Câmpul magnetic al

curentului electric
PROIECT FIZICA
Câmpul magnetic este o mărime fizică vectorială ce caracterizează spațiul
din vecinătatea unui magnet, electromagnet sau a unei sarcini electrice în
mișcare. Acest câmp vectorial se manifestă prin forțele care acționează
asupra unei sarcini electrice în mișcare (forță Lorentz), asupra diverselor
materiale (paramagnetice, diamagnetice sau feromagnetice după caz).
Poate fi măsurat cu magnetometrul. Mărimea care măsoară interacțiunea
dintre câmpul magnetic și un material se numește susceptibilitate
magnetică.
Câmpul magnetic și câmpul electric sunt cele două componente ale
câmpului electromagnetic. Prin variația lor, cele două câmpuri se
influențează reciproc și astfel undele electrice și magnetice se pot
propaga liber în spațiu sub formă de unde electromagnetice.Încă din
secolul al VI-lea î.Hr., filozofii greci descriau și încercau să explice
proprietățile mineralelor ce conțineau magnetit, tip de mineral găsit în
regiunea Magnezia (Thesalia), de unde și numele mineralului.

Acul magnetic care „arăta sudul” este menționat pentru prima dată în
secolul al XI-lea î.Hr. ca fiind folosit în China, însă de-abia din secolul al
XII-lea d.Hr. se utilizează în mod curent busola în navigație.
Unul dintre primii învățați europeni care au
studiat magnetismul a fost Pierre de
Maricourt (Petrus Peregrinus), savant
medieval ce l-a avut ca discipol pe Roger
Bacon și care a scris, în 1269, un tratat
remarcabil asupra magneților: Epistola
Petri Peregrini de Marincourt ad Sygerum
de Foucaucourt, militem, de magnete.
Studiile sale au anticipat folosirea busolei.