Educatia copilului: experimente istete

si distractive pentru dezvoltarea

inteligentei
de Psiholog Eva Pirosca
Object 1

Ce experimente istete, distractive si nepericuloase pot incerca acasa, alaturi de copilul meu? Am
selectat cateva, pe care le-am incercat si noi, din cartea "365 de super experimente stiintifice". Aflati
cat de simplu este sa derulezi la tine acasa activitati educative pentru copii, dar si pentru parinti!

» 1. experimentul "sticla care se subtiaza"

» 2. experimentul "construieste o parasuta"
» 3. experimentul "balonul cantaret"
» 4. experimentul "cap aerian"
» 5. experimentul "cred ca o sa mananc rame"
» 6. experimentul "apa care dispare"
» 7. experimentul "moneda care reapare"
» 8. experimentul "chemarile animalelor salbatice"
» 9. experimentul "dulce sau sarat"
» 10. experimentul "do" grav si "do" inalt
Cele 10 experimente pentru copii, redate in continuare, se pot derula acasa, cu materiale usor de
procurat si fara sa necesite o indemanare excesiva. Noi le-am facut impreuna cu scolari de 6-7 ani,
dar acestia au mers si le-au prezentat in familie, fratiorilor si verisorilor de 4-5 ani. Filmarile
parintilor arata ca cei mici priveau atenti, unii efectiv "cu gura cascata", impresionati de
cunostintele "gazdelor".

La randul lor, autorii experimentelor si-au insusit rolul de "om de stiinta", fiind foarte seriosi in
reluarea experimentului si explicand cu rabdare ce fenomene se petrec, pe intelesul celor mai mici
decat ei. Copiii mici nu sunt interesati de notiuni si de explicatii, dar sunt fascinati de orice
schimbare si orice mic fenomen din mediul lor - mai ales daca nu si-l explica! Experimentele le
starnesc imediat curiozitatea. In plus, au ocazia sa se joace de-a "oamenii mari". Invatarea are loc
indirect si sigur. Odata ce mai cresc, copiii revin singuri asupra fenomenelor, pentru a cauta si
explicatiile pe care mai inainte nu le intelegeau.

1. Experimentul "Sticla care se subtiaza"

Experimentul urmator te va ajuta la reciclare, facandu-ti mai mult loc in cosul de gunoi.

Materiale: o sticla de plastic de 2 l, cu capac; apa foarte fierbinte.

Ce ai de facut: Varsa apa fierbinte in sticla, pana cand este pe jumatate plina, apoi agit-o
aproximativ un minut. Dupa aceea, varsa apa afara si, repede, pune capacul si rasuceste-l strans!

VEZI SI: Jucariile violente: sunt sau nu periculoase in dezvoltarea copilului?

Ce se intampla: Peretii flaconului se apropie brusc!

De ce: Apa fierbinte incalzeste aerul din interiorul sticlei. Fara capac, sticla se va umple pana la
refuz cu aer cald. Cand apa este varsata afara si capacul sticlei este pus, aerul din interior incepe
repede sa se raceasca. Deoarece aerul rece ocupa mai putin spatiu decat cel cald, acum ramane un
spatiu liber in sticla. Pentru a umple acel spatiu, peretii sticlei sunt impinse inauntru de forta
presiunii aerului din afara sticlei, care actioneaza constant in toate directiile.

2. Experimentul "Construieste o parasuta"

Constructorii de masini de curse realizeaza masinile cu o forma cat mai aerodinamica, pentru ca ele
sa strapunga usor aerul si sa atinga cele mai mari viteze. Dimpotriva, constructorii de parasute
folosesc multi metri de material, pentru ca parasutele sa ”apuce” cat mai mult aer in timpul caderii
si, astfel, sa cada mai incet.

Materiale: o punga de nailon, forfeca, un cui, 8 fire

Ce ai de facut: Taie o portiune patrata, din partea din fata a unei pungi de nailon. Taie colturile
pentru a forma un octogon, sau o forma cu 8 laturi. Cu un cui, cu atentie, perforeaza o gaura mica in
apropierea fiecarui unghi, asa incat sa ai opt gauri, asezate simetric, pe toata marginea pungii.

