REVISTA ASOCIAŢIEI BISERICILOR BAPTISTE ROMÂNE DIN SUA ŞI CANADA

Anul 98 :: MAI 2010 :: www.romanianbaptists.org

CUPRINS Revista Asociaţiei Bisericilor Baptiste Române
din USA şi Canada.
48 biserici - 5.500 membri

Preşedinte:
Daniel Brânzei (714)670-7772
danbranz@sbcglobal.net
5 Predică 10 Hope again: when 11 Gravitatea răzvrătirii Secretar General:
adventiștii o altă life hurts and împotriva autorității George Dancea (847)774-6199
Evanghelie? dreams fade lui Dumnezeu gdancea@comcast.net

Vicepreşedinte Vest:
Nelu Cintean
Cinteanu@aol.com

Vicepreşedinte Est:
Teofil Cocean (770)640-7460
tcocian@hotmail.com

Vicepreşedinte Canada:
Ionel Păsui (519)743-4736

14 Forgiveness & 16 Încearcă și tu 18 West Coast Mission Secretar Vest:

Eusebiu Rusu
Restoration Conference erusu50@yahoo.com

Secretar Est:
Simion Plăcintă
placintasimion@yahoo.com

Președinte Comisia Pastorală:

Dan Paul
dlpaul2002@hotmail.com

Membru Comisia Pastorală:

Cornel Drăgoi

22
Octavian Doboș
Cum stai cu 23 Prezentare 24 ŞTIRI Președinte Comisia de Misiune:
spiritualitatea? carte: Cele patru Viorel Clintoc
anotimpuri ale vclintoc@hotmail.com
căsniciei Membru Comisia de Misiune:
Nelu Pășcuţ
Radu Știr
Matei Isudor

Președinte Comisia Școlilor Duminicale:

Florin Filip
erbcvancouver@yahoo.com
Asociaţia nu sunt „ei”, nici „noi şi ei”, ci
Membru Comisia Școlilor Duminicale:
„eu şi cu tine” Aurel Mateescu
George Bisorca

Arhivar, Comisia de rezoluţii:

NU UITAŢI SĂ VĂ ABONAŢI LA „LUMINĂTORUL” ! Nelu Ciorbă

Casier Misiune:
Preţul unei reviste este de $2.50 ($30 pe an). Ion Cotârlă (248)373-7324
Încurajăm abonarea „în bulk” pe biserici. ioncotarla@gmail.com

Casier administrativ:
Abonamentele se fac la Cornel Ciba Moise Filipescu (818)240-6368
2624 Chalet Pl, Chino Hills, CA 91709 Cornel Ciba
Tel: (909)248-1024 | E-mail: cornel.ciba@gmail.com Design:
Marius Şerban
Contribuţiile pentru fondul de misiune se fac la Ion Cotârlă mario.print@gmail.com
3015 W. Kilburn Rd., Rochester Hills, MI 48306 Tipar şi expediere:
ioncotarla@gmail.com Teofil Cocean - Atlanta
 DE LA PREŞEDINTE
ECLESIASTUL - CHEMAREA ETERNITĂȚII
V
iaţa este o simfonie
care trebuie cântată
după ritmul şi melo-
dia celui care a com-
pus‑o! Eclesiastul nu
este un fatalist, dar
observă că există o
rânduială de deasupra puterilor ome-
neşti. Ea se manifestă în alternanţa plă-
cut ‑ neplăcut, din care trebuie să gustăm
fiecare şi este încununată cu presimţirea
eternităţii, „gândul veşniciei“ aşezat
în inima noastră de însuşi Dumnezeu.
Existenţa acestui „gând al veşniciei“ în
inima fiecărui om are câteva consecinţe
aparent contradictorii.
În primul rând, faptul că „Dumnezeu
a pus în inima lor (a oamenilor) gândul
veşniciei“ a dus la universalitatea feno-
menului religios. Etnologii pot confir-
ma că nu s‑a descoperit încă nicăieri un
popor sau grup social care să nu aibă o
formă oarecare de închinare religioasă.
Psihiatrul şi filosoful elveţian Carl Gus-
tav Yung (1875‑1961) a devenit celebru
când a lansat teza existenţei unor „tipare
originare“ în psihicul uman. De exemplu,
fiecare om are înscris în structura lui
mentală un tipar al vorbirii. El se poate
umple cu diferite variante ale limbajului,
dar este unul şi acelaşi la toţi oamenii
de pe faţa pământului. Existenţa aces-
tui tipar unic face posibilă „traducerea“
dintr‑o limbă într‑alta. Structurile lim-
bajului sunt identice, numai termenii
sunt diferiţi. Între tiparele enumerate
de Carl Gustav Yung este şi „tiparul re-
ligios“. Omul nu poate „funcţiona“ fără
religie. „Dacă Dumnezeu n‑ar exista, ar
trebui să‑L inventăm“, a spus un filosof
francez confirmând şi el observaţia foar-
te pătrunzătoare făcută de Solomon. Co-
munismul ateu sau umanismul nu sunt
forme nereligioase, ci pervertiri ale sen-
timentului religios în care oamenii „au
schimbat slava Dumnezeului nemuritor
... S‑au fălit că sunt înţelepţi şi au înebu-
nit .... căci au schimbat în minciună ade-
vărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s‑au în-
chinat făpturii în locul Făcătorului, care
este binecuvântat în veci!“ (merită citit
întreg pasajul din Romani 1:18‑25).
Gabriel Tudor a răspândit prin presa
din România vestea că: „Oamenii sunt
programaţi să creadă în Dumnezeu!“
(Wednesday, 05 December 2007). Iată
câteva extrase din acest articol:
“Chiar dacă multora n‑o să le vină a
crede, fraza din titlu nu aparţine vreunui
teolog, ci unor oameni de ştiinţă scep-
tici prin însăşi natura profesiei lor. O
echipă de neurologi de la Universitatea
Laurentian, din Sudbury, Ontario, Ca-
nada, a ajuns la această concluzie după
ce a studiat, vreme de câţiva ani, 120 de
practicanţi ai unor tehnici de meditaţie
orientală.
Ei au descoperit că în timpul meditaţi-
ei, în creier se activează zone nefolosite
în mod obişnuit şi a căror justificare nu
poate fi prin procesul evoluţiei. În ace-
laşi timp, savanţii canadieni au studiat
şi modul în care bolile psihice de tipul
epilepsiei, sau ingerarea de droguri ha-
lucinogene, pot produce „viziuni“ ase-
mănătoare cu cele de natură religioasă,
stări de decorporalizare sau alte trăiri
mistice. O a treia categorie de experien-
ţe a vizat aşezarea, pe capul subiecţilor,
a unor „coifuri“ de metal, supuse unui
câmp electro‑magnetic, cu ajutorul că-
rora, s‑a observat, se produceau experi-
enţe „spirituale“ în creierul celor supuşi
experimentelor.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că
există o misterioasă chimie cerebrală:
„Am reuşit să observăm pentru prima
dată în istorie ce se petrece în creier în
timpul aşa‑numitelor „viziuni suprana-
turale“ şi probabil că tehnologia viito-
rului ne va permite, într‑o zi, nu numai
simpla observare, ci şi reproducerea
unor astfel de viziuni, graţie cărora su-
biecţii să trăiască starea de Nirvana, ai-
doma marilor iniţiaţi în tehnicile yoga“,
spune dr. Michael Persinger, titularul
catedrei de neurologie a Universitaţii
Laurentian.
„Persinger crede că sentimentul de „co-
muniune cu Universul“, resimţit de prac-
ticanţii metodelor de meditaţie orientală
se datorează scăderii activităţii cerebrale
în lobul parietal al creierului, în timpul
stărilor de profundă relaxare mentală, în
vreme ce, pentru starea de „iubire necon-
diţionată“, trăită de unii din subiecţii care
au trecut prin experienţe de moarte clini-
că, responsabile sunt schimbările produ-
se în lobul frontal.“
„Iniţial, liderii religioşi au ofensaţi de
afirmaţiile cercetătorului, care părea
că dă apă la moară materialiştilor, pre-
zentând spiritualitatea drept rezultatul
unor simple procese chimice.“
„Din punct de vedere neurologic, se
poate explica de ce persoanele care au
avut experienţe religioase au devenit
mult mai credincioase după aceea. Moti-
vul îl constituie activarea, în situaţii‑limi-
tă, a anumitor zone din lobul temporal,
responsabile de trăirile cu semnificaţie
personală. În cursul cercetărilor noas-
tre, am observat un lucru straniu, şi
anume acela că, creierul uman este
LUMINĂTORUL :: MAI 2010 3
 parcă „programat“ pentru a
avea experienţe religioase.
Cu alte cuvinte, creierul este predispus
la credinţa în supranatural, şi de aceea,
atât de mulţi oameni cred în Dumnezeu“,
precizează dr Persinger. Declaraţiile sale
au fost de natură să ofenseze mulţi lideri
religioşi, nu numai creştini, din Canada,
astfel că neurologul s‑a grăbit să declare
nu numai că este el însuşi un om religios,
dar a afirmat că nici prin gând nu i‑ar fi
trecut să dea de înţeles că Dumnezeu ar
fi o „creaţie“ a creierul uman!“
„Am vrut mai curând să demonstrez
că Dumnezeu există şi, pe lângă faptul
că a creat Universul, El a instalat în orga-
nismul uman o maşinărie aproape per-
fectă – creierul, dându‑i posibilitatea să
fie conectat la experienţele mistice, iar
aceasta este o şansă data tuturor celor
ce doresc o mai înaltă spiritualizare, de
a‑l descoperi mai uşor pe Creator!“
Cercetările din Canada au confirmat
ceea ce au trebuit să recunoască până
şi cei mai înfocaţi adepţi ai evoluţiei:
„Omul este un animal religios!“, iar cre-
ierul şi întreaga structură a trupului ma-
terial este un suport adecvat pentru tră-
irile spirituale ale sufletului. Viaţa este
mai mult decât „să mâncăm şi să bem
că mâine vom muri“! Dincolo de funcţi-
onalitatea proceselor materiale din or-
ganism, la nivelul sufletului fiinţa umană
este definită în Biblie drept un un „vas“
destinat să găzduiască conţinut divin:
Comoara aceasta o purtăm în nişte
vase de lut, pentru ca această putere ne-
maipomenită să fie de la Dumnezeu şi
nu de la noi. (2 Corinteni 4:7)
Omul este un „container“ care aşteap-
tă să fie umplut cu ceva de natură spi-
rituală. Nu tot ce este spiritual este însă
şi dumnezeiesc, aşa că mulţi oameni, în
căutarea specifică religiilor păgâne sau
prin practicile halucinogene ale drogu-
rilor care deschid „porţile sufletului“,
ajung să fie stăpâniţi de entităţi spiritua-
le reale, dar opuse lumii neprihănite a lui
Dumnezeu. Biblia îi numeşte pe aceşti
oameni „demonizaţi“. Cu alte cuvinte,
Dumnezeu a făcut fiinţa umană aseme-
nea unui aparat de radio cu posibilităţi
de emisie şi recepţie. Depinde însă de el
să caute şi să găsească frecvenţa corectă.
Altfel riscă să prindă ... „posturi străine“.
„Secolul XXI va fi un secol religios sau
nu va fi de loc“ a spus un alt filosof, care
a observat că alienarea sentimentului
religios sau suprimarea lui naşte crize
4 RBA :: WWW.ROMANIANBAPTIST.ORG
majore în care omenirea are tendinţe vi-
olente spre sinucidere.
De fapt, aceasta este o altă consecinţă
a prezenţei „gândului veşniciei“ în inima
fiecărui om. Solomon îşi completează
observaţia spunând: „măcar că omul nu
poate cuprinde, de la început până la
sfârşit, lucrarea pe care a făcut‑o Dum-
nezeu“.
Presimţirea veşniciei şi neputinţa de a
o înţelege în contextul vieţii actuale i‑a
dus pe mulţi la sinucidere. Una din cele
mai triste fraze pe care am citit‑o vreo-
dată a fost aceasta: „A murit strivit de
roţile mecanismului unei lumi pe care
n‑o mai putea înţelege“. Sinuciderea este
adeseori cel mai violent strigăt după
ajutor. Persoana în cauză refuză să mai
fie complice unei existenţe cu aspect de
„farsă“. Între ordinea pe care o doreşte
lăuntrul ei şi „dezordinea haotică“ din
jurul ei se naşte o tensiune insuporta-
bilă. Ecouri ale acestei tensiuni sunt no-
tate de Solomon, aşa cum vom vedea, în
Eclesiastul 4:1‑3.
Mi-am petrecut tinerețea fascinat de
scrierile lui Jack London și Ernest He-
mingway. Puternici și pasionați, acești
oameni au creat personaje prin care și-
au mărturisit în public propriile lupte lă-
untrice. Marin Eden din cartea cu același
nume este alter ego-ul lui Jack London.
Prin evoluția personajului, autorul își
autoanalizează ființa și își anunță felul
în care are de gând să-și termine viața:
prin sinucidere. Tot prin sinucidere a
sfârșit-o și Hemingway. Belșugul unei
vieți lipsite de sens nu le-a fost suficient.
Ca și eroii cărților lor, acești doi autori
au refuzat să continue să trăiască într-un
compromis cu realitatea. Profunda sete
de semnificație din inima lor nu s-a pu-
tut împăca cu lipsa de sens a lumii încon-
jurătoare. Victime ale unui univers lipsit
de cer și exponenți ai unei culturi lipsite
de cult, cei doi autori americani m-au
împins, chiar dacă nu acesta le-a fost
scopul, spre căutarea lui Dumnezeu. Ne
aflăm, cum spunea marele poet Milton
„în căutarea paradisului pierdut“. Aceas-
tă năzuință nu poate fi explicată prin
simplul și simplistul proces al evoluției,
propus de Darwin. Niciun animal nu este
agitat și nemulțumit când nevoile lui
materiale îi sunt satisfăcute. Uitați-vă la
câinele de casă care picotește mulțumit
după ce a terminat ce i-a fost pus în far-
furie sau la porcul care s-a culcat pe o
rână după ce a mâncat porția din troa-
că. Amândoi sunt pe deplin satisfăcuți
și liniștiți. Dați-i însă unui om suficient
de mâncare și ...asta nu-i va fi îndeajuns.
El va simți înăuntrul ființei sale dorința
după „altceva“, intuind că viața poate și
trebuie să-i pună la dispoziție ceva mai
mult. (Vezi poezia „Într-o gulie“ din ane-
xele de la sfârșitul cărții)
„Gândul veșniciei“ despre care
amintește Koheletul l-a făcut pe Augus-
tin să exclame: „Ne-ai făcut pentru Tine,
Dumnezeule, și inimile noastre sunt
neliniștite până nu-și vor găsi liniștea
în Tine“. Omul este o ființă transcenden-
tală, el este altfel decât animalele. Omul
caută „Fața lui Dumnezeu“. C. S. Lewis a
spus atât de frumos: „Tatăl nostru care
este în cer ne-a pregătit pe drumul către
El multe <hanuri> confortabile , dar este
foarte atent să nu-l confundăm pe niciu-
nul dintre ele cu adevărata noastră casă“.
Cartea Eclesiastului este un răspuns
dat chemării veșniciei, iar faptul că
„omul nu poate cuprinde, de la început
până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut‑o
Dumnezeu“ nu poate şi nici nu trebuie
să nege existenţa.
Dumnezeu are un plan care cuprinde
toţi oamenii din lume, toate evenimente-
le din viaţa lor şi asta în fiecare secundă
a existenţei lor! Solomon crede că a găsit
formula magică prin care poate explica
„dezordinea“ din lume, instaurarea unei
ordini divine pe care omul n‑o poate pri-
cepe, dar căreia el trebuie să i se supună:
Am ajuns să cunosc că nu este altă fe-
ricire pentru ei decât să se bucure şi să
trăiască bine în viaţa lor; dar şi faptul
că un om mănâncă şi bea şi duce un trai
bun în mijlocul întregii lui munci, este
un dar de la Dumnezeu. Am ajuns la cu-
noştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinu-
ieşte în veci, şi la ceea ce face El nu mai
este nimic de adăugat şi nimic de scăzut,
şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea
să se teamă de El. Ce este, a mai fost, şi
ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce
iarăşi înapoi ce a trecut. (Eclesiastul
3:12‑15).
(Extras din “Eclesiastul - Chemarea
Eternității”, Daniel Brânzei)
Daniel Brânzei

