NEGO ŞI NEGUSTORI ÎN COMER UL

ORIENTAL AL TRANSILVANIEI ÎN SECOLUL AL

XVI-LEA. CÂTEVA OBSERVA II PRIVIND
NEGUSTORII „GRECI”*

Mária Pakucs–Willcocks
Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” din Bucureşti

Introducere
Comer ul cu produse orientale a fost o componentă
importantă a schimburilor comerciale externe ale Transilvaniei şi a
beneficiat de o binemeritată aten ie din partea istoricilor. Odată cu
intrarea lor în circuitul comer ului interna ional care lega vestul
Europei de Levant şi de Orientul Îndepărtat, oraşele săseşti din sudul
Transilvaniei – Braşov şi Sibiu – au dobândit şi importante privilegii
comerciale, în secolele XIV şi XV, asupra cărora nu voi insista aici 1 .

* Cele mai multe date din acest articol, precum şi cadrul general al
comer ului oriental al Transilvaniei în secolul al XVI-lea, provin din
monografia rezultată din studiile mele doctorale, Mária Pakucs–Willcocks,
Sibiu–Hermannstadt. Oriental Trade in Sixteenth Century Transylvania [seria
Städteforschung, vol. 73], Köln, 2007; să îmi fie aşadar iertată lipsa de modestie
cu care această carte şi studiile mele anterioare pe această temă vor fi citate.
1 Privilegiile Braşovului au fost discutate în amănunt în monografii şi

numeroase studii, din care le men ionez pe cele fundamentale: Radu

Manolescu, Comer ul ării Româneşti şi Moldovei cu Braşovul (secolele XIV-XVI),
Bucureşti, 1965, pp. 21-35, în special; Szigmond Pál Pach, A Levante-
kereskedelem erdélyi útvonala I. Lajos és Zsigmond korában, în „Századok”, nr. 1,
1975, pp. 3-33; Şerban Papacostea, Începuturile politicii comerciale a ării
Româneşti şi Moldovei (secolele XIV-XVI). Drum şi stat, în „Studii şi materiale de
istorie medie”, X, 1983, pp. 10-25. Pentru Sibiu, a se vedea R. Manolescu,
Rela iile comerciale ale ării Româneşti cu Sibiul la începutul veacului al XVI-lea, în
„Analele Universită ii «C. I. Parhon» din Bucureşti. Seria ştiin e sociale –
14 Mária Pakucs–Willcocks

La sfârşitul secolului al XV-lea, regii maghiari au arendat celor două

oraşe vămile de hotar din apropierea lor (Bran şi Tălmaciu). În
consecin ă, registrele de vamă au început să fie inute de către slujbaşi
ai oraşelor şi păstrate în arhivele locale. Registrele de la începutul
secolului al XVI-lea, cel din 1500 de la Sibiu şi 1503 de la Braşov, au
intrat în circuitul istoriografic na ional şi interna ional, permi ând
evaluarea destul de precisă a rolului pe care aceste oraşe l-au avut în
schimburile regionale şi cele la lungă-distan ă.
Acest studiu îşi propune să sintetizeze dar şi să aducă noi
informa ii despre negustorii implica i în comer ul oriental al
Transilvaniei, aşa cum apar în surse seriale şi documente juridice din
veacul al XVI-lea. Trebuie precizat că este vorba despre negustorii
numi i „greci” în izvoarele vremii, termen folosit generic pentru
negustorii creştini din Imperiul Otoman, de regulă de confesiune
ortodoxă. Din registrele vamale de la Braşov şi Sibiu aflăm că sub
acest nume generic de „greci” erau incluşi de fapt şi armeni sau evrei,
în vreme ce istoricii care s-au aplecat asupra acestei chestiuni
apreciază că aici expresia acoperea şi persoane de origine macedo-
română, sârbă, turcă, italiană şi chiar ardeleană 2 .
În studiul de fa ă voi prezenta aşadar problematica negustorilor
„greci” în lumina registrelor de vamă şi voi încerca să descifrez mai
îndeaproape mecanismele de colaborare şi parteneriat ale acestora
între ei şi cu negustorii locali saşi. Statutul juridic al negustorilor
străini în Transilvania principatului autonom este o chestiune bine
studiată 3 , astfel că îl voi discuta doar tangen ial.

Istorie”, nr. 5, 1965, pp. 207-259 şi discu ia privind dreptul de etapă în M.

Pakucs–Willcocks, op. cit., pp. 10-14.
2 A se vedea, de pildă, Samuel Goldenberg, Der Handel Transsilvaniens vom 14.

bis zum 17. Jahrhundert, în „Scripta Mercaturae”, 11, 1977, p. 13.

3 Zsolt Trócsányi, Gesetzgebung der fürstlichen Epoche Siebenbürgens und die

Rechtstellung der Balkangriechen, în „Études balkaniques”, VII, nr. 1, 1971, pp.

94-100; Lidia A. Demény, Le régime des douanes et des commerçants grecs en
Transylvanie au cours de la période de la principauté autonome (1541-1691), în
„Makedonika”, 15, 1975, pp. 62-113; M. Pakucs–Willcocks, „Greek”
merchants in the Transylvanian Saxon towns in the later Middle Ages and the Early
Modern Times, în „Historical Yearbook”, II, 2005, pp. 107-116.
 Nego şi negustori în comer ul oriental al Transilvaniei 15