Leaga un capat al snururilor de fiecare gaura. Acum, trage celelalte opt capete ale sforilor in acelasi
punct si leaga-le intr-un nod strans. Impinge cuiul prin nod, ca sa aiba rolul de greutate - el va fi
parasutistul tau. Pentru a-ti testa parasutistul, urca-te pe un scaun rezistent si iesi afara. Folosind
ambele maini, tine parasuta in fata ta, mult deasupra capului si da-i drumul.

Ce se intampla: Parasuta de plastic se umfla, pluteste usor in jos si se indeparteaza de tine.

De ce: Una din legile fizicii spune asa: cu cat un obiect are o suprafata mai mare in contact cu aerul,
cu atat e mai greu pentru obiectul respectiv sa calatoreasca prin aer. Asa ca, cu cat este mai mare
parasuta, cu atat mai incet se misca prin aer - exact ceea ce iti doresti, atunci cand cazi de la
inaltime!

Dar parasuta, de asemenea, capteaza aer dedesubt. Iar aerul care iese pe o parte sau alta a parasutei
o face sa se indeparteze de tine.
Ce urmeaza: Fa o gaura foarte mica in mijlocul parasutei. Ea va face ca parasuta sa cada mai drept.
Acum poti sa alegi o suprafata de aterizare si sa incerci sa-ti faci parasutistul sa atinga tinta.

3. Experimentul "Balonul cantaret"

In general, baloanele se multumesc sa pluteasca in liniste. Acest balon mezzo-soprana arde de
nerabdare sa isi dea frau liber si sa cante.

Materiale: baloane

Ce ai de facut: Umfla balonul cat mai tare. Prinde gatul blonului cu ambele maini. Trage incet in
directii opuse pentru a elibera lent si constant un fir de aer din balon. Misca-ti mainile inainte si
inapoi, intinzand gatul balonului in ritmul muzicii.

Ce se intampla: Se aude un sunet de o tonalitate inalta (ascutit). El se schimba in functie de cat de

mult tragi de gatul balonului.

De ce: Moleculele de aer din interiorul balonului ies afara cu viteza mare. Iesirea lor provoaca un
tremur al gatului balonului, sau o vibratie, care face acel sunet scartaitor. Intinderea gatului face
balonul sa vibreze cu viteze diferite, ceea ce duce la sunete diferite. Pentru amuzament, ia-ti cativa
prieteni si compuneti Formatia Baloanelor Cantarete!

4. Experimentul "Cap aerian"

Chiar daca nu poti vedea aerul, poti sa il prinzi in capcana si sa vezi ce forma ia. Poti de asemenea
sa dai un chip acestei forme.

Materiale: balon, carton, un cui gros, scoci, carioca, foarfeca

Ce ai de facut: Umfla balonul si leaga-l strans la gura.

Ce se intampla: Balonul tau, initial cam flescait, are acum o forma rotunda, dolofana.

De ce: Aerul pe care l-ai suflat in balon prin presiunea aerului din plamani, este acum prizonier in
balon. El impinge peretii balonului, facandu-l rotund.

Ce urmeaza: Transfoma aceasta forma dolofana intr-o persoana aeriana. Deseneaza un "W" mare si
rotunjit pe o parte a unei bucati de carton, pentru a construi picioarele. Taie rotund marginile
cartonului si apoi fa o gaura in mijlocul lui, cu ajutorul unui cui. Cu atentie infige gatul innodat al
balonului in cartonul cu rol de picioare. Trag nodul inainte, spre "degetele de la picioare" si lipeste-l
bine cu scoci de suprafata cartonului.

Omul tau aerian este acum pregatit sa aiba o fata (ochi, urechi, gura, nas, par, ochelari, mustata si
orice altceva doresti), folosind carioca. Si nu uita sa scrii un nume pe cartonasul-picioare. Iar acum,
iti poti decora camera sau poti pregati mi mult baloane, ca ornamente pentru o petrecere!

5. Experimentul "Cred ca o sa mananc rame"

Cand acest experiment cu aducerea spaghetelor la viata se va sfarsi, poti sa-ti uimesti prietenii,
mancand "ramele". Vor avea un gust asemanator cu al muraturilor.

