Traditiile, obiceiurile si legendele de Craciun din America :

- o impletire inedita a diverse influente culturale ale lumii -

este sarbatorit in toate felurile posibile
-americanii au pus bazele unor noi traditii legate de sarbatorile
de iarna, personaje precum renii Rudolph si Frosty au devenit
la fel de celebre precum Santa Claus
- infuzia in cultura americana a unor imagini simbol din
publicitate, precum ursii polari specifici marcii Coca Cola.

-
De unde Santa Claus ?

Americanii se lauda cu faptul ca actualul Santa Claus, s-ar

fi "nascut" in Statele Unite, gratie unei miriade de artisti,
scriitori si legende.
Se spune ca numele de Santa Claus ar proveni din
cuvantul olandez ce il desemneaza pe Sfantul Nicolae, adica
Sinterklaas. Desi olandezii au adus aceste personaj in America
in secolul al XVII-lea, el nu a devenit un simbol al Craciunului
pana cand, in anul 1809, scriitorul Washington Irving nu a scris
o carte despre el. Acest prim Mos Craciun fuma din pipa, si
zbura intr-o sanie autopropulsata (ce nu era trasa de reni), nu
era imbracat in rosu si nu traia la Polul Nord, asa cum este
cunoscut de copii in prezent.

Diferite moduri de a sarbatori Craciunul

In Pennsylvania, se construiesc peisaje de iarna sub

brad, purtand de numierea de "putz", in acelasi stat, copii
emigrantilor germani fiind obisnuiti sa primeasca cadouri de la
Belsnickle (un Mos Craciun neamt), care ii bate uneori cu un
bat pe cei ce au fost obraznici in decursul anului.
 Europeni i stabiliti timpuriu in sudul Statelor Unite au
obiceiul de a-i felicita de Craciun pe vecinii lor indepartati prin
focuri de arma si artificii

In Hawai, aceasta practica continua si in prezent. Santa Claus

ajunge pe aceste insorite meleaguri pe un vas, iar masa de
Craciun are loc in aer liber.
 In Alaska, o stea este dusa de la o casa la alta, urmata de
asa-zisii oameni ai lui Irod, ce incearca sa o captureze. Usile
locuintelor din aceasta zona sunt adeseori impodobite cu fructe
de ananas, un simbol al ospitalitatii.
In Washington D.C., luminile unui enorm si spectaculos brad
de Craciun sunt aprinse in fiecare an in cadrul unui ceremonial
in care personalul principal este insusi presedinte S.U.A.
 In Arizona, se desfasoara ritualul mexican numit Las
Posadas, in cadrul caruia are loc o procesiune si o piesa de
teatru infatisandu-i pe Maria si Iosif in cautarea unui loc de
gazduire. De fapt, acesta punere in scena se petrece si printre
membrii familiilor, fiecare din acestia interpretand un rol aparte,
mai ales cu ocazia vizitelor intre rude.  De asemeni, in fiecare
casa se gaseste un mic decor, in care, cu ajutorul unor figurine
si a altor piese de detaliu, este reconstituita nasterea
Domnului.
In California, Mos Craciun soseste in ultima vreme pe o placa
de surfboarding.
CE MANANCA AMERICANII DE CRACIUN?
Masa traditionala de Craciun din America este constituita
dintr-o friptura de curcan, insotita de legume si sosuri. Alte
mancaruri specifice sunt friptura de gasca, cea de rata sau
sunca servite cu sos de  coacaze. Pentru desert, se pregateste
o budinca (pudding) din fructe (mai cu seama din prune), cu o
zeama de brandy, sau placinta de dovleac.

Casele americanilor sunt impodobite cu ramuri de ilice,

vasc si brazi, celor mai multe nelipsindu-le un pom de Craciun
ornat cu luminite, beteala, globuri, ghirlande cu popcorn si
acadele multicolore sub forma unor bastonase. In Bethlehem,
Pennsylvania, exista obiceiul de a se aprinde o mare stea inca
de la inceputul lunii decembrie.