Rolul unui privilegiu medieval în epoca premodernă:

dreptul de etapă
Deceniile de mijloc ale secolului al XVI-lea au fost o perioadă
de transformări şi reaşezări politice şi institu ionale pentru
Transilvania. Apari ia unor noi competitori în profitabilul comer la
mare distan ă a presupus reiterarea continuă a regulilor după care
acest nego se desfăşura încă din secolele anterioare. Privilegiile
comerciale ale Braşovului şi Sibiului primite de la regii maghiari
constau în dreptul de etapă şi depozit pentru negustorii ce veneau
dinspre sud în Transilvania. Mai precis, era vorba despre un complex
de drepturi 4 , care difereau pentru fiecare oraş dar care în linii mari
aveau aceeaşi construc ie. În primul rând era obligativitatea
negustorilor de a folosi drumurile oficiale care conduceau la vămile de
grani ă. Tot din acest complex de privilegii făcea parte şi etapa
obligatorie de 14 zile la Braşov 5 , precum şi depozitarea bunurilor la
casa negustorilor 6 . Interdic ia pentru negustorii străini de a face
afaceri între ei şi obligativitatea vânzării en-gros, în condi iile în care
comercian ii locali aveau prioritate, erau de asemenea drepturi pe care
negustorii braşoveni şi sibieni le ob inuseră de-a lungul timpului şi pe
care le doreau respectate, ele fiind reconfirmate în privilegii ale

4 Expresia îi apar ine lui Erich Landsteiner, Die Kaufleute, în Wien: Geschichte

einer Stadt, vol. 2, Die frühneuzeitliche Residenz (16. bis 18. Jahrhundert), vol. editat
de Karl Vocelka şi Anita Traninger, Viena, 2003, p. 205.
5 Statutul oraşului din 1577: Corpus statutorum Hungarie municipalium. A magyar

törvényhatóságok jogszabályainak gyűjteménye, vol. I, vol. editat de Sándor

Kolozsvári şi Kelemen Óvári, Budapesta, 1885, pp. 540-541. Folosit şi de
Mihail Dan, Samuel Goldenberg, Regimul comercial al negustorilor balcano–
levantini în Transilvania în secolele XVI-XVII, în „Apulum”, VII, nr. 1, 1968, p.
554; R. Manolescu, Comer ul, p. 76; M. Pakucs–Willcocks, Sibiu–Hermannstadt,
p. 122 cu discu ia detaliată.
6 Conform unei ordonan e orăşeneşti de la Sibiu, din 1545, publicată în

Hermannstädter Lokal-Statuten, vol. editat de Gustav Seivert, Sibiu, 1869, p. 22

şi Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, vol. XV/1,
Acte şi scrisori din arhivele oraşelor ardelene (Bistri a, Braşov, Sibiu), vol. editat de
Nicolae Iorga, Bucureşti, 1911, p. 439; a se vedea şi M. Pakucs–Willcocks,
Sibiu–Hermannstadt, p. 121. La Braşov depozitul era organizat la hanul unde
trăgeau aceşti negustori, vezi nota de mai sus.
16 Mária Pakucs–Willcocks

principilor Transilvaniei, în deciziile dietei Transilvaniei şi în statute şi

ordonan e orăşeneşti succesive din secolul al XVI-lea 7 .
În veacurile anterioare, rela iile cordiale cu domnii ării
Româneşti au permis oraşelor săseşti să se bucure de colaborarea
acestora în privin a respectării drepturilor comerciale ale Braşovului şi
Sibiului de către negustorii din Valahia. Negustorii greci însă nu erau
supuşi ai domnilor munteni şi reprezentau astfel un risc pentru
privilegiile medievale ale oraşelor transilvane. În 1541, Radu Paisie le
scria braşovenilor că nu îi putea opri pe negustorii greci să treacă din
ara Românească în Transilvania 8 , în vreme ce în 1564 domnul Petru
cel Tânăr îşi exprima aceeaşi neputin ă: „despre partea negustorilor
care sunt greci, nu sunt negustorii noştri sau din ara noastră, ci sunt
ai împăratului şi fi i liberi să face i ce ve i dori cu ei” 9 . Aceste scrisori
semnalează schimbarea de tipologie în comer ul oriental al
Transilvaniei, care a avut loc la mijlocul veacului al XVI-lea, şi ne
indică atitudinea defensivă a oraşelor săseşti.
Prezen a tot mai evidentă a negustorilor balcano–levantini în
comer ul la mare distan ă nu este un fenomen local. Studiul
fundamental al lui Traian Stoianovich ne oferă perspectiva geografică
şi temporală în care trebuie plasa i şi „grecii” din Transilvania.
Stoianovich a afirmat că negustorii balcanici şi levantini au jucat un
rol-cheie în politica sultanilor de transformare a İstanbulului în
principala pia ă de distribu ie a produselor orientale şi au fost şi
intermediarii de bază în aprovizionarea capitalei imperiale cu grâu şi
animale 10 . Preluarea de către aceştia a comer ului Imperiului Otoman
cu Europa Centrală şi de Nord a început chiar din secolul al XV-lea;

7 A se vedea discu ia, cel mai recent, la M. Pakucs–Willcocks, Sibiu–

Hermannstadt, p. 118 sqq.

8 Ioan Bogdan, Documente şi regeste privitoare la rela iile ării Româneşti cu Braşovul

şi Ungaria în secolele XV şi XVI, Bucureşti, 1902, p. 281.

9 E. de Hurmuzaki, Documente, vol. XI, Acte din secolul al XVI-lea, relative la

domnia şi via a lui Petru vodă Şchiopul (1517-1612), adunate, adnotate şi

publicate de N. Iorga, Bucureşti, 1900, Apendice, doc. VIII, p. 581; R.
Manolescu, Comer ul, p. 77, cu o traducere pu in diferită.
10 Traian Stoianovich, The Conquering Balkan Orthodox Merchant, în „The

Journal of Economic History”, XX, nr. 2, 1960, pp. 234-313, în special p.

