LEGENDA FLORILOR

Primăvara.Natura s-a trezit la viaţă. Văzduhul miroase a iarbă proaspătă. În livezi râd
pomii infloriţi. Natura s-a îmbrăcat într-un verde crud. În pădure, ursul şi-a reluat plimbarea
ca un domn stăpânitor, iar albinele au început să strângă polenul florilor. De lângă lacul din
pădure se aude orăcăitul broaştelor. Un cer de primăvară pluteşte pe apele aurii ale
văzduhului. Lugerele verzi ale florilor împânzesc natura, iar corolele lor par ca nişte
dansatoare în bătaia vântului.
La marginea pădurii, un ghiocel mic şi plăpând, abia răsărit, dorea şi el să afle istoria
florilor. Fiind curios, a întrebat şi crinul, şi viorelele, şi toporaşii, dar nimeni nu ştia. Se hotărî
atunci să întrebe trandafirul. El era cea mai bătrână floare de la marginea pădurii.
- Tu ştii, dragă prietene, de ce avem fiecare culoarea diferită? întrebă ghiocelul curios.
- Sigur că ştiu!!! Odinioară, cu mulţi ani în urmă, toate florile eram albe şi trăiam în bună
înţelegere într-o poieniţă însorită. Într-o zi, după o ploaie călduţă de primăvară, a apărut
curcubeul pe cerul senin. Capătul lui era în acea poieniţă .Atunci s-a întâmplat un lucru
nemaipomenit. Toate florile au fost colorate în culorile curcubeului. Dar ploaia a sosit din
nou. Toate florile s-au adăpostit prin tufişuri, dar ghiocelul şi alte flori au rămas în urmă.
Picurii reci de apă au spălat culorile frumoase ale lor şi au rămas albe.
- Îţî mulţumesc mult că mi-ai povestit! Eram curios să aflu şi eu!! spuse ghiocelul încântat.
- Dragă ghiocelule, este o mare onoare pentru tine să fii vestitorul primăverii!! replică el.
- Mă bucur că pot aduce puţină bucurie în inima oamenilor odată cu venirea primăverii!!!
Seara se lăsă încet. Liniştea domnea peste natură. Printre norii pufoşi, soarele coborî
spre asfinţiţ, iar luna apăru pe cerul înstelat. Noaptea era deasă.... Atâta liniste!!!!