PREDICĂ ADVENTIȘTII
O ALTĂ EVANGHELIE?
de Dale Ratzlaff
xistă două extreme biserică perfectă şi trebuie să ne amin-
pe care Biserica tre- tim de rugăciunea Domnului Isus pentru
buie să le confrunte unitate ca toate să fie una. Dacă ar fi fost
în mod continuu, ori- vreo biserică perfectă, cred că nu ar fi
care dintre ele pot fi fost perfectă dacă ne alăturam noi la ea.
dovedite a fi fatale Astfel că a face argumente despre stilu-
acesteia. La fel cum rile de închinare, muzică, cât de des se
este în timp ce conduci maşina pe şosea serbează Cina Domnului, sau cum o să
formezi un număr de telefon la celu- decurgă evenimentele zilei anterioare
lar şi dintr-o dată îţi pierzi concentra- sunt lucruri pe care le consider că ră-
ţia şi apoi te trezeşti că ai virat în afara nesc biserica în calitate de întreg.
drumului. Eu aproape că am lovit cur- Cealaltă extremă în care au căzut mul-
ba mai alaltăieri făcând acelaşi lucru. ţi creştini este că noi ne vedem doar de
Prima extremă este atunci când biserici- afacerile noastre. Nu ne pasă deloc de
le încep să se critice între ele. Nu există ceea ce învaţă biserica. În cele din urmă,
cine suntem de fapt noi ca să judecăm?
Slujba noastră este să predicăm adevă-
rul şi să nu ne îngrijorăm de alţii. Corect?
Această atitudine de neimplicare face
loc învăţătorilor falşi pentru a-i trage pe
mii, da, milioane în organizaţii cultice şi
extra-cultice, care compromit evanghe-
lia care a fost odată pentru totdeauna
dată sfinţilor.
Prin urmare, pe de-o parte, trebu-
ie să fim atenţi să nu condamnăm alte
biserici care au un stil de închinare di-
ferite şi diferenţe în cadrul crezurilor
periferice ci, pe de altă parte, Scriptu-
ra este clară referitoare la faptul că noi
trebuie să confruntăm falşii învăţători
care compromit fundamentul de bază al
Creştinismului – evanghelia lui Hristos.
Problema din Galatia
Mi s-a cerut să împărtăşesc cu dumnea-
voastră ceea ce eu consider a fi cea mai
importantă, sau cel puţin una din impor-
tantele, probleme cu biserica Adventistă
de Ziua a Şaptea. Adventiştii ţin multe
valori şi practici. Accentul lor pe sănă-
tate, educaţie, misiune, evanghelism,
comunitate şi dăruire sunt de lăudat. To-
tuşi, cred că adventiştii au anumite doc-
trine false la care ţin şi că în inima Ad-
ventismului istoric există un compromis
al evangheliei, ceea ce este foarte similar
cu ceea ce era promovat bisericilor din
Galatia din timpul lui Pavel.
Epistola către Galateni a fost scrisă
aproximativ în anul 50 d. Hr. şi mul-
ţi scolastici cred că aceasta este prima
scrisoare pe care Pavel a scris-o tine-
relor biserici dintre neamuri. Motivul
pentru care s-a scris galatenilor era una
dintre primele probleme cu care bise-
rica Creştină avea să se confrunte. Ce
relaţie trebuie să existe între legile ve-
chiului legământ şi Creştinism? Această
problemă continuă să fie o chestiune
presantă în cadrul bisericii de astăzi.
 
Magnitudinea problemei
din Galatia
Dacă se face o comparaţie între cartea
Galateni şi alte cărţi ale lui Pavel, se poa-
te evidenţia faptul că Pavel a considerat
că problema galatiană avea o magnitudi-
ne mai mare decât orice altă problemă
pe care a adresat-o în oricare dintre scri-
sorile lui.
 Mai întâi, observăm că nu iesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos”. gen, „Voi idioţilor prostiţi, de ce aţi lăsat
există cuvinte de afecţiune. (Galateni 1: 6,7) ca simpla evanghelie a harului prin cre-
Dacă compară cineva, de dinţa în Hristos pentru o falsă evanghe-
exemplu, scrisoare lui Pavel către co- lie? Nătângilor!” De ce a folosit Pavel un

L
rinteni se poate descoperi că el se adre-
sează corintenilor ca „sfinţiţi în Hristos,
chemaţi să fie sfinţi” (1 Corinteni 1:2).
Pavel continuă prin a-i lăuda, „în El aţi
fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu
orice vorbire şi cu orice cunoştinţă”
(1 Corinteni 1:5). „Nu duceţi lipsă de
nici un fel de dar, în aşteptarea arătării imba greacă evidenţiază
Domnului nostru Isus Hristos. El vă va foarte clar faptul că „evanghelia” pe care
întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi o promovau falşii învăţători galateni era
fără vină în ziua venirii Domnului nos- o evanghelie total diferită de adevărata
tru Isus Hristos” (1 Corinteni 1:7, 8). Cu evanghelie a lui Hristos. Pavel merge
toate acestea ştim că biserica din Corint mai departe în cel mai puternic limbaj
nu era prea „sfântă” în comportamentul pentru a condamna pe oricine care ar
ei. Existau partide, cu certuri şi gelozii învăţa această falsă evanghelie.
(1 Corinteni 4). Exista „curvie şi încă o Dar chiar dacă noi înşine sau un înger
curvie de acelea, care nici chiar la păgâni din cer ar veni să vă propovăduiască o
nu se pomenesc, până acolo că unul din Evanghelie, deosebită de aceea pe care
voi trăieşte cu nevasta tatălui său” (1 Co- v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!
rinteni 5) [traducerea Cornilescu, n. tr.]. Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă
Corinteni se judecau unul pe altul la tri- vă propovăduieşte cineva o Evanghelie,
bunal (1 Corinteni 6). Exista învăţătură deosebită de aceea pe care aţi primit-o,
falsă despre căsătorie (1 Corinteni 6) şi să fie anatema! (Galateni 1:8, 9)
lista poate continua. Cu toate acestea Pa- Pavel, de ce un astfel de limbaj pu-
vel i-a putut numi „sfinţi în Isus Hristos”! ternic şi condamnator? De ce?  Datorită
De ce? Pentru că problema corintenilor magnitudinii problemei!
era una legată de comportamentul cuiva, Următorul lucru ce trebuie luat în
nematuritate şi înţelegerea greşită iar considerare este confruntarea publică
nu un compromis muşamalizat al evan- cu Petru din Galateni 2:11-14. Ne-am
gheliei. Atunci când scrie galatenilor, to- aştepta ca Pavel să-l trateze pe Petru cu
tuşi, nu există cuvinte de asigurare sau mai multă atenţie decât să-l condamne
de afecţiune. Nu există nici o menţiune în faţa adunării. În plus, nu era oare Pe-
de „sfinţi” în cartea Galateni. Există cu- tru cel care era capul echipei care a um-
vinte de afecţiune în toate celelalte scri- blat şi a vorbit cu Hristos? Oare nu a fost
sori ale lui Pavel, dar Petru cel care a fost folosit într-un mod
Limba greacă nu şi aici. De ce? Dato- aşa de măreţ în ziua Cincizecimii, când
evidenţiază rită magnitudinii pro- 3.000 de oameni au fost convertiţi? Oare
foarte clar blemei!  Putem în mod nu către Petru a fost direcţionat Corne-
faptul că drept conclude faptul liu de către îngerul lui Dumnezeu atunci
„evanghelia” că pentru Pavel proble- când neamurile au primit darul Duhului
pe care o ma din Galatia era mult Sfânt? De ce nu l-a luat Pavel pe Petru
promovau mai rea decât situaţia aparte şi să-l mustre în particular? De
falşii din Corint. ce? Datorită magnitudinii problemei!
învăţători Pavel ajunge direct la Notaţi care sunt cuvintele folosite de
galateni era punctul său şi le spune Pavel pentru a descrie pe aceşti falşi în-
o evanghelie galatenilor că ei învă- văţători.
total diferită ţau o evanghelie falsă. O, Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fer-
de adevărata „Mă mir că treceţi mecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a
Evanghelie a aşa de repede de la Cel fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?
lui Hristos. ce v-a chemat prin ha- (Galateni 3:1)
rul lui Hristos, la o altă Aici Pavel îi numeşte „ridicoli” şi
Evanghelie. Nu doar că „fermecaţi”. Acesta este într-adevăr un
este o altă Evanghelie; limbaj pasionant. El a făcut-o pentru a-i
dar Sunt unii oameni şoca faţă de seriozitatea acţiunilor lor.
care vă tulbură, şi vo- Astăzi, am putea spune ceva de acest
astfel de limbaj pasionant? De ce? Dato-
rită magnitudinii problemei.
Pavel merge chiar mai departe. Erezia
din Galatia, spune Pavel, i-a făcut să fie
„despărţiţi de Hristos” şi că „au căzut din
har” (Galateni 5:1-4). O! Pavel, de ce eşti
aşa de condamnator? De ce?  Datorită
magnitudinii problemei!
Apoi, de parcă cititorii săi nu ar fi sim-
ţit încă întreaga enormitate a problemei,
Pavel atinge culmea.
Şi, schilodească-se odată cei ce vă tul-
bură! (Galateni 5:12)
Începem să vedem magnitudinea
problemei din Galatia. Aceasta a făcut
apel la cea mai puternică dintre con-
fruntările lui Pavel. Motivul pentru care
problema din Galatia se contura aşa de
mult în mintea lui Pavel a fost faptul că
învăţătorii falşi promovau o  evanghelie
falsă care a subminat temelia de bază pe
care stă Creştinismul.
 
Natura problemei
din Galatia
Care a fost această pervertire a evanghe-
liei? În cadrul bisericii Adventiste există
o grămadă de controversă referitor la
care a fost problema din Galatia. Unii au
încercat să limiteze afirmaţiile despre
lege din Galateni în favoare aşa numitei
„legi ceremoniale” excluzând astfel aşa
zisa „lege morală” a celor Zece Porunci.
Făcând aceasta ei pot ţine Sabatul de
ziua a şaptea datorită problemei din Ga-
latia. Unii au încercat să spună că proble-
ma din Galatia era de natura unei erezii
gnostice. Personal, sunt convins, dincolo
de orice umbră de îndoială, că cei din
Galatia amestecau credinţa cu faptele. Ei
îşi puneau atât credinţa în Hristos şi as-
cultarea de lege ca temelie a mântuirii.
Ei spuneau că pentru a fi mântuit cine-
va trebuie să aibă credinţă în Hristos,
da, dar trebuie să ţină şi legea. Şi aşa au
mers cu un pas înainte şi promovau ri-
tualurile vechiului legământ drept semn
că cineva era ascultător de lege. Urmă-
toarele texte ne duc la această concluzie.
Neprihănirea Noului Legământ nu
vine prin lege (Galateni 2:21); aceasta
este învăţătura consistentă a lui Pavel.
În Filipeni 3:8,9 citim următoarele: „Mai
mult decât atât Ba încă, şi acum privesc

6 RBA :: WWW.ROMANIANBAPTIST.ORG
toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de
preţul nespus de mare al cunoaşterii lui
Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am
pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca
să câştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu
având o neprihănire a mea, pe care mi-o
dă Legea, ci aceea care se capătă prin cre-
dinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o
dă Dumnezeu, prin credinţă.”
Neprihănirea Vechiului Legământ, to-
tuşi, este bazată pe ascultarea de lege.
Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă
vom împlini cu scumpătate toate aceste
porunci înaintea Domnului, Dumnezeu-
lui nostru, cum ne-a poruncit El (Deute-
ronom 6:25) [Versiunea Cornilescu folo-
seşte cuvântul „îndurarea”, iar versiunea
din limba engleză este folosit cuvântul
„neprihănire”, n. tr.]
 