238 sqq.
 Nego şi negustori în comer ul oriental al Transilvaniei 17

în acea perioadă, negustorii italieni au pierdut controlul comer ului

levantin cu Polonia în favoarea supuşilor otomani 11 . Începând cu a
doua jumătate a veacului al XVI-lea, negustorii „greci” au cucerit
treptat şi pie ele din Ungaria cu produse orientale, stimula i de
intensificarea schimburilor comerciale de-a lungul „drumului tracic”
şi de cererea crescândă pentru aceste produse ( esături, marochinărie,
covoare ş. a.) 12 .
Negustorii saşi din Braşov şi Sibiu au avut o atitudine
ambivalentă fa ă de negustorii „greci”. Istoriografia mai veche vorbea
de lupta dusă de negustorii saşi, menită să limiteze competi ia
negustorilor greci şi a celor din ara Românească 13 . O perspectivă
mai pu in mar ială cred că reflectă mai bine raporturile dintre
negustorii locali şi cei străini. Am amintit deja că oficialită ile săseşti s-
au îngrijit ca privilegiile lor să fie constant reiterate şi confirmate, în
încercarea de a limita şi controla accesul balcano–levantinilor pe pia a
locală. Această insisten ă a legificării poate oferi într-adevăr impresia
de încleştare şi încrâncenare din partea elementului săsesc, mai ales
când diferite măsuri legislative sunt alăturate în nara iunea istoricului
modern, deşi ele au fost îndepărtate în timp. Miza repetării
restric iilor cred că se afla în altă parte. Mai întâi este vorba de
păstrarea avantajului comercial oferit saşilor de dreptul de etapă, însă
trebuie să vedem şi situa ia de ansamblu în cadrul căreia au avut loc
aceste reconfirmări de privilegii. Din punct de vedere juridic, saşii
aveau nevoie să îşi întărească şi să îşi afirme drepturile şi privilegiile în
noile condi ii politice şi în cadrul legislativ ale principatului autonom
al Transilvaniei. Revenind însă la atitudinea autorită ilor săseşti fa ă de
negustorii străini, este important de subliniat că de vreme ce
negustorii braşoveni şi sibieni renun aseră să mai aducă ei înşişi din
ara Românească pre ioasele mărfuri orientale, aceşti negustori

11 Halil İnalcik, Bursa and the commerce of the Levant, în „Journal of the

Economic and Social History of the Orient”, III, 1960, p. 139.

12 Lajos Gecsényi, „Turkish Goods” and „Greek Merchants” in the Kingdom of

Hungary in the 16th and 17th Centuries, în „Acta Orientalia Academiae

Scientiarum Hungariae”, 60, 2007, pp. 55-71.
13 M. Dan, S. Goldenberg, op. cit., pp. 554-555 sau R. Manolescu, Comer ul,

pp. 76-77.
18 Mária Pakucs–Willcocks

„greci” erau singura sursă de aprovizionare cu produse orientale 14 .

Trebuie, de asemenea, să luăm în calcul şi perspectiva negustorilor
care veneau în Transilvania cu mărfurile lor: ei găseau la Braşov şi
Sibiu posibilită i de afaceri care foarte probabil erau convenabile în
ciuda restric iilor.
Negustori din registrele vamale
Registrele de vamă ale Braşovului (1503, 1542-1554) şi Sibiului
(22 registre din perioada 1500-1597) sunt o adevărată mină de aur
pentru analiza comer ului oriental şi a negustorilor implica i în acest
comer , ele permi ându-ne să urmărim evolu iile pe termen mediu în
privin a dinamicii traficului dar şi a negustorilor. Înregistrările includ
de regulă data sosirii la vamă, numele şi localitatea de plecare a
negustorului, cantitatea sau valoarea taxei de vamă plătite, care în
secolul al XVI-lea era de 5 % din valoarea sau cantitatea de marfă. În
cazul în care existau coinciden e de nume, negustorii erau descrişi
printr-o legătură de rudenie sau afilia ie profesională („fiul lui”,
„asociatul lui”) sau prin porecle. Etnonimele sunt destul de rare:
„Greck”, „der Jud” (evreul) sau „Ermener” (armeanul). Localită ile
de plecare ale negustorilor înscrişi în registrele privind comer ul
oriental din Braşov şi Sibiu în secolul al XVI-lea sunt oraşe şi sate din
ara Românească şi Moldova. Începând cu anul 1578, în registrele
sibiene sunt înregistra i şi negustori venind din oraşe de la sud de
Dunăre, precum Nicopole şi Ruse, ceea ce i-a determinat pe istoricii
bulgari din trecut să şi-i adjudece fără re inere 15 . Este evident însă că
o asemenea abordare este inadecvată; în ceea ce mă priveşte, voi
continua să folosesc expresia de negustori „greci” pentru a acoperi
acest grup de comercian i care apar în registrele vamale săseşti fără

14 A se vedea discu ia, mai pe larg, M. Pakucs–Willcocks, Negustori şi practici

comerciale în rela iile de schimb dintre Sibiu şi ara Românească, secolele XIV-XVI.
Între istoria economică şi cea socială, în „Revista de istorie socială”, VIII-IX,
2003-2004, pp. 62-63.
15 Snejka Panova, Bălgarskite tărgovetzi prez XVII.vek, Sofia, 1980 şi Stoian

Maslev, Tărgoviata mejdu bălgarskite zemi i Transilvanija prez XVI-XVII v., Sofia,
1991 au folosit date din registrele Sibiului referitoare la negustori înregistra i
ca venind din oraşe aflate azi pe teritoriul Bulgariei.
 Nego şi negustori în comer ul oriental al Transilvaniei 19

