UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA DE INGINERIE ELECTRICĂ

Interpolarea polinomiala a functiilor

reale

Referat pentru disciplina Metode numerice in inginerie electrica

Grupa: 124B

Autor Daniel MATEI

Data predării referatului: 12/3/2014

1 "Interpolarea polinomiala a functiilor reale"

1.1 Scopul lucrarii

Scopul lucrarii este de a evidentia cele mai eficiente metode de determinare a

polinomului de interpolare, unde se studiaza efortul de calcul, eroarea introdusa prin interpolare
polinomiala¸ si limitele acestei metode de aproximare.
Functiile numerice se pot reprezenta in sistemele de calcul prin doua metode principial
diferite: prin cod (indicand algoritmul care permite evaluarea functiei in orice punct al
domeniului de definitie) si prin date (indicand valorile functiei numai intr-o retea de puncte din
domeniul de definitie, numite noduri).
Una din cele mai simple metode de interpolare consta in aproximarea functiei cu un
polinom,astfel evaluarea functiei se reduce la operatii aritmetice elementare (adunari si
inmultiri).

1.2 Chestiuni studiate

1. Metoda clasica
2. Metoda Lagrange
3. Metoda Newton

1.2.1 Metoda clasica

Metoda clasica este o tehnica de interpolare ce poate fi aplicata doar pentru valori mici
ale gradului polinomului (n<5), avand doua mari dezavantaje:
 Efortul de calcul pentru determinarea coeficientilor este relativ mare, ordinul
decomplexitate al celui mai eficient algoritm de rezolvare a unui sistem liniar
generalfiind O(2n3/3);
 Erorile solutiei sunt mari, fiind un sistem slab conditionat pentru valorile mari ale
gradului n.

Alegand functiile de baza de forma 1, x, x2, . . . , xn, respectiv bk = xk, functia de inter-
polare este un polinom de gradul n care satisfice conditiile de interpolare:

g(xk) = yk, k = 0, 1, 2, . . . , n
Exista, deci, o legatura stransa intre gradul polinomului de interpolare¸si numarul de
puncte ale tabelului de valori, si anume gradul polinomului este cu 1 mai mic decat numarul
depuncte din tabel (prin doua puncte trece o dreapta, prin trei puncte trece o parabola etc).
 In consecinta, coeficientii polinomului de interpolare satisfac sistemul de ecuatii
algebrice liniare:
c0 + c1x0 + c2x20+ · · · + cnxn0 = y0
c0 + c1x1 + c2x21+ · · · + cnxn1 = y1
...
c0 + c1xn + c2x2n + · · · + cnxnn= yn

sau sub forma matriceala:

Ac = y,

In care este o matrice nesingulara, daca xi diferit xj, pentru i diferit j.

In acest fel, problema interpolarii presupune determinarea coeficientilor polinomului de

interpolare prin rezolvarea unui sistemliniar de ecuatii algebrice si evaluarea polinomului
interpolant.
1.2.2 Metoda Lagrange

Metoda ce evita dezavantajele metodei clasice, este metoda Lagrange, unde functiile de baza se
aleg de forma:

Sau

Spre deosebire de metoda clasica, pentru metoda Lagrange, timpul necesar evaluarii
polinomului de interpolare creste de la ordinul liniar O(n), la cel patratic O(n2), in acelasi timp,
eliminand dezavantajele metodei clasice: efortul de calcul mare si erorile mari ale solutiei.
1.2.3 Metoda Newton

Cea de a treia metoda pentru determinarea polinomului de interpolare este metoda

Newton, in care functiile de baza se aleg de forma:

Din conditiile de interpolare, rezulta un sistem algebric liniar, cu structura triunghiular

inferioara, ce poate fi rezolvata prin metoda substitutiei progresive.

Coeficientii de interpolare Newton sunt:

 Determinarea coeficientilor polinomului Newton este facilitata de utilizarea tabelei
diferentelor divizate, in care elementele se calculeaza recursiv:

Metoda de interpolare Newton are urmatoarele avantaje: realizeaza un compromis optim

intre efortul de constructie si cel de evaluare;algoritmul este relativ stabil din punct de vedere
numeric, avand erori numerice acceptabile ale rezultatelor; permite marirea gradului polinomului
de interpolare, prin adaugarea unui nod nou in reteaua de interpolare, cu reutilizarea
coeficientilor de la gradul anterior, care nuse modifica, deci cu un efort minim de calcul; are
posibilitatea de a controla eroarea de interpolare; prin marirea succesiva a gradului polinomului
de interpolare pana la atingerea preciziei dorite, timpul de calcul este dependent de eroarea
impusa, avand valori maridoar in cazurile in care se doreste o precizie ridicata; coeficientii
polinomului Newton reprezinta diferentele divizate de interpolat, ceea cefaciliteaza calculul
numeric al polinomului de interpolare.
1.3 Exemple Numerice ale interpolarii polinomiale uniforme Cebisev

Tabelul 1 contine date obtinute prin rularea programului in Scilab pentru functia
exponentiala ex , x apartinand intervalului [0;2] si pentru diferite grade ale polinomului de
interpolare.