Materiale: cateva spaghete fierte, un vas adanc de sticla, o ceasca de otet, o ceasca de apa, colorant
alimentar rosu si albastru (colorantul este optional), doua lingurite de praf de copt

Ce ai de facut: Rupe firele de spaghete gatite in cateva bucati de marimea ramelor. Intr-un vas sau
un borcan, amesteca o cana de otet cu o cana de apa. Pasul urmator, adauga trei stropi rosii si doi
stropi albastri de colorant alimentar in amestec si agita pentru a obtine culoarea visinie. Adauga
incet doua lingurite de praf de copt, apoi pune in amestec bucatile de spaghete gatite.

Ce se intampla: "Ramele" visinii par a se trezi la viata! Inoata inainte si inapoi, ridicandu-se si
scufundandu-se in apa!

De ce: Cand otetul si praful de copt se amesteca, formeaza bule mici de gaz. Aceste bule se ataseaza
de bucatile mici de spaghete, ridicand aceste "rame" la suprafata si spargandu-le. Bucatile cad apoi
la fund, unde, daca se ataseaza in continuare bule de gaz de ele, "ramele" visinii continua sa inoate
in sus si in jos.

6. Experimentul "Apa care dispare"

Cand ti-e frig, uneori te cuibaresti incercand sa iti faci trupul mai mic, pentru a pastra caldura. Ce
fac moleculele apei, cand este frig afara?

Materiale: borcan, apa, frigider, un ceas

Ce ai de facut: Umple borcanul pana sus, cu apa de la robinet. Pune borcanul neacoperit in frigider.
Pune alarma sa sune peste 30 de minute. Cand timpul expira, scoate borcanul din frigider.

Ce se intampla: Nivelul apei din borcan a scazut sub buza borcanului, chiar daca niciun strop de
apa nu a curs in afara.

De ce: Pe masura ce temperatura ap ei scade, la aproximativ 4 grade Celsius, moleculele ei se

contracta si se cuibaresc una langa cealalta. De aceea ele ocupa mai putin spatiu decat inainte.

7. Experimentul "Moneda care reapare"

Acesta este un truc distractiv, pentru ca tu nici nu vei atinge moneda. Dar mai ai nevoie de un
prieten. Cauta-l si intoarce-te cu el!

Materiale: o farfurie, o masa, apa, o moneda

Ce ai de facut: Pune moneda pe o farfurie goala si aseaza farfuria pe masa. Apoi, in timp ce
prietenul tau priveste moneda, spune-i sa se indeparteze incet de farfurie, pana cand marginea
acesteia blocheaza vederea monedei. Spune-i prietenului tau sa nu se miste, pentru ca in curand vei
face moneda sa reapara magic. Apoi, umple incet vasul cu apa.

Ce se intampla: Prietenul tau va vedea moneda revenind treptat. Surpriza!

De ce: Cand torni apa in farfurie, apa curbeaza lumina reflectata de moneda dincolo de marginea
farfuriei, si ea ajunge din nou la ochii prietenului tau.

8. Experimentul "Chemarile animalelor salbatice"

Daca iti place sa te joci de-a jungla, uite un mod in care poti face aventura sa sune mai realist.

Materiale: un pahar (de preferat, mare) de plastic de unica folosinta, o sfoara din bumbac greu, un
creion sau un cui, scobitoare, servetel de hartie

Ce ai de facut: Foloseste creionul pentru a face o gaura in fundul paharului de plastic, pe mijloc.
Strecoara un capat al sforii de bumbac prin gaura, apoi leaga acel capat strans in jurul mijlocului
scobitorii. Trage sfoara inapoi prin pahar, astfel incat scobitoarea sa se aseze pe fundul acestuia, sa
incapa (rupe capetele ei, daca este necesar). Uda servetelul si stoarce orice exces de apa din el, asa
incat sa nu uzi prea tare sfoara de bumbac. Apoi, infasoara servetelul in jurul sforii, aproape de
pahar. Acum, cu o mana tine bine paharul si cu una tine strans servetelul in jurul sforii si trage in
jos.

Ce se intampla: Se aude un sunet puternic, "scrasnitor".

