18 noiembrie 2022 PARTEA I Nr.

363-373 (8407-8417)

PARTEA I
Legi, hotărâri ale Parlamentului Republicii Moldova,
decrete ale Preşedintelui Republicii Moldova
687 DECRET
cu privire la promulgarea Legii pentru modificarea
Codului serviciilor media audiovizuale al Republicii
Moldova nr. 174/2018
În temeiul art. 93 alin. (1) din Constituția Republicii Articol unic. - Se promulgă Legea nr. 303 din
Moldova, 3 noiembrie 2022 pentru modificarea Codului serviciilor
Președintele Republicii Moldova d e c r e t e a z ă: media audiovizuale al Republicii Moldova nr. 174/2018.
PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA Maia SANDU
Nr. 703-IX. Chişinău, 16 noiembrie 2022.

688 LEGE
pentru modificarea Codului serviciilor media
audiovizuale al Republicii Moldova nr. 174/2018
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Art. I. – Codul serviciilor media audiovizuale al Republicii
Moldova nr. 174/2018 (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2018, nr. 462–466, art. 766), cu modificările
ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 1 noțiunea „ore de maximă audiență”,
textul „06.00–09.00 şi 17.00–23.00” se substituie cu textul
„06.00–10.00 și 17.00–24.00”.
2. Articolul 4:
se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
„(11) În cazul în care un furnizor de servicii media deține
două servicii media audiovizuale și, respectiv, realizează și
difuzează un program audiovizual local la cele două servicii
media audiovizuale care îi aparțin, acest program va fi luat
în considerare de Consiliul Audiovizualului la calcularea
duratelor prevăzute la alin. (3) și (6) doar pentru serviciul
media audiovizual la care a fost difuzat prima dată programul
respectiv.”
alineatul (7) va avea următorul cuprins:
„(7) Furnizorii de servicii media au obligaţia de a
transmite programe audiovizuale locale în proporție de cel
puţin 80% în limba română din totalul programelor locale
difuzate, cu excepția furnizorilor de servicii media ale căror
servicii media audiovizuale sunt destinate comunităților din
unitățile administrativ-teritoriale în care o minoritate etnică
reprezintă o pondere majoritară, care au obligaţia de a
transmite programe audiovizuale locale în proporție de cel
puţin 25% în limba română, precum şi programe audiovi-
zuale de producție proprie în limba minorității respective.”
alineatul (8) se abrogă;
la alineatul (10), textul „ , se calculează în cadrul unei
săptămîni calendaristice” se substituie cu cuvintele „se
calculează pentru o săptămână calendaristică luându-se
în calcul duratele programelor locale difuzate și duratele
spoturilor de autopromovare”;
la alineatul (13), textul „ , cel puțin o dată pe an,” se
exclude.
3. La articolul 14 alineatul (2), cuvintele „într-o limită
rezonabilă de timp de la data depunerii cererii solicitantului”
se exclud.
4. La articolul 15 alineatul (10), litera b) va avea
următorul cuprins:
„b) difuzate între orele 07.00–21.00, iar în zilele şi
perioadele prevăzute la lit. a) – între orele 08.00–22.00;”.
5. La articolul 19, alineatul (4) va avea următorul cuprins:
„(4) Filmele sunt transmise cu dublare sau subtitrare în
limba română, păstrându-se coloana sonoră originală sau,
după caz, versiunea lingvistică licenţiată. Filmele pentru
copii sunt dublate sau sonorizate în limba română. Furnizorii
de servicii media ale căror servicii media audiovizuale sunt
destinate comunităților din unitățile administrativ-teritoriale
în care o minoritate etnică reprezintă o pondere majoritară
pot difuza filme pentru copii dublate sau sonorizate în limba
minorității respective.”
6. La articolul 21:
litera f) va avea următorul cuprins:
„f) politica editorială și persoana/persoanele (organismul/
organismele) care determină politica editorială și poartă
răspundere pentru aceasta;”
articolul se completează cu litera h) cu următorul
cuprins:
„h) rapoartele anuale de activitate întocmite conform
modelului aprobat de Consiliul Audiovizualului.”
7. Articolul 25:
se completează cu alineatele (31) și (32) cu următorul
cuprins:
„(31) Pentru obținerea licenței de emisie, solicitantul
depune la Consiliul Audiovizualului o cerere conform
modelului aprobat de Consiliul Audiovizualului, la care se
anexează:
a) copia statutului solicitantului, legalizată în modul
stabilit, cu toate modificările introduse pe parcurs;
b) concepția generală a serviciului media audiovizual,
conform modelului aprobat de Consiliul Audiovizualului;
c) grila de emisie săptămânală a serviciului media
audiovizual, conform modelului aprobat de Consiliul Audio-
vizualului;
d) proiectul editorial, care va conține: scopul, sarcinile,
timpul și volumul de emisie (în conformitate cu prevederile
art. 4 alin. (1), (2) și (6)–(10), art. 5, 6, art. 19 alin. (1), (2),
(5) și (6)); enumerarea, descrierea și clasificarea progra-
melor audiovizuale pe tipuri de programe, cu precizarea
ponderii diferitelor genuri de programe audiovizuale infor-
mative, culturale, educative și de divertisment; modul de
transmisiune (prin unde, prin distribuitorii de servicii, prin
radioreleu, prin satelit, internet etc.); raza de emisie;
e) lista proprietarilor beneficiari ai solicitantului, cu
indicarea mărimii cotei de participație, conform modelului
aprobat de Consiliul Audiovizualului;
f) proiectul financiar (planul de afaceri), care va cuprinde:

monitorul.gov.md 5
 Nr. 363-373 (8407-8417)
etapele de realizare a proiectului, asigurarea economică a
proiectului, organigrama instituției și experiența solicitantului
în domeniul serviciilor media audiovizuale;
g) denumirea și elementele de identificare ale serviciului
media audiovizual: semnalele de identificare în format
electronic;
h) declarația privind participarea, directă sau indirectă,
ori neparticiparea cu capital în fondurile statutare ale furni-
zorilor de servicii media și/sau ale distribuitorilor de servicii
media (în procente), conform modelului aprobat de Consiliul
Audiovizualului;
i) declarația pe proprie răspundere a solicitantului
privind angajarea de a respecta condiţiile de licenţiere la
desfășurarea activității de difuzare a serviciului media audio-
vizual şi privind autenticitatea documentelor prezentate,
conform modelului aprobat de Consiliul Audiovizualului.
(32) În termen de 30 de zile de la data depunerii cererii
prevăzute la alin. (31), Consiliul Audiovizualului eliberează
sau refuză, printr-o decizie motivată, eliberarea licenței de
emisie. Termenul respectiv poate fi prelungit prin decizia
Consiliului Audiovizualului cu cel mult 30 de zile.”
alineatul (4):
la litera h), cuvintele „şi numele proprietarului sau al
gestionarului acesteia” se exclud;
litera i) va avea următorul cuprins:
„i) frecvențele, în cazul serviciilor media audiovizuale de
radiodifuziune sonoră;”
alineatul se completează cu litera o) cu următorul
cuprins:
„o) angajamentul furnizorului de servicii media de a
publica pe pagina sa web oficială rapoartele anuale de
activitate întocmite conform modelului aprobat de către
Consiliul Audiovizualului.”
articolul se completează cu alineatul (61) cu următorul
cuprins:
„(61) În cazurile prevăzute la alin. (5) și (6), Consiliul
Audiovizualului examinează cererea/notificarea în termen de
30 de zile de la data depunerii. Termenul respectiv poate fi
prelungit prin decizia Consiliului Audiovizualului cu cel mult
15 zile lucrătoare.”
8. La articolul 26:
alineatul (1) se completează cu enunțul: „Cererea se
examinează în termen de 30 de zile de la data depunerii,
dar nu mai târziu de termenul prevăzut la alin. (3).”
la alineatul (2), litera c) va avea următorul cuprins:
c) furnizorul de servicii media nu a fost sancționat pentru
încălcări grave, prevăzute la art. 84 alin. (8), (81), (9), (91),
(10)–(103) din prezentul cod.”
la alineatul (6), textul „3 luni” se substituie cu textul
„2 luni”.
9. La articolul 27, litera e) se abrogă.
10. La articolul 28:
alineatul (12) va avea următorul cuprins:
„(12) Este interzisă utilizarea denumirii unei persoane
terţe de către o persoană juridică care solicită acordarea
unei licenţe de emisie, care deține o licență de emisie
sau care controlează o persoană juridică deţinătoare a
unei licenţe de emisie, pe măsură să eludeze prevederile
prezentului cod, inclusiv concurența loială, regimul juridic
al proprietății și/sau pluralismul audiovizual.”
la alineatul (13), textul „1 februarie” se substituie cu
textul „31 martie”.
11. La articolul 29, alineatul (7) va avea următorul
cuprins:
„(7) Consiliul Audiovizualului evaluează situaţia
dominantă în formarea opiniei publice a unei persoane fizice
6 monitorul.gov.md
PARTEA I 18 noiembrie 2022
sau juridice în cazul existenţei unor indicii întemeiate privind
atingerea limitei prevăzute la alin. (4). Dacă se constată o
situaţie dominantă în formarea opiniei publice, Consiliul
Audiovizualului dispune ca, într-un termen de până la 6
luni, deţinătorul licenţei de emisie să remedieze situaţia
constatată. În cazul în care evaluarea repetată a situației la
expirarea termenului de 6 luni atestă lipsa de remediere a
situației, Consiliul Audiovizualului aplică sancțiuni în confor-
mitate cu prevederile prezentului cod și dispune propriile
măsuri de remediere a situației (retragerea de frecvențe sau
suspendarea unor programe audiovizuale care constituie
cauzele apariției situației dominante) și termenul de
executare. Neexecutarea măsurilor de remediere a situației
atrage sancțiuni prevăzute pentru încălcări repetate.”
12. La articolul 41 alineatul (3) litera a), cuvintele „în
cadrul evenimentelor de importanță majoră” se exclud.
13. La articolul 56 partea introductivă și la articolul 60
alineatul (1), textul „1 februarie” se substituie cu textul „31
martie”.
14. La articolul 66:
alineatul (4) se abrogă;
alineatul (5) va avea următorul cuprins:
„(5) Furnizorii publici de servicii media sunt în drept să
difuzeze comunicări comerciale audiovizuale, cu excepția
celor menționate la art. 62 alin. (2) lit. c).”
15. Articolul 75:
la alineatul (3) partea introductivă, după cuvântul „elabo-
rează” se introduce textul „ , aprobă”;
alineatul (4) se completează cu literele k) și l) cu
următorul cuprins:
„k) recepționează rapoartele anuale de activitate ale
furnizorilor de servicii media, le verifică și decide asupra
aprobării sau respingerii acestora;
l) publică pe pagina sa web oficială rapoartele anuale
ale furnizorilor de servicii media.”
la alineatul (5), litera a) va avea următorul cuprins:
„a) politicii editoriale, proprietăţii şi finanţării furnizorilor
de servicii media aflaţi în jurisdicţia Republicii Moldova, prin
publicarea pe pagina sa web oficială a rapoartelor anuale
de activitate ale furnizorilor de servicii media, precum și
a propriilor rapoarte și a oricărei informații actualizate
referitoare la regimul juridic al proprietății furnizorilor de
servicii media;”.
16. La articolul 77 alineatul (4), litera f) va avea următorul
cuprins:
„f) absenţei nemotivate de la cel puţin 7 şedinţe conse-
cutive;”.
17. Articolul 82 va avea următorul cuprins:
„Articolul 82. Remunerarea membrilor
Consiliului Audiovizualului
(1) Membrii Consiliului Audiovizualului sunt remunerați
în conformitate cu prevederile cadrului normativ aferent.
(2) Pentru perioada electorală, indiferent de tipul scruti-
nului, membrilor Consiliului Audiovizualului li se stabilește
o indemnizație în mărime de 30% din salariul de bază.”
18. Articolul 84:
alineatul (5):
literele c) și j) vor avea următorul cuprins:
„c) omiterea prezentării, până la data de 31 martie a
anului următor celui de gestiune, a rapoartelor de activitate
anuale sau respingerea acestora de către Consiliul Audio-
vizualului, precum și omiterea prezentării contractelor de
retransmisiune a serviciilor media audiovizuale;”
„j) nerespectarea prevederilor privind condițiile de
furnizare a comunicărilor comerciale audiovizuale prevăzute
la art. 63 alin. (2)–(4), art. 64, 65, art. 66 alin. (1)–(5), art.
18 noiembrie 2022 PARTEA I Nr. 363-373 (8407-8417)

67 alin. (1), (3) și (4), art. 68 alin. (1)–(3), art. 69, art. 70
şi 71, amenda fiind aplicată pentru fiecare caz de încălcare
constatat;”
alineatul se completează cu litera m) cu următorul
cuprins:
„m) omiterea publicării pe propriile pagini web a rapoar-
telor de activitate pentru anul precedent în decurs de 30 de
zile din momentul aprobării acestor rapoarte de Consiliul
Audiovizualului.”
PREȘEDINTELE PARLAMENTULUI
Nr. 303. Chișinău, 3 noiembrie 2022.
la alineatul (6), litera c) va avea următorul cuprins:
„c) nerespectarea obligaţiei de a asigura transparenţa
politicii editoriale și a proprietăţii furnizorilor de servicii
media, prevăzută la art. 21, precum şi a regimului juridic
al proprietăţii, prevăzut la art. 28 alin. (2)–(13) şi art. 29
alin. (7);”.
Art. II. – Prezenta lege intră în vigoare la data publicării
în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Igor GROSU

689 DECRET
cu privire la promulgarea Legii pentru ratificarea
Protocolului de amendare a Acordului dintre părțile
Convenției privind cooperarea polițienească în Europa
de Sud-Est privind schimbul automatizat de date ADN,
date dactiloscopice și date de înregistrare
a autovehiculelor
În temeiul art. 93 alin. (1) din Constituţia Republicii amendare a Acordului dintre părțile Convenției privind
Moldova, cooperarea polițienească în Europa de Sud-Est privind
Preşedintele Republicii Moldova d e c r e t e a z ă: schimbul automatizat de date ADN, date dactiloscopice și
Articol unic. - Se promulgă Legea nr. 304 din date de înregistrare a autovehiculelor.
3 noiembrie 2022 pentru ratificarea Protocolului de
PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA Maia SANDU
Nr.698-IX. Chişinău, 14 noiembrie 2022.

690 LEGE
pentru ratificarea Protocolului de amendare
a Acordului dintre părțile Convenției privind cooperarea
polițienească în Europa de Sud-Est privind schimbul
automatizat de date ADN, date dactiloscopice și date
de înregistrare a autovehiculelor
Parlamentul adoptă prezenta lege organică. pentru realizarea prevederilor protocolului nominalizat.
Art. 1. – Se ratifică Protocolul de amendare a Acordului Art. 3. – Ministerul Afacerilor Externe și Integrării
dintre părțile Convenției privind cooperarea polițienească Europene va notifica depozitarul despre ratificarea proto-
în Europa de Sud-Est privind schimbul automatizat de colului menționat.
date ADN, date dactiloscopice și date de înregistrare a Art. 4. – Prezenta lege intră în vigoare la data publicării
autovehiculelor. în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Art. 2. – Guvernul va întreprinde măsurile necesare
PREȘEDINTELE PARLAMENTULUI Igor GROSU
Nr. 304. Chișinău, 3 noiembrie 2022.

monitorul.gov.md 7
 Nr. 363-373 (8407-8417) PARTEA I 18 noiembrie 2022

8 monitorul.gov.md
18 noiembrie 2022 PARTEA I Nr. 363-373 (8407-8417)

monitorul.gov.md 9
 Nr. 363-373 (8407-8417) PARTEA I 18 noiembrie 2022

10 monitorul.gov.md
18 noiembrie 2022 PARTEA I Nr. 363-373 (8407-8417)

691 DECRET
cu privire la promulgarea Legii pentru ratificarea
Acordului de facilitate de credit dintre Republica
Moldova și Agenția Franceză pentru Dezvoltare,
în sumă de 60 de milioane de euro
În temeiul art. 93 alin. (1) din Constituţia Republicii 10 noiembrie 2022 pentru ratificarea Acordului de facilitate
Moldova, de credit dintre Republica Moldova și Agenția Franceză
Preşedintele Republicii Moldova d e c r e t e a z ă: pentru Dezvoltare, în sumă de 60 de milioane de euro.
Articol unic. - Se promulgă Legea nr. 307 din
PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA Maia SANDU
Nr. 701-IX. Chișinău, 15 noiembrie 2022.

