Cimitirele din Craiova, semn de cultivare a identității, unității și

continuității românilor

     

     

Un articol de: Pr. Ioniță Apostolache - 12 Dec, 2021

Anul acesta a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii noastre ca „Anul comemorativ al
celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor”. Despre valoarea
cimitirelor din Craiova am stat de vorbă cu istoricul literar Tudor Nedelcea.

Vă rugăm să ne spuneți, în câteva cuvinte, care este valoarea monumentală, artistică și mai ales
duhovnicească a cimitirelor din Bănie?

De regulă, în toate monografiile unor localități, albume etc., prezența cimitirelor nu este
semnalată, probabil dintr-o mentalitate prost înțeleasă. Cimitirele înseamnă istoria, trecutul
oricărei comunități umane. În 1978, când organizam sărbătoarea centenarului Elenei Farago,
câțiva invitați-personalități (G. Potra, I. C. Chițimia, Barbu Theodorescu) m-au rugat să le arăt nu
centrul Craiovei, ci doar cimitirele, pentru că acolo se păstrează spiritul unui oraș și acestea
reflectă, totodată, grija contemporanilor pentru trecutul lor. În cimitire poți admira adevărate
monumente - operă de artă, poți citi emoționantele inscripții de pe morminte ale unor personalități
(pe mormântul lui I. L. Caragiale, de la Bellu, din păcate, este trecut un citat care nu-i aparține).
La cimitirul craiovean Ungureni am găsit inscripționate pe cruci poezii de Eminescu, Nichita
Stănescu, Gr. Vieru etc. Valoarea acestor cimitire este incomensurabilă și a fost explicată de
Preafericitul Părinte Daniel în mesajul transmis cu prilejul Zilei Culturii Naționale (15 ianuarie
2021): „Comemorarea celor decedați și cultul eroilor susțin cultura recunoștinței și a comuniunii
între generații”. Și este vorba nu numai de cei decedați în ţară, ci și cei din afara ei: prizonierii
români din Primul Război Mondial zac în cimitirele din Alsacia franceză; în Basarabia s-a
descoperit un cimitir într-o mlaștină, iar în Siberii de gheață zac mulți români; la Fântâna Albă
(Ucraina de azi) au fost uciși peste 3.000 de români într-o zi de Paști (1 aprilie 1941) pentru că au
dorit să treacă în țară.

Pe lângă valoarea liturgică, duhovnicească, cimitirele au și o valoare culturală, multe monumente

funerare făcând parte din patrimoniul cultural național. Românii au păstrat tradiția creștină chiar și
în fostul regim ateist (în Bulgaria nu se înmormântau cu crucea, ci cu o singură scândură), prin
îngrijirea mormintelor, pomenirea celor adormiți din neam în neam, ceea ce dovedește cultivarea
conștiinței identității, unității și continuității românilor în acest spațiu. Cultul morților se exprimă la
noi prin profunzime, sinceritate și venerație. În cazul oltenilor, C. Rădulescu-Motru
definea Climatul sufletesc oltean astfel: „Preoții olteni sunt buni părinți de familie și, adesea, buni
gospodari, niciodată propagatori și nici chiar cititori de eresuri filosofice cu privire la menirea
ortodoxismului [...] Olteanul stă pe planul religiei umaniste”. Caracterizarea se poate întinde la toți
românii din toate provinciile.

Mulți dintre înaintașii noștri își dorm somnul de veci în cimitirele craiovene. Dacă ar fi evocați
câțiva dintre ei, care ar fi aceștia?

Cimitirele craiovene, ca aproape toate cimitirele din țară, au fost concepute de Cuza Vodă. În
Craiova, ele au fost create prin anii 1870-1873, la marginea orașului. În Cimitirul Sineasca,
înființat grație donației boieroaicei cu același nume, își dorm somnul de veci mari familii de boieri-
filantropi: Alexandru și Aristia Aman, Stoenescu, Ulysse Boldescu, Racoviță-Socolescu, Eugenia
Carada, istoricul C. S. Nicolaescu-Plopșor, scriitorii I. D. Sîrbu, N. Vulovici, Ov. Ghidirmic,
„orfanul neamului” Amilcar Săndulescu („hărăzit să aleagă pe Eroul necunoscut al României
Mari”). Aici se află Monumentul eroilor din Primul Război Mondial, o criptă cu osemintele a peste
900 de persoane, dar și monumentul soldaţilor sovietici. În mijlocul cimitirului se află o capelă-
monument de artă, ctitoria familiei Georgescu (I. B. Georgescu a fost primar, iar ultimul urmaș,
celebrul critic de artă V. G. Paleolog, a închis cripta în februarie 1979). A fost construită din
blocuri de piatră, pictura aparținând lui Iosif Keber, sarcofagele din bronz ale ctitorilor au fost
executate de Fr. Stork. Cimitirul Ungureni adăpostește, între altele, mormintele lui Gogu
Vorvoreanu (cel care și-a donat palatul pentru Mitropolia Olteniei), Barbu Drugă, Dinu și Jean
Mihail (și-au donat palatul pentru Muzeul de Artă), celebrul primar N. P. Romanescu, scriitorii
Tradem (care a avut „cel mai mare cortegiu funerar”), Elena Farago, Virgil Molin, I. Rusu Sirianu,
Paul Rezeanu, precum și Monumentul eroilor din cel de-al Doilea Război Mondial.