In Ajunul Craciunului, americanii de origine poloneza

imprastie fan pe podeaua din bucatarie si sub fata de masa, ca
o comemorare a grajdului si ieslelor in care s-a nascut Iisus
Hristos. Atunci cand pregatesc masa festiva, ei aseza doua
scaune in plus, rezervate pentru Sfanta Fecioara Maria si
Copilul Iisus, in cazul cand acestia ar bate la usa pentru a cere
adapost.
In Philadelphia, o procesiune numita "parada
pantomimilor" dureaza o intreaga zi, fiind condimentata de
prezenta a numeroase formatii muzicale, dansatori si
participanti imbracati in costume fanteziste.

Unde locuieste Santa ?

In America, Mos Craciun/Santa Claus este cunoscut a
avea, de fapt, doua locuinte. Una din ele se afla la Tirrington,
Connecticut, unde Santa si ajutoarele sale daruiesc cadourile.
O a doua se gaseste la Wilmington, New York,  loc in care se
afla un sat ce il gazduieste pe Mos Craciun, impreuna renii sai.

Traditiile de nunta
Despre traditiile de nunta practicate in SUA se spune ca sunt
cele mai flexibile din lume. Imprumutate din diverse culturi de pe
Glob, la nuntile americane sunt cateva traditii respectate cu sfintentie:
toastul mirilor,
momentul in care mirele scoate jartiera de pe piciorul miresei si o

arun
ca spre cavalerii de onoare sau aruncarea buchetului de flori.
 Dar, pentru ca ceremonia in stil american sa fie completa,
traditiile de nunta completate de alte elemente caracteristice nuntilor
americane.
In “Taramul Libertatii” se pune mare pret pe:
Dusul Miresei. Considerata initial o petrecere intima la care
participau cele mai apropiate prietene ale viitoarei mirese, petrecerea
a fost denumita astfel, deoarece prietenele cele mai bune ale miresei
ii aduceau acesteia cadouri pe care simbolic i le puneau pe cap.
Petrecerea Miresei este o traditie preluata de la anglo-saxoni.
Aici cavalerii mirelui o conduceau pe mireasa spre ceremonia de
nunta si inapoi la casa mirelui cu scopul de a o pazi de primejdii.
Acum, petrecerea miresei inseamna doar distractie si amuzament.
Voalul. Purtat in trecut pe post de acoperamant pe vremea cand
casatoriile erau arajnjate, mirele nu avea voie sa isi vada mireasa
pana la ceremonia de nunta. El era obligat sa se multumeasca cu noua
lui sotie, chiar daca nu era dotata fizic de la natura. Traditia voalului
continua la nuntile americane si in zilele noastre, chiar daca nu se mai
practica obiceiul casatoriilor aranjate.

Sarutul Miresei marcheaza incheierea ceremoniei. De regula

nuntile americane se organizeaza in biserici, unde se canta Marsul
nuptial si are loc schimbatul inelelor intre proaspetii miri.

Tortul Mirelui. Din acest tort se ofera cate o felie fiecarui

invitat. Daca vreuna dintre fetele singure doarme peste noapte cu o
felie de tort sub perna, ea isi va visa ursitul in acea noapte.

Luna de miere. Alaturi de semnificatia pe care o stim cu totii,

luna de miere simbolizeaza bautura din vin si miere lasata sa
fermenteze timp de o luna de zile si consumata apoi de tinerii
casatoriti.
Boabe de orez. La iesirea din biserica, se arunca asupra tinerilor
casatoriti boabe de orez, in semn de belsug si fertilitate.
 Receptia de nunta. Dupa cununia religioasa, urmeaza receptia
de nunta, iar aici se organizeaza o cheta la care prietenii si familiile
mirilor ofera bani. Cu suma stransa la petrecere, mirii isi vor plati
vacanta in doi, adica luna de miere.

