Filmul pornește de la un fapt cu totul și cu totul veridic.

Pe lângă personalitatea lui Oskar Schindler,

regizorul amintește în film de invadarea Poloniei de către Germania și cucerirea ei rapidă, așa cum s-a și
întâmplat. Efectul imediat a fost venirea unui număr impresionant de evrei în Cracovia. În același timp,
acțiunea filmului se desfășoară pe două planuri: ilustrarea vieții mizere și de subzistență a evreilor veniți
doar cu bagajele de mână și câteva rude/prieteni și seratele dansante de la birourile marilor SS-iști.
Astfel, apare creionată o diferență colosală între ceea ce se întâmpla în interiorul Germaniei, cu multele
dislocări de populații și ce se petrecea pe front. Schindler rămânea singur într-un iad pământesc.

Situația evreilor în linii mari, a fost amintită prin câteva momente-cheie ale filmului: bătaia de joc în
plină zi, în stradă a evreilor, defăimarea și injuriile aduse lor atunci când sunt obligați de generalii SS să-și
părăsească locuințele, etc. Propaganda germană este și ea descrisă la nivel înalt: în cadrul seratelor, se
vorbea despre Imperiul Roman ca la o națiune și un popor înapoiat celui german, în privința marșurilor,
în linia întâi apăreau copii, ș.a. Cruzimea Germaniei Naziste împotriva evreilor nu s-a limitat doar la
violențe fizice sau verbale, ci și culturale. Era amintit un episod în care un evreu stătea drept în fața unui
SS-ist și îi spunea: „Predau istorie și literatură. De când sunt ele neesențiale?” Unii spuneau că sunt
scriitori, dar meseria aceasta nu figura în lista pentru interese germane, așa că era trecută îndeletnicirea
de a face tancuri. Dacă erau adepți sau predau științe umaniste, nu primeau carnetul de muncitor
calificat și nici ștampila pe acesta. Cei care treceau de acest interogatoriu, primeau o profesie la
întâmplare. Toate acestea se petreceau sub ochii dezaprobatori ai lui O. Schindler care a înțeles că
Germania nazistă are nevoie de fabrici și de industrii. Astfel a găsit o cale prin care să-I angajeze la
întreprinderea sa de emailate și să-I scape de la moarte. Germania nazistă nu dădea doi bani pe cultură,
ci o favorizau doar pe a lor. Dovadă fiind și o conversație a unui general cu un evreu: „-Până când sunt
închise școlile?” Iar el a răspuns: „Nu știu! E neesențială.”

Inițial prin această fabrică, se dorea producerea de bani și de capital pentru ca Schindler să se
îmbogățească. Ulterior, interesul personal a fost dat la o parte pentru că acesta a știut cum să lucreze cu
evreii. În final, el și-a dat toată averea acumulată până atunci pentru a mai salva vieți. La rândul lor,
evreii au întocmit și ei o listă prin care să-I cinstească amintirea și faptele. Până la urmă, titlul fimului
este unul patetic. Nu a fost vorba de o listă, chit că el la început întocmește una de 13 pagini cu nume
ale unor evrei pe care să-I angajeze la fabrica sa, ci mai degrabă de un film al destinelor care capătă o
cotitură neașteptată. Spre sfârşitul filmului, lui Schindler îi este înmânat un inel de aur, gravat de evreii
pe care i-a salvat, şi ni se spune că inscripţia este din Talmud– “Cel care salvează o singură viaţă, salvează
întreaga lume.” Citatul este într-adevăr emoţionant, însă se pare că nu este ceea ce este stipulat în
Talmud. Versul original spune “Oricine prezervă un suflet al lui Israel, Scriptura i-l atribuie lui, ca şi cum
el ar fi prezervat o lume întreagă” . Talmudul laudă numai prezervarea de vieţi evreieşti.

O lista cu numele a peste 800 de evrei salvati de omul de afaceri Oskar Schindler, a fost gasita de
angajatii unei biblioteci din Sidney, printre manuscrisele scriitorului australian Thomas Keneally. Lista,
lunga de 13 pagini, este o copie a originalului, facuta la o masina de scris, pe 18 aprilie 1945, intr-una
dintre ultimele zile ale celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Bibliografie:

www.wikipedia.com

www.netflix.com

www.wikiwand.com