Criterii Viermii-Plati
Structura Pereţii corpului prezintă un sac
corpului muscular-cutaneu, alcătuit din
epiteliu unistratificat, sub care sunt
amplasate câteva straturi de muşchi
inelari,longitudinali şi oblici.Viermii mai
mari se deplasează prin contractarea
musculaturii sacului, iar cei mici – cu
ajutorul numeroşilor cili purtaţi de celulele
epiteliale. Cavitatea corpului lipseşte.
Spaţiul dintre pereţii corpului şi organe
(cavitatea primară) este umplut cu o
masă afânată de ţesut conjunctiv, în care
sunt dislocate organele interne. Ea
îndeplineşte mai multe funcţii: de sprijin,
de acumulare a rezer-
velor, de transport al substanţelor.
Aparatul Aparatul digestiv constă din in-
digestiv testinul anterior, reprezentat de ori-
ficiul buco-anal, situat pe partea dor-
sală, un faringe musculos şi intestinul
posterior.De la intestinul posterior
pornesc numeroase excrescenţe oarbe
ce pătrund în toate regiunile corpului,
aprovizionându-le cu substanţe
nutritive.Urmează digestia intracelulară,
Viermii-Cilindrici
Pereţii prezintă un sac muscular-cutaneu
constituit din cuticulă şi hipoderm, sub care
se află musculatura . Cuticula este o membrană
compactă, chimic rezistentă. Musculatura nu
formează un strat muscular continuu, ci se
grupează în fascicule longitudinale separate prin
epiderm. Cavitatea primară este umplută cu lichid,
formând hidroscheletul, cu funcţii de susţinere şi
de transport al sub-
stanţelor nutritive.Corpul viermilor-cilindrici este
fusiform, cu capetele ascuţite, oval în secţiune
transversală, nesegmentat, cu simetrie bilaterală.
Aparatul digestiv se compune din trei regiuni:
anterioară, medie şi posterioară. Regiunea
anterioară include orificiul bucal, înconjurat de trei
buze cu care viermele se fixează de pereţii
intestinului gazdei, şi esofagul, capabil să
funcţioneze ca o pompă, delimitat de intestinul
mediu de către o supapă. La femelă intestinul
posterior se deschide pe partea ventrală a
corpului prin anus,iar la mascul – în cloacă.
Viermii-Inelati
Segmentarea se păstrează şi în organizarea
internă, unele organe interne repetându-se,
ceea
ce sporeşte şansele de supravieţuire la
pierderea unor părţi ale corpului. Sacul
muscular-cutaneu
constă din cuticulă subţire, sub care se află un
epiderm unistratificat şi două straturi de
muşchi:
longitudinal şi inelar.. În interiorul corpului se
conturează o cavitate secundară – celomul –,
înzestrată cu epiteliu propriu. Ce lomul nu este
continuu, constând,din camere închise,
corespunzătoare fiecărui segment al corpului.
Funcţiile celomului sunt variate:sprijin pentru
organele interne,transportul substanţelor
nutritive
şi al reziduurilor metabolice.
Aparatul digestiv al anelidelor cuprinde cele
trei regiuni caracteristice viermilor cilindrici.
Deose-
biri prezintă regiunea anterioară,diferenţiată în
orificiu bucal →faringe → esofag → guşă →
stomac
 cu participarea vacuolelor digestive din
celulele intestinului. În lipsa hranei îşi
autodigeră ţesuturile.

Organul Organul excretor e reprezentat de Excreţia. În partea anterioară a corpului se află Organele de excreţie sunt metanefridiile.
Excretor protonefridii. câteva perechi de celule mari cu canale
excretoare. Sunt prezente şi celule care
fagocitează deşeurile solide, acumulându-le în
citoplasma lor.

Respiratia Respiraţia este cutanată. Paraziţii sunt Respiraţia se face prin cuticulă. Speciile Organele respiratorii. Formele acvatice
anaerobi. parazitare sunt anaerobe. respiră prin branhii,iar cele terestre – prin
toată supra-
faţa corpului.

Aparatul Aparatul circulator propriu‐zis lipseşte. Transportul substanţelor se realizează prin Aparatul circulator este de tip închis şi
Circulator intermediul lichiduluivcavitar. constă din două vase – dorsal şi ventral –,
unite
în fiecare segment prin vase inelare.Unele
vase inelare se ramifică în capilare ce pătrund
în sacul muscular-cutaneu şi în branhii, dacă
acestea există, altele formează o reţea
ramificată de capilare în jurul intestinului.Prin
vasul dorsal sângele circulă spre capătul
anterior, iar prin cel ventral – spre capătul
posterior.
Sistemul Sistemul nervos este de tip ganglionar
Nervos scalariform şi constă din ganglioni
cerebrali pari, de la care pornesc două
trunchiuri nervoase longitudinale
unite prin comisuri transversale.
Organele Organele de simţ. Viermii-plaţi dispun
de simt de ochi primitivi şi celule senzitive.
Inmultirea Aparatul sexual este de tip hermafrodit.
Spermatozoizii se formează în testicule,
iar ovulele – în ovare .Fecundaţia este in-
ternă şi încrucişată, fiind precedată de
acuplare. În timpul acesteia indivizii fac
schimb de spermatozoizi.La speciile de
apă dulce dezvoltarea este directă, iar la
cele marine – indirectă. La speciile
parazitare ciclurile de dezvoltare sunt
complexe şi includ câteva stadii larvare
cu schimbarea câtorva gazde.
Sistemul nervos este de tip
ganglionar scalariform şi constă dintr-un inel
nervos situat în regiunea esofagului, de la care
pleacă două trunchiuri nervoase mai mari – dorsal
şi ventral – unite prin comisuri
emiinelare. De la trunchiuri descind ramuri spre
organele interne.
Organele de simţ. Sunt prezenţi mecano-,
chemo-, mai rar foto-receptori.
Înmulţirea. Sunt animale uni-
sexuate, cu un dimorfism sexual bine
exprimat. Masculii sunt mai mici decât femelele şi
au capătul posterior îndoit în formă de cârlig.
Aparatul sexual este de tip tubular.La femele este
alcătuit din două ova-
re, două oviducte, două utere ce se unesc într-un
vagin, care comunică cu mediul prin orificiul
sexual. La mascul este prezent un testicul, de la
care descinde un spermiduct, urmat de vezica
seminală şi canalul ejaculator ce se deschide în
intestinul posterior.
Sistemul nervos se aseamănă cu cel al
viermilor cilindrici, fiind ganglionar scalariform,
cu unele deosebiri: pe lângă ganglionul
cerebral se formează şi ganglioni în număr
par, în fiecare segment al corpului.
Organele de simţ sunt reprezentate de celule
senzitive, care asigură senzaţiile olfactive,
gustative şi de echilibru. La speciile acvatice
sunt prezenţi şi ochii,organizaţi simplu.
Înmulţirea. Sunt animale ovipare, unisexuate
sau hermafrodite. Organele sexuale feminine
sunt două ovare, de la care descind două
oviducte. Cele masculine – două testicule,
urmate de două spermiducte. Fecundarea la
speciile hermafrodite este încrucişată, iar
dezvoltarea – directă.