Proiect erasmus

Flamenco , este o formă de artă bazată pe diferitele tradiții muzicale folclorice din
sudul Spaniei , dezvoltată în cadrul subculturii gitano din regiunea Andaluziei , dar are
și o prezență istorică în Extremadura și Murcia . Se refera la o varietate de stiluri
muzicale atât contemporane, cât și tradiționale, tipice din sudul Spaniei.

Fiecare cântec este un set de versuri punctate cu interludii de chitara.

ISTORIE
Cea mai veche înregistrare de muzică flamenco datează din 1774 în cartea Las Cartas
Marruecas de José Cadalso . Rădăcinile flamenco nu sunt cunoscute cu precizie, însă
adesea sunt citate influențe din cultura islamică, sefardă, romă, alături de cultura
locală andaluză.

Între anii 1920 și 1955 au început să aibă loc spectacole de flamenco în arena de tauri
și teatre, sub denumirea de „operă flamenco”. Pe scurt, perioada operei flamenco a
fost o perioadă deschisă creativității și care a alcătuit cu siguranță cea mai mare parte
din repertoriul flamenco. Era Epoca de Aur a acestui gen, cu figuri precum Antonio
Chacón , Manuel Vallejo, Manuel Torre , La Niña de los Peines , Pepe
Marchena și Manolo Caracol .

 
La 16 noiembrie 2010, UNESCO a declarat flamenco una dintre capodoperele
patrimoniului oral și imaterial al umanității
CURIOZITATI
În 1881 , Silverio Franconetti a deschis prima cafenea de cântăreț de flamenco din
Sevilla. Gustul publicului a contribuit la configurarea genului flamenco, unificându-i
tehnica și tematica

SANTIAGO RAMON Y CAJAL, renumit medic și om de știință spaniol, specializat

în histologie și anatomie patologică  a împărtășit Premiul Nobel pentru Medicină
din 1906 cu Camillo Golgi „în semn de recunoaștere a muncii sale asupra
structurii sistemului nervos ”.

El a fost in același timp si pionier in descrierea celor zece sinapse care alcatuiesc
retina si a dezvoltat o nouă teorie revoluționară care a ajuns să fie numită „ doctrina
neuronului ”, bazată pe faptul că țesutul cerebral este compus din celule individuale.

Santiago este adesea citat ca părintele  neuroștiinței . 

Bancnota de 50 de pesete, emisă de Banca Spaniei , la 22 iulie 1935, în timpul celei de -a doua
republici , în omagiu lui Ramón y Cajal.

JOSE ECHEGARAY
José Echegaray y Eizaguirre , fost inginer civil, matematician, om de stat spaniol și
unul dintre cei mai mari dramaturgi spanioli din ultimul sfert al secolului al XIX-lea a
primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1904 „în semn de recunoaștere a
numeroaselor și strălucitoare compoziții care, într-o manieră individuală și originală,
au reînviat marile tradiții ale dramei spaniole”, alături de poetul Frédéric Mistral,
devenind primul spaniol laureat.

Teatrul fusese întotdeauna dragostea vieții lui. Cea mai faimoasă piesă a sa este El
gran Galeoto , o dramă scrisă în maniera grandioasă a melodramei secolului al XIX-lea
. Este vorba despre efectul otrăvitor pe care bârfa nefondată îl are asupra fericirii unui
bărbat de vârstă mijlocie.