Dans. Invitatii vor face doua randuri si vor plati un dolar sau
mai mult pentru a dansa cu proaspetii casatoriti.
O nunta in stil american nu presupune traditii extrem de rigide,
ci depinde de gustul fiecaruia cum si in ce fel sa sarbatoreasca si sa
organizeze evenimentul in sine. Certificatul de casatorie este
indispensabil, iar restul tine de fiecare. Culoarea preferata a nuntilor
ramane alb pentru mireasa si negru sau albastru pentru mire.
 
În Statele Unite ale Americii, Paştele este sărbătorit în diferite
moduri, în funcţie de confesiunea religioasă, în marile oraşe au loc
parade vesele, sau cu temă religioasă.
Sunt foarte populare vânătorile de ouă ascunse în iarbă, organizate în
fiecare an pentru copii şi pe pajiştea din faţa Casei Albe.
Traditia a fost lansata in 1878, de presedintele american din epoca,
Hayes, si de sotia sa, Lucy. Asadar, s-au scurs 138 de ani de atunci,
ceea ce face din acest obicei unul dintre cele mai vechi evenimente
anuale din istoria Casei Albe.
In 1981, presedintele Reagan si sotia lui, Nacy, au fost gazdele unei
vanatori de oua de lemn, "decorate" cu semnaturile unor actori,
politicieni
faimosi si atleti.
Anul acesta, ouale souvenir au autografele sotilor Obama. In colectie
exista si oua "stampilate" cu labutele de cainii prezidentiali, Bo si
Sunny. Fiecare copil care a venit luni la Casa Alba, pana la varsta de
13 ani, a primit in dar unul dintre ouale cu dedicatii.
La New York, prima zi de Paste a fost sarbatorita cu o parada a
palariilor, care de care mai fistichii. Si aici vorbim despre o traditie
care dateaza din 1870.
În medie, peste 46 de milioane de curcani sunt mâncaţi de Ziua
Recunoştinţei, în Statele Unite ale Americii.
Toamna este prin excelenţă anotimpul recoltelor, al belşugului. Este
momentul în care oamenii culeg, la propriu, roadele muncii de peste
vară şi se bucură împreună că au avut încă un sezon bogat. Din
această dorinţă de a celebra natura, de a-i mulţumi pentru hrana
dăruită oamenilor, au apărut sărbătorile de toamnă, în sânul
diverselor comunităţi. Peste tot în lume există festivaluri şi sărbători
de toamnă şi toate au elemente comune: familia, comunitatea, roadele
pământului, belşug, mulţumire, recunoştinţă.
Ziua Recunoştinţei
Numele consacrat al acestor sărbători a devenit, aşadar, „Ziua
Recunoştinţei” – şi o întâlnim în mai multe părţi ale lumii, având
aceeaşi semnificaţie, fie că se numeşte „Thanksgiving Day”, în
engleză, „Jour de l’Action de grâces”, în franceză, şi „Erntefest” sau
„Bauernfest”, în germană.
Această sărbătoare este veche de secole, iar rădăcinile sale istorice se
regăsesc în tradiţii religioase şi culturale. Toate religiile lumii includ
rugăciuni şi ceremonii speciale, prin care se mulţumeşte zeilor (unuia
sau mai multora, după caz) pentru recolte, pentru hrană. Se pare că
Thanksgiving Day a fost sărbătorită iniţial în Marea Britanie, în
timpul Reformei protestante, împrumutând aspectee unui festival al
recoltei. Atunci când oamenii se confruntau cu dezastre naturale –
inundaţii, secete – stabileau perioade de post. Dacă dezastrele se
remediau, iar recoltele nu erau afectate, oamenii îi mulţumeau lui
Dumnezeu pentru asta, inclusiv prin această Zi a Recunoştinţei.
Astăzi, fiecare masă de Ziua Recunoştinţei începe în familiile
americane cu rugăciunea spusă la început, înainte de a începe servirea
