelor cu
materiale variate (paie tocate, rumeguş, talaş,
scoarţ de copac tocat , p mânt de frunze, fibr
de cocos, perlit) sau cu discuri din geotextil,
fibr de cocos, hârtie sau plastic. Unele
pepiniere folosesc erbicide pre-emergente, pe
care le administreaz prin stropire o dat pe Fig. 72 – Apariţia buruienilor în containerele
lun . de cultur
Rezum at
Lucrări de întreţinere: irigarea, fertilizarea şi combaterea buruienilor

¾ Particularită ile irigării culturilor containerizate sunt date de: volumul mic de substrat,
capacitatea mică de re inere a apei de către substraturi, expunerea ghivecelor la curen i
de aer şi temperaturi ridicate.
¾ Apa de udare poate fi distribuită prin aspersiune şi prin picurare.
¾ Irigarea culturilor containerizate trebuie aplicată de-a lungul zilei în cicluri separate şi
¾ Reducerea consumului de apă se face prin: organizarea culturilor în func ie de mărimea

nu într-o singură aplicare.
containerelor, tipul de substrat şi cerin ele plantelor fa ă de apă.

¾ În cultura containerizată se impun una sau mai multe interven ii cu îngrăşăminte solide
cu eliberare controlată, sau mai multe fertilizări cu solu ii, aplicate prin sistemul de
iriga ie.
¾ Buruienile au un impact negativ asupra creşterii şi calită ii plantelor cultivate la
containere. Combaterea lor se face pentru containerele mici manual, iar pentru cele mari
se face mulcire sau se pot folosi erbicide.
25. Udarea se face la containerele mici prin:

a. aspersie
b. picurare
c. în farfuria de udare
103
26. Irigarea prin picurare se aplic la:
a. containere mici
b. containere distanţate
c. specii de arbori
d. conifere
e. variantele b, c şi d
27. Fertirigarea înseamn :

a. aplicarea îngr ş mintelor odat cu udarea
b. aplicarea îngr ş mintelor pe frunze
c. irigarea pentru dizolvarea îngr ş mintelor solide
d. irigarea în timpul perioadei fertile a plantelor
28. Avantajul fertilizanţilor cu dizolvare lent este:

a. se reduce consumul de ap
b. se aplic prin sistemul de udare
c. se reduce concentraţia de s ruri în substrat
d. se poate folosi foliar f r s ard planta
29. Eficacitatea fertiliz rii foliare este condiţionat de:

a. temperatura aerului
b. sol
c. vânt
d. m rimea plantelor
30. Pentru prevenirea apariţiei buruienilor la culturile containerizate se intervine prin:

a. acoperirea terenului cu folie
b. folosirea de substraturi neinfestate cu seminţe de buruieni
c. ud ri şi fertiliz ri mai puţine
d. umbrirea culturilor
104
6.
Lucr ri de întreţinere: protecţia fitosanitar , protecţia faţ de excesele climatice;
Conducerea plantelor.
OBIECTIVE
• cum se poate limita atacul de boli şi d un tori în culturile containerizate
•
•
care sunt mijloacele de protecţie faţ de excesele climatice la plantele containerizate
•
cum se formeaz sistemul radicular la plantele aflate în culturi containerizate
cum se formeaz partea aerian la plantele aflate în culturi containerizate
Lucr ri de întreţinere
Protecţia fitosanitar . Combaterea bolilor şi d un torilor în culturile
containerizate se face aplicând m suri preventive şi curative. Speciile lemnoase
ornamentale sunt relativ rezistente la boli şi d un tori, îns orice atac ap rut pe frunziş,
flori, fructe, depreciaz calitatea plantelor. De aceea, în pepiniere trebuie luate m suri de
prevenire a unor boli sau d un tori, când riscul de atac este mare şi m suri de combatere,
atunci când se constat prezenţa unui d un tor.
Limitarea apariţiei bolilor şi d un torilor se face luând m suri preventive –
inspecţia puieţilor care sunt folosiţi la înfiinţarea culturilor, dezinfectarea platformelor,
containerelor şi substraturilor, a instrumentelor de t iere, protejarea r nilor, precum şi
eliminarea plantelor care prezint simptome de boal ori atac de d un tori din cultur ,
separarea culturilor, pe cât posibil, de plantele aflate pe terenurile din apropierea
pepinierei.
La combaterea bolilor şi d un torilor se intervine cu tratamente chimice folosind
pesticide adecvate d un torului. O grij deosebit se acord vârstei plantelor şi fazei de
vegetaţie, atunci când se calculeaz dozele pentru pesticide, pentru a evita pericolul
apariţiei de arsuri pe frunze, uscarea l starilor, florilor sau chiar a întregii plante. Orice
neglijenţ duce la sc derea calit ţii plantei şi pierderi la valorificarea acestora.
Protecţia faţ de excesele climatice. Temperaturile sc zute sau ridicate, insolaţia
puternic , vântul, grindina şi combinaţii ale acestora, determin pierderi majore de plante.
De aceea, în funcţie de sezon se aplic m suri de prevenire a daunelor provocate de
excesele climatice.
În timpul iernii containerele necesit protecţie, indiferent de rezistenţa la ger a
speciei cultivate. Aceast m sur se impune deoarece în containere, sistemul radicular
este expus frigului ca urmare a materialului din care este confecţionat acesta şi a
volumului limitat de substrat.
Speciile rezistente la ger au nevoie ca doar sistemul radicular s fie protejat şi
pentru aceasta, containerele vor fi aşezate cât mai apropiat unele de celelalte într-un pat
de materiale vegetale (paie tocate, rumeguş, talaş, frunze). Spaţiile libere dintre
containere, precum şi baza plantelor se acoper cu acelaşi material.
La speciile mai sensibile la ger este necesar şi protejarea p rţii aeriene.
Pepinierele adopt metode diferite de protecţie în funcţie de spaţiu şi dot ri. Astfel, unele
105
pepiniere acoper cu folie containerele (fig. 73), iar altele transport plantele în r sadniţe
sau sere reci.
Fig. 73 – Protecţia plantelor containerizate: la temperaturile sc zute (stânga) şi temperaturile ridicate(dreapta)

În timpul verii temperaturile ridicate pot afecta culturile containerizate, prin

supraînc lzirea recipientelor de cultur şi implicit a sistemului radicular al plantelor.
M surile de reducere a temperaturii la nivelul containerelor constau în aşezarea
containerelor astfel încât s se umbreasc unele pe celelalte, folosirea de rame sau
panouri de umbrire, vopsirea containerelor în culori deschise sau plasarea containerelor în
unele mai mari, semi-îngropate sau îngropate (cultur pots-in-pots = container în
container).
Umbrirea p rţii aeriene a plantelor este recomandat la speciile sensibile la
insolaţia puternic (unele conifere, speciile de foioase de umbr şi semiumbr ) şi poate fi
realizat cu plas special de umbrire, aşezat deasupra containerelor pe schelet de metal
sau intercalarea acestor specii între rândurile de plante mai mari. Crearea acestui
microclimat favorabil speciilor determin reducerea stresului, dar şi a nevoii de ap .
Protecţia contra vânturilor se face folosind aceleaşi metode ca şi în cazul
culturilor în teren, adic prin plantarea în apropierea terenului pepinierei a unor perdele
de protecţie sau instalarea de panouri de protecţie pe direcţia vânturilor dominante.
Pentru rezultate bune containerele se stabilizeaz folosind diferite metode (palisare,
ancorare), în funcţie de m rimea acestora şi dot rile pepinierei.
Grindina poate determina pierderi mari în unele zone. De aceea, în pepinierele
aflate în zone cu risc major în apariţia acesteia, se instaleaz plase speciale antigrindin
deasupra containerelor. Plasa antigrindin poate funcţiona şi ca plas de umbrire atunci
când insolaţia este puternic .
Conducerea plantelor
Materialul s ditor containerizat se poate valorifica numai dup ce atinge anumite
standarde de m rime. De aceea, în tehnologia obţinerii plantelor containerizate o etap
important o reprezint formarea sistemului radicular şi a p rţii aeriene.
Formarea sistemului radicular presupune obţinerea unui sistem radicular
viguros şi activ în volumul limitat de substrat oferit de container.
Pentru puieţii cu r d cinile nude, achiziţionaţi sau produşi de pepinier , formarea
sistemului radicular începe înc de la plantarea în containere, cu lucrarea de fasonare.
Scurtarea r d cinilor stimuleaz ramificarea acestora şi implicit o mai bun creştere şi
adaptare a plantei.
106
Pentru plantele aflate la containere formarea r d cinilor este realizat prin
lucrarea de transplantare repetat a plantelor, din recipiente mici în unele mai mari, pe
m sura creşterii lor. Transplant rile se fac prim vara, de preferat înainte de pornirea în
vegetaţie. Balotul de p mânt cu r d cini se incizeaz vertical pentru stimularea creşterii
r d cinilor. Folosirea de recipiente necorespunz toare dezvolt rii plantelor sau tipului de
sistem radicular dezvoltat de fiecare specie, afecteaz negativ calitatea plantelor obţinute
şi chiar prinderea la locul definitiv a acestora. Deform rile r d cinilor date de un
container prea mic sau de form
necorespunz toare se pot corecta prin
t ieri efectuate în momentul
transplant rilor, îns acestea pot
determina stagnarea în creştere a
plantelor în anul respectiv.
Containerele mai au nevoie de
stabilizarea containerului, pentru a
evita deformarea în timpul
manipul rii, ceea ce ar însemna
afectarea sistemului radicular. Se
folosesc în acest scop şipci din lemn Fig. 74 – Stabilizarea containerelor
sau stabilizatoare din plastic, dispuse
în diagonala containerului, la suprafaţa solului (fig. 74).
Formarea p rţii aeriene se realizeaz prin t ieri, aplicate în mod similar ca la
plantele aflate în teren. T ierile de formare se fac prim vara şi încep înc din faza de
puiet de 1-2 ani.
O categorie aparte o reprezint formele tunse şi plantele pentru garduri vii (din
specii arbori şi arbuşti), care necesit t ieri în verde, pentru stimularea ramific rii şi
menţinerea formei dorite. La acestea se aplic o t iere prim vara şi de 2-3 ori în timpul
vegetaţiei.
Formarea p rţii aeriene la speciile de arbuşti se urm reşte formarea unei tufe de
l stari, care porneşte cât mai jos pe tulpina principal , iar la arbori, formarea trunchiului
şi a coroanei.
La arbuştii foioşi t ierile de formare se iniţiaz la plantarea acestora, când se
fasoneaz la 20 cm. L starii ce se vor dezvolta din mugurii r maşi, vor fi apoi t iaţi în
prim vara anului urm tor. Arbuştii r şinoşi nu necesit t ieri. Dac acestea se impun, ca
urmare a unor creşteri defectuoase, atacuri de d un tori, apariţia de usc turi sau arsuri de
frunze etc., atunci se intervine doar superficial, f r a ajunge la partea lemnificat a
l starului.
Formarea p rţii aeriene a arborilor foioşi depinde de tipul de ramificare al speciei.
Pentru speciile cu ramificare monopodial creşterea şi dezvoltarea ulterioar a
plantei depinde de mugurele terminal şi de aceea, la aceste specii nu se fac t ieri asupra
axului principal. La speciile cu ramificaţie simpodial , axul principal este înlocuit anual
de o ramur secundar . De aceea, pentru a asigura o creştere dreapt a trunchiului este
nevoie de receparea acestuia, urmat de alegerea în anul urm tor a unui l star drept,
viguros, care va constitui viitorul trunchi. În lţimea trunchiului va fi proiectat la
în lţimea dorit tot prin t iere. Îngroşarea trunchiului arborilor se face pe baza l starilor
care apar pe acesta şi care vor fi menţinuţi prin ciupiri sau arcuiri la dimensiuni mici,
pân toamna, când se suprim (Iliescu, 1998). Formarea coroanei arborilor foioşi se
realizeaz prin t ieri de formare aplicate prim vara devreme şi în verde. Aceasta ia în
considerare tipul de coroan ce va fi realizat (cu ax, f r ax, multitulpinali) înc din faza
de puiet.
107
Arborii r şinoşi nu necesit t ieri de
formare. Totuşi, unele pepiniere aplic t ieri în
verde la unele specii pentru a obţine coroane mai
dese. T ierile în acest caz vor fi superficiale, f r
a atinge partea lemnificat , f r frunziş a
l starilor.
Formarea p rţii aeriene a arborilor şi a
lianelor impune folosirea unor sisteme de
susţinere şi dirijare a creşterilor (fig. 75). Pentru
aceasta se folosesc tutori individuali din diferite
materiale (bambus, trestie, tutori din lemn, PVC),
care se înfig în containere, în apropierea bazei
plantei. La formarea arborilor se pot folosi şi
sistemele de susţinere de tipul spalierilor, de care
se paliseaz fiecare plant .
Fig. 75 – Palisarea arborilor

