Primul Slide

 Antim Ivireanul (n. circa 1640 - 1650, Iviria — d. 1716, asasinat în Rumelia)

a fost un autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de
origine georgiană.
Mitropolit de București, autor al unor celebre Didahii, ce reprezintă o
colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an, Antim Ivireanul a
fost o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. A fost
cel care a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul
XVIII.

 Născut probabil în 1650, în Iviria (Georgia sau Gruzia), ucis cândva în

intervalul septembrie–octombrie 1716 de către ostașii turci.
Luat de tânăr în robie de turci și dus la Constantinopol, este ulterior eliberat,
trăind în preajma Patriarhiei ecumenice, unde a învățat sculptura în lemn,
caligrafia, pictura, broderia, precum și limbile greacă, arabă și turcă;
probabil, tot acum a fost călugărit sub numele Antim și hirotonit ieromonah.
Al doliea Slide
1.
În Țara Românească
Prin 1689 - 1690 a fost adus de Constantin Brâncoveanu în Țara Românească. Aici
a învățat limbile română și slavonă, precum și meșteșugul tiparului. În 1691 i s-a
încredințat conducerea tipografiei domnești din București, în care a imprimat 4
cărți.
Tipografia domnească, București:
 Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon  (1691, limba
greacă),
 Slujba Sf. Paraschiva și a Sf. Grigore Decapolitul  (1692, limba română),
 Evangheliarul greco–român (1693) și
 Psaltirea (1694, limba română).
2.
Mănăstirea Snagov
După 1696 a fost numit egumen la Mănăstirea Snagov, unde a mutat tipografia,
imprimând 15 cărți (7 grecești, 5 românești, una slavonă, una slavo-română, una
greco-arabă), între care se pot menționa:
 Antologhionul (1697),
 Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă (1699),
 Proschinitarul Sf. Munte Athos (1701, grecește),
 Liturghierul greco-arab (1701, una dintre primele cărți tipărite cu
caractere arabe din lume),
 Evanghelia (1697),
  Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (1698),
 Carte sau lumină (1699),
 Învățături creștinești (1700),
 Floarea darurilor (1701), toate în românește
3.
București, 1701 - 1705
Între 1701 și 1705 și-a reluat activitatea la București, unde a tipărit alte 15
cărți (11 grecești, 2 românești, una slavo-română, una greco-arabă), între care:
 Ceaslovul greco-arab (1702)
 Noul Testament (1703), prima ediție a acestuia în Țara Românească.
4.
Mănăstirea Govora, Vâlcea
Pe data de 16 martie 1705 a fost ales episcop de Vâlcea, unde la tipografia de
la Mănăstirea Govora, tipărește alte 9 cărți (3 românești, 3 slavo-române, 3
grecești):
 Tomul bucuriei, (1705, grecește),
 Liturghierul și
 Evhologhionul (1706, într-un singur volum, ambele reprezentând primele
ediții românești al acestora în Muntenia),
 Învățătura pe scurt pentru taina pocăinței (1705, românește, lucrare
originală).
5.
Mitropolit al Ungrovlahiei
La 28 ianuarie 1708 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei, fiind instalat în funcție
pe 22 februarie al aceluiași an. În această calitate, înființează ca și la Râmnicu
Vâlcea o tipografie la Târgoviște, unde a tipărit un număr de 18 cărți (5 grecești,
una slavo-română, una slavo-româno-greacă, 11 românești), între care se remarcă
cele românești:
 Învățătură bisericească la cele mai trebuincioase și mai de folos pentru
învățătura preoților (1710),
 Capete de poruncă la toată ceata bisericească, pentru ca să păzească
fieștecarele din preoți și din diaconi deplin și cu cinste datoria hotarului
său (1714), ambele originale,
 Psaltirea (1710),
 Octoihul (1712),
 Liturghierul (1713),
 Evhologhionul (1713),
 Catavasierul (1714);
București
În 1715 tipografia a fost mutată la București, unde a mai imprimat alte două
cărți grecești. Prin tipografiile înființate cu sprijinul lui Petru Movila, fiu de
voievod moldovean ajuns mitropolitul Kievului, cărțile religioase se răspândesc și
contribuie la unificarea limbii române literare.

Al treilea Slide
Este ctitorul mănăstirii cu hramul "Toți Sfinții" din   București – numită azi
Mânăstirea Antim,pe care a înzestrat-o cu toate cele trebuitoare, unul dintre
cele mai remarcabile monumente de arhitectură, pictură și sculptură din
România.

Fiind un apărător energic al drepturilor Bisericii ortodoxe și a poporului român,

dar mai ales din pricina atitudinii sale fățiș antiotomane, în toamna anului 1716, la
cererea primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, a fost înlăturat din scaun,
închis, caterisit de patriarhul ecumenic și condamnat la exil pe viață în
mănăstirea "Sfânta Ecaterina" din Muntele Sinai . În drum spre locul exilului, a
fost ucis de ostașii turci și trupul aruncat undeva în râul Marița sau în Tungea,
dincolo de Adrianopol.

Al patrulea Slide
El nu s-a multumit sa rosteasca de la inaltimea amvonului cuvinte de mangaiere
catre cei asupriti, ci le-a aratat ca el insusi cunoaste starea fiecaruia si este
partas la ea:

“Încăș poate să zică fieștecine din voi în gândul său: dară noi avem nevoi grele
asupra noastră și nu putem să facem aceste ce zici. Ci eu încă zic că iaste și așa
și crez: numai că la greul acela sunt și eu părtaș și într-un jug ce trageți voi, trag
și eu …”
—La Duminica Vamesului, cuvânt de invățătură