MANASTIREA DERVENT

Sari la navigareSari la căutare

Mănăstirea Dervent

Informații generale
Confesiune ortodoxă
Hram Cuvioasa Paraschiva, 14 octombrie;
Izvorul Tămădurii
Tip călugări
Țara România
Localitate Canlia, județul Constanța
Coordonate 44°6′30.28″N 27°28′50.59″E
Date despre construcție
Ctitor Pr. Schimarhimandrit Elefterie Mihail
Locuitori 23
Istoric
Sfințire 1936
Localizare

Monument istoric
Adresa Extravilan, la V de satul Canlia, pe frontul nordic al DN3
Constanța-Ostrov, în zona satului Galița din comuna
Ostrov
Clasificare
Cod LMI CT-II-m-B-02882
Prezență online
http://www.dervent.ro
Modifică date / text
Mănăstirea Dervent este o mănăstire ortodoxă din România situată în extravilanul satului Canlia, județul
Constanța.

Istoric[modificare | modificare sursă]

În timpul lui Dioclețian (285-305), în Dobrogea (Scythia Minor) au fost martirizați mai mulți creștini:
Evagrius, Benignus, Cristus, Sive, Cresto, Arestus, Sinidia, Rufus, Patricius, Zosim, toți acești sfinți fiind
consemnați în Acta Sanctorum, fără a se menționa însă locul martiriului lor. Nu departe de Dervent, în
cetatea Durostorum (azi în apropiere de orașul bulgar Silistra), au primit mucenicia: Maximus,
Quintilianus, Dadas, Iulius, Secondo, Dasius. În această perioadă, pe locul unde acum se află biserica
mănăstirii, au fost martirizați patru creștini ale căror nume nu ne sunt cunoscute, păstrându-se însă patru
cruci de piatră – anumiți cercetători și istorici[cine?] considerând că ar putea fi vorba de unii dintre martirii
amintiți mai sus.

Tradiția fixează la Dervent o biserică de mănăstire (secolul al XI-lea), distrusă de pecenegi (1036) odată cu
cetățile Capidava și Dervent. După Războiul de Independență (1877-1878), crucile au fost redescoperite
de către un cioban surdo-mut.[necesită citare] Protos. Atanasie Negară a ținut la începutul secolului al XX-lea –
pentru o lungă perioadă – o evidență amănunțită a unor presupuse vindecări petrecute la „sfintele cruci
nepuse de mână omenească, ci crescute din pământ”. În 1923, episcopul Ilarie Teodorescu al Tomisului a
înființat la Dervent o mănăstire pe terenul donat de familia Andreevici și Paraschiva Gheorghiu. În 1934,
paraclisul care adăpostea crucile a ars din temelii, icoanele rămânând însă neatinse de foc. În 1936, PS
Gherontie al Tomisului a pus piatra de temelie a actualei biserici, ridicată după proiectul arhitectului N.
Săndulescu și sfințită pe 13 septembrie 1942, dată la care Elefterie Mihail a fost numit stareț al mănăstirii.
În 1959, prin Decretul 410, mănăstirea a fost închisă timp de zece ani. Din 1970 a funcționat ca biserică de
mir a satului învecinat, Galița, clădirile care au aparținut mănăstirii fiind folosite de IAS Ostrov până în
anul 1990. Pe 2 februarie 1990, părintele Elefterie Mihail primește binecuvântarea de redeschidere a
mănăstirii. În același an, pe 12 mai, la vârsta de 90 de ani, renumitul duhovnic dobrogean a murit și a fost
înmormântat în partea dreaptă a altarului.

În apropierea mănăstirii se află cetatea bizantină Păcuiul lui Soare (secolul al X-lea), considerată de către
mulți cercetători[cine?] ca fiind vechea cetate Vicina, din care a fost adus în 1359 la Curtea de Argeș primul
mitropolit al Țării Românești, Iachint.[1]

La aproximativ 20 de kilometri de frontiera cu Bulgaria, venind dinspre Ostrov, pe un deal de

unde pot fi admirate apele sclipitoare ale Dunarii, in vremuri ferite de inundatii, se afla
Manastirea Dervent. Zidurile albe si acoperisurile rosii, turlele argintii iti atrag atentia de la
distanta. Pe urmele Sfantului Apostol Andrei in Scythia Minor, Dobrogea de astazi, facem un
nou popas de data aceasta la Manastirea Dervent unde ne intampina Parintele Gherman:
“Traditia acestei Sfinte Manastiri ne spune ca pe malul drept al Dunarii, in apropiere, la o
distanta de numai doi kilometri de manastirea Dervent, a existat o cetate antica romana cu
numele de Dervent, nume care inseamna lagar sau garnizoana romana dar si vad de trecere
sau trecatoare in limba turca. Cetatea Dervent, dupa o epoca infloritoare pana pe la anul
1036, a fost distrusa de pecenegi atunci cand au fost distruse si cetatile Dinocetia, Capidava
si Sucidava. Astazi, in zona, inca se pot vedea ruinele acestei vechi cetati romane. Pe la
sfarsitul secolului I dupa Hristos, Sfantul Apostol Andrei, Cel Intai Chemat la apostolie, in
misiunea sa crestina ajunge sa-L propovaduiasca pe Hristos in Scythia Minor, adica in
Dobrogea noastra de astazi, care in acea vreme facea parte din Imperiul Roman. Credinta
crestina era interzisa in acele vremuri. Sfantul Apostol Andrei ajunge sa propovaduiasca
Evanghelia lui Hristos, Mantuitorul nostru, si in Scythia Minor, adica in Dobrogea de astazi,
gasindu-si un adapost intr-o pestera aflata la 37 de kilometri de manastirea Dervent, pe raza
comunei Ion Corvin, unde astazi este inchinata o manastire in cinstea si in amintirea
Sfantului Apostol Andrei, increstinatorul Romaniei. Mai tarziu opera misionara a Sfantului
Apostol Andrei va reveni unor ucenici ai Sfantului, anume un preot si trei fecioare care vor
veni in marea cetate Dervent la Dunare sa-l marturiseasca pe Hristos.