Rezum at
Lucrări de întreţinere: protecţia fitosanitară, protecţia faţă de excesele

climatice
¾ Combaterea bolilor şi dăunătorilor în culturile containerizate se face aplicând măsuri
preventive şi curative.
¾ Speciile lemnoase ornamentale sunt relativ rezistente la boli şi dăunători, însă orice atac
apărut pe frunziş, flori, fructe, depreciază calitatea plantelor.
¾ La dozarea pesticidelor se consideră: vârsta plantelor şi faza de vegeta ie.
¾ Speciile rezistente la ger au nevoie ca doar sistemul radicular să fie protejat (stratificare
cu materiale vegetale), iar cele sensibile au nevoie şi de protec ia păr ii aeriene
¾ Temperaturile ridicate pot supraîncălzi recipientele de cultură şi implicit a sistemului

(acoperire cu folie, depozitare în spa ii protejate).
radicular al plantelor.
Conducerea plantelor
¾ Formarea rădăcinilor este realizată prin lucrarea de transplantare repetată a plantelor,
¾ Transplantările se fac primăvara, înainte de pornirea în vegeta ie.

din recipiente mici în unele mai mari, pe măsura creşterii lor.
¾ Formarea păr ii aeriene se realizează prin tăieri, aplicate în mod similar ca la plantele
aflate în teren. Tăierile de formare se fac primăvara şi încep încă din faza de puiet de 1-2
¾ La formarea arborilor se folosesc sistemele de sus inere de tipul tutorilor şi spalierilor.

ani.
31. M surile preventive de protecţie fitosanitar a culturilor containerizate sunt:

a. dezinfecţia solului pepinierei
b. dezinfectarea containerelor
c. dezinfectarea substraturilor
108
32. Sistemul radicular al plantelor containerizate se protejeaz de temperaturi sc zute la:
a. speciile termofile
b. speciile conifere
c. speciile de arbuşti
d. speciile de arbori
33. Reducerea temperaturilor la nivelul containerelor se face prin:

a. udare
b. vopsirea în culori deschise
c. folosirea de ghivece mai mari
d. stratificare
34. Formarea r d cinilor la plantele containerizate se face prin:

a. lucr rile solului
b. transplant ri
c. ud ri
d. fertiliz ri
e. variantele b, c şi d corecte
35. T ierile pentru formarea p rţii aeriene la plantele containerizate se aplic la:
a. arborii foioşi
b. arborii coniferi
c. arbuştii foioşi
d. arbuştii coniferi
109
7.
Valorificarea materialului s ditor.
OBIECTIVE
• care sunt aspectele organizatorice şi tehnice care preced valorificarea
•
•
cum se preg tesc plantele în vederea valorific rii
care sunt modalit ţile de p strare a materialului s ditor pân la livrare
• cum se transport diferitele categorii de material
Producerea materialului s ditor are ca scop final valorificarea. Informaţiile

privind cererea şi oferta de plante lemnoase de pe piaţ sunt factori importanţi pentru
dezvoltarea unei pepiniere. Astfel, se poate stabili sortimentul de specii ce urmeaz s fie
produs, modul de livrare al materialului şi preţul de valorificare al acestuia. Oferta
pepinierelor este prezentat sub form de cataloage, anunţuri pe suport de hârtie sau
electronic (internet). De asemenea, întâlnirile produc torilor cu publicul sub forma unor
târguri, expoziţii (fig. 76), prezent ri sunt foarte importante pentru reclama pepinierei,
informarea asupra ofertei de plante, stabilirea de contracte între pepiniere cu diferiţi
furnizori (de substraturi, unelte, containere, materiale etc.) şi cu firmele de amenaj ri
spaţii verzi.
În vederea
livr rii plantelor,
pepinierele trebuie s
întocmeasc o evidenţ a
speciilor şi a stocurilor
disponibile. Situaţia
centralizat a plantelor
disponibile, pe specii,
categorii de folosinţ ,
calitate, mod de livrare
se întocmeşte în timpul
verii, astfel încât în
perioada de toamn şi
prim vara, când se fac
plant ri şi cererea pe
Fig. 76 – Expoziţie de plante lemnoase ornamentale
piaţ creşte, s se poat (foto: Monica Dumitraşcu)
face organizarea
livr rilor (Iliescu, 1998).
Înainte de valorificare este nevoie ca materialul s fie preg tit. Astfel, plantele
produse în terenul pepinierei sunt scoase cu sau f r balot şi depozitate pân la livrare
(fig. 77). Plantele f r p mânt pe r d cini se depoziteaz prin stratificare în teren, în
hangare speciale sau depozite climatizate. Înaintea depozit rii se verific calitatea
plantelor şi se sorteaz pe calit ţi.
Plantele cu p mânt pe r d cini se pot p stra pân la livrare în teren, aşezând
baloturile unul lâng cel lalt şi acoperite cu paie, p mânt sau prelate. Dac materialul
este scos prim vara târziu sau toamna, foarte devreme, este nevoie de p strarea umidit ţii
110
şi umbrirea plantelor. Manipularea plantelor cu balot de p mânt pe r d cini se face
susţinându-le în dou puncte: de balot şi de baza p rţii aeriene. În acest scop se folosesc
manşoane de cauciuc şi chingi din materiale diferite pentru a evita r nirea scoarţei sau
deformarea şi distrugerea balotului.
Fig. 77 – Depozitarea plantelor înainte de livrare: plante f r p mânt pe r d cini (stânga)

şi plante cu p mânt pe r d cini (dreapta), (foto: Monica Dumitraşcu)
P strarea acestor plante în depozite trebuie s fie una de scurt durat . Orice
prelungire a depozit rii poate avea efecte negative asupra plantelor (pornirea în vegetaţie,
deshidratare). În timpul p str rii se supravegheaz permanent starea plantelor,
verificându-se aspectul scoarţei, mugurilor, frunzişului (la speciile persistente), uneori a
r d cinilor (Iliescu, 1998). Unele pepiniere folosesc substanţe împotriva deshidrat rii sau
mijloace de a stopa intrarea în vegetaţie (mai ales la plantele f r p mânt pe r d cini).
Pentru plantele containerizate se face o ultim transplantare, în ghivece de livrare.
Aceste ghivece le înlocuiesc pe cele de producţie, care pot avea fisuri sau sunt mai puţin
estetice.
Înainte de livrare plantele se eticheteaz . Eticheta conţine informaţii privind
denumirea speciei sau cultivarului, imaginea plantei când caracterul ornamental este
evident (la înflorire, la fructificare, în perioada când frunzele sunt colorate, forma
coroanei etc.) indicaţii privind plantarea şi îngrijirea, numele pepinierei care a produs
materialul, preţul de vânzare.
Aspectele legate de manipularea şi transportul plantelor sunt importante pentru
p strarea integrit ţii plantelor. Când distanţa de transport este mare, între client şi
furnizor se stabilesc în scris clauze privind suportarea pierderilor datorate transportului
(Iliescu, 1998).
Transportul materialului s ditor impune ca manipularea s se fac cu grij şi s se
protejeze împotriva deshidrat rii şi a gerului. Pentru o manipulare mai uşoar în şi din
mijlocul de transport materialul s ditor se ambaleaz .
Plantele f r p mânt pe r d cini se leag în pachete şi se aşeaz direct în mijlocul de
transport, în paie umede şi acoperite cu prelate, modul de aranjare fiind în funcţie de
111
m rimea plantelor. Plantele de mici dimensiuni se aşeaz în straturi orizontale
(r d cini spre r d cini), alternând cu paie. Plantele mai mari, f r p mânt pe r d cini
şi legate în pachete se aşeaz direct pe platforma vehiculului pe un strat de paie
umede, în poziţie înclinat , cu r d cinile spre direcţia de deplasare. Ambalarea
plantelor mici poate fi f cut în cutii de carton, l diţe, rogojini sau ţes turi impregnate
în care pachetele de plante se aşeaz în strat de paie, pânz , hârtie, carton ondulat sau
rumeguş. Partea aerian a plantelor care vine în contact cu vehiculul se protejeaz cu
materiale diverse astfel încât s nu se distrug scoarţa şi ramurile în timpul deplas rii
(Iliescu, 1998).
Plantele cu balot de p mânt pe r d cini se
aşeaz în poziţie oblic pe un strat de paie,
fiecare balot fiind aşezat cât mai aproape
unul de cel lalt şi cât mai stabil. Plantele
mari cu balot se manipuleaz cu macarale
şi se aşeaz pe platforma vehiculului în
poziţie oblic sau chiar orizontal .
Manipularea plantelor în şi din mijlocul de
transport se face ancorând balotul de
p mânt şi baza plantei. Nu se prinde
planta doar de partea aerian pentru c
riscul de rupere este foarte mare, balotul
de p mânt fiind greu. Ambalarea p rţii Fig. 78 – Transportul plantelor cu balot de
aeriene a plantelor se impune mai ales la p mânt pe r d cini
speciile care au frunze pe l stari, pentru a
nu se deteriora. Pentru aceasta se folosesc plase din material plastic, folie de
polietilen sau hârtie de ambalaj.
Fig. 79 – Modalit ţi de ambalare şi transport a plantelor containerizate (foto: Monica Dumitraşcu)
Plantele containerizate se pot ambala pentru transport şi manipulare mai uşoar în

