DESCOPERIREA LITERATURII

POPULARE

Balada populară
Meșterul Manole
Aspecte introductive

 La începutul sec. al XVIII-lea se manifestă

un interes deosebit pentru obiceiurile și
credințele populare;

 Spre sfârșitul sec. al XVIII-lea are loc

“descoperirea” literaturii populare de către
scriitorii romantici, care considerau folclorul
“arhiva vie a popoarelor”, expresia
nemijlocită a trăsăturilor sufletești ale
fiecărei națiuni.
 Oamenii de cultură ai timpului considerau
că, fără literatura populară, cultura
națională ar fi fost lipsită de ce avea ea mai
de preț.

 În prima jumătate a sec. al XIX-lea

culegătorii de folclor nu au fost preocupați
de păstrarea autenticității, intervenind
adesea în texte pentru a le “îndrepta”.
 Mărturie stă chiar titlul celei mai cunoscute
culegeri de folclor din sec. al XIX-lea, a lui
V. Alecsandri, “Poezii poporale. Balade
(Cântice bătrânești), adunate și îndreptate”
(I,II, Iași, 1852-1853).
 Spre sfârșitul sec. al XIX-lea, locul
amatorilor este luat de profesioniști
preocupați să conserve autenticitatea
creațiilor populare. Etnografia si folclorul
devin obiect de cercetare științifică.
Apariții editoriale în sec. al XIX-lea
 1844 – balada “Zburătorul”, de
I. Heliade-Radulescu, ce
valorifică o credință populară.

 1851-1852 – Anton Pann

tipărește “O șezătoare la țară”,
“Culegere de proverburi sau
Povestea vorbii” culegeri de
snoave, proverbe și zicători.
 1852-1853 – V. Alecsandri tipareste “Poezii
poporale. Balade (Cantice batranesti)”,
“Poezii populare ale romanilor adunate si
indreptate”; face cunoscute pentru prima
data baladele Miorita si Mesterul Manole.

 1861 – A. Odobescu publica primul studiu

de folclor comparat din cultura romana,
“Cantece poporane ale Europei rasaritene
mai cu seama in raport cu tara, istoria si
datinile romanilor”
 1870 – Miron Pompiliu
publică colecția de “Basme
populare române”;

 1872 – P. Ispirescu publică

cea mai cunoscută culegere
de basme populare
românești “Legendele sau
basmele românilor”
 1873-1875 – Apare culegerea “Poezii
poporale romane”, a lui Simeon Florea
Marian, conținând, până în acel moment,
cea mai bogată colecție de balade din
Moldova de Sus;
 1880 – Bogdan Petriceicu Hasdeu editează
“Cărțile poporane ale românilor în sec. al
XVI-lea în legătură cu literatura poporană
cea nescrisă”;
 1883 – Apare prima sinteză despre
folclorul românilor publicată de Moses
Gaster “Literatura populară română”;
 1885 – G.Dem. Teodorescu editează
culegerea “Poezii populare române”;
 1895 - Iuliu A. Zanne începe editarea
colecției “Proverbele românilor”, în 10
volume.
 1895 – Lazăr Șăineanu
publică “Basmele române”,
un vast studiu de folclor
comparat de aproape o mie
de pagini, care are în
vedere cvasi-totalitatea
poveștilor românești
cunoscute pana în
momentul apariției
volumului.
 Meșterul Manole
(baladă populară)
 Varianta din manual a fost culeasă de
G.Dem. Teodorescu de la Petrea Crețul
Șolcanul, lăutarul Brăilei, în 1883. Este o
variantă complexă și autentică ce curpinde
824 de versuri.
 Personajul Manole apare în circa 170 de
variante ale baladei.
 Varianta lui V. Alecsandri, “Monastirea
Argeșului” este doar “o varianta mai scurtă
a acestui vechi cântec”, după cum afirma
editorul cărții.
Mormantul Anei lui Manole
Fantana lui Manole