însă a pune accent pe apartenen a etnică a persoanelor dincolo de

men iunile concrete din izvoare.
Valoarea traficului cu produse orientale la Sibiu şi Braşov se
situa în jur de 15 000–20 000 de galbeni pe an pentru fiecare oraş, în
perioada 1537-1554, desigur cu varia ii de la an la an 16 . În tabelele 1 şi
2, am comprimat date privind numărul de negustori, numărul de
transporturi şi valoarea acestora în prima jumătate a secolului al XVI-
lea la Braşov 17 şi pentru întregul secol la Sibiu, cu observa ia că nu
toate registrele sibiene din această perioadă con in înregistrări despre
negustori 18 . Diferen ele de frecven ă a transporturilor la cele două
vămi sunt demne de remarcat. Braşovul a atras anual un număr
aproape dublu de negustori, în compara ie cu Sibiul, dar, ca tendin ă
generală, se observă că valorile transporturilor aici erau mai mari
decât cele la Braşov. Mihail Dan şi Samuel Goldenberg erau de părere
că prezen a negustorilor greci a fost mai puternică la Sibiu decât la
Braşov, deoarece Sibiul a mizat mai mult pe comer ul oriental 19 . Este
cert că politica autorită ilor sibiene a fost mai favorabilă negustorilor
greci şi străini în general: pragul minim pentru vânzările en-gros la

16 M. Pakucs–Willcocks, Sibiu–Hermannstadt, p. 60 şi p. 68.

17 Toate datele de la Braşov au fost prelucrate de mine în urmă cu zece ani,
atunci când regretatul profesor Radu Manolescu mi-a pus la dispozi ie cu
generozitate transcrierile domniei sale după registrele vamale ale Braşovului.
Registrele de vamă vigesimă de la Braşov, din secolul al XVI-lea, sunt
publicate integral sau în rezumat după cum urmează: 1503 – Quellen zur
Geschichte der Stadt Kronstadt in Siebenbürgen. Rechnungen aus dem Archiv der Stadt
Kronstadt, vol. I, Braşov, 1886, pp. 1-81; 1542 – Quellen zur Geschichte der Stadt
Kronstadt, vol. III, Braşov, 1896, pp. 187-215; 1543 – ibidem, pp. 244-246;
1544 – ibidem, pp. 247-249; 1545 – ibidem, pp. 291-340; 1546 – ibidem, pp.
364-368; 1547 – ibidem, pp. 424-427; 1548 – ibidem, pp. 464-465; 1549 –
ibidem, pp. 530-531; 1550 – ibidem, pp. 584-589. Facsimilele după transcrierile
prof. Manolescu sunt acum disponibile datorită proiectului editorial al
Editurii Istros: R. Manolescu, Socotelile Braşovului, vol. 1-5, edi ie îngrijită de
Ionel Cândea şi Radu Ştefănescu, Brăila, 2005-2007.
18 Este cazul registrelor din anii 1536, 1537, 1541, 1542, 1543, 1546 şi 1553;

a se vedea M. Pakucs–Willcocks, Sibiu–Hermannstadt, pp. 36-38.

19 M. Dan, S. Goldenberg, Le commerce balkano–levantin de la Transylvanie au

cours de la seconde moitié du XVIe siècle et au début du XVIIe siècle, în „Revue des
études Sud–Est européennes”, V, nr. 1-2, 1967, p. 99.
20 Mária Pakucs–Willcocks

Sibiu era de trei florini, fa ă de zece florini la Braşov 20 . Pe de altă

parte, este foarte posibil ca hazardul păstrării izvoarelor să influen eze
concluziile istoricilor. De vreme ce pentru Braşov nu avem registre de
vamă pentru perioada de după 1554, iar la Sibiu există înregistrări
pentru întregul secol al XVI-lea, este pu in prea facil să conchidem că
Sibiul s-a specializat mai mult pe comer ul oriental, atrăgând
negustorii greci, decât Braşovul. Braşovul pare să fi fost la fel de
dependent de aceşti negustori balcanici pentru mărfuri turceşti, atunci
când Sfatul oraşului a preluat organizarea produc iei de postav, în
1575. Datorită registrelor scoase la lumină de Samuel Goldenberg,
aflăm că furnizorii de lână de bună calitate din Peninsula Balcanică
dar şi de alte materii prime necesare finisării postavului (fixativi şi
coloran i) erau tocmai aceşti negustori, alături de câ iva mari
negustori raguzani şi italieni 21 .
Tabel 1: Transporturi şi negustori în comer ul oriental al
Braşovului, 1503-1554 22
AN Valoarea transporturilor
în florini de aur Numărul de Numărul de
Medie Maximă Minimă transporturi negustori
1503 567 6108 2 173 127
1542 187 1564 1 171 98
1543 198 1209 1 138 84
1544 156 793 0.5 160 96
1545 131 482 2 97 63
1546 88 555 2 126 89
1547 100 810 3 143 97
1548 158 1732 2 101 77
1549 136 784 1 121 82

20 M. Pakucs–Willcocks, Sibiu–Hermannstadt, p. 139.

21 S. Goldenberg, Postăvăritul din Braşov în secolul al XVI-lea, în „Revista
Arhivelor”, nr. 2, 1967, p. 167, p. 174.
22 Tabelele 1 şi 2 se bazează pe date deja publicate: M. Pakucs–Willcocks,

Sibiu–Hermannstadt, tabelul 24 p. 127, tabelul 26, p. 128 şi tabelul AII.15, p.