Exponentiala ex
Gradul polinomului (n) Norma erorii de interpolare polinomiala uniforma
2 2.132426*10-1
3 2.714152*10-2
5 3.036941*10-4
10 6.035190*10-10
15 5.750955*10-14
20 2.170708*10-12
Tabel 1 – Norma erorii de interpolare pentru functia exponentiala

Se poate observa ca de la grad mai mare de 20, norma erorii creste. Pentru grade mai mici
de 20 se poate observa cum norma descreste treptat de la n=2 la n=15.

Tabelul 2 contine date obtinute prin rularea programului in Scilab pentru functia Runge
in intervalul [-5;5] si pentru diferite grade ale polinomului de interpolare.

Functia Runge
Gradul de interpolare Norma erorii de interpolare Norma erorii de interpolare
(n) polinomiala uniforma polinomiala Cebisev
2 0.6452 0.6452
3 0.6968 0.8186
5 0.4231 0.6286
10 1.7832 0.1291
15 0.4489 0.4830
20 0.5008 0.0175
Tabel 2 - Normele erorii de interpolare pentru functia Runge

Se poate observa ca pentru n=10, exista o foarte mare diferenta intre cele doua valori ale
normelor. Aceasta diferenta este sesizabila si in graficul din Figura 1 obtinut cu datele din
tabelul 2 dupa cum urmeaza:
 2

1.8

1.6

1.4

1.2

1 Uniforma
Cebisev
0.8

0.6

0.4

0.2

0
2 3 5 10 15 20
Figura 1 - Normele erorii de interpolare pentru functia Runge

1.4 Erorile si timpul de calcul ale interpolarii polinomiale a functiilor reale

Tabelul 3 contine date obtinute prin rularea programului in Scilab pentru analiza erorilor
aparute prin folosirea metodei Newton la diferite grade ale polinomului de interpolare.

Gradul polinomului Eroare metoda Newton

1 0.999486
2 0.999486
3 0.254525
4 0.179797
5 0.0267546
6 0.0187351
7 0.00169539
8 0.00120142
Tabel 3 – Erorile metodei Newton

Se poate observa cum eroarea metodei Newton scade direct proportional cu cresterea
gradului polinomului de interpolare. Acest lucru se vede si in graficul din Figura 2, obtinut cu
date din Tabelul 3, dupa cum urmeaza:
 1.2

0.8

0.6
Eroare Newton

0.4

0.2

0
1 2 3 4 5 6 7 8
Figura 2 – Erorile metodei Newton

Tabelul 4 contine date obtinute prin rularea programului in Scilab pentru analiza timpului
de calcul al fiecarei metode la diferite grade de interpolare.

Gradul Newton Timp evaluare Clasica

polinomului Lagrange fara
Timp pregatire Timp evaluare Timp pregatire Timp evaluare
pregatire
20 0 0.0156001 0.124801 0.0156001 0
40 0 0.0156001 0.483603 0.156001 0.0156001
60 0.0156001 0.0156001 1.01401 0.405603 0.0156001
80 0.0624004 0.0156001 1.84081 0.936006 0.0156001
100 0.0780005 0.312002 2.77682 1.71601 0
Tabel 4 – Timpul de calcul al fiecarei metode

Se poate observa cum odata cu cresterea gradului polinomului de interpolare, timpul

metodei clasice creste substantial mai repede fata de timpul metodei Newton. Acest lucru se vede
si in graficul din Figura 3, obtinut cu date din Tabelul 4, dupa cum urmeaza:
 2
1.8
1.6
1.4
1.2
1 Newton
0.8 Clasica
0.6
0.4
0.2
0
20 40 60 80 100

Figura 3 – Timpul de pregatire pentru metoda Newton si metoda Clasica

2 Observatii si concluzii
Dupa o scurta analiza, observam ca dintre cele trei metode pentru determinarea
polinomului de interpolare, cea mai eficienta este metoda Newton, ea prezentand cele mai multe
avantaje, timpul, erorile si efortul de calcul fiind mai mici.

3 Stiati ca...?
 Interpolarea este un procedeu care permite estimarea valorilor dintre date (puncte)
cunoscute, cu numeroase aplicatii in inginerie si in majoritatea stiintelor exacte.
 Termenul de interpolare a fost introdus pentru prima data de catre J. Wallis in 1655.
 Interpolarea polinomiala cu mai multe variabile este insa un topic relativ care s-a
dezvoltat mai mult in secolul trecut.
 In ziua de azi, acest procedeu a devenit de baza in Teoria Aproximarilor
 Din cauza dezvoltarii calculatoarelor, in ultimii 25 de ani, au fost publicate mai multe
lucrari despre interpolare decat inainte.

4 Bibliografie
[1] Gabriela Ciuprina, Mihai Rebican, Daniel Ioan:Metode Numerice în Ingineria Electrică.
Îndrumar de laborator, Editua Printech, 2013, disponibil la
http://mn.lmn.pub.ro/indrumar/indrumarLMN2013_20sept2013.pdf.
[2] Gabriela Ciuprina, Mihai Rebican, Daniel Ioan: Metode Numerice în Ingineria Electrică,
editura Matrix, 1998
[3] Notite de curs „Metode Numerice”