De ce: Frecarea provocata de tragerea servetelului de-a lungul sforii provoaca vibratii, care transmit
miscarea, prin sfoara, catre scobitoarea din pahar. De la scobitoare, vibratiile se propaga in peretii
paharului. Nu numai ca aceste vibratii ajung la pahar, dar ele devin mai puternice datorita faptului
ca paharul joaca rolul unui megafon, transmitand vibratiile catre moleculele de aer din vecinatate.

Ce urmeaza: Pentru a face mai multe sunete de animale, incearca sa folosesti pahare de plastic de
diferite dimensiuni. Poti si experimenta cu sfori din diferite materiale, ca sa obtii niste sunete cu
adevarat salbatice!

9. Experimentul "Dulce sau sarat"

Daca cineva ar rupe etichetele de pe cutiile de zahar si sare, ai putea sa spui care este sarea si care
este zaharul? Poti sa-ti dai seama si fara a le gusta.

Materiale: ½ lingura de sare, ½ lingura de zahar, 2 tigai, un aragaz (cere permisiune sau ajutor!)

Ce ai de facut: Pune sarea intr-una din tigai si zaharul in cealalta. Incalzeste fiecare tigaie cateva
minute la foc mic.

Ce se intampla: Cu una din ele nu se intampla nimic. Aceea este cu sare. In cealalta, continutul se
topeste si capata culoare bruna. Aceea este cu zahar.

De ce: Toate zaharurile sunt carbohidrati simpli. Toti contin carbon, hidrogen si oxigen. Incalzind
aerul, moleculele din el se separa. La circa 189 de grade Celsius, zaharul se topeste, devenind apa
(hidrogen si oxigen) si carbon. Carbonul face ca zaharul sa aiba culoarea bruna, adica il
caramelizeaza.

10. Experimentul "Do" grav si "Do" inalt

Sunetul este compus din unde care se deplaseaza prin aer ca si cercurile de apa de pe suprafata unei
balti linistite, cand o piatra este aruncata in ea.

Materiale: un borcan mic si un borcan mare

Ce ai de facut: Mai intai, tine deschizatura borcanului mare in fata gurii tale si fredoneaza ceva in
borcan; apoi, fredoneaza in acelasi fel in borcanul cel mic.

Ce se intampla: Cand fredonezi in borcanul mare, se aude un sunet mai grav, iar cand fredonezi in
borcanul mic, auzi un sunet mai inalt.
De ce: Inaltimea sunetului depinde de inaltimea si diametrul borcanului. Datorita spatiului mai mare
dintr-unul din borcane, fredonatul tau produce unde sonore mai lungi, asa incat auzi un sunet mai
jos si mai adanc in borcan. Undele sunetului in borcanul mai mic au mai putin spatiu, asa ca sunt
scurtate, iar frecventa sau inaltimea sunetului pe care il auzi este mai ridicata.

Ce urmeaza: Incearca acelasi lucru cu mai multe borcane goale. Ce sunete emana?

Cum vi se pare experimentele pentru copii? Cu siguranta stiti si voi astfel de activitati istete si
distractive, care se pot face acasa. Impartasiti-le cu noi!

Baloane cu aer si apa cu sapun

Principii: Aerul este o substanta reala cu greutate. Lumina afiseaza toate culorile curcubeului atunci
cand trece printr-un balon.
Materiale:
detergent lichid
apa
cupe
paie
coli de hartie
creioane colorate
Discutii despre:

aer
lumina
culori
Experiment stiintific:
Pune o cantitate mica de apa si sapun, in cupe, astfel fiecare copil are o ceasca de apa cu sapun.
Puneti la sfarsit un pai in pahar, scoateti paiul si se lasati solutia sa se scurga o singura data. Suflati
usor sa produca un balon.
Vorbiti-le despre aerul din interiorul balonului si subliniati ca balon are culori diferite, deoarece
lumina se modifica atunci cand straluceste prin bule.
Intrebati-i pe copii de ce cred ei ca bulele se sparg atunci cand se lovesc de sol. Dupa aceasta
activitate, permiteti copiilor sa prinda o parte din bule pe coli de hartie. Discutati despre bula de
solutie care lasa un cerc ud. Lasati copiii sa traseze cu creionul in jurul contururilor umede pentru a
face desene sau modele.
Explicatie
Lumina contine toate culorile curcubeului. Cand lumina trece prin balon, se reflecta si lungimea de
unda este intrerupta, permitand diferite culori sa fie vazute. Inelele umede pe hartie arată ca un
balon este compus din solutie cu bule de aer din jur.