containere de metal. Plantele se aşeaz în poziţie vertical , ghiveci lâng ghiveci
pentru asigurarea stabilit ţii (fig. 79). Containerele mici pot fi aşezate direct în
mijlocul de transport în poziţie oblic , formând rânduri de containere, care se sprijin
unele peste celelalte (fig. 79). Pentru o protecţie cât mai bun a p rţii aeriene a
plantelor, între rânduri se foloseşte hârtie sau pânz . Containerele mari se aşeaz în
poziţie vertical şi se asigur stabilitatea lor. Se evit aşezarea containerelor în poziţie
oblic , pentru c sprijinirea plantelor unele de celelalte deterioreaz atât r d cinile
(prin deformarea containerului) cât şi a p rţii aeriene (care se sprijin defectuos de
alte plante din cauza greut ţii containerului). La speciile cu frunze persistente se
ambaleaz individual partea aerian a plantelor pentru diminuarea deshidrat rii şi
112
p strarea intact a l starilor. Plantele containerizate foarte mari se manipuleaz cu
ajutorul maşinilor. Acestea se pot aşeza şi stabiliza individual pe stivuitoare, în
poziţie vertical pentru o manipulare mai uşoar .
La transportul cu autovehicule deschise, partea aerian a plantelor se protejeaz
cu prelate deoarece curenţii de aer determin deshidratarea materialului sau ruperea unor
ramuri. De asemenea, se evit transportul cu astfel de vehicule când este ger sau
temperaturile sunt foarte ridicate, pentru c şi partea aerian a plantelor, dar şi r d cinile,
au de suferit.
Pentru distanţe mari, la care transportul este de durat se folosesc mijloace de
transport climatizate. Acestea asigur temperaturi sc zute şi umiditate ridicat ,
reducându-se pierderile la minim. Aşezarea plantelor în maşinile climatizate se face astfel
încât aerul rece s nu fie proiectat direct pe partea aerian a plantelor.
Valorificarea materialului s ditor se face direct de pepiniere sau prin intermediul
unor firme.
Rezum at
Valorificarea materialului săditor

¾ Pe baza informa iilor privind cererea şi oferta de plante lemnoase de pe pia ă se
stabileşte sortimentul de specii ce urmează să fie produs, modul de livrare al materialului
şi pre ul de valorificare al acestuia.
¾ Înainte de valorificare este nevoie ca materialul să fie pregătit: depozitare
corespunzătoare, etichetare, ambalare.
¾ În func ie de mărime, pachetele de plante fără pământ pe rădăcini se aşează direct în
mijlocul de transport pe strat de paie sau în ambalaje din lemn, carton, materiale textile.
¾ Plantele cu balot se aşează în pozi ie oblică sau orizontal, pe un strat de paie.
¾ Partea aeriană este bine să se protejeze cu prelate sau alte materiale.
¾ Plantele containerizate se aşează în containere de metal sau direct în mijlocul de
transport, în pozi ie verticală (containere mari) sau oblică (containere mici).
¾ Pentru distan e mari, la care transportul este de durată se folosesc mijloace de transport
climatizate.
36. Depozitarea înainte de livrare a plantelor cu r d cinile nude se face:

a. aşezând plantele oblic şi acoperindu-le cu paie umede
b. prin stratificare
c. prin ambalare
37. Plantele în containere mari se aşeaz în mijlocul de transport:
a. în poziţie vertical
b. în poziţie oblic
c. cu balotul spre direcţia de mers
d. oblic, sprijinind containerele unele peste celelalte
38. Manipularea plantelor cu balot de p mânt pe r d cini se face:

a. de balot
b. de partea aerian a plantei
c. de la mijlocul plantei
d. de balot şi baza plantei
113
39. Nu se transport material s ditor în autovehicule deschise dac :
a. plantele sunt mari
b. este ger
c. plou
d. este vânt
e. toate r spunsurile corecte
40. Transportul climatizat asigur :

a. temperaturi ridicate şi umiditate sc zut
b. temperaturi sc zute şi umiditate ridicat
c. temperaturi ridicate şi umiditate ridicat
d. temperaturi sc zute şi umiditate sc zut
114
8.
Specii de arbori coniferi.
OBIECTIVE
• denumirea ştiinţific a arborilor coniferi
•
•
descrierea speciilor de arbori coniferi
caracteristicile biologice şi ecologice ale speciilor prezentate
• modul de înmulţire şi folosire al speciilor prezentate
Abies alba Abies concolor Picea abies

(Brad) (Brad argintiu) (Molid)
Descriere Descriere Descriere

Arbore de talia I, coroan Arbore de talia I, coroan Arbore de talia I, coroan
piramidal . conic . piramidal , ramuri
Frunze aciculare, dispuse Frunze aciculare argintii, de 4- secundare pendule.
pectinat. 6 cm lungime, curbate spre Frunze aciculare, dispuse
Conuri erecte, se desfac la partea superioar a l starilor. radial.
maturitate. Conuri erecte, se desfac la Conuri mari, pendule
maturitate.
Cerinţe biologice, ecologice Cerinţe biologice, ecologice Cerinţe biologice, ecologice

- creşte încet - tolereaz atmosfera urban - creşte încet
- rezistent la ger - rezistent la ger - rezistent la ger
- necesit umiditate în sol şi aer - heliofil - sensibil la secet
- heliofil - suport semiumbra
Înmulţire Înmulţire Înmulţire

- seminţe - seminţe - seminţe
- altoire (p strarea culorii)
Folosire Folosire Folosire
- solitar - solitar - solitar
- grupuri - grupuri - grupuri
Alţi brazi adaptaţi la climatul ţ rii noastre sunt: Abies nordmanniana, Abies
pinsapo, Abies lasiocarpa, Abies koreana, Abies balsamea.
115
Variet ţile de brad au culoarea frunzişului deosebit (aurie - Abies pinsapo Aurea,
Abies nordmanniana Gold Spreader; argintie - Abies concolor Candicans) sau form de
creştere compact (Abies concolor Compacta, Abies lasiocarpa Compacta), talie mic
(Abies balsamea Nana).
Picea pungens ‛Argentea’ Pseudotsuga menziesii Taxodium distichum

(Molid argintiu) (Duglas verde) (Chiparos de balt )

Arbore de talia II, coroan Arbore de talia I, coroan Arbore de talia I, coroan
piramidal . piramidal . larg-piramidal .
Frunze aciculare, dispuse Frunze aciculare moi, miros de Frunze fine, aciculare, devin
radial, culoare argintie. citrice la strivire. ruginii toamna şi cad.
Conuri pendule, cu solzi Conuri pendule cu bractei Prim vara înfrunzeşte din nou.
pergmentoşi. lungi. Conuri sferice.

- tolereaz atmosfera urban - tolereaz atmosfera urban - longeviv
- rezistent la ger - rezistent la ger - sensibil la ger în tinereţe
- heliofil - creşte mai repede ca bradul - heliofil
- formeaz pneumatofori
(r d cini de respiraţie) pe
soluri cu umiditate în exces

- altoire (p strarea culorii)
- aliniamente în parcuri - aliniamente în parcuri
Alte specii de molid care sunt adaptate la climatul ţ rii noastre sunt: Picea
omorika, Picea breweriana, Picea orientalis.
Exist numeroase cultivaruri de molid cu form de creştere pitic , care se
utilizeaz în roc rii şi alpinarii – Picea abies Echiniformis, Picea abies Little Gem, Picea
abies Nidiformis, Picea glauca Alberta Globe, Picea glauca Conica, Picea glauca
Echiniformis.
Specia Pseudotsuga menziesii are o varietate cu frunziş alb strui, numit
Pseudotsuga menziesii var. glauca (Duglas albastru).
116
Taxus baccata Larix decidua Pinus nigra
(Tisa) (Larice, Zad ) (Pin negru)

Arbore de talia III, coroan Arbore de talia I, coroan Arbore de talia II, coroan
larg-piramidal . Specie dioic . larg-piramidal . Frunze larg-ovoidal . Frunze lungi de
Frunze aciculare, dispuse aciculare moi, dispuse în 15 cm, aciculare, prinse câte 2.
pectinat, culoare verde închis fascicule. Frunzele se Conuri de culoare deschis .
pe partea superioar . Conuri coloreaz galben toamna şi
c rnoase, cu aril roşu. cad. Conuri mici, erecte

- tolereaz atmosfera urban - longeviv - tolereaz seceta
- rezistent la ger - heliofil - rezistent la ger
- suport semiumbra - rezistent la ger - heliofil
- suport tunderea - suport tunderea - sensibil la poluarea cu oxizi
- creşte încet de sulf

- seminţe (cresc încet) - seminţe - seminţe
- butaşi
- garduri vii, forme tunse - garduri vii
Specia Taxus baccata prezint cultivaruri cu frunze de culoare aurie – Taxus

baccata Aurea, Taxus baccata Aureomarginata, Taxus baccata Krysztof, Taxus baccata
Summergold şi cu form de creştere fastigiat - Taxus baccata Fastigiata, Taxus baccata
Fastigiata Aurea, Taxus baccata Fastigiata Robusta.
Alte specii de Pinus care cresc la noi în ţar sunt: Pinus mugo, Pinus cembra,
Pinus ponderosa, Pinus parviflora.
Cultivaruri de Pinus nigra: form de creștere fastigiat - Pinus nigra
Pyramidalis; forme pitice - Pinus nigra Spielberg, Pinus nigra Pierrick Bregeon.
Cultivaruri de Pinus silvestris: frunziș auriu – Pinus silvestris Aurea, form de
creștere fastigiat - Pinus silvestris Fastigiata, forme pitice - Pinus silvestris Globosa
Viridis, Pinus silvestris Watereri.
117
Pinus silvestris Pinus strobus Cedrus atlantica
(Pin de p dure) (Pin moale, Pin neted) (Cedru)

Arbore de talia II, coroan Arbore de talia I, coroan Arbore de talia II, coroan
piramidal . Trunchiul are larg-piramidal . Frunze piramidal . Frunze aciculare,
scoarţa c r mizie. Frunze aciculare prinse câte 5, moi, rigide, grupate în fascicule.
aciculare, prinse câte 2, lungi lungi de 10cm. Conuri Conuri cilindrice.
de 5-7cm. Conuri erecte. pendule cu stropi de r şin .