preparatelor specifice. Fiecare dintre persoanele prezente la masă
trebuie să spună, cu voce tare, pentru ce este recunoscător, ce i s-a
întâmplat în acel an, iar pe tot parcursul rugăciunii mesenii se ţin de
mână. Iniţial, gazda era cea care spunea rugăciunea de început, dar în
zilele noastre aceasta poate fi rostită atât de către capul familiei, cât şi
de către oaspetele de onoare.
Originile sărbătorii
Sărbătoarea a fost dusă în America de primii pelerini puritani sosiţi în
Lumea Nouă, fiind celebrată acolo, pentru prima dată, în anul 1621.
Istoria SUA spune că la această primă sărbătoare au luat parte 50 de
pelerini şi 90 de amerindieni. Nou-veniţii ar fi dorit să le
mulţumească, într-un fel, băştinaşilor, pentru ajutorul şi pentru
sfaturile date, pentru că reuşiseră să obţină recoltă, în condiţii
neprielnice. Legendele spun că, pentru noii locuitori, clima a fost atât
de aspră încât recolta înregistrată în 1621 a fost de-a dreptul
miraculoasă, aşa încât, în semn de recunoştinţă, guvernatorul de
Plymouth, William Bradford, i-a invitat pe indienii din împrejurimi
să se alăture coloniştilor într-o sărbătoare de trei zile, spre a-şi
exprima recunoştinţa pentru belşugul toamnei.
Totul a pornit, aşadar, din Plymouth (actualul stat Massachusetts). În
următorii ani, şi alţi guvernatori au organizat sporadic Ziua
Recunoştinţei, iar ulterior a devenit un festival anual şi o sărbătoare
oficială.
Primul Thanksgiving a avut loc în toamna lui 1621 şi a durat trei zile,
potrivit istoriei americane. Aceasta este o pictură semnată Jennie
Augusta Brownscombe şi intitulată „The First Thanksgiving at
Plymouth” („Primul Thanksgiving la Playmouth”).
Şi în zilele noastre, Ziua Recunoştinţei sau Thanksgiving Day este o
sărbătoare naţională în care se mulţumeşte lui Dumnezeu pentru
bogăţia recoltei de peste an. Thanksgiving este o sărbătoare
importantă în cea mai mare parte a Americii de Nord (Statele Unite şi
Canada), iar mai multe locuri din lume au sărbători similare, după
cum arătam: Canada, Grenada, Liberia, Franţa, Olanda, Germania,
Japonia.
Sărbătoare importantă pentru americani
În SUA, sărbătoarea Thanksgiving este celebrată în a patra zi de joi
din noiembrie şi este atât de importantă, încât majoritatea afacerilor
sunt închise joi şi vineri, pentru a permite angajaţilor să se reunească
cu familia. Aşadar, chiar dacă este o singură Zi a Recunoştinţei,
americanii se bucură, de fapt, de 4-5 zile libere: elevii şi studenţii au
şi ei liber, pentru a petrece cu cei dragi.
De Ziua Recunoştinţei, familiile şi prietenii se adună, de obicei,
pentru o masă mare, cu bucate tradiţionale. Curcanul este vedeta
acestei zile, fiind preparat la cuptor, cu umplutură specifică. Masa de
Thanksgiving mai conţine, de obicei, jambon, sos de afine, cartofi
dulci, porumb şi plăcintă de dovleac. Evident, toate aceste mâncăruri
nu s-au aflat pe masa pelerinilor, la acel prim Thanksgiving, din
1621. Sărbătoarea a evoluat în timp, mai ales după ce a fost
proclamată sărbătoare naţională, în 1941.
.
Tradiţia anuală de la Casa Albă de salvare a curcanului a început în
1947, când preşedintelui Harry Truman i s-a făcut milă de un curcan
ce urma să fie sacrificat pentru masa de Thanksgiving. Anul trecut,
Barack Obama a salvat doi curcani, nu doar unul, de la masa de Ziua
Recunoştinţei.