692 LEGE
pentru ratificarea Acordului de facilitate de credit
dintre Republica Moldova și Agenția Franceză pentru
Dezvoltare, în sumă de 60 de milioane de euro
Parlamentul adoptă prezenta lege organică. pentru realizarea prevederilor acordului menționat.
Art. 1. – Se ratifică Acordul de facilitate de credit dintre Art. 3. – Ministerul Afacerilor Externe și Integrării
Republica Moldova și Agenția Franceză pentru Dezvoltare, Europene va notifica Agenția Franceză pentru Dezvoltare
în sumă de 60 de milioane de euro, semnat la Chișinău la despre ratificarea acordului nominalizat.
28 octombrie 2022. Art. 4. – Prezenta lege intră în vigoare la data publicării
Art. 2. – Guvernul va întreprinde măsurile necesare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREȘEDINTELE PARLAMENTULUI Igor GROSU
Nr. 307. Chișinău, 10 noiembrie 2022.

monitorul.gov.md 11
 Nr. 363-373 (8407-8417) PARTEA I 18 noiembrie 2022

12 monitorul.gov.md
18 noiembrie 2022 PARTEA I Nr. 363-373 (8407-8417)

monitorul.gov.md 13
 Nr. 363-373 (8407-8417) PARTEA I 18 noiembrie 2022

14 monitorul.gov.md
18 noiembrie 2022 PARTEA I Nr. 363-373 (8407-8417)

monitorul.gov.md 15
 Nr. 363-373 (8407-8417) PARTEA I 18 noiembrie 2022

16 monitorul.gov.md
18 noiembrie 2022 PARTEA I Nr. 363-373 (8407-8417)

monitorul.gov.md 17
 Nr. 363-373 (8407-8417) PARTEA I 18 noiembrie 2022

18 monitorul.gov.md
18 noiembrie 2022 PARTEA I Nr. 363-373 (8407-8417)

monitorul.gov.md 19
 Nr. 363-373 (8407-8417) PARTEA I 18 noiembrie 2022

20 monitorul.gov.md
18 noiembrie 2022 PARTEA I Nr. 363-373 (8407-8417)

monitorul.gov.md 21
 Nr. 363-373 (8407-8417) PARTEA I 18 noiembrie 2022

22 monitorul.gov.md
18 noiembrie 2022 PARTEA I Nr. 363-373 (8407-8417)

693 DECRET
privind acordarea cetăţeniei Republicii Moldova
În temeiul art. 88 lit. c) din Constituţia Republicii Moldova DANILEȚ Vasilică-Cristi, născut în 1975 în România.
şi al art. 24 alin. (2) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova, STAICU Daniel-Marius, născut în 1975 în România.
Preşedintele Republicii Moldova d e c r e t e a z ă: Art. 2. - Prezentul decret intră în vigoare la data publi-
Art. 1. - Se acordă cetăţenia Republicii Moldova cării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
următoarelor persoane:
PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA Maia SANDU
Nr. 697-IX. Chișinău, 11 noiembrie 2022.