Pavel îi întreabă pe Galateni,
„Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi:
prin faptele Legii aţi primit voi Duhul,
ori prin auzirea credinţei?” (Galateni
3:2)
Apoi El spune:
„Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele
Legii, sunt sub blestem; pentru că este
scris: „Blestemat este oricine nu stăru-
ieşte în toate lucrurile scrise în cartea
Legii, ca să le facă”… Însă Legea nu se în-
temeiază pe credinţă; ci ea zice: „Cine va
face aceste lucruri, va trăi prin ele” (Ga-
lateni 3:10, 12).
Pavel afirmă foarte clar că dominaţia
legii a fost de la Moise la Hristos. El afir-
mă aceasta de câteva ori în feluri diferite.
1. Legea a apărut la 430 de
ani după Avraam (Galateni 3:17).
2. El spune că legea a fost „adău-
gată”  până  când avea să vină să-
mânţa (Hristos) (Galateni 3:19).
Atunci când cineva adaugă ceva,
înseamnă că aceasta nu a fost
acolo anterior. Cuvântul „până” în-
seamnă că ceea ce a fost adăugat a
fost mai apoi luat.
3. Legea era un îndrumător pentru
a ne conduce la Hristos (Galateni
3:24, 25). Acum însă de odată ce a
venit credinţa nu mai suntem sub
îndrumarea legii (v. 25).
4. Să nu trecem cu privirea semni-
ficaţia textului din Galateni 3:28,
29. Nu mai este nici Iudeu, nici
Grec; nu mai este nici rob nici slo-
bod; nu mai este nici parte bărbă-
tească, nici parte femeiască, fiind-
că toţi sunteţi una în Hristos Isus.
Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sun-
teţi „sămânţa” lui Avraam, moşte-
nitori prin făgăduinţă. (Galateni
3:28, 29). Această mărturisire a
faptului că noul legământ nu face
nici o distincţie dintre Iudeu şi
Grec, rob sau slobod, bărbat sau
femeie, este o afirmaţie de mari
proporţii pentru cineva care este
versat în legea vechiului legă-
mânt! Aceasta taie exact prin ini-
ma legii vechiului legământ. Există
multe legi în cadrul vechiului legă-
mânt care îi separau pe Iudei de
Neamuri1, pe robi de cei liberi2,
bărbaţi de femei3. Aceste două
versete anulează complet legile
vechiului legământ care se referă
la alimentele curate şi necurate,
circumcizie, Sabat, zilele de lună
plină, festivalurile fixate şi toate
legile care îi separau pe Iudei de
Neamuri. Pavel arată că creştinul
noului legământ este  direct  legat
de promisiunea de Neprihănire
prin credinţă care i-a fost dată lui
Avraam, înlăturând complet toate
legile Sinaitice.
5. Pavel este neabătut în a sublinia
ideea despre dominaţia legii.
6. În Galateni 4:3-5 Pavel afirmă că
Iudeii au fost robi ţinuţi în sclavie
sub lege până a venit Hristos ca
să îi răscumpere pe cei ce se aflau
sub lege.
Tot aşa şi noi, când eram nevârstnici,
eram supt robia învăţăturilor începătoa-
re ale lumii. Dar când a venit împlinirea
vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Său,
născut din femeie, născut supt Lege, ca
să răscumpere pe cei ce erau supt Lege,
pentru ca să căpătăm înfierea. (Galateni
4:3-5)
El continuă prin a le spune vestea
bună.
Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă
eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumne-
zeu. (Galateni 4:7)
Având în minte aceste lucruri clare am
ajuns la inima problemei. Ce făceau de
fapt galatenii încât să provoace o aşa pu-
ternică confruntare din partea lui Pavel?
1. Ei obligau circumcizia ca ingredi-
ent necesar pentru dreptul de a
sta cu Dumnezeu (Galateni 5:3)
2. Ei forţau separarea Iudeilor de
Neamuri în cadrul mesei de păr-
tăşie. Neamurile aduceau la masa
de părtăşie altceva şi nu un picior
de miel! Aceasta i-a determinat pe
Iudei să se depărteze de Neamuri,
care prin urmare l-a determinat
pe Pavel să-l confrunte în pe Petru
în mijlocul celor adunaţi.
3. Ei decretau zilele sfinte ale calen-
darului vechiului legământ.
Dar acum, după ce aţi cunoscut pe
Dumnezeu, sau mai bine zis, după ce aţi
fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai
întoarceţi iarăşi la acele învăţături înce-
pătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora
vreţi să vă supuneţi din nou? Voi păziţi
zile, luni, vremi şi ani. Mă tem să nu mă fi
ostenit degeaba pentru voi. (Gal 4:9-11)
Există unii care merg până acolo încât
ar face orice ca să se scoată din învăţătu-
ra clară a acestui verset. Ei vor încerca să
aducă o părere nouă faţă de discuţia lui
Pavel despre legea vechiului legământ
şi să afirme că ceea ce se întâmplă de
fapt aici se referă la anumite festivaluri
păgâne antice. Totuşi, este clar că Pavel
foloseşte „lucrurile elementare” pentru
legea vechiului legământ în câteva locuri
şi este în definitiv în vedere şi aici5. Prin
urmare, trebuie să concludem faptul că
textul de mai sus se referă la „timpul po-
trivit al Domnului”6 al zilelor de Sabat,
luni noi, cele şapte sărbători de anotimp
şi anii sabatici. În Coloseni 2:16, 17 Pa-
vel a afirmat clar faptul că aceste lucruri
(în calitate de grup) au fost doar o sim-
plă umbră însă Hristos este esenţa.
Galateni 5:18 o spune foarte clar,
Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu
sunteţi supt Lege. (Galateni 5:18)
 
Sumarul problemei
din Galatia
Învăţătorii falşi spuneau că pentru a fi
mântuit cineva trebuia să aibă credinţă
în Hristos şi să ţină şi legea, inclusiv le-
gile despre hrană, ritualurile de circum-
cizie, Sabatul, lunile noi, festivalurile
stabilite şi anii sabatici. Pavel a spus că
această învăţătură era o evanghelie falsă
care a atras din el cea mai puternică for-
mă de condamnare.
LUMINĂTORUL :: MAI 2010 7
 Există două formule pentru
mântuire care erau promovate.
Credinţa + faptele legii = Mântuire
Ascultarea noastră este un component
necesar pentru mântuire.
 
Sau
Credinţa = Mântuire + roadele Duhului
Ascultarea noastră nu este o componen-
tă necesară mântuirii ci doar o evidenţă
imperfectă a acesteia.
Aici se află cea mai importantă afir-
maţie. Faptele ascultării care provin în
urma mântuirii nu sunt faptele legii şi
nu includ orice ritualuri din cadrul legii
vechiului legământ cum sunt cele legate
de curat şi necurat, circumcizia, Sabate-
le, sărbătorile de lună nouă, sărbătorile
de sezon sau anii sabatici (Marcu 7:14–
23; Romani 14:5, 14; Evrei 10:1; Galateni
4:10; Coloseni 2:16, 17).
Galatenii vroiau să fie sub legea ve-
chiului legământ; ei promovau ritu-
alurile vechiului legământ. Pavel a
spus că aceasta era o evanghelie fal-
să şi a condamnat această învăţătură
în termenii cei mai puternici posibili!
 
Problema adventiştilor
Adventiştii, de asemenea, vor să fie sub
lege şi o promovează în mod viguros. Şi
ei silesc ritualul vechiului legământ al
Sabatului precum şi al legii lucrurilor
curate şi cele necurate. Problema adven-
tistă este cu mult asemenea cu problema
galatiană. Adventiştii învaţă că cineva
poate fi mântuit doar prin credinţă dar
pentru a se menţine mântuit acesta tre-
buie să ţină legea, în special Sabatul.
Ei învaţă că Sabatul este sigiliul lui
Dumnezeu şi că cei care se închină Du-
minica vor primi Semnul fiarei, făcând
astfel din Sabat o chestiune strâns legată
de mântuire.
În cadrul fundamentelor lor de credin-
ţă oficiale #17 citim următoarele: „Unul
din darurile Duhul Sfânt este profeţia.
Acesta este un semn de identificare al
bisericii rămăşiţă şi a fost manifestat în
lucrarea lui Ellen G. White. În calitate de
mesager al Domnului, scrierile sale sunt
o sursă continuă şi autoritară de ade-
văr…” Mai jos sunt unele dintre afirmaţii-
le ei „autoritare ale adevărului”.
8 RBA :: WWW.ROMANIANBAPTIST.ORG
Numele de Adventist de Ziua a Şaptea
este o mustrare deschisă pentru lumea
Protestantă. Aici se află linia de distinc-
ţie dintre închinătorii la Dumnezeu şi cei
care se închină fiarei şi primesc semnul
ei… [EGW, Spiritual Gifts (Daruri Spiritu-
ale, n. tr.), Vol. 4, p. 54]
Apoi mi s-a arătat o mulţime care stri-
ga în agonie. Pe hainele lor era scris cu
litere mari: „Ai fost cântărită în balanţă şi
ai fost găsită vrednică”. Am întrebat cine
era această mulţime. Îngerul mi-a spus:
„Aceştia sunt cei care au ţinut odinioa-
ră Sabatul şi au renunţat…” [EGW  Early
Writings  (Scrieri Timpuri ale lui EGW),
p. 37]
Am descoperit a fi instructiv la o Con-
venţie recente să învăţ faptul că mul-
te învăţături false ale zilelor moderne
îşi au originea din comunicarea cu un
„înger”. Pavel, sub îndrumarea Duhu-
lui Sfânt, cred că a prevăzut acest lucru
atunci când a scris următoarele lucruri:
Dar chiar dacă noi înşine sau un înger
din cer ar veni să vă propovăduiască o
Evanghelie, deosebită de aceea pe care
v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!
(Galateni 1:8)
Ellen White continuă:
Am văzut că Sfântul Sabat este, şi va
fi, zidul de despărţire dintre adevăratul
Israel al lui Dumnezeu şi necredincioşi.
[EGW Early Writings, p. 3]
Aceste afirmaţii declară cu claritate
dincolo de orice umbră de îndoială că în
Adventism Sabatul este o chestiune lega-
tă de mântuire. Totuşi, Sabatul nu este o
lege morală; acesta este o lege rituală7.
Nu există nici o distincţie clară în lege
(cărţile lui Moise) între ritual şi moral.
Ei sunt adesea, dacă nu de obicei, ames-
tecate laolaltă. Sabatul este menţionat
de două ori cu legile morale în Exod 20
şi Deuteronom 5 pentru că acesta este
semnul legământului Sinaitic dintre
Dumnezeu şi Israel (Exod 31:16,17),
iar documentele de tratative din Orien-
tul Apropiat aveau întotdeauna semnul
legământului în centrul documentului
de legământ8. Acesta este menţionat de
multe ori împreună cu legile rituale ale
vechiului legământ cum sunt lunile noi,
festivalurile specifice, etc.
În cel mai bun caz, adventiştii învaţă că
„faptele” care rezultă în urma mântuirii
sunt „faptele legii” cu un accent pe ţine-
rea Sabatului, un ritual al vechiului legă-
mânt, ca evidenţă a mântuirii. În cel mai
rău caz, adventiştii învaţă că mântuirea
este credinţa în Hristos + faptele legii cu
accent pe ţinerea Sabatului. Atâta timp
cât Adventismul învaţă că Sabatul este o
chestiune legată de mântuire va exista o
mare asemănare între aceia care predi-
cau „o altă evanghelie” din Galatia şi cei
din Adventism. Pentru Pavel orice com-
promis al simplei evanghelii al credin-
ţei în Hristos avea de a face cu cea mai
puternică condamnare. Să fim noi mai
prejos?
Să ne rugăm pentru liderii adventişti.
Sunt mulţi în cadrul Adventismului care
nu cred doctrina  istorică  Adventistă.
Mulţi din Adventism vor să se schimbe,
însă o fac fără a admite eroare din tre-
cut. A admite eroare în aceste puncte
înseamnă a submina întreaga structură
a Adventismului pentru că Adventismul
stă pe aceste trei picioare: Autoritatea
lui Ellen White, Sabatul din Ziua a Şaptea
şi teologia lor din 1844 despre sanctuar.
Dacă ei elimină oricare dintre acestea
trei, şi sunt consistenţi în raţiunea şi în
învăţătura lor, şi celelalte vor cădea pen-
tru că ele nu sunt doctrine biblice. Toc-
mai de aceea mulţi pastori adventişti şi
membrii de biserică părăsesc Adven-
tismul. Mai devreme sau mai târziu ei
vor descoperi că una dintre aceste trei
picioare este putred şi că întreaga lor
structură cade la pământ.
Personal am vorbit cu  mulţi  pastori
adventişti care nu cred că Ellen White
este o sursă de autoritate, ei nu cred că
Sabatul este sigiliul lui Dumnezeu, ei nu
cred că închinarea în ziua de Duminică
va deveni semnul fiarei, ei nu cred că bi-
serica Adventistă este biserica rămăşită
din profeţia Bibliei. Ei nu cred în teologia
Adventistă din 1844 a sanctuarului. Nu
numai că am vorbit cu pastori, ci şi cu
mulţi membrii şi scolastici şi administra-
tori adventişti care în particular mi-au
spus aceleaşi lucruri.
Mulţi dintre liderii adventişti ştiu că
Adventismul istoric învaţă un număr de
doctrine nebiblice, false. Rugaţi-vă să
aibă loc o reformă în cadrul Adventis-
mului faţă de adevărul biblic şi faţă de
simpla evanghelie care a fost dată odată
pentru totdeauna sfinţilor.
Probabil că sunt anumiţi cititori ai pu-
blicaţiei adventiste  Proclamation!  [Pro-
clamaţie, n. tr.] care încă mai cred că
poziţia înaintea lui Dumnezeu, cel puţin
la un anumit grad, este determinată de
ţinerea Sabatului. Voi fi destul de îndrăz-
neţ în acest punct şi îţi voi spune că nu
vei putea tine niciodată Sabatul conform
tuturor legilor biblice despre Sabat şi,
dacă eşti un adventist şi crezi că scrieri-
le lui Ellen White sunt „o sură continuă
şi autoritară a adevărului”, vei descoperi
că este imposibil să îi urmezi toate re-
gulile ei restrictive despre ţinerea Saba-
tului care sunt legiune.  Aminteşte-ţi că
Scriptura este clară atunci când spune că
dacă eşti sub lege trebuie să ţii toată le-
gea. „Blestemat este oricine nu stăruieş-
te în toate lucrurile scrise în cartea Legii,
ca să le facă” (Galateni 3:10).
Citeşte cartea Galateni de la cap la coa-
dă într-o singură citire şi fă-o pentru 30
de zile. Îţi va aduce claritate gândirii tale
şi pace în viaţa ta. Citeşte de asemenea
şi Romani şi Efeseni. Aceste cărţi sunt
ca apele răcoritoare – apă vie – într-o zi
înfocată de vară. Ele te conduc în umbra
Stâncii Atotputernice într-un tărâm bă-
tătorit în care vei găsi adevărata odihnă
pentru sufletul tău. „Noi care am crezut
am intrat în acea odihnă” (Evrei 4:3).
Apelez la tine să recunoşti cu smere-
nie că nu poţi fi destul de bun şi că nu
poţi tine Sabatul destul de perfect ca
acesta să aibă un loc în asigurarea mân-
tuirii tale. Mai degrabă, întinde-ţi mâna
credinţei şi apucă darul graţios oferit
de bunul nostru Dumnezeu. Lasă-L pe
Dumnezeu să te declare El neprihănit
bazat doar pe neprihănirea lui Hristos.
Lasă-L pe Duhul Sfânt să-ţi regenereze
viaţa în interior aşa încât roada Duhu-
lui să curgă în mod natural din centrul
fiinţei tale. Acceptă simpla evanghelie a
credinţei în Hristos plus nimic altceva.
Cine crede are viaţa veşnică. (Ioan
6:47)
Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru
ca oricine crede în El, să poată căpăta
neprihănirea. (Romani 10:4)
Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe
Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta
că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi
mântuit. (Romani 10:9)
Fiindcă oricine va chema Numele
Domnului, va fi mântuit. (Romani 10:13)
(Avram) A crezut pe Domnul şi Dom-
nul i-a socotit lucrul acesta ca neprihă-
nire. (Geneza 15:5)
Da, Evanghelia este  Vestea  Bună,
nu sfatul bun. Este simplă, este povesti-
rea a ceea ce a făcut Dumnezeu pentru
noi în Hristos Isus şi se merită să o apă-
răm cu fiecare fibră a fiinţei noastre.
R.C. Sproul răspunzând la întrebarea
„Ce este Evanghelia?”
Nu există nici un mesaj mai măreţ ce trebuie auzit, decât ceea
ce noi numim Evanghelia. Dar chiar dacă este atât de important
cum credem noi, este adesea distorsionat în mod grosolan sau
supra-simplificat. Oamenii cred că ei predică Evanghelia când îţi
spun, „tu poţi avea un scop în viaţă”, sau, „există o semnificaţie
pentru viaţa ta”, sau „tu poţi avea o relaţie personală cu Isus
Hristos.” Toate acestea sunt adevărate, şi sunt importante, dar
ele nu ajung la inima Evangheliei.
Evanghelia este numită „Vestea Bună” deoarece se adresează
celei mai serioase probleme pe care o avem tu şi cu mine ca
fiinţe umane, şi problema este aceasta: Dumnezeu este sfânt
şi drept şi eu nu sunt (sfânt şi drept). La sfârşitul vieţii mele
eu voi sta în faţa unui Dumnezeu sfânt şi drept şi voi fi judeact.
Judecata mea va fi fie pe baza propriei mele neprihăniri – sau pe
baza lipsei acesteia – sau pe baza neprihănirii altcuiva. Vestea
bună a Evangheliei este că Isus a trăit o viaţă de neprihănire
perfectă, într-o ascultare desăvârşită de Dumnezeu, dar nu
pentru binele propriu ci în folosul alor Săi. El a făcut pentru
mine ceea ce eu nu am putut face pentru mine însumi. Dar
El nu doar că a trăit o viaţă de o ascultare perfectă ci El s-a
oferit pe Sine ca o jertfă perfectă care să satisfacă dreptatea şi
neprihănirea lui Dumnezeu.
Marea greşeală a zilelor noastre este aceasta: că Dumnezeu nu
este interesat să-şi protejeze integritatea. Că El este un fel de
dumnezeire molatică, care flutură un baston miraculos ce oferă
iertarea la toţi. Nu. Pentru ca Dumnezeu să te poată ierta El a
plătit foarte mult. L-a costat sacrificiul propriului Fiu. Sacrificul
a fost atât de valoros încât Dumnezeu a arătat valoarea acestuia
înviindu-l pe Isus din morţi – adică Hristos a murit pentru noi
şi a fost înviat pentru justificarea (îndreptăţirea) noastră.
Deci Evanghelia este ceva obiectiv. Este mesajul despre ceeea
ce este Isus şi ceea ce a făcut El. Dar are şi o dimensiune
subiectivă. Cum sunt aplicate nouă în mod subiectiv beneficiile
lui Isus? Adică, cum le primesc? Bibla spune clar că eu nu sunt
justificat prin faptele mele, prin eforturile sau acţiunile mele, ci
numai prin credinţă. Singura modalitate de a obţine beneficiile
morţii şi vieţii lui Isus este prin a-ţi pune încrederea în El şi
numai în El. Dacă faci asta, Dumnezeu te declară neprihănit,
eşti adoptat în familia Lui, îți sunt iertate toate păcatele şi ţi-ai
început pelerinajul către veşnicie.
LUMINĂTORUL :: MAI 2010 9