- tolereaz seceta - heliofil - longeviv
- rezistent la ger - rezistent la ger - termofil
- heliofil - sensibil la secet - heliofil


Rezum at
Specii de arbori coniferi

¾ Abies alba – brad
¾ Abies concolor – brad argintiu
¾ Picea abies – molid
¾ Picea pungens ‛Argentea’ – molid argintiu
¾ Pseudotsuga menzesii – duglas verde
¾ Taxodium distichum – chiparos de baltă
¾ Taxus baccata - tisa
¾ Larix decidua – larice, zadă
¾ Pinus nigra – pin negru
¾ Pinus silvestris – pin de pădure
¾ Pinus strobus – pin moale, pin neted
¾ Cedru atlantica - cedru
118
41. Dintre speciile de mai jos tolereaz atmosfera urban :

a. Abies alba
b. Picea abies
c. Pseudotsuga menziesii
d. Taxodium distichum
42. Larix decidua prezint frunze aciculare:

a. în fascicule
b. prinse câte 2
c. c z toare
d. moi
e. variantele a, c şi d corecte
43. Specia Abies concolor se deosebeşte de Abies alba prin:

a. frunzişul argintiu
b. frunze moi
c. frunze dispuse radiar
d. frunziş verde închis
44. Specii de conifere termofile sunt:

a. Picea pungens ‛Argentea’
b. Pinus strobus
c. Cedrus atlantica
d. Taxus baccata
45. Specii care se înmulţesc numai prin seminţe sunt:

a. Larix decidua
b. Taxus baccata
c. Taxodium distichum
d. Abies concolor
46. Suport tunderea:

a. Abies concolor
b. Larix decidua
c. Taxus baccata
d. Pseudotsuga menziesii
119
9.
Specii de arbori şi arbuşti coniferi.
Specii de arbuşti foioşi cu frunze persistente.
OBIECTIVE
• denumirea ştiinţific a speciilor
• descrierea speciilor de conifere şi arbuşti foioşi cu frunze persistente
• caracteristicile biologice şi ecologice ale speciilor prezentate
Specii de arbori şi arbuşti coniferi
Chamaecyparis lawsoniana Juniperus sabina Juiniperus virginiana

(Chiparos de California) (Cetin de negi) (Ienup r de Virginia)

Arbore de talia II, coroan Arbust semitârâtor. Frunze Arbore de talia II, coroan
îngust-piramidal , cu vârf solzoase, mici. Conuri mici, piramidal . Frunze mici,
nutant, l starii penduli. Frunze sferice, c rnoase. solzoase. Conuri foarte mici,
mici, solzoase. Conuri mici, globuloase, c rnoase.
globuloase.
- sensibil la secet - suport semiumbra - climat moderat
- în tinereţe sensibil la ger - rezistent la ger - suport semiumbra
- heliofil - nepretenţios faţ de sol

- butaşi - butaşi - butaşi
- marcotaj
- garduri vii - masive - aliniamente în parcuri
Genul Chamaecyparis are cele mai multe cultivaruri dintre speciile de conifere,
care au frunziş solzos sau acicular, form de creştere diferit (arbori şi arbuşti) şi culoare
120
variat a frunzişului (aurie, alb struie, verde, în nuanţe variate). Câteva dintre
cultivarurile de Chamaecyparis lawsoniana:
- form de creștere fastigiat : Alumii, Columnaris, Ellwoodii, Ellwood
Pillar, Ellwood Gold, Lane, Pelt’s Blue, White Spot
- forme pitice: Globosa, Romana, Variegata
Alte specii de Juniperus adaptate condiţiilor din ţara noastr sunt: Juniperus
horizontalis, Juniperus chinensis, Juniperus communis, Juniperus procumbens, Juniperus
squamata. Toate speciile menţionate au cultivaruri cu form de creştere diferit şi culoare
variat a frunzişului.
Thuja orientalis Thuja occidentalis Ginkgo biloba

(Tuia) (Arborele vieţii) (Arborele pagodelor)

Arbore de talia III, coroan Arbore de talia II-III, Arbore încadrat la conifere
piramidal . Frunze solzoase, coroan îngust-piramidal . (Gimnosperme), talia II.
alipite de lujeri. Conuri mici, Frunze solzoase, mici. Specie dioic , arborii masculi
ovoidale cu solzii r sfrânţi. Conuri ovoidale, mici. au coroan piramidal şi
arborii femeli coroan etalat .
Frunze bilobate, form de
evantai, toamna galbene.
Conuri c rnoase, galbene.
- sensibil la ger - suport tunderea - termofil
- suport semiumbra - rezistent la ger - heliofil
- suport semiumbra - în tinereţe sensibil la ger
- suport poluarea cu fum

- butaşi - butaşi

- garduri vii - aliniamente (parcuri)
- aliniamente în parcuri
Speciile de Thuja prezentate au numeroase cultivaruri cu forme pitice: Thuja

occidentalis Globosa, Thuja occidentalis Golden Globe, Thuja occidentalis Hoseri, Thuja
occidentalis Danica, Thuja occidentalis Filiformis, Thuja occidentalis Hoveyi, Thuja
occidentalis Miky, Thuja occidentalis Rheingold, Thuja occidentalis Stolwijk, Thuja
121
occidentalis Teddy, Thuja occidentalis Woodwardii şi culori diferite ale frunzişului –
auriu: Thuja occidentalis Sunkist, Thuja occidentalis Rheingold, Thuja occidentalis
Yellow Ribbon, Thuja plicata Zebrina Extra Gold, Thuja occidentalis Aurescens, Thuja
occidentalis Aureospicata, verde smarald - Thuja occidentalis Smaragd.
Specii de arbuşti foioşi cu frunze persistente
Berberis julianae Cotoneaster dammeri Euonymus japonicus

Arbust de talie mare, l stari cu Arbust târâtor. Frunze mici, Arbust de talie mijlocie.
spini mari, trifurcaţi. Frunze ovale. Flori albe, mici, apar Frunze obovate, lucioase,
groase, rigide, lucioase, spinos în mai-iunie. Fructe roşii, culoare verde închis, flori
dinţate, o parte se coloreaz globuloase. nesemnificative, fructe
roşu toamna. Flori galbene, nesemnificative.
fasciculate, apar în aprilie-mai.
Fructe alb strui, brumate,
elipsoidale.

- tolereaz semiumbra - marcoteaz natural - suport tunderea
- rezistent la ger - rezistent la ger - sensibil la ger
- suport atmosfera urban - rezistent la secet - prefer semiumbra
- suport tunderea - creşte pe soluri variate - rezistent la poluare

- seminţe - seminţe - butaşi
- butaşi - butaşi
- marcote

- solitar - grupuri - solitar – forme tunse
- grupuri - masive - grupuri
- garduri vii - jardiniere mari - garduri vii
- jardiniere mari
Alte specii de Cotoneaster cu frunze persistente, adaptate la condițiile ț rii noastre sunt:
Cotoneaster microphyllus, Cotoneaster salicifolius, Cotoneaster franchetti, Cotoneasteri
simonsii, Cotoneaster lacteus.
122
Mahonia aquifolium Pyracantha crenatoserrata Viburnum rhythidophyllum
(Limb de cerb)

Arbust de talie mijlocie. Arbust de talie mare, ramuri Arbust de talie mare, ramuri
Frunze imparipenat-compuse, spinoase. Frunze lanceolate, groase, tomentoase. Frunze
foliole spinos-dinţate, o parte lucioase. Flori albe în groase, lanceolate, aspre,
din ele se înroşesc toamna. inflorescenţe, apar în mai- pendente. Flori alb-crem, în
Flori galbene în inflorescenţe iunie. Fructe sferice, inflorescenţe mari, aplatizate,
erecte, apar în martie. Fructe portocalii. apar în mai.
alb strui, brumate, sferice.

- creşte încet - climat blând - tolereaz semiumbra
- tolereaz semiumbra - rezistent la secet - rezistent la ger
- rezistent la ger - suport tunderea
- drajoneaz

- seminţe - butaşi - butaşi
- marcotaj
- drajoni

- masive - garduri vii
- garduri vii - jardiniere mari
Alte specii cu frunze persistente, care cresc bine în condiţiile climatice din
România sunt: Buxus sempervirens, Berberis stenophylla, Berberis buxifolia, Eleagnus
pungens, Ilex aquifolium, Lonicera pileata, Prunus laurocerasus, Pyracantha coccinea.
Rezum at
Specii de arbori şi arbuşti coniferi

¾ Chamaecyparis lawsoniana – Chiparos de California
¾ Juniperus sabina – Cetină de negi
¾ Juniperus virginiana – Ienupăr de Virginia
¾ Thuja orientalis - Tuia
¾ Thuja occidentalis – Arborele vie ii
123
¾ Ginkgo biloba – Arborele pagodelor
Specii de arbuşti foioşi cu frunze persistente
¾ Berberis julianae
¾ Cotoneaster dammeri
¾ Euonymus japonicus
¾ Mahonia aquifolium
¾ Pyracantha crenatoserrata
¾ Viburnum rhytidophyllum – Limbă de cerb
47. Arbust conifer cu frunze solzoase este:

a. Thuja orientalis
b. Chamaecyparis lawsoniana
c. Juniperus sabina
d. Juniperus virginiana
e. Ginkgo biloba
48. Specii care se coloreaz toamna în roşu sunt:

a. Pyracantha crenatoserrata
b. Mahonia aquifolium
c. Cotoneaster dammeri
d. Berberis julianae
49. Conuri c rnoase se întâlnesc la:

a. Ginkgo biloba
b. Taxodium distichum
c. Juniperus virginiana
d. Taxus baccata
50. Frunzele la Mahonia aquifolium sunt:

a. simple, lucioase
b. imparipenat-compuse
c. palmat compuse
d. simple, mici
e. aciculare
51. Specii care pot fi folosite pentru garduri vii sunt:

a. Cotoneaster dammeri
b. Viburnum rhytidophyllum
c. Euonymus japonicus
d. Pinus strobus
124
10.
Specii de arbuşti foioşi cu frunze c z toare (1).
OBIECTIVE
•
•
descrierea speciilor de arbuşti foioşi cu frunze c z toare
Berberis thunbergii Berberis vulgaris Buddleia alternifolia

(Dracil japonez ) (Dracil )

Arbust de talie mijlocie, Arbust de talie mare, ramuri Arbust semipendul, ramuri
ramuri cu spini simpli. Frunze cu spini trifurcaţi. Frunze subţiri. Frunze mici,
obovate, margine întreag , obovate, cu margine fin lanceolate, argintii pe partea
toamna se coloreaz în oranj. dinţat . Flori galbene, mici, inferioar . Flori mov, în
Flori mici, galbene, solitare, în inflorescenţe pendule, apar fascicule pe toat lungimea
apar în aprilie. Fructe mici, în aprilie-mai. Fructe roşii, l starilor, apar în mai.
roşii, ovale, lucioase. ovale, brumate.
- suport tunderea - suport tunderea - suport tunderea
- rezistent la secet - rezistent la secet - rezistent la secet
- rezistent la poluare - rezistent la poluare - sensibil la ger

- butaşi - butaşi
- masive - garduri vii
- jardiniere mari
- garduri vii
Pentru speciile de Berberis au fost create variet ţi cu frunziş purpuriu – Berberis

thunbergii Atropurpurea, Berberis thunbergii Atropurpurea Nana, Berberis thunbergii
Bagatelle, Berberis thunbergii Admiration, Berberis thunbergii Golden Ring, Berberis
125
thunbergii Harlequin, Berberis thunbergii Pink Queen, Berberis thunbergii Red Chief;
auriu - Berberis thunbergii Aurea, Berberis thunbergii Bogozam, Berberis thunbergii
Maria, precum şi variet ţi pitice, care pot fi utilizate în gr dini mici şi jardiniere de
gr din - Berberis thunbergii Green Carpet, Berberis thunbergii Kobold.
Buddleia davidii Chaenomeles lagenaria Cornus mas

(Liliac de var ) (Gutui japonez) (Corn)

Arbust de talie mijlocie. Arbust de talie mijlocie- Arbust de talie mare sau mic
Frunze lanceolate, mari, mare. Frunze ovale. Flori roz arbore. Frunze ovate, cu
argintii pe partea inferioar . intens, mari, apar în martie. nervuri paralele. Flori galbene,
Flori mov, parfumate, în Fructe mari, sferice, galbene, mici, în inflorescenţe
inflorescenţe cilindrice, apar parfumate. globuloase, apar la început de
din iulie pân în octombrie. martie. Fructe elipsoidale,
roşii, comestibile.