monitorul.gov.md 23
 Nr. 363-373 (8407-8417)
Acte ale Curţii Constituţionale a Republicii Moldova
175 HOTĂRÂRE
privind excepția de neconstituționalitate
a articolului 476 alin. (1) din Codul contravențional
(revizuirea unei decizii definitive de aplicare a sancțiunii
contravenționale)
(sesizările nr. 33g/2022 și nr. 37g/2022)
În numele Republicii Moldova,
Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Ana Florean și a dlui Marcel Lupu,
asistenți judiciari,
Având în vedere sesizările înregistrate la 25 februarie 2022
și 14 martie 2022,
Examinând sesizările menționate în ședință plenară
publică,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 1 noiembrie 2022, în camera de consiliu,
Pronunță următoarea hotărâre:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află sesizările privind excepția
de neconstituționalitate a articolului 476 alin. (1) din Codul
contravențional, ridicată de dl avocat Veaceslav Dandeș, în
interesele dlui Nicolai Saitarlî, parte în dosarul nr. 4r-178/2022,
pendinte la Curtea de Apel Comrat (sesizarea nr. 33g/2022),
și ale dlui Nicolae Ivanoglo, parte în dosarul nr. 4rh-3/2021,
pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central (sesizarea nr.
37g/2022).
2. Sesizările privind excepția de neconstituționalitate au
fost trimise la Curtea Constituțională, pe baza articolului
135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, de un complet
de judecată de la Curtea de Apel Comrat format din dnii
judecători Ștefan Starciuc, Serghei Gubenco și Afanasi Curdov
și, respectiv, de dl judecător Dumitru Bosîi de la Judecătoria
Cahul, sediul central.
3. Având în vedere identitatea de obiect a sesiză-
rilor și motivele similare care stau la baza criticilor de
neconstituționalitate, Curtea a decis conexarea lor într-un
singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicției
constituționale, atribuindu-i numărul 33g/2022.
4. Prin decizia Curții Constituționale din 17 iunie 2022,
sesizările au fost declarate admisibile, fără a se prejudeca
fondul cauzei.
5. În procesul soluționării sesizărilor, Curtea Constituțională
a solicitat opiniile Parlamentului, Președintelui Republicii
Moldova și Guvernului. De asemenea, Curtea a primit opinii
amicus curiae de la Procuratura Generală, de la Institutul
de Reforme Penale și de la Institutul de Cercetări Juridice,
Politice și Sociologice.
6. La ședința publică a Curții a participat dl avocat
Veaceslav Dandeș. Parlamentul a fost reprezentat de către
dl Radu Radu, consultant principal în cadrul Serviciului repre-
zentare la Curtea Constituțională și la organele de drept, din
cadrul Direcției generale juridice a Secretariatului Parlamen-
tului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco,
secretar de stat al Ministerului Justiției.
CIRCUMSTANȚELE CAUZELOR DE PE ROLUL
INSTANȚELOR DE DREPT COMUN
a) Circumstanțele cauzei nr. 4r-178/2022 (sesizarea nr.
33g/2022)
7. La 28 noiembrie 2016, organul de urmărire penală
al Inspectoratului de Poliție Vulcănești a dispus începerea
24 monitorul.gov.md
PARTEA I 18 noiembrie 2022
urmăririi penale în legătură cu comiterea infracțiunii de
huliganism și l-a recunoscut pe dl Nicolai Saitarlî în calitate
de bănuit printr-o ordonanță din 11 aprilie 2017.
8. La 12 iulie 2017, dl Vitali Covaliov, procuror-șef adjunct
al Procuraturii UTA Găgăuzia, a emis o ordonanță prin care a
dispus scoaterea dlui Nicolai Saitarlî de sub urmărire penală
pentru comiterea infracțiunii de huliganism și clasarea proce-
sului penal, pentru că fapta comisă nu întrunește elementele
infracțiunii. La aceeași dată, procurorul-șef adjunct a dispus
pornirea procesului contravențional în privința dlui Nicolai
Saitarlî, iar la 10 octombrie 2017 a emis o ordonanță prin
care acesta a fost acuzat de comiterea contravențiilor de
injurie și vătămare a integrității corporale, fiind sancționat în
baza Codului contravențional cu o amendă în mărime de 40
unități convenționale.
9. La 23 martie 2018, dl Ruslan Caraivan, procuror ierarhic
superior, a examinat plângerea părții vătămate Ion Fuciji și a
dispus anularea ordonanței din 12 iulie 2017 privind scoaterea
de sub urmărire penală a dlui Nicolai Saitarlî și clasarea
procesului penal.
10. La 15 mai 2019, cauza penală de învinuire a dlui
Nicolai Saitarlî a fost expediată în instanța de judecată pentru
examinare în fond.
11. La 16 octombrie 2020, dl Victor Cîlcic, procuror-șef
interimar al Procuraturii UTA Găgăuzia, a depus la Judecătoria
Comrat, sediul central, o cerere de revizuire a ordonanței din
10 octombrie 2017 cu privire la sancționarea contravențională
a dlui Nicolai Saitarlî, având în vedere că a fost pornită
urmărirea penală în privința aceleiași fapte.
12. La 9 iunie 2021, Judecătoria Comrat, sediul central, a
admis cererea de revizuire și a anulat ordonanțele din 12 iulie
2017 și, respectiv, din 10 octombrie 2017, care făceau parte
din procedura contravențională. Nefiind de acord cu hotărârea
instanței, dl avocat Veaceslav Dandeș a atacat-o cu recurs.
13. În cadrul ședinței de examinare a recursului, dl avocat
Veaceslav Dandeș a ridicat, în interesele dlui Nicolai Saitarlî,
excepția de neconstituționalitate a articolului 476 alin. (1) din
Codul contravențional.
14. Printr-o încheiere din 17 decembrie 2021, Curtea de
Apel Comrat a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate
și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea
soluționării acesteia.
b) Circumstanțele cauzei nr. 4rh-3/2021 (sesizarea nr.
37g/2022)
15. La 31 martie 2021, un agent constatator din cadrul
Inspectoratului de Poliție Cahul a întocmit în privința dlui
Nicolae Ivanoglo un proces-verbal cu privire la contravenție
și a emis o decizie de aplicare a sancțiunii contravenționale
pentru comiterea contravențiilor de încălcare a regulilor de
înmatriculare sau de înregistrare de stat, de revizie tehnică a
vehiculelor, de conducere a vehiculului cu încălcarea regulilor
privind dreptul de a conduce vehicule și de încălcarea regulilor
de circulaţie rutieră soldată cu deteriorarea bunurilor materiale
ori cu cauzarea de vătămări corporale uşoare, prevăzute de
Codul contravențional.
16. La aceeași dată, Inspectoratul de Poliție Cahul
l-a sancționat pe dl Nicolae Ivanoglo pentru comiterea
contravenției de părăsire a locului în care s-a produs
accidentul rutier.
18 noiembrie 2022 PARTEA I
17. La 7 aprilie 2021, Inspectoratul de Poliție Cahul a
dispus pornirea urmăririi penale în privința dlui Nicolae Ivanoglo
pentru comiterea infracțiunii de conducere a mijlocului de
transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau
în stare de ebrietate produsă de alte substanţe, prevăzute de
Codul penal. Cauza penală a fost transmisă spre examinare
Procuraturii raionului Cahul.
18. La 28 mai 2021, dna Ina Vîhodeț, procuror al Procu-
raturii raionului Cahul, a depus la Judecătoria Cahul, sediul
central, o cerere de revizuire a proceselor-verbale și a deciziei
de aplicare a sancțiunii contravenționale din 31 martie 2021
(a se vedea § 15-16 menționate supra) întocmite în privința
dlui Nicolae Ivanoglo.
19. La 18 februarie 2022, în cadrul examinării cererii de
revizuire, dl avocat Veaceslav Dandeș a ridicat excepția de
neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 476 alin.
(1) din Codul contravențional.
20. Printr-o încheiere din 4 martie 2022, Judecă-
toria Cahul, sediul central, a admis ridicarea excepției
de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea
Constituțională, în vederea soluționării acesteia.
LEGISLAŢIA PERTINENTĂ
21. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:
Articolul 16
Egalitatea
„(1) Respectarea și ocrotirea persoanei constituie o
îndatorire primordială a statului.
(2) Toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii
și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate,
origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică,
avere sau de origine socială.”
Articolul 20
Accesul liber la justiție
„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din
partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor
care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”
Articolul 21
Prezumția nevinovăției
„Orice persoană acuzată de un delict este prezumată
nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal,
în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au
asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.„
Articolul 23
Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile
și îndatoririle
„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască persona-
litatea juridică.
(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte
drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face
accesibile toate legile şi alte acte normative.”
Articolul 54
Restrângerea exercițiului unor drepturi
sau al unor libertăți
„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar
suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale
ale omului şi cetăţeanului.
(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus
altor restrângeri decît celor prevăzute de lege, care corespund
normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi
sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii
teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în
scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării
drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării
divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi
imparţialităţii justiţiei.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea
drepturilor proclamate în articolele 20-24.
(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia
monitorul.gov.md
Nr. 363-373 (8407-8417)
care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului
sau a libertăţii.„
22. Prevederile relevante ale Protocolului nr. 7 la Convenția
Europeană a Drepturilor Omului sunt următoarele:
Articolul 4
Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit
de două ori
„1. Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către
jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru
care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre
definitivă, conform legii și procedurii penale ale acestui stat.
2. Dispozițiile paragrafului precedent nu împiedică redes-
chiderea procesului, conform legii și procedurii penale a
statului respectiv, dacă fapte noi ori recent descoperite sau
un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de
natură să afecteze hotărârea pronunțată.
3. Nicio derogare de la prezentul articol nu este îngăduită
în temeiul art. 15 din Convenție.”
23. Prevederile relevante ale Codului contravențional,
adoptat prin Legea nr. 218 din 24 octombrie 2008, sunt
următoarele:
Articolul 380
Dreptul de a nu fi urmărit sau sancționat
de mai multe ori
„(1) Nimeni nu poate fi urmărit sau sancţionat de mai multe
ori pentru aceeaşi faptă. Reluarea procesului contravenţional
care a încetat poate avea loc doar în cazul descoperirii unor
noi circumstanţe sau în cazul depistării unui viciu fundamental,
care a afectat hotărîrea de încetare a procesului contraven-
ţional.
[...].„
Articolul 476
Revizuirea deciziilor și a hotărârilor
în cauzele contravenționale
„(1) Procurorul dispune de dreptul de a înainta
cerere de revizuire a deciziei sau hotărârii emise în
cauza contravențională dacă se constată că în acțiunile
contravenientului sânt prezente elementele constitutive
ale infracțiunii prevăzute de Codul penal.
(2) Cererea de revizuire se depune în instanța a cărei
decizie sau hotărâre a rămas definitivă sau în instanţa de fond
conform competenţei teritoriale, în cazul în care decizia asupra
cauzei contravenţionale a fost emisă de autorităţile prevăzute
la art.393 alin.(1) lit. b)–d).”
ÎN DREPT
A. ADMISIBILITATEA
24. Examinând respectarea condițiilor de admisibilitate a
unei sesizări, stabilite în jurisprudența sa constantă, Curtea a
reținut că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ține de
competența sa ratione materiae, în conformitate cu articolul
135 alin. (1) lit. a) din Constituție.
25. Curtea a constatat că excepțiile de neconstituționalitate,
ridicate de avocatul părților în cele două procese, au fost
formulate de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe
baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție,
așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții
Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.
26. Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie
articolul 476 alin. (1) din Codul contravențional. Curtea a
constatat că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect
al controlului de constituționalitate din perspectiva criticilor
invocate de autor.
27. O altă condiție pentru formularea excepției de
neconstituționalitate o constituie aplicabilitatea prevederilor
contestate în litigiul din fața judecătorului de drept comun.
Curtea a reținut că excepțiile de neconstituționalitate au fost
ridicate în cadrul a două proceduri de revizuire a deciziilor
definitive de aplicare a sancțiunilor contravenționale. Prin
urmare, Curtea a admis că prevederile contestate ar putea fi
25
 Nr. 363-373 (8407-8417)
aplicate la soluționarea cauzelor contravenționale în care au
fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate.
28. Curtea a mai reținut că o altă condiție obligatorie pentru
ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în
fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va
analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizărilor, dacă
prevederile criticate reprezintă o ingerinţă într-un drept funda-
mental (DCC nr. 132 din 12 august 2021, § 28).
29. Autorul sesizărilor a invocat incidența articolelor
16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiție], 21 [prezumția
nevinovăției], 23 [dreptul fiecărui om de a-și cunoaște
drepturile și îndatoririle] și 54 [restrângerea exercițiului unor
drepturi sau al unor libertăți] din Constituție.
30. Cu privire la articolele 23 și 54 din Constituție, Curtea
a reținut, în jurisprudența sa constantă, că acestea sunt
aplicabile doar în coroborare cu un drept fundamental incident
(a se vedea HCC nr. 15 din 28 aprilie 2021, § 20).
31. Totodată, Curtea a observat că autorul sesizărilor nu a
prezentat critici de neconstituționalitate cu privire la articolul
16 din Constituție. În situații similare, Curtea a notat că simpla
trimitere la un text din Constituție, fără explicarea pretinsei
neconformități cu acesta a prevederilor legale contestate,
nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr. 54 din
2 iunie 2020, § 31). Prin urmare, acest capăt al sesizărilor
nu este admisibil.
32. Cu privire la pretinsa incidență a articolului 20 din
Constituție, autorul excepției susține că norma contestată
permite anularea unei decizii contravenționale definitive pentru
că, în opinia procurorului, în acțiunile contravenientului sunt
prezente elementele constitutive ale unei infracțiuni.
33. Curtea a reiterat că articolul 20 din Constituţie îşi
găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 din Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la
un proces echitabil. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană
a stabilit că articolul 6 din Convenţie nu este aplicabil unei
proceduri care vizează redeschiderea unui proces, deoarece
persoana care o solicită, odată rămasă definitivă condamnarea
sa, nu este „acuzată de comiterea unei infracţiuni”, în sensul
acestui articol (Fischer v. Austria (dec.), 6 mai 2003). Doar
noile proceduri, după autorizarea redeschiderii procesului,
pot fi considerate determinante la stabilirea temeiniciei unei
acuzaţii în materie penală (Löffler v. Austria, 3 octombrie 2000,
§ 18-19) (a se vedea DCC nr. 90 din 15 iunie 2021, § 25).
Așadar, cu privire la aceste argumente, Curtea nu a reținut
incidența articolului 20 din Constituție.
34. Cu privire la incidența articolului 21 din Constituție,
autorul excepției susține că norma contestată: (i) nu prevede
un termen pentru deschiderea procedurii de revizuire și (ii)
îi permite procurorului să solicite revizuirea unei decizii de
aplicare a sancțiunii contravenționale după o simplă reeva-
luare a probelor.
35. Cu privire la primul aspect, Curtea a constatat că,
potrivit jurisprudenței Curții Europene, dreptul național
material și procedural trebuie să fie conform cu principiul
securității juridice, care pretinde ca domeniul de aplicare al
unui remediu să fie clar circumscris în timp și ca procedura
de utilizare a acestuia să fie clară pentru părțile cărora li se
permite să recurgă la remediul în cauză. O lege care conferă
o marjă discreționară nelimitată uneia dintre părți pentru a
folosi un remediu precis sau pentru a supune un astfel de
remediu unor condiții care denotă un dezechilibru major între
părți din perspectiva capacității lor de a se folosi de acesta ar
contraveni principiului securității juridice (a se vedea Brumă-
rescu v. Romania [MC], 28 octombrie 1999, § 62; Mihalache
v. România [MC], 8 iulie 2019, § 115).
36. Din acest punct de vedere, dată fiind lipsa unui
termen pentru inițierea revizuirii unei hotărâri în materie
contravențională de către procuror, în defavoarea contrave-
nientului, Curtea constată incidența articolului 21, coroborat
26 monitorul.gov.md
PARTEA I 18 noiembrie 2022
cu articolul 23 din Constituție.
37. Cu privire la cel de-al doilea aspect, Curtea a observat
că norma contestată stabilește un mecanism care îi acordă
procurorului competența să solicite revizuirea unei decizii
sau a unei hotărâri definitive emise în cauza contravențională
atunci când se constată că în acțiunile contravenientului sunt
prezente elementele constitutive ale unei infracțiuni.
38. Curtea a subliniat că articolul 21 din Constituție,
care garantează principiul prezumției nevinovăției persoanei,
încorporează și dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de
două ori pentru aceeași faptă (principiul ne bis in idem). În
jurisprudența sa, Curtea Europeană a reținut că principiul ne
bis in idem este conceput să protejeze persoanele care au
fost deja „achitate sau condamnate definitiv”. Principiul este
aplicabil doar după ce persoana a fost definitiv achitată sau
condamnată în conformitate cu legea și procedura penală a
statului. Pentru ca o persoană să poată beneficia de această
protecție, decizia finală nu este suficientă. Decizia finală
trebuie să implice, de asemenea, achitarea sau condam-
narea persoanei (a se vedea, mutatis mutandis, Mihalache
v. România [MC], 8 iulie 2019, § 88).
39. Curtea a observat că, la modul abstract, norma
contestată face posibilă anularea unei decizii sau a unei
hotărâri definitive contravenționale dacă se constată că în
acțiunile contravenientului sunt prezente elementele consti-
tutive ale unei infracțiuni. Prin urmare, Curtea a confirmat
incidența articolului 21 din Constituție.
40. Așadar, Curtea va exercita controlul constituţionalităţii
articolului 476 alin. (1) din Codul contravenţional prin prisma
articolului 21, coroborat cu articolele 23 şi 54 din Constituţie.
B. FONDUL CAUZEI
1. Argumentele autorului sesizărilor cu privire la
