Adâncirea transei hipnotice

Adancirea transei hipnotice se realizează prin intermediul diferitelor TEHNICI:

 reprezentarea unei monede sau a unei medalii care se scufundă usor in apă , aplicarea unor
“pase” lente deasupra corpului, plecand de la cap la bazin, timp de 15 minute sau mai mult
(Hoareau, 1993);
 tehnica numărării (Hartland, 1971);
 concentrarea pe propria respiratie;
 tehnica “treptelor”, a „ asencesorului  ” (atentie la fobii!) sau a “covorului zburător” (pentru copii);
 o altă tehnică este cea a inductiei fractionate (Vogt) care constă in dehipnotizări si rehipnotizări
succesive, tehnică menită să antreneze o aprofundare a transei hipnotice, ajungandu-se la o
veritabilă stare de letargie.

Starea de somnambulism nu este atinsă decat in 3% pană la 15% din cazuri. Acest aspect nu are prea
mare importantă, deoarece este nevoie de o transă usoară sau medie pentru a obtine rezultate terapeutice.
Este o idee preconcepută faptul că doar o transă hipnotică produndă ar putea să antreneze schimbări
terapeutice majore. Asadar, efectele terapeutice nu se obtin in functie de profunzimea transei hipnotice.

In faza de adancire a transei hipnotice se administrează sugestiile terapeutice specifice pentru care a fost
indusă hipnoza.

Tehnica sugestiilor directe este folosită in hipnoza “traditională”. De exemplu, pentru o persoană
supraponderală, sugestia terapeutică ar putea fi de tipul: “De acum inainte, cand vei manca, te vei
sătura foarte repede. Hrana iti va fi indiferentă”.

Sugestiile indirecte sunt sugestii deschise care au in vedere activarea resurselor interne inconstiente in
scopul autoinsănătosirii. Reluand exemplul, terapeutul ii poate sugera pacientului o situatie “magică” de
genul: “iti imaginezi cum treci prin usi din ce in ce mai stramte care iti provoacă subtierea corpului”.

Dacă se impune o sondare mai adancă a conflictelor interne ale pacientului , terapeutul poate utiliza,
de pildă, o tehnică care are la bază semnalizarea ideodinamică cu ajutorul degetului (Erickson si
Rossi, 1979). In această procedură hipnoanalitică se stablilesc mai intai semnalele ideodinamice
(ridicarea degetului arătător al mainii drepte pentru “Da” si a degetului arătător al mainii stangi pentru
“Nu”). In timpul hipnozei, aceste miscări inconstiente si involuntare vor constitui modalităti de răspuns
la intrebările terapeutului: “Inconstientul tău poate să răspundă la intebările mele ridicand degetul
arătător al mainii drepte sau stangi”. Pacientul va fi intrebat in legătură cu originea conflictului său,
semnalele involuntare ajutandu-l să-si furnizeze răspunsul. Retrăirea si reevaluarea experientelor
conflictuale ii permit acestuia să aibă imagini ale unui viitor in care problema sa nu mai există.

Reluand exemplul, o persoană supraponderală poate descoperi prin intermediul acestei tehnici că hrana
devine un răspuns pozitiv la orice stare afectivă negativă pe care o trăieste. De-a lungul terapiei,
pacientul va invăta să se proiecteze in situatii in care renuntă să mai mănance in exces, prin dezvoltarea
unui reflex de liniste si calm.

Page 1 of 2
Page 2 of 2