181; am ales să le republic aici tocmai pentru coeren a argumentării.
 Nego şi negustori în comer ul oriental al Transilvaniei 21

1550 136 777 1 97 72

1554 172 1035 0.5 138 104

Tabel 2: Transporturi şi negustori la Sibiu, 1500-1597

AN Valoarea transporturilor în
florini de aur Numărul de Numărul de
Medie Maximă Minimă transporturi negustori
1540 119 600 8 84 45
1550 197 1143 5 46 40
1559 354 1667 26 36 39
1578 175 1067 5 48 24
1579 208 961 26 34 24
1583 153 680 4 52 35
1585 155 1017 8 39 31
1587 199 938 20 37 30
1588 255 742 15 35 24
1591 213 819 13 35 26
1593 298 1376 2 55 37
1594 155 1375 4 57 46
1595 11 50 1 41 35
1597 268 1188 8 55 36

„Socius”, „Gesell” şi „Gesellschaft”: asocierile de

negustori în registrele vamale
În cele ce urmează, voi prezenta datele privind asocierile de
negustori care se regăsesc în registrele de vamă ale Braşovului şi
Sibiului din veacul al XVI-lea. După cum am precizat mai sus,
înregistrările din catastifele de vamă sunt foarte concise, iar negustorii
sunt, în general, identifica i printr-un prenume şi o localitate de
plecare. În cazuri pu in frecvente, negustorii apar în asocieri, de
22 Mária Pakucs–Willcocks

regulă cu două sau trei nume înregistrate ca plătind taxele vamale

împreună.
Prelucrarea registrelor vamale braşovene din perioada 1542-
1554 relevă pu ine asemenea asocieri, care nu se regăsesc în to i anii
pentru care s-au păstrat registre. Tabelul 3 con ine numele acestor
negustori în grafia originală, localitatea de plecare, numărul de
transporturi şi valoarea totală acestora.
Tabel 3: Asocieri de negustori în registrele vamale ale
Braşovului, 1542-1550
AN Negustori Localitate de Nr. transp. Valoarea
plecare transp. în
florini aur
1542 Zyma şi Târgovişte 1 1564
Steffan
1544 Velthen Braşov? 1 23
Schneyder cu
Barthelmysz
Hans
1546 Nychole şi Câmpulung 1 564
Thwdor
1547 Arszen şi Jwan Câmpulung 1 147
1547 Arszen şi Jwan Piteşti 3 1052
1547 Kyrste, Jszar şi Câmpulung 1 207
Georg
1547 Ztanszul şi Târgovişte 1 309
Myhay
1547 Woychul, Câmpulung 1 810
Dymitro şi
Ztamathe
1548 Arszen und Piteşti 1 455
Jwan
1548 Radul Elye şi Gerghi a 1 29
Busta
1548 Radul Elye şi Gerghi a 1 225
Longotsch
1548 Syma der Alt Câmpulung 1 837
mit seinem 2
 Nego şi negustori în comer ul oriental al Transilvaniei 23

szonen (Sima
cel Bătrân cu
doi fii ai săi)
1548 Stamathe, Câmpulung 1 1732
Woycko,
Dymitter
1549 Jane şi Andre Brăila 1 55
1549 Kyrste mit necunoscută 1 171
seiner
geszelschafft
(Cârstea şi
societatea lui)
1549 Panna şi Jwan Piteşti 1 700
1549 Stammathe şi Câmpulung 1 138
Dymitter
1550 Longotsch şi Gerghi a 1 161
Radul Elye

În ceea ce priveşte informa iile despre asocierile întâlnite în

registrele vamale ale Sibiului, în a doua jumătate a secolului al XVI-
lea 23 , este de remarcat, din nou, că tovărăşiile comerciale nu figurează
în fiecare an pentru care s-au păstrat registre; ele sunt însă numeroase
în 1550 (8 asocieri), 1594 (6 asocieri), 1595 şi 1597. În inventarul
fondului de registre de vamă din arhiva Sibiului există şi un registru
din anul 1600 24 , care, la o examinare sumară, nu con ine nici o
precizare referitoare la anul în care ar fi fost conceput. Registrul are
19 file de hârtie cu coper i de pergament şi se pot identifica două
scrisuri. Franz Zimmermann, într-un studiu despre socotelile
economice ale Sibiului, publicat în 1881, l-a datat la 1600, iar Samuel
Goldenberg a preluat această datare 25 . Stoian Maslev, istoricul bulgar
care a cunoscut îndeaproape arhivele sibiene, a considerat că registrul

23 Ibidem, p. 136, tabelul 32.

24 Direc ia Jude eană a Arhivelor Na ionale Sibiu (DJAN Sibiu), Magistratul
oraşului şi scaunului Sibiu. Socoteli vamale, Inv. 197, nr. 41.
25 Franz Zimmermann, Die Wirtschaftsrechnungen der Stadt Hermannstadt in dem

Archiv der Stadt Hermannstadt und der sächsischen Nation, în „Archiv des Vereins
für Siebenbürgische Landeskunde”, s. n., 16, nr. III, 1881, p. 651; S.
Goldenberg, Der Südhandel, p. 390.
24 Mária Pakucs–Willcocks

în cauză a fost redactat în 1601 26 . Pe baza cronologiei intrărilor din

registru putem conchide însă că ambele datări sunt corecte, deoarece
el cuprinde de fapt doi ani de trafic şi datează aşadar din 1600 şi 1601.
Conform înregistrărilor, în anul calendaristic 1600 la Sibiu au
venit doar şapte negustori, în vreme ce anul 1601 s-a încadrat în
tendin a generală de a avea 2-3 transporturi pe lună. Dintre acestea
cinci transporturi au avut loc în asociere, după cum este ilustrat în
tabelul de mai jos.
Tabelul 4: Asocierile de negustori în registrul vamal de la Sibiu
din 1600/1601
Negustori Localitate de Valoarea transportului
plecare în florini aur
„Mihay împreună cu unul” Târgovişte 2068
Domitro şi asociatul său -- 1078
(Mitgesell)
Scheöll grecul împreună cu -- 760
Andreka