Efectuarea luminii
Principii: Putem produce electricitate si electricitatea statica poate fi vazuta.

Materiale:
doua baloane
stofa de lana
camera intunecoasa
Discutii despre:
scanteie
electricitate statica
Experiment stiintific:
Arunca în aer baloanele. Freaca puternic un balon pe o bucata de lana. Impinge balonul de perete.
Explicati copiilor ca electricitatea statica creata prin frecarea balonului pe lana este cauza faptului
ca balonul s-a lipit de perete. Spuneti-le copiilor ca pot vedea, de asemenea, aceasta energie
electrica statica. Intrebati-i daca au fost vreodata socati dupa mersul pe jos pe un covor sau cand si-
au pus un pulover.
Spuneti-le ca pot vedea cum arata efectul cand este intuneric. Intuneca sala si frecati vioi ambele
baloane pe lana. Tineti baloane pana se apropie si se ating, astfel incat copiii pot observa o scanteie
care sare intre ele.

Explicatie
Electricitatea statica este creata atunci cand anumite obiecte frecate se ating, ca balonul si lana. O
scanteie apare atunci cand doua obiecte care au electricitatea statica în ele vin impreuna.

Telefon (cu fir) din pahare de plastic

Principii: Sunetul calatoreste prin aer si prin obiecte.

Materiale:
doua pahare de plastic
fir lung de ata
doua scobitori
Discutii despre:
sunet
Experiment stiintific:
Faceti o mica gaurai in centru in partea de jos a fiecarui pahar din plastic. Introduceti firul de ata
prin gaura in paharul de plastic de la exterior spre interior. Tine capatul firului in interiorul
paharului si legati-l bine cu o scobitoare, apoi trage-ti. Scobitoare va sta in interiorul paharului,
prevenind pierderea firului de ata. Procedati la fel si cu celalalt capat al firului la urmatorul pahar.
Trageti firul intins intre cele doua pahare.
Lasati un copil sa vorbeasca direct in pahar in timp ce il tine cu ambele maini. Alt copil care asculta
in celalalt pahar tine, la fel, cupa cu ambele maini. Ce se intampla? Cum de sunetul calatoreste?
Explicaţie
Sunetul calatoreste de-a lungul unui fir atunci cand este bine intins.

la experimentul cu baloanele de sapun stiu cum sa faci baloane gigantice!

materile:
2 bucati de ata
un detergent de vase
2 bete
o galeata cu apa
cum se face:
1 legi cele doua bucati de ata de cele doua bete.
2 bui tot detergentul de vase in galeata cu apa.
3 pui betele cu ata in galeata.
sufla tare prin ata.
Refractia Luminii
Materiale
1. Un pahar transparent;
2. Apa;
3. Un creion;

Procedura
1. Toarna in pahar cam 3/4 apa;
2. Pune creionul in pahar pozitionat vertical. Ce observati?;

3. Lasa-l sa se sprijine pe marginea paharului si uitati-va la el prin pahar;

4. Observa diferentele si scrie-le sau deseneaza-le pe o foaie de hartie (dimensiune, forma
etc );
Observatii:
• Creionul pare a fi frant, din cauza refractiei luminii la interfata dintre apă şi aer.
• Pentru mai multe detalii despre Refractia luminii va rugam accesati site-ul Wikipedia.

Refracție
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Refracţie)
Schemă pentru refracția luminii, unde i este unghiul de incidență și r este unghiul de refracție.
Refracția este schimbarea direcției de propagare a unei unde din cauza schimbării vitezei de
propagare, la interfața dintre două medii sau la gradientul local al proprietăților mediului în care se
propagă. Cel mai ușor de observat exemplu este în cazul luminii, atunci când aceasta trece dintr-un
mediu transparent (aer, apă, sticlă etc.) în altul. Totuși fenomenul se petrece cu toate undele,
inclusiv cu cele sonore.

