Peripetii fara limite

CE INSEAMNA VIATA?

Cred ca viata nu are o definitie exacta, dar in viziunea mea este o infinitate de riscuri si provocari, o interminabila cursa de inevitabiluri si spontanietati, o magica cutie de surprize, intotdeauna inimaginabile. Asa arata viata in mintea mea, a elevei MARCIUC DEMETRAALEXANDRA, din clasa a 8-a A. Nu stiu cat de adevarata este viata asa cum mi-o inchipuiesc, dar cert e ca nu-mi va putea schimba nimeni parerea. Povestea mea de viata poate nu va interesa pe toata lumea, asa ca nu voi da detalii plictisitoare si voi incepe prin a va spune ca m-am nascut pe data de 10 noiembrie 1995, intr-o frumoasa zi de vineri. Atunci s-a mai nascut o stea pe cer ce ma vegheaza mereu. Cred ca ce ma deosebeste si atrage atentia asupra mea este prenumele meu, DEMETRA, pe care mama mea mi l-a pus in urma unui vis in care aparea o femeie imbracata in alb ce ii spunea daca va naste o fetita sa ii puna numele Demetra. Ulterior, am aflat ca este numele unei zeite grecesti, zeita agriculturii si a roadelor. Am crescut cu timpul si din ce in ce aveam mai multe vise si planuri de viitor. Fara sa-mi dau seama de trecerea neiertatoare a timpului, m-am trezit in clasa a 8-a, terminand un ciclu, cel gimnazial fiind eleva la LICEUL TEORETIC ALEXANDRU IOAN CUZA de unde am inceput sa cunosc tainele invataturii ce mi-au adus multe satisfactii, deoarece de-a lungul anilor am avut rezultate foarte bune la invatatura, dar m-au si ajutat sa progresez ca persoana si sa inteleg mai bine viata. Cateva randuri as vrea sa i le rezerv doamnei mele diriginte actuale, DOAMNA PROFESOARA AURORA POHOATA, un adevarat model de urmat in viata, un foarte bun exemplu de moralitate, integritate si perfectiune. De la dumneaei pot spune ca am avut numai de invatat lucruri bune, cunoscand-o chiar din clasele primare. Mie, cel putin mi-a amintit mereu sa

lupt pentru visele mele si daca vreau sa ajung undeva, o pot face numai prin carte. In ciuda faptului ca ne-a devenit diriginta de putin timp, simt ca a prins drag de noi repede, cu toate ca o mai suparam cu poznele noastre. Este o profesoara ce se dedica meseriei sale si o face cu pasiune, asa cum rar mai intalnim in zilele noastre. Trebuie sa marturisesc ca mi-a fost greu cand a plecat domnul nostru diriginte, profesorul CIOBOTARU FLORENTIN TRAIAN, un om special, foarte drag mie, caruia ii multumesc pentru toata increderea in mine si tot sprijinul sau. Dar cu venirea doamnei diriginte am simtit ca am castigat un parinte deosebit. Un alt loc special in inima mea il ocupa doamna profesoara, ANCA LOBODAN, o perfecta imbinare intre eleganta, profesionalism si simplitate. Cunoscand-o de multi ani, o indragesc foarte mult pentru interesul sau fata de elevi si daruirea sa in aceasta meserie grea. Nu as vrea sa inchei fara sa amintesc de o doamna profesoara deosebita pentru mine ce m-a ajutat sa descopar tainele matematicii, si anume doamna DRAGOMIRESCU CLAUDIA, careia ii multumesc pentru rabdarea sa si pentru toate sansele acordate care, poate, nu am stiut sa le apreciez indeajuns. Va avea mereu un loc aparte in sufletul meu. Bineinteles, cum as putea sa o uit pe doamna ASTEFANOAIE ELENA, doamna GINA, ce este mai mult decat un bibliotecar si un laborant este si o prietena adevarata pentru toti elevii din scoala. Imi este foarte draga si nu o voi uita niciodata!

Nu voi conteni sa multumesc toata viata tuturor profesorilor mei si-i asigur ca vor ramane vesnic vii in inima si sufletul meu, pentru ca ei sunt cei care au pus bazele viitorului meu. O baza foarte trainica!