Ferma Animalelor

de George Orwell
Recenzie

În momentul în care toți oamenii sunt egali, însă unii sunt mai egali decât alții, atunci
când toate corporațiile sunt egale, doar că unele sunt mai egale decât altele, atunci trebuie să ne
dăm seama că trăim într-un sistem fundamental corupt. Astfel, cartea care m-a marcat profund și
care mi-a deschis ochii la realitatea pe care o trăim este „Ferma animalelor” de George Orwell,
care ilustrează cu măiestrie faptul că nu are importanță sub ce regim trăim, atâta timp cât cei care
ne conduc sunt ahtiați după putere, bani și satisfacerea propriilor nevoi în detrimentul populației.

Nuvela este o alegorie, al cărei conflict central apare atunci când dorința de libertate și
egalitate a animalelor de la fermă este coruptă și devorată de consolidarea puterii politice a
porcilor, care instaurează, încetul cu încetul un regim totalitar. Inițial, obiectivul comun al
animalelor era ilustrat prin pildele Bătrânului Senior și prin cântecul „Animale din Anglia”, care
devine, de altfel, și imnul Fermei Animalelor. La începutul nuvelei, puterea politică este deținută
de domnul Jones, fermierul, care își satisface toate poftele (cea mai mare fiind băutul), în timp ce
animalele de care „are grijă” mor de foame. Când animalele se ridică împotriva domnului Jones,
câștigă cu ușurință și, ca urmare, fac greșeala de a considera că utopia la care visau a luat naștere.
De fapt, ceea ce au făcut animalele a fost să răstoarne una dintre formele pe care le poate lua
puterea politică. La sfârșitul celui de-al doilea capitol, când Napoleon, porcul (care îl are ca
inspirație pe Iosif Stalin), fură laptele de la vaci, puterea politică este întrupată de porci.

Capitolele II - VII urmăresc evoluția puterii porcilor, dar și treptata realizare a celorlaltor
animale că, până la urmă, utopia lor nu s-a înfăptuit. Porcii (și mai ales Napoleon) ajung să
dețină toată puterea de la fermă prin trei metode tipice regimurilor totalitare: În primul rând,
revendică din ce în ce mai multe resurse doar pentru ei; încep prin a fura lapte și mere, iar mai
apoi vând produsele animale pentru a-și cumpăra bunuri specifice oamenilor, cum ar fi whisky.
În al doilea rând, porcii devin din ce în ce mai agresivi, instaurând poliția politică, formată din
câini, precum și pedeapsa cu moartea. În fine, porcii își revendică puterea de a hotărî ce e
adevărat și ce nu - Squealer modifică Cele Șapte Precepte ale Animalismului, iar istoria Bătăliei
de la Grajdul Vacilor. În același timp, celelalte animale încep să își dea seama că nu trăiesc în
niciun fel mai bine decât înainte de Revoluție.

Punctul culminant al nuvelei are loc în capitolul VII, când Napoleon decide să vândă
ouăle găinilor. În acel moment, găinile își dau în sfârșit seama că porcii sunt adevărații
antagoniști și se ridică împotriva lor. Cu toate acestea, revolta lor este zdrobită și găinile sunt
executate. Boxer este singurul care mai are încă speranța că va trăi în libertate. De-a lungul
timpului, Boxer, care se aseamănă atât de bine cu uriașul Lennie Small din capodopera „Oameni
și șoareci”, a muncit fără oprire pentru a-și îndeplini visul de a se pensiona pe o pășune
frumoasă. Cu toate acestea, când îi vine vremea de pensionare, este vândut și ucis. Această
trădare marchează momentul în care puterea politică - deținută acum în totalitate de Napoleon și
de ceilalți porci - înfrânge tot restul animalelor. Ultimele pagini ale nuvelei le prezintă pe
animalele asuprite privindu-i pe porci, care cinau împreună cu fermieri oameni. Acestea își dau
seama că nu mai îi mai pot diferenția pe porci de oameni. Porcul a devenit una cu omul deoarece
ambele specii sunt la fel de corupte de puterea politică.

Ce m-a impresionat profund la această satiră politică este actualitatea ei: cu toate că a fost
publicată în anul 1945, fiecărui moment esențial din carte i se poate găsi un corespondent în
realitate. Mai mult decât atât, pe lângă adevărul pe care îl conține nuvela, George Orwell
reușește, într-un spațiu atât de limitat, să împletească o poveste în care cititorul să se poată
implica emoțional - o poveste în care fiecare personaj are o personalitate bine conturată și o viață
cu care lectorul să poată empatiza și în care să se poată regăsi: personal, momentul în care Boxer
este luat de la fermă și reacția celorlaltor animale la acest eveniment m-au făcut să plâng sincer.

În concluzie, „Ferma animalelor” este o operă de artă care relevă nedreptățile lumii și
care, împreună cu „1984”, îl așază pe George Orwell pe un piedestal alături de marii scriitori ai
istoriei.