Scoala Gimnaziala Nr.

1 Poiana
Lautaru Ilie
Compunere

O picătură și un destin
Totul s-a schimbat în ziua în care a trebuit să îmi părăsesc casa cerească și să cobor pe
pământ. Mi-am luat la revedere de la mama mea, norul, și eram gata să sar într-o lume complet
necunoscută. Așteptasem mult această clipă care avea să îmi schimbe complet viața, clipa în care voi
fi mai mult decât o parte dintr-un nor, clipa în care lumea avea să mă vadă cu adevărat. Așa că am
sărit, hotărât și fără regrete. fdgdgb

Împreună cu frații mei am văzut pentru prima oara pământul. Lanurile de grâu, căsuțele cu
acoperișuri roșii, oamenii care mișunau pe străzi, totul era cu adevărat așa cum îmi imaginasem.
Căderea părea infinită, ca și cum nu aveam să mai ajung vreodată pe pământ. Am închis ochii și am
așteptat să aterizez. Aerul rece mă gâdila iar râsul meu era luat de vântul hotărât să mă amuțească.
Mă simțeam pentru prima oara în viața mea cu adevărat liber. Atât de mult timp stătusem în acel nor
auzind alte picături despre cât de frumos este pământul încât nu crezusem niciodată că o să ajung
vreodată să trăiesc aceste sentimente cu adevărat.

Știam că va mai trece mult timp până să fiu din nou cu familia mea cerească însă nu aveam
regrete. Multe picături refuzau să își dea drumul și stăteau în nor secole întregi neîndeplinindu-și
rolul. Însă nu și eu...eu eram sigur ce doream sa fac, eram sigur ca aveam să îmi dau drumul.

Așa cum pomii înfloresc o dată pe an, soarele răsare o dată pe zi, așa cum fiecare ființă și
vietate așteaptă momentul în care își îndeplinesc rolul în lume, așa cum destinul îi chema pe unii la
el, asă îmi trăiam eu acum minuta mea de noroc.

Deodată am simțit atingerea rece a ierbii. M-am prelins pe cel mai înalt fir de iarbă până când
am rămas nemișcat pe pământ. Știam că mă așteptau multe alte aventuri și mă simțeam pregătit
pentru orice. Știam că alesesem să lupt în loc să mă ascund in cer, știam că mi-am îndeplinit menirea.