Hope Again
when life hurts and
dreams fade
de Charles R. Swindoll
traducere Rodica Botan
Este cunoscut faptul că atunci când ni se
face o nedreptate, răspundem în trei fe-
luri foarte obișnuite:
Primul este… AGRESIUNEA: învinuim
noi pe ceilalți. Această reacție nu numai
că este îndreptată către persoana sau
persoanele care ne-au supărat, dar înce-
pem deja să ținem o listă de nedreptăți
care ni s-au făcut, și de asemenea imagi-
năm metode prin care să ne răzbunăm.
Reacția asta parcă spune… „nu numai
că am să mă mânii…dar am să și plătesc
înapoi” În procesul ăsta, agresiunea poa-
10 RBA :: WWW.ROMANIANBAPTIST.ORG
te crește de la o simplă supărare la o ură
înverșunată. Începe cu sămânța resen-
timentului, și germinează în răzbunare
și în acest proces hrănește o rădăcină
adâncă de amărăciune care ne încon-
joară cu tenacitate inima. Când i se
dă voie să crească în toată pute-
rea sa, ca rezultat ne obligă, ne
determină chiar să răspundem
cu aceeași monedă fiecărei
persoane care ne-a agravat
vreodata. Este ca și omul
acela care a fost mușcat de
un câine. Și doctorul i-a zis
„Într-adevăr ai fost infectat
de virusul turbării”. Și după
ce a auzit acest lucru ime-
diat a făcut rost de o hârtie și
ceva cu care să scrie. Crezând
că omul vrea să-și facă testa-
mentul, doctorul i-a spus… „nu
te agita că n-ai să mori din asta! Este
cură pentru turbare!” Omul îi răspunse
scurt… „Știu! Dar îmi fac o listă cu oame-
nii pe care vreau să-i mușc!”
Este posibil că unii din cei ce citesc aces-
te cuvinte sunt puși pe făcut liste chiar
acum; liste cu oamenii care ar vrea să-i
muște cu prima șansă oferită de viață.
Unii poate sunteți deja în procesul ăsta
de ceva vreme. Poate jocul asta de-a bla-
ma pe alții satisface într-o oarecare mă-
sură pata aia de agresiune care trebuie
scărpinată din când în când ca să se po-
tolească măcar pentru puțin timp…dar
nu este o soluție permanentă. Nu degea-
ba Dumnezeu ne sfătuiește să nu ne răz-
bunăm singuri “Răzbunarea este a Mea,
zice Domnul”. El o sa plătească fiecăruia
după merit. (Romani 12:19)
A doua este PASIVITATEA… nu facem ni-
mic decât… ne plângem de milă. Ne plân-
gem la toată lumea care este dispusă să
ne asculte și care vrea să ne împrumute
o ureche simpatetică. „Nu-i drept”… ne
plângem. Dar dacă o ținem așa cu văică-
reala, devenim depresați și imobili, trăin-
du-ne restul vieții într-o cameră cu drape-
riile trase și ușile închise. Ca și nisipurile
mișcătoare, starea asta mizerabilă de au-
tocompătimire ne va înghite. Și chiar dacă
te abții și nu faci nimic persoanei care ți-a
greșit, este suficientă ura și în starea asta
pasivă; iar dacă dai drumul tentației…n-o
să mai fii vulnerabil în felul ăsta nicioda-
tă. Îmi amintește de niște tipi din armată
care erau staționați în Coreea în timpul
războiului. Au angajat un băiat local ca să
le gătească și să le facă curățenie. Fiind
însă tineri și plăcându-le să facă tot felul
de glume, s-au cam întrecut cu gluma și
și-au bătut joc mereu de acest tânăr naiv.
I-au pus vaselină pe mânerele tigăilor, au
pus o găleată cu apă la ușă și când a des-
chis ușa i-a picat apa în cap… odată chiar
i-au pironit cu niște cuie ghetele de podea
în timpul nopții. Și zi de zi, băiatul ăsta în-
dura glumele lor fără să zică nimic. Fără
să-i acuze, fără să-și plângă de milă și fără
să arunce un tandrum…
În sfârșit, de la o vreme soldații s-au să-
turat de glumele astea așa că l-au chemat
pe băiatul coreean și i-au spus…”Uite, de
acum încolo n-o să ne mai batem joc de
tine.” Era aproape de necrezut însă… așa
că băiatul îi întrebă:
- Nu o să-mi mai puneți vaselină?
- Nu… i-au răspuns ei.
- Și nici apă la ușă?
- Nici apă… au mai zis ei…
- Și nici cuie în ghete?
- Nici… niciodată, l-au asigurat ei…
- Ok …a zis coreeanul…atunci nici nici eu
n-am să vă mai scuip în supă…
Chiar și în starea aia pasivă… poți să
scuipi în supa cuiva.
Al treilea… este un fel de AȘTEPTARE…
adunăm în noi pentru mai târziu și pe
moment nu ne permitem să reacționăm.
Am putea să-l numim, sindromul lui
Scarlett O’Hara… „mă voi gândii la asta
mâine.” Și fiecare problemă vizată va fi lă-
sată să fiarbă undeva în spate…nevăzută
de nimeni, doar știută de noi, la o flacără
mică. La suprafață totul pare calm…”nu
mă deranjează” …am spune noi, dar în
adânc simțămintele noastre ne mănâncă
sufletul ca un acid. Și dacă nu ne ocupăm
de problemă direct, acest fel de a proce-
da va distruge fibrele vieții noastre și ne
va crea multe deziluzii. Din punct de ve-
dere fizic chiar este nesănătos să avem
simțăminte de resentiment…
 GRAVITATEA
RĂZVRĂTIRII
ÎMPOTRIVA
AUTORITĂŢII
LUI DUMNEZEU
de Nelu Banu
Întrebare: De ce i-a pedepsit Dumnezeu atât de sever
pe Core, Datan şi Abiram şi pe cei 250 de conducători,
oameni cu nume? (Numeri 16)
ământul şi-a deschis gura
şi i-a înghiţit, pe ei şi ca-
sele lor, împreună cu toţi
oamenii lui Core şi toate
averile lor. Şi s-au cobo-
rât astfel de vii în Locu-
inţa morţilor, ei şi tot ce
aveau; pământul i-a acoperit de tot şi
au pierit din mijlocul adunării. Tot Isra-
elul, care era în jurul lor, când au ţipat
ei, a fugit; căci ziceau: «Să fugim ca să nu
ne înghită pământul!» Un foc a ieşit de
la Domnul şi a mistuit pe cei două sute
cincizeci de oameni care aduceau tămâ-
ia.” (vers. 32-34)
Într-adevăr, cruntă pedeapsă. Dum-
nezeu nu i-a pedepsit numai pe ei, ci
şi „pe nevestele, copiii şi pruncii lor”
(v. 27). De ce o pedeapsă atât de severă?
Care a fost, de fapt, păcatul lor? Ei s-au
răsculat împotriva autorităţii institui-
te de Dumnezeu, împreună cu 250 de
oameni, „din fruntaşii adunării, din cei
ce erau chemaţi la sfat, şi care erau oa-
meni cu nume” (v.2). Ei au zis lui Moi-
se şi Aaron: „destul! Căci toată aduna-
rea, toţi sunt sfinţi, şi Domnul este în
mijlocul lor. Pentru ce vă ridicaţi voi mai
presus de adunarea Domnului?” (v.3).
Core făcea parte din ceata Leviţilor
împreună cu cei 250 de fruntaşi ai adu-
nării, dar stăpâniţi de invidie au pretins
şi preoţia. Moise a zis tuturor acestor
nemulţumiţi: „prea puţin lucru este oare
pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a
ales din adunarea lui Israel, lăsându-vă
să vă apropiaţi de El, ca să fiţi întrebuin-
ţaţi la slujba Cortului Domnului şi să vă
înfăţişaţi înaintea adunării ca să-I slujiţi?
V-a lăsat să vă apropiaţi de El, pe tine şi
pe toţi fraţii tăi, pe copiii lui Levi, şi acum
mai voiţi şi preoţia!” (vers. 9-10). Ei au
crezut că se răscoală doar împotriva lui
Moise şi Aaron, când de fapt s-au răzvră-
tit împotriva lui Dumnezeu care a stabilit
aceste autorităţi. Moise „a căzut cu faţa
la pământ” şi nu s-a luptat cu ei, ci doar
le-a spus că nu a lucrat din proprie ini-
ţiativă şi că nu mai departe decât mâine
„Domnul va arăta cine este al Lui şi cine
este sfânt şi-l va lăsa să se apropie de El”
(v. 5 s.n.):
„Iată cum veţi cunoaște că Domnul
m-a trimis să fac toate aceste lucruri şi
că nu lucrez de capul meu: Dacă oamenii
aceştia vor muri cum mor toţi oamenii şi
dacă vor avea aceeaşi soartă ca toţi oa-
menii, nu m-a trimis Domnul; dar dacă
Domnul va face un lucru nemaiauzit,
dacă pământul îşi va deschide gura să-i
înghită cu tot ce au, aşa încât se vor co-
borî de vii în Locuinţa morţilor, – atunci
veţi şti că oamenii aceştia au hulit pe
Domnul.” (vers. 28-30 BD)
Sunt multe feluri de păcate în lume.
Cea mai largă definiţie a păcatului
este aceasta: „păcatul este fărădelege”
(1 Ioan 3:4). Orice călcare de lege este
fărădelege. Oamenii nu vor să fie îngră-
diţi de legi, ci vor să fie liberi pentru a
putea face tot ce le place. Dar nu există
păcat fără urmări. Sunt păcate mari cu
urmări grave şi sunt păcate mici cu con-
secinţe mai puţin grave. Toţi am minţit
cândva, dar Dumnezeu nu ne-a trăznit
în acel moment, dar pe oamenii aceş-
tia i-a înghiţit pământul. Este un păcat
„mai mic” să rosteşti o minciună pentru
a obţine un anumit favor şi este cu totul
altceva să te răzvrăteşti împotriva auto-
rităţii stabilite de Dumnezeu. În ultimă
instanţă orice păcat sfidează autorita-
tea lui Dumnezeu, aşa după cum a măr-
turisit fiul risipitor: „Tată, am păcătuit
împotriva cerului şi împotriva ta” (Luca
15:21), dar răzvrătirea directă împotri-
va autorităţii instituite de Dumnezeu
este considerată cea mai gravă culpă.
Răzvrătirea este foarte gravă pentru că
totdeauna conduce la o revoltă în masă
şi în final la o anarhie generală, care are
consecinţe catastrofale pentru lucrarea
lui Dumnezeu. De multe ori poporul
evreu, în timpul călătoriei prin pustie,
s-a dovedit a fi necredincios Domnului şi
Domnul i-a iertat aproape în toate cazu-
rile, dar când s-au răsculat împotriva au-
torităţii stabilite de El, atunci au fost în
pericol să piară cu toţii. Core a reuşit să
influenţeze toată adunarea, chemând-o
„împotriva lui Moise şi Aaron, la uşa Cor-
tului întâlnirii” (v. 19). Atunci Dumnezeu
a zis lui Moise şi lui Aaron: „despărţiţi-vă
din mijlocul acestei adunări şi-i voi topi
într-o clipă”(v. 21). Cine se ridică împo-
triva autorităţii stabilite de Dumnezeu,
se ridică împotriva lui Dumnezeu, căci
„nu există nici o autoritate care să nu
fie instituită de Dumnezeu” (Rom. 13:1
NTR). Moise a calificat foarte grav răz-
vrătirea lor când le-a zis că „au hulit pe
Domnul” şi „împotriva Domnului!” s-au
 ridicat ei, nu împotriva lui
Aaron (v. 30,11). Ei L-au dis-
preţuit pe Domnul care a instituit aceste
autorităţi.
De aceea este foarte important să învă-
ţăm a ne supune autorităţii lui Dumnezeu.
Toată viaţa noastră nu este altceva decât
o şcoală unde învăţăm să ne supunem.
Pretutindeni, în toată creaţia, Dumnezeu
şi-a manifestat autoritatea Sa. Fiecare
din noi trebuie să ne supunem autorităţi
instituite de El: copiii sunt răspunzători
în faţa părinţilor lor, tinerii faţă de cei bă-
trâni, soţiile faţă de soţii lor, studenţii faţă
de profesorii lor, salariaţii faţă de şefii lor,
cetăţenii faţă de guvernul lor, iar creştinii
faţă de cei mai mari din biserica lor:
„Copii, ascultaţi de părinţii voştri în
toate lucrurile, căci lucrul acesta place
Domnului”. (Col. 3:20) „Tot aşa şi voi, ti-
nerilor, fiţi supuşi celor bătrâni.” (1 Petru
5:5) „Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor
voştri ca Domnului” (Efes. 5:22) „Adu-le
aminte să fie supuşi stăpânirilor şi dregă-
torilor” (Tit 3:1) „Ascultaţi de mai marii
voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează
asupra sufletelor voastre, ca unii care au
să dea socoteală de ele; pentru ca să poa-
tă face lucrul acesta cu bucurie, nu sus-
pinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de niciun
folos.” (Evrei 13:17)
Dar nici un loc nu este mai propice ca
şi biserica pentru a învăţa supunerea faţă
de autoritatea instituită de Dumnezeu.
Din păcate mulţi creştini nu ştiu nimic cu
privire la supunerea faţă de autoritatea
lui Dumnezeu; ei cred că sunt responsa-
bili numai faţă de Dumnezeu. Apostolul
Domnului ne-a sfătuit să ascultăm „de
mai marii” noştri şi să le fim supuşi; dar
cui să te supui dacă nu şti cine este mai
mare decât tine în biserică? În
Nici un loc oricât de mic număr s-ar aduna
nu este mai creştinii la închinare, fiecare ar
propice ca trebui să ştie cine are autorita-
şi biserica te asupra lui şi cine este sub au-
pentru toritatea lui. Sutaşul roman şi-a
a învăţa cunoscut foarte bine atât supe-
supunerea riorii cât şi subalternii săi: „căci
faţă de şi eu, la rândul meu, sunt om
autoritatea sub autoritate şi am şi eu sol-
instituită de daţi în subordinea mea. Când
Dumnezeu spun unuia: „Du-te!”, el se duce,
iar când spun altuia: „Vino!”, el
vine.” (Matei 8:9 NTR).
Principiul general al supunerii reco-
mandat de Biblie este acesta: „supuneţi-
vă unii altora în frica lui Hristos.” (Efes.
5:21). Dar, de fapt, orice credincios care
12 RBA :: WWW.ROMANIANBAPTIST.ORG
s-a născut din nou înaintea mea trebuie
să aibe autoritate asupra mea, conform
principiului întâietăţii stabilit de Dumne-
zeu încă de la creaţie: „căci Adam a fost
întocmit mai întâi, apoi Eva”, de aceea
femeia nu poate „să aibă autoritate asu-
pra bărbatului” (1 Timotei 2:12-13 NTR).
Atunci cu cât mai mare respect trebuie
să am faţă de aceia care se ostenesc şi lu-
crează din greu în biserică ca misionari,
pastori, prezbiteri, diaconi şi învăţători,
despre care Apostolul Pavel a zis: „fiţi şi
voi supuşi unor astfel de oameni şi fiecă-
ruia care ajută la lucru şi se osteneşte. (1
Cor. 16:16) Nimeni nu poate avea preten-
ţia că se supune autorităţii lui Dumnezeu
dacă nu se supune autorităţii instituite de
Dumnezeu în biserică. Haosul, neînţele-
gerile şi tot felul de dezbinări care au loc
în biserică sunt rodul răzvrătirii împotri-
va autorităţii instituite de Dumnezeu. Nu
ne dăm seama cât de contagioasă este
rebeliunea. Din pricina aceasta i-a pedep-
sit Dumnezeu în mod exemplar pe toţi
cei care au aderat la rebeliunea lui Core
(Iuda 11), pentru a atrage atenţia tutu-
ror generaţiilor de oameni cât de gravă
este rebeliunea împotriva autorităţii lui
Dumnezeu. Să nu credeţi că Dumnezeu a
exagerat când i-a spus lui Moise: „despăr-
ţiţi-vă din mijlocul acestei adunări şi-i voi
topi într-o clipă” (v.19-20). Dumnezeu a
ştiut ce influenţă nefastă va avea răzvrăti-
rea lui Core asupra întregului popor. Dar
Moise nu și-a dat seama ce zice când a
răspuns Domnului: „un singur om a păcă-
tuit, şi să Te mânii împotriva întregii adu-
nări?” Nu trecuse decât o zi de la groazni-
ca pieire a lui Core și a cetei lui când din
nou acelaşi duh de răzvrătire a cuprins:
„toată adunarea copiilor lui Israel” care
au „cârtit împotriva lui Moise şi împo-
triva lui Aaron, zicând: «Voi aţi omorât
pe poporul Domnului!»”(v.41). De data
aceasta mânia lui Dumnezeu a și izbucnit
zicând lui Moise şi lui Aaron să se depăr-
teze din mijlocul adunării şi numaidecât
a şi început urgia Domnului: „14,700 de
inşi au murit de urgia aceasta”. Toţi ar fi
pierit dacă nu ar fi avut un conducător
atât de bun și milos ca Moise care a şti-
ut ce să facă pentru a salva acest popor.
El a zis preotului Aaron: „«ia cădelniţa,
pune foc în ea de pe altar, pune tămâie în
ea, du-te repede la adunare şi fă ispăşire
pentru ei; căci a izbucnit mânia Domnului
şi a început urgia.» Aaron a luat cădelniţa,
cum zisese Moise, şi a alergat în mijlocul
adunării, şi iată că începuse urgia prin-
tre popor. El a tămâiat şi a făcut ispăşire
pentru norod. S-a aşezat între cei morţi şi
între cei vii, şi urgia a încetat” (vers. 46-
48). Poporul a fost salvat tocmai de aceia
împotriva cărora ei s-au răsculat.
Arhanghelul Mihail a ştiut să se supu-
nă autorităţii stabilite de Dumnezeu când
s-a împotrivit şi s-a certat cu diavolul
pentru trupul lui Moise. Dar Mihail nu
a „îndrăznit să rostească împotriva lui o
judecată de ocară, ci doar a zis: «Dom-
nul să te mustre!»” (Iuda 9), cu toate că
el a ştiut că diavolul urmărea ca israeli-
ţii să-l venereze pe Moise şi să facă din
trupul său un mijloc pentru a favoriza
idolatria, aşa cum au făcut din şarpele de
aramă pe care-l înălţase Moise în pustie
(2 Regi 18:4). Atunci de ce nu a îndrăznit
Mihail să-l osândească pe satan? Pentru
că mai înainte Mihail fusese subordo-
natul acestui Luceafăr strălucitor (Isaia
14:12, Ez. 28:14). Mihail nu a cutezat să-l
condamne pe diavolul pentru că a ştiut ce
înseamnă autoritatea, cu toate că diavolul
s-a răzvrătit el însuşi împotriva autorită-
ţii lui Dumnezeu. Mihail a apelat doar la
o autoritate superioară lor, la Dumnezeu.
Apostolul Pavel a ştiut să se supună
autorităţii stabilite de Dumnezeu chiar
dacă aceste autorităţi erau ele însele răz-
vrătite împotriva lui Dumnezeu. Când s-a
apărat înaintea Sinedriului iar Marele
Preot, Anania, a poruncit să-l lovească
peste gură, el i-a adresat cuvinte destul
de dure: „te va bate Dumnezeu, perete
văruit! Tu şezi să mă judeci după Lege, şi
porunceşti să mă lovească, împotriva Le-
gii!” Dar, de îndată ce i s-a spus cine este
cel ce a poruncit lucrul acesta, Apostolul
Pavel şi-a cerut scuze, supunându-se au-
torităţii cu care l-a investit Dumnezeu pe
marele preot, zicând: „n-am ştiut, fraţilor,
că este marele preot; căci este scris: «Pe
mai marele norodului tău să nu-l grăieşti
de rău.»” (Fapte 23:3,5).
Nu va fi niciodată pace şi binecuvântare
într-o adunare în care toţi se cred egali şi
în care cei credincioși nu au învățat lecția
supuneri faţă de cei investiţi de Dumne-
zeu cu autoritate în lucrarea Sa.
Rugăciunea fiecăruia dintre noi ar tre-
bui să fie aceasta: „Doamne ai milă de
mine, dă-mi smerenia necesară pentru
a-mi cunoaşte bine darul şi locul pe care
mi l-ai stabilit Tu în adunarea sfinţilor şi
dă-mi harul necesar pentru a mă supune
cu bucurie tuturor acelora cărora le-ai
dat autoritate asupra mea, încadrându-i
în lucrarea Ta.”
 CARTE ÎN SERIAL

