DUMNEZEU NE-A DĂRUIT O LUME FRUMOASĂ

Mesajul-cheie al lecţiei: Lumea este o ca o casă pentru toţi oamenii.

LUMEA PRIVITĂ CU ALŢI OCHI

George merge pentru prima dată cu trenul la bunici, împreună cu familia. Şi-a dorit să
treacă şi prin această experienţă, deoarece a auzit că este foarte diferită de cea cu maşina. Cel mai
important este faptul că pot să admire peisaje noi, pot cunoaşte şi alţi oameni, pot afla diferite
lucruri sau întâmplări din viaţa celor cu care călătoresc.
În compartiment, alături de băieţel, pe locul de lângă fereastră, s-a aşezat un domn mai în
vârstă. La un moment dat, peste sunetul roţilor de tren, s-a auzit vocea plină de uimire a
călătorului1:
– Minunat! Uluitor! Ce frumoasă este lumea în lumină! Ce spectaculoşi sunt norii! A, uite
şi râul care curge lin, şi pomii, şi florile care zâmbesc în soarele strălucitor! Aţi văzut păsările pe
cer şi animalele care aleargă pe câmp?... Toţi oamenii trebuie să se bucure de ceea ce a creat
Dumnezeu!
Nu trecea mult timp şi iar se auzea glasul plin de încântare a omului respectiv:
– Minunat! Uluitor! Uluitor!
George s-a uitat mirat spre părinţii lui. O doamnă din compartiment i-a spus plictisită
acelui călător:
– Ce vi se pare atât de minunat? Nu vedeţi? Sunt aceiaşi nori ca şi în alte zile, pomii şi
toate celelalte sunt la fel cu cei de dinainte!
În acel moment, călătorul s-a scuzat:
– Poate vi se pare ciudat comportamentul meu! Ştiţi?, eu am fost orb, dar în urma unei
operaţii mi-am dobândit vederea. Acum văd pentru prima dată această lume, despre care ştiam
doar din ceea ce îmi povesteau alţii. Ce lume frumoasă a creat Dumnezeu pentru om!
Toţi au înmărmurit. Nu mai puteau să scoată niciun cuvânt. Iar doamna care vorbise mai
înainte nu mai părea atât de plictisită privind pe fereastră.
De atunci, şi George priveşte mult mai atent şi cerul, şi pomii, şi florile, şi păsările, şi
animalele..., iar asta nu doar în călătoriile pe care le face.

Ce înseamnă numele?
 George – cel care lucrează pământul. Sfântul Gheorghe este sărbătorit în 23 aprilie.

1 după Mitropolitul Antonie Plămădeală, Tâlcuri noi la texte vechi..., pp. 294-295.

1
 ÎNTREBĂRI DESPRE DUMNEZEU2
de George Coşbuc

Cine-nvaţă-aşa de dulce
Păsărelele să cânte,
Şi pe cerbi la fugă vesel
Prin păduri să se avânte?

Cine face ca să sufle

Prin văzduhuri, asprul vânt,
Şi-anotimpurile veşnic
Să se schimbe pe pământ?

Cine-ndeamnă pârâiaşul
A fugi din munţi la vale,
Şi adâncul lac să salte
Înspre mal undele sale?

Cine dăruit-a boltei

Soarele strălucitor,
Stelele, ce ne încântă,
Noaptea, cu surâsul lor? [...]

Spune-mi, cine este oare,

Cum se cheamă El, copile,
Creatorul fără seamăn
Ce ţi-a dat viaţă, zile?

Domnul, care-n altă lume,

Mai presus de-acest pământ,
Celor buni le dă odihnă,
În locaşul lui preasfânt.

De-l cunoşti, fii bun şi-ascultă-L,

Ca să-ţi facă loc şi ţie
Între sufletele blânde,
În a Sa împărăţie!

2 George Coşbuc, Ochiul lui Dumnezeu. Poezii inedite şi regăsite..., p. 75.