Mihail Dan şi Samuel Goldenberg afirmau că principalele

motive pentru asocierile de negustori erau sporirea capitalului
comercial şi asumarea comună a riscurilor călătoriei, tovărăşiile
comerciale fiind însă temporare 27 . Aceste afirma ii sunt desigur
simple supozi ii; nu ştim aproape nimic despre resorturile care au dus
la încheierea unor astfel de parteneriate. Mul i dintre negustorii
asocia i sunt înregistra i şi cu transporturi individuale, a căror valoare
putea fi mai mare decât a transporturilor efectuate în parteneriat. În
1550, asocia iile s-au construit în jurul unor transporturi importante
de şofran, astfel că valoarea unui asemenea transport a fost de 1 000
de galbeni. În schimb, întâlnim în 1595 asocieri pentru mărfuri cu
valoare mică: piei prelucrate şi chiar traiste 28 .
Există multe necunoscute în ecua ia conjuncturilor de afaceri
dintre negustorii „greci”. Registrele sibiene au o manieră similară de
înregistrare cu cele ale Braşovului, astfel că intrările laconice nu

26 S. Maslev, op. cit., p. 14.

27 M. Dan, S. Goldenberg, Le commerce, pp. 105-106.
28 M. Pakucs–Willcocks, Sibiu–Hermannstadt, p. 136.
 Nego şi negustori în comer ul oriental al Transilvaniei 25

dezvăluie prea multe despre necesită ile care motivau aceste asocieri
sau despre modul în care negustorii veni i la vămile Transilvaniei cu
mărfuri orientale din Imperiul Otoman făceau afaceri între ei sau cu
negustorii locali. Situa ia nu este însă fără ieşire. Din pu inele surse
diplomatice pe care le avem la dispozi ie, aflăm detalii importante
despre nego şi negustorie în secolul al XVI-lea care confirmă
afirma iile mele despre interesul mutual al negustorilor saşi şi
balcano–levantini în a colabora, mai degrabă decât a fi angaja i într-o
luptă. Registrele de vamă oferă la rândul lor, foarte rar e drept, câte
un amănunt revelator. De pildă, în registrul din anii 1600/1601 ni se
relatează în mod generos că „La 15 ianuarie (1601) au venit Janes
Lutsch şi Jorg Lutsch de la Câineni unde au cumpărat bunuri de la
greci şi au plătit vamă fl. 40” 29 .
Negustori „greci” din perioada timpurie a prezen ei lor în
comer ul din Transilvania se întâlnesc şi în alte tipuri de registre,
dintre care am amintit deja registrele oficiului de postav de la Braşov,
din anii 1579-1580, publicat de Samuel Goldenberg 30 . De asemenea,
registrul de socoteli al lui Georg Dollert, notar al oraşului Sibiu,
negustor şi proprietar de prăvălie (boltă), men ionează în 1597 lista de
produse orientale pe care le-a cumpărat de la un anume Hartha din
Târgovişte, care la rândul lui apare înregistrat, la aceeaşi dată, şi la
vama de la Tălmaciu 31 .
Prietenie între negustori?
În cele ce urmează voi prezenta litigiul dintre doi negustori,
prin intermediul căruia putem sesiza câteva detalii importante din
via a lor profesională din veacul al XVI-lea. Un document excep ional
prin singularitatea lui este aşadar textul procesului dintre doi
negustori „greci” care s-au judecat la Tălmaciu, astfel că sentin a s-a

29 DJAN Sibiu, Magistratul oraşului şi scaunului Sibiu. Socoteli vamale, Inv. 197,

nr. 41, f. 3v.

30 S. Goldenberg, Două registre privind postăvăritul şi comer ul cu postav la Braşov în

sec. XVI, în „Acta Musei Napocensis”, IV, 1967, pp. 131-150.

31 Am prezentat cazul în M. Pakucs–Willcocks, Negustori şi practici comerciale, p.

66.
26 Mária Pakucs–Willcocks

păstrat în arhiva oraşului Sibiu, în colec ia de documente medievale 32 .

Tălmaciu era în mod oficial punctul terminus al călătoriei negustorilor
străini în Transilvania, pe drumul Sibiului, acolo unde erau obliga i să
îşi depoziteze marfa şi să o ofere en-gros negustorilor sibieni.
Documentul din 1561 ne oferă confirmarea că întregul sistem al
dreptului de etapă func iona întocmai după prevederile legale. Iată şi
povestea din spatele procesului din 4 februarie 1561 dintre grecul
Panthaleon şi grecul Konda: având nevoie să trimită bani, afla i la
gazda sa din Tălmaciu, în ara Românească la so ia lui pentru a plăti
un creditor turc, Panthaleon l-a rugat pe Konda să îi facă acest
serviciu. Între cei doi se închegase o prietenie de ceva vreme, aflăm
din pledoaria lui Panthaleon, iar Konda urma să plece în Valahia, în
vreme ce Panthaleon avea unele afaceri la Şelimbăr, cu un negustor
din Sibiu. Panthaleon sus inea că i-a dat prietenului său 200 de
galbeni dintr-o pungă sigilată şi monede în valoare de 92 de florini
dintr-o altă pungă, după care a plecat la Şelimbăr. După o vreme, a
primit vestea că so ia lui nu recep ionase banii. Konda însă a negat
mărturia lui Panthaleon, spunând că nu a luat de la Panthaleon decât
20 de florini, printre care nu erau bani de aur, şi că aceştia
reprezentau de fapt restituirea unui debit pe care Panthaleon i-l
datora. Martorii chema i de fiecare parte nu au ajutat la lămurirea
situa iei. Martorii lui Panthaleon, gazdele lui din Tălmaciu, sus ineau
că ei au adus din casă o pungă grea cu bani, care i-a fost înmânată lui
Konda ca să o ducă în ara Românească. Grecul Konda a rupt sigiliul
şi a răsturnat pe masă 10 florini în monezi, după care i-a pus la loc în
sac, iar a doua zi a plecat în ara Românească. Pentru Konda a vorbit
un anume grec Ghÿne, care însă a refuzat să se implice, spunând că
nu a fost prezent când a avut loc tranzac ia. O anume Sophia, văduva
lui Valentin Hass, a cărei legătură cu pârâtul nu este explicitată, dar
probabil că era gazda lui Konda, afirmase că ştia cum grecul Konda îl
împrumutase adeseori pe Panthaleon cu bani pentru cumpărături şi
pentru achitarea taxelor vamale.