Studiul de față este o combinație a trei cărți. Prima parte este formată din extrase culese din scrisorile scri-
se de către Frank Laubach din Dansalan, Lake Lanao, Insulele Filipine în anii 1930-1932 către tatăl său și
care au fost intitulate: «Epistolele unui mistic modern». A doua parte provine din «Jocul cu procesele ver-
bale», tot de Frank Laubach. A treia parte este transcrierea în limbajul modern a cărții intitulate: «Trăind în
prezența lui Dumnezeu», scrisă de către Fratele Lawrence și publicată pentru prima dată în limba franceză
în anul 1692.

INTRĂ ÎN PREZENȚA DIVINĂ {partea a II-a}

de Fratele Lawrence
Frank Laubach
Continente nedescoperite
29 ianuarie 193o
Mă simt tot timpul purtat, făcându-mi
partea într-un plan, care este mult mai
presus de mine însumi. Mă uimește
această cooperare cu Dumnezeu în lu-
crurile mărunte, pentru că niciodată
n-am înțeles lucrurile în felul acesta.
Când am nevoie de ceva, găsesc că acel
ceva este gata pregătit pentru mine. Evi-
dent, trebuie să lucrez, dar Dumnezeu
lucrează alături de mine. Dumnezeu
are grijă de toate celelalte lucruri. Par-
tea mea este să trăiesc având o continuă
conversație lăuntrică cu Dumnezeu și o
receptivitate deplină la voia Lui, pentru
ca fiecare clipă să fie nespus de bogată.
Se pare că doar la atât am nevoie să mă
gândesc.
1 martie 193o
În fiecare zi crește în mine senzația că
sunt apucat de o mână nevăzută, în timp
ce cealaltă pregătește calea pe care să
merg. Nu trebuie să mă căznesc deloc ca
să găsesc prilejuri favorabile. Vin peste
mine cum se rostogolesc valurile pe pla-
jă și, totuși este timp de a fi implicat în
fiecare din ele.
Probabil că cineva care a fost ordinat
ca slujitor încă din anul 1914 trebuie
să-i fie rușine să mărturisească că nicio-
dată până acum el n-a avut bucuria unei
complete - cum să-i spun? - ceva mai
mult decât a unei abandonări, în fieca-
re oră, clipă de clipă. Mi s-a mai întâm-
plat și înainte. Mai mult decât a asculta
ce spune Dumnezeu. Nu pot să găsesc
cuvântul, care să explice ceea ce experi-
mentez acum. Este un act al voinței. Im-
pun minții mele să se îndrepte complet
spre Dumnezeu. Sunt plin de hotărâre să
fiu sensibil, așteptând și ascultând. Îmi
îndrept atenția înspre acolo, și câteoda-
tă, dis-de-dimineață, am nevoie de mult
timp. Sunt hotărât să nu mă dau jos din
pat până când mintea nu-mi este fixată
în Domnul. Probabil că după un timp va
deveni un obicei și va scădea senzația de
efort.
Dar de ce mă refer tot timpul la aceas-
tă experiență lăuntrică? Pentru că sunt
convins că ne stau în față continente ne-
descoperite ale trăirii spirituale compa-
rativ cu care noi suntem ca niște prunci
purtați în brațe.
Şi trebuie să mărturisesc că oamenii
din jur mă tratează diferit. Obstacole pe
care odată vedeam ca fiind insurmonta-
bile se risipesc ca un miraj. Cei, care erau
suspicioși sau care mă neglijau îmi devin
prieteni. Mă simt, ca unul, care avea vi-
oara neacordată cu restul orchestrei, dar
acum, în cele din urmă, este în armonie
cu universul.
În ce mă privește, n-am trăit, am fost
mort pe jumătate, un copac uscat, până
am ajuns în punctul în care m-am decis,
și apoi redecis, în întregime și cu totul
onest, că voi afla voia lui Dumnezeu și că
voi împlini acea voie, chiar dacă fiecare
părticică din mine va zice nu, și că voi
câștiga bătălia din mintea mea. A fost ca
și cum în adâncul sufletului meu a erupt
o fântână arteziană și a țâșnit tăria afară.
Încă nu pot spune că am biruință chiar
și pentru o zi, nu pentru o zi completă,
însă unele zile sunt aproape de biruință,
și fiecare zi este însoțită de o descope-
rire glorioasă. Lucrul acesta este etern.
Este de neînfrânt. În curând, tu și eu vom
exploda ieșind din trupurile acestea. Nu
contează banii, slava, sărăcia, opoziția,
pentru că peste o mie de ani se va uita
de ele, dar duhul, care ajunge la o min-
te, care trăiește o abandonare continuă,
acest duh este viață veșnică.
9 martie 193o
Pentru prima dată în viață știu ce am
de făcut în singuraticul Lanao. Ştiu de
ce m-a lăsat Dumnezeu în acest pustiu
dureros - pentru ca El însuși să fie cel,
care să-l umple. Aflat pe muntele acesta,
trebuie să continui călătoria descoperi-
rii voii Lui.
Trebuie să mă arunc în experiențele
puternice ale rugăciunii de mijlocire.
Trebuie să-i pun pe acești moroși față-n
față cu dragostea divină, care i le va dă-
rui pe Hristos.
Dedicat unui experiment
15 martie 193o
Săptămâna aceasta am avut în singură-
tatea mea o experiență nouă, minunată.
Am fost disperat de singur, de nesupor-
tat, dacă n-aș fi vorbit cu Dumnezeu.
Așa că am privit spre El în fiecare clipă
conștientă a săptămânii, cu excepția a
uneia sau a două ore.
 Joia trecută, noaptea, eram
în Lumbatam și ascultam la
un fonograf, lăsându-mi inima să fie în
părtășie, când deodată ceva s-a întâm-
plat în mine și am dorit fierbinte să-mi
înalț voința și s-o dăruiesc în întregime
lui Dumnezeu.
Cât de bogată este această atingere
directă a lui Dumnezeu în raport cu ve-
chea metodă pe care am folosit-o și reco-
mandat-o ani de zile: citirea la nesfârșit
a cărților devoționale. Aproape mi se
pare că însăși citirea Bibliei nu poate fi
un substituit al întâlnirii față-n față cu
Dumnezeu. Şi totuși, cum am ajuns la
această apropiere? Ah, știu acum că a
fost prin străpungerea centrului inimii
mele și prin suferință. Săptămâna aceas-
ta cineva mi-a spus că nimeni nu poate
să cânte exprimând cele mai profunde
simțăminte ale omului, decât dacă sufle-
tul cântărețului a ajuns să fie foarte bla-
jin în urma unei mari suferințe. Nu spun
că aceasta este singura cale către inima
lui Dumnezeu, dar trebuie să mărturi-
sesc că în mine s-a deschis un sanctuar
sfânt unde n-am mai intrat niciodată
înainte.
23 martie 193o
Este o întrebare, care se pune acum.
Putem fi tot timpul în contact cu Dum-
nezeu? Cât suntem treji, să adormim în
brațele Lui, și să ne trezim în prezența
14 RBA :: WWW.ROMANIANBAPTIST.ORG
Lui? Putem ajunge la așa ceva? Putem
tot timpul să facem voia Lui? Putem să
avem tot timpul în minte gândurile Lui?
Sau, sunt perioade când treburile, plă-
cerile sau cei ce ne înconjoară trebu-
ie neapărat să-L scoată pe Dumnezeu
din mintea noastră? Nu putem avea în
același timp două lucruri în minte. Într-
adevăr, nu putem ține în minte un lucru
mai mult de o jumătate de secundă. Min-
tea noastră este curgătoare. Oscilează.
Concentrarea este mai degrabă întoar-
cerea la aceeași problemă, privind-o din
milioane de unghiuri. Noi nu ne gândim
la un lucru. Întotdeauna ne gândim la
relația dintre cel puțin două lucruri, și
cel mai adesea la relația dintre trei sau
mai multe lururi. Deci, problema mea
este: pot să-L aduc înapoi pe Dumnezeu
în mintea mea curgătoare la fiecare câte-
va secunde, astfel încât Dumnezeu să fie
tot timpul în mintea mea?
Mă decid să fac din restul vieții mele
un experiment menit să răspundă aces-
tei întrebări.
S-ar putea ca cineva să spună, că
această introspecție și această luptă de a
fi conștient de Dumnezeu tot timpul este
anormală și periculoasă. Îmi voi asuma
riscul, pentru că trebuie să și-l asume ci-
neva. Dacă premisele noastre religioase
sunt cât de cât corecte, atunci cea mai
normală condiție pe care poate cineva
să o aibă este unitatea cu Dumnezeu.
Aceasta l-a făcut pe Hristos să fie ceea ce
FORGIVENESS &
RESTORATION
de Rose Sweet
traducere Rodica Botan
De ce ne este așa de greu să ier-
tăm?
Un motiv pentru care rezistăm
iertării este pentru că nu înțelegem
cu adevărat ce este iertarea și cum
era. Aceasta înțelegea Sf. Augustin când
spunea: «Ne-ai făcut pentru Tine, și su-
fletele noastre sunt fără odihnă, până ce
și-o găsesc în Tine».
Nu invit pe nimeni să meargă pe
această cărare abruptă. Aș dori ca mulți
să o facă. Un om nu poate să răspundă la
toate întrebările. De exemplu:
«Poate cineva, care lucrează, să
reușească să se lase continuu în mâna lui
Dumnezeu? Poate cineva, care lucrează
la o mașină de prelucrat să se roage toa-
tă ziua pentru oameni, să vorbească tot
timpul cu Dumnezeu, și în același timp
să-și îndeplinească cu bine însărcinarea
pe care o are?
Poate un comerciant să facă afaceri,
un contabil să facă rapoarte, lăsându-se
fără întrerupere în mâna lui Dumnezeu?
Poate să spele o mamă vasele, să aibă
grijă de copilași, vorbind tot timpul cu
Dumnezeu?»
Se poate ajunge la așa ceva?
Orice oră a zilei poate fi făcută per-
fectă, dacă se dorește cu tot dinadinsul
acest lucru. Este foarte bine dacă cineva
privește spre Dumnezeu în ora aceea,
așteptând ca El să-l călăuzească în peri-
oada aceea și încercând din plin să facă
orice lucru, cât de mic, pe care Dumne-
zeu îl dorește, așa cum El îl vrea să fie fă-
cut, cât se poate de perfect. Nu e nevoie
de emoții. Ora aceea este perfectă, doar
făcând voia lui Dumnezeu.
continuare în numărul următor
are loc acest proces. Noi credem că știm,
dar de fapt ...n-avem habar.
Cei mai mulți dintre noi credem că ier-
tând pe cei care ne aduc o ofensă, îi eli-
berăm doar din cârligul în care îi ținem
- și îi lăsăm să meargă în drumul lor, în
timp ce noi suferim pe nedrept datorită
acțiunilor lor. Mai credem că trebuie să
fim prietenoși cu ei din nou, sau să re-
luăm vechile relații de prietenie cu ei.
În timp ce Dumnezeu ne poruncește să
îi iertăm pe cei care ne greșesc, El nu tem de repede ar trebui să decidem să Poate va trebui să iertam mai mult de-
ne spune să și continuăm să avem în- iertăm, (numai că este posibil să nu se cât divorțul. Mai sunt probleme de după
credere în cei care au violat încrederea întâmple așa - de exemplu imediat după divorț în relație cu banii, copiii, orare și
noastră și nu ne ordonă nici chiar să ră- un divorț tragic. Și este OK .) nevoia de a ierta sau nevoia să fim iertați
mânem în preajma acelora care ne-au Trebuie să iertăm de fiecare dată. Dar va apare din nou …
produs durere. dacă ni se întâmplă să ne aflăm mereu în S-ar putea să iertăm prea devreme ca
situația de a ierta, ar trebui să ne uităm să evităm durerea sau să manipulăm
rimul pas în a înțelege puțin la dansul ăsta pe care îl facem cu situația. Iertarea dă drumul durerii și
iertarea este acela de a cealaltă persoană care ne cotonogește ne eliberează de nevoia de a sta cu ochii
învăța ce este și ce nu este tot des că suntem în continuă durere, țintă la cealaltă persoană. Prea adesea
iertarea. Al doilea pas este atac și abuz. când suntem în mijlocul focului după un
acela de a îți da ție însuți Iertarea nu înseamnă să negi realita- divorț de pildă, căutăm cu disperare o
permisiunea să ierți și să tea sau să ignori ofensele repetate. Unii rezolvare ușoară ca să împrăștiem tot ce
uiți, să alungi amărăciu- oameni sunt obnoxious, cruzi, apatetici este rău și să facem să dispară situația
nea în timp ce îți amintești foarte clar sau sunt persoane pe care nu te poți urâta care ne chinuie. Unele femei vor
drepturile tale la niste granițe sănătoase baza niciodată. Și posibil că n-o să se să se grăbească și să ierte ca să înceteze
în jurul tău. schimbe niciodată. Trebuie să ne schim- durerea și ca să aibă o relație decentă cu
Iertarea nu înseamnă să-l lași pe cel băm noi felul cum le răspundem, și să ne cealaltă persoană. Dar trebuie să fim cu
care te-a ofensat liber. Noi putem și tre- oprim să avem cine știe ce așteptări că grijă ca nu cumva să acoperim la repe-
buie să cerem altora să dea seama pen- vor fi altfel data viitoare. zeală rănile și să încetinim procesul de
tru acțiunile lor sau lipsa de acțiuni. Iertarea nu este bazată în acțiunea vindecare.
Iertarea este reîntoarcerea dreptului celorlalți ci în atitudinea noastră. Oa- Posibil să fim împinși de alții la o ier-
de judecată Lui Dumnezeu menii vor continua să ne tare falsă înainte ca ea să se nască în