- suport tunderea - rezistent la ger şi secet - tolereaz semiumbra
- sensibil la ger - suport semiumbra - rezistent la ger
- rezistent la secet - suport tunderea - rezistent la secet

- butaşi - seminţe - seminţe
- marcotaj
- drajoni

- garduri vii - masive
Cultivaruri de Buddleia davidii: flori mov închis – Adokeep, Black Knight, Ille de
France, albe – White Profusion, White Ball, White Bouquet, roz - Border Beauty,
Charming, Fascinating, Summer Beauty, Pink Delight, Pink Charming.
Alte specii de Cornus care sunt adaptate condiţiilor ţ rii noastre sunt: Cornus
alba, Cornus stolonifera, Cornus kousa, Cornus florida. Toate speciile au cultivaruri care
au l stari coloraţi deosebit, frunziş de diferite culori sau flori deosebite:
- l stari colorați: Cornus alba Sibirica, Cornus sanguinea Flaviramea,
Cornus sanguinea Midwinter Fire
126
- frunziș deosebit: Cornus alba Spaethii, Cornus alba Sibirica
Variegata, Cornus alba Elegantissima
- flori deosebite: Cornus kousa China Girl
Cornus sanguinea Cotinus coggygria Deutzia scabra

(Sânger) (Scumpie)

Arbust de talie mare sau mic Arbust de talie mare. Frunze Arbust de talie mijlocie,
arboraş. Frunze ovale, cu eliptice pân la obovate, cu Frunze oval-lanceolate. Flori
nervaţiune paralel , se peţiol lung. Flori albe, stelate, în inflorescenţe
coloreaz toamna în roşu nesemnificative. Fructe mici, apar în iunie.
sângeriu. Flori albe, mici, în plumoase, culoare roz apoi
inflorescenţe, apar în mai. cenuşii.
Fructe negre, sferice.

- tolereaz umbra - calcifil - tolereaz semiumbra
- rezistent la ger - rezistent la secet - rezistent la ger, secet
- suport tunderea - suport poluarea - suport tunderea
- suport semiumbra

- marcotaj

- masive - în componenţa masivelor - garduri vii
- garduri vii
Specia Cotinus coggygria are cultivaruri cu frunziş purpuriu – Cotinus coggygria

Purpureus, Cotinus coggygria Royal Purple şi auriu - Cotinus coggygria Ancot.
Alte specii de Deutzia care sunt adaptate şi la condiţiile din România sunt: Deuzia
gracilis, Deuzia x lemoniei, Deutzia x magnifica, Deutzia x rosea.
Specia Deutzia scabra are cultivaruri cu flori duble – Deutzia scabra Plena şi
flori roz - Deutzia scabra Rosea Plena, Deutzia scabra Candidissima.
127
Eleagnus angustifolia Euonymus europaeus Forsythia x intermedia
(S lcioara mirositoare) (Salba moale) (Ploaie de aur)

Arbust de talie mare sau mic Arbust de talie mare. Frunze Arbust de talie mijlocie-mare.
arbore. Frunze liniare, verzi- ovale, toamna roşii la Frunze lanceolate. Flori
argintii. Flori mici, galbene, exemplarele însorite. Flori galbene, mari, numeroase,
parfumate, apar în mai-iunie. nesemnificative. Fructe roz, apar la început de martie.
Fructe elipsoidale, argintii. mici, numeroase, persist pe
l stari dup c derea
frunzelor.

- suport soluri s r turate - rezistent la ger şi secet - tolereaz semiumbra
- suport tunderea - suport semiumbra - rezistent la ger
- rezistent la ger şi secet - rezistent la poluare - sensibil la secet
- rezistent la poluare - suport tunderea

- marcotaj

- masive - masive - garduri vii
- masive
Rezum at
Specii de arbuşti foioşi cu frunze căzătoare (1)

¾ Berberis thunbergii – Dracilă japoneză
¾ Berberis vulgaris – Dracilă
¾ Buddleia alternifolia
¾ Buddleia davidii – Liliac de vară
¾ Chaenomeles lagenaria – Gutui japonez
¾ Cornus mas - Corn
¾ Cornus sanguinea - Sânger
¾ Cotinus coggygria - Scumpie
¾ Deutzia scabra
¾ Eleagnus angustifolia – Sălcioară mirositoare
128
¾ Euonymus europaeus – Salba moale
¾ Forsythia x intermedia – Ploaie de aur
52. Specia Buddleia alternifolia prezint flori:

a. mov, în inflorescenţe cilindrice
b. mov, în fascicule
c. în luna martie
d. în luna mai
53. Flori nesemnificative prezint :

a. Cornus mas
b. Cornus sanguinea
c. Cotinus coggygria
d. Chaenomeles lagenaria
e. Cotoneaster dammeri
54. Fructe mici, roşii, ovale, lucioase prezint specia:

a. Berberis thunbergii
b. Berberis vulgaris
c. Cornus mas
d. Cornus sanguinea
55. Speciile care pot fi conduse în garduri vii sunt:

a. Berberis thunbergii şi Cornus sanguinea
b. Buddleia davidii şi Cotinus coggygria
c. Eleagnus angustifolia şi Chaenomeles lagenaria
d. Euonymus europaeus şi Cornus mas
56. Specia Cotinus coggygria are flori:

a. albe
b. galbene
c. roz
d. nesemnificative
e. mov
57. Înflorire în luna iulie are specia:

a. Berberis vulgaris
b. Buddleia davidii
c. Deutzia scabra
d. Eleagnus angustifolia
129
11.
OBIECTIVE
•
•
descrierea speciilor de arbuşti foioşi cu frunze c z toare
Hydrangea macrophylla Laburnum anagyroides Lonicera korolkowii

(Hortensia) (Salcâm galben)

Arbust de talie mijlocie. Arbust de talie mare sau mic Arbust de talie mare. Frunze
Frunze mari, ovale. arbore. Frunze trifoliate. ovale, catifelate, culoare
Inflorescenţele cu dou tipuri Flori galbene, neparfumate, verde-alb strui. Flori roz,
de flori albe: fertile, mici în în inflorescenţe pendule, apar prinse câte 2, apar mai-iunie.
centru şi sterile, mari la în aprilie-mai. Plant toxic .
marginea inflorescenţei, apar
în iunie.

- sensibil la ger - rezistent la ger şi secet - tolereaz semiumbra
- creşte bine la semiumbr - heliofil - rustic, nepretenţios
- sol bogat, lipsit de calcar - nepretenţios faţ de sol - suport tunderea

- butaşi - seminţe - butaşi

- garduri vii libere - garduri vii
- masive - masive
Specia Hydrangea macrophylla are numeroase cultivaruri care au înflorescenţe

compuse numai din flori sterile, de culori diferite: alb, roz, albastru, mov, roşu, bicolore.
130
Specia Laburnum are un cultivar hibrid cu inflorescențe de 50 cm lungime, numit
Laburnum x watereri Vossi.
Lonicera tatarica Philadelphus coronarius Physocarpus opulifolius

(Caprifoi t t r sc) (Iasomia)

Arbust de talie mare. Frunze Arbust de talie mijlocie- Arbust de talie mijlocie-mare.
lanceolate. Flori albe sau roz, mare. Frunze ovale. Flori Frunze ovale, lobate. Flori
prinse câte 2, uşor parfumate, albe, mari, parfumate, apar în albe, mici, în inflorescenţe
apar în mai. Fructe mici, mai-iunie. emisferice, apar în iunie.
portocalii, sferice. Fructe roşii.

- suport tunderea - rezistent la ger - tolereaz semiumbra
- rezistent la ger şi secet - sensibil la secet - rustic
- rezistent la poluare - suport tunderea - suport tunderea
- tolereaz semiumbra - rezistent la poluare


- masive - garduri vii - garduri vii
- garduri vii
Specia Philadelphus coronarius are cultivaruri cu flori deosebite:

- Snowbelle, Virginal, Miniature Snowflake, Rusalka – flori duble
(involte)
- Belle etoile – flori cu petale franjurate
- Aureus, Golden Moke Orange – frunziș auriu
- Variegata – frunziș variegat
Specia Physocarpus opulifolius prezint cultivaruri cu frunziş purpuriu –

Physocarpus opulifolius Diabolo şi auriu - Physocarpus opulifolius Luteus, Physocarpus
opulifolius Darts Gold.
131
Robinia hispida Rhus typhina Spiraea bumalda
(Salcâm roz) (Oţetar)

Arbust de talie mare sau mic Arbust de talie mare sau mic Arbust de talie mic . Frunze
arbore. Ramuri cu peri rugoşi arbore. Frunze imparipenat lanceolate. Flori roz, mici, în
şi spini la baza fiec rei frunze. compuse, mari, toamna roşii. inflorescenţe aplatizate, apar
Frunze imparipenat compuse. Flori nesemnificative. Fructe din mai pân în iulie.
Flori roz, în inflorescenţe roşii, persist pe l stari dup
pendule, neparfumate, apar în c derea frunzelor.
iunie.

- heliofil - drajoneaz - tolereaz semiumbra
- drajoneaz - clim blând - rustic
- lemn uşor casant - rezistent la poluare - suport tunderea

- drajoni - drajoni

- pe taluzuri şi pante - garduri vii libere
- masive
- jardiniere mari
Specia Rhus typhina are un cultivar - Rhus typhina Laciniata cu frunze compuse
din foliole sectate. Aspectul de toamn al acestui cultivar este diferit faț de specia tip,
frunzișul colorându-se în nuanțe de oranj.
Alte specii din genul Spiraea care sunt cultivate în România sunt: Spiraea
cantoniensis, Spiraea arguta, Spiraea prunifolia, Spiraea japonica.
Cultivaruri de Spiraea bumalda:
- Spiraea bumalda Goldflame – frunzele tinere de prim var au culoare
oranj
- Spiraea bumalda Gold Mound – frunziș auriu
- Spiraea bumalda Anthony Waterer - flori roz intens
- Spiraea bumalda Neon Flash – flori roșii
- Spiraea bumalda Albiflora – flori albe
132
Spiraea x vanhouttei Spiraea salicifolia Symphoricarpos albus
(Cununiţ ) (Cârmâz)

Arbust de talie mijlocie-mare. Arbust de talie mijlocie. Arbust de talie mic -mijlocie.
Frunze romboidale. Flori mici, Frunze lanceolate. Flori roz, Frunze diferite (ovale şi
albe, în inflorescenţe pubescente, în inflorescenţe lobate). Flori nesemnificative.
emisferice, apar în mai. erecte, apar în mai. Fructe sferice, albe, persist
pe l stari pân iarna.