32 DJAN Sibiu, Colec ia de documente medievale, U IV 886, 1561; hârtia

documentului era destul de deteriorată şi nu mi s-a permis fotocopierea lui
pentru a putea oferi o transcriere şi traducere cola ionată a textului latin.
 Nego şi negustori în comer ul oriental al Transilvaniei 27

Sentin a jura ilor de la Tălmaciu reflectă nelămuririle create de

mărturiile inconcludente şi chiar nerelevante: Panthaleon urma să jure
încă o dată că afirma iile sale erau adevărate, iar Konda urma să fie
bun de plată dacă Panthaleon ar fi jurat. Cazul a fost trimis la Sibiu a
doua zi, la cererea păr ilor, unde s-a decis că Panthaleon şi martorii
săi au reuşit să convingă că grecul Konda a primit o pungă cu bani pe
care urma să o ducă în ara Românească, din care el a răsturnat zece
florini pe masă, pe care i-a pus la loc în pungă, după care a plecat a
doua zi la sud de Carpa i. Panthaleon însă trebuia să jure împreună cu
al i şapte oameni de bună credin ă că suma de bani în cauză a fost
într-adevăr de 200 de florini de aur şi 92 de florini în alte monede.
Deznodământul procesului este scris pe verso-ul documentului şi astfel
aflăm că pe 10 mai 1561 grecul Konda a fost achitat de orice acuza ie
de către juzii din Sibiu, deoarece Panthaleon nu s-a prezentat la
termenul stabilit.
Acest proces este foarte important din foarte multe puncte de
vedere. Este, din câte ştiu eu, primul litigiu între negustori alogeni
judecat în fa a autorită ilor locale, respectiv Tălmaciu şi Sibiu. Aşadar
se confirmă argumentul nostru că, cel pu in în secolul al XVI-lea,
negustorii „greci” respectau dreptul de etapă şi depozit al Sibiului şi
Braşovului. Konda şi Panthaleon locuiau la Tălmaciu, de unde
încheiau diferite afaceri cu negustorii locali.
Un alt amănunt important pomenit în textul documentului este
faptul că negustorul era dator unui negustor turc. Am discutat în
detaliu în altă parte această practică deja seculară a creditelor în lan
datorită cărora marfa orientală ajungea în ările Române şi
Transilvania 33 . Pe la 1480, voievodul muntean Basarab cel Tânăr se
plângea braşovenilor care nu îşi plăteau datoriile la timp că era nevoit
să îşi dea negustorii „lega i turcilor”; situa ia pare a se fi schimbat
pu in un secol mai târziu. Este interesantă aşadar şi diferen a dintre
negustorii „greci” şi cei turci, care sunt aşadar identifica i prin religia
lor, creştină şi respectiv apartenen a Islam, ştiind că to i erau supuşi
otomani.
Documentul procesului dintre Konda şi Panthaleon revelă de
asemenea un detaliu important: existen a so iei acestuia din urmă în

33 M. Pakucs–Willcocks, Negustori şi practici comerciale, pp. 50-51.

28 Mária Pakucs–Willcocks

ara Românească, care urma să plătească datoria către creditorul turc.

Prezen a grecilor în societatea munteană în secolul al XVI-lea
devenise deja numeroasă, la nivelul politic înalt dar şi al marilor
întreprinderi negustoreşti. Un studiu recent al lui Claudiu Neagoe
dezvăluie amplitudinea infiltrării greceşti în societatea românească 34 şi
datele din arhivele Sibiului completează în mod fericit imaginea pe
care o avem despre structurile sociale şi etnice din epoca premodernă
în ările Române şi Transilvania. Un alt proces în care erau implica i
negustori greci, de data aceasta descoperit de Samuel Goldenberg în
1969, demonstrează aceeaşi realitate a prezen ei „grecilor” cu familii
şi reziden e în ara Românească în a doua jumătate a secolului al
XVI-lea 35 .
Revenind la Konda şi Panthaleon, o fericită coinciden ă face ca
registrul de vamă din anul 1559/1560 să fi surprins activitatea celor
doi din acel an. Konda de Râmnic apare cu două transporturi de
marfă, în vreme ce Panteleon (Panthaleon) de Argeş este înregistrat o
singură dată 36 .
Konda de Râmnic Panteleon de Argeş
1). 1 august 1559 1). 9 februarie 1560
• 220 fun i piper • 60 de mantale proaste
Valoare: 74 florini Au • 40 buc. postav aba
2). 9 ianuarie 1560 • 240 buc. strămătură
• 260 buc. bogasia • 400 de traiste
• 60 buc. bogasia colorată Valoare: 220 florini Au
• 20 buc. pânză
• 20 cuverturi proaste
• 100 cingători
• 40 perechi de cizme mici
• 20 blănuri de vulpe

34 Claudiu Neagoe, Mari dregători şi negustori greci în ara Românească în a doua

jumătate a veacului al XVI-lea, în „Istros”, XIII, 2006, pp. 215-224.
35 Este vorba de un proces intentat de sibieni negustorilor greci din

Caransebeş, în 1573, al cărui izvor a fost prezentat de S. Goldenberg,

Contribution à l’histoire du commerce roumano–balkanique au XVIe siècle, în „Revue
Roumaine d’Histoire”, VIII, nr. 3, 1969, pp. 614-618.
36 Intrările în registrul vamal din 1559/1560 în M. Pakucs–Willcocks, Sibiu–

Hermannstadt, CD–Rom, p. 96, p. 98, p. 101.