Cuprins
• 1 Legile refracției
• 2 Efecte
• 3 Dispersia
• 4 Explicația fizică
• 5 Tratarea geometrică
• 6 Vezi și
• 7 Note
• 8 Legături externe

Legile refracției
Legile refracție sunt in număr de două:
• Raza incidentă, normală si raza refractată sunt coplanare.
• Indicele de refracție notat cu n este raportul dintre sinusul unghiului de incidență i si sinusul
unghiului de refracție r.
Matematic a doua lege se poate scrie:

Indicele de refracție al vidului este egal cu unitatea n=1.

Un caz particular este reflexia totală. (unghiul minim de incidență l de la care reflexia devine totală,
adică unghiul de la care raza nu mai trece in al doilea mediu)
Articol principal: Reflexia luminii.

Legile refracției se aplica si in cazul prismelor.

Articol principal: Prismă (optică).

Creionul pare a fi frânt, din cauza refracţiei luminii la interfaţa dintre apă şi aer.

Refracţia luminii la interfaţa apă-aer este responsabilă pentru aparenta discontinuitate a formei
obiectului din apă. Este de remarcat faptul că poziţia aparentă (marcată Y) este la o adâncime mai
mică decât poziţia reală (X) a capătului barei).
La interfața dintre două medii, viteza de fază și lungimea de undă se modifică, unda își schimbă
direcția, însă frecvența rămâne aceeași. În optică, pentru studiul refracției se folosește noțiunea de
indice de refracție, care este direct legată de viteza de propagare. Lentilele și prismele optice se
bazează pe fenomenul de refracție pentru a modifica direcția razelor de lumină.
Odată cu refracția are loc și reflexia, adică o parte a undei se reflectă înapoi în mediul inițial, după
legile obișnuite ale reflexiei (cu excepția cazului în care unghiul de incidență este nul, sau dacă
avem de-a face cu materiale speciale, cu indice de refracție negativ).

Efecte
Cel mai adesea în viața de zi cu zi se poate observa refracția atunci când privim într-un vas cu apă:
obiectele par a fi mai aproape de suprafață decât sunt, iar poziția lor pare a se schimba odată cu
unghiul din care sunt privite. Pentru a determina poziția unui obiect creierul uman analizează o
pereche de raze de lumină venite de la acel obiect, încercând să afle unde se intersectează. De aceea
în imaginile alăturate sunt prezentate perechi de raze care se refractă împreună (deși sub un unghi
ușor diferit, din cauza unghiurilor de incidență diferite).
Tot refracția este fenomenul din spatele curcubeului, ori a mirajelor care apar, de exemplu în deșert,
atunci când temperatura aerului variază foarte rapid cu înălțimea. În mod similar, pozițiile reale ale
astrelor de pe cer nu sunt cele aparente, mai ales atunci când aceste astre se văd aproape de orizont:
intrând în atmosferă pieziș, ele se refractă progresiv din cauza dependenței indicelui de refracție al
aerului de altitudine (în principal prin intermediul presiunii). Așa se explică și variația discontinuă a
poziției și formei Soarelui atunci când apune ori răsare. Un fenomen asemănător apare în cazul
undelor electromagnetice emise de și către sateliți: în mod normal devierea este nesemnificativă, dar
în cazul semnalelor GPS ea trebuie calculată pentru a se putea obține o precizie mai bună a poziției
determinate.

Se poate remarca de asemenea faptul că refracția este similară unei probleme matematice: se dau
două puncte, aflate în medii diferite (în sensul că viteza de deplasare prin cele două medii diferă); se
cere drumul optim între cele două puncte. Intuitiv, problema poate fi enunțată astfel: o persoană se
află pe plajă, și trebuie să ajungă la o baliză aflată în apă (se presunpune că linia țărmului este o
dreaptă); care este drumul optim (din punct de vedere temporal), ținând cont că pe plajă aleargă mai
repede decât înoată în apă?. Desigur că soluția depinde de raportul vitezelor în cele două medii (în
cazul luminii acest raport se numește indice de refracție). O rază de lumină care pornește dintr-un
punct aflat în unul dintre medii va urma tocmai acest drum optim pentru a ajunge la un punct din
celălalt mediu.

