Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În vederea realizării acestei teme am discutat cu oameni vechi ai locului. “Nea” Ionel
Pascu (născut în 1932) mi-a împărtăşit cu multă pasiune, uneori cu glasul tremurând, amintiri
ale locului natal.
1. SCURT ISTORIC
Satul Banului este atestat documentar în anul 1526, odată cu Satul Măgurenii
Stolnicesei. Este cea mai pitorească zonă a comunei Măgureni de astăzi și s-a dezvoltat până
în 1897 ca satul Măgurenii Banului. Satul Banului este denumită partea nordică a comunei
Măgureni. Rapiditatea cu care oamenii locului îşi procurau prin muncă banii, în mod cinstit şi
cu multă dăruirea, îi plasa pe aceştia în rândul celor mai avuţi, de aceea satul s-ar fi numit
„Satul Banului”.Alături de hărnicie, o altă sursă de înavuţire era pădurea alăturată. Sătenii
lucrau lemnul, sursă de materie primă pentru practicarea meseriilor de rudari, tâmplari, rotari,
dogari. În perioada ploilor, când ciupercile apar foarte repede şi pe mari suprafeţe, oamenii
locului, cărora cei din sud de spuneau în glumă „bureţari”, îşi procurau mari cantităţi de
ciuperci pe care le conservau sau chiar le vindeau.
Satul s-a format la intersecția a două drumuri comerciale extrem de importante,
ambele datând din perioada daco-romană. Cel mai important drum era Drumul Comercial pe
care dacii transportau sare de la Gura Ocniței prin Iedera și mai departe către Breaza. Acest
drum făcea parte din “Drumul Mătăsii”. Cel de-al doilea drum, perpendicular pe primul, a
apărut odată cu închiderea drumului comercial ce lega Transilvania de Muntenia prin punctul
Tabla Buții și cu dezvoltarea Drumului Domniei de pe Valea Prahovei. Cea mai scurtă
legătură a Brașovului cu Țara Românească, Dunărea și Marea Neagră era prin Valea
Prahovei, dar până în 1787-1791 când austriecii se aflau în stare de război cu turcii și au tăiat
pe aici drum larg, transportul se făcea pe nouă poteci. Nici una dintre aceste poteci nu era
practicabilă cu căruța sau carul, iar transportul de mărfuri se făcea sub forma desăgilor pe
animale. Toate cele nouă poteci plecau din același punct, Timişul de jos, și ajungeau în
același loc, Comarnic. De la Comarnic drumul mergea pe partea stânga a râului Prahova până
la Câmpina unde era și Vama. Pentru cei care voiau să ocolească punctul vamal, și nu erau
puțini aceia, Valea Provitei reprezenta cea mai bună alternativă. După ce ajungeau
comercianții pe malul stâng al Prahovei și ieșeau din Comarnic, făceau dreapta peste apă
către Gura Beliei, Valea Târsei, și de aici mergeau în jos pe Valea Provitei până ce se
intersectau cu drumul comercial al Târgoviștei. Un alt drum comercial important care ocolea
vămile, dar de data aceasta, pentru comercianții care plecau de la Râșnov era Râșnov-
Meghes-Paduchiosu-Gurguiatu-Talea-Valea Târsei-Valea Provitei-Filipești. Practic toți cei
care ocoleau vămile venind sau mergând către Ardeal, treceau și poposeau prin Satul
Banului.
Vedere de ansamblu din anul 1923
2. MONUMENTE ISTORICE
Urmând drumul comunal 115 B pe frumoasa vale a Rudei, ce leagă Satul Banului de
comuna Iedera, se poate ajunge la Grota Pustnicului Anton. În intersecția din punctul
45.057524, 25.678692 se poate merge pe drumul forestier din partea dreaptă, iar la capătul
acestuia se pot vedea stâncile dărâmate ce au adăpostit și s-au prăvălit peste intrarea Grotei
Pustnicului Anton și unde există un izvor.
Pustnicul Anton se pare că a fost un membru al familiei Cantacuzino, care a avut o legătură
mai strânsă cu divinitatea, astfel el a ales să se retragă în această grotă în perioada Evului
Mediu.
Traseul până la Grota Pustnicului Anton are aproximativ 6 km din care aproximativ 75% se
poate parcurge cu mașina iar restul se merge prin pădure pe cărări deja existente.
3. PERSONALITĂŢI LOCALE
Pentru cei din Măgureni, mândrie înseamnă oamenii care au deschis ochii aici, acasă, oamenii
care nu s-au desprins din obştea din care au apărut, oamenii cu calităţi de comportament
decent, care prin fructul muncii lor au realizat valori rare în diferite domenii, oamenii al căror
rod al muncii este folosit de ştiinţă în numeroase binefaceri pentru omenire şi a căror valoare
este apreciată de înalte competenţe din ţara şi de pretutindeni.