Pe lângă aceste două mari cimitire, în Bănie mai există un cimitir catolic, în care se regăsesc și
ortodocși, unde își au locul de veci dr. Charles Laugier, celebrul inginer Peressutti; precum și
un cimitir evreiesc, un cimitir pentru militari, Cimitirul Dorobanția, iar la Mănăstirea Coșuna-
Bucovăț sunt înhumaţi o parte din boierii Craiovești, bani ai Craiovei, ctitori ai lăcașului.
Pe timpul primarului Antonie Solomon am făcut propunerea ca, la intrarea în cimitire, să fie
montate  panouri-hartă care să consemneze toate personalitățile care-și dorm somnul de veci,
propunere nefinalizată. 

Ați fost alături de Mitropolitul Nestor Vornicescu în marile sale documentări și cercetări de
redescoperire a literaturii patristice. Cunoaștem de asemenea faptul că era pasionat de vechile
cruci de piatră. Ce descifra marele mitropolit și ce a descoperit el în graiul tainic al acestora?

Mitropolitul Nestor avea un pios cult al strămoșilor, al mormintelor. De pe valea Dunării a adunat
vechi cruci de piatră, așezate inițial ca într-o expoziție, în curtea mitropoliei, în fața bisericuței de
lemn adusă de Patriarhul Teoctist (când era Mitropolit la Craiova) din Gorj. Erau cruci de diferite
mărimi, pentru copii, femei sau bărbați, inscripționate în slavonă. În acest domeniu, al
comemorării celor decedați, IPS Nestor a descoperit în cimitirul Mănăstirii Jitianu o movilă în care
erau îngropați ostași din Războiul nostru de Neatârnare (1877-1878). În curtea aceleiași
mănăstiri a adus o sculptură reprezentând o bufniță (= înțelepciune), realizată de celebrul
sculptor Antonovici (elevul lui C. Brâncuși) pentru un cimitir din Oradea. În Timocul bulgăresc, în
zona Vidinului, Mitropolitul Nestor a dezvelit și sfințit o cruce în memoria ostașilor români care și-
au dat viața pentru patrie în 1877, la Smârdan, a finalizat și resfințit biserica românească de la
Poradim. Despre Mitropolitul Nestor s-ar putea scrie cărți întregi.

V-ați preocupat de construirea și sfințirea unor cenotafuri în județele Vâlcea și Mehedinți. Puteți
să ne oferiți mai multe detalii?

Merită pusă în discuție și problema/problematica cenotafului (mormânt gol). Ideea a fost

materializată de țăranca română (chiar dacă ea nu cunoștea acest termen din limba greacă).
Când era înștiințată că la Stalingrad, de pildă, tatăl, soțul, fiul sau un alt membru al familiei a murit
pe câmpul de luptă, neputându-se aduce trupul acasă, ea, ţăranca, se ducea în cimitir, punea o
cruce cu numele decedatului și, uneori, cu un obiect aparținător defunctului, aprindea o lumânare
și îl jelea, adică îl pomenea. Personal, m-am ocupat de realizarea unor cenotafuri: la Ocnele
Mari, pentru Vasile Militaru, mort în acea ocnă; ideea mea a fost concretizată de preoții Vițeleanu
(trecut la cele veșnice), N. State-Burluși, cărturarii I. Șt. Lazăr și Eugen Petrescu, ridicându-i-se și
un bust.

În Episcopia Severinului și Strehaiei (înființată acum 372 de ani), PS Nicodim a realizat două
cenotafuri, monumente de artă: în iunie 2021 pentru Tudor Vladimirescu (la Mănăstirea Cerneți)
și o cruce comemorativă la biserica din Prejna, ctitorită de Tudor. În august 2021, alt cenotaf a
fost ridicat în memoria lui Mihai Viteazul la mănăstirea din Strehaia, unde domnitorul-unificator a
fost bănișor. Sfințirea acestor două cenotafuri a fost completată cu o sesiune de comunicări,
cântece religioase, cu participarea unui numeros public din întreaga țară, venit special pentru
aceste evenimente. Acești doi eroi naționali își au acum mormânt în pământ, unde să fie
pomeniți.

Ați înfăptuit multe fapte bune, vă implicați în multe probleme. Ce nemulțumiri aveți?

Parcul Filaret a fost rebotezat în Parcul Carol I. Filaret a fost un mitropolit cărturar (a prefațat,
împreună cu Chesarie, Mineele de la Râmnic) și filantrop: a donat averea și pământul său pentru
bucureșteni, unde s-au construit o gară și un parc. În toată lumea asta, o donație trebuie
respectată, păstrându-se numele donatorului (mai ales azi, când nu mai avem filantropi). Carol I
are alte merite, dar nu și aici. În Parcul Filaret s-a organizat în 1906 o mare expoziție cu
realizările din timpul domniei sale de 40 de ani.