- căruia îi aparține jude- producă dureri în viața inimile noastre. Când ne simțim obligați
cata. Refuzând să transfe- asta. Așa că putem alege să iertăm doar ca alții să ne placă, să ne
răm dreptul la o pedeapsă să ne uităm pieziș la ei și accepte, sau să nu gândească urât des-
exactă sau răzbunare, noi Nu totdeauna să stăm țepeni în mânia pre noi, asta nu dă naștere la o iertare
îi spunem Lui Dumnezeu trebuie să le noastră sau, o să ne gân- adevărată - este doar un act de teatru, o
că nu avem încredere în El spunem că dim la relația noastră mi- performanță pe care o facem ca să oco-
să se ocupe de problemele i-am iertat. Ca nunată cu Dumnezeu și o lim simțământul că suntem lepădați. Dă-
noastre. niște oameni să îi încredințăm Lui totul ți timp și permisiunea să ierți așa cum
Iertarea nu înseamnă drepți și sfinți având încredere că El știe trebuie. Poate că tot ce poți oferi astăzi să
acceptarea repetării acelei să ne anunțăm ce este bun pentru noi. fie "Vreau să te iert dar chiar în momen-
ofense. Nu trebuie să to- grațioasa noastră Dacă oamenii nu regre- tul ăsta sunt încercat emoțional. Promit
lerăm, și n-ar trebui să ne iertare cuiva care tă… noi tot trebuie să-i că mă străduiesc să ies din situație."
expunem nici unei lipse de nu a cerut să fie iertăm. Chiar dacă nu își
respect sau orice altă for- iertat, că asta cer iertare niciodată, noi ertarea nu înseamnă uitare. Este
mă de abuz. poate arăta ca un tot trebuie să iertăm. Să normal ca să ai momente de
Iertarea nu înseamnă că fel de manipulare memorăm aceste cuvinte amintiri în viitor. Când gânduri
trebuie să ne reîntoarcem ca să-l facem să se și să ni le repetăm într- din trecut te copleșesc, ceea ce
la a fi victime din nou. Ier- simtă vinovat. Mai una… „Iertarea este în faci cu ele devine important.
tarea noastră nu trebuie este și o formă de atitudinea noastră, nu în Când ne aflăm cu ochii ațintiți la
să spună „Ceea ce ai făcut mândrie. acțiunile celorlalți.” ofensele trecute, putem învăța
este OK, așa că poți conti- Nu totdeauna trebuie să spunem… „Mulțumesc Doamne pen-
nua să mă calci în picioare.” să le spunem că i-am ier- tru că-mi amintești cât de importantă
Nu este nici rolul de martir, nici un fel de tat. Ca niște oameni drepți și sfinți să ne este iertarea.”
bucurie de a performa iertarea oameni- anunțăm grațioasa noastră iertare cuiva Iertarea începe cu o decizie menta-
lor poate pentru că perpetuează rolul care nu a cerut să fie iertat, că asta poa- lă. Partea emoțională a iertării este în
nostru de victime. te arăta ca un fel de manipulare ca să-l sfârșit capabilă să renunțe la resenti-
Iertarea nu este același lucru cu re- facem să se simtă vinovat. Mai este și o ment. Vindecarea emoțiilor poate apa-
concilierea (împăcarea). Putem să ier- formă de mândrie. re mai devreme sau mai târziu după
tăm pe cineva chiar daca n-o să ne mai Refuzând să dai iertarea cuiva este iertare.”
înțelegem cu persoana respectivă nicio- un act în care nu vrei să dai drumul
dată. unei puteri care nu-ți aparține de fapt.
Iertarea este un proces - nu este un Ne simțim puternici când cel care ne-a
eveniment. Va lua probabil ceva timp să ofensat are nevoie de iertare și numai
lucreze problemele noastre emoționale noi i-o putem da. Nu ne convine să mer-
înainte de a putea spune că am iertat cu gem înapoi la momentul în care pierdem
adevărat. Dar să nu amânăm... cât pu- această putere.

LUMINĂTORUL :: MAI 2010 15

 PAGINA TINERILOR
ÎNCEARCĂ ȘI TU!
de Emilie Cristea
ncearcă să-ți imaginezi cum
ar fi să nu ai familie: să nu ai
mamă, să nu ai tată, să nu ai
frați și surori. Acum încearcă
să-ți imaginezi că ar trebui să
porți aceleași haine pe care
le-ai purtat și ieri și că la mi-
cul dejun trebuie să stai la coadă cu alți
șaizeci de copii ca să primești o bucățică
de mămăligă și un colț de pâine uscată
nu înainte însă ca singurii adulți pe ca-
re-i cunoști să strige la tine fără nici un
motiv. Cearta lor nici nu te mai deran-
jează, te-ai obișnuit cu ei. Cel puțin te
bagă cineva în seamă. Ei sunt cei care
ți-au spus că te-ai născut la închisoare,
că mama ți-a murit în timp ce încerca să
te nască. Te consolezi la gândul că soarta
ta a fost mai bună decât a celei care stă
lângă tine – cel puțin tu nu a trebuit să-
16 RBA :: WWW.ROMANIANBAPTIST.ORG
ți vezi tatăl omorându-ți mama. Dar, tu
nici nu știi ce înseamnă să ai o mamă, cu
atât mai puțin să simți durerea pricinu-
ită de moartea ei… te-a abandonat într-
o închisoare! Oricum, asta e viața. Nu e
chiar atât de rău, pentru că dimineață ai
prins și tu o țigară bună pe care a pri-
mit-o prietena ta din baraca păduraru-
lui seara trecută. Probabil că nu fusese
atât de băut ca de-obicei, și a dorit s-o
răsplătească cu câteva țigări după ce și-a
terminat treaba cu el. Așa e viața: trebu-
ie să dai ca să primești… sau poate e mai
ușor să furi.
Acum că ai mai crescut și ești una din-
tre fetele mai mari, poți să faci cam tot ce
vrei pe-aici! Până la urmă ți-ai câștigat
acest drept. Îți place bluza cuiva? Mergi
și o iei din lada ei de haine. Dacă te
întâlnești cu ea din întâmplare mai târ-
ziu, o înjuri și-i pui în vedere să nu cum-
va să se mai întâmple să vă întâlniți din
întâmplare. Faptul că ești una dintre fe-
tele mai mari are și părți negative. Una
dintre acestea este că trebuie să mergi
la arat pe câmp. Ce dacă de-abia ai îm-
plinit unsprezece ani? Ce dacă ești fată?
Ce dacă ai leșinat ieri din cauza cani-
culei insuportabile? Asta este viața: cu
cât ești mai „bărbătoasă” cu atât ai mai
multe „drepturi” și cu atât ai mai puține
probleme cu femeia care te ceartă când
te prinde că furi sau că fumezi. Până la
urmă și tu o mai prinzi pe ea furând sau
fumând. Trăiești într-o junglă. Trebuie
să lupți pentru tine însuți. Nimeni nu
te apără. Nimeni nu a avut grijă de tine
vreodată în afară de tine însuți. Cu toate
astea, „străinii” ăștia ți-au spus altceva
săptămâna care a trecut. Ei ți-au vorbit
despre un „Dumnezeu” care are grijă de
tine. Prostii! Mai bine nu te mai gândii
la asta. Dacă într-adevăr există un „Dum-
nezeu” de ce te afli în locul acesta ca o
groapă murdară și lipsită de dragoste?
De ce este mama lui Vlad alcoolică și l-a
adus aici pentru că nu a mai vrut să se
ocupe de el? De ce au fost Sergiu și An-
drei abandonați în spital în prima lor
zi de viață? De ce a încercat fratele mai
mare al lui Maxim să-l înece? Era sănă-
tos și acum și-a pierdut mințile și încear-
că într-una să-și facă rău. De ce l-a lovit
pe Nicu tăticul lui cu un topor în cap?
Fusese chiar atât de rău ca s-o merite?
Unde era Dumnezeu când se întâmplau
toate lucrurile astea? Ei ți-au spus că
Dumnezeu te-a creat, că te iubește și că
are grijă de tine chiar și acum, în acest
moment, în acest loc, în această situație!
Poate că au puțină dreptate, că dacă stai
să te gândești putea fi mai rău, puteai fi
moartă pe stradă: abandonată fără nici o
speranță și fără nimeni care să se intere-
seze de tine, fără nici măcar aceste femei
fără suflet din locul acesta rece și plin de
răutate. Poate că „străinii” ziceau ei ceva
când au vorbit cu tine aseară. Poate că
într-adevăr Dumnezeu are grijă de tine.
Poate că vrea să-ți dea o a doua șansă.
Poate că vrea să facă ceva din tine. Oa-
menii ăștia sunt atât de diferiți. Ei sunt
fericiți! Te îmbrățișează, te sărută, îți
spun povești, îți dau daruri, îți zâmbesc,
îți spun că ești frumoasă. Te iubesc! Este
pentru prima dată când te simți „iubită”.
Este pentru prima dată când simți că ești
mai mult decât fetița murdară care este
bună numai la spălat vasele și la arat
brazda. „Dumnezeu le-a dat această dra-
goste” îți spun ei. Dumnezeu le dă dra-
goste ca să-ți dea și ție din ea?! Îți place
să simți dragostea! Vrei să nu se termine
niciodată! Poate că ești într-adevăr spe-
cială. Poate că Dumnezeu știe că exiști.
Vara trecută Dumnezeu a folosit
Conferința de Misiune ca să-mi pună
pe inimă să merg în Moldova . Fără să
știu exact unde merg, în ce oraș, și fără
să știu exact ce voi face, am plecat, prin
credință. A fost unul dintre cele mai mari
acte de credință pe care le-am făcut până
atunci. Într-un mod ironic, sau mai bine
zis providențial, a fost experiența prin
care Dumnezeu m-a binecuvântat cel
mai mult. Este interesant cum atunci
când în ochii lumii ești cel mai singură
și nu știi ce se va întâmpla în continua-
re, Dumnezeu te ia în brațele-I atotpu-
ternice și folosește actul tău de credință
transformându-l într-o recoltă frumoa-
să pentru Împărăția Sa. Părăsirea zonei
mele de confort și providența lui Dum-
nezeu m-au dus într-o țară necunoscută
mie, într-o zonă rurală îndepărtată la un
orfelinat pentru copii cu handicap. Sin-
gurele cuvinte de încurajare pe care le-
am auzit de la cei care aflau că merg la
orfelinatul Vasoca au fost „Dumnezeu să
te ajute!”. La Vasoca nu este electricita-
te, apă curentă, nu sunt veceuri, nu este
internet și nu ai unde să fugi de acolo! În-
conjurată de dealuri pe kilometri întregi
în fiecare direcție, singurul lucru pe care
l-am putut face la acest orfelinat a fost să
mă concentrez pe ceea ce mă trimisese
Dumnezeu să fac acolo. Nu mai aveam
nici un fel de resurse, ajutoare sau lu-
cruri în care să-mi găsesc confort, așa că
Dumnezeu a putut să mă folosească în
sfârșit așa cum dorea El și a putut să mă
învețe așa cum dorea El s-o facă. La înce-
put mi-a fost foarte greu. Eram speriată.
De ce în locul acesta, Doamne? De ce în
cel mai dificil loc? Merg în misiune pen-
tru prima dată în viața mea și organiza-
torii mă trimit AICI? Credeam că aici este
locul unde merg cei mai „experimentați”.
Copii handicapați? Știu, sunt studentă
la nursing, dar totuși! Și încă șaizeci de
copii! De ce n-am stat într-un oraș mare
să lucrez cu copiii de acolo? Ei provin
din familii normale și nu au probleme și
complicații. Nimic nu este la întâmpla-
re însă și știu că nu-mi vei da mai mult
decât pot duce, așa că Doamne, voi mer-
ge unde mă trimiți. Nu-i drum înapoi.
Și într-adevăr nu m-am întors înapoi.
Am realizat că Dumnezeu știa ce face
și mi-a dovedit că nu aveam nevoie de
experiență ca să lucrez pentru El. Singu-
rul lucru necesar era o inimă doritoare.
La sfârșitul celor două săptămâni nu vo-
iam să plec acasă. Răsplata mea a fost bu-
curia de a îmbrățișa un copil creat după
chipul și asemănarea lui Dumnezeu care
era atât de frumos chiar dacă era mur-
dar și cu haine rupte și încălțăminte cu
două numere mai mici. Privilegiul de
a-i spune, într-o țară comunistă, că, cu
toate că nu are un tată pe pământ, are
cu siguranță un Tată în ceruri și văzând
acest copil zâmbind și recitându-mi ver-
setele biblice pe care le învățase cu mine,
era dovada clară pentru mine că Dumne-
zeu este la lucru. Privind peste murdăria
de pe fața lui, peste hainele murdare și
încălțămintea ce nu se potrivea, peste
dinții negrii și poveștile din viața aces-
tor copilași, povești ce au capacitatea
de a frânge inimi sănătoase, am învățat
despre speranța vie, despre dragostea
adevărată și despre mila harului pe care
numai Tatăl nostru cel ceresc ne-o poa-
te da tuturor. Tot un lucru dumnezeiesc
este și posibilitatea de a spune Evanghe-
lia acestor micuți și să-i vezi cum plâng
după tine și te îmbrățișează când pleci și
cum vin la tine la ușă în fiecare dimineață
și cum îți spun „mamă” în timp ce stau la
tine în brațe. În acea sâmbătă seara, în
timpul Conferinței de Misiune, în care
Duhul Sfânt nu înceta să bată la inima
mea, nici nu-mi închipuiam ce lucruri
minunate și care vor rămâne cu mine pe
viață voi primi din această călătorie. Mă
bucur așa de mult că am ascultat. Fă și
tu un astfel de act de credință! Ai să te
bucuri mult când vei vedea unde te duce
Dumnezeu.
LUMINĂTORUL :: MAI 2010 17
WEST COAST MISSION CONFERENCE
23-25 APRILIE :: BISERICA BAPTISTĂ HARUL, SACRAMENTO, CA