- suport tunderea - rezistent la ger şi secet - tolereaz umbra
- rezistent la ger şi secet - suport tunderea - rustic
- rezistent la poluare - suport tunderea


- masive - garduri vii - garduri vii
- garduri vii libere - masive
Rezum at

¾ Hydrangea macrophylla - Hortensia
¾ Laburnum anagyroides – Salcâm galben
¾ Lonicera korolkowii
¾ Lonicera tatarica – Caprifoi tătărăsc
¾ Philadelphus coronarius - Iasomie
¾ Physocarpus opulifolius
¾ Robinia hispida – Salcâm roz
¾ Spiraea bumalda
¾ Spiraea x vanhouttei - Cununi ă
¾ Spiraea salicifolia
¾ Symphoricarpos albus - Cârmâz
133
58. Specii care au flori parfumate sunt:

a. Philadelphus coronarius şi Lonicera tatarica
b. Hydrangea macrophylla şi Spiraea bumalda
c. Robinia hispida şi Laburnum anagyroides
d. Spiraea salicifolia şi Symphoricarpos albus
59. Specia Lonicera tatarica este decorativ prin:

a. florile roz şi fructele portocalii
b. florile albe
c. florile galbene
d. florile mov şi fructele roşii
e. fructele albe
60. Flori albe, mici în inflorescenţe emisferice prezint specia:

a. Hydrangea macrophylla
b. Philadelphus coronarius
c. Spiraea x vanhouttei
d. Symphoricarpos albus
e. Laburnum anagyroides
61. Specia Rhus typhina este decorativ prin:

a. florile roşii
b. frunzele mari şi fructele roşii
c. frunzele mari şi florile roşii
d. florile albe şi fructele roşii
e. florile albe
62. Se preteaz la conducerea în garduri vii:

a. Philadelphus coronarius
b. Hydrangea macrophylla
c. Spiraea bumalda
d. Physocarpus opulifolius
63. Înmulţirea la Philadelphus coronarius se face prin:

a. seminţe
b. butaşi
c. marcotaj
d. drajoni
e. variantele a, b şi c corecte
134
12.
Specii de arbuşti urc tori (liane). Specii de subarbuşti.
OBIECTIVE
•
•
descrierea speciilor prezentate
Specii de arbuşti foioşi cu frunze c z toare (3)
Tamarix tetrandra Viburnum opulus Weigela florida

(C tin roşie) (C lin)

Arbust de talie mare, ramuri Arbust de talie mijlocie- Arbust de talie mijlocie.
subţiri, culoare purpurie. mare. Frunze trilobate, Frunze oval-acuminate. Flori
Frunze solzoase. Flori mici, toamna se coloreaz în oranj- roz, mari, apar în mai-iunie.
roz, în inflorescenţe laterale, roşu. Inflorescenţe cu flori
apar în mai. fertile, mici şi sterile, mari şi
albe apar în mai. Fructe roşii.
- suport tunderea - rezistent la ger - rezist la ger
- rustic - suport tunderea - soluri revene
- creşte bine pe nisipuri - suport semiumbra - suport tunderea
- butaşi - seminţe - butaşi
- marcotaj
- garduri vii - garduri vii
Specia Weigela florida are numeroase cultivaruri cu flori albe, roz şi roşu în
diferite nuanţe, bicolore, precum şi frunziş purpuriu sau variegat.
135
Alte specii de arbuşti foioşi cu frunze c z toare cultivaţi la noi în ţar sunt:
Amorpha fruticosa, Callicarpa bodinieri, Caragana arborescens, Colutea arborescens,
Corylus avellana, Corylus colurna, Cotoneaster dielsianus, Cotoneaster franchetii,
Cotoneaster horizontalis, Crataegus monogyna, Cytissus scoparius, Hibiscus syriacus,
Hippophae rhamnoides, Kerria japonica, Ligustrum vulgare, Potentilla fruticosa, Prunus
tenella, Prunus triloba, Sambucus nigra, Sambucus racemosa, Syringa vulgaris.
Specii de arbuşti urc tori (liane)
Clematis x jackmannii Campsis radicans Hedera helix

(Clematit ) (Trâmbiţ ) (Ieder )

Lian volubil , de talie mic - Lian viguroas , prezint Lian viguroas , prezint
mijlocie. Frunze trifoliate. r d cini adventive cu r d cini adventive cu ajutorul
Flori mari, mov, apar în mai- ajutorul c rora se susţine. c rora se susţine. Frunze
iunie. Frunze imparipenat persistente, lobate (pe l stari
compuse. Flori mari, sterili) şi romboidale (pe
portocalii intens, în buchete, l stari fertili). Flori galbene-
apar în iunie-iulie. verzui, mici, în inflorescenţe
globuloase, apar în
septembrie.
- sensibil la transplantare - drajoneaz - rustic
- rezistent la ger - termofil - creşte bine la umbr
- are nevoie de umbrirea bazei
- marcotaj - marcotaj
- altoire

- acoperirea coloanelor, - acoperirea gardurilor, - înlocuitor de gazon
pergolelor, treiajelor coloanelor, pergolelor - acoperirea terenurilor în
pant , a gardurilor, zidurilor
Specia Clematis x jackmannii are numeroase cultivaruri cu flori de culoare alb ,

diferite nuanţe de roz, roşu, violet, flori bicolore, flori involte şi cultivaruri de talie mic ,
pentru gr dini mici şi jardiniere.
Specia Campsis radicans are cultivaruri cu flori galbene şi roşii.
136
Lonicera japonica Parthenocissus quinquefolia Wisteria sinensis
(Mâna Maicii Domnului) (Viţ canadian ) (Glicin )

Lian volubil , viguroas . Lian viguroas , se prinde de Lian volubil , viguroas .
Frunze ovale, suport prin cârcei. Frunze Frunze imparipenat compuse.
semipersistente. Flori albe, palmat compuse, toamna se Flori mov, în inflorescenţe
care dup polenizare se coloreaz în roşu. Flori şi pendule, apar în mai.
coloreaz în galben, fructe nesemnificative.
parfumate, apar în mai.

- tolereaz umbra - suport semiumbra - tolereaz semiumbra
- rustic - rezistent la ger - rezistent la ger
- creşte repede - rezistent la poluare - necesit sol reav n, bogat
- necesit soluri revene

- butaşi - butaşi - seminţe
- marcotaj - marcotaj - marcotaj
- altoire
- acoperirea coloanelor, - înlocuitor de gazon - acoper pergole, coloane,
pergolelor, gardurilor - acoperirea gardurilor, ziduri
zidurilor, coloanelor
Specia Lonicera japonica are un cultivar cu frunze verzi și nervuri aurii -

Lonicera japonica Aureoreticulata și altul cu flori galbene - Lonicera japonica Halliana.
Specia Wisteria sinensis are cultivaruri cu flori albe – Wisteria sinensis Alba și
bicolore - Wisteria sinensis Prolific.
Alte specii de liane care se cultiv în ţara noastr : Akebia quinata, Periploca
graeca, Lonicera caprifolium, Lonicera x heckrotii, Lonicera periclyneum,
Parthenocissus tricuspidata, Polygonum aubertii, Wisteria floribunda.
137
Specii de subarbuşti
Hypericum calycinum Vinca minor Yucca filamentosa

(Saschiu)

Subarbust cu talie de 30cm. Subarbust cu talie de 15cm. Subarbust cu talie de 50cm,
Frunze persistente, eliptice. Frunze persistente, ovale, tulpinile florifere ajungând şi
Flori mari, galbene, cu stamine lucioase. Flori mov, mari, la 1,5m. Frunze persistente,
lungi, apar în iulie-septembrie. apar în mai şi septembrie. liniar-lanceolate, lungi, rigide,
filamentoase. Flori mari, albe,
în inflorescenţe mari, apar în
iulie.

- drajoneaz - rezistent la ger - tolereaz semiumbra
- rezistent la secet - rustic faţ de sol - rezist la secet
- sensibil la poluare - creşte bine la semiumbr - drajoneaz la baz
- soluri uşoare - marcoteaz natural

- butaşi - butaşi - drajoni
- drajoni - marcotaj

- acoperitor de sol - acoperitor de sol - grupuri
- plant pentru roc rii - masive
- jardiniere mari
Alte specii de subarbuşti, adaptaţi la condiţiile din România sunt: Genista

tinctoria, Lavandula angustifolia, Lespedeza thunbergii, Pachysandra terminalis,
Perovskia atriplicifolia, Vinca major.
Rezum at

¾ Tamarix tetrandra – Cătina roşie
¾ Viburnum opulus – Călin
¾ Weigela florida
Specii de arbuşti urcători (liane)
¾ Clematis x jackmannii – Clematită
¾ Campsis radicans – Trâmbi ă
138
¾ Hedera helix – Iederă
¾ Lonicera japonica – Mâna Maicii Domnului
¾ Parthenocissus quinquefolia – Vi ă canadiană
¾ Wisteria sinensis - Glicină
Specii de subarbuşti
¾ Hypericum calycinum
¾ Vinca minor - Saschiu
¾ Yucca filamentosa
64. Care dintre specii au flori de culoare roz:

a. Clematis x jackmannii
b. Tamarix tetrandra
c. Wisteria sinensis
d. Campsis radicans
e. Vinca minor
65. Frunze imparipenat compuse are specia:

a. Weigela florida
b. Yucca filamentosa
c. Wisteria sinensis
d. Vinca minor
e. Parthenocissus quinquefolia
66. Se înmulţesc prin marcotaj:

a. Tamarix tetrandra
b. Yucca filamentosa
c. Hypericum calicinum
d. Viburnum opulus
67. Care dintre liane are se poate folosi ca înlocuitor de gazon:

a. Hedera helix
b. Campsis radicans
c. Clematis x jackmannii
d. Parthenocissus quinquefolia
68. Care dintre specii e decorativ prin flori şi fructe:

a. Viburnum opulus
b. Vinca minor
c. Hypericum calycinum
d. Tamarix tetrandra
139
13.
Specii de arbori foioşi decorativi prin flori.
OBIECTIVE
•
•
Aesculus hippocastanum Albizia julibrissin Ailanthus altissima

(Castan porcesc) (Arborele de m tase) (Cenuşar, Fals oţetar)

Arbore de talia II, coroan Arbore de talia III, coroan Arbore de talia II, coroan
ovoidal-sferic . Frunze palmat etalat . Frunze dublu penat globuloas . Frunze mari,
compuse, mari. Flori mari, compuse. Flori cu stamine imparipenat compuse. Flori
albe, în inflorescenţe erecte, lungi, roz, apar în iulie- mici, galbene, în inflorescenţe
apar în mai. Fructele sunt august. Fructele sunt p st i erecte, apar în mai-iunie.
capsule ghimpoase, verzi. albicioase. Fructe roşii.

- suport semiumbra - termofil - creşte repede
- sensibil la secet - heliofil - drajoneaz
- rezistent la ger - creşte repede - rustic
- sensibil la transplantare

- aliniamente în parcuri - valorific terenurile
degradate
La noi în ţar din genul Aesculus se mai cultiv şi Aesculus carnea, castanul cu
flori roz. Aesculus hippocastanum are dou variet ţi importante, una cu flori albe duble şi
alta cu form de creştere piramidal .
140
Catalpa bignonioides Cercis siliquastrum Liriodendron tulipifera
(Arborele Iudei) (Arborele cu lalele)

Arbore de talia III, coroan Arbore de talia III, coroan Arbore de talia II, coroan
neregulat . Frunze mari, etalat . Frunze reniforme. ovoidal . Frunze în form de
cordate. Flori albe, mari, în Flori roz-violaceu, apar în lir , cu patru lobi, toamna se
inflorescenţe erecte, apar în mai, pe lemn de toate coloreaz în galben. Flori
iunie. Fructele sunt capsule vârstele. Fructele p st i mari, galben-verzui, apar în
lungi, persistente pe ramuri. purpurii. mai-iunie.