Dispersia
Un aspect interesant al refracției luminii este următorul: viteza luminii în diferite medii (altele decât
vidul) depinde de frecvență, de aceea lumina se va refracta diferit în funcție de frecvență: în acest
fel lumina albă poate fi separată în funcție de frecvență cu ajutorul unei prisme din material
transparent, fenomen numit dispersie. Tot din această cauză comunicațiile prin fibră optică sunt
stânjenite: pulsurile de lumină conțin componente de frecvențe diferite care, deși sunt trimise
simultan, vor ajunge la celălalt capăt al fibrei ușor decalat în timp, ceea ce înseamnă că pulsurile de
lumină vor fi mai lungi la recepție; pentru comunicarea pe distanțe mari, este nevoie de stații releu
intermediare pentru refacerea formei pulsurilor.

Aplicarea principiului Huygens-Fresnel pentru a explica refracţia luminii

Explicația fizică
Din punct de vedere fizic, refracția este o consecință a principiului Huygens–Fresnel; acesta afirmă
că o undă se propagă din aproape în aproape, punctele de pe frontul de undă fiind niște „surse”
secundare - suma fronturilor de undă ale acestor surse va fi noul front al undei. Considerându-se
limita dintre cele două medii ca locul de formare a surselor secundare, se poate observa că noul
front de undă se va deplasa sub un unghi diferit de unghiul de incidență al frontului de undă
original.
Schema refracţiei unei raze de lumină

Reflexia totală: faţă de suprafaţa curbă a semicilindrului lumina cade perpendicular şi nu este
deviată, dar pe suprafaţa interioară are loc refracţia totală, din cauza unghiului de incidenţă şi a
proprietăţilor materialului

Odată cu schimbarea unghiului de observare, se modifică şi poziţia aparentă a unui obiect în apă: cu
cât este privit mai pieziş, obiectul pare a fi aproape desuprafaţa apei; privit perpendicular pe
suprafaţă, eroarea de apreciere a adâncimii obiectului este minimă, dar nenulă.

Desen al refracţiei undelor de pe suprafaţa unui vas cu apă: linia punctată este normala la linia de
schimbare a adâncimii apei: viteza de propagare a valurilor depinde de adâncimea apei, deci va
apărea fenomenul de refracţie.

Tratarea geometrică
Pentru a putea calcula drumul unei raze de lumină se poate apela la o schemă similară celei
alăturate: știind unghiul de incidență și proprietățile celor două medii, se poate calcula unghiul de
refracție (unghiul de reflexie este egal cu cel de incidență): , și
fiind indicii de refracție ai celor două medii (raportul dintre viteza luminii în acel mediu și viteza
luminii în vid). În cazul unui unghi de incidență foarte mare (raza cade foarte pieziș), poate apărea
fenomenul de reflexie totală: practic toată lumina se reflectă inapoi în mediul din care a venit. Acest

lucru se întâmplă pentru unde .

Legea de refracție enunțată mai sus este valabilă doar pentru materiale izotrope, nefiind respectată
dacă este vorba de materiale anizotrope (cum ar fi unele cristale), unde apare birefringența.

Balonul magic
Materiale
1. O sticla de plastic de o jumatate de litru sau mai mica;
2. Un balon nou (care trebuie sa se potriveasca pe gura sticlei);
3. 4 linguri de otet;
4. 2 linguri de bicarbonat;
5. Foaie de hartie sau palnie (optional).

Procedura
1. Toarna cele 4 linguri de otet in sticla;

2. Cu ajutorul unui cornet de hartie sau unei palnii toarna cele doua linguri de bicarbonat in
balon;
 3. Pune balonul pe gura sticlei;

4. Priveste cum se umfla balonul;

Curcubeul
Materiale
1. Un vas transparent cu apa;
2. O coala alba,
3. O oglinda;
4. O lanterna puternica.

Trimis de Germina cu Cristian, 5 ani si Mihai, 7 ani

Procedura
1. Se pregatesc toate materialele necesare;

2. Se tine oglinda pe jumatate in apa iar lumina lanternei se orienteaza spre partea oglinzii de
sub apa.
3. Lumina reflectata de apa se capteaza pe coala alba si se va putea observa cum se
descompune in culorile curcubeului.
4. Noi am descoperit ca daca e lumina stinsa in camera, curcubeul se vede mult mai bine.

Observatii:
• Pentru parinti: detalii despre Reflexia luminii - Wikipedia.
• Asemenea pentru detalii despre Curcubeu