 Nego şi negustori în comer ul oriental al Transilvaniei 29

• 20 buc. camelot negru

• 100 fun i cuişoare
• 40 fun i şofran
• 100 fun i piper
• 100 baticuri
Valoare: 530 florini Au

Am discutat în detaliu acest caz tocmai datorită unicei

suprapuneri de izvoare cu înregistrarea celor doi negustori în
catastifele de vamă şi în surse juridice. Am insistat şi asupra redării
chestiunilor mărunte din textul procesului dintre Pantaleon şi Konda,
fiindcă ele au implica ii mult mai largi în sus inerea ipotezelor de lucru
de până acum. Se confirmă aşadar că a existat o colaborare între
negustorii greci şi cei locali, în locul unei competi ii acerbe. Mai mult,
este importantă şi rela ia de amici ie şi de suport reciproc existentă
între cei doi, care ar putea indica existen a unei re ele „slabe” care îi
lega pe negustorii străini veni i în Transilvania. Benjamin Braude,
studiind chestiunea negustorilor evrei, armeni şi greci din Imperiul
Otoman şi re elele acestora de credit şi transmitere a informa iilor,
afirma că, în ciuda faptului că re elele grecilor nu erau la fel de solide
sau de extinse ca ale evreilor sau armenilor, ele au fost totuşi
îndeajuns de închegate ca să reziste timp de secole 37 .
Încheiere
În studiul de fa ă am introdus câteva date despre negustorii
care aprovizionau oraşele săseşti Braşov şi Sibiu cu produse orientale
în secolul al XVI-lea. Sursele în care îi putem descoperi sunt în
principal registrele de vamă ale celor două oraşe şi în câteva alte
izvoare disparate. Am prezentat în detaliu procesul dintre doi
negustori greci, judecat în 1561 în fa a juzilor saşi, în care, dincolo de
obiectul litigiului în sine, am descifrat câteva atitudini şi practici pe
care le puteam bănui şi extrapola din veacurile anterioare. Este
important de observat că beneficiem de aceste informa ii doar atunci
când derularea normală a legăturilor de afaceri şi parteneriatele erau

37 Benjamin Braude, Venture and Faith in the Commercial Life of the Ottoman
Balkans, 1500-1650, în „The International History Review”, VII, nr. 4, 1985,
p. 640.
30 Mária Pakucs–Willcocks

întrerupte 38 . Altminteri, putem doar bănui că transferurile de bani şi

bunuri şi rela iile de credit func ionau în interesul tuturor păr ilor
implicate. Din povestea lui Konda şi Panthaleon am mai descoperit
că şirul de cumpărări creditate şi implicarea negustorilor „turci” în
segmentul muntean al comer ului la mare distan ă au continuat
practicile şi realită ile din veacurile anterioare. Negustorii „greci” au
intrat definit în peisajul comercial al Transilvaniei începând cu secolul
al XVI-lea. Ei au reuşit, în cele din urmă, să îşi fondeze companii în
cele două oraşe importante ale principatului, Sibiu şi Braşov, în 1636
şi respectiv în 1670 39 .

38 Am argumentat, pe larg, în M. Pakucs–Willcocks, Negustori şi practici

comerciale, p. 44 sqq.
39 Olga Cicanci, Companiile greceşti din Transilvania şi comer ul european în anii

1636-1746, Bucureşti, 1981, p. 54 sqq; Marta Bur–Markovska, The “Greek

Company” in Hungary in the 17th–18th Centuries, în Proceedings of the 1st International
Congress on the Hellenic Diaspora, from Antiquity to Modern Times, vol. II, From
1453 to Modern Times, vol. editat de John M. Fossey, Amsterdam, 1991, pp.
156-161; Florina Ciure, Appunti sulle compagnie commerciali della Transilvania e sui
loro rapporti con Venezia nel Sei–Settecento, în L’Europa Centro–Orientale e la
Penisola italiana: quattro secoli di rapporti e influssi intercorsi tra Stati e civiltà (1300-
1700), vol. editat de Cristian Luca şi Gianluca Masi, Brăila–Vene ia, 2007,
pp. 285-308.
 Nego şi negustori în comer ul oriental al Transilvaniei 31

TRADE AND MERCHANTS IN THE ORIENTAL TRADE OF TRANSYLVANIA

DURING THE SIXTEENTH CENTURY. SOME REMARKS ON THE „GREEK”
MERCHANTS

(Abstract)

This study examines the participation of the “Greek” merchants in the

Transylvanian trade with oriental products during the early decades of their
presence in this commerce. The main sources for the research were the
customs accounts from southern Transylvania, namely of those
administered in the sixteenth century by the towns of Braşov and Sibiu.
Juridical and diplomatic documents about the “Greeks” are scarce for this
period. However, I surveyed the current standing of the literature on the
juridical status of the foreign merchants in Transylvania and particularly that
of the “Greeks”. A first section of the article offers the data on the
participation of merchants in the oriental trade of the two towns according
to the customs accounts. Also, I have discussed associations between
merchants and introduced new information found in the customs registers
of Braşov in the period 1542-1554 as well as from the Sibiu account of
1600/1601. Another section is devoted to an extraordinary document from
1561 preserved in the archives of Sibiu and containing the sentence in the
litigation between Konda and Panthaleon, Greek merchants who had
business in Transylvania. The text underlines my previous conclusions that
the Greek merchants were connected by personal and business relations and
that they had good commercial opportunities in Transylvania despite the
harsh regulations imposed by the staple right of the Saxon towns.