excepțiile de neconstituționalitate
41. Autorul sesizărilor susține că motivul de revizuire
prevăzut de norma contestată este distinct de motivele
de revizuire prevăzute de articolul 475 alin. (2) din Codul
contravențional. Autorul susține că din textul normei contestate
nu pot fi identificate criterii clare pe baza cărora instanța de
revizuire ar putea verifica motivul invocat de procuror pentru
revizuirea unei hotărâri definitive.
42. Autorul pretinde că prerogativa procurorului de
a solicita revizuirea unei decizii de aplicare a sancțiunii
contravenționale atunci când se constată prezența elementelor
constitutive ale unei infracțiuni în acțiunile contravenientului nu
poate fi considerat un motiv de revizuire, ci o simplă reeva-
luare a probelor. În acest context, autorul afirmă că norma
contestată încalcă principiul non bis in idem și nu corespunde
exigențelor calității legii.
43. Totodată, autorul afirmă că norma contestată nu
prevede un termen în interiorul căruia procurorul poate solicita
revizuirea unei decizii de aplicare a sancțiunii contravenționale.
44. În opinia autorului, prevederile contestate sunt contrare
articolelor 16, 20, 21, 23 și 54 din Constituție.
2. Argumentele autorităților și ale organizațiilor care
și-au prezentat opiniile
45. În opinia sa, Parlamentul a făcut trimitere la DCC nr.
8 din 24 ianuarie 2020 și a susținut că prevederile contestate
nu reclamă o problemă de constituționalitate, ci o problemă
de aplicare a legii.
46. Parlamentul a menționat că, potrivit articolului 4 § 2
din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană, un proces penal
poate fi redeschis conform legii și procedurii penale a statului
respectiv, dacă fapte noi sau recent descoperite sau un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să
afecteze hotărârea pronunțată. Aceleași condiții sunt stabilite
la articolul 380 alin. (1) din Codul contravențional, care prevede
că reluarea procesului contravențional încetat poate avea loc
doar în cazul descoperirii unor circumstanțe noi sau în cazul
depistării unui viciu fundamental, care a afectat hotărârea de
18 noiembrie 2022 PARTEA I
încetare a procesului contravențional.
47. Parlamentul susține că în cazul în care se constată
circumstanțe recent descoperite sau un viciu fundamental în
cadrul procedurii precedente, care demonstrează prezența
în faptele contravenientului a elementelor constitutive ale
infracțiunii prevăzute de Codul penal, atunci procurorul
dispune de dreptul de a cere revizuirea deciziei sau a hotărârii
pronunțate în cauza contravențională.
48. Totodată, Parlamentul menționează că articolul 459
alin. (1) din Codul de procedură penală prevede că revizuirea
unei hotărâri se poate face numai în interiorul termenului
de prescripție al incriminării. Dat fiind faptul că procesul
contravențional se desfășoară conform principiilor prevăzute
de Codul de procedură penală, aceeași prevedere este
aplicabilă în această cauză.
49. În concluzie, Parlamentul a menționat că articolele
476 și 477 din Codul contravențional urmează a fi aplicate
în coroborare cu articolul 380 alin. (1) din același Cod, care
garantează dreptul de a nu fi urmărit sau sancţionat de mai
multe ori, cu prevederile corelative din Codul de procedură
penală și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului
în această materie.
50. În opinia sa, Guvernul menționează că norma
contestată acordă procurorului posibilitatea de a descoperi
infracțiunile prin înaintarea unei cereri de revizuire a unei
hotărâri emise într-o cauză contravențională doar atunci când
se constată că în acțiunile contravenientului sunt prezente
elementele constitutive ale unei infracțiuni. Guvernul susține
că, în acest caz, principiul non bis in idem nu este încălcat,
deoarece obiectul sesizării comiterii unei infracțiuni se află
la o etapă incipientă de cercetare și nu vizează deschiderea
unei proceduri penale. Totodată, Guvernul a făcut trimitere
la DCC nr. 8 din 24 ianuarie 2020 și a susținut că prevederile
contestate nu reclamă o problemă de constituționalitate, ci o
problemă de aplicare a legii.
51. În opinia sa, Procuratura Generală a precizat că
statul are obligația pozitivă de a investiga infracțiunile și de a
trage la răspundere penală persoanele vinovate. Atunci când
acțiunile unei persoane au fost investigate și sancționate
printr-o procedură contravențională, principiul non bis in
idem împiedică procurorul să investigheze acțiunile aceleiași
persoane printr-o procedură penală. Totuși, procedura
revizuirii, prevăzută la articolul 476 din Codul contravențional,
permite revenirea la situația juridică anterioară prin anularea
deciziei de aplicare a sancțiunii contravenționale și oferă
organului de urmărire penală posibilitatea investigării faptelor
prin prisma Codului penal.
52. Referitor la lipsa unui termen pentru formularea
unei cereri de revizuire, Procuratura Generală a menționat
că termenul de șase luni prevăzut la articolul 475 alin. (1)
din Codul contravențional nu este aplicabil și pentru situația
prevăzută de norma contestată. Procuratura Generală a
susținut că cererea de revizuire poate fi înaintată de procuror
în termenul de prescripție de tragere la răspundere penală,
prevăzut de articolul 60 alin. (1) din Codul penal.
53. În opinia amicus curiae prezentată de Institutul de
Reforme Penale se menționează că motivul de revizuire
prevăzut de norma contestată nu corespunde limitelor de
revizuire a deciziilor definitive stabilite de articolul 4 § 2 din
Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană, i.e. apariția unor
fapte noi sau recent descoperite sau prezența unui viciu
fundamental. Totodată, Institutul a menționat că în procedura
contravențională nu este stabilit un termen atunci când
revizuirea este solicitată în defavoarea contravenientului, fapt
care contravine principiilor stabilite de Codul de procedură
penală. Din aceste motive, Institutul de Reforme Penale
susține că norma contestată este neconstituțională.
54. În opinia sa amicus curiae, Institutul de Cercetări
Juridice, Politice și Sociologice a precizat că textul „dacă
monitorul.gov.md
Nr. 363-373 (8407-8417)
se constată că în acțiunile contravenientului sunt prezente
elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de Codul
penal” din norma contestată nu poate constitui un motiv de
revizuire, deoarece îi permite procurorului să reevalueze probele
și, respectiv, să constate vinovăția persoanei. Mai mult, Institutul
menționează că dreptul de a constata prezența elementelor
constitutive ale unei infracțiuni în acțiunile unei persoane este
de competența instanței de judecată, nu a procurorului. În
cazul în care instanța de revizuire ar constata prezența unui
asemenea motiv de revizuire ar desființa o soluție definitivă,
în lipsa examinării cauzei penale în fond și a acuzației penale
propriu-zise. În cazul procedurii contravenționale nu pot fi
constatate semnele componenței de infracțiune.
3. Aprecierea Curții
a) Principii generale
55. Curtea menționează că garanțiile instituite de articolul
21 din Constituție, care garantează principiul prezumției
nevinovăției persoanei, încorporează și dreptul de a nu
fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași faptă
(principiul ne bis in idem).
56. Acest drept îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile
articolului 4 § 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană
a Drepturilor Omului. Potrivit acestui articol, nimeni nu poate
fi urmărit sau pedepsit penal de jurisdicțiile aceluiași stat
pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat
sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și
procedurii penale ale acestui stat. Așadar, principiul ne bis
in idem devine aplicabil doar în cazul unui act cu caracter
definitiv care implică achitarea sau condamnarea persoanei.
57. În același timp, articolul 4 § 2 din Protocolul nr. 7 la
Convenția Europeană permite redeschiderea procesului dacă
fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental
în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze
hotărârea pronunțată.
58. Curtea Europeană a reținut că aceste condiţii sunt
alternative, nu cumulative. Totuşi, în ambele cazuri, faptele
nou-descoperite sau viciile fundamentale trebuiau să „afecteze
rezultatul cauzei”, fie în favoarea, fie în detrimentul persoanei
vizate (a se vedea cauza Mihalache v. România [MC], 8 iulie
2019, § 130, 133).
59. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a explicat că
circumstanțele legate de cauză care există pe parcursul proce-
sului, dar rămân ascunse judecătorului și devin cunoscute abia
după proces, reprezintă circumstanțe „descoperite recent„.
Circumstanțele care privesc cauza, dar care apar numai după
proces sunt circumstanțe „noi„. În concluzie, expresia „fapte
noi sau recent descoperite„ include noi dovezi referitoare la
fapte existente anterior.
60. Conceptul de „viciu fundamental” pare să sugereze
că numai o încălcare gravă a unei norme de procedură care
subminează în mod sever integritatea procedurilor precedente
poate servi ca bază pentru redeschiderea acestora în detri-
mentul persoanei acuzate, în cazul în care a fost achitată sau
sancţionată. În cazurile în care redeschiderea intenţionată a
procedurilor ar putea fi în favoarea acuzatului, natura viciului
trebuie evaluată, în primul rând, în funcţie de existenţa unei
încălcări a drepturilor la apărare şi, deci, ca un impediment în
calea bunei administrări a justiţiei (ibidem, § 130-133).
61. În acest context, în cauza Mihalache v. România
[MC] (§ 134-138 din hotărâre) Curtea Europeană a respins
argumentul Guvernului potrivit căruia necesitatea de a asigura
unificarea practicii în materie de urmărire penală este inclusă
în circumstanțele excepționale menționate la articolul 4 § 2
din Protocolul nr. 7. Aceasta a hotărât că o nouă apreciere a
situației de fapt în lumina legii aplicabile nu poate fi echivalată
cu descoperirea unui „viciu fundamental” în cadrul procedurii
precedente.
b) Aplicarea principiilor generale enunțate în
prezenta cauză
27
 Nr. 363-373 (8407-8417)
Dacă legea stabilește în mod clar termenul în care o
decizie de aplicare a sancțiunii contravenționale devine
definitivă
62. Curtea notează că stabilirea unui termen de contestare
a deciziei de sancționare contravențională urmărește respec-
tarea principiului securității raporturilor juridice. În acest
context, Curtea Europeană a subliniat că principiul certitudinii
juridice este inerent dreptului de a nu fi judecat sau pedepsit
de două ori pentru aceeași faptă. Pentru a nu fi încălcat,
remediul trebuie să funcționeze astfel încât să fie clar când o
decizie devine definitivă. (a se vedea Mihalache v. România
[MC], § 115).
63. Curtea reține că Codul contravențional reglementează
mecanismul de control al legalității deciziilor de sancționare
contravențională. Astfel, atât persoana în a cărei privință a fost
pornit procesul contravențional, cât și victima au dreptul să
atace, în modul stabilit de lege, acţiunile şi deciziile autorităţii
competente să soluţioneze cauza contravenţională, inclusiv
hotărârea judecătorească.
64. În acest sens, Codul contravențional prevede că
decizia de aplicare a sancțiunii contravenționale emisă fie
de agentul constatator [articolul 448 alin. (1)], fie de către
procuror în cauza contravențională [articolul 396 alin. (5)]
poate fi contestată în termen de 15 zile de la data emiterii
acestei decizii sau, după caz, de la data înmânării ei. Termenul
de 15 zile este stabilit și pentru contestarea hotărârilor
judecătorești contravenționale, fiind calculat de asemenea
de la data pronunțării sau de la data înmânării copiei hotărârii
judecătorești [articolul 468 alin. (1)].
65. Așadar, Curtea reține că o decizie de aplicare a
sancțiunii contravenționale sau o hotărâre judecătorească
contravențională devine definitivă fie prin necontestare în
termenul stabilit, fie prin epuizarea căilor ordinare de atac
stabilite de articolele 448 alin. (1) și 468 alin. (1) din Cod. Prin
urmare, Codul contravențional stabilește în mod clar momentul
în care o decizie de aplicare a sancțiunii contravenționale sau
o hotărâre judecătorească contravențională devine definitivă.
Dacă legea prevede un mecanism de reîncadrare
juridică a faptelor până la devenirea definitivă a deciziei
de aplicare a sancțiunii contravenționale
66. Curtea constată că motivul de revizuire, așa cum a
fost reglementat de legislator la articolul 476 alin. (1) din
Codul contravențional, urmărește să corecteze o problemă
de încadrare juridică a faptei comise de către făptuitor, i.e.
din contravenție în infracțiune.
67. Curtea admite că pot exista situații în care acțiunile
făptuitorului au fost investigate și sancționate potrivit
Codului contravențional, deși acestea trebuiau investigate
și sancționate prin prisma Codului penal. Pentru asemenea
situații legislatorul a prevăzut posibilitatea remedierii problemei
de încadrare juridică până ca decizia să devină definitivă. De
exemplu: (i) procurorul este în drept să verifice legalitatea
acţiunilor agentului constatator din cadrul subdiviziunilor
Ministerului Afacerilor Interne, ale Centrului Naţional Antico-
rupţie, ale Serviciului Vamal sau ale Serviciului Fiscal de Stat
la înregistrarea sesizărilor despre săvârşirea contravenţiilor şi,
în urma verificării efectuate, după caz, să pornească procesul
contravenţional sau să atace decizia agentului constatator în
instanţa de judecată (articolul 396 alin. (31)); (ii) dacă necesi-
tatea recalificării faptelor a apărut la etapa examinării cauzei,
agentul constatator trebuie să trimită materialele procurorului
sau ofiţerului de urmărire penală competent [articolul 424];
(iii) dacă în procesul contravenţional autoritatea competentă
constată că fapta considerată contravenţie a fost săvârşită în
condiţii care o plasează sub incidenţa legii penale, dosarul
se remite neîntârziat, prin încheiere motivată, procurorului,
după competenţă [articolul 449 alin. (1)]; (iv) victima sau
reprezentantul acesteia, procurorul, dacă este parte în cauza
contravenţională, în cazul în care nu sunt de acord cu decizia
28 monitorul.gov.md
PARTEA I 18 noiembrie 2022
agentului constatator sau în cazul în care aceasta a fost emisă
cu încălcarea normelor procesuale stabilite de prezentul
cod, sunt în drept să conteste decizia emisă asupra cauzei
contravenţionale [articolul 448 alin. (1)]. Suplimentar, Curtea
menționează că procesul contravenţional nu poate fi pornit,
iar dacă a fost pornit, nu poate fi efectuat şi va fi încetat dacă
pentru acelaşi fapt este pornită urmărirea penală (articolul
441 alin. (1) lit. e)).
68. Prin urmare, Curtea reține că Codul contravențional
stabilește mai multe remedii ordinare care permit atât
autorităților competente, cât și victimei contravenției să
reacționeze inclusiv la cazurile de încadrare juridică greșită
a faptei, până la devenirea definitivă a actului de aplicare a
sancțiunii contravenționale.
Dacă norma contestată are în vedere carac-
terul definitiv al deciziilor de aplicare a sancțiunii
contravenționale sau al hotărârilor judecătorești
contravenționale
69. Curtea reține că la reglementarea motivelor de revizuire
a deciziilor de aplicare a sancțiunii contravenționale sau a
hotărârilor judecătorești contravenționale legislatorul trebuie
să aibă în vedere caracterul definitiv al acestora.
70. Cu privire la actul autorităților competente prin care
se constată fapta contravențională și se aplică o sancțiune
contravențională, Curtea reiterează că doar lipsa contestării în
termen, în absența motivelor fundamentale pentru repunerea
în termen sau epuizarea căilor de atac ordinare îi poate atribui
deciziei de aplicare a sancțiunii contravenționale trăsătura
definitivatului. Ceea ce contează este dacă decizia în discuție a
fost luată de o autoritate care participă la administrarea justiției
în sistemul juridic național vizat și că această autoritate este
competentă, în baza dreptului național, să stabilească și, ca
atare, să pedepsească conduita ilegală de care persoana a
fost acuzată. Prezintă o importanță mai mică faptul că decizia
în discuție nu ia forma unei hotărâri judecătorești, de vreme ce
asemenea aspecte de procedură și de formă nu-i pot influența
efectele (a se vedea DCC nr. 8 din 24 ianuarie 2020, § 24).
71. Curtea reține că, dacă în cazul remediilor ordinare
legislatorul are o marjă discreționară mai largă la reglemen-
tarea motivelor de atac împotriva deciziilor de sancționare,
având în vedere caracterul nedefinitiv al deciziilor contestate,
în cazul remediilor extraordinare, care presupun anularea unei
decizii definitive, această marjă a legislatorului este limitată,
dată fiind obligația constituțională a acestuia de a respecta
principiul securității raporturilor juridice.
72. Totuși, cerințele de securitate juridică nu sunt absolute.
Articolul 21 din Constituție, interpretat prin prisma articolului
4 § 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană, permite
legislatorului să reglementeze posibilitatea anulării unor decizii
de sancționare definitive doar în cazul descoperirii unor
circumstanțe excepționale, cum ar fi apariția unor fapte noi,
descoperirea recentă a unor fapte sau identificarea unui viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente fiind de natură
să afecteze hotărârea pronunțată (a se vedea Mihalache
v. România [MC], § 129, precum și § 57-61 din prezenta
Hotărâre).
73. De exemplu, în cauza Mihalache v. România [MC],
reclamantul a fost sancționat printr-o decizie pentru comiterea
unei contravenții, decizie care a devenit definitivă prin
neatacare. Ulterior, în cadrul procedurii de control ierarhic,
un procuror a constatat că circumstanțele și pericolul pentru
societate al faptelor reclamantului făceau inadecvată aplicarea
unei simple sancțiuni administrative și a dispus anularea
sancțiunii aplicate. În consecință reclamantului i-a fost stabilită
pedeapsa închisorii de un an cu suspendare. În fața Curții
Europene, reclamantul s-a plâns că redeschiderea procedurii
împotriva lui nu a fost în conformitate cu criteriile stabilite de
articolul 4 § 1 din Protocolul nr. 7. În acest context, Curtea
Europeană a menționat că decizia parchetului superior de a
18 noiembrie 2022 PARTEA I
redeschide procedura încheiată printr-o decizie definitivă de
condamnare ca rezultat al unei simple reevaluări a faptelor
prin prisma legii aplicabile, în absența unor fapte noi, a unor
fapte recent descoperite sau a unui viciu fundamental de
procedură, nu este acoperită de circumstanțele excepționale
menționate la articolul 4 § 2 din Protocolul nr. 7, care justifică
o posibilă redeschidere a procedurii (a se vedea § 135-137).
74. Aceeași abordare a avut Curtea Europeană și în cauza
Stăvilă v. România, 1 martie 2022. În această cauză, redeschi-
derea procedurii a fost justificată de interpretarea diferită dată
de parchetul superior și de judecătorul preliminar a legislației
relevante și a aprecierilor privind circumstanțele cauzei, care,
în opinia lor, ar fi trebuit să fie examinate în cadrul unui proces
