Capitolul 4

Obosit fiind de a o intalni dupa teatru si a petrece seara intr-o casa de film
intunecata sau un bar plin de fum si din moment ce nu a indraznit sa
mearga la ea acasa care, fara indoiala, continea mai multe oglinzi, a adus-o
acasa.
Niciodata inainte nu a adus o femeie in casa. A rugat-o sa astepte in holul
de la intrare, in timp ce el a intrat inauntru si a aprins lumanarile. Fara
indoiala, ea v-a crede ca este ciudat ca a evitat luminile electrice, dar a
preferat mai mult lumina lumanarilor decat cea electrica.
Revenind in holul de la intrare, s-a aplecat peste mana ei.
- Bine ai venit. A spus si i-a sarutat mana.
- Te superi daca ma uit in jur? a intrebat Leanne.
- Te rog, a spus el.
Leanne a ratacit prin casa, fermecata de operele de arta, de sculpturi. Mai
multe picturi au fost semnate J. Blackthorne. Semnatura era indrazneata si
distinctiva.
- Blackthorne, a exclamat ea incet. Desigur. Am vazut una dintre picturile
sale intr-un muzeu. S-a intors sa se uite la Jason, cu o intrebare in ochi.
- Un stramos, a spus Jason, prolific, dar mai ales neapreciat.
Leanne a studiat-o pe cea mai mare dintre picturi. Era portretul unui barbat
inalt, cu parul negru stand singur pe o stanca a marii. In jurul umerilor sai
era pusa o pelerina neagra, leganata de vant. Norii gri inchis plutea
deasupra furtunii dezlantuite ce arunca valuri. Doar uitandu-se la pictura
simtea un sentiment de singuratate, de goliciune.
- El a fost foarte bun, a remarcat ea.
- Pentru timpul sau, probabil. Ridica din umeri Jason.
Incuviintand, Leanne a continuat turul, tot mai constienta ca Jason era la
doar un pas sau doi in spatele ei.