Raport prescurtat al Comisiei de energie din 15.02.

2022

SISTEMUL ENEREGTIC este/poate fi format din urmatoarele sub-sisteme productive:

 NUCLEARA care are doua componente:
1.1- Capacitatile Cernavoda 1 si 2 , capacitatea 1 de 700MW putere si 5 TW anual, expira in 2027
1.2- Cel putin una din componentele 2 si 3 ar trebui construita pana in 2027 spre a inlocui C.1.
2.Centrale teritoriale modulare de mica capacitate –trebuie analizată oportunitatea si siguranta.
 CARBUNE &GAZ – considerată a fi o productie poluantă, rezerve de carbune exista, au fost
inchise capacitatile de producție existente (cca 5000MW). Termocentrala Iernut se afla in stadiu
avansat de execuție dar lucarile sunt blocate. Singura capacitate nou creata este cea a OMW
Brazi cu putere de 800 MW.
 CENTRALE HIDROELECTRICE – reprezinta o sursa importanta si cea mai ieftina dpdv al costurilor,
trebuiesc finalizate centralele de acumulare de pe Jiu si alte rauri mari. In paralel ar trebui
inchise mini-hidrocentralele bazate pe captarea apei pe tevi care au distrus cu adevarat
ecosisteme pe zeci de km pe toate râurile din țara, pentru o productivitate mica dar banoasă
pentru firme private ce baneficiază de certificate verzi.
 Energia REGENERABILA , insumeaza tot cca 5000MW, cea eoliana fiind a doua in Europa dupa
Norvegia, dar nu asigura o productivitate constanta, din care cauza raportat la capacitatile
inchise, balanta energetica este negativa .
Costurile sunt mari, functionalitatea este la discreția naturii, randamentul este mai scăzut, exista
firme care au pus monopol pe aceasta piata si care subcontracteaza lucrarile catre alte firme mai
mici (clientelism si dominație).
 ENERGIA VIITORULUI – ENERGIA LIBERA – nu a fost atins acest punct, dar ar trebui dezvoltată
CERCETAREA si INVENTICA in domeniul energetic, in cadrul institutelor de cercetare, precum si
productia de masa a generatoarelor viitorului, care chiar si de la nivel micro, familial, poate
asigura independența energetica întâi individuală si apoi generală, pornind de la micro catre
macro.

Din punct de vedere al STRUCTURII,in prezent, proprietatea capacitatilor de productie apartine

majoritar statului (cca 80%). Capacitatile de distributie finală catre consumator apartin firmelor
private majoritar straine.

PIATA LIBERA: Nu exista si nu poate exista piata libera intr-un sector strategic care prin esența
sa este de importanța primordiala, asa cum este sectorul energetic. Totdeauna va exista tentația
maximizarii profitului mai ales in sectorul privat, dar precum se vede aceasta tentație afectează
inclusiv statul.

SOLUȚIILE calmării prețurilor: Deoarece toate celelalte masuri necesita timp , fiind fezabile pe
termen mediu si lung, sunt necesare măsuri imediate. Au fost multe discuții, unele tehnice,
altele doar la nivel declarativ.
Dl. Ex-ministru de finanțe TEODOROVICI, a prezentat soluțiile sale si consider ca s-a apropiat de adevar :

 Reducerea TVA-ului nu va functiona. Consider adevarat acest lucru. A fost probat si in trecut ca
reducerea TVA nu a generat scaderea de prețuri asteptată, comercianții insușindu-și diferența de
TVA, prețul râmânand in mare acelasi. O reducere de 15% a TVA nu inseamnă mare lucru
comparativ cu cresterile de pret inregistrate, de 100 sau chiar 300%. Este matematic.
In plus, reducerea TVA, reprezinta o forma mascată de a susține in continuare profitul nejustificat al
firmelor private sau chiar al statului.
 CONTROLUL COSTULUI de productie. Consider adevarata necesitatea acestui lucru.
Deoarece energia si gazul provin de la producători diferiți, pentru a putea stabili o medie de cost
exacta, se poate aplica media aritmetică ponderată, rezultând un singur cost general exact, cost
folosit la determinarea prețului de vanzare catre populație si agenți economici.
Dezavantajul este calculul greoi al costurilor de producție, controale, etc.

IMPOZITAREA PROGRESIVA A MARJEI DE PROFIT – este varianta susținuta de Dl Teodorovici.

Se stabileste o marjă de profit, depașirea acesteia atrage o impozitare suplimentara, progresivă.
Cu cat depașesti mai mult marja normală de profit, cu atat impozitul este mai mare.
Pare o solutie buna, cu larga aplicatibilitate si nu intra in contradictie cu directiva “liberalizării” .
Dar exista o problema in opinia mea: Va functiona si nu va functiona.
Impozitul progresiv poate funcționa in cazul menținerii unor prețuri rezonabile la foarte
multe produse, inclusiv energie, DOAR IN SECTORUL PRIVAT. NU si in cel de stat !

In cazul sectorului productiv sau de distribuție de stat, sector care se doreste a apartine in
viitor 100% statului Român, ceea ce este foarte bine in opinia mea, deoarece nu poți lăsa un
sector strategic si cea mai mare bogație la cheremul privaților majoritar străini, formula de
impozit progresiv nu va functiona. Motivul este banal de simplu: cand proprietatea este a
statului, impozitul progresiv tot la stat ajunge, se schimbă doar buzunarele. In loc sa fie
buzunarul statului stăng , prin impozitare, banii vor ajunge in cel drept, al aceluiasi stat.
Dl. Teodorovici, foarte simpatic dealtfel, nu s-a gândit si la acest lucru.
Asadar, rămân doua variante ce pot fi aplicate sectoarelor de STAT (care dovedeste ca se
comporta cu instinct financiar precum cel privat, si deci da, poate fi vorba de un monopol al
statului):
 Plafonarea fixă a marjei de profit cu un procent care asigură un profit decent si suficient incât să
asigure investiții viitoare si refacerea capacităților de producție uzate. Plafonarea se pare ca
incalcă directiva “liberalizării” .
sau
 Colectarea impozitului progresiv intr-un buzunar special al statului din care să se asigure pe de o
parte investițiile viitoare dar si compensarea imediata a prețurilor, caz in care ne-am intoarce
aproximativ la actualul sistem de compensare.

Alin Țaga.