penal și nu soldate cu o simplă amendă „administrativă”. Și în
acest caz, Curtea Europeană a reiterat că decizia parchetului
superior de a redeschide procedura încheiată printr-o decizie
definitivă de condamnare ca rezultat al unei simple reevaluări a
faptelor prin prisma legii aplicabile, în absența unor fapte noi, a
unor fapte recent descoperite sau a unui viciu fundamental de
procedură, nu este acoperită de circumstanțele excepționale
menționate la articolul 4 § 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția
Europeană (§ 93-96 din hotărârea citată).
75. În prezenta cauză, Curtea observă că norma
contestată nu condiționează revizuirea deciziilor de aplicare
a sancțiunii contravenționale sau a hotărârilor judecătorești
contravenționale definitive de descoperirea circumstanțelor
excepționale stabilite de articolul 4 § 2 din Protocolul nr.
7. Dimpotrivă, aceasta permite anularea unor decizii de
sancționare definitive ca urmare a unei simple reevaluări a
faptelor prin prisma legii aplicabile.
76. Astfel, Curtea reține că motivul de revizuire, prevăzut
de norma contestată, nu corespunde naturii juridice a unei
căi extraordinare de atac. Conform unei interpretări textuale,
norma contestată stabilește mai curând un motiv pentru
promovarea unei căi ordinare de atac, însă cu scopul de a
obține o reexaminare și o nouă determinare juridică a cauzei.
77. În acest context, Curtea menționează că principiul
securității raporturilor juridice pretinde ca nicio parte din
proces să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri
definitive și obligatorii doar cu scopul de a obține o reexa-
minare și o nouă determinare a cauzei.
78. Dat fiind caracterul extraordinar al procedurii de
revizuire, Curtea reține că și motivele care sunt susceptibile de
a declanșa o astfel de procedură trebuie să aibă un caracter
excepțional. Revizuirea reprezintă o cale de retractare a
hotărârii care se bazează pe depistarea unui viciu fundamental
în cadrul procedurii precedente sau pe apariția unor fapte noi
sau recent descoperite, dacă acestea sunt susceptibile să
aibă un impact asupra hotărârii.
79. Curtea observă că până decizia de aplicare a sancțiunii
contravenționale devine definitivă, Codul contravențional îi
oferă victimei și procurorului remedii ordinare (a se vedea
§§ 67-68 menționate supra) pentru a solicita reîncadrarea
juridică a faptelor comise de contravenient. Odată ce decizia
de sancționare devine definitivă, articolul 21 din Constituție nu
le permite autorităților să solicite anularea acesteia pentru că
fapta contravenientului a fost încadrată juridic greșit. De altfel,
în jurisprudența sa, Curtea Europeană a menționat că riscul
oricărei greșeli comise de către autoritatea de urmărire penală
sau de către o instanță de judecată trebuie să fie suportat de
stat, iar erorile nu trebuie puse în sarcina persoanei în cauză
(a se vedea Radchikov v. Rusia, 24 mai 2007, § 50).
80. Curtea reține că legislatorul nu a avut în vedere
standardele impuse de articolul 4 § 2 din Protocolul nr. 7
la Convenție atunci când a reglementat, conform normei
contestate, posibilitatea solicitării de către procuror a
revizuirii deciziilor sau hotărârilor definitive de sancționare
contravențională. Încadrarea juridică greșită a faptelor nu
constituie, în sine, o circumstanță excepțională, în sensul
monitorul.gov.md
Nr. 363-373 (8407-8417)
articolului 21 din Constituție. Totuși, norma în discuție ar putea
fi compatibilă cu articolul 21 din Constituție dacă cererea
de revizuire ar fi întemeiată pe următoarele circumstanțe
excepționale: apariția unor fapte noi, descoperirea unor fapte
recente sau identificarea unui viciu fundamental în cadrul
procedurii precedente.
81. De asemenea, Curtea constată că articolul 476 alin.
(1) din Codul contravențional nu prevede un termen în care
procurorul se poate adresa cu o cerere de revizuire. În acest
sens, Curtea face trimitere la jurisprudenţa Curții Europene
menționate la etapa admisibilității, potrivit căreia atât dreptul
material, cât și cel procedural trebuie să fie conform princi-
piului securității juridice, care pretinde ca domeniul de aplicare
al unui remediu să fie clar circumscris în timp (a se vedea
§ 35 supra).
82. Curtea constată că în cazul procedurii de revizuire în
favoarea contravenientului, legislatorul a stabilit un termen de
șase luni pentru inițierea revizuirii. Termenul începe să curgă
din momentul apariției unuia dintre motivele de revizuire,
prevăzute de articolul 475 alin. (2) din Codul contravențional.
83. Pe de altă parte, în cazul procedurii de revizuire în
defavoarea contravenientului, procurorul poate formula o
cerere de revizuire a deciziei sau a hotărârii definitive emise în
cauza contravențională oricând după aflarea faptelor noi sau
recent descoperite sau descoperirea unui viciu fundamental
în cadrul procedurii precedente. Curtea nu poate identifica
vreun motiv pentru care legea îi conferă procurorului o marjă
temporală nelimitată pentru a iniția revizuirea. O persoană
care a fost sancționată contravențional, chiar dacă au fost
constatate fapte care justifică revizuirea, nu poate fi menținută
într-o stare de incertitudine continuă.
84. Curtea conchide că principiul securității juridice
pretinde ca prerogativa procurorului de a solicita revizuirea
deciziei sau a hotărârii emise în cauza contravențională să fie
circumscrisă în timp. Prin urmare, norma în discuție ar putea
fi compatibilă cu articolul 21 din Constituție dacă procurorul
ar putea solicita revizuirea într-un termen stabilit de lege.
85. Până la reglementarea unui termen de către Parlament,
Curtea consideră necesar să stabilească o soluție provizorie.
Curtea a identificat-o în articolul 475 alin. (1) din Codul
contravențional, care reglementează termenul de șase
luni pentru declanșarea procedurii de revizuire în favoarea
contravenientului. Acest termen ar putea fi aplicat și în cazul
declanșării procedurii de revizuire în defavoarea contraveni-
entului. Totuși, Curtea subliniază că, atunci când va modifica
articolul 476 alin. (1) din Codul contravențional, legislatorul
ar putea să stabilească un alt termen, cu condiția ca acesta
să aibă un caracter rezonabil din perspectiva principiului
securității juridice.
86. În consecință, până la modificarea prevederilor
menționate supra de către Parlament, procurorul are
competența de a înainta, în termen de șase luni, o cerere
de revizuire a deciziei sau a hotărârii emise în cauza
contravențională, dacă faptele noi sau recent descoperite sau
un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de
natură să afecteze decizia sau hotărârea pronunțată.
87. În aceste condiții, Curtea va emite o Adresă Parlamen-
tului în vederea reglementării procedurii de revizuire a deciziilor
sau a hotărârilor judecătorești contravenționale definitive în
conformitate cu considerentele prezentei hotărâri.
Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a)
și g) și 140 din Constituție, 26 din Legea cu privire la Curtea
Constituțională, 6, 61, 62 lit. a) și e), 68 din Codul jurisdicției
constituționale, Curtea Constituțională
HOTĂRĂŞTE:
1. Se admit parțial sesizările privind excepția de
neconstituționalitate a articolului 476 alin. (1) din Codul
contravențional, ridicată de dl avocat Veaceslav Dandeș, în
interesele dlui Nicolai Saitarlî, parte în dosarul nr. 4r-178/2022,
29
 Nr. 363-373 (8407-8417)
pendinte la Curtea de Apel Comrat, și ale dlui Nicolae Ivanoglo,
parte în dosarul nr. 4rh-3/2021, pendinte la Judecătoria Cahul,
sediul central.
2. Se recunoaște constituțional articolul 476 alin. (1)
din Codul contravențional, în măsura în care procurorul are
competența de a înainta, într-un termen stabilit de lege, o
cerere de revizuire a deciziei sau a hotărârii emise în cauza
contravențională dacă fapte noi sau recent descoperite sau
un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de
PREȘEDINTE
Nr. 19. Chișinău, 3 noiembrie 2022.
PCC-01/33g/555
ADRESĂ
La 3 noiembrie 2022, Curtea Constituțională a pronunțat
Hotărârea nr. 19 privind excepția de neconstituționalitate a
articolului 476 alin. (1) din Codul contravențional.
Prin Hotărârea citată, Curtea a constatat că legislatorul
nu a avut în vedere standardele impuse de articolul 4 § 2
din Protocolul nr. 7 la Convenție atunci când a reglementat,
conform normei contestate, posibilitatea solicitării de către
procuror a revizuirii deciziilor sau hotărârilor definitive de
sancționare contravențională. Încadrarea juridică greșită a
faptelor nu constituie, în sine, o circumstanță excepțională,
în sensul articolului 21 din Constituție. Totuși, norma în
discuție ar putea fi compatibilă cu articolul 21 din Constituție
dacă cererea de revizuire ar fi întemeiată pe următoarele
circumstanțe excepționale: apariția unor fapte noi, desco-
perirea unor fapte recente sau identificarea unui viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente.
Suplimentar, Curtea a conchis că principiul securității
PREŞEDINTE
176 HOTĂRÂRE
privind excepția de neconstituționalitate
a unor prevederi din articolul 437 alin. (1)
din Codul de procedură civilă
(condiția dactilografierii cererii de recurs)
(sesizarea nr. 279g/2021)
În numele Republicii Moldova,
Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 17 decembrie 2021,
Examinând sesizarea menționată în ședință publică,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând în camera de consiliu,
Pronunță următoarea hotărâre:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția
de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 437
alin. (1) din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova,
adoptat prin Legea nr. 225 din 30 mai 2003, ridicată de
dna avocat Aliona Dragomir, în interesele dlui Denis Russu,
parte în dosarul nr. 2a-3643/2021, pendinte la Curtea de
Apel Chișinău.
2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate
30 monitorul.gov.md
PARTEA I 18 noiembrie 2022
natură să afecteze decizia sau hotărârea pronunțată.
3. Până la modificarea corespunzătoare a articolului 476
alin. (1) din Codul contravențional, cererea de revizuire va
putea fi depusă într-un termen care nu va depăși șase luni de
la data aflării faptelor în discuție sau a descoperirii unui viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente.
4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă
nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se
publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Domnica MANOLE
Chişinău, 3 noiembrie 2022
Parlamentului Republicii Moldova
juridice pretinde ca prerogativa procurorului de a
solicita revizuirea deciziei sau a hotărârii emise în cauza
contravențională să fie circumscrisă în timp. Prin urmare,
norma în discuție ar putea fi compatibilă cu articolul 21
din Constituție dacă procurorul ar putea solicita revizuirea
într-un termen stabilit de lege.
În acest context, Curtea îi solicită Parlamentului să regle-
menteze procedura de revizuire a deciziilor sau a hotărârilor
judecătorești contravenționale definitive în conformitate cu
raționamentele Hotărârii Curții Constituționale nr. 19 din
3 noiembrie 2022.
Prin urmare, în conformitate cu prevederile articolului
281 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea îi
solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i
comunice rezultatele examinării ei în termenele prevăzute
de lege.
Domnica MANOLE
a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de
judecată de la Curtea de Apel Chișinău format din dna
Victoria Sîrbu și dnii Virgiliu Buhnaci și Dorin Dulghieru, în
baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție.
3. Prin decizia Curții Constituționale din 14 aprilie 2022,
sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca
fondul cauzei.
4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituțională
a solicitat opiniile Parlamentului, Președintelui Republicii
Moldova și Guvernului.
5. În ședința publică a Curții au fost prezenți dna avocat
Aliona Dragomir, reprezentantul autorului sesizării, dl Valeriu
Kuciuk, reprezentantul Parlamentului și dl Eduard Serbenco,
reprezentantul Guvernului.
ÎN FAPT
A. CIRCUMSTANȚELE LITIGIULUI PRINCIPAL
6. La 30 mai 2019, dl Denis Russu, fiind deținut în
Penitenciarul nr.13 din mun. Chișinău, a formulat o cerere
de chemare în judecată prin care a contestat trei încheieri
ale unor executori judecătorești adoptate în anii 2014,
2018 și 2019.
7. Printr-o încheiere din 22 august 2019, Judecătoria
18 noiembrie 2022 PARTEA I
Chișinău, sediul Centru, a respins contestațiile formulate
împotriva actelor executorilor judecătorești. Dl Denis Russu
a contestat încheierea cu recurs.
8. La 10 decembrie 2019, Curtea de Apel Chișinău i-a
restituit dlui Denis Russu cererea de recurs, pentru că „a
fost redactată manual și ilizibil”.
9. La 10 ianuarie 2021, dl Denis Russu a formulat o
acțiune împotriva Guvernului Republicii Moldova, avându-i
ca intervenienți accesorii pe Ministerul Justiției și Consiliul
Superior al Magistraturii, prin care a solicitat repararea
prejudiciului provocat prin încălcarea dreptului la un proces
echitabil. Reclamantul a motivat că, prin încheierea Curții de
Apel Chișinău din 10 decembrie 2019, i s-a încălcat dreptul
la un proces echitabil.
10. Printr-o hotărâre din 8 iulie 2021, Judecătoria
Chișinău, sediul Centru, a respins acțiunea dlui Denis Russu
formulată împotriva Guvernului Republicii Moldova.
11. La 15 iulie 2021, dl Denis Russu a contestat cu
apel hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din
8 iulie 2021.
12. În cadrul examinării cauzei în apel, dna avocat Aliona
Dragomir a ridicat, în interesele dlui Denis Russu, excepția
de neconstituționalitate a prevederilor articolului 437 alin.
(1) din Codul de procedură civilă, care stabilesc condiția
dactilografierii cererii de recurs.
13. Printr-o încheiere din 1 decembrie 2021, Curtea de Apel
Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate
şi a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea
soluționării acesteia.
B. LEGISLAȚIA PERTINENTĂ
14. Prevederile relevante ale Constituției sunt
următoarele:
Articolul 20
Accesul liber la justiție
„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă
din partea instanțelor judecătorești competente împotriva
actelor care violează drepturile, libertățile şi interesele sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.”
Articolul 54
Restrângerea exercițiului unor drepturi
sau al unor libertăți
„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar
suprima sau ar diminua drepturile şi libertățile fundamentale
ale omului şi cetățeanului.
(2) Exercițiul drepturilor şi libertăților nu poate fi supus
altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care
corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului
internațional şi sunt necesare în interesele securității
naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a
țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în
masă şi infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților şi
demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor
confidențiale sau garantării autorității şi imparțialității
justiției.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea
drepturilor proclamate în articolele 20-24.
(4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația
care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului
sau a libertății.”
Articolul 119
Folosirea căilor de atac
„Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate
şi organele de stat competente pot exercita căile de atac,
în condițiile legii.”
15. Prevederile relevante ale Codului de procedură
civilă, adoptat prin Legea nr. 225 din 30 mai 2003, sunt
următoarele:
monitorul.gov.md
Nr. 363-373 (8407-8417)
Articolul 166
Forma şi cuprinsul cererii de chemare în judecată
„[…]
(7) Cererea de chemare în judecată a reclamantului
persoană fizică care este asistat în judecată de un avocat
şi cererea de chemare în judecată a reclamantului persoană
juridică trebuie să fie dactilografiate şi depuse prin inter-
mediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, cu
semnătură electronică avansată calificată.”
Articolul 4261
Restituirea recursului împotriva încheierii
„(1) Instanța de recurs este în drept să restituie recursul
împotriva încheierii dacă:
[…]
b1) cererea de recurs nu corespunde prevederilor art.
437 alin. (1);
[…].”
Articolul 437
Cuprinsul cererii de recurs
„(1) Cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată
şi trebuie să cuprindă:
a) denumirea instanței la care se depune recursul;
b) numele, denumirea, calitatea procesuală a recuren-
tului sau a persoanei ale cărei interese le reprezintă, adresa
lor;
c) numele sau denumirea, adresa intimatului;
e) denumirea instanței care a emis decizia în apel, data
pronunțării şi dispozitivul deciziei, argumentele admiterii sau
respingerii apelului;
f) esența şi temeiurile recursului, argumentul ilegalității
deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile
respective;
g) data declarării recursului şi semnătura recurentului.
[…].”
Articolul 438
Restituirea cererii de recurs
„[…]
(2) Dacă cererea de recurs conține temeiurile recur-
sului, dar lipsesc unele date prevăzute la art. 437 alin. (1)
lit. a), b), c) sau e), completul din 3 judecători emite o
încheiere, care nu se supune niciunei căi de atac, de a nu
da curs cererii de recurs şi acordă recurentului un termen
rezonabil pentru înlăturarea deficiențelor. Dacă recurentul
înlătură deficiențele în cadrul termenului acordat, recursul
se consideră depus la data prezentării inițiale. Dacă cererea
de recurs nu este semnată, nu conține temeiurile recursului
sau recurentul nu înlătură deficiențele cererii de recurs în
cadrul termenului acordat, completul din 3 judecători o
restituie în termen de 10 zile de la data înregistrării.
[…].”
ÎN DREPT
A. ADMISIBILITATEA
16. Prin Decizia sa din 14 aprilie 2022, Curtea a
confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condițiilor de
admisibilitate a unei sesizări stabilite în jurisprudența sa
constantă.
17. Curtea a observat că excepția de neconstituționalitate
este ridicată de avocatul persoanei în cadrul unui proces
pendinte în fața instanței de drept comun, subiect căruia
i s-a acordat acest drept pe baza articolului 135 alin. (1)
literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat prin
Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.
18. Curtea a menționat că, în conformitate cu articolul
135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității
legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de
procedură civilă, ține de competența Curții Constituționale.
Totodată, Curtea a reținut că, deși autorul a ridicat excepția
de neconstituționalitate a articolului 437 alin. (1) din Codul
31
 Nr. 363-373 (8407-8417)
de procedură civilă în întregime, acesta pune în discuție
doar cerința dactilografierii cererii de recurs. Așadar,
Curtea a reținut spre examinare doar textul „trebuie să fie
dactilografiată și” din articolul 437 alin. (1) din Codul de
procedură civilă.
19. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în
