Page 1 of 4

Legende sau basmele romanilor - analiza de Petre

Ispirescu
Colectie de proza populara, de Petre Ispirescu, .

Cinci din cele 36 de basme pe care le cuprinde si totodata
cele mai frumoase (Tinerete fara batranete si viata fara de
moarte, Praslea cel voinic si merele de aur, Fat-Frumos cu
parul de aur, Balaurul cu sapte capete si Fata mosului cea
cuminte) au fost publicate mai intai in paginile ziarului
Taranul roman" din 1862; primele trei dintre ele au aparut in
acelasi an si in brosura Basme sau povesti populare. incurajat
de carturari proeminenti din epoca, intre 1872-l876 Petre
Ispirescu tipareste colectia Legende si basmele romanilor.

Ghicitori si proverburi, cu o introducere de B. P. Hasdeu.

Ea e conceputa in trei parti, care au aparut succesiv (1872,
1874, 1876), insumand aproximativ 30 de basme, urmate de
o seama de snoave (Intamplarile lui Pacala) si o colectie de
110 ghicitori. Colectia este semnata Un culegator
typograph". Editia Legende sau basmele romanilor din 1882,
realizata mai ales sub imboldurile lui Alecsandri, care o si
prefateaza, a fost pe drept cuvant considerata drept editia
definitiva a povestilor lui Petre Ispirescu

Ea incorporeaza un numar de 37 basme, dintre care 21 noi,
celelalte reprezentand reeditari ale unor basme din editia
anterioara, din 1872-l876; 14 creatii, in majoritatea lor
basme, dar si cateva snoave, aparute in editia din 1872-l876,
nu au mai fost incluse in cea din .

In schimb, autorul a introdus basmul lui N. Filimon Omul de
piatra. Editia aceasta avea sa constituie baza majoritatii
editiilor ce au urmat si care se cifreaza la cateva zeci.
Page 2 of 4


Geneza colectiei lui I. se datoreaza indeosebi lui I. Ionescu de
la Brad, redactorul Taranului roman", si lui N. Filimon. C.
Barbulescu crede ca ea e rezultatul unei intelegeri" a celor
doi. Filimon i-a oferit lui Petre Ispirescu si un exemplu
concret, prin basmul Roman nazdravan, publicat in nr. din 14
I 1862 al amintitului ziar. Mai tarziu, povestitorul avea sa
sublinieze impresia deosebita ce a facut-o acesta asupra lui:
Cand am citit cel dintai basm tiparit intr-un ziar, m-am mirat
ca si basmele noastre sa fie ceva []. Si a fost destul sa scriu
cel dintai basm ca n-am mai scapat; si mie-mi placea ca eu
nu ma puteam stapani si unii scriitori mari si invatati de ai
nostri nu-mi mai dadeau pace" (Delavrancea, apud
Barbulescu). Intre acesti invatati trebuie amintiti Hasdeu si
Alecsandri, Odobescu, M. Gaster, I. Urban Jarnik s.a.
indemnurile si sugestiile venite din partea lor au gasit insa un
teren fertil, Ispirescu provenind dintr-un mediu folcloric in
care povestitul era, in acea epoca, foarte viu: mahalaua
Pescaria veche' din Bucuresti, impreuna cu alte mahalale"
bucurestene si cu cateva sate care aveau sa intre mai tarziu
in perimetrul orasului, ii vor oferi povestitorului nostru peste
jumatate din basmele incorporate in colectia sa. Se adauga
alte trei basme din Muntenia, noua din Oltenia, cate doua din
Transilvania si Moldova si unul de la aromani.

Unele au fost auzite in copilarie in casa parinteasca, de la
parintii sai, altele de la muncitori bucuresteni sau tarani din
diferite sate, dar si de la intelectuali din mediul urban. Asadar,
autenticitatea izvoarelor nu este identica, iar modalitatile de
elaborare a materialului difera.

Unele basme au fost scrise la mare distanta in timp, dupa
cum le auzise in copilarie sau dupa cum le aflase, mai tarziu,
Page 3 of 4

de la altii. Altele au fost redactate la scurta vreme dupa ce le-
a auzit.

In genere, ascultand basmul, o data sau de mai multe ori, de
la una si aceeasi persoana, I. il invata, insusindu-si
desfasurarea actiunii, personajele, precum si diverse
elemente ce tin de arsenalul artistic propriu categoriei
folclorice pe care o reprezinta. Uneori isi nota liniile generale
ale naratiunii si anumite detalii, dar redactarea era personala,
incat prezenta scriitorului" I. nu poate fi ignorata.

De obicei inregistra si numele povestitorului si situatia lui
profesionala sau sociala, ca si domiciliul sau regiunea din care
provenea. Oricum, basmele sale au surse populare.
Activitatea consacrata de Petre Ispirescu literaturii populare
depaseste cu mult limitele basmului si ale prozei cuprinse in
colectiile mentionate. Materialul adunat, din care o parte a
ramas multa vreme in manuscris, insumeaza 73 de basme,
fantastice in majoritate, la care se a-dauga un numar
insemnat de snoave, proverbe si zicatori, ghicitori, jocuri de
copii si cateva incercari teoretice, precum si creatii ce se
inscriu in perimetrul literaturii culte.

Dintre toate, celemai importante sunt tara indoiala basmele,
care ilustreaza un numar de 57 tipuri deosebite, ce se
incadreaza in tipologia internationala a lui Aarne Thomson,
unele tipuri fiind reprezentate de doua si, intr-un caz, chiar de
trei variante. Valoarea basmelor lui Petre Ispirescu a fost
unanim recunoscuta, colectia sa fiind considerata drept cea
mai reprezentativa din istoria folcloristicii romanesti. Prin
Page 4 of 4

intermediul ei, in special basmul popular muntenesc s-a impus
pe plan national, chiar daca uneori sursa lui au constituit-o
povestitori din celelalte provincii.

Colectia lui Petre Ispirescu a avut o mare circulatie, inclusiv in
mediile folclorice, unde a produs numeroase variante. Ea a
intrat in constiinta publica romaneasca mai mult decat oricare
alta colectie consacrata acestei specii, reprezentand pentru
proza noastra populara ceea ce a constituit colectia lui
Alecsandri pentru poezie. Unele basme din cuprinsul ci au
beneficiat si de traduceri in alte limbi: engleza, franceza, ceh,
s.a.