- înfrunzeşte târziu, - termofil - heliofil
desfrunzeşte devreme - heliofil - sensibil la secet
- suport semiumbra - sensibil la transplantare - sensibil la transplantare
- rezistent la ger
- marcotaj
Specia Catalpa bignonioides are mai multe cultivaruri:

- Catalpa bignonioides Aurea - frunze aurii
- Catalpa bignonioidesPurpurea - frunze roşii
- Catalpa bignonioides Nana - form de creştere perfect globuloas ,
care nu produce flori.
O alt specie din genul Catalpa este Catalpa speciosa, cu form de creştere mai
regulat şi poate fi folosit în aliniamente.
Cultivaruri de Liriodendron tulipifera:

- Liriodendron tulipifera Fastigiatum – form de creștere îngust-
piramidal
- Liriodendron tulipifera Aureomarginatum – frunzele sunt bordate cu
auriu
141
Magnolia kobus Malus x purpurea Paulownia tomentosa
(Magnolia) (M r purpuriu)

Arbore de talia III, coroan Arbore de talia III. Frunze Arbore de talia II, coroan
piramidal , frunze obovate, roşii prim vara, apoi verzi. larg . Frunze mari,
mari. Flori mari, albe, apar în Flori roşii, apar în aprilie. cordiforme, catifelate
martie. Fructe roşii-zmeurii. Fructe mici, roşii, (tomentoase). Flori mov
necomestibile. deschis, mari, apar în mai-
iunie.

- termofil - rezistent la ger - heliofil
- calcifug - sensibil la secet - termofil
- sensibil la transplantare - heliofil - creşte repede
- seminţe - altoire - seminţe
- marcotaj - marcotaj - drajoni
- altoire (pentru înflorire
timpurie)
- aliniamente în parcuri - aliniamente în parcuri
Alte specii de Magnolia cultivate la noi în ţar : Magnolia x soulangiana,

Magnolia stellata, Magnolia liliflora, Magnolia acuminata.
Alte specii de Malus deosebit de ornamentale: Malus baccata, Malus coronaria,

Malus floribunda, Malus ionensis, Malus pumila, Malus hupehensis, Malus sieboldii,
Malus x zumi.
Cultivaruri de Malus:
- Malus Dolgo – coroan piramidal și flori albe
- Malus Eleyi – coroan larg și fructe mici, numeroase, oranj
- Malus Golden Hornet – fructe galbene, mici, numeroase
- Malus John Downie – fructe mici, bicolore – galben și roșu
- Malus Ola – coroit de toamn oranj, fructe roșu carmin, mici,
numeroase
- Malus Profusion – flori roz, numeroase
- Malus Royalty – flori roșii
142
Prunus cerasifera ‛Nigra’ Robinia pseudacacia Sophora japonica
(Corcoduş roşu) (Salcâm) (Salcâm japonez)

Arbore de talia III, coroan Arbore de talia II, coroan Arbore de talia II, coroan
etalat . Frunze ovale, purpurii. neregulat . Frunze larg . Frunze imparipenat
Flori roz, apar în martie. imparipenat compuse. Flori compuse. Flori galben deschis,
Fructe roşii, greu vizibile în albe, în inflorescenţe mici, în inflorescenţe erecte,
coroan . pendule, parfumate, apar în apar în iulie. Fructele sunt
mai-iunie. p st i c rnoase, verzi.

- rezistent la secet - drajoneaz - rezist la secet
- necesit lumin pentru a se - heliofil - heliofil
colora - creşte repede - rezist la poluare
- nepretenţios faţ de sol
- butaşi - seminţe - seminţe
- altoire
- aliniamente în parcuri - masive - masive
- perdele de protecţie
- consolidarea pantelor
Alte specii de arbori decorativi prin flori, adaptaţi la climatul ţ rii noastre sunt:
Cladastris lutea, Koelreuteria paniculata, Prunus persica, Prunus avium, Prunus
mahaleb, Prunus serrulata, Prunus padus, Prunus serotina, Pyrus communis, Pyrus
nivalis, Pyrus salicifolia, Robinia viscosa, Sorbus aria, Sorbus aucuparia.
Rezum at
Specii de arbori foioşi decorativi prin flori

¾ Aesculus hippocastanum – Castan porcesc
¾ Albizia julibrissin – Arborele de mătase
¾ Ailanthus altissima – Cenuşar, Fals o etar
¾ Catalpa bignonioides
¾ Cercis siliquastrum – Arborele Iudei
¾
¾
Liriodendron tulipifera – Arborele cu lalele
Magnolia kobus - Magnolia
¾ Malus purpurea – Măr purpuriu
¾ Paulownia tomentosa
143
¾ Prunus cerasifera ‘Nigra’ – Corcoduş roşu
¾ Robinia pseudacacia - Salcâm
¾ Sophora japonica – Salcâm japonez
69. Flori roşii şi frunziş purpuriu prim vara are specia:

a. Prunus cerasifera ‘Nigra’
b. Malus purpurea
c. Cercis siliquastrum
d. Chaenomeles lagenaria
e. variantele a, b şi d corecte
70. Arbori decorativi prin flori şi fructe sunt:

a. Ailanthus altissima
b. Magnolia kobus
c. Catalpa bignonioides
d. Malus purpurea
71. Arborii foioşi sensibili la transplantare sunt:

a. Robinia pseudacacia
b. Paulownia tomentosa
c. Sophora japonica
d. Cercis siliquastrum
72. Paulownia tomantosa are frunze:

a. palmat compuse
b. imparipenat compuse
c. dublu penat compuse
d. cordate
e. reniforme
73.Frunze imparipenat compuse au speciile:

a. Magnolia kobus şi Aesculus hippocastanum
b. Liriodendron tulipifera şi Cercis siliquastrum
c. Ailanthus altissima şi Robinia pseudacacia
d. Malus purpurea şi Catalpa bignonioides
74. Sophora japonica are florile de culoare:

a. alb
b. roz
c. galben deschis
d. mov deschis
144
14.
Specii de arbori foioşi decorativi prin habitus şi frunziş.
OBIECTIVE
•
•
Acer campestre Acer platanoides Acer pseudoplatanus

(Jugastru) (Paltin de câmp) (Paltin de munte)

Arbore de talia II. Arbore de talia I-II. Arbore de talia I.
Frunze palmat lobate, m rime Frunze mari, palmat lobate, Frunze mari, palmat lobate, cu
mijlocie, toamna devin lobi cu margine sinuos lobii ascuţiţi, toamna se
galbene. dinţat , toamna se coloreaz coloreaz în galben.
Fructele sunt disamare cu aripi în galben. Fructele sunt disamare în
în unghi de 180o. Flori galben verzui, în unghi de 90o.
inflorescenţe globuloase,
apar devreme în martie.
Fructele sunt disamare în
unghi mai mare de 90o.
- rezistent la secet , ger - suport tunderea - plasticitate ecologic mare
- suport umbra - suport semiumbra - suport poluarea
- suport tunderea - sensibil la canicul - rustic

- masive şi - masive - masive
- perdele de protecţie - aliniamente - aliniamente
- garduri vii şi forme tunse
145
Betula pendula Carpinus betulus Fagus sylvatica
(Mesteac n) (Carpen) (Fag)

Arbore de talia II, coroan Arbore de talia II, coroan Arbore de talia I, coroan
ovoidal , scoarţ alb . ovoidal . ovoidal , scoarţ argintie.
Frunze triunghiulare sau Frunze ovale, dublu serate. Frunze ovale, margine
romboidale, toamna se Fructele sunt samare ondulat , toamna se coloreaz
coloreaz în galben. pendule, decorative când în ar miu.
sunt tinere (culoare verde Fructul este o achen , numit
deschis). jir.

- longevitate mic - suport tunderea - suport umbra
- rezistent la ger - suport semiumbra - sensibil la secet
- heliofil - rezistent la ger - rezist la ger
- sensibil la transplantare


- aliniamente în parcuri - masive - aliniamente
- garduri vii, forme tunse - garduri vii
Alte specii de Acer care sunt adaptate climatului din România sunt: Acer
tataricum, Acer ginnala, Acer saccharinum, Acer palmatum, Acer rubrum.
Cultivaruri:
- Acer platanoides - cu frunziş de culoare purpurie - Crimson King, Crimson Sentry,
Faassen’s Black, Royal Red, variegat cu auriu - Drummondii, frunze fidate -
Palmatiphydum şi cu form de creştere globuloas – Globosum şi fastigiat -
Columne.
- Betula pendula - cultivaruri cu form de creştere pendul – Youngii şi semipendul –
Tristis, Gracilis.
- Carpinus betulus - cultivaruri cu form de creştere fastigiat Fastigiata, Frans
Fontaine.
- Fagus sylvatica - frunziş de culoare purpurie – Purpurea, Purple Fountain, Rohan
Obelisk, verde variegat cu galben – Dawyck Gold, purpuriu variegat cu roz –
Purpurea Tricolor şi cu form de creştere pendul – Pendula, Purpurea Pendula
şi fastigiat - Rohan Obelisk, Dawyck Purple, Dawyck, Dawyck Gold.
146
Fraxinus excelsior Platanus hibrida Populus nigra ‘Italica’
(Frasin) (Platan) (Plop piramidal)

Arbore de talia I, coroan Arbore de talia I, coroan Arbore de talia I, coroan
ovoidal . globuloas , scoarţ fastigiat . Este cultivar numai
Frunze imparipenat compuse, marmorat . cu exemplare mascule, care nu
toamna galbene. Fructe samare Frunze palmat lobate, lobi produc puf.
pendule, persistente pe ramuri. dinţaţi. Fructe poliachene Frunze triunghiulare şi
sferice, pendule. romboidale, galbene toamna.