contextul în care Curtea de Apel trebuie să examineze
o cerere de apel într-o cauză civilă în care reclamantul
pretinde repararea prejudiciului provocat prin încălcarea
dreptului la un proces echitabil ca urmare a aplicării preve-
derilor contestate. Astfel, Curtea a admis că în analiza sa
cu privire la pretinsa încălcare a dreptului la un proces
echitabil instanța de judecată a putea avea în vedere
prevederile criticate.
20. Curtea a notat că o altă condiție obligatorie pentru
ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în
fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea a
analizat, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă
prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept
fundamental (a se vedea DCC nr. 30 din 18 martie 2021,
§ 19; DCC nr. 44 din 1 aprilie 2021, § 20).
21. Autorul sesizării a susținut aplicabilitatea artico-
lelor 4 [drepturile și libertățile omului], 7 [Constituția,
Legea Supremă], 8 [respectarea dreptului internațional
și a tratatelor internaționale], 16 [egalitatea], 20 [accesul
liber la justiție], 21 [prezumția nevinovăției], 26 [dreptul la
apărare], 54 [restrângerea exercițiului unor drepturi sau al
unor libertăți] și 119 [folosirea căilor de atac] din Constituție.
22. Cu privire la incidența articolelor 4, 7 și 8 din
Constituție, Curtea a subliniat că în prezenta cauză
aceste articole comportă un caracter general și nu pot
constitui repere individuale şi separate pentru controlul
constituționalității (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.
177 din 23 noiembrie 2021, § 36).
23. Referitor la articolul 16 din Constituție, Curtea a
reținut că o condiție primordială pentru existența trata-
mentului diferențiat o reprezintă caracterul comparabil
al situațiilor. Totodată, Curtea a reiterat că dispozițiile
constituționale ale articolului 16 devin incidente numai atunci
când se demonstrează existența unui tratament diferențiat,
precum și în cazul în care tratamentul diferențiat contestat
se referă la unul din drepturile fundamentale garantate de
Constituție (a se vedea DCC nr. 26 din 16 februarie 2021, §
22). În prezenta cauză, autorul excepției nu a motivat care
sunt situațiile comparabile. Dacă ar proceda la examinarea
fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră,
Curtea Constituțională s-ar substitui autorilor lor în invocarea
argumentelor de neconstituționalitate, fapt care ar echivala
cu un control din oficiu (a se vedea DCC nr. 109 din 13
iulie 2021, § 24).
24. Cu privire la articolul 54 din Constituție, Curtea a
reținut, în jurisprudența sa, că acesta este aplicabil doar
în coroborare cu un drept fundamental incident. Mai mult,
articolul 54 îi impune Curții un mod de analiză a caracte-
rului proporțional al ingerințelor în drepturile fundamentale.
Astfel, pentru a putea fi invocat acest articol, autorul sesizării
trebuie să argumenteze incidența unui drept fundamental
(a se vedea HCC nr. 29 din 12 decembrie 2019, § 19; HCC
nr. 31 din 23 septembrie 2021, § 29).
25. Curtea a examinat incidența articolelor 20, 21, 26
și 119 din Constituție invocate de autorul excepției de
neconstituționalitate.
26. Curtea a menționat că situația prezentată în sesizare
nu are o legătură directă cu principiul prezumției nevinovăției
(articolul 21) și cu dreptul la apărare (articolul 26), ci doar
cu dreptul de acces la un tribunal (articolele 20 și 119).
27. În jurisprudența sa, Curtea a stabilit incidența
articolelor 20 și 119 din Constituție atunci când este pus
în discuție dreptul de acces la un tribunal în contextul
32 monitorul.gov.md
PARTEA I 18 noiembrie 2022
exercitării căilor de atac. Curtea a reținut că aceste articole
trebuie interpretate prin prisma articolului 6 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, care le impune statelor
ca, atunci când instituie căi de atac, să asigure proceduri
care respectă garanțiile unui proces echitabil. În cauza
Andrejeva v. Letonia [MC] din 18 februarie 2009, Curtea
Europeană a reținut că, atunci când au fost instituite căi de
atac în dreptul național, procedurile din fața lor trebuie să
asigure garanțiile articolului 6, inclusiv prin garantarea unui
drept de acces efectiv la instanțe pentru părțile litigante, în
vederea determinării drepturilor și obligațiilor lor cu caracter
civil (§ 97) (a se vedea HCC nr. 26 din 10 noiembrie 2020,
§ 24, 25).
28. Mai mult, Curtea a reținut că, într-o cauză împotriva
Republicii Moldova, Curtea Europeană a menționat, obiter
dictum, că un sistem care impune ca cererile de recurs
să fie dactilografiate, în timp ce deținuții nu au un acces
efectiv la echipamente care să le permită dactilografierea
documentelor, ar fi unul excesiv de formalist și ar putea ridica
o problemă din punctul de vedere al dreptului de acces la
un tribunal garantat de articolul 6 din Convenție (a se vedea
Arseniev v. Republica Moldova, 20 martie 2012, §49).
29. În consecință, Curtea va exercita controlul
constituționalității textului „trebuie să fie dactilografiată și”
din articolul 437 alin. (1) din Codul de procedură civilă prin
prisma articolelor 20, 119 și 54 din Constituție, verificând,
în analiza fondului cauzei, caracterul justificat al limitării
dreptului de acces la un tribunal.
B. FONDUL CAUZEI
A. Argumentele autorului sesizării
30. Autorul excepției menționează că, potrivit articolului
437 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs
trebuie să fie dactilografiată. Totodată, conform articolului
4261 alin. (1) lit. b1), instanța de recurs este în drept să
restituie recursul împotriva încheierii în cazul în care cererea
de recurs nu corespunde prevederilor articolului 437 alin.
(1), inclusiv dacă nu este dactilografiată.
31. Potrivit autorului excepției, cerința dactilografierii
cererii de recurs aplicată în privința persoanelor aflate în
detenție, care nu au posibilitatea efectivă de a dactilografia
documentele, le încalcă persoanelor în discuție dreptul de
acces la un tribunal.
32. Prin urmare, autorul excepției consideră că preve-
derile contestate sunt contrare articolelor 4, 7, 8, 16, 20,
21, 26, 54 și 119 din Constituție.
B. Argumentele autorităților care și-au prezentat
opiniile
33. În opinia sa scrisă, Parlamentul menționează că,
în vederea simplificării procedurilor judiciare, în Codul de
procedură civilă au fost reglementate mai multe condiții de
formă pentru cererile de chemare în judecată.
34. Potrivit Parlamentului, condiția dactilografierii
cererilor de recurs în procedura civilă urmărește scopul
asigurării unui caracter lizibil pentru aceste documente
și nu este susceptibilă să încalce dreptul de acces liber
la justiție. De altfel, potrivit Codului de procedură civilă,
restituirea unei cereri nu exclude posibilitatea depunerii
unei alte cereri după înlăturarea neajunsurilor.
35. Astfel, Parlamentul consideră că prevederile
contestate sunt conforme cu Constituția, iar argumentele
formulate de autorul sesizării sunt nefondate.
36. În opinia sa, Guvernul menționează că dactilogra-
fierea cererilor de recurs asigură caracterul lizibil al cererilor
și, prin urmare, contribuie la eficiența justiției. Guvernul
menționează că restituirea unei cereri de recurs care nu
respectă cerința dactilografierii nu împiedică adresarea
repetată cu aceeași cerere după înlăturarea acestei lacune.
De asemenea, Guvernul notează că persoanele deținute
în penitenciare se pot adresa instanțelor de judecată prin
18 noiembrie 2022 PARTEA I
intermediul avocaților, care au posibilitatea de a dactilo-
grafia cererile.
C. Aprecierea Curții
Princi pii generale privind dreptul de acces la un tribunal
și condiția evitării „formalismului excesiv”
37. Potrivit jurisprudenței Curții Europene, articolul 6
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garan-
tează dreptul de acces la un tribunal, nu obligă statele
contractante să instituie tribunale de apel sau de recurs în
cauzele civile. Totuși, acolo unde există asemenea tribunale,
garanțiile articolului 6 trebuie respectate, persoanelor
garantându-li-se un drept efectiv de acces la un tribunal
(Reichman v. Franța, 12 iulie 2016, § 29).
38. Din această jurisprudență a Curții Europene rezultă
că statul Republica Moldova trebuie să garanteze un drept
efectiv de acces la un tribunal atunci când instituie un
asemenea tribunal. Această concluzie este impusă și de
articolul 20 alin. (1) din Constituție, care prevede că orice
persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea
instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care
violează drepturile, libertățile şi interesele sale legitime.
De asemenea, concluzia este confirmată de articolul
119 din Constituție, potrivit căruia, împotriva hotărârilor
judecătorești, părțile interesate şi organele de stat compe-
tente pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
39. Totuși, Curtea reiterează că dreptul de acces la un
tribunal nu este un drept absolut. Acesta poate fi limitat.
Limitările accesului la un tribunal trebuie să fie prevăzute de
lege, să urmărească un scop legitim şi să fie proporționale,
pentru a nu fi afectată însăși esența dreptului (a se vedea
HCC nr. 23 din 5 august 2021, § 56).
40. Cu privire la tribunalele de recurs, Curtea Europeană
a reținut că, având în vedere caracterul special al contro-
lului pe care-l exercită, care se limitează la verificarea
corectitudinii aplicării legii, procedura în fața acestora
poate fi mai formală (Maširević v. Serbia, 11 februarie
2014, § 47). Respectarea formalităților procedurii civile
este importantă, pentru că acestea pot reduce marja
discreționară, pot preveni arbitrariul, pot asigura egalitatea
armelor, soluționarea efectivă a unui litigiu într-un termen
rezonabil, securitatea juridică și respectul față de tribunal.
Totuși, în jurisprudența Curții Europene se menționează că
„formalismul excesiv” poate fi contrar obligației statului de
a garanta un drept practic și efectiv de acces la un tribunal
(a se vedea Zubac v. Croația, 5 aprilie 2018, § 96-97).
41. Spre exemplu, în cauza Maširević v. Serbia, Curtea
Europeană a constatat că reclamantului i-a fost încălcat
dreptul de acces la un tribunal, pentru că Curtea Supremă
a statului reclamat i-a respins recursul, odată ce, pe baza
legii naționale, recursul nu putea fi depus in propria persona,
ci doar prin intermediul unui avocat (deși reclamantul
era avocat de profesie). Curtea Europeană a conchis că,
aplicată în cazul reclamantului, această restricție nu era aptă
să asigure scopul bunei-administrări a justiției și al realizării
principiului securității juridice (§ 49-52).
42. Într-o altă cauză, Dos Santos Calado v. Portugalia,
31 martie 2020, Curtea Constituțională portugheză a
declarat inadmisibile recursurile constituționale ale recla-
mantului pentru că în cererile sale nu era indicat articolul
corespunzător din legea națională. Pe de o parte, Curtea
Europeană a reținut că exigența de a stabili pe ce articol din
lege se bazează recursul constituțional servește realizării
scopului legitim al asigurării preeminenței dreptului și al
bunei administrări a justiției constituționale. Pe de altă parte,
Curtea Europeană a notat că, deși Curtea Constituțională ar
fi putut deduce care sunt pretențiile juridice, deciziile sale
de inadmisibilitate se refereau doar la faptul că reclamantul
nu a indicat articolul potrivit din lege. Altfel spus, deși
judecătorii au înțeles care erau motivele recursurilor, ei le-au
monitorul.gov.md
Nr. 363-373 (8407-8417)
respins doar pentru nerespectarea unei condiții de formă.
Prin urmare, Curtea Europeană a reținut, în unanimitate,
că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din cauza lipsei
accesului la un tribunal, de vreme ce Curtea Constituțională
a dat dovadă de un formalism excesiv atunci când a declarat
inadmisibile recursurile constituționale (§ 118-125).
43. Cu titlu de autoritate recentă, Curtea face trimitere
la cauza Xavier Lucas v. Franța, 9 iunie 2022, în care Curtea
Europeană a reiterat că în procesul aplicării regulilor de
procedură, tribunalele trebuie să evite formalismul excesiv
care ar putea submina echitatea procesului. Curtea
Europeană a constatat încălcarea articolului 6 din Convenție
din motiv că tribunalul național a respins un recurs care nu
a fost depus prin mijloace electronice, astfel cum reclama
legea, fără a avea în vedere obstacolele practice care-l
împiedicau pe reclamant să respecte această regulă de
procedură. Curtea Europeană a conchis că instanța de
recurs a manifestat un formalism excesiv care nu era apt să
asigure securitatea juridică și buna administrare a justiției
(a se vedea § 57, 58).
44. În această cauză, Curtea va analiza dacă condiția
dactilografierii cererilor de recurs în procedura civilă
respectă exigențele calității legii, dacă urmărește un scop
legitim, dacă realizează, odată implementată, scopul în
discuție și dacă este necesară şi proporțională cu scopul
urmărit.
a) Cu privire la respectarea standardului calității
legii (dacă ingerința este „prevăzută de lege”)
45. Așa cum prevede articolul 54 alin. (2) din Constituție,
exercițiul drepturilor şi al libertăților nu poate fi supus altor
restrângeri decât celor „prevăzute de lege”. Principiul
legalității presupune îndeplinirea standardului calității
prevederilor legale aplicabile (a se vedea HCC nr. 24 din 10
august 2021, § 37; HCC nr. 37 din 7 decembrie 2021, § 53).
46. Cu privire la condiția accesibilității, Curtea reține că
prevederile supuse controlului constituționalității corespund
acestui criteriu, deoarece ele se regăsesc în Codul de
procedură civilă care este republicat în Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr. 285-294 din 3 august 2018. Aici
operează prezumția cunoașterii legii, care decurge din
principiul general de drept nemo censetur ignorare legem.
Prin urmare, nu există niciun dubiu cu privire la faptul că
dispozițiile examinate îndeplinesc condiția accesibilității.
47. Articolul 437 alin. (1) din Codul de procedură civilă
stabilește, în mod cert, că cererea de recurs trebuie să
fie dactilografiată. Prin urmare, Curtea nu constată vreo
incertitudine legată de calitatea legii.
48. În acest sens, Curtea reține că prevederile legale
analizate îndeplinesc exigențele calității legii, fiind accesibile,
clare și previzibile.
b) Cu privire la legitimitatea scopului urmărit
49. În general, condițiile de formă ale unei cereri
prevăzute de lege pentru exercitarea unei căi de atac
urmărește scopul asigurării bunei-administrări a justiției.
Justițiabilii ar trebui să se aștepte la aplicarea unor astfel de
reguli (a se vedea Miessen v. Belgia, 18 octombrie 2016, §
65; Gheorghiță v. Republica Moldova, 2 iulie 2019, § 27).
50. Astfel, Curtea admite că condiția dactilografierii
cererilor de recurs în procedura civilă urmărește realizarea
acestui scop special care poate fi subsumat scopului legitim
general al asigurării ordinii publice, prevăzut de articolul 54
alin. (2) din Constituție.
51. Așadar, Curtea confirmă că prevederile contestate
urmăresc un scop legitim prevăzut de articolul 54 alin. (2)
din Constituție.
c) Cu privire la legătura rațională dintre măsură
prevăzută de dispozițiile legale contestate şi scopurile
legitime urmărite de aceasta
52. La această etapă, Curtea trebuie să analizeze dacă
33
 Nr. 363-373 (8407-8417)
măsura prevăzută de dispozițiile legale supuse controlului de
constituționalitate are o legătură rațională cu scopul legitim
urmărit. Pentru a fi îndeplinită cerința legăturii raționale,
este suficientă chiar o realizare parțială a scopului legitim
(a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 5 din 25 februarie
2020, § 107-108).
53. Curtea notează că condiția dactilografierii cererilor
de recurs în procedura civilă ar putea avea ca obiectiv
asigurarea unui caracter lizibil al actelor în discuție. Carac-
terul inteligibil al cererilor de recurs este necesar pentru a
se putea constata, în fiecare caz particular, dacă o cerere
de recurs cuprinde toate elementele menționate în lege.
De altfel, caracterul lizibil al unui act reprezintă o cerință a
priori pentru claritatea conținutului său. Citirea cu ușurință
a cererilor de recurs poate conduce la simplificarea
procesului de gestionare a acestor cereri și, prin urmare,
la reducerea costurilor și a timpului necesar pentru reali-
zarea acțiunilor aferente intentării procedurii de recurs. În
acest mod, măsura în discuție poate contribui la realizarea
scopului legitim mai vast al asigurării ordinii publice.
54. Așadar, Curtea conchide că există o legătură
rațională între măsura legală contestată şi scopul legitim
permis de Constituție, menționat supra.
d) Cu privire la existența unor măsuri alternative
mai puțin intruzive, care au o legătură rațională cu
scopul legitim urmărit
55. Testul măsurilor mai puțin intruzive verifică dacă
legislatorul putea adopta măsuri legislative care să
realizeze la fel de eficient scopul legitim urmărit şi care
să limiteze mai puțin dreptul fundamental protejat, în
comparație cu măsurile contestate. Curtea trebuie să
declare neconstituționale prevederile normative contestate
în eventualitatea în care observă că există alte mijloace care
pot realiza la fel de eficient scopurile legitime urmărite, cu
un prejudiciu mai mic pentru dreptul fundamental în discuție
(a se vedea HCC nr. 5 din 25 februarie 2020, § 111, 122;
HCC nr. 16 din 9 iunie 2020, § 67).
56. Curtea observă că articolul 437 alin. (1) din Codul
de procedură civilă instituie condiția dactilografierii cererilor
de recurs pentru toți reclamanții, fără a face vreo deosebire
între reclamanții persoane fizice și reclamanții persoane
juridice, sau între reclamanții care sunt asistați de avocați
și reclamanții care acționează in propria persona. Spre
deosebire de cererile de recurs, în cazul cererilor depuse
în prima instanță, condiția dactilografierii este prevăzută
doar pentru cererile formulate de reclamanții persoane fizice
care sunt asistați de avocați şi pentru cererile depuse de
persoanele juridice (a se vedea articolul 166 alin. (7) din
Codul de procedură civilă).
57. Dat fiind caracterul general al normei în discuție,
Curtea constată că aceasta este incidentă și în cazul
unor categorii de reclamanți care, din varii motive, nu au
posibilitatea efectivă de a dactilografia documentele, e.g.
persoanele deținute în penitenciare, persoanele spitalizate
în mod forțat, persoanele neinstruite în domeniul utilizării
tehnicii de calcul etc.
58. Sub acest aspect, Curtea reiterează raționamentele
obiter dictum ale Curții Europene din cauza Arseniev v.
PREȘEDINTE
Nr. 20. Chișinău, 3 noiembrie 2022.
34 monitorul.gov.md
PARTEA I 18 noiembrie 2022
Republica Moldova, potrivit cărora un sistem care impune ca
cererile de recurs să fie dactilografiate, în timp ce deținuții
nu au un acces efectiv la echipamente care să le permită
dactilografierea documentelor, ar fi unul excesiv de formalist
(a se vedea § 28 supra).
59. Curtea a menționat mai sus că dactilografierea
cererilor de recurs în procedura civilă ar putea asigura
lizibilitatea actelor în discuție. Totuși, Curtea își poate
