Scoala Gimnaziala Nr.

1 Poiana
Lautaru Danut

PROFESORUL IDEAL

Eram în ora de educație plastică, în clasa a IV-a. Era primăvară, întrucât noi pictam
felicitări pentru mame. Atmosfera era linștită, căci toți lucrau în tihnă, când, deodată, intră în
clasă o doamnă nu prea înaltă, cu părul făcut bucle și cu o rochie de culoarea smaraldului.
Chipul dumneaei emana blândețe și bunătate. Doamna învățătoare ne-a spus că ne va fi
profesoară și dirigintă în ciclul gimnazial.
Doamna veni spre mine și admiră fluturele pe care îl pictam. Eram emoționată și nu știam
ce să zic. M-a întrebat la ce lucrez, iar eu am spus încet că încerc să fac o felicitare. Zâmbea
la mine, deși nu mă cunoștea, parcă simțeam că ne va fi foarte bine cu această doamnă ca
dirigintă, deși nu știam prea multe despre dumneaei.
Aceea a fost prima oară când am întâlnit-o pe Doamna, o profesoară de limba română
calmă și dibace, ce a fost și este ca o mamă pentru clasa noastră.
Deși acum sunt în clasa a VII-a, admiraţia pe care o am faţă de dumneaei nu a scăzut,
dimpotrivă. Nu degeaba este numită de mine o profesoară ideală, căci aceasta are numeroase
calități, ce o fac să fie foarte plăcută în ochii elevilor. Fiecare gest, fiecare cuvânt este plin de
blândețe și bunătate.
Un citat spunea că ‚,Un bun profesor este asemenea unei lumânări. El se mistuie pe sine
însuși pentru a lumina calea altora”. Există atât de mult adevăr în acest citat, adevăr pe care
noi, deseori, nu îl vedem. Nu ne dăm seama câte fac profesorii pentru noi, chiar și atunci când
poate nu le este bine. Ar trebui să fim foarte recunoscători și să încercăm să vedem profesorul
ideal ce se află în oricare dintre profesorii noștri. Ei stau în picioare și predau ore în șir, doar
pentru ca noi să ne alegem cu ceva în viață.
În viitor ne va fi atât de dor de acele persoane pe care eram supărate că ne pun note mici,
că ne dau teste sau ne ascultă, adică, profesorii. În clipa aceasta nu îi prețuim atât cât se
cuvine, căci încă nu vedem clar rolul esențial pe care îl poartă în dezvoltarea noastră. Ar
trebui măcar din când în când să le multumim, căci zi de zi fac totul pentru noi și uită de
problemele personale, în scopul educării noastre.
Eu o admir foarte mult pe doamna de română, implicit și dirigintă, căci ne ajută foarte
mult pe fiecare în parte să ne croim un viitor propriu. O admir atunci când ne tolerează
greșelile, fără a se enerva, și când ne explică, pentru a mia oară, numai ca noi să înțelegem.
Uită mereu că e obosită și că ar vrea o pauză, doar ca să ne predea lucruri ce ne vor folosi în
viață. Nu aș putea niciodată să îi mulțumesc îndeajuns pentru ceea ce face pentru mine și
pentru câte a făcut.
Vă rog să vă prețuiți profesorii, căci ei vă vor doar binele. Imaginați-vă și voi, pentru o
secundă, cum e să stai o zi în picioare și să predai la zeci de copii, care nu mereu te ascultă și
care îți dau bătăi de cap. Atunci, poate, vă veți da seama de sacrificiile pe care le fac aceștia
pentru voi.