VIRGILIUS JUSTIN CAPRĂ – este cel pe care mama sa, o îndrăgostită de meleagurile
natale, fiica Mariei şi a lui Gheorghe Gavrilescu, l-a adus pe lume aici, la noi în Măgureni, la
22 februarie 1933, în casa bunicilor unde a copilărit împreună cu sora sa, Georgeta Viorica.
Tatăl său, Constantin, a fost învățător cu pregătire teologică și mama sa se numea Ecaterina.
Încă de mic copil preocupările legate de știință au început să se contureze. În timpul
școlii primare își cioplește singur niște păpuși de lemn, le plasează pe un disc, punându-le în
mișcare cu ajutorul roților dințate de la un ceas stricat. Numește lucrarea ”Hora păpușilor de
lemn”. Principala ocupație era să construiască tractorașe, casuțe din nisip, avioane din lemn,
diferite mașinuțe cu motorașe de ceas și îi plăcea să stea de vorba cu bătrâni și oameni
marginalizați.
Mai târziu, fiind elev de liceu, în primul ciclu, meșterește un motor care pornea la o simplă
comandă verbală. Încurajat de reacţia profesorilor, tânarul va concretiza această idee într-un
dispozitiv simplu, ce permitea deschiderea unui garaj de la distanță. În 1956, după o idee
năstrușnică din timpul stagiului militar, concepe primul aparat individual de zbor: renumitul
„rucsac zburator”; ideea se materializează, fiind transmisă tocmai în SUA, unde va fi
brevetată șapte ani mai târziu, de către americanii Wendell Moore, Cecil Martin și Robert
Cumings. Gurile rele din cooperativa „Ochiul și timpanul” susțin că ideea a fost oferită pe
tavă „inventatorilor” americani de către o cârtiță KGB-ista, infiltrată în Ambasada SUA la
București, personaj care l-ar fi ascultat cu multă atenție atunci când Justin Capră, umilit de
oamenii de știință români, s-a dus să ceară ajutorul ca să-și poată realiza invenția. În 1958, la
ieșirea din clădirea Ambasadei SUA, este arestat de un grup de securiști și acuzat că ar fi avut
intenția să fugă din țară cu ajutorul unui alt dispozitiv de zbor – un „rachetonaut”, cu ajutorul
căruia, într-o demonstrație, cu doar câteva săptămâni în urmă, se ridicase de la pamânt. Este
cercetat, pus să dea declaratii, bătut, amenințat și făcut apoi liber.
După ce, la 22 februarie 1962, americanii și-au brevetat aparatul de zbor, identic cu cel
imaginat cu șapte ani mai devreme de Justin Capră, în toamna aceluiași an, la Expozitia
Transporturilor de lânga Herastrau, Wendell Moore și-a prezentat aparatul de zbor
independent. Nu erau diferite decât culoarea și denumirea. Cu toate astea, a continuat să
lucreze în magazia lui, lipită de locuința de pe strada Aurel Vlaicu, fosta Țăranilor, și să
născocească alte și alte mașini, aparate de zbor, dispozitive antigravitaționale. În 2000,
invențiile lui însumaseră 77 de mașini, una mai năstrușnică decât alta, multe fiind prioritați la
nivel mondial. 57 de prototipuri de automobile, dintre care 10 cu propulsie electrică, 13
motorete – opt cu propulsie electrică, șapte aparate de zbor neconventionale – un elicopter
miniatural, de dimensiuni foarte mici – câteva studii ale unor sisteme noi de sustentație și
cercetări fundamentale. Câte o năzdrăvănie pusă pe roate sau în mișcare în fiecare an, câte un
aparat de zbor la fiecare zece ani de viață.
Este legat de locurile unde şi-a petrecut copilăria alături de bunicii săi, care au ştiut să
sădească în sufletul său un puternic sentiment de dragoste faţă de locul obârşiei şi faţă de tot
ce înseamnă Măgureni.
LUCRĂRI REMARCABILE: Rucsacul zburător, Motorul rotativ cu jet periferic , Fotoliul
zburător , Aerodina cu decolare și aterizare verticală , Soleta , Motoreta electrică OROLES ,
Oblio 3C.
PREMII: Premiul Arca 2007 ; Premiul Ifia Eco (Geneva, 2008) ; Diploma Eureca Gold
Medal ; Diploma Salonului International de inventii de la Geneva ; Medalia de Aur la Salonul
International de Inventica Pro Invent 2009.
Monument-bust ridicat în
memoria inventatorului
Justin Capră, în localitatea Măgureni
Bibliography
(2018). Retrieved mai 03, 2019, from Guest House Satul Banului: https://satulbanului.ro
https://youtu.be/nWIAK1dK5Z0