imagina o situație în care o persoană care nu are posibili-
tatea efectivă de a dactilografia o cerere de recurs, depune
o cerere scrisă de mână, însă suficient de inteligibilă, din
care pot fi deduse toate elementele prevăzute de lege pe
care trebuie să le cuprindă o cerere de recurs. Restituirea
unei astfel de cereri doar pentru că nu este dactilografiată
reprezintă un formalism excesiv (a se vedea, a contrario,
cauza Arseniev v. Republica Moldova, § 49, în care Curtea
Europeană a constatat că nu a existat o încălcare a dreptului
de acces la un tribunal al reclamantului, pentru că recursul
său nu a fost respins din simplul motiv că cererea nu era
dactilografiată, dar pentru că acesta nu a respectat și alte
cerințe procedurale).
60. În acest sens, Curtea constată că o măsură mai puțin
intruzivă în drepturile reclamanților o reprezintă competența
instanței de recurs de a nu da curs/de a restitui cererile de
recurs care nu sunt lizibile, i.e. din care instanța nu poate
identifica elementele reglementate la articolul 437 alin. (1)
literele a) – g) din Codul de procedură civilă, indiferent
dacă cererea este dactilografiată sau scrisă de mână. Altfel
spus, nu este relevantă forma scrierii (de mână sau dacti-
lografiată), dar este important caracterul lizibil și conținutul
cererii. Sub acest aspect, Curtea reamintește că persoanele
trebuie să beneficieze de drepturi practice și efective, nu
de drepturi teoretice și iluzorii.
61. Având în vedere că există mijloace care pot realiza
la fel de eficient scopul legitim urmărit, cu un prejudiciu
mai mic pentru dreptul de acces la un tribunal, Curtea
conchide că nu mai este necesar să continue în analiza
proporționalității măsurii contestate și că textul „trebuie să
fie dactilografiată și” din articolul 437 alin. (1) din Codul
de procedură civilă este contrar articolelor 20, 119 și 54
din Constituție.
Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele
a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 din Legea cu privire
la Curtea Constituțională, 6, 61, 62 lit. a) și 68 din Codul
jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională
HOTĂRĂȘTE:
1. Se admite sesizarea privind excepția de
neconstituționalitate ridicată de dna avocat Aliona
Dragomir, în interesele dlui Denis Russu, parte în dosarul
nr. 2a-3643/2021, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.
2. Se declară neconstituțional textul „trebuie să fie
dactilografiată și” din articolul 437 alin. (1) din Codul de
procedură civilă al Republicii Moldova, adoptat prin Legea
nr. 225 din 30 mai 2003.
3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă
niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se
publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Domnica MANOLE
18 noiembrie 2022 PARTEA I
177 DECIZIE
de inadmisibilitate a sesizării nr. 21g/2022 privind
excepția de neconstituționalitate a unor prevederi
din articolul 33 alin. (5) din Legea nr. 156
din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii
(reexaminarea drepturilor la pensie)
Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Liuba ȘOVA, președinte de ședință,
dlui Nicolae ROȘCA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 11 februarie 2022,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 27 octombrie 2022, în camera de consiliu,
Pronunță următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția
de neconstituționalitate a textului „Noile drepturi la pensie
se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost
depusă cererea şi actele necesare la organul de asigurări
sociale.” din articolul 33 alin. (5) din Legea nr. 156 din 14
octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, ridicată
de dna Eugenia Todirean, parte în dosarul nr. 3a-1220/21,
pendinte la Curtea de Apel Chișinău.
2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate
a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de
judecători de la Curtea de Apel Chișinău format din dl Anatolie
Minciuna și dnele Ecaterina Palanciuc și Veronica Negru, pe
baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.
A. Circumstanțele litigiului principal
3. La 18 mai 2020, dna Eugenia Todirean a depus la
organul de asigurări sociale o cerere privind reexaminarea
drepturilor sale la pensie pentru limită de vârstă în condițiile
articolului 33 alin. (1) lit. c) din Legea privind sistemul public
de pensii. Pensia dnei Eugenia Todirean a fost recalculată
începând cu data de 1 iunie 2020.
4. La 14 septembrie 2020, dna Eugenia Todirean a
depus la Casa Națională de Asigurări Sociale o cerere
prealabilă prin care a solicitat reexaminarea pensiei sale
pentru limită de vârstă începând cu data de 1 ianuarie 2020,
data nașterii dreptului său la noua pensie.
5. La 24 septembrie 2020, Casa Națională de Asigurări
Sociale a emis o decizie prin care a respins cererea
prealabilă pe baza articolului 33 alin. (5) din Legea privind
sistemul public de pensii, potrivit căruia noile drepturi la
pensie se acordă începând cu luna următoare celei în care
a fost depusă cererea.
6. La 27 octombrie 2020, dna Eugenia Todirean a
formulat o acțiune în justiție împotriva Casei Naționale
de Asigurări Sociale prin care a solicitat anularea deciziei
din 24 septembrie 2020 și obligarea Casei Naționale de
Asigurări Sociale de a-i recalcula pensia începând cu data
de 1 ianuarie 2020 și de a-i achita pensia recalculată pentru
perioada 1 ianuarie 2020 – 31 mai 2020.
7. La 3 iunie 2021, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani,
a hotărât respingerea acțiunii dnei Eugenia Todirean.
Instanța de judecată a motivat incidența articolului 33 alin.
(5) din Legea privind sistemul public de pensii.
8. Hotărârea primei instanțe a fost contestată cu apel.
9. În cadrul examinării cauzei în ordine de apel, dna Eugenia
Todirean a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului
33 alin. (5) teza întâi din Legea privind sistemul public de pensii.
10. Printr-o încheiere din 18 ianuarie 2022, Curtea de
Apel Chișinău a trimis sesizarea la Curtea Constituțională,
în vederea soluționării acesteia.
monitorul.gov.md
Nr. 363-373 (8407-8417)
B. Legislația pertinentă
11. Prevederile relevante ale Constituției sunt
următoarele:
Articolul 46
Dreptul la proprietate privată și protecția acesteia
„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele
asupra statului, sînt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză
de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi
prealabilă despăgubire.
(3) Averea dobîndită licit nu poate fi confiscată. Carac-
terul licit al dobîndirii se prezumă.
[...].”
Articolul 47
Dreptul la asistență și protecție socială
„(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om
să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea
şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbră-
cămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile
sociale necesare.
(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj,
boală, invaliditate, văduvie, bătrânețe sau în celelalte cazuri
de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor
împrejurări independente de voinţa lor.”
Articolul 54
Restrângerea exercițiului unor drepturi
sau al unor libertăți
„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar
suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale
ale omului şi cetăţeanului.
(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi
supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care
corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului inter-
naţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale,
integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii
publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infrac-
ţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor
persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale
sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea
drepturilor proclamate în articolele 20-24.
(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia
care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului
sau a libertăţii.”
12. Prevederile relevante ale Legii nr. 156 din 14
octombrie 1998 privind sistemul public de pensii sunt
următoarele:
Articolul 33
Reexaminarea drepturilor la pensie
„[...]
(5) Noile drepturi la pensie se acordă începând cu
luna următoare celei în care a fost depusă cererea
şi actele necesare la organul de asigurări sociale. În
cazul transferării la altă categorie de pensie prevăzută de
prezenta lege, termenul de transfer se stabileşte conform
art. 11 alin. (2).
[...].”
ÎN DREPT
A. Argumentele autoarei sesizării privind excepția
de neconstituționalitate
13. Autoarea sesizării susține că prevederile contestate,
35
 Nr. 363-373 (8407-8417)
care stabilesc că noile drepturi la pensie se acordă începând
cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea și
actele necesare la organul de asigurări sociale, îi încalcă
dreptul de proprietate și dreptul la asistență și protecție
socială.
14. Autoarea sesizării pretinde că prevederile contestate
nu reglementează posibilitatea recalculării pensiei de la
data când pensionarul a dobândit acest drept potrivit legii,
indicând în acest sens prevederile articolului 33 alin. (42)
din Legea privind sistemul public de pensii (în redactarea
Legii nr. 168 din 6 decembrie 2019), i.e., 1 ianuarie 2020.
Autoarea afirmă că pot surveni situații când persoana din
motive obiective a depus cererea respectivă mai târziu de
data la care au intrat în vigoare prevederile care reglemen-
tează condițiile aferente dreptului la recalcularea pensiei.
15. În opinia autoarei, prevederile contestate sunt
contrare articolelor 46, 47 și 54 din Constituție.
B. Aprecierea Curții
16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția
de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
17. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din
Constituție, controlul constituționalității legilor Parlamen-
tului, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 156
din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii,
ține de competența Curții Constituționale.
18. Curtea notează că excepția de neconstituționalitate,
ridicată de o parte în proces, este formulată de subiectul
căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135
alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost
interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr.
2 din 9 februarie 2016.
19. Curtea reține că obiectul excepției îl constituie
articolul 33 alin. (5) teza întâi din Legea privind sistemul public
de pensii. Curtea constată că prevederile contestate nu au
făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.
20. Curtea reține că excepția de neconstituţionalitate a
fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ care
are ca obiect reexaminarea pensiei pentru limită de vârstă.
Prin urmare, Curtea reține că prevederile contestate sunt
aplicabile litigiului aflat pe rolul instanței de apel.
21. Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru
ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în
fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea
va analiza, prin prisma argumentelor autoarei sesizării,
dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un
drept fundamental.
22. Autoarea sesizării susține că prevederile contestate
încalcă articolele 46 [dreptul la proprietate privată și
protecția acesteia], 47 [dreptul la asistență și protecție
socială] și 54 [restrângerea exercițiului unor drepturi sau
al unor libertăți] din Constituție.
23. Cu privire la articolul 54 din Constituție, Curtea reite-
rează că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare.
Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze
existența unor ingerințe în drepturile fundamentale (a se
vedea HCC nr. 15 din 28 aprilie 2021, § 20).
24. Cu privire la articolul 46 din Constituție, Curtea
subliniază că acesta oferă protecţie doar bunurilor actuale
ale unei persoane. Veniturile viitoare nu pot fi considerate
„bunuri”, cu excepţia cazului în care dreptul a fost deja
câştigat sau este sigur că va fi plătit (DCC nr. 8 din 5 ianuarie
2018, § 24; DCC nr. 189 din 21 decembrie 2021, § 33). În
această cauză, norma contestată prevede acordarea noilor
drepturi la pensie începând cu luna următoare celei în care
a fost depusă cererea de reexaminare a pensiei de către
titular. Având în vedere că până la depunerea cererii pentru
reexaminarea drepturilor la pensie autoarea excepției nu
a câştigat noile drepturi la pensie, Curtea reține că norma
contestată nu face incident articolul 46 din Constituţie.
36 monitorul.gov.md
PARTEA I 18 noiembrie 2022
25. Cu privire la argumentele care pretind încălcarea
articolului 47 din Constituție, Curtea reține următoarele.
Potrivit normei contestate, pensia stabilită anterior nu poate
fi recalculată din oficiu, ci pe baza cererii beneficiarului și
se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost
depusă cererea și actele necesare la organul de asigurări
sociale. Exercițiul dreptului la reexaminarea drepturilor la
pensie ține de titular, care decide când și în ce condiții să
obțină recalcularea pensiei, inclusiv a celei pentru limită
de vârstă (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 188 din
7 decembrie 2021, § 64). Curtea observă că persoanele
care continuă să activeze după realizarea dreptului la pensie
pentru limită de vârstă au dreptul la recalcularea acestor
drepturi o dată la doi ani cu condiția îndeplinirii stagiului
ulterior de cotizare (art. 33 alin. (1) lit. c) și alin. (41) din
Lege). Acordarea noilor drepturi la pensie sau respingerea
cererii respective se face prin decizie, emisă de organul
teritorial de asigurări sociale (art. 31 alin. (3) din Lege).
26. Cu privire la momentul acordării noilor drepturi la
pensie, Curtea observă că acesta e stabilit în funcție de
două fapte generatoare de efecte juridice: formularea de
către pensionar a unei cereri și, respectiv, emiterea unei
decizii de către organul teritorial de asigurări sociale.
27. Autoarea excepției susține că deși articolul 33 alin.
(42) din Legea privind sistemul public de pensii stabilește
ca pensia să fie reexaminată începând cu 1 ianuarie 2020,
dispozițiile contestate stabilesc că noile drepturi la pensie se
acordă începând cu luna următoare celei în care a fost depusă
cererea și actele necesare la organul de asigurări sociale.
28. Sub acest aspect, Curtea nu poate reține argumentul
autoarei sesizării în care aceasta pretinde că momentul
în care ar fi câștigat dreptul la recalcularea pensiei sale
este cel indicat în articolul 33 alin. (42) din Lege, i.e., 1
ianuarie 2020, de vreme ce, de jure, dreptul la reexami-
narea pensiei în cazul în care pensionarul activează sau a
activat în câmpul muncii după realizarea dreptului la pensie
pentru limită de vârstă a apărut la 1 ianuarie 2017, când
a intrat în vigoare Legea nr. 290 din 16 decembrie 2016,
prin care s-a amendat Legea privind sistemul public de
pensii (a se vedea DCC nr. 18 din 16 februarie 2017, §
25), iar condițiile aferente exercițiului acestui drept au fost
modificate ulterior, de ex., prin Legile nr. 165 din 26 iulie
2018 și cea indicată de autoarea sesizării - nr. 168 din 6
decembrie 2019. Așadar, în acest caz, data de 1 ianuarie
2020 este momentul de la care se pot depune cereri în
vederea recalculării drepturilor la pensie potrivit regulilor/
formulelor modificate prin aceeași Lege.
29. Din perspectiva Constituției, pentru respectarea
dreptului la asigurare în caz de bătrânețe este suficient că
legislatorul a reglementat dreptul de a solicita reexaminarea
drepturilor la pensie, având în vedere că după survenirea
riscului asigurat persoana continuă să achite contribuții la
bugetul asigurărilor de stat.
30. Așadar, Curtea reține că prevederile contestate nu
aduc vreo ingerință în articolele 46 și 47 din Constituție. Din
acest motiv, Curtea constată că în acest caz nici articolul
54 din Constituție nu este incident.
31. Prin urmare, în baza celor menționate supra, Curtea
constată că sesizarea nu întrunește condițiile de admisi-
bilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1)
literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din
Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64
din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția
de neconstituționalitate a textului „Noile drepturi la pensie
se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost
depusă cererea şi actele necesare la organul de asigurări
18 noiembrie 2022 PARTEA I
sociale.” din articolul 33 alin. (5) din Legea nr. 156 din 14
octombrie 1998 privind sistemul public de pensii ridicată
de dna Eugenia Todirean, parte în dosarul nr. 3a-1220/21,
pendinte la Curtea de Apel Chișinău.
PREȘEDINTE DE ȘEDINȚĂ
Nr. 143. Chișinău, 27 octombrie 2022.
178 DECIZIE
de inadmisibilitate a sesizării nr. 107g/2022
privind excepția de neconstituționalitate a unor
prevederi din articolul 186 alin. (6) din Codul
de procedură penală
(calcularea termenului arestului preventiv)
Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Liuba ȘOVA, președinte de ședință,
dlui Nicolae ROȘCA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 11 iulie 2022,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 27 octombrie 2022, în camera de consiliu,
Pronunță următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția
de neconstituționalitate a textului „12 luni cumulativ” din
articolul 186 alin. (6) din Codul de procedură penală, ridicată
de dl avocat Vadim Ciobanu, în interesele dlui Vitalie Ceban,
parte în dosarul nr. 16rj-331/2022, pendinte la Curtea de
Apel Chișinău.
2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate
a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de
judecată de la Curtea de Apel Chișinău format din dnii
Alexandru Gafton, Igor Chiroșca și Boris Talpă, pe baza
articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.
A. Circumstanțele litigiului principal
3. În privința dlui Vitalie Ceban a fost pornită o cauză
penală pentru comiterea infracțiunilor de circulaţie ilegală
a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora în
scop de înstrăinare în proporții deosebit de mari și de
contrabandă. Cauza penală se află pe rolul Judecătoriei
Chișinău, sediul Buiucani.
4. Din materialele dosarului rezultă că în privinţa dlui
Vitalie Ceban a fost aplicată şi ulterior prelungită de câteva
ori măsura arestului preventiv.
5. La 20 mai 2022, procurorul a solicitat prelungirea
arestului preventiv în privința dlui Vitalie Ceban cu nouă
zile. La 23 mai 2022, dl avocat Vadim Ciobanu a solicitat,
în interesele dlui Vitalie Ceban, înlocuirea arestului preventiv
cu o măsură preventivă mai ușoară, menționând, inter alia,
că până la împlinirea termenului constituțional de maxim 12
luni de menținere în detenție au rămas trei zile, nu nouă zile.
6. Printr-o încheiere din 25 mai 2022, Judecătoria
Chișinău, sediul Buiucani, a respins cererea avocatului și a
admis parțial demersul procurorului, dispunând prelungirea