ăptămâna trecută am trăit clipe de har împreună cu tinerii bisericilor românești de pe Coasta de Vest a Americii. Domnul
nostru a revărsat peste noi binecuvântari deosebite pe care nu le putem măsura nici exprima în cuvinte. Ne-am bucurat
să fim prezenți cu toții în locașul Bisericii Baptiste Harul din Sacramento și să vedem cum Domnul vorbește prin fratele
păstor Ryan Fullerton fiecăruia după nevoiele lui. Să analizăm eficiența Conferinței de Misiune de pe Coasta de Vest este
prematur pentru că adevăratul efect în viața tinerilor îl vor analiza frații din bisericile locale cu scurgerea vremii. Știm însă cu
siguranță că Domnul a vorbit tinerilor așa că vă îndemn să vă bucurați de următoarele mărturii care mă încurajează să afirm:
„Da, se merită să te consumi cu toată ființa pentru sufletele tinerilor”.

Ilie Cojan
RBYA Vice-President, West

Reporter: Care este mesajul tău Reporter: Cum crezi că au perceput

pentru tineri?
Ryan: Mesajul meu ar fi ca tinerii
să ia tot ce au învățat și să aplice în
viețile lor de zi cu zi și nu doar în
misiuni pe termen scurt. Dar adevă-
rata dragoste pentru Evanghelie nu
stă neapărat în a face lucruri mari ci
ne îndeamnă să fim ascultători în lu-
crurile mici. Acesta este cel mai bun
Ryan Fullerton
loc de unde poți începe! Este locul
Immanuel Baptist
unde Dumnezeu te va maturiza și te
Church
va crește.
tinerii mesajul?
Buni: Cred că unii tineri nu înțeleg
Evanghelia dar am fost încurajat să
văd câțiva dintre ei care parcă au
înțeles-o pentru prima dată. Sper că
se vor și întoarce la Domnul.
Reporter: Ai o concluzie de la
conferință?
Buni: Slavă Domnului pentru lucra-
Buni Ionescu
rea pe care o face și mă rog ca El să
RBYA President
continue să transforme tinerii ca să
avem o generație gata de sacrificiu
pentru El.

18 RBA :: WWW.ROMANIANBAPTIST.ORG
 Reporter: În urma conferinței, ți-a
deschis Domnul inima să te implici
în vreo misiune?
Stephen: Da. Până acum am fost în
câteva misiuni pe termen scurt în
Mexic dar în urma Cuvântului auzit
am înțeles că nu trebuie neapărat să
plecăm în România sau Moldova pen-
tru a face misiune, ci trebuie să fim
Stephen Ceausu, 16 misionari la școală și printre prie-
Biserica Betania, tenii noștri.
Los Angeles
Reporter: Cu ce gânduri ai rămas în
minte de la conferință?
Serhiy: Am fost foarte impresionat,
pentru că până acum nu prea am
participat în vreo misiune în Ameri-
ca. Aceasta a fost prima experiență
când am mers la homleși. Am fost
foarte impresionat cum Dumnezeu
a pregătit terenul. Mă așteptam să
fie doar o întâlnire „obișnuită” în
Serhiy Vlad, 20
care ne ducem și probabil că nu o
Biserică Baptistă,
să vină prea mulți, dar spre surprin-
Portland
derea mea au venit destui. Am avut
niște discuții foarte bune și am cân-
tat pentru ei.
Reporter: În ce grupă te-ai implicat
la misiunea locală de sâmbătă după-
amiază?
Daniela: Am fost la o casă de bă-
trâni. Mulți dintre ei erau creștini. A
fost plăcut să văd zâmbetele de pe
fețele lor.
Reporter: Cu ce gânduri pleci de aici?
Daniela: Sper ca să putem și cu tine-
rii noștri din biserică să ne implicăm
Daniela Grib, 16
mai mult în comunitate.
Biserica Bethel,
Sacramento
Reporter: Cum ți-a vorbit Domnul la
conferința asta și ce crezi că din ce ai
auzit vei aplica de acum în viața ta?
Alina: Fratele Ryan este un păstor
extraordinar. Am învățat foarte mult
despre cum trebuie să fie un creștin
real. De asemenea am înțeles că a fi
creștin nu înseamnă doar să vi la bi-
serică. Trebuie să îți dorești asta din
toată inima.
Alina Dan, 17
Biserică Baptistă,
Portland
Reporter: În ce grupă te-ai implicat
la misiunea locală de sâmbătă după-
amiază?
Joseph: Am participat la curățenia
unei case; am adunat bucăți de lem-
ne și gunoiul care era pe lângă. A fost
o muncă grea dar știu că ceea ce am
făcut acolo va aduce roade, pentru că
am făcut-o spre slava Domnului.
Joseph Marian, 17 Reporter: Care este un lucru pe care
Biserica Betania, l-ai învățat aici?
Los Angeles Joseph: Fratele Buni ne-a vorbit des-
pre islam și am aflat multe lucruri in-
teresante despre ei.
Reporter: Cu ce gânduri ai venit la
conferința asta?
Andy: Acum la noi la biserică încer-
căm să punem mai mult în mișcare
lucrarea de misiune și eu am fost cel
desemnat să mă ocup de acest depar-
tament. Am fost speriat când m-au
pus pe mine să mă ocup de această
lucrare pentru că nu credeam că pot
face față. Am venit aici ca să iau noi
Andy Matia, 17
idei și îi mulțumesc Domnului că
Biserică Baptistă,
mi-a dat curaj să mă duc în lucrarea
Portland
cu homleși și să arăt dragostea Lui.
Reporter: Cu ce gânduri ai venit la
conferința asta?
Titus: Cu gânduri să văd diferite
moduri în care lucrează Dumnezeu
în lume și de asemenea să văd și pe
tinerii cu care am slujit în trecut.
Reporter: Cu ce gânduri pleci de aici?
Titus: Dumnezeu e mai mare decât
poate cuprinde mintea mea. Faptul
acesta mă face să mă smeresc, mă
Titus Tiplea, 20
face să am dorință mai mare să Îl cu-
Biserica Betania
nosc și să cresc în asemănarea cu El.
Los Angeles
Reporter: U�����������������������
nde ai fost pentru out-
reach?
Julia: Am fost în echipa care a mers
la homleși. A fost foarte interesant să
le ascultăm poveștile lor de viață dar
în final și ei au ascultat ce am avut
de spus.
Reporter: Cu ce gânduri pleci de la
conferință?
Julia: Gândul cu care plec este că nu
Julia Dîrnu, 18
trebuie neapărat să mergi în misiune
Biserica Baptistă,
ci în fiecare zi trebuie să gândim ca și
San Leandro, CA
când am fi în misiune.
LUMINĂTORUL :: MAI 2010 19
 Photos by: Marius Șerban :: www.serbanphotography.com

20 RBA :: WWW.ROMANIANBAPTIST.ORG
LUMINĂTORUL :: MAI 2010 21
 ÎNTÂMPLĂRI CU TÂLC :: MAXIME :: POEZIE
CUM STAI CU SPIRITUALITATEA?
bișnuiam să răspund la
această întrebare gân-
dindu-mă imediat la
activitățile mele „spiritua-
le“. M-am rugat suficient?
Am citit destul Biblia?
Problema este că după
aceste repere câștigă mereu fariseii. Oa-
menii pot fi foarte disciplinați și să ră-
CAUT UN OM
„Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea
Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul!” (Ezechiel 22:30)
„Caut un om!” Anunţul de milenii,
Cu glas de bronz răsună şi acum.
Nevoia a crescut de-a lungul vremii
Căci zidul cade pradă buruienii
Şi în spărtură-s vălătuci de fum.
„Caut un om!” Răspunde DA chemării,
Căci omul căutat poţi fi chiar tu;
E vremea luptei, vremea angajării,
Căci a crescut nevoia implicării
În urma milioanelor de NU.
„Caut un om!” Fii tu mijlocitorul,
Înalţă tu prin rugăciune zid,
Pune-ţi în rugă dragostea şi dorul
Şi, stând la sfat cu Însuşi Creatorul,
Să vezi cum rănile din zid se-nchid.
22 RBA :: WWW.ROMANIANBAPTIST.ORG
mână tot mâdrii și respingători. Cum am
putea măsura spiritualitatea așa ca să nu
câștige fariseii?
Am întrebat un înțelept: „Cum îți eva-
luezi sănătatea spirituală?“
Mi-a răspuns fără să stea pe gânduri:
„Îmi pun singur două întrebări“:
„Cât m-am descurajat în ultima vreme?“
„Cât m-am enervat în ultima vreme?“
În centrul dezvoltării noastre spirituale
stau dragostea lui Dumnezeu și pacea
lui Dumnezeu. Dacă pacea Lui crește în
mine, nu mă mai descurajez cu una cu
două. Dacă dragostea Lui crește în mine,
nu mă mai enervez ca înainte. Este o ex-
celentă metodă de autoexaminare spiri-
tuală.
Tu ce ai răspunde la aceste două între-
bări?
„Caut un om!” Fii omul ce răspunde:
„Aici sunt, Doamne, fie voia Ta,
Pune-mă în spărtură orişiunde
Dar lasă Duhul Tău să mă inunde"
Şi rezultatele... se vor vedea.
„Caut un om!” Anunţul e valabil
Şi chiar din zi în zi mai actual,
Implică-te, matur şi responsabil,
Căci se-ntrevede-n zare, implacabil,
Al vremii de-ndurare act final.
de Simion Felix Martian
BIBLIA ESTE CA ȘI...
- PÂINEA
“Pâinea care se coboară din cer este de
așa fel, ca cineva să mănânce din ea și să
nu moară.” Ioan 6:50
- UN FOC
“Nu este Cuvântul Meu ca un foc?” zice
Domnul.” Ieremia 23:29
- O LUMINĂ
“Cuvântul Tău este o candelă pentru
picioarele mele și o lumină pe cărarea
mea.” Psalmul 119:105
- LAPTELE
“Ca niște prunci născuți de curând,
să doriți laptele duhovnicesc și curat,
pentru ca prin el să creșteti spre mân-
tuire.” 1 Petru 2:2
- MIEREA
“Sunt mai dulci decât mierea, decât
picurul din faguri.” Psalmul 19:10
- AURUL
“Ele sunt mai de preț decât aurul, decât
mult aur curat.” Psalmul 19:10
- O OGLINDĂ
“…Dar cine își va adânci privirile în legea
desăvârșită, cea a libertății…” Iacov
1:23-25
- UN CIOCAN
“Nu este Cuvântul Meu…ca un ciocan
care sfărâmă în bucăți stânca?” Ieremia
23:29
- O SABIE
“Sabia Duhului, care este Cuvântul lui
Dumnezeu.” Efeseni 6:17 și Evrei 4:12
- SĂMÂNȚĂ
“Nu dintr-o sămânță care poate putrezi,
ci dintr-una care nu poate putrezi, prin
Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și
care rămâne.” 1 Petru 1:23
--
Posted By Rodica Botan to PE GÂNDURI
www.rodicabotan.blogspot.com
ÎNCREDINȚAREA LUI CALVIN
Calvin avea anumite slăbiciuni de care era conștient, dar
acestea erau suplinite cu succes de anumite convingeri și
încredințări, care nu făceau decât să îl ridice în poziția din care
Dumnezeu să îl folosească cu succes.
Iată care era încredințarea lui:
“Diavolul și întreaga lui oștire se înșeală dacă crede că, fiind
copleșit de minciuni prostești, rușinea mă va face mai slab și
mai flexibil. Eu cred că Dumnezeu, prin bunătatea Lui infinită,
îmi va permite să perseverez cu o răbdare neabătută pe căra-
rea chemării Sale sfinte.”
Ce binecuvântată este o astfel de convingere, ea răsună ca un
imn de laudă în adâncul ființei noastre și ne poate ridica sus
prin oricât de multe încercări vom trece. „Căci cel neprihănit
va trăi prin credință”.
Prea adesea și prea ușor ne complacem în lauda ieftină a
celor ignoranți sau creduli. Alții au slăbiciunea de a se lăsa
intimidați de aprecierile malițioase ale celor răi, cu scop de a
te prinde în cercul lor, de unde nu mai poți ieși cu fața curată
de obicei.
Doamne, ridică tu oameni care să nu caute la fața oamenilor
și care să învețe calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să îi pese
de părerile oamenilor!
Frământările lui Calvin
Problema care îl frământa cel mai adesea pe Calvin era – și
acesta este punctul central al întregii teologii a lui Calvin:
1. Cum poate fi salvată gloria lui Dumnezeu pe pământ?