- rezistent la ger - heliofil - creşte repede
- suport semiumbra - suport poluarea - rezist la ger şi secet
- suport poluarea - rezist la ger - heliofil
- soluri revene, profunde

- butaşi
- marcotaj

- masive - aliniamente - aliniamente în parcuri
- aliniamente
Alte specii din genul Fraxinus care sunt adaptate la condiţiile din ţara noastr
sunt: Fraxinus ornus, Fraxinus americana, Fraxinus pensylvanica, Fraxinus longifolia,
Fraxinus angustifolia.
Specia Fraxinus excelsior are un cultivar cu form de creştere pendul –
Fraxinus excelsior Pendula, cu form de creștere globuloas și de talie mic – Fraxinus
excelsior Nana şi altul cu frunze simple, mari - Fraxinus excelsior Monophylla.
Alte specii de Populus: Populus nigra, Populus alba, Populus tremula, Populus
balsamifera, Populus simonii.
Speciile care nu produc semințe (vat ) sunt: Populus simonii și Populus
balsamifera.
147
Quercus rubra Salix alba ’Tristis’ Tilia tomentosa
(Stejar roşu american) (Salcie plâng toare) (Tei argintiu)

Arbore de talia II, coroan Arbore de talia II, coroan Arbore de talia I, coroan
globuloas . pendul . ovoidal-globuloas .
Frunze penat lobate, cu lobii L stari galbeni. Frunze cordiforme, argintii pe
ascuţiţi, toamna se coloreaz Frunze liniare, lungi. faţa inferioar . Toamna
în roşu. frunzele se coloreaz în
Fructul este o achen şi se galben.
numeşte ghind . Flori galbene, mici parfumate,
apar în iunie.
- suport semiumbra - rezistent la ger - rezist la secet
- rezistent la ger - heliofil - suport tunderea
- rezistent la poluare - rezist la poluare

- seminţe - butaşi - seminţe

- masive - masive
- aliniamente - aliniamente
Alte specii de Quercus: Quercus robur, Quercus cerris, Quercus frainetto,

Quercus petraea. Alte specii de Tilia: Tilia platyphyllos, Tilia cordata, Tilia americana,
Tilia euchlora.
Alte specii de arbori foioşi decorativi prin habitus şi frunziş sunt: Alnus glutinosa,
Alnus viridis, Carya ovata, Castanea sativa, Corylus colurna, Gleditsia triacanthos,
Gymnocladus dioicus, Juglans nigra, Liquidambar styraciflua, Maclura pomifera, Morus
alba, Ostrya carpinifolia, Ulmus carpinifolia, Ulnus glabra, Ulmus laevis, Ulmus
pumilla.
Rezum at
Specii de arbori foioşi decorativi prin habitus şi frunziş

¾ Acer campestre - Jugastru
¾ Acer platanoides – Paltin de câmp
¾ Acer pseudoplatanus – Paltin de munte
¾ Betula pendula - Mesteacăn
148
¾ Carpinus betulus - Carpen
¾ Fagus sylvatica - Fag
¾ Fraxinus excelsior - Frasin
¾ Platanus hibrida - Platan
¾ Populus nigra ‘Italica’ – Plop piramidal
¾ Quercus rubra – Stejar roşu american
¾ Salix alba ‘Tristis’ – Salcie plângătoare
¾ Tilia tomentosa – Tilia tomentosa
75. Arborii decorativi prin scoarţ :

a. Betula pendula
b. Platanus hibrida
c. Fagus sylvatica
d. toate variantele corecte
76. Platanus hibrida are frunze:

a. palmat lobate cu lobii dinţaţi
b. penat lobate, cu lobii dinţaţi
c. cordate
d. palmat lobate, cu lobii rotunjiţi
e. penat lobate, cu lobii rotunjiţi
77. Tilia tomentosa are frunzele toamna:

a. roşii
b. oranj
c. argintii
d. galbene
78. Populus nigra ‘Italica’ are coroana:

a. pendul
b. ovoidal
c. fastigiat
d. globuloas
e. ovoidal-rotunjit
79. Arborele foios cu frunze ovale, cu marginea ondulat se numeşte:

a. Fagus sylvatica
b. Tilia tomentosa
c. Carpinus betulus
d. Betula pendula
e. Acer campestre
80. Arborele foios care poate fi înmulţit prin butaşi este:

a. Acer platanoides
b. Betula pendula
c. Populus nigra ‘Italica’
d. Tilia tomentosa
e. Quercus rubra
149
R spunsuri teste autocontrol - Arboricultur 2
Num r R spuns Num r R spuns
întrebare corect întrebare corect
1. d 41. c
2. a 42. e
3. d 43. a
4. b 44. c
5. d 45. e
6. a 46. e
7. b 47. c
8. e 48. e
9. a 49. e
10. c 50. b
11. d 51. c
12. b 52. e
13. e 53. c
14. c 54. a
15. c 55. a
16. d 56. d
17. e 57. b
18. a 58. a
19. d 59. a
20. d 60. c
21. c 61. b
22. a 62. e
23. b 63. b
24. d 64. e
25. a 65. c
26. b 66. d
27. a 67. e
28. c 68. a
29. e 69. b
30. e 70. e
31. d 71. d
32. e 72. d
33. b 73. c
34. b 74. c
35. e 75. d
36. b 76. a
37. a 77. d
38. d 78. c
39. b 79. a
40. b 80. c
150
Bibliografie
Bilderback, T.E. (2001) - Environmentally compatible container plant production practices. Acta
Hort. 548, ISHS Proc. Int. Symp. on Growing Media & Hydroponics, Eds. Maloupa &
Gerasopoulos.
Coder Kim, Warnell Daniel (1999) – Basic water properties: attributes and reactions essential
for tree life. School of Forest Resources, University of Georgia
Davidescu Velicica, Costea Gabriela, Madjar Roxana, St nic Florin, Careţu Georgeta (2001) –
Substraturi de cultură. Ed. Ceres, Bucureşti
Davidescu Velicica, Neaţ Gabriela (1992) – Poluarea mediului. Surse- Combatere. AMD-
IANB, Bucureşti
Davidescu David, Davidescu Velicica (1992) – Agrochimie horticolă. Ed. Academiei Române,
Bucureşti
Dumitriu-T t ranu I., Benea V. (1976) - Dendrologie. Ed. Didactic şi Pedagogic Bucureşti
Dumitraşcu Monica (2007) – Dendrologie. Ed. Invel Multimedia, Bucureşti
Elsa F.B., Scudo G., Rogora A., Falvo G. (1998) - Microclimatic effect of vegetation in urban
squares, cases studies in Milan. paper al convegno "Rebuild " Firenze
Harrris Richard, Clarck James, Matheny Nelda (2004) - Arboriculture; Integrated Management
of Landscape Trees, Shrubs and Vines. Pearson Education Inc., Upper Saddle River,
New Jersey, SUA
Holdrege Craig (2005) - The forming tree. The Nature Institute, Fall, pp. 18-22
Iliescu Ana-Felicia (1998) – Arboricultură ornamentală. Ed. Ceres, Bucureşti
Iliescu Ana-Felicia (2003) – Arhitectură peisageră. Ed. Ceres, Bucureşti
Loxton H. (1991) – The garden. David Batemas Ltd., London
Marfa, O., Lemaire, F., Caceres R., Giuffrida, F., Guerin, V. (2002) - Relationships between
growing media fertility, percolate composition and fertigation strategy in peat-
substitute substrates used for growing ornamental shrubs. Scientia Horticulturae, vol.
94, pag. 309-321
M nescu Cristina (2008) – Cercetări privind gradul de rezisten ă la unii agen i poluan i a unor
specii dendrologice. Tez de doctorat, Invel Multimedia, Bucureşti
Nowak, D.J. (1999) - The effects of urban trees on air quality. USDA Forest Service,
Northeastern research Station, USA
Rose, M.A., Wang, H. (1998) – Micronutrient sources for container nursery plants. Ornamental
Plants – Annual Reports and Research Reviews, 165-99,
Vezzosi Carlo (1998) – Vivaistica ornamentale. Edagricole, Bolognia, Italia
*** internet 1 - blogit.today.com/.../tree_with_largets_trunk.jpg

*** internet 2 -www.rhodyman.net/rhodyho.html
*** internet 3 – www.members.fortunecity.com
151

Arboricultura Ornamentala

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Arboricultura Ornamentala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Facultatea de Horticultur

Specializarea Horticultur - ÎNV MÂNT LA DISTAN

Lector dr. Cristina Mănescu

Introducere în Arboricultura ornamental

Grupele de plante lemnoase ornamentale

Fig. 5 – Forme de coroane

Fig. 7 – Grup de subarbuşti (Yucca filamentosa)

Introducere în arboricultura ornamentală

Grupele de plante lemnoase ornamentale

Test de autocontrol (alegeţi o singură variantă de răspuns)

1. Arborii de talia III au în ţime de:

2. Arborii multitulpinali sunt:

4. Plantele lemnoase lemnificate doar la baz se numesc:

5. Suport pentru susţinerea plantelor necesit :

Specie tip, varietate, cultivar

Particularit ţile morfologice ale plantelor lemnoase ornamentale

brad, duglas, chiparos de balt molizi pini, larice

castan, fag, carpen, magnolie arţar, lemn câinesc, merişor catalp

Fig. 9 –Dispunerea frunzelor la speciile lemnoase ornamentale

Specie tip, varietate, cultivar

Particularităţile morfologice ale plantelor lemnoase ornamentale

¾ Fructele şi conurile – decorează prin culoare, formă, mărime şi abunden ă.

Test de autocontrol (alegeţi o singură variantă de răspuns)

6. Dup denumire, Ligustrum vulgare ‘Lodense’ şi Fagus sylvatica ‘Fastigiata’ sunt:

7. Decorativ prin scoarţa c r mizie a trunchiului este specia:

8. Unele specii de conifere pot avea frunziş:

9. Culoarea de baz a frunzişului reprezint :

10. Înflorirea dureaz o lun la specia:

11. Samarele sunt fructe:

Cunoaşterea modului de creştere şi dezvoltare al plantelor lemnoase ornamentale

Vârsta maturit ţii

Particularităţile creşterii şi dezvoltării plantelor lemnoase

¾ Creşterea şi dezvoltarea plantelor lemnoase ornamentale se caracterizează prin:

Test de autocontrol (alegeţi o singură variantă de răspuns)

12. Specii încet cresc toare sunt:

13. Speciile lemnoase care pot deveni invadante au:

14. Pentru garduri vii sunt potrivite speciile care au:

17. Capacitatea de drajonare a unor specii este util pentru:

Calit ţile medicinale ale

Produs Specia Organul de plant

Calit ţile alimentare şi farmaceutice ale plantelor lemnoase sunt importante

Efectele alergice pot fi provocate de fructele, polenul sau perişorii de pe frunzele

Particularităţile biochimice ale plantelor lemnoase

Test de autocontrol (alegeţi o singură variantă de răspuns)

18. De la speciile Betula şi Ginkgo se folosesc în industria farmaceutic :

20. Din locurile de joac pentru copii se exclud:

Speciile ornamentale lemnoase provin din zone climatice diferite. De aceea,

La speciile conifere, efectele caniculei sunt deseori remarcate dup ce perioada

• termofile – exigenţe mari faţ de c ldur

• subtermofile – exigente faţ de c ldur , adaptabile şi la temperaturi mai sc zute

Relaţiile plantelor lemnoase cu temperatura

subtermofile, mezoterme, oligoterme şi euriterme

Test de autocontrol (alegeţi o singură variantă de răspuns)

22. Rezistenţa la ger poate fi m rit prin :

24. Speciile cu amplitudine ecologic mare faţ de c ldur sunt:

25. La conifere, efectele caniculei sunt vizibile:

26. Protecţia plantelor tinere faţ de c ldur se face prin:

27. Speciile sensibile la frig sunt:

Plantele lemnoase reacţioneaz la lumin prin fotosintez , fototropism şi fotoperiodism.

• Vecin t ţile unei plante influenţeaz

cantitatea de lumin natural .

Cerinţele speciilor lemnoase ornamentale faţ de lumin (după Iliescu, 2003)

Cerinţe faţ de lumin Specii