arestului preventiv cu opt zile în privința dlui Vitalie Ceban.
7. Dl avocat Vadim Ciobanu a contestat cu recurs,
în interesele dlui Vitalie Ceban, încheierea Judecătoriei
Chișinău, sediul Buiucani.
8. În cadrul procedurii de recurs, dl avocat Vadim
Ciobanu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului
„12 luni cumulativ” din articolul 186 alin. (6) din Codul de
procedură penală.
9. Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepţiei
monitorul.gov.md
Nr. 363-373 (8407-8417)
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă
niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se
publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Liuba ȘOVA
de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare
la Curtea Constituţională.
B. Legislația pertinentă
10. Prevederile relevante ale Constituției sunt
următoarele:
Articolul 1
Statul Republica Moldova
„[...]
(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic,
în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera
dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul
politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.”
Articolul 23
Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile
și îndatoririle
„[...]
(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte
drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face
accesibile toate legile şi alte acte normative.”
Articolul 25
Libertatea individuală și siguranța persoanei
„(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sînt
inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei
persoane sînt permise numai în cazurile şi cu procedura
prevăzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depăşi 72 de ore.
(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de
judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra
legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condi-
ţiile legii, în instanţa judecătorească ierarhic superioară.
Termenul arestării poate fi prelungit numai de către
judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile
legii, cel mult pînă la 12 luni.
(5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la
cunoştinţă motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea
– în cel mai scurt termen; motivele reţinerii şi învinuirea se
aduc la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau
numit din oficiu.
(6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie
dacă motivele reţinerii sau arestării au dispărut.”
11. Prevederile relevante ale Codului de procedură
penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003,
sunt următoarele:
Articolul 186
Termenul ținerii persoanei în stare de arest
și prelungirea lui
„[...]
6) În privinţa aceleiaşi fapte şi aceleiaşi persoane, arestul
poate fi aplicat, pentru ambele faze ale procesului penal, pe
un termen de cel mult 12 luni cumulativ, până la pronun-
ţarea sentinţei de către instanţa de fond. [...]
37
 Nr. 363-373 (8407-8417)
[...].”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de necon-
stituționalitate
12. Autorul sesizării susține că textul „12 luni cumulativ”
din articolul 186 alin. (6) din Codul de procedură penală este
imprevizibil și restrânge dreptul persoanei la libertate indivi-
duală și siguranță atunci când i se aplică arestul preventiv
pentru un termen de un an calendaristic, adică 365 de zile
și, respectiv, 366 de zile în anul bisect.
13. Autorul afirmă că Codul de procedură penală nu
reglementează durata unei luni de arest, însă din articolul
186 alineatele (3) și (5) din Cod rezultă că o lună de arest
preventiv ar avea 30 de zile calendaristice și, prin urmare,
12 luni de arest ar avea 360 de zile.
14. Autorul susține că textul contestat prezintă dificultăți,
inclusiv pentru instanța de judecată, la calcularea terme-
nului maxim de arestare a unei persoane în cadrul unui
proces penal.
15. Autorul pretinde că textul contestat este contrar
articolelor 1 alin. (3), 23 și 25 din Constituție.
B. Aprecierea Curții
16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția
de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
17. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din
Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta
cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține
de competența Curții Constituționale.
18. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate
a fost ridicată de avocatul părții în proces. Astfel, Curtea
constată că ea este formulată de subiectul căruia i s-a
acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele
a) și g) din Constituție, aşa cum a fost interpretat acesta prin
Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o
cauză penală în care a fost prelungită măsura arestului
preventiv. Prin urmare, Curtea observă că prevederile
contestate au fost aplicate în cauza în care a fost ridicată
excepţia de neconstituţionalitate.
20. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl repre-
zintă textul „12 luni cumulativ” din articolul 186 alin. (6) din
Codul de procedură penală.
PREȘEDINTE DE ȘEDINȚĂ
Nr. 144. Chișinău, 27 octombrie 2022.
179 DECIZIE
de inadmisibilitate a sesizării nr. 92g/2022
privind excepția de neconstituționalitate
a articolului 35 din Codul de procedură penală
Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 24 iunie 2022,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 3 noiembrie 2022, în camera de consiliu,
Pronunță următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. La originea cauzei se află sesizarea cu privire la
excepția de neconstituționalitate a articolului 35 din Codul
de procedură penală, ridicată de dl avocat Gheorghe
Malic, în interesele dlui Roman Zagaidalov, în dosarul nr.
12r-49/2022, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.
38 monitorul.gov.md
PARTEA I 18 noiembrie 2022
21. Curtea constată că articolul 186 alin. (6) din Codul
de procedură penală a făcut anterior obiect al controlului
de constituţionalitate, însă din perspectiva altor critici
de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 100 din 4
septembrie 2020).
22. Analizând sesizarea, Curtea observă că autorul
acesteia a invocat articolele 1 alin. (3) [preeminența
dreptului], 23 [dreptul fiecărui om de a-și cunoaște
drepturile și îndatoririle] și 25 [libertatea individuală și
siguranța persoanei] din Constituție, fără a oferi argumente
care să demonstreze caracterul neconstituțional al textului
contestat. Astfel, Curtea constată că autorul excepției își
exprimă, de fapt, dezacordul cu modul în care instanța de
judecată a calculat și a prelungit arestul preventiv în privința
inculpatului.
23. În acest context, Curtea subliniază că, sub aparenţa
unor critici de neconstituţionalitate, autorul sesizării ridică,
de fapt, o problemă de interpretare şi de aplicare a normelor
procesual-penale într-o cauză concretă. În jurisprudenţa sa,
Curtea a reţinut că aspectele legate de interpretarea şi de
aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale.
Această competenţa le revine instanţelor de judecată (DCC
nr. 27 din 24 februarie 2022, § 28).
24. Prin urmare, în baza celor menționate supra,
Curtea constată că sesizarea privind excepția de
neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate
și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele
a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea
cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din
Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea nr. 107g/2022
privind excepția de neconstituționalitate a textului „12 luni
cumulativ” din articolul 186 alin. (6) din Codul de procedură
penală, ridicată de dl avocat Vadim Ciobanu, în interesele
dlui Vitalie Ceban, parte în dosarul nr. 16rj-331/22, pendinte
la Curtea de Apel Chișinău.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă
niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se
publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Liuba ȘOVA
2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate
a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de
judecători de la Curtea de Apel Chișinău format din dnele
Silvia Cecan și Silvia Gîrbu și dl Sergiu Daguța, pe baza
articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.
A. Circumstanțele litigiului principal
3. Prin ordonanța dlui procuror anticorupție Vadim
Prisăcaru, dl Roman Zagaidalov a fost învinuit de corupere
pasivă. Printr-un demers depus la judecătorul de instrucție,
dl Vadim Prisăcaru a cerut aplicarea sechestrului pe bunurile
învinuitului. Judecătorul de instrucție a admis demersul
procurorului.
4. Dl avocat Gheorghe Malic, care apară interesele
învinuitului, a formulat un recurs împotriva încheierii judecă-
torului de instrucție în fața Curții de Apel Chișinău, potrivit
articolului 302 alin. (2) din Codul de procedură penală.
Cererea de recurs a fost repartizată unui complet de
judecată format din dnii judecători Alexandru Gafton, Igor
18 noiembrie 2022 PARTEA I
Chiroșca și Boris Talpă.
5. Dl Gheorghe Malic a cerut recuzarea completului
de judecată, susținând că a fost încălcată procedura de
judecare a recursului.
6. În ședința de examinare a cererii de recuzare, dl avocat
Gheorghe Malic a ridicat excepția de neconstituționalitate
a articolelor 35, 302, 305 alin. (8), 336 și a Capitolului
IV din Codul de procedură penală. Printr-o Încheiere din
6 iunie 2022, un complet de judecată al Curții de Apel
Chișinău a admis parțial cererea privind ridicarea excepției
de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea
Constituțională, în vederea soluționării acesteia în partea
în care s-a solicitat controlul constituționalității articolului
35 din Codul de procedură penală.
7. Totodată, printr-o Încheiere din 6 iunie 2022,
completul de judecată căruia i s-a încredințat soluționarea
cererii de recuzare a respins cererea de recuzare formulată
de către autorul excepției și a dispus continuarea judecării
cauzei de către completul de judecată inițial desemnat.
B. Legislația pertinentă
8. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:
Articolul 20
Accesul liber la justiție
„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă
din partea instanțelor judecătorești competente împotriva
actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.”
Articolul 23
Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile
și îndatoririle
„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască perso-
nalitatea juridică.
(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște
drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face
accesibile toate legile și alte acte normative.”
Articolul 26
Dreptul la apărare
„(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) Fiecare om are dreptul să reacționeze independent,
prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor și libertăților
sale.
(3) În tot cursul procesului părțile au dreptul să fie
asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită
apărarea în limitele prevăzute se pedepsește prin lege.”
9. Prevederile relevante ale Codului de procedură
penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003,
sunt următoarele:
Articolul 35
Procedura soluționării cererii de recuzare și a
declarației de abținere
„(1) Recuzarea sau abținerea judecătorului se
soluționează de un alt judecător sau, după caz, de un alt
complet de judecată. La soluționarea recuzării sau abținerii
judecătorilor dintr-un complet format din 3 sau 5 judecători,
judecătorii nerecuzați din acest complet pot fi incluși în noul
complet de judecată.
(2) Examinarea cererii de recuzare sau a declarației
de abținere se face în aceeași zi, ascultând părțile și
persoana a cărei recuzare se cere. În cazul în care nu
se poate forma un nou complet de judecată în aceeași
instanță, recuzarea se soluționează, în cel mult 10 zile de
la primirea dosarului, de instanța ierarhic superioară, care,
dacă admite recuzarea sau abținerea, desemnează pentru
judecarea cauzei o instanță egală în grad cu instanța în
care s-a produs recuzarea.
(3) Încheierea instanței de judecată asupra recuzării nu
este susceptibilă de a fi atacată.
monitorul.gov.md
Nr. 363-373 (8407-8417)
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de necon-
stituționalitate
10. Autorul sesizării susține că articolul 35 din Codul de
procedură penală este neconstituțional în măsura în care
nu stabilește condițiile de examinare a recuzării formulate
în procedura recursului împotriva actelor judecătorului
de instrucție. Autorul sesizării precizează că acest fapt a
condus la formarea unei practici judiciare greșite la Curtea
de Apel Chișinău, care refuză să asigure întocmirea de către
grefier a procesului-verbal al ședinței de judecată, pentru
că Codul de procedură penală nu ar prevedea obligativi-
tatea întocmirii procesului-verbal al ședinței de judecată la
examinarea recursului ordinar.
11. Autorul sesizării menționează că interpretarea artico-
lului 35 din Codul de procedură penală de către judecătorii
Curții de Apel Chișinău vine în contradicție cu prevederile
articolelor 302, 305 alin. (8), 336 și ale Capitolului IV din
Partea Specială a Codului de procedură penală, potrivit
cărora desfășurarea ședinței de judecată în procedura
recursului formulat împotriva actelor judecătorului de
instrucție se consemnează într-un proces-verbal.
12. În sesizare, autorul susține încălcarea articolelor 4,
20, 23, 26 și 54 din Constituție.
B. Aprecierea Curții
13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția
de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
14. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din
Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta
cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală,
adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, ține de
competența Curții Constituționale.
15. Curtea reține că excepția de neconstituționalitate a
fost ridicată de reprezentantul unei părți din proces. Astfel,
sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a
conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele
a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin
Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.
16. Curtea observă că obiectul excepției îl constituie
articolul 35 din Codul de procedură penală. Raportate
la criticile de neconstituționalitate susținute de autorul
excepției, prevederile contestate nu au făcut obiectul altor
sesizări la Curtea Constituțională.
17. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată
într-o cauză în care a fost solicitată recuzarea completului
de judecată sesizat să verifice legalitatea încheierii judecă-
torului de instrucție privind autorizarea aplicării seches-
trului asupra unor bunuri. Curtea constată că, în aceeași
ședință de judecată în care a admis ridicarea excepției
de neconstituționalitate, completul de judecată a respins
cererea de recuzare formulată de către autorul excepției și
a dispus continuarea examinării cauzei de către completul
de judecată desemnat inițial (§ 7 supra).
18. Deși instanța care a admis ridicarea excepției de
neconstituționalitate nu a suspendat dezbaterile judiciare
până la adoptarea hotărârii de către Curte, Curtea reține că
este competentă să examineze prevederile criticate, pentru
că această situație se deosebește de cea în care ea se
oprește la etapa examinării aplicabilității normei contestate
(DCC nr. 18 din 9 februarie 2021, §§ 23-25; DCC nr. 11 din
1 februarie 2022, § 16 și 17). În jurisprudența sa, Curtea a
menționat că celeritatea și caracterul special al examinării
unor categorii de cauze (e.g. aplicarea măsurilor preventive)
justifică imposibilitatea suspendării lor de către instanța
de judecată. De altfel, în eventualitatea în care Curtea nu
ar exercita controlul de constituționalitate al prevederilor
atacate, excepția de neconstituționalitate ar fi lipsită de
eficacitate (HCC nr. 15 din 28 mai 2020, § 14; DCC nr. 55
din 13 aprilie 2021, § 42 și 43).
39
 Nr. 363-373 (8407-8417)
19. Curtea reține că articolul 35 alin. (2) din Codul
de procedură penală, care reglementează procedura
soluționării cererii de recuzare, stabilește că examinarea
cererii de recuzare se face în aceeași zi sau, în cazul în care
nu se poate forma un nou complet de judecată în aceeași
instanță, în cel mult 10 zile de la primirea dosarului, de
instanța ierarhic superioară, care, dacă admite recuzarea
sau abținerea, desemnează pentru judecarea cauzei o
instanță egală în grad cu instanța în care s-a produs
recuzarea. Așadar, de vreme ce legea prevede un termen
fix de examinare a cererii de recuzare, fără posibilitatea
prelungirii lui, Curtea își va continua analiza privind admisi-
bilitatea sesizării.
20. Curtea menționează că o altă condiție obligatorie
pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi
examinată în fond este incidența unui drept din Constituție
în cauza concretă. Curtea trebuie să verifice, prin prisma
argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate
reprezintă o ingerință în vreun drept fundamental (DCC nr.
17 din 15 februarie 2022, § 22).
21. Autorul sesizării pretinde că articolul 35 din Codul de
procedură penală nu corespunde calității legii și contravine
articolelor 4 [drepturile și libertățile omului], 20 [accesul
liber la justiție], 23 [dreptul fiecărui om de a-și cunoaște
drepturile și îndatoririle], 26 [dreptul la apărare] și 54
[restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți]
din Constituție.
22. Analizând argumentele invocate în excepția de
neconstituționalitate, Curtea menționează că autorul excepției
PREȘEDINTE
Nr. 145. Chișinău, 3 noiembrie 2022.
40 monitorul.gov.md
PARTEA I 18 noiembrie 2022
nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate cu
privire la dispozițiile atacate, ci contestă, în realitate, modul
de interpretare și aplicare a normei contestate în coroborare
cu alte articole din Codul de procedură penală, precum și
practica judiciară creată (a se vedea §§ 10 și 11 supra). În
acest context, Curtea reiterează că interpretarea și aplicarea
dispozițiilor legale în situații concrete exced controlului de
constituționalitate și reprezintă o competență a instanțelor
judecătorești de drept comun (DCC nr. 135 din 24 noiembrie
2020, § 24 și jurisprudența citată acolo).
23. Prin urmare, în baza celor menționate supra, Curtea
constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate
nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi
acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele
a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea
cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din
Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea cu privire la excepția
de neconstituționalitate a articolului 35 din Codul de
procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie
2003, ridicată de dl avocat Gheorghe Malic, în interesele
dlui Roman Zagaidalov, în dosarul nr. 12r-49/2022, pendinte
la Curtea de Apel Chișinău.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă
niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se
publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Domnica MANOLE