Unul din principiile lui Calvin era acesta:
„Dacă nu mă declar mulțumit doar cu aprobarea lui Dumne-
zeu și dacă nu disprețuiesc în același timp aprecierile perverse
și nebunești ale oamenilor ignoranți, precum și pe cele greșite
și malițioase ale celor răi, atunci problema este la mine.”
Cred că asemenea principii îți dau stabilitate în har, adică te
mențin într-o situație ascendentă de-a lungul anilor.
2. Cum poate fi păstrată în siguranță Împărăția lui Dumne-
zeu pe pământ?
3. Cum poate fi păstrată în siguranță Împărăția lui Dumne-
zeu printre noi.?
Prima întrebare îmi place cel mai mult. Oooh... de ar tânji
slujitorii după acest lucru în ziua de azi...!! Și ar lăsa sinele mai
ușor și dorințele lui egoiste și înguste.

PREZENTARE DE CARTE
În care anotimp al căsniciei te afli?
VARA – Căsniciile aflate în vară se
caracterizează printr-un sentiment
profund al împlinirii şi siguranţei.
Această carte te va ajuta să profiţi la
maximum de anotimpul de vară şi să
identifici conflictele ascunse care pot
apărea la suprafaţă şi-ţi pot ameninţa
mulţumirea şi stabilitatea.
PRIMĂVARA – Primăvara este timpul
speranţei şi al noilor începuturi. Autorul
te va ajuta să descoperi modalităţi
noi de a asculta şi a-ţi iubi partenerul
şi te va face mai conştient de iritările
neaşteptate care se pot ivi în acest
anotimp plăcut.
ce tu şi partenerul tău v-aţi dezvoltat un
vocabular pentru topirea gheţii, vă veţi
îndrepta spre vremuri mai calde şi mai
fericite.
TOAMNA – Toamna aduce cu ea
schimbările nedorite, nesiguranţa şi
şovăiala cu care se confruntă toate
cuplurile în această perioadă a căsniciei
lor. Dar cu ajutorul lui Gary Chapman
vei învăţa cum să navighezi în acest
anotimp furtunos, cum să plantezi
seminţele speranţei şi să eviţi vânturile
ameninţătoare ale iernii.
Dr. Gary Chapman este autorul best-sellerului Cele cinci
limbaje ale iubirii (vândută în peste trei milioane de
exemplare în limba engleză) şi a numeroase cărţi despre

Preț: $8 IARNA – Relaţiile aflate în iarnă sunt

www.kerigma.ro
Se pot livra comenzi și în America dacă
comanda minimă este de $20.
distante şi dificile. Căsnicia este mult
mai grea în acest anotimp al tăcerii
glaciare şi al vânturilor aspre, dar odată
căsnicie şi familie. Este directorul organizaţiei Marriage &
Family Consultants şi un cunoscut vorbitor internaţional
al cărui program radio se difuzează la peste 100 de posturi
de pe tot cuprinsul Americii de Nord. El şi soţia lui, Karolyn,
trăiesc în Carolina de Nord.

LUMINĂTORUL :: MAI 2010 23

 ŞTIRI
Botez la Charlotte, NC.
Am avut bucuria deosebită ca în 21 martie, la o lună după
inaugurarea noii clădiri a Bisericii Baptiste Române din
Charlotte să avem o sărbătoare prilejuită de botezul a trei
tineri din biserică – Liuba Focșa, Sergiu Bogdan și Andrei
Laștur. La sărbătoarea bisericii au participat și tinerii din
Biserica Baptistă Gwinett, împreună cu păstorul lor, Matei
Istudor. Corul tinerilor din Atlanta (Gwinett), condus de
Marcel Olaru, corul bisericii locale, condus de Ionică Pelea, și
corul tinerilor din Charlotte, condus de Svetlana Chistol, L-au
glorificat pe Domnul și Mântuitorul nostru.

Cuvântul a fost predicat de fr. Matei Istudor, iar actul

botezului a fost îndelpinit de fr. Livius Percy. Binecuvântarea
prin punerea mâinilor a fost făcută de fr. Ionică Pelea și
fr. Livius Percy, păstorii bisericii din Charlotte.

Dorim ca Domnul să binecuvânteze viața acestor tineri ca

să fie consecvenți pe cale și ascultători de Domnul în toate
aspectele vieții lor.
(În fotografie – de la stânga la dreapta – Livius Percy, Liuba
Livius Percy Focșa, Sergiu Bogdan, Andrei Laștur, Ionică Pelea.)

Botez la Toronto
În 7 Martie 2010 în Biserica Baptistă Română din Toronto
a avut loc un botez nou-testamentar în care 8 persoane au
mărturisit credința lor în Domnul Isus Hristos ca Mântuitor
și Domn al vieții lor. Fr. Florin Dragomir, păstor al Bisericii
Baptiste Bethel din Kitchener, împreună cu corul aceleiași
biserici, au fost invitați să se alăture bucuriei bisericii, slujind
pe Domnul prin predică și cântare. La eveniment au participat
mulți români din Toronto, oraș cu o largă comunitate
românească. Actul botezului a fost oficiat de păstorul bisericii
locale, Mircea Toma.

Mircea Toma

24 RBA :: WWW.ROMANIANBAPTIST.ORG
 Bucurie la Nashville Conferință la Alfareta

Din inițiativa organizației Southern Baptist, lideri ai biseri-

cilor baptiste române din USA s-au întâlnit pentru o analiză
strategică a lucrării.
Dragii mei, m-am bucurat să fim împreună și vă trimit alătu-
Prin harul Domnului, în perioada 27 februarie- 02 martie rat o fotografie de la conferință.
Biserica Baptistă Română din Nashville, TN a fost vizitată de Binecuvântare și har în slujire!
mai mulţi fraţi păstori şi lucrători în Domnul Isus Hristos.
Această săptămână a “debutat” cu un eveniment important Cu drag,
pentru media creştină, şi anume, Conferinţa NRB (Naţional Livius Percy
Religious Broadcaster), o conferinţă ce vrea să fie ecoul unei
voci ce îndeamnă la pocăinţă şi întoarcere la Domnul.
Începută în urmă cu 65 de ani, ca o conferinţă locală apoi
extinsă la nivel naţional, ca în final să se transforme într-o lu-
Întâlnirea păstorilor de pe
crare internaţională, NRB slujeşte, echipează, încurajează şi Coasta de Vest
susţine lucrarea Evangheliei în domeniul şi cu ajutorul mass-
media creştină. Aria de activitate cuprinde presa creştină
scrisă, radioul creştin, televiziunea creştină, site-uri creştine
– via internet, church media, etc.
Desfăşurată şi anul acesta la Gaylord Opryland Center
Nashville, TN conferinţa a “atras” diferite personalităţi din
toate structurile vieţii publice – oameni politici religioși,
reprezentanţi ai diferitelor posturi de televiziune, radio,
ziare, reviste, dar şi a diferitelor organizaţii religioase care
militează pentru drepturile omului, drepturile religioase şi
cel mai important, pentru lărgirea Împărăţiei lui Dumnezeu.
Cu această ocazie Biserica Română Baptistă din Nashville,
TN s-a bucurat să fie gazda fratelui Cristi Țepeş – realizator
de programe la TVR România, fratelui Lucian Despa – direc-
torul RVE România (Radio Vocea Evangheliei), fratelui Dan
Males – pastor Biserica Baptistă Nr. 3 Timişoara, fratelui Ion
Damian – pastor Biserica Baptistă Radna, sorei Lidia Oprean
(mama lui Becky) ca reprezentant al “Becky’s Hope”. Într-o reeditare a Mahanaimului, între zilele de 13-16 Aprilie
Bucuria slujirii s-a materializat şi în vizionarea a două 2010, la “Angels Camp” din apropierea orașului Sacramento,
documentare (“Viaţa lui Richard Wurmbrand” şi “Evreii me- California, a avut loc întâlnirea de primăvară a păstorilor
sianici”- in premieră) oferite de fratele Cristi Tepeş în cadrul români baptiști de pe Coasta de Vest a Americii.
serviciului de duminică seara în biserica noastră. De la stânga la dreapta, rândul de sus: Valer Monafu, Eusebiu
Pentru toată slujirea faţă de Domnul şi bucuria revederii cu Rusu, John Bilti, Doru Aninoiu, Ovidiu Rauca, Aurel Mateescu,
cei ce trudesc pe ogorul Evangheliei nu putem spune decât Nelu Pășcuț, Daniel Brânzei, Florin Filip. Rândul de jos: Nelu
“…Lauda Ta, Doamne, răsună până la marginile pământului” Cinteanu, Liviu Țiplea, Radu Shtir, Octavian Doboș. (lipsesc
(Ps. 48:10b) Daniel Șarlea, Nelu Brisc, Cornel Turcu, Ghiță Moțoc)

LUMINĂTORUL :: MAI 2010 25

A 8-a ediţie a Festivalului Corurilor de Tineret “Lauda Domini”
LĂUDAŢI VREDNICIA DUMNEZEULUI NOSTRU
Într-o atmosferă de mare sărbătoare in San Francisco Bay
Area s-a desfăşurat, între 13-14 Februarie a.c., cea de-a 8-a
ediţie a Festivalului Corurilor de Tineret “LAUDĂ DOMINI”,
atmosferă vibrantă ce-o simţim încă.
De la copii la bătrâni atinşi de elanul tinerilor, fiecare dintre
cei ce au participat au avut prilej de bucurie sufletească şi au
putut să înalţe Numele Domnului în tot ceea ce s-a desfăşurat
în aceste zile.
Dar ce s-a întâmplat de fapt ?
Sub atenta coordonare a fratelui Samuel Prelipceanu,
bisericile baptiste din San Franciso - Bay Area şi Sacramento
au dat mâna pentru a organiza acest eveniment. Fără a
menţiona pe cineva anume aş spune doar că ne-am bucurat
de o frumoasă colaborare, fără de care nu s-ar fi realizat
această lucrare de mare anvergură. Şi pentru a înţelege că nu
folosesc cuvinte prea mari v-aş da doar câteva date de la acest
eveniment.
Au participat 12 formaţiuni corale, ceea ce a însemnat
prezenţa a 350-400 de tineri.
Tinerii care au sosit de vineri seara s-au adunat la Biserica
din San Leandro pentru a cere binecuvântarea Domnului
peste acest eveniment. Biserica s-a rugat împreună cu tinerii
prezenţi ca Domnul să-Si arate slava şi ca altă dată la Templu
să strălucească prezenţa Sa. Mulţumim Domnului că am putut
vedea slava Sa în aceste zile, glorie Lui.
Sâmbătă ne-am adunat de la 10 AM, în clădirea Bisericii
Redwood Chapel din Castro Valley, iar până la prânz ne-au
încântat prin slujirea lor:
• Grupul coral de voci egale – “Fiicele Sionului” - Sacramento,
CA dir. sr. Nina Cifor, Luci Cifor
• Corul de tineri din Biserica “Harul” Holywood, FL dir.
fr. Benjamin Nistor
• Corul de tineri al Bisericii române baptiste - Beaverton,
WA, dir. fr. Emanuel Azgur
• Corul de cameră “Logos” – Chicago, IL dirijor fr.: Mircea
Olariu, Stelian Aioanei, Marius Olariu.
• Corul de tineri al Bisericii române baptiste “Harul” –
Sacramento, CA dir. fr. Octavian Câmpean
• Grupul coral de voci egale din Biserica română Hickory,
NC, dir. sr. Ludovica Netza
După masa de prânz au urmat câteva seminarii, iar apoi la
4 PM ne-am întors în frumosul sanctuar al bisericii Redwood
Chapel pentru partea a doua a primei zile.
26 RBA :: WWW.ROMANIANBAPTIST.ORG
Ne-au slujit:
• Corul de tineri al Bisericii Române – Portland, OR, dir. fr.
Laurenţiu Titerlea.
• Corul de tineri al Bisericii Române – San Leandro, CA, dir.
fr. Viorel Hodiş
• Corul reunit al Bisericilor Române Bethel / Betania – Los
Angeles, CA, dirijori: fr. Daniel Stăuceanu, Radu Ştir, Felix
Macovei
• Corul de tineri din Biserica “Isus Salvatorul” - Seattle, WA,
dir. fr. Alexandru Midrigan.
• Corul de tineri al Bisericii Române – Hickory, NC, dir.
fr. Iacob Brâncovan.
• Corul de tineri al Bisericii “Bethel” – Sacramento, CA,
dir. fr. Nicu Cosovan.
În prima zi, sâmbătă 13 februarie a.c., au slujit cu mesaje
fraţii păstori Nelu Păşcuţ, Claudiu Vâlcu, Doru Aninoiu şi
Ovidiu Rauca. Vrednicia Dumnezeului nostru de a primi laudă
şi închinare a fost pe buzele şi în inimile tuturor slujitorilor
Lui.
Duminică corul reunit al tinerilor a slujit în serviciul divin
al Bisericii americane ce ne-a fost o gazdă minunată. Impactul
acestei slujiri are ecouri şi azi cu efect binecuvântat pe toate
planurile.
Serviciul festiv al acestei sărbători a început la ora 4 PM.
Ne-am bucurat de slujirea corului reunit al tinerilor, când peste
200 de suflete au înălţat pe Domnul împreună, sub bagheta
dirijorilor prezenţi la eveniment. Mesajele fr. Sebi Rus, din
Beaverton, Oregon şi a păstorului american Doug Tegner au
înviorat sufletele tuturor celor prezenţi.
Am încheiat aceste zile cu mulţumirea că Dumnezeu ne-a
însoţit de-a lungul acestui festival cu credincioşia Sa, de la
început şi până la sfârşit. Bucuria noastră rămâne aceea de a
şti că am fost folosiţi de Domnul şi am putut sluji pe fraţi.
Până la următoarea ediţie..., la care vă aşteptăm, vă spunem
„LAUDĂ DOMINI !”
a consemnat
pastor Ovidiu Rauca
San Leandro, CA
SURPRINZĂTOAREA ROMÂNIE

LUMINĂTORUL :: MAI 2010 27