Prejudecăţi legate de hipnoză.

De ce se tem oamenii
şi ce ar trebui să ştie când optează pentru această
metodă terapeutică
PSIHOTERAPIA este o modalitate de tratament ce utilizează teorii şi mijloace ştiinţifice pentru
reducerea sau eliminarea unor simptome (stări anormale resimţite de o persoană care pot indică
prezenţa unei boli), afecţiuni mentale sau comportamente disfuncţionale. Una dintre metodele la care
apelează strategiile terapeutice este HIPNOZA, pe marginea căreia au luat însă naştere prejudecăţi
multiple.
„HIPNOZA nu reprezintă o formă de psihoterapie prin ea ȋnsăşi, ci o metoda aplicabilă ȋn cadrul unui
proces terapeutic. Hipnoterapia sau psihoterapia prin hipnoză utilizează hipnoza ca element central al
demersului terapeutic. Hipnoza integrată ȋn strategia terapeutică contribuie ȋntr-o manieră
semnificativă la reducerea sau dispariţia simptomelor, la rezolvarea unor conflicte intrapsihice,
precum şi la optimizarea oricărei situaţii umane ȋn care atitudinea subiectului joacă un anumit rol”,
explică, pentru Adevărul, psihologul Ionuţ Ghiugan.
Deşi metoda, fără a avea pretenţia că vindecă traume emoţionale, poate fi, atunci când este aplicată
de un specialist, de mare ajutor subiectului supus hipnoterapiei, mulţi dintre cei care ar putea să se
descopere cu ajutorul acestei metode ezită atunci când psihoterapeutul le propune această variantă.
„Specialiştii consideră că, ȋn ciuda prejudecăţilor conform cărora hipnoza duce la pierderea
controlului clientului, acest proces presupune exact contrariul, şi anume, că hipnoza reprezintă o
strategie menită să ȋntărească Eul subiectului, să-l ajute să se descopere pe sine, să evolueze ȋn plan
personal, creând contextul favorabil pentru a-şi dezvolte laturile optime  şi adaptative ale
personalităţii sale”, spune psihologul.
“Poate conduce la schimbarea sistemelor de referinţă ale subiectului”

Hipnoza deschide diferite căi de cunoaştere a propriei persoane şi ajută la rezolvarea unor probleme
apăsătoare pentru subiectul supus acestei metode, prin găsirea unor soluţii alternative.
„Hipnoza ȋn sine nu vindecă nimic, deoarece inducţia hipnotică şi adâncirea transei nu sunt suficiente
pentru obţinerea modificărilor terapeutice, deşi este posibil ca aceste proceduri să funcţioneze ȋntr-o
anumită măsură pe termen scurt, datorită efectului “placebo”. Hipnoza ȋnsă, integrată ȋntr-un proces
terapeutic de restructurare psihică şi generare de noi asociaţii ȋncărcate de sens, poate conduce la
schimbarea sistemelor de referinţă ale subiectului şi creşte capacitatea acestuia de rezolvare a
problemelor cu care se confruntă”, mai spune Ionuţ Ghiugan.
Deşi toţi oamenii au probleme, la psihoterapeut se prezintă doar cei care nu şi le rezolvă într-un timp
rezonabil. Potrivit psihologului, oamenii au resursele necesare rezolvării problemelor lor, dar există
cel puţin o perspectivă care blochează utilizarea acestor resurse ȋntr-o manieră eficientă.
 „Mai exact, oamenii nu formulează corect problema şi, ȋn consecinţă, devin prizonierii unei singure
imagini privind soluţia. Din această perspectivă, sarcina psihoterapeutului este de a crea un cadru

Page 1 of 2
care să-l stimuleze pe client să dezvolte formulări alternative, fie în raport cu problema, fie în raport
cu soluţia şi să utilizeze mai eficient resursele de care dispune”, explică psihologul Ionuţ Ghiugan.
Ce riscuri există

Literatura de specialitate împarte persoanele care vin la cabinetele de psihoterapie pentru a solicita
hipnoza ȋn mai multe categorii.
 „Există persoane care doresc realmente să rezolve o situaţie problematică şi să-şi ȋmbunătăţescă
stilul de viaţă, persoane disperate, cu afecţiuni severe, care caută prin hipnoză o salvare pentru
problemele lor şi care au ȋncercat, fără succes, multe alte tehnici chimioterapeutice şi
psihoterapeutice şi persoane care se tratează cu medicamente şi care ar dori să scape de dependenţa
lor faţă de acestea”, explică specialistul.
Potrivit psihologului, există situaţii ȋn care lipsa de pregătire în specialitate sau utilizarea hipnozei ȋn
situaţii contraindicate pot produce efecte negative importante prin ineficienţă în situaţiile în care
nevoia de ajutor este critică, fixarea unor credinţe iraţionale şi comportamente dăunătoare sau
potenţarea unor